Holografie

Holografia este o metodă de înregistrare a unei imagini tridimensionale pe un

suport în general bidimensional. Astfel, holografia este o formă avansată a
tehnicii fotografice; înregistrările obținute se numesc holograme. Aceeași
metodă se poate aplica și la înregistrarea, redarea și prelucrarea datelor de
altă natură decât cele vizuale.

Ideea holografiei îi aparține fizicianului maghiar Dennis Gabor, care în acea

perioadă (1947) lucra în Marea Britanie în domeniul microscopiei electronice.
Pentru această realizare Gabor a primit în 1971 Premiul Nobel pentru Fizică.
Invenția sa nu a putut însă fi aplicată pe scară largă decât după 1960, o dată cu
inventarea laserului.

Prima hologramă a unor obiecte tridimensionale a fost înregistrată în 1962 de

fizicienii Emmett Leith și Juris Upatnieks în Statele Unite ale Americii și Yuri
Denisyuk în Uniunea Sovietică.

Există mai multe tipuri de holografie. O hologramă simplă se obține prin

înregistrarea interferenței dintre lumina venită de la obiect cu lumina unei
unde de referință. Franjele de interferență produse astfel se înregistrează pe o
placă fotografică de înaltă rezoluție. După developarea plăcii, se trimite spre ea
un fascicul de lumină care are aceeași poziție și distribuție ca și unda de
referință folosită la înregistrare. Franjele de interferență înregistrate pe placa
fotografică acționează asupra acestui fascicul ca o rețea de difracție și
generează o undă difractată, undă care are aceeași formă ca și cea venită de la
obiectul holografiat și produce pe retina ochiului aceeași imagine ca și obiectul
real.