Zapacila

In curte, joaca era in toi. Zapacila, cainele cel mare alb,Cristina si Miau-
Miau alergau fericiti dupa un ghem de lana pe care Buni nu-l mai folosise.
Dintr-o data, ghemul parca a prins viata si a inceput a se rostogoli tot mai
iute spre padurea din spatele casei. Toata ceata dupa el, pana cand s-au trezit
toti in padure. Razele de soare pareau ca se joaca si ele si, din lumini s-a
intrupat o zana mica. Ea le-a spus:
--Vreti sa va invit la o petrecere?
--Daaaa, vrem!
--Bine, iata aici un luminis, asteptati doar o clipa! A invartit bagheta
magica si au aparut toti puii padurii: un caprior, un iepuras, un pui de arici,
puiul lui Roxi, un vulpui mic foarte simpstic si chiar un pui de lup.
Pe iarba, pe o panza fina facuta din raze au aparut tot felul de bunatati:
gem de mure, dulceata de agrise si crema de fragi. Dupa ce au luat o mica gustare a
inceput joaca paaana seara, cand soarele, spre apus, si-a intins ultimele raze si
i-a trimis pe toti acasa, la somnic!