Izvoare cu proprietăţi miraculoase:

http://www.independent-al.ro/mistere/izvoare-cu-proprietati-miraculoase.html

Saune pe Valea Cernei acum 10.000 de ani!

Aproape în orice ghid turistic autohton se specifică despre Băile
Herculane, atetstată documentar din 153 î.Hr., că este staţiunea ca mai veche
din România, apele sale termale slab radioactive fiind folosite încă din epoca
romană şi având indicaţii în afecţiunile reumatice, neurologic, periferice,
respiratorii etc. Puţini ştiu că vânătorii şi pescarii de tip Cro Magnon, atestaţi
arheologic cu zece milenii în urmă, îşi tonificau organismul în mofetele
semideschise de la „Cascadă” spre „Şapte Izvoare”, unde apa izbucnea cu circa
70 grade Celsius.
Conform teoriei istoricului N. Densuşianu, membru corespondent al
Academiei, a prof. T. Diaconu şi a altor cercetători, în Carpaţi şi la Gurile
Dunării au locuit pelasgii, cel mai vechi popor din lume, care vorbea o limbă
primordială, aceşti oameni ai pietrei creând un imperiu cu o civilizaţie
avansată în domeniul astrologiei şi medicinei. Strabon, cel mai important
geograf al antichităţii, ne-a lăsat mărturia că preoţii-profeţi pelasgi erau
atotştiutori, pricepuţi în interpretarea viselor sau a semnelor divine, locuind
în lăcaşuri subterane, ori tocmai la nord de Herculane, în Peştera Hoţilor, acest
tip de grote fiind numeroase în zonă, au fost descoperite urmele Cro Magnonilor
amintiţi.
Conform teoriei prof. Diaconu, cifra „7”, litera a şaptea a alfabetului
nostru fiind „G” (cuvântul), era sacră la antici, fiind întâlnită în 7 Cetăţi Sfinte, 7
Fluvii Sacre, 7 Deşerturi Sfinte, cea de a Şaptea Zi fiind Dumineca, iar însăşi
Biblia are structură septimală. De asemenea, celebra prezicătoare Pythia a tot
atât de celebrului Oracol din Delfi, care se afla în legătură permanentă cu „Cei 7
înţelepţi”, înainte de a ghici viitorul, bea apă din izvorul Kassotis. Coroborând
toate acestea cu faptul că în simbolistica antică cifra „7” reprezenta Pământul
şi că zona „Şapte Izvoare” de lângă Herculane este extrem de încărcată pe
plan energetic şi, în plus, fiind „uranizată”, atrage descărcările electrice, se
poate avansa ipoteza că în afară de „saune” preistorice era utilizată ca centru
iniţiatic, dar sub această denumire se ascund şi alte locuri din ţara noastră, pe cât
de misterioase, pe atât de benefice.

De ce a ordonat Ceauşescu închiderea circuitului turistic de la Izvoarele

Ialomiţei
Strabon menţionează că Zamolxis (Zamolxe), Marele Preot al geto-
dacilor, s-a retras înainte de a deveni zeu într-o peşteră de pe un munte sacru,
denumit Kogaion ca şi râul care curgea prin preajmă. Localizarea muntelui sfânt
este controversată, A. Bucurescu pledând ca evidentă reşedinţa Marelui Preot
Peştera Ialomicioarei, iar sub denumirea de KOG-A-ION, tradus drept
„Capul Magnificului”, s-ar ascunde denumirea generică a Masivului Bucegi.
 Ert este că în anii 80, Baci Farcaş, un bătrân staroste de ciobani de pe
Valea Ialomiţei, povestea turiştilor despre Zamolxis, care înainte de zeificare, a
fost iniţiat să stăpânească timpul, iar după ce a devenit nemuritor, un oştean
care a păzit toată viaţa hotarele Daciei, a fost transformat în muntele Omu. În
1982, zona de la izvoarele Ialomiţei din estul Bucegilor, cunoscută sub
denumirea de Cheile Zănoagei, a fost închisă circuitului turistic. Potrivit
inginerului I. Olteanu, unul dintre specialiştii care au avut acces la dosarele
„apei nemuririi”, redeschise în 2003, motivul „secretizării” zonei a fost că
Ceauşescu a fost informat că la „Şapte Izvoare”, între Lacul Bolboci şi
Scropoasa exista o sursă de apă cunoscută drept sacră de pe vremea dacilor,
de mai bine de 2000 de ani. Cercetările au dovedit că izvorul subteran respectiv
este o sursă de apă plată printre cele mai pure din lume, cu număr zero de
bacterii, faţă de cinci, limita maximă acceptată, poluarea cu azzotaţi şi nitraţi
fiind, de asemenea, nulă. Cercetătorii avansează cu prudenţă ipoteza că
puritatea apei s-ar datora unor anomalii geo-magnetice, dar potrivit tradiţiei
populare, calitatea respectivă este atribuită trecerii peste comori masive de...
argint, metal abundent la geto-daci.
Un alt mister pluteşte asupra izvorului de la Şapte Bolovani, aflat la 13
kilometri de Comarnic, pe Valea Prahovei.

Izvorul Sapte Bolovani, vizitat de experti ai Atlanticului de Nord

Expertii NATO din Berlin s-au aventurat pana la Bolovani, recoltand apa
in niste recipienti, continut ce a aratat, in urma unor analize sofisticate de
laborator, ca lichidul nu contine deloc nitrati, fiind cel mai pur din Europa.
In decembrie 2006, compania FURRY INFOR SRL din Campina a
concesionat prin licitatie izvorul si terenul aferent de la Bolovani, pe o
perioada de 49 de ani. Directorul firmei respective i-a declarat ziaristei Laura
Pistol de la „Ziua”:
„Nici nu am castigat bine licitatia – asta se intampla la inceputul acestei luni – si
ne-am pomenit cu o scrisoare prin care ni se propunea o colaborare.
Reprezentantii NATO doreau ca noi sa imbuteliem si sa distribuim apa de
la Bolovani trupelor aflate in misiune pe teritoriul tarii noastre. Proiectul va
fi demarat in vara anului viitor, iar in prima faza va trebui sa cumparam utilaje
pentru captarea si transportul apei din munte. Acest lucru presupune montarea
unei conducte de 15 km care sa strabata intreaga zona muntoasa.
Investitia va ajunge la cel putin un milion de euro. Apoi, in etapa a doua, vom
construi pe DN 1, la kilometrul 108, o fabrica moderna de imbuteliere“.
Investitia poate redresa simtitor bugetul local si rata somajului din orasul
Comarnic. In afara de gradul exceptional de puritate a apei de la izvorul
Sapte Bolovani, despre proprietatile curative ale lichidului pentru diverse
maladii nu se stie aproape nimic.
Cu totul altfel stau lucrurile in zona numita SAPTE IZVOARE de pe
versantul estic al muntilor Bucegi, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si
Scropoasa, cu cele de la Sapte Izvoare, aflat la circa 7 km de Herculane, pe
drumul spre Baia de Arama, sau cu Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de
la Poalele Muntilor Fagaras. Pentru a radiografia proprietatile curative ale apelor
respective trebuie sa coboram cu opt milenii intr-o istorie care ne va rezerva in
viitor multe surprize.Analizele făcute de experţii NATO din Berlin asupra
unor eşantioane de apă recoltate în zonă ar fi concluzionat că lichidul
prahovean ar fi cel mai pur din Europa, fapt ce a atras şi un proiect comun
de exploatare-îmbuteliere cu o companie din Câmpina în 2006. Contactat
recent de subsemnatul telefonic, viceprimarul din Comarnic, Sorin Petricilă,
desemnat de primărie drept resposabil cu problema, în legătură cu stadiul
proiectului respectiv, politicos dar ambiguu, nu a dat nicio relaţie. Poate că
îmbutelierea apelor de la Şapte Bolovani pentru trupele NATO aflate în
România este un secret militar, sau poate că proiectul stagnează sau a eşuat din
anumite motive.

Ca să fii mai înalt, bea din Fântâna din Runc!

Câţi dintre noi nu s-au simţit complexaţi datorită unei înălţimi
necorespunzătoare, dar iată că soluţia poate fi fântâna de la marginea satului
Runc, din apropierea cheilor cu acelaşi nume, nu departe de Ocoliş, judeţul
Alba. Totul a pornit de la faptul că, la mijlocul anilor 90, un adolescent din
acest sat uitat de lume, după ce a băut apă din fântâna respectivă, a luat brusc
în înălţime câţiva centrimetri. Sătenii, oameni de altfel gospodari, datorită
faptului că adolescentul se afla în perioada de creştere, au luat fenomenul în
derândere, dar unii mai curioşi au mers pe principiul încercarea moarte n-are.
Stupoare, la foarte scurt timp au crescut cu până la şapte cetrimetri. Bătrânii
au început să-şi scuipe în sân, invocând pe necuratul, dar renumele apei
miraculoase a ajuns la urechile medicilor, care, pragmatici, au luat apa. Cum
orice minune ţine la noi trei zile, în afară de câţiva turişti români şi străini care
aiu poposit pe meleagurile runcene atraşi de faima fântânii din gospodăria lui G.
Lumperdean, fenomenul a fost dat uitării. Explicaţia proprietăţilor apei de la
Runc: combinând elemente de radionică şi organicitate, focalizând un flux
energetic extrem de puternic asupra unui subiect, a încărcat apa în aşa măsură,
încât după udarea cu lichidul astfel obţinut, plantele au crescut vizibil mai
repede. Să fie aceasta „apa vieţii” de care povestesc basmele noastre?

NATO cauta in Romania legendara apa a nemuririi

http://www.prezentonline.ro/article_detail.php?idarticle=4076

Fara indoiala ca serviciile de informatii ale NATO, cea mai puternica

alianta politico-militara din toate timpurile, sunt mereu pe faza. Astfel se explica
cum au aflat de apa cu proprietati curative care tasneste dintr-o stanca pe
coclauri putin umblate din muntii aflati la 13 km de Comarnic, pe Valea
Prahovei, din izvorul Sapte Bolovani, cunoscut mai bine doar de cativa
padurari.
Expertii NATO din Berlin s-au aventurat in primavara anului trecut pana
la Bolovani, recoltand apa in niste recipienti, continut ce a aratat, in urma unor
analize sofisticate de laborator, ca lichidul nu contine deloc nitrati, fiind cel
mai pur din Europa. In decembrie 2006, compania FURRY INFOR SRL din
Campina a concesionat prin licitatie izvorul si terenul aferent de la Bolovani, pe
o perioada de 49 de ani. Directorul firmei respective i-a declarat ziaristei Laura
Pistol de la „Ziua”: „Nici nu am castigat bine licitatia - asta se intampla la
inceputul acestei luni - si ne-am pomenit cu o scrisoare prin care ni se propunea
o colaborare. Reprezentantii NATO doreau ca noi sa imbuteliem si sa distribuim
apa de la Bolovani trupelor aflate in misiune pe teritoriul tarii noastre. Proiectul
va fi demarat in vara anului viitor, iar in prima faza va trebui sa cumparam
utilaje pentru captarea si transportul apei din munte. Acest lucru presupune
montarea unei conducte de 15 km care sa strabata intreaga zona muntoasa.
Investitia va ajunge la cel putin un milion de euro. Apoi, in etapa a doua, vom
construi pe DN 1, la kilometrul 108, o fabrica moderna de imbuteliere“.
Investitia poate redresa simtitor bugetul local si rata somajului din orasul
Comarnic. In afara de gradul exceptional de puritate a apei de la izvorul Sapte
Bolovani, despre proprietatile curative ale lichidului pentru diverse maladii nu
se stie aproape nimic.
Cu totul altfel stau lucrurile in zona numita SAPTE IZVOARE de pe
versantul estic al muntilor Bucegi, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si
Scropoasa, cu cele de la Sapte Izvoare, aflat la circa 7 km de Herculane, pe
drumul spre Baia de Arama, sau cu Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de
la Poalele Muntilor Fagaras. Pentru a radiografia proprietatile curative ale apelor
respective trebuie sa coboram cu opt milenii intr-o istorie care ne va rezerva in
viitor multe surprize.

Nucleul spiritual al contestatului Imperiu Pelasgic

Nicolae Densusianu, membru corespondent al Academiei Romane la
sectiunea istorica, si-a petrecut 40 de ani din viata pentru a dovedi, in 1913, in
monumentala sa lucrare „Dacia prehistorica”, ca suntem stramosii celui mai
mare imperiu din istoria omenirii - Imperiul Pelasgic. Teoriile si interpretarile
lui Densusianu sunt in mare parte depasite, multe sunt eronate, dar sunt si
elemente confirmate de sapaturile arheologice. Dacia Prehistorica indica un
nucleu spiritual al Imperiului Pelasgic, perimetrul cuprins intre Portile de
Fier, Muntii Bucegi si Muntii Buzaului. In afara de izvorul de la Sambata de
Sus, care nu se afla in respectivul perimetru, celelalte doua locatii mentionate
sunt. Densusianu, plecand de la rationamentul ca termenul „Coloanele lui
Heracles (Hercule)” reprezinta numai un simbol legat de templul legendarului
erou semizeu, localizeaza extrema de vest a Centrului spiritual neolitic al
pelasgilor la Portile de Fier, nu departe de statiunea Baile Herculane.
Cu prilejul construirii in cooperare romano-iugoslava la Portile de Fier a
cunoscutei hidrocentrale, la Schela Cladovei a fost scoasa la iveala o asezare
urbana veche de 80 de secole. Este vorba de LEPENSKI - VIR, descoperita
pe malul sarbesc, care a fost mutata, portiune cu portiune, pe o platforma
speciala aflata la 20 de metri deasupra nivelului Dunarii. Aceasta civilizatie
milenara, bine definita, a fost incadrata cronologic intre anii 7000 – 5000 i.Ch.
Aceasta descoperire locala, neindeajuns de cunoscuta marelui public, a echipei
de arheologi din tara vecina, condusa de D. Strejovic, constituie o dovada de
necontestat ca civilizatia europeana nu isi are geneza in cea din Orientrul
Apropiat.
In 1968, s-a stabilit ca asezarea avea trei straturi de cultura, un
urbanism dezvoltat, cu o deosebita dezvoltare artistica vadita in
„protorealismul” sculpturilor, iar studiul scheletelor duce la concluzia ca acestea
apartin unui tip european robust, varianta a lui Cro-Magnon, dar specialistii
sunt de parere ca a avut si precursori. „Urbea” era prevazuta cu doua axe
principale, fiind o inovatie extraordinara, locuintele, de dimensiuni iesite din
comun pentru perioada respectiva, erau captusite cu o tencuiala hidrofuga.
Casele sunt dispuse intr-o perfecta simetrie, toate avand forma trapezoidala, sau
mai precis sectiune tronconica de 60 de grade, care se putea realiza numai prin
cunostinte matematice precise, in opinia academicianului Nicolae Teodorescu.
Cu cele opt milenii vechime, Lepinski-Vir e cu 1.160 de ani mai
„batrana” decat prima asezare urbana din istoria omenirii, atestata
arheologic in apropierea Ierihonului, „orasul preistoric” de la Portile de Fier
fiind in plina inflorire cand Sumerul nici nu exista.
Nu este exclus ca varianta Cro-Magnonilor de langa Herculane sa se fi
tratat de intinderi musculare si de lovituri la oase in mofetele naturale cu apa
care atinge 80º in unele locuri, de pe Valea Cernei, pe marginea soselei de la
Herculane la Baia de Arama, zona cunoscuta de mosi-stramosi ca Sapte
Izvoare.
La mijlocul anilor ’80, un batran staroste de ciobani din Vama Strunga
de pe Valea Ialomitei, Baci Farcas, a istorisit unor turisti cateva legende sacre
ale dacilor, legende care coborau la stra-strabunicii acestora in timpuri
imemoriale; o piatra (probabil un meteorit - n.n.) a cazut din inaltul cerului,
aprinzand o parte din padurea din muntii de basm, un singur om avand curajul
sa se apropie de roca infricosatoare si sa o duca in pestera sa, fiind folosita la
iscarea focului si la iluminat, apoi la vanatoare. Proprietatile sale erau
magice: stapanea timpul si dirija destinele. Brusc, au disparut si piatra, si
posesorul ei, dar acesta aparea cateodata in plina noapte ca o aura
luminoasa care lua forma unui batran. Cu timpul, oamenii au inceput sa ii
aduca ofrande ciudatei aratari numite de baci, Farcas Zeul Necunoscut sau Zeul
din Grota.
 Pornind de la maxima ca orice legenda are un sambure de adevar, Strabon
din Amaseia, cel mai important geograf al antichitatii, scria in al doilea deceniu
al erei noastre despre preotii sau „profetii” pelasgi ca acestia erau oameni
atotstiutori, priceputi la interpretarea viselor, a oracolelor si a semnelor divine,
locuind in lacasuri subterane, „Katagoian” sau „Kagoian”. Povestitorul si-a
depanat in continuare legenda, mentionand ca Zeul din Grota a devenit
Mos Timp, pentru ca acesta, fiind nemuritor, putea sa stapaneasca timpul.

In ciclul de legende de la Vama Strunga se numara si cea a lui Zamolxis,

cel ales de Steaua-Mama, care a dat nastere Pietrei Sacre, sa fie initiat din
randul celor mai destoinici geto-daci liberi.
La porunca Duhului Pietrei Sacre din Muntele Ascuns, Zalmoxis a colindat
lumea larga, singura cale spre a intelege puterea pietrei. La plecare, Sfinxul,
paznicul cu chip de granit al Triunghiului Sacru si a Pietrei Sacre, l-a
povatuit:
„Timpul este prietenul tau. Inca nu-l poti stapani, dar el te asteapta sa inveti
asta ”.
Intors in patrie, Zamolxis a inceput sa propovaduiasca printre geto-daci
despre intelepciune, credinta si suflet si, impartind dreptatea, fapte ce au ajuns la
urechile regelui care l-a numit Mare Preot. Dupa sute de ani, Zamolxis a fost
coborat in inima muntelui, devenind zeu nemuritor, iar dupa alte sute de ani,
un ostean care a pazit toata viata hotarele Daciei a fost transformat in OMU,
cel mai inalt munte pentru eternitate, „prevestind prin mugetul de bucium al
vantului cand dusmanii se apropie de tara lui draga”.

Dupa foarte multi ani, functia de Mare Preot trecuse la mai multi alesi de
ursitoare, pana la Deceneu, inzestrat si el de Zamolxis cu darul nemuririi. La un
an dupa ce Decebal murise in luptele cu cotropitorii romani, geto-dacii au trimis
un sol la Zamolxis, care era primit numai daca avea sufletul curat, dovedit prin
ritualul de a fi aruncat in sus cazand in sulite, iar atunci cand cel ales murea pe
loc, se considera ca este cel ales. Apoi, insusi Deceneu s-a dus la Zamolxis sa
obtina iertarea geto-dacilor, care se abatusera de la dreapta credinta.
Lasand la o parte legendele care s-au transmis pe cale orala timp de
milenii pana in zilele noastre, sa trecem in revista ce spun istoricii despre
„miezul” celor relatate.
Herodot, supranumit si parintele istoriei, declara ca getii se cred
nemuritori, iar cei care pier se duc la Zamolxis sau Gebeleizis, o fiinta divina.
Comentand „soliile” periodice, din patru in patru ani, la Zamolxis, Mircea
Eliade, unul dintre cei mai mari specialisti ai istoriei religiilor, concluzioneaza
ca sacrificiul „reactualiza raporturile directe dintre geti si zeul lor”.
Geograful Strabon scrie ca Zamolxis s-a retras pe culmea muntelui
sacru Kogaion, in apropierea unui rau cu apa limpede.
 Dupa unii cercetatori, KOG-A-ION insemna „Capul Magnificului”,
fiind si denumirea Bucegilor. Aici se afla si Pestera Ialomitei, pe langa care
trece raul cu apa limpede si Sfinxul romanesc, situate pe platoul din apropierea
cabanei Babele. Acesta a suferit numai in ultima suta de ani serioase modificari,
in urma actiunii agentilor naturali, dar si a turistilor needucati, megalitul fiind, in
urma analizei unor fotografii si desene mai vechi, mult mai aproape de o
imagine in profil a unui urias chip uman, mai bine conturat sub anumite unghiuri
de lumina.
Asupra uriasei stanci sunt pareri pro si contra in randurile cercetatorilor,
unii optand pentru un capriciu al naturii, altii, pentru o sculptura gigantica.
Remarcand ca cercetarile nu s-au facut la baza Sfinxului romanesc,
acesta a revenit in actualitate la sfarsitul anilor ’70, cand cunoscutul cercetator
peruan Daniel Ruzo - care a descoperit in Peru sculpturi uriase, pentru
realizarea carora un popor necunoscut a folosit in urma cu circa douazeci de
milenii stanci naturale - a „radiografiat” Sfinxul si Varful Omu, un adevarat
focar de energie spirituala, dupa aprecierea unor persoane cu perceptii
extrasenzoriale. Cercetatorul sud-american nu a exclus posibilitatea ca unele
megalite din Bucegi sa fi fost prelucrate de oameni, ceea ce in lucrarile de
specialitate poarta denumirea de origine antropica, ipoteza sustinuta si de
profesorul Traian Naum.

Anul 1968, cand au loc cercetarile lui Daniel Ruzo, trebuie coroborat cu
un alt eveniment important pentru investigatiile la care ne referim. Este vorba de
mulajul executat fidel dupa cele 125 de tablouri reliefate in marmura de Cararra
pe originalul Columnei lui Traian care, dupa un lung stagiu de depozitare la
Roma, in subsolurile Lateranului, ale Forului Roman si ale Vaticanului,
intarzierea pricinuita de vitregia ultimului razboi mondial, a ajuns in sfarsit la
Bucuresti. Copia realizata din ciment-armat dupa originalul atribuit celui mai
mare architect al antichitatii, Apollodor din Damasc, ofera, dupa cum scrie
prof. univ. dr. Dumitru Tudor, „documentatia directa si vasta privitoare la
studierea tuturor problemelor legate de momentul cuceririi regatului dac si
inceputurile romanitatii de la nordul Dunarii”.

Ceausescu a fost informat ca exista o sursa de apa foarte pura,

cunoscuta de peste doua mii de ani, care se gaseste in zona initiatica a
dacilor din Bucegi, scrierile antice pomenind de apa miraculoasa din care a
baut Zamolxe(Zamolxis) inainte de a deveni zeu.
Mai mult, ca exista un simbol al celor sapte izvoare pe scuturile dacice.
Este chiar zona de care am vorbit, de pe versantul estic al masivului Bucegilor.
Apa ciudata de aici constituind obiectul unui studiu de laborator inca
din 1927, studiu inceput in 1930 si continuat in perioada interbelica de
Gheorghe Murgeanu si din 1935 de catre o societate franceza.
 Testele au dovedit ca apa de la „Sapte Izvoare” are toti indicatorii
calitativi, un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume,
numarul bacteriilor fiind zero, ca si poluarea cu azotati si azotiti.
Ceausescu a fost placut impresionat ca, in urma ultimelor studii facute la
Hidrotehnica in perioada martie 1981 – februarie 1982, in zona Cheilor
Zanoagei, la Izvoarele Ialomitei ar exista un nucleu energetic pozitiv al
nemuririi.
Este imposibil ca dictatorul sa nu fi discutat cu Tovarasa problema, mai
ales ca acesteia (Elenei Ceausescu) i se aducea in fiecare zi cu elicopterul de
la Olanesti apa minerala proaspata pentru afectiunile de care suferea, in
special ale tubului digestiv, fapt confirmat si de marturiile militarilor care au
intrat in contact cu aceasta in orele dinaintea executiei si care arata ca, neavand
spray-uri asupra sa sau parfumuri, degaja un miros foarte greu, ca de cadavru.
Camil Roguski, care a fost arhitectul de interior al familiei Ceausescu
vreme de cateva decenii, isi aminteste ca in fiecare zi se aducea o cisterna de
apa plata de la Campulung, folosita numai la spalarea vaselor, cu toate ca la
casa principala din Primaverii exista un put adanc de o suta de metri, cu apa
pura.
In consecinta, Ceausescu a cerut ca perimetrul in care se afla SAPTE
IZVOARE de la Scropoasa sa fie inchis circuitului turistic si sa se limiteze
accesul la datele cercetarilor.

Anomaliile magnetice, de la extaz la agonie

Dr. ing. Ion Olteanu declara in vara anului 2003 pentru cotidianul
Libertatea ca dosarele de la „Sapte Izvoare” au fost redeschise in 1990, iar
testele moderne confirma ca apa izvoraste dintr-o grota, unde se afla un imens
lac subteran, cu un debit de 4.000 litri/secunda.
"Presedintele de atunci a fost informat ca acesata sursa de apa este cunoscuta de
peste 2.000 de ani si ca se gaseste in zona initiatica a dacilor, in Masivul Bucegi,
ca scrierile vechi pomenesc despre o apa din care a baut Zamolxe inainte de a
deveni zeu, si ca exista un simbol al celor sapte izvoare pe scuturile dacice
redate pe Columna lui Traian. Lui Ceausescu i-a sunat bine mai ales faptul ca
acolo s-ar afla zona nemuririi, adica un punct energetic pozitiv. Dosarele de la
Sapte Izvoare au fost redeschise dupa 1990, iar testele recente au aratat ca
informatiile lui Ceausescu nu erau chiar departe de realitate", este de parere dr.
inginer Ion Olteanu, unul dintre specialistii grupului care cerceteaza ciudateniile
din Bucegi.
Izvoarele sunt intr-adevar unele dintre cele mai pure surse naturale de
apa plata din lume, datorate unor anomalii ale magnetismului Terrei, inca
nestiindu-se cauza si efectele ce le pot avea anomaliile respective asupra
organismului uman.
 „Din punct de vedere chimic aceste izvoare sunt, intr-adevar, unee dintre
cele mai curate surse naturale de apa plata din lume. Se lucreaza deja la captarea
lor si aducerea apei, prin conducte, intr-o zona in care sa poate fi imbuteliata, in
asa fel incat lichidul sa nu intre in contact cu aerul decat atunci cand
consumatorul deschide dopul sticlei”.
"Din punct de vedere al anergiilor pozitive, <<zona nemuririi>> pe care o
cauta Ceausescu, testele magnetometrice au aratat ca exista, pe portiuni,
anumite anomalii ale magnetismului pamantului, despre care am convenit cu
cei implicati in studiu sa pastram deocamdata o anumita discretie, pana vom sti
cu siguranta care este cauza si ce efecte au aceste anomalii asupra omului.
Din punctul de vedere al legaturii cu dacii, totul a pornit de la cateva scrieri
antice in legatura cu apele sacre pe care le beau dacii in scopuri intiatice,
scrieri in jurul carora s-au nascut legende. Sau or fi fost legendele din care s-au
inspirat scrierile, cine mai stie. Trebuie sa spun ca nu e chiar lipsit de sens sa se
considere ca in Bucegi a fost o zona initiatica, sau de cult.
Exista aici, intr-un perimetru destul de restrans, cateva pietre plate, asezate ca
niste mese pe zone netede de pe culmile Masivului Bucegi. Vreau sa spun ca nu
sunt stanci care sa plece din munte, ci pietroaie plate ca niste mese, cantarind
zeci de tone fiecare, asezate pe platforme montane plate, de mii de metri patrati,
pe care nu creste decat iarba. Este clar ca pietroaiele nu s-au format acolo, ci
au fost aduse. Ca sa nu mai vorbesc de semnificatia unor nume de stanci din
zona, plecand de la Omu, la Babele sau Tronul Imparatului, toate avand
legatura cu mitologia autohtona. Nu vi se pare curios ca nu stie nimeni cine a
dat nume acestor pietroaie?", spune Ion Olteanu.

Gheorghe Marmureanu, directorul Institutului National de Fizica a

Pamantului, a precizat recent ca, in urma studiilor de cercetare a rocilor, ultima
inversare a polilor magnetici a avut loc acum 780.000 de ani.
Conform cotidianului Ziarul, unii cercetatori situeaza fenomenul la
sfarsitul anului 2012, marcat de schimbarile dramatice de climei, iar
radiatiile solare mult mai puternice sunt o consecinta ce va afecta in special
persoanele care simt campul electromagnetic al Pamantului, respectiv
paranormalii.
Investigatiile facute de noi au dus si la descoperirea partii pline a
paharului, deoarece exista un dispozitiv caruia, din motive de publicitate, nu ii
dam numele, care, combinand elemente de radionica si organicitate,
focalizand un flux energetic extrem de puternic asupra unui subiect, are
efecte benefice asupra unor maladii, apa distilata isi schimba gustul, iar plantele
tratate cu apa incarcata de respectivul aparat cresc remarcabil mai repede decat
celelalte plante.

Un alt loc unde ar trebui cercetat efectul benefic al anomaliilor

magnetice este Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de la poalele
Fagarasilor, unde incepand din secolul al XVI-lea crestinii ortodocsi au
descoperit un izvor cu proprietati miraculoase. De atunci, mii de credinciosi
suferind de boli psihice, printre care depresiile si epilepsia, si-au gasit videcarea.

Revenind la Sapte Izvoare de la Cheile Zanoagei, un grup de cercetatori

bucuresteni a intocmit un proiect de captare si imbuteliere a apei „sacre” si
totodata, in cooperare cu consiliile locale, cu cateva organizatii
nonguvernamentale din strainatate si cadre ale Universitatii Valahia din
Targoviste, au demarat actiunea de realizare in partea estica a Masivului Bucegi
a unui „antipolis”. Mai precis, o statie-pilot in care sa se testeze o forma de
civilizatie rurala, cu diminuarea factorilor urbani nocivi, dar cu pastrarea unor
cuceriri ale civilizatiei citadine, cum ar fi internetul si telefonia mobila, dar cu
diminuarea factorilor nocivi ai orasului asupra omului.
Vorbim de apa pura, care necesita sute de milioane de euro, bune de
investit intr-o tara membra UE, unde, in mileniul trei, comune intregi din
judete precum Tulcea sau Vaslui sunt lipsite complet de surse obisnuite de
apa potabila, sau aceasta nu se poate folosi din cauza poluarii.
Festivismul sarbatoririi Zilei Mediului a trecut neobservat de omul de
rand, in conditiile in care toti suntem vinovati intr-o mica sau mare masura de
poluare. Pana cand?!

Bucegii isi dezvaluie tainele

Pentagonul spioneaza cu sateliti

Pentagonul are mai multe programe militare secrete si de spionaj

geodezic, folosind mai multi sateliti geostationari de inalta tehnologie. Unul
dintre acestia, care se bazeaza pe tehnologia bionica a undelor de forma, a
reperat in anul 2002 o structura aparte intr-o anumita zona a muntilor Bucegi.
In primul rand, spatiul gol identificat in interiorul muntelui nu avea
corespondenta cu exteriorul, ci incepea direct din interiorul muntelui, la o
anumita distanta de panta acestuia. In al doilea rand, avea forma unui tunel
foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de
grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe
ganduri echipa Pentagonului.
Scanarea din satelit a muntelui a evidentiat doua blocaje majore ale
structurii din interiorul solid de piatra care margineau inceputul tunelului si
sfarsitul lui si respingeau orice tip de sondare sau analiza, ca si cum ar fi
protejat ceva in acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan,
drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul in tunel. Al doilea era imens, ca
o cupola sau semisfera, care se afla la capatul opus tunelului, aproape de centrul
muntelui.
Massini a recunoscut ca acolo se afla ceva extrem de important si care era
foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisfera se afla intr-un plan paralel cu
solul, iar barajul semisferic se afla pe verticala ce corespunde stancilor de pe
creasta numite Babele. De fapt, verticala iesea la aproximativ 40 de metri intre
Babele si Sfinxul din Bucegi.

O structura similara in Irak

Echipa de la Pentagon a observat ca barajul energetic semisferic are exact

aceeasi frecventa de vibratie si aceeasi forma ca cel dintr-o alta structura
subpamanteana foarte secreta pe care ei o descoperisera inainte, in apropiere de
Bagdad, in Irak. La scurt timp dupa descoperirea din subsolul Irakului s-a
declansat razboiul si dupa cateva luni americanii au avut acces, in cel mai mare
secret, la zona respectiva, despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Oricat s-
au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic, iar intreaga operatiune era
tinuta in cel mai mare secret.

Trecutul misterios al planetei

Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul

misterios al planetei dar si cu istoria organizatiei lor.
Faptul ca Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare intre
structura subterana de langa Bagdad si cea interioara din muntii Bucegi i-a agitat
foarte mult pe cei din elita masonilor.
Initial aproape devenise panica generala. Panica era datorita faptului ca
aceasta structura – mult mai mare si
mai complexa decat cea din Irak –
se afla pe teritoriul Romaniei.
Coreland acest fapt cu unele aspecte
referitoare la viitorul Romaniei
ajungem la o viziune corecta a
motivelor de ingrijorare pe care le
au in prezent marii masoni. Oricat
de mult ar dori ei sa disimuleze
aceasta, actiunile si intentiile lor ne
arata cu prisosinta contrariul.
O enigma foarte mare era
felul in care reusisera cei care l-au construit sa realizeze structura si golurile
direct in interiorul muntelui, fara nici-o corespondenta in afara lui. Massini a
furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, asa cum a fost el calculat de
specialistii din Pentagon. Cea mai apropiata strapungere era posibila la 60-70 de
metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Venerabilul a garantat
sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea strapungerii
spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de
forare in mare viteza a rocii care utiliza un jet de plasma puternic si un camp
magnetic rotitor. Massini a cerut insa respectarea cu strictete a secretului si
prezenta lui ferma in acel loc in momentul strapungerii muntelui.

Ziarul a publicat un amplu articol despre muntii Bucegi si ciudateniile

semnalate in zona. Iata un extras semnificativ:
"Busteni. Piscurile muntilor se cufunda in nori. Crucea de pe Caraiman
impunge cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar
putea fi tulburata de evenimente neobisnuite. Traian Trufin stie insa ca totul e
doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii intamplari.
Este convins ca sub Carpatii nostri
exista o alta lume. Bucegii sunt
considerati de catre specialisti un
punct energetic foarte puternic.
S-au emis ipoteze asupra existentei
unor galerii subterane, s-au facut
teste radiestezice. Cercetarile au
demonstrat ca zona este incarcata
energetic mai mult ca oricare alta
din Romania. Traian Trufin,
muzeograf conservator la Muzeul
"Cezar Petrescu" din Busteni,
publicist si cercetator al fenomenelor stranii la care a fost martor, a incercat sa
gaseasca niste explicatii:
"In 1993, timp de doua saptamani, in partea de sud a orasului, oamenii aveau
insomnii, indiferent de varsta. M-am gandit ca sunt emanatii de noxe de la
fabrica de hartie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu dormeau,
oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de
persoane", povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa traiasca adevarate
stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai in timpul noptii. Dupa ce au
bagat in sperieti tot orasul, au incetat la fel de brusc cum aparusera."
"Apoi au inceput cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate in
Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din Vrancea. Seria de
cutremure a inceput in 1994 si a tinut 3 ani. " Se produceau la ore fixe: la ora
20 si la 3 noaptea. In fiecare zi, invariabil. Nu erau insa seisme propriu-zise. Se
manifestau dupa alte legi. Aveau un areal redus: Azuga - Busteni - Sinaia.
Uneori cuprindeau doar un cartier din Busteni. Se auzea din pamant un vuiet, ca
si cum s-ar fi prabusit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici
miscari orizontale, nici verticale", povesteste Traian.
A numarat peste 100 de astfel de miscari seismice. "Aveam niste casti de
radioamator. Receptionam in ele un program de radio.
Dar am observat ca
numai in zona Busteni.
Iesind din oras, spre
Bucuresti sau Brasov, nu
mai receptionam nimic.
Cred ca exista un
puternic cimp energetic
in zona care amplifica
semnalele radio", crede
Traian. A mai observat si
alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole
ciudate si chiar holograme.
"Traian crede ca toate anomaliile din Busteni sunt cauzate de existenta unor
galerii subterane in maruntaiele muntilor. Aceste uriase tunele subterane sunt de
natura artificiala si au fost sapate de civilizatii nepamantene. Aici au loc
experiente, punctul fierbinte fiind in zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica
bubuiturile care insotesc cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu
din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificari stranii, in ce
scop, cui ii sunt destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate
raspunde. "Convingerea mea este ca exista in subteran o alta lume.
Extraterestrii cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor
informational este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara
acolo si nici de ce nu vor sa comunicam. Probabil pentru ca omenirea inca
nu este pregatita sa inteleaga niste lucruri", conchide geologul.
Spera ca fenomenele se vor intensifica si pana la urma vor deveni o cale
de comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decat lipsa de
explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pana acum oamenii de stiinta."
"Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice
si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii ca un important suvoi
de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh,
scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia
comunica cu piramidele din Egipt. "Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea
de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte.
Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De
fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu
stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da
peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va
sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de
deasupra va slabi", spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi."

Adio secrete! In ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea in interiorul
muntelui, insa totul s-a aflat la varfurile puterii de stat: adio secret! Masina a
forat mai intai dupa o ciudata deviatie a campului magnetic, apoi insa s-a
corectat traiectoria. Galeria semana cu un tunel de metrou, era perfect slefuita si
ducea pana la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capatul apropiat al
tunelului se afla o poarta imensa din piatra care se deplasase prin culisare spre
stanga. Inaintea acestei porti uriase se afla celebrul baraj energetic. Trei
oameni din prima echipa de interventie speciala s-au apropiat foarte mult de
barajul invizibil si l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice
obiect (roca, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefacea imediat in
praf fin. Doi generali de la Pentagon si consilierul prezidential american erau
acolo.
Marea Galerie Massini stia cel mai mult despre originea acestei descoperiri si
avea cunostinte despre cel putin un element care se gasea in sala cea mare
semisferica. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei
oameni, se afla poarta imensa din roca solida. In peretele tunelului, in fata portii
se afla o zona patrata cu latura de 20 cm perfect finisata pe care era trasat cu
precizie un triunghi echilateral cu varful in sus.
Patratul slefuit se afla intre imensa poarta de piatra si barajul energetic
invizibil. Cezar a simtit ca exista o anumita compatibilitate intre energia
barajului si cea a lui, ceva in genul unei simpatii reciproce. Atingand usor cu
mana suprafata invizibila a barierei energetice, Cezar a simtit fine furnicaturi pe
piele. A inaintat si a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un
centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiti.
Atingand triunghiul de pe patratul de roca slefuita, Cezar a deschis astfel
poarta uriasa de piatra care a culisat silentios in perete. Aceasta comanda unica
anula barajul energetic si deschidea totodata poarta de piatra. Marea Galerie
care se arata acum in toata splendoarea ei era luminata, fara sa contina
totusi nici-o sursa de lumina. In mod straniu, imediat dupa dezactivarea
primului baraj energetic de la intrarea in Marea Galerie, scutul semisferic urias
de la celalalt capat al ei s-a activat brusc trecand la un nivel de vibratie superior
si emitand o mare radiatie luminoasa.La o analiza mai atenta, peretele Marii
Galerii era acoperit ce parea sintetic dar crea senzatia ca are si o parte organica
in el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi si chiar albastru inchis.
Nuantele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului si
modificau sensibil aprecierea corecta a distantei. Materialul peretelui era
oarecum aspru la pipait dar nu putea fi nici zgariat si nici indoit. Rezista la orice
tentativa de rupere, strapungere zgariere sau taiere. In mod straniu, flacarile
focului erau absorbite inauntrul sau: practic, focul nu putea subzista pe acel
material. Americanii au recunoscut ca materialul este o stranie combinatie intre
materia organica si cea anorganica. La 280 de metri galeria cotea brusc spre
dreapta intr-un unghi ascutit. La o distanta mult mai mare, in departare, se vedea
o lumina albastra feerica, ce scanteia ca o stea. Inregistrarile din satelit aratau
existenta unui spatiu imens la capatul Marii Galerii, dar acesta era si el protejat
de un ecran energetic. Lumina albastra de la capatul galeriei este doar reflexia
unei portiuni din scutul energetic protector al uriasei sali in forma de aula.

In subsolul Irakului In ce priveste structura similara din subsolul Irakului, ea a

fost descoperita folosind indicatiile oferite de acelasi satelit de spionaj militar
care revelase si datele pentru structura din muntii Bucegi.
Consilierul american pe probleme de securitate nationala a primit un fax
ultrasecret prin care era instiintat de faptul ca scutul energetic semisferic din
subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsand cu o mare frecventa.
Informatia uluitoare era aceea ca in fata lui aparuse o holograma a planetei
care prezenta secvential si progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-
est, apoi teritoriul Romaniei apoi muntii Bucegi si in sfarsit localizarea
structurii din interiorul lor aratand coridorul marii galerii si scutul
energetic semisferic pulsand cu putere. Era evident ca cele doua scuturi
energetice semisferice erau intr-o directa dar misterioasa legatura astfel
incat activarea unuia a dus la activarea si a celuilalt. Poate exista chiar o
retea de astfel de structuri subpamantene in intreaga lume.

Deconspirarea operatiunilor Vestea proasta era ca presedintia SUA a

fost instiintata si a contactat diplomatia romana prin intermediul serviciilor
secrete. In doar cateva zeci de minute, intreaga operatiune fusese deconspirata.
Planul seniorului Massini se ducea de rapa. Initial au vrut sa preia controlul la
nivel politic, insa politicienii nostri care aveau dreptul sa fie avizati asupra
acestor aspecte au intrat in panica si nu puteau face fata evenimentelor. Cezar s-
a decis sa dezvaluie toate aspectele, intrigile si planurile care implicau legaturile
cu Massini. Tensiunea diplomatica crestea din ce in ce mai mult deoarece
presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la
Pentagon aflati la locul operatiunilor.
Sedinta de urgenta a CSAT Discutiile de la Bucuresti au avut succes, in
sensul ca faptele au fost aduse la cunostinta unor persoane cu mare probitate
morala si care sunt profund patriotice. O sedinta de urgenta a Consiliului
Suprem de Aparare al Tarii (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru
Departamentul Zero. Cei mai multi au fost cutremurati de ceea ce au aflat
atunci. Dupa decizia CSAT de a se continua cercetarile sub conducerea
Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se gasea in uriasa Sala a
Proiectiilor. De la Bucuresti, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau
reciproc, erau cand vehemente, cand evazive, si tradau o mare tensiune.
Membrii CSAT erau intr-o sedinta continua, mentinand legatura cu baza din
muntii Bucegi. Ei au hotarat sa faca publica aceasta descoperire formidabila din
muntii Romaniei, dupa ce in prealabil au dezbatut problema pe toate fetele.
Statul roman urma sa faca intregii lumi o declaratie oficiala. Cativa membri
CSAT s-au opus cu vehementa.

Declaratia oficiala a Romaniei

Cand diplomatia americana a fost informata ca Romania va transmite un
comunicat mondial de presa de o importanta cruciala pentru omenire, totul a
devenit un haos. Nimeni nu stia, dar toti banuiau ca se intampla ceva foarte grav
si important. Presedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonica directa cu
Casa Alba. In cateva ore fusesera blocate toate tranzactiile si intelegerile statului
roman cu organismele financiare internationale. Se astepta din clipa in clipa
ordinul de declarare a starii de urgenta in zona montana si in capitala. Discutiile
dintre oficialii americani care sosisera de urgenta la Bucuresti si partea romana
s-au facut fara translator. Au fost atat de violente incat nu putine au fost
momentele de criza in care diplomatii strigau unii la altii cat puteau de tare,
proferand multiple amenintari cu represalii. Celelalte state ale lumii nu
cunosteau nimic din aceasta problema, iar americanii stiau bine ca existau
oricand cateva tari foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu Romania
pentru sustinerea declaratiei publice. Declaratia ar fi cuprins principalele date
ale descoperirii din muntii Bucegi, punand la dispozitia intregii lumi dovezi,
fotografii si alte elemente esentiale pentru clarificare. Ar fi fost invitati cei mai
mari oameni de stiinta pentru studii si cercetari. Dar cel mai important aspect l-
ar fi constituit dezvaluirile despre trecutul extrem de indepartat al omenirii si
despre istoria reala care a fost aproape complet contrafacuta.

"In nici-un caz!" Americanii au reactionat cu vehementa pentru ca acea

declaratie ar fi spulberat intr-o clipa influenta lor planetara, si poate ar fi aruncat
in haos economia si societatea tarii lor. Acesta a fost motivul principal invocat
de ei, acela de a nu crea panica. Dar au uitat sa recunoasca ca aceasta posibila
stare de angoasa si perturbare sociala ar fi aparut ca rezultat direct al minciunii si
manipularii realizata deliberat de-a lungul secolelor de catre francmasonerie. S-a
primit si o interventie speciala a Papei care indemna la o mare cumpatare inainte
de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar ca va pune la
dispozitia statului roman anumite documente stravechi din arhiva secreta papala
care sunt de o mare importanta pentru Romania si sprijina dovezile descoperirii
din munti. Dupa 24 de ore de discutii s-a ajuns la un acord final de colaborare
romano-american in niste termeni precisi. Pozitia statului roman a fost aceea de
amanare a dezvaluirilor, de prezentare a lor in mod gradat omenirii.
Sala Proiectiilor (sau arhiva Atlanta)
Marea Galerie se termina
brusc in aula gigantica din
interiorul muntelui care avea
o inaltime de 30 de metri si o
lungime de 100 metri. Sala
Proiectiilor este delimitata de
scutul energetic si are
dimensiuni mai mici decat
aula din munte. Avansand
spre scutul energetic,
portiunea de scut din fata
este delimitata ca o usa si devine stravezie si apoi dispare ptru a putea intra in
Sala Proiectiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influente nefaste din
exterior. Odata intrat in Sala, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o
culoare alb-aurie.
In partea din spate, scutul nu mai cobora pana la nivelul solului, ca in zona din
fata: Sala Proiectiilor avea jumatatea din spate acoperita de zidul de roca. In acel
masiv perete din piatra, inalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme
de tunel: una drept in fata, iar celelalte doua – simetric, de o parte si de alta a
acesteia si sunt luminate difuz, intr-o nuanta verzuie. Accesul la aceste tunele
este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat intre statul roman si
SUA.

Mese gigantice pentru uriasi Incepand din fata, de la intrare, Sala Proiectiilor
contine un sir de mese imense din piatra, dispuse de-a lungul peretelui din
dreapta, urmand curbura acestuia. Similar,exista un alt sir de-a lungul peretelui
din stanga. Nici una dintre mese nu avea o inaltime mai mica de doi metri. Pe
grosimea placii de deasupra sunt taiate in relief, cu precizie, semne diferite dintr-
o scriere nemaivazuta care seamana cu caracterele cuneiforme din antichitate.
Scrierea contine si simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul si cercul. Desi
semnele nu sunt vopsite, ele ies in evidenta printr-o usoara radiatie
fosforescenta, in culori diferite de la o masa la alta.

Sunt cate cinci mese pe

fiecare parte a salii. Pe
unele dintre ele exista
diferite obiecte care par a
fi instrumente tehnice.
De la multe dintre ele
coboara spre sol o
multime de fire albe
translucide care se aduna
in cutii dreptun-ghiulare
dintr-un material lucios,
argintiu, aflate in afara
mesei, direct pe sol.
Cablurile fine sunt
extrem de flexibile si
usoare iar in interiorul lor se observa mici impulsuri luminoase care aluneca pe
toata lungimea lor.La apropi-erea de oricare dintre mese, se activeaza simultan
pe suprafata ei o proiectie holografica care prezinta aspecte dintr-un anumit
domeniu stiintific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte si foarte mari, cu o
inaltime de aproape doi metri si jumatate. Pe suprafata dreptunghiulara a
meselor din piatra slefuita exista o fanta ingusta, lunga de cateva zeci de
centimetri, paralela cu latura mare a mesei din care apar proiectiile holografice.
Proiectiile ruleaza singure insa in acelasi timp ele sunt interactive si depind de
cel care le urmareste si atinge suprafata mesei.

Combinatii genetice Urcand pe un trepied adus special, se poate vedea ca

suprafata meselor este acoperita cu o pelicula dintr-un material sticlos, intunecat.
Pelicula e impartita in mai multe patrate mari delimitate prin linii drepte, care
formeaza un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiectiilor este
biologia astfel ca se deruleaza imagini cu plante si animale, unele complet
necunoscute. Atingand unul dintre patrate, holograma infatiseaza structura
corpului uman a celui care dirijeaza proiectia. Se deruleaza imagini holografice
ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte patrate arata proiectii
ale altor fiinte, de pe alte corpuri ceresti. Atingand simultan doua patrate diferite
se infatiseaza o analiza stiintifica complexa prezentand ADN-ul fiintelor
respective si posibilitatile de compatibilitate intre ele. Pe lateral, apar linii
verticale cu explicatii in ciudata scriere iar in final apare forma mutanta cea mai
probabila, ca o combinatie intre cele doua informatii genetice.

Giganti adevarati Cei care au construit intregul edificiu trebuie ca erau foarte
inalti, altfel nu se pot explica dimens. gigantice ale tuturor obiectelor din Sala
Proiectiilor.
O confirmare a existentei uriasilor pe teritoriul Romaniei o gasim in ziarul
Ziarul. "Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a
semnalat faptul ca "povestile" oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care
au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de
uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-
a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina,
satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai
mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce
la fata locului. Pana la "culmea" unde fusesera plantati pomii, coboram in panta
abrupta, pe o ulita inecata de noroi.
O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: "Peste
tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o
capatana de om, mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva.
Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat
aracii de vie. O namila de om fusese raposatu".Exista multe legende care
amintesc despre vremurile cand pe Pamant traiau uriasi. Mitologiile sumeriana,
egipteana, hitita, greaca au un intreg "capitol" despre razboaiele purtate de zeii
cei batrani cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei.
Pe atunci, spun legendele, pe Pamant traiau doar zeii. Gigantii aveau si alte
defecte in afara de statura colosala. Aveau mai multe brate, capete sau fete,
adesea doar un ochi in frunte, din care cauza erau numiti ciclopi, si erau cam
tantalai. Buni de munca grea, dar sa nu te fi aflat in calea lor cand se suparau.
Aruncau cu stanci colosale de se cutremura pamantul. Fiii "normali" ai zeilor s-
au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrani.
Fotografia alaturata infatiseaza un schelet uman urias gasit de americani in Irak.
Lucrurile incep sa se lege ...).
See also: http://holygrail1.multiply.com/

Fenomene paranormale in Bucegi

Nimeni nu poate explica de ce pe crestele Bucegilor se inregistreaza un nivel

foarte mare al radiatiilor. Cercetarile sporadice de pana acum n-au dezlegat
toate aceste mistere. Raman in "picioare" doar legendele care spun ca Bucegiul
a fost un urias sanctuar dacic, piatra de temelie a poporului roman.
Stam de vorba cu "muntomanii" intalniti la refugiul salvamont de la Varful
Omu. Oameni impatimiti de munte, asa au fost porecliti. Ei stiu toate traseele
din Bucegi. Auzim de mai multe creste ale muntilor, precum Doamnele, Omu si
Batrana. Ar exista niste energii deosebite. Turistii vorbesc despre vindecari
miraculoase ale celor care au trecut pe acolo. Daca oamenii aveau o boala
anume. Pentru niste bucuresteni ca noi, putin familiarizati cu zona, pare ceva
greu de crezut. In fine, il cunoastem si pe specialistul de la statia meteorologica
Varful Omu, Gheorghe Porancea. Alt impatimit al muntilor, pentru ca de 21 de
ani munceste la statia meteo si este pe deasupra si salvamontist. "Eu am insotit
cu ani in urma o echipa de cercetare in Bucegi. Au fost facute masuratori
radestezice pe Varful Bucura. S-a constatat o intensitate extraordinara a
radiatiilor. Cert e ca eu nu pot sa stau mult timp departe de munte. De cate ori
urc aici, simt ca ma incarc de energie. E ceva deosebit aici", ne spune
interlocutorul nostru.
.

"Triunghiul de aur" al Daciei

De aici intram pe teritoriul legendelor.

Se spune ca Muntii Carpati ar fi strabatuti de tuneluri lungi de sute de
kilometri. Nimeni nu poate spune daca au fost facute de mana omului sau de
forta naturii. Asemenea caverne uriase ar exista si in Bucegi. Iar acele campuri
de forta pot sa marcheze chiar linia subterana a tunelurilor. Se vorbeste si
despre faptul ca pe Varful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, asa cum au mai fost
si pe alte creste ale muntilor, in Retezat si Ceahlau,formandu-se astfel un urias
triunghi carpatic intre cele trei puncte. Este asa-numitul "triunghi de aur" al
Daciei. Istoricii nu s-au pus inca de acord asupra muntelui sacru al dacilor.
Acesta ar fi fost Bucegiul sau Ceahlaul.
"Zona nemuririi"

Aflam si despre primele cercetari facute in Bucegi, inca din 1927, mai precis in
partea estica a masivului, pe Valea Ialomitei, intr-o zona cunoscuta sub numele
de "sapte izvoare". Misterele muntelui se impletesc cu anumite certitudini. Se
spune ca aici venea Zamolxe, zeul dacilor, sa bea apa. Dacii i-au spus "zona
nemuririi". Simbolul celor sapte izvoare era incrustat nu numai pe scuturile
dacilor, dar se gaseste si pe Columna lui Traian. Chiar in acest loc din Bucegi
exista un izvor a carui apa este cea mai pura din lume. ??n perioada 1927-
1935, aici s-au facut studii atat de catre cercetatorii romani, cat si de cei
francezi. Oamenii de stiinta au aratat ca incarcatura de bacterii din apa acestui
izvor este zero, un fapt unic in lume. Alte cercetari au fost realizate in anii 80.
Specialistii au constatat ca izvorul se "alimenteaza" dintr-un lac subteran
imens. Asta ne aduce aminte de legenda culoarelor subterane din munti! Cert e
ca debitul izvorului este de 4.000 de litri pe secunda. Toate aceste informatii au
fost secretizate de autoritatile comuniste.

Cutremur de o luna

De neclintit par a fi Muntii Bucegi, cand ii privesti de departe. Dar acest masiv
s-a cutremurat timp de o luna, in 1993. Doar pe parcursul lui august. Au fost
cateva sute de cutremure atunci. Erau si cate zece miscari telurice intr-o zi. De
intensitate mica. Cel mult cinci grade pe scara Richter. Prima oara am aflat
despre acel femomen tot de la tehnicianul statiei meteo de la Varful Omu.
"Devenisera deja obisnuinta. Zilnic se cutremurau Bucegii. Aici, la 2.505 metri
altitudine, la statia meteo, simteam mai tare cutremurele decat la baza
muntelui. Au fost doar niste crapaturi in peretii refugiului salvamont de la Omu.
Atat. Apoi cutremurele au incetat brusc. De atunci n-au mai fost", am aflat de la
Gheorghe Porancea. Statia meteo de la Omu n-a avut de suferit. E o cladire
solida, cu peretii de un metru grosime, bine infipta in stancamuntelui. Cabanele
din Bucegi au ramas in picioare. Nici caderi de bolovani n-au fost. Nu au fost
pagube materiale nici la baza muntelui, in Busteni.

Bubuituri din pamant

Cunoscatorii ne-au spus ca ar fi bine sa stam de vorba cu un inginer geolog,

Traian Trufin, care are o teorie despre aceste cutremure din Bucegi. Omul
locuieste in Busteni din 1991. A lucrat in domeniul sau timp de 25 de ani. A
lucrat si in mina ani buni. Acum ne-a spus ce crede el despre acel fenomen, pe
care nu numai ca l-a trait, dar l-a si "prelucrat" ca specialist. "Cutremurele au
fost ciudate. Si asta pentru ca Muntii Bucegi au in structura lor calcare si
conglomerate. Este
o zona stabila din punct de vedere geologic. De aceea e anormal sa avem aici
cutremure", ne-a spus omul nostru. Chiar si modul in care se produceau
cutremurele a starnit curiozitatea specialistului. "Se auzea mai intai o bubuitura
sub pamant, apoi simteai cutremurul. Parca s-ar fi surpat ceva in adancuri. Am
lucrat in mina si acolo se auzeau asemenea bubuituri, aceeasi miscare haotica
a pamantului, care nu are nici o legatura cu o miscare seismica", auzim noi.

Dar au fost si alte ciudatenii in perioada cutremurelor. Fenomene intamplate la

poalele muntelui, in orasul Busteni. "Eu cunosc vreo 50 de oameni care au avut
insomnii atunci. ??n aer se simtea un miros ciudat, parca era gaz. E posibil ca
acea emanatie de gaze sa fi provocat insomnia. Eu locuiam in acea perioada pe
Strada Telecabinei si stiu ca multa lume de acolose plangea de insomnie", ne
povesteste geologul.
In concluzie, Traian Trufin sustine ca legenda potrivit careia Muntii Bucegi ar
fi strabatuti de uriase culoare subterane nu trebuie exclusa. "Fenomenele
ciudate din Muntii Bucegi si legendele locului nu sunt doar povesti. Exista ceva
care ne este absolut necunoscut. Eu propun organizarea unei expeditii stiintifice
in Bucegi. O echipa multidisciplinara formata din chimisti, biologi, fizicieni,
chiar si para-psihologi, care sa studieze in amanunt ceea ce se intampla aici.
Din pacate, pana acum nimeni nu a facut asemenea cercetari care sa acopere
intregul masiv", ne-a spus gazda noastra.

Ce spun specialistii

Despre seria de cutremure din Bucegi am discutat si cu directorul stiintific al

Institutului National pentru Fizica Pamantului, Mircea Radulian. Acesta a
admis faptul ca "secventa" cutremurelor din Bucegi a fost surprinzator de mare
chiar si pentru specialistii din domeniu. Dar este sustinuta ideea unor miscari
seismice, nu de alta natura. Au fost cutremure crustale. Asta inseamna de mica
adancime, de pana la 15 kilometri. Se admite si faptul ca in Bucegi au fost
cateva sute decutremure in 1993. "Este posibil ca aceste cutremure sa fi aparut
tocmai din cauza faptului ca Muntii Bucegi se afla in apropierea Vrancei, o
cunoscuta zona seismica. Dar este greu de explicat de ce in ultimii zece ani in
Bucegi nu a mai fost nici o miscare seismica. Secventa aceasta de cutremure din
Bucegi, din 1993, este unica pe teritoriul Romaniei", ne-a spusseismologul.
Important este ca s-au facut studii in Bucegi, dupa acea lunga serie de
cutremure, dar ramane inca un mister in privinta cauzelor pentru care un intreg
masiv muntos s-a clatinat timp de o luna. "Se incearca o interpretare a studiilor
facute in zona. Dar problemele nu sunt inca elucidate", a admis omul de stiinta.
Valeriu Tihai (October 27th )

Gura de Rai din Bucegi

GURA DE RAI

In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in

care organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice
se revigoreaza brusc * Specialistii spun ca avem de-a face cu
legendarul loc dintre cer si pamant
In 1999, un institut de cercetari particular din Bucuresti,
angajat de o firma straina pentru a studia subteranul unei zone
din Bucegi, a gasit ceva care poate fi asimilat cu legendara
"Gura de Rai". E vorba despre o panta cu o suprafata de
aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie
magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care
are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este,
foarte probabil, cea mai ciudata descoperire facuta vreodata in
Romania.
In traditia populara romaneasca, Gura de Rai este un mediu
intre cer si pamant cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un
loc benefic. Ca pozitionare geografica, Gura de Rai este situata
pe un picior de munte si se deschide intr-o pajiste inalta sau un
gol de munte. Conform "Mitologiei Romane", cartea lui Romulus
Vulcanescu, Gura de Rai este sinonima cu "plaiul", iar autorul
considera ca acestor zone mirifice li se releva caracterul sacru
si prin titulatura mitropolitilor romani, denumiti "exarhi ai
plaiurilor". Romulus Vulcanescu subliniaza ca in zona Gurilor de
Rai s-au incuibat cu timpul Nedeiele, sarbatori populare si
institutii complexe etnoculturale satesti cu implicatii mitologice.
Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor,
considera ca termenul de "Gura de Rai" exprima o realitate
simbolica a sacrului si una metaforica, in poezia populara, ca
imagine artistica a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte
este vorba doar despre o traditie populara, fara o baza in
realitatea concreta, palpabila.

Locul in care organismul nu oboseste

Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a

unei "Guri de Rai", un loc cu o suprafata de aproximativ un
kilometru patrat, care are efecte terapeutice exceptionale
asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de
cercetare "Terra" a fost angajat de o firma romano-franceza sa
studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea Pesterii
Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor
din subsolul acestei zone si a oportunitatii de a construi un
complex hotelier. La studiu au participat specialisti din mai
multe domenii, in special fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-
au facut cu aparatura de geodetectie.
Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru
sondaje, geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii
echipei, a descoperit ceva senzational in preajma varfului
Doamnei: ajuns intr-un anume loc, i-a disparut oboseala. "Ne-
am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam ce s-a intamplat.
Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la inceput. In
timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este
real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc",
spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor

versantilor din zona. "Am constatat ca oricat ai urca, oricat de
obosit ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona
respectiva dispare oboseala, lucru care nu se manifesta pe alti
versanti. Este vorba de o revigorare a functiilor fizico-chimice
cu o rapiditate iesita din comun", declara Dumitru Stanica.

O anomalie geomagnetica atipica

A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un

medic, care a verificat tensiunea fiecarui subiect care urca
panta cu "ciudatenii". Testele medicale au fost reluate si pe o
alta culme din apropiere, cu o inaltime aproximativ similara.
Rezultatele au condus catre o singura concluzie: in zona cu
pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu numai ca ritmul
cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face pe o
panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi
testelor au declarat o stare de bine general cand stau in acel
loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie

diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de
tip Partington, care pot masura, printre altele, magnetismul
Pamantului. Asa a fost depistata o anomalie magnetica atipica,
pe o suprafata de aproximativ un kilometru patrat. "Anomaliile
geomagnetice cunoscute de specialistii din domeniu apar in
rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre sau in alte
asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o
forma atipica pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva
necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul
Stanica, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a
stiut sa-l interpreteze. In acel moment am facut legatura cu alt
gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp
si care se manifesta printr-o emisie de radiatii patogene, inca
ramase cu o origine necunoscuta", ne-a spus Vasile Rudan.

De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann

Problema zonelor geopatogene - sau a anomaliilor magnetice

atipice malefice - a fost ridicata de Institutul "Terra" cu mai
multi ani in urma. Un nod geopatogen inseamna un loc in care
se manifesta fenomene de natura necunoscuta care sunt ostile
vietii. Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone "rele"
este cunoscuta de societatea omeneasca de foarte mult timp.

In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa

construiasca o locuinta pana ce zona nu era testata de
specialistii imperiali, oameni inzestrati cu capacitati
paranormale, pentru a vedea daca subsolul are sau nu are
"coltii dragonului". Daca acesti "colti" subpamanteni erau
detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era etichetat
malefic, pe el nu se putea construi nici o casa.

Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de

experiente dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria
"Retelelor Hartmann". Doctorul Ernst Hartmann a observat ca
soarecii aflati intr-o anumita incapere stateau grupati dupa
directia liniilor si nodurilor unei retele invizibile. Aceiasi soareci
se comportau insa normal intr-o incapere diferita. Acest tip de
reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a inceput sa
studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform
teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele
longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta
insa ca atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.

Armata este interesata de subiect

"Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din

Bucegi, "Gura de Rai" in traditie populara, vine sa rotunjeasca
ceea ce stiam pana acum despre anomaliile magnetice atipice.
In primul rand ne intareste ideea ca nimic din ceea ce avem
lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel
putin un sambure de adevar", declara Vasile Rudan.

"Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica

identica cu cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum
ce si cum sa cautam. Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele
micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai
multe date, sunt ascutite, pe cand cele ale zonei benefice sunt
liniare, aproape drepte. Timp de mai multi ani am fost ocupati
cu alte proiecte de cercetare si am suspendat investigatiile din
Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa facem chiar
o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor,
deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai
gasesc, cel putin in zona Masivului Retezat. Interesant este
faptul ca din informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone
malefice trebuie sa ii corespunda, undeva in apropiere, o zona
benefica, la o distanta de cel mult cateva sute de metri.
Deocamdata nu vom divulga locatia exacta", spune Rudan.

Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice

atipice din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si
ca Ministerul Apararii se arata foarte interesat de acest
domeniu. Cercetatorii de la Institutul "Terra" spera sa se
realizeze, cu concursul Armatei, o harta a Romaniei care sa
puna in evidenta aceste zone iesite din comun.
ScienceLine.ro - mai 2007
http://locurimistice.scienceline.ro/_GURA_DE_RAI__DIN_BUCEGI_5209_657
_1.html

Descoperiri la poalele Ceahlaului

Un OZN si o copie in miniatura a Sfinxului din Bucegi, descoperite la poalele
Ceahlaului
[08.12.2008]

Muntii Neamtului ascund taine pe cât de uluitoare, pe atât de greu de elucidat.

Descoperirile facute una dupa alta, de un profesor din zona, au avut darul sa
stârneasca largi controverse in rândul istoricilor si sa aduca zona in centrul
atentiei, transformând- o intr-un tinut al misterelor de nepatruns. Aici au fost
gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme, care s-ar putea dovedi a fi forme
ale celei mai vechi scrieri din lume. Mai nou, tot aici au fost descoperite
structuri ciudate din piatra, unul semanând izbitor cu un OZN, altul cu un urias
craniu de extraterestru si ultimul cu celebrul Sfinx din Bucegi. In situl
arheologic deschis la poalele masivului Ceahlau, in punctul denumit Vadu Rau,
istoricul si profesorul Dumitru Ionita a gasit, la doar o jumatate de metru sub
pamânt, o ciudata structura din piatra semanând izbitor cu un OZN. Uimitor este
faptul ca obiectul, având greutatea de 12 kilograme, inaltimea de 14 centimetri si
circumferinta de aproape un metru, nu e o creatie intâmplatoare a naturii, ci, in
mod clar, un produs construit in mod inteligent. OZN-ul din Ceahlau este
compus din nu mai putin de 90 de placute din piatra, imbinate intre ele cu un
material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desavârsire necunoscut.

“Nu este ciment, nici argila si nici vreun alt adeziv cunoscut si folosit de-a
lungul istoriei pâna azi. Probabil ca respectivul liant, de o duritate extrema, nici
nu are corespondent pe Terra”, a spus profesorul Ionita. La o prima examinare,
straniul obiect a fost datat cu o vechime de cel putin 2.000 de ani. Restul
misterului va fi elucidat doar daca specialistii vor reusi sa stabileasca atât
provenienta si menirea obiectului descoperit, cât si compozitia adezivului
necunoscut, folosit la constructia lui.
La putina vreme dupa descoperirea OZN-ului din piatra, profesorul Ionita a avut
surpriza sa gaseasca, in perimetrul aceluiasi sit arheologic, un alt obiect la fel de
misterios. De data aceasta, era vorba de o structura aducând pregnant cu profilul
celebrului Sfinx, din masivul Bucegi. Obiectul, cu o greutate de 2,5 kilograme
si, in mod ciudat, cu exact aceeasi inaltime de 14 centimetri, ca si OZN-ul
pomenit anterior, s-a dovedit a fi, la rândul lui, o creatie produsa in mod
constient. Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlau este asezat pe un mic
piedestal din piatra, metoda si materialul de imbinare ramânând deocamdata la
fel ca si in cazul precedent, cu desavârsire necunoscute. Conform primelor
concluzii care s-au tras dupa descoperirea facuta, obiectul ar avea o vechime
oarecum egala cu cea a OZN-ului pietrificat, adica de aproximativ 2.000 de ani,
iar menirea sa initiala a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult.
Asemanarea izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este insa de natura sa intareasca o
ipoteza care, ani la rând, a ramas doar la stadiul de simpla presupunere: aceea ca
si bine cunoscutul Sfinx, la rândul lui, a fost sculptat in mod constient, cu
scopuri inca necunoscute, servind mai apoi drept model pentru unele copii
facute de civilizatiile existente cu mii de ani in urma, pe teritoriul actual al tarii
noastre.

„Descoperirile facute in acelasi perimetru nu pot fi doar simple coincidente.

Ceahlaul era considerat, cu mii de ani in urma, munte sfânt si salas al zeului
Zamolxis. Poate ca civilizatiile de atunci, umane sau chiar extraterestre, ne-au
lasat mesaje pe care trebuie acum sa le descifram”, a spus profesorul Dumitru
Ionita. Tablite scrise, vechi de 7.500 de ani. Anul trecut, exact in acelasi sit
arheologic de la Vadu Rau, profesorul Ionita a mai gasit un obiect pietrificat, cu
greutatea de 6 kilograme si inaltimea de 37 de centimetri, care seamana leit cu
craniile extraterestrilor ce au facut obiectul controversatului si mult-
mediatizatului incindent petrecut la 7 iulie 1947 la Roswell, in New Mexico,
SUA. Tot in situl de la poalele Ceahlaului, Dumitru Ionita a mai descoperit nu
mai putin de 120 de tablite din lut ars, inscriptionate cu simboluri protoliterate -
imagini reprezentând forme primitive de scriere ale populatiei din perioada
neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a
data din perioada anilor 5.500 I.H. si sunt identice, ca forma si mod de
exprimare, cu cele de la Tartaria (judetul Alba), din Insula Pastelui si din anticul
Sumer. Deosebirea uimitoare este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate
pâna recent a constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel
putin 1.000 de ani mai noi decât cele descoperite in Neamt. Profesorul Ionita are
sceptrul lui Stefan cel Mare.

Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in

localitatea nemteana Farcasa si activeaza ca profesor de stiinte socio-umane, la
liceul din Borca. In palmaresul descoperirilor sale - pe care, de altfel, le-a si
strâns intr-o impresionanta si inestimabila colectie - sunt incluse pe sceptrul
voievodal ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana
lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares, blazonul familial al domnitorului
Mihail Sturdza si harta cartografului Ortelius, in care apare pentru prima oara
Dacia pe globul pamântesc. Profesorul a mai descoperit, pe raza localitatii sale
de bastina, o conducta medievala de aductiune a apei, construita din olane de
ceramica, cea mai lunga de acest tip si cu aceasta vechime, din tara. Pentru
activitatea sa stiintifica, arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii
Politice de Aparare si Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un „Hrisov
al recunostintei” , distinctie cu care foarte putine persoane din tara se pot lauda.
sursa: www.gardianul. ro Ciprian Predescu
Simbolismul lupului dacic

Stindardul national al dacilor era format dintr-un

dragon ridicat in varful unei sulite. El este figurat pe numeroase metope ale
Columnei Traiane iar romanii insisi i-au dat denumirea de draco. Acest dragon
era format prin ingemanarea a doua animale: capul de lup si trupul de sarpe,
ambele avand o simbolistica foarte bogata si plina de surprize.
Stindardul dac este in sine un simbol initiatic ascunzand in sine atat imaginea
Principiului cat si imaginea Centrului Spiritual al lumii.

Sub semnul lupului

Dragonul cu cap de lup si corp de sarpe sintetizeaza in sine insusi intregul

simbolism zamolxian intrucat atat lupul cat si sarpele sunt simboluri ale
Principiului-Zamolxe care manifestandu-se in cadrul ciclului se "descompune"
in energiile creatoare, masculin si feminin, zeul si zeita, Apollo si Artemis,
desemnati prin serpii Caduceului Hermetic ce tind sa se reuneasca in varful sau
in ceea ce filozofii medievali numeau Aor sau realizarea deplina a Marii Opere
Alchimice.
Din legendele antichitatii aflam ca Apollo/Zamolxe se mai numea si Lycos ceea
ce se traduce prin lup iar, printr-o asimilare fonetica deloc intamplatoare Lycos
devine ceea ce in greaca inseamna lumina. Nu intamplator insula sfanta a lui
Apollo se numea Leuke (Alba, Luminoasa) echivalenta fiind cu Avalonul celtic
si cu insula fericitilor din mitologia greaca. Prin urmare, Apollo/Zamolxe este
Marele Lup Luminos.
In plan material el este Soarele, Cerul cel care da lumina atat de necesara vietii.
Interesant este faptul ca lumina alba cuprinde in sine cele sapte culori ale
spectrului vizibil, dupa cum Principiul cuprinde in sine toate toate formele
manifestarii. In plan spiritual el este "lumina" initierii dobandita prin
cunoasterea adevarurilor transcedentale.
Pe de alta parte, numele Daoi sub care erau cunoscuti dacii in antichitate devine
in dialectul traco-frigian daos, care in talmacire inseamna lup. Prin urmare, dacii
se identifica cu lupul, animal totemic desemnandu-l pe Marele Zamolxe/Apollo.
Mai mult, printr-o alta asimilare lingvistica, atat Daos cat si daoi, se reduc la
epitetul dioi, nume ce-l dadeau grecii, pelasgilor, locuitorii din nordul Dunarii de
jos, din Dacia straveche, pe care ii considerau :cei mai vechi oameni de pe
pamant" deci oamenii primordiali.
Prin urmare, concluzia care se impune de la sine, urmand datele expuse este ca
Dacii se considerau Fii Marelui Lup Luminos - Zamolxe/Apollo.
Peste tot intinsul lumii unde s-au asezat pelasgii (dacii preistorici) acestia au
pastrat amintirea lupului. In Asia Mica, bunaoara, una dintre Iradierile Centrului
Suprem din Hiperboreea dacica, aflam toponime precum: Lycia, Lykaonia,
Cilycla. Intr-o alta parte a lumii, in nordul indepartat de aceasta data, Odin, zeul
spiritualitatii germanice, era mereu insotit de doi lupi. Intemeierea Romei se afla
si ea sub semnul lupului ceea ce ne arata ca, inceputurile sale, cel putin epoca
regala, se afla in legatura cu Centrul Spiritual din Carpati.
Daca avem in vedere consideratiile de mai sus, Centrul Spiritual al Lumii este
Hiperboreea, tara lui Zamolxe/Apollo Lykos, Dacia straveche care prin aceasta
se legitimeaza drept "tara Lupului"! Aceasta cu atat mai mult cu cat Ovidius,
poetul roman axilat la Tomis, ne spune ca a fost silit sa traiasca sub "axa lui
Lykaon". Aceasta axa a lui Lykaon nu este alta decat Axis Mundi, Columna
Cerului de-a lungul careia Zamolxe/Apollo (lykos) trimitea Lumina Cunoasterii
(Lyke) pe pamant. Aceasta Coloana Luminoasa peste care coboara literalmente
lumina din cer si, in acelasi timp, Coloana marelui Lup Luminos (Alb) -
zamolxe/Apollo.
Preluat de la ... http://quadratus.wordpress.com/2008/11/14/simbolismul-
lupului-si-al-sarpelui-dragonul-dacic/
Mitologie lupul dacic

Lup, lupii, noţiune care face parte din dicţionarul tracic. Numele lupului nu e
atestat in dacă şi tracã, dar a putut fi dedus. In trecutul tracilor de la nordul
Dunării, adică al dacilor sau geţilor, lupul a ocupat un loc important. Orice
istorie a românilor descrie steagul dacic care avea cap de lup si coadă de balaur.
Steagul dacic rãmâne extrem de important prin semnificaţiile pe care le
comportă. Dupã N. Iorga, şarpele, balaurul din steagul dacic nu e „numai un
simbol animalic, ci esenţa religiei strămoşeşti". Cu alte cuvinte stindardul dacic
avea o semnificaţie spirituală şi aşa cum o presupunem pentru balaur, trebuie s-o
presupunem şi pentru lup.
In "De la Zalmoxis la Gengis-Han" Mircea Eliade avansează o interpetare a
acestui simbol sub titlul Dacii şi lupii. Ea pleacă de la numele de daoi pe care-1
dă Strabon dacilor şi de la substantivul daos, care in frigiană înseamnă lup. Daoi
ar insemna lupii. Rădăcina cuvintului ar fi dhău — a apăsa, a stringe, a sugruma,
din care derivã iliricul dhaunos — lup, zeul Daunus, sau alt zeu, trac, al
războiului Kandaon sau lidianul Kamdaules. Mircea Eliade îşi alege exemplele
din aria lingvistică de sigură înrudire eu tracii şi cu dacii. Oraşul Daousdava, din
Moesia inferior, intre Dunăre fi Balcani, însemna „satul lupilor". O ramură scită
care bîntuia la răsărit de Caspica se numea daoi, dupã latini Dahae, iar dupã
greci daai, foarte probabil din rădăcina iraniană dahae — lup. La sud de Caspica
era Hyrcania, în iraniana de răsărit Vehrkana, in cea de apus Varkana, din
rădăcina vehrka — lup. Toate înseamnă „ţara lupilor". La Arcadia erau lycaonii,
după cum Lycaonia sau Lucaonia în Asia Mică. Laconia spartanilor ţine tot de
această rădăcină. Exista tot în Arcadia un Zeus Lycaios, după cum exista şi un
Apollon Lycagenetul. Lyca corespunde lui lup, iar Apollo este cel născut din
lupoaică. Exemplele lui Mircea Eliade sînt mai numeroase şi ele pot fi sporite.
Demonstraţia este făcută din unghiul antropologic al popoarelor care poartă
numele unul animal, în cazul nostru, al lupului. Explicaţia prezenţei capului de
lup pe steagul dacilor trebuie căutată aici. Mai complicat este ritualul de iniţiere
al tinerilor lupi, adică al tinerilor organizaţi în asociaţii bărbăteşti închise al
căror rost este de a trece acele examene care să-i facă să semene cu carnasiera pe
care şi-au ales-o ca emblemă. De obicei, cel care vrea să împrumute pină la
confundare calităţile fiarei pe care o vînează este vînătorul. Ucigînd-o,
îmbrăcîndu-i pielea el se transforma în animalul-zeu. Carnasierul este modelul
exemplar al războinicului. Este interesant că dansuri ale lupilor se joacă de
anumite triburi înaintea plecării Ia război.
Pentru Mircea Eliade dacii sînt o confrerie războinică al cărei simbol a fost
lupul. Dificultatea ar fi aceea a deosebirii de nume : dacii (deci lupii) sînt tracii
nord dunăreni din vest, pe cînd cei din răsărit se numesc geţi. Sînt şi aceştia tot
lupi ? Exemplele privind Hercynia, deci orientul, ar fi un răspuns. Dar mai sînt
si altele. Răsăritul se închina şi el lupului. Persanii aveau un stindard cu lup. In
Turkestan s-a păstrat imaginea unui stindard compus dintr-un cap de lup si un
dragon. In nord-vestul Iranului si in Armenia, corpurile de elită ale ostaşilor
purtau stindarde cu dragoni. Informaţiile ni le dă Mircea Eliade. Asemenea
stindarde au pătruns si în armata romană. Dat fiind că ea era alcătuită din
elemente etnice răsăritene, faptul nu e de mirare. Dar ceea ce vrea să retină
Mircea Eliade este frecvenţa simbolului lupului la traci, la iranieni si la germani.
La aceştia din urmă el menţionează obiceiul de a îmbrăca blana animalului (lup
sau urs) ca si frecvenţa numelui Wulf-Wolf. (Apostolul creştin al goţilor se
numea Wulfila). Dacă răsfoim cărţile literaturii române lupul ne apare ca
personaj la Mihail Sadoveanu de mai multe ori ca si la Vasile Voiculescu, care i-
a închinat câteva povestiri memorabile între care Luparul, Spiridon Popescu, alt
scriitor al „Vieţii Româneşti" îndrăgostit de vînătoare ca si Sadoveanu, a scris o
carte de însemnări despre vînătorile de lupi. Este o carte scrisă cu ştiinţă despre
obiceiurile lupului si mijloacele cu care trebuie să fie prins. I.G. Vissarion a
istorisit şi el cum se prinde lupul în capcană. Mai toţi scriitorii care au avut şi
patima vînătorii au scris despre lupi. Dinu Nicodim a compus o carte mare
intitulată Lupii. Alături de Vasile Voiculescu la care lupul capătă o proiecţie
mitică se află însă poetii. Dintre poeziile literaturii române închinate faimoasei si
totemicei jivine citam aici Lupul de Octavian Goga.
"Te-am auzit cum hăuleai departe,
Infiorînd pădurea-nzăpezită,
Bătrîne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte.
Te-am auzit cum hăuleai departe
Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu eşti tovarăş visurilor mele...
Tu, numai tu, neîmiblînztã fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea cîinilor la pîndă,
Iţi plîngi prin codri ura solitară
Tu înţelegi un suflet fără tară...”

O tradiţie a oamenilor lupi este atestată de Herodot şi pentru neuri, locuitori

străvechi ai actualului pămînt românesc :
„Aceşti oameni au reputaţia de a fi vrăjitori, căci atît sciţii, cit şi elinii stabiliţi in
Sciţia spun că o dată pe an fiecare dintre neuri se preschimbă în lup, pentru
puţine zile, şi că pe urmă îşi recapătă îndată forma".
Practicile şi superstiţiile lycantropice au dăinuit din cele mai vechi timpuri pînă
astăzi în România. Obiceiuri care se mai văd si astăzi prezintă oameni care
poartă mască de lup. Romulus Vulcănescu compară în Măştile populare aceste
măşti de lup cu măştile de lemn ale capetelor de şacal din Egiptul antic. Credinta
în lycantropi (oameni-lupi) a conservat dupa el fragmente rituale dintr-un cult al
lupului.
In sfirsit folclorul vorbeşte si el de lupi, ca animale fantastice. Mai multe basme
conferã lupului un rol decisiv, superior chiar celui al lui Făt Frumos, dependent
in aceste versiuni de el
Citam dintre ele pe cel din colecţia Ispiresecu, Lupul cel năzdrăvan. Literatura
cultã oferã şi ea puncte de sprijin in directa persistenţei unui interes specific faţă
de această sălbăticiune. Mihail Sadoveann atinge tema, Spiridon Popescu scrie
„Din povestirile unui vînător de lupi”. Voiculescu ii retine semnificaţia magicã
si miticã „In Schimnicul” si „In mijlocul lupilor”. Calendarul păgîn ascuns în
spatele celui crestin consemneazã multe zile ale lupilor între care plini de temei
rãmîne Sf. Andrei. Foarte numeroase sînt numele Lupu in onomastica
româneasca. Se stie, de altfel, cã cea mai veche onomasticã romaneascã este cea
care preia numele de referinţă din flora si fauna locului. Două sînt numele care
trec din sfera faunei carpatice în onomastica masculinã româneascã : Lupu si
Ursu. Restul sînt supranume, (porecle) si nu au regimul de excepţie al acestora
care indicã un traiect vechi către cultul celor douã sălbăticiuni. Evident, aceasta
e onomastica veche, slavul Vîlcu traducînd (ca si ungurescul Farcas) pe mai
vechiul Lupu, adică inversul a ceea ce au afirmat unii glosari ai onomasticii
româneşti. Din onomasticã lupul a intrat si in toponimie. G. Cosbuc reţinea
rãspîndirea numelui Lupu. In orizontul tracic lupii au ocupat, alăţuri de ursi, ca
fiinte cu valori supranaturale, un loc de rangul întîi, ale cărei urme le constatăm
şi azi."
Preluat de la ... http://www.zamolxis.ro/modules.php?
name=News&file=article&sid=94

Stindardul geto-dac

Stindardul geto-dac, lancea ce poarta în vârf capul de lup cu coada de sarpe,

ne este îndeobste cunoscut din reprezentãrile de pe celebra Columnã a lui
Traian. În eseul nostru cãutãm a interpreta esoteric acest stindard încercând a da
un sens unitar celor trei elemente simbolice: sarpele, lupul si lancea.
Lupul
Lupul este sinonim cu sãlbãticia dar mai ales cu dârzenia si nesupunerea. El este
un simbol pozitiv dacã tinem seama cã lupul poate vedea noaptea; este un
simbol al luminii, solar, erou rãzboinic, strãmos mitic. Este sensul pe care i-l dau
nordicii si grecii, care este atribuit lui Belenos, respectiv Apollo (Apollo
Lykaios).
Lupul poate fi un simbol totemic colectiv; în manierã freudianã lupul ar putea fi
Tatãl ucis ritualic si care devenind strãmos protejeazã ginta. Nu este de neluat în
seamã mitul Lupului Alb, cel care vegheazã si ajutã la trecerea cãtre „celãlalt
tãrâm”. Redãm un fragment dintr-o poezie popularã româneascã în care lupul
precum tatãl din Harap Alb îl încearcã pe fiul (urmasul) pornit pe drumul
initierii:
 Si-ti va mai iesi
Lupul înainte,
Ca sã te înspãimânte.
Sã nu te înspãimânti,
Frate bun sã-l prinzi,
Cã lupul mai stie
Seama codrilor
Si-a potecilor.
Si el te va scoate
La drumul de plai,
La un fecior de crai,
Sã te duci în rai.

Dacã dupã cum se poate vedea mai sus lupul este un simbol solar (Lupul Alb);
el poate fi si un simbol pãmântean, chiar chtonic, amintind întru aceasta lupoaica
lui Romulus si Remus. Hades de asemenea îmbrãca o hainã din blanã de lup, iar
zeul mortii la etrusci avea urechi de lup.
În imaginile din evul mediu european, vrãjitorii cel mai ades se prefãceau în lupi
pentru a merge la sabat, iar vrãjitoarele purtau la aceleasi ocazii jartiere din
blanã de lup. Credinta în licantropi sau vârcolaci este atestatã în Europa din
antichitate. (Vergilius o mentioneazã.) Potrivit lui Collin de Placy, Bodin
povesteste cã în anul 1542, într-o dimineatã, au fost vãzuti circa o sutã cincizeci
de vârcolaci într-o piatã din Constantinopol; iar mitologia scandinavã îl
înfãtiseazã pe lup ca un devorator de astre.
Astfel simbolistica lupului este ambivalentã, Lupul Alb solar, Protectorul, cãruia
i se opune lycantropul devoratorul luminii. (Vârcolacii mãnâncã luna.)
Ca simbol totemic Lupul Alb ar putea fi Tatãl Primar cel care învingând
licantropul devine simbolic lup precum Dragos ucigând bourul devine el însusi
Bour si strãmos protector al Moldovei.
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/stindard.htm

Kogaion muntele sacru dacic (1)

Kogaion Apogeul fiintei

Motto:

"In tine se afla muntele Meru

Inconjurat de sapte continente
Exista izvoare, lacuri, munti, campii
Si zei ai diverselor regiuni.
Exista si profeti
Calugari si locuri de pelerinaj.
Si deasupra zeilor
Se afla stelele, planetele
Si soarele, impreuna cu luna
Totodata, mai exista si cele doua puteri cosmice,
Cea care distruge si cea care creeaza;
si toate elementele; eterul, aerul si focul, pamantul si apa.
Toate acestea sunt in interiorul tau
Si toate isi implinesc menirea
In jurul muntelui Meru"
(Siva Samhita, vers. 1-5)

Imparatii Chinei faceau sacrificii in varful muntilor... Shiva

Maheshvara cobora in varful lui Bhu-Phnom... Buddha locuia
intr-o gradina splendida, in varf de munte... Moise a primit
tablele legii in varful Sinaiului... nemuritorii taoisti se inaltau la
cer din varful unui munte... Arca lui Noe s-a oprit in varful
Ararat-ului... Motivul e omniprezenta in culturile lumii: Meru in
India, Kuen-Luen in China, Fuji Yama in Japonia, Olimpul grec,
Potala in Tibet, Sinai si Golgota, Muntele Alb celtic, s.a.m.d.
In toate traditiile gasim un munte polar, central, a carui aura
spirituala ii depaseste cu mult dimensiunile fizice; ascensiunea
este, evident, de natura spirituala. In cosmogoniile
tabernaculare, Muntele a fuzionat cu motivul insulei din mijlocul
oceanului primordial, caz in care apare in reprezentari ca fiind
purtat in spate de broaste testoase. Uneori Muntele se
confunda cu germenele/oul primordial si un sarpe se
incolaceste in jurul lui pentru a-l pazi; in culturile triburilor
altaice, Muntele poarta in vaile sale un lac alimentat de bolta
cereasca; din lac izvorasc patru fluvii care iriga lumea. pe malul
lui creste arborele vietii si la umbra acestuia traieste cuplul
primordial.
Muntele este adesea reprezentat ca fiind piramidal, cu terase si
cele patru fatete colorate in mod diferit si orientate spre
punctele cardinale. Lingvistul Pierre Gordon plasa originile
reprezentarii piramidale cu cel putin 25000 de ani in urma,
anterioara chiar separarii Eurasiei de America. Acelasi model a
dus, probabil, la aparitia piramidelor egiptene, sud-americane
si a zigguratelor mesopotamiene. Hieroglifa egipteana care
desemneaza axul lumii e un fel de piramida abrupta; numele
acestei hieroglife este Mer. Asezata de obicei sub hieroglifa Kaf
(securea egipteana), desemneaza polul- si deci un munte polar.
In mai multe mituri egiptene, creatorul, pentru a plamadi
lumea, s-a asezat pe muntele primordial sub forma unei pasari
enorme (soim sau ibis). Numele soimului derivat din radacina
k-r-ou (cel-de-sus) si e verbalizat Horus (fiul lui Isis cu Osiris) .
Cei patru fii ai lui Horus sunt cei patru stalpi ai cerului... In
Mesopotamia, piramidele-ziggurat de la Borissipa, Ur si
Etemananki aveau cate sapte terase, in cele sapte culori ale
spectrului.
In biblie (care contine in primele unsprezece capitole ale
genezei mituri venite din nordul Mesopotamiei, fixate in scris
abia tarziu, prin 1500 i.e.n.) oamenii au construit turnul Babel
(ziggurat-ul din Babilon) pentru a urca la ceruri. Acelasi model
il urmau si faraonii egipteni; de altfel, numele Babilon (Bab-
Ilani- poarta zeilor) sau Babel (Bab-el- poarta zeului) inseamna
acelasi lucru- locul unde s-a construit ceea ce egiptenii numeau
Sba - poarta cerurilor instelate. In Isaiia, XIV, proiectul turnului
ii este atribuit regelui din Babilon: "Tu ziceai in sufletul tau: ma
voi aseza pe muntele unde isi au salasul zeii, in regiunile
indepartate din septentrion."
In America Centrala, Teotihuacan din Mexic e o piramida a
Soarelui; la fel si cele pre-incase Huaca del Sol si Huaca de la
Luna in regiunea Moche. Cu baza patrata si trepte, acestea
seamana cu reprezentarile euro-asiatice ale Muntelui
Primordial. La populatiile Maya, mitologiile referitoare la acesta
sunt numeroase. Piramidele au fetele colorate diferit si trepte
care alcatuiesc scari duble, pe fatetele opuse. Exista
treisprezece trepte, iar baza subterana e construita simetric, in
noua straturi. Aceasta imagine a abisului infernal in trepte, care
capata forma muntelui inversat, e raspandita in toata Eurasia
(o regasim si in cercurile concentrice succesive ale Infernului lui
Dante).
In Iran, numele muntelui primordial era Hara Berezaiti
(muntele de fier); intr-una din primele carti atribuite lui
Zoroastru, poarta numele de Airyana Vaedja (este locul unde
traiesc primii oameni- polul lumii, in jurul caruia se misca
soarele si planetele).
La Indieni, centru lumii e muntele Meru- un munte polar, ale
carui fatete sunt colorate (estul-alb, sudul-rosu, vestul-galben,
nordul-negru). La kalmukii din Asia centrala, muntele Sumeru e
inconjurat de sapte inele de apa (faceti comparatia cu Apa
Sambetei din mitologia romaneasca). Sumeru are la fel,
fatetele colorate- vestul rosu, nordul galben, sudul albastru si
estul alb.
Muntele central se regaseste in forma simbolica in tumuli, cairni
si movilele de piatra celtice, in colinele artificiale chinezesti, in
"muntii de nisip" de anul nou din Laos si Cambodgia, etc.
Trebuie subliniat ca tabloul simbolic al Muntelui functioneaza la
mult mai multe niveluri decat cel strict fizic, al asezarii
geografice. Dimensiunile spirituale ale Muntelui capata zeci de
intelesuri in subconstientul colectiv uman. Chiar si ascensiunea
febrila a unui alpinist ascunde misterul profund al escaladarii
limitarilor si al cautariii unei realitati ultime.
Fie ca vorbim de Muntele pomenit de Strabon in Geografia, fie
ca vorbim de oricare dintre piscurile monumentale ale Daciei,
ne strabate un fior de mister. Sa ne gandim numai un moment
la statuile megalitice mai vechi decat omenirea, care ne
impodobesc Carpatii... Suntem oare doar depozitarii unei
cunoasteri pe care nu putem spera s-o descifram vreodata?
Probabil zecile de sfincsi de la Bratocea si Lacul Rosu, din Valea
Sebesului, Zarnesti, Piatra Arsa si Toplet (ca sa enumaram doar
cateva) - sunt singurii care ne-ar putea da raspunsurile la
aceste intrebari.

Asadar Muntele- metafora a vietii prin simpla-i existenta

statica- este pasul spre supra-uman. Odata atingand
inaltimile existentei spirituale, renasterea poate avea loc
doar prin sacrificiul suprem (jertfa intru Zamolxe) sau
moartea initiatica (prin descensus ad inferno- coborarea
in Pestera, Tarâmul Celalalt, de unde initiatul se intoarce
in lume fiind nascut a doua oara de Geea, de Mama
Universala Primordiala- Terra Mater).

Calatoria prin infern spre supra-uman o facem fiecare in

propriul fel. Sau poate alegem sacrificiul... Oricum, de-a lungul
calatoriei initiatice trebuie sa realizam un singur lucru: NOI
suntem atat calatorii, cat si calea, calatoria si scopul acesteia,
si ca toate aceste adevaruri, inainte de a fi in afara noastra,
sunt mai intai in Noi...

Axis Mundi
http://www.dacii.ro/revista/42/4special.htm

Kogaionon este socotit muntele sacru ce adopostea

sanctuarul marelui zeu Zamolxis, unde acesta consulta
oracolul si unde se retragea pentru mari perioade de
timp.Unde este cu exactitate acest loc, nu a fost inca
demonstrat
http://www.youtube.com/watch?v=DwSIXuf8evs&eurl=http%3A%2F
%2Fromaniaesoterica%2Eblogspot%2Ecom%2Fsearch%3Fupdated%2Dmin
%3D2008%2D01%2D01T00%253A00%253A00%2D08%253A00%26updated
%2Dmax%3D2009%2D01%2D01T0&feature=player_embedded

Kogaion muntele sacru dacic (2)

MUNTELE SFÂNT MIT SAU REALITATE

Mioara Căluşiţă-Alecu

Din vremuri străvechi, oamenii au crezut în existenţa în văzduh

a unei lumi divine şi au nădăjduit să stabilească o legătură cu
ea. Arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în pământ şi cu
coroana în cer, coloana cu un capitel care aminteşte coroana
arborelui, muntele cosmic, simbolizau căi spre lumea divină.
René Guénon cita mai mulţi munţi sfinţi din tradiţiile vechilor
popoare: Meru la hinduşi, Alborj la perşi, Quaf la arabi, Olimp
la vechii greci, Montsalvat din legendele occidentale ale
Gralului... Aceşti munţi erau pe tărâmuri îndepărtate sau
inaccesibile muritorilor. În ţara în care nu au existat înălţimi s-
au construit simulacre ziguratele . De bună seamă că şi
Cogaiononul se înscrie în această tradiţie. El reprezenta un
centru religios în care se stabilea o legătură cu lumea divină.
Inversul (complementul) muntelui este o cavernă
subpământeană ca aceea în care, Herodot menţionează că, s-a
retras Zalmoxis timp de 4 ani. Muntele ilustra spiritualitatea
geto-dacilor care credeau în existenţa unui tărâm sfânt ca:
Agarttha, Paradeşa-Paradis, Shambala din tradiţiile orientale,
un centru axial care dirijează lumea, aşa cum axul centrează
învârtirea roţii fără să ia parte la ea (cakravarti, motorul imobil
din tradiţie).
Scriitori antici au citat existenţa, în Dacia hiperboreană de sub
Ursa Mare, a unor elemente reprezentative pentru astfel de
centre, fără să le înţeleagă semnificaţia spirituală: Polul Getic
(Geticus Polus), Axa Lumii (Cardinex Mundi), Muntele Sfânt
(Cogaiononul), Insula Albă (Leuke). Unele basme româneşti
amintesc de un arbore cosmic, pe porţile de lemn ale caselor
din nord este cioplită roata, pe ii cusută svastica, o simplificare
a roţii... Soarta a decis ca rezistenţa eroică a geto-dacilor în
faţa năvălitorilor romani să fie înscrisă, de Apolodor din
Damasc, pe o columnă plasată în centrul Romei. Cuvintele
româneşti celălalt tărâm şi văzduh ilustrează caracterul ceresc
al religiei geto-dace. Preot a însemnat înainte-pre, spre
emanaţia divină-ot, rădăcină care apare şi în numele zeului
Odin.
Mircea Eliade afirma că în India a învăţat să înţeleagă folclorul
românesc sau sud-est european, moştenire traco-dacă.
Dovedesc aceste tradiţii legătura noastră cu Orientul? Unde au
apărut aceste tradiţii?
A existat un centru religios în Dacia? Poate că au existat mai
multe. Căile sfinte ale scythilor (Herodot, istorii, IV, 52),
marcate de menhirii atribuiţi de romani lui Liber Pater, nume
dat lui Bacchus zeu taur duceau după tradiţie la un centru
religios. Pe vremea lui Haşdeu, marcajul de menhiri pornea de
la Marea de Azov, apărea în Basarabia ca Cheile Bâcului şi se
oprea la Prut.
Tradiţia Muntelui Sfânt al Daciei a fascinat pe mulţi scriitori. În
cartea sa Muntele Sfânt al Daciei, publicată în engleză la ed.
Nagard, Ion P. Bogdan de la Timişoara susţinea că Polul Getic
ar fi indicat, la început, locul sfânt unde Uranus s-ar fi unit cu
Gaea. Mult mai târziu, când cunoştinţele oamenilor au evoluat
şi au atribuit un înţeles geografic şi astronomic polului, s-a
constatat că acesta era în nordul Daciei şi au apărut chiar opinii
că tradiţia polului ar fi migrat în Dacia din nord, ceea ce este
puţin probabil. I. P. Bogdan identifica Cogaiononul în Munţii
Bihor. El se baza pe asemănarea acestora cu descrierea
Muntelui Meru de M. Eliade în Cosmologie şi alchimie
babiloniană şi pe tradiţii locale. Spunea că numele ar fi fost
Cuca lui Ion. Menţiunea lui Paul Lazăr Tonciulescu (în România
la p. 167) că în georgiană şi persană munte se spune koh, iar
în osetă kogh ar întări această ipoteză. Ion-Iancus-Ianus-
Armis-Sarmis-Hermes ar fi fost primul egetor-zeu, care ar fi
domnit aici şi ar fi lăsat silaba Io moştenire voievozilor valahi.
Demonstraţia m-ar fi convins, dacă nu aş fi cunoscut
argumentaţia lui Nicolae Densuşianu că Muntele Sfânt a fost în
Carpaţii Meridionali. În secolul 18, D. Auville presupunea că
Muntele Sfânt era Kaszon sau Kaszin din Moldova; Alexandru
Borza spunea că era vârful Gugu de la est de Caransebeş, iar
alţii, că era Ceahlăul. Recent, Cristiana Pănculescu argumenta
că era Vârful Ocolit Bucura. Astăzi cei mai mulţi cred că
Muntele Sfânt era la Sarmizegetusa dacică.
Oare în Stema Daciei, publicată de P. R. Vitezović, cei doi lei
afrontaţi se urcă pe Muntele Sfânt?
Getae montibus inhaerent. Geto-dacii erau lipiţi de munţi şi în
ei au dăltuit lumea divină din sufletele lor. Pe muntele Omul
este un simulacru al lui Zalmoxis-Saturn. Pe o stâncă se mai
disting urmele unor basoreliefuri pe care le-a descifrat N.
Densuşianu. Pe platforma Babele este reprezentată teribila
Tripla Hecate: Brimo-Persefona infernală, Bendis-Artemis
pământeană şi Iana-Luna cerească. Pe muntele Ceahlău se
distinge o piatră asemenea unei femei, înconjurată de alte
pietre mai mici. Ea reprezenta pe Baba Dochia-Gaea cu oile
sale. Se spune că Prometeu a fost înlănţuit în Parâng sau
Bucegi. Pe o monedă din timpul lui Antonius Piul, Dacia este
înfăţişată ca divinitatea Gaea, ţinând în mâna dreaptă o grupă
de munţi, Munţii Sfinţi ai Daciei de care pomenea Strabon.
Cercetătorii care au studiat câte un munte mai important din
Carpaţi au găsit tradiţii care coroborate cu scrieri antice să
justifice că, în trecut acel munte a fost considerat sfânt.
Mulţi munţi au fost centre de viaţă religioasă. Au existat asceţi
şi contemplativi, adoratorii lui Zalmoxis, care se hrăneau cu
vegetale, miere, lapte şi brânză. Strabon adăuga că aceştia
erau solitari, pioşi, trăiau departe de femei şi, în Tracia, se
numeau ktistai (ctitori). Flavius Josephus informa că la daci se
numeau pleistai (constructori de cetăţi). Mircea Eliade
caracteriza pe aceşti geto-daci, specialişti ai sacrului, că duceau
pe munţi o viaţă monahală, retrasă.
Cum în vechea Dacie creştinarea s-a făcut treptat, prin
misionari, multe din tradiţiile păgâne au fost adaptate la
creştinism. Primii călugări creştini care s-au retras în munţi sau
în alte locuri mai izolate, au continuat viaţa asceţilor geto-daco-
traci ktistai, pleistai, abioi. Sihaştrii români, ca şi pusnicii din
Orient, au căutat pacea prin izolare, în vederea unei legături
nemijlocite cu Dumnezeu. Acest sacrificiu deliberat de a locui ca
sihastru, fără încălzire, fără nici un fel de confort, nu a
cunoscut-o ascetismul occidental. Stau mărturie sutele de chilii
rupestre din munţii Carpaţi, unele amenajate şi amplificate
formând ansambluri cu adevărate biserici rupestre, precum cea
a Peşterii Liliecilor de lângă Mănăstirea Bistriţa din judeţul
Vâlcea, cele de la Cetăţuia Negru Vodă şi a Jgheabului din
Corbii de Piatră din judeţul Argeş, cele de la Nucu şi Aluniş, din
judeţul Buzău, din valea Ordincuşii din munţii Apiseni, de la
Ţâpova din Basarabia, chilia lui Daniil Sihastrul...
Şi totuşi unele legături cu vechile tradiţii s-au rupt; sau numai
s-au ocultat? Se vorbeşte de Paradisul pierdut, de Cuvântul
pierdut. Oare se poate spune şi Muntele Sfânt pierdut?
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/mioara_calusita_alecu
_muntele_sfant.htm

KOGAIONUL DIN CEAHLĂU

Luca Manta

1) Surse istorice. Istoria antică prin Herodot

(Cartea IV, 93, 94) ne spune că: ...geţii se cred nemuritori şi... că cel care piere se duce la
(Z)almoxis. Geograful Strabon (Geogr, VII, 3, 5) ne arată că altarul acestui zeu era situat în
vîrful unui munte sfînt (cu peşteră şi rîu aferent) numit Kogaionon, localizare pe care
cercetătorii o caută de secole. Aşa dar, strămoşii noştrii geţi / daci aveau un zeu suprem
numit Zalmoxe / Zamolxe şi credeau în nemurirea sufletului.

2) Surse etnografice. în multe legende din România găsim descrise vîrfuri

şi platouri din Munţii Carpaţi socotite a fi sfinte, unde de veacuri se
desfăşoară serbări populare şi drumeţii montane. în categoria munţilor
sfinţi din Dacia se încadrează: Omul, Caraimanul, Cozia, Găina, Ceahlăul,
Parîngul ş.a., de unde putem deduce că în Dacia existau mai multe altare
de tip Kogaion.

3) Originea numelui Kogaion. Scriitorul şi numismatul Ion Gheorghe în

lucrarea Cogaioanele Munţii Marilor Pontifi, Ed. Cartea Românească, 2004,
pag. 39, porneşte în descifrare de la glosa: ,,Roio Kotis Svaticus svatis
cogi dacis, unde cogit (lat.) este cugetul credincioşilor daci, care numeau
megalitul locului prin gogaion însemnînd pietroi / stîncă. Biblia ne arată
că, Moise şi Iisus propăvăduiau în vîrfuri de munţi, iar locul de răstignire a
lui Iisus Hristos a fost Golgota (în ebr. ,,căpăţînă), o colină de lîngă
Ierusalim. Semantic, această formă rotundă / semirotundă apare în multe
cuvinte româneşti, de pildă: gogă s.f. este partea de sus a cuptorului (jud.
Orhei) Glosar dialectal M.O. 1939; gogonat-ă (<>

4) Kogaionul din Ceahlău. Dimitrie Cantemir a realizat prima descriere a

muntelui Ceahlău în Descrierea Moldovei la anul 1714, de unde am
descifrat legenda Babei Dochia şi a celor 20 de oi albe, care de fapt
reprezintă Echinocţiul de primăvară sau Poarta astronomică din data de
(1+20) ş 21 martie.
In tradiţia muntelui Ceahlău găsim memorată data de 6 august, care
reprezintă sărbătoarea anuală a urcatului pe munte, în aşa fel încît
drumeţul care porneşte seara la drum, să ajungă dis-de-dimineaţă în
vîrful Toaca înalt de 1900 metri şi să admire răsăritul de soare.

5) Ipoteza piramidei Toaca din Ceahlău. De curînd, în anul 1988, un

geolog şi un hidrolog Nicolae şi Elena ţicleanu au lansat ipoteza existenţei
unei piramide construită / cioplită în vîrful Toaca - muntele Ceahlău din
Carpaţii Răsăriteni. Ipoteza acestor doi cercetători conţine o multitudine
de dovezi geologice, arheologice, cartografice, fotografice ş.a.

6) Piramida Toaca este orientată solar! Lucrarea Kogaionul din Ceahlău

susţine ipoteza piramidei din Ceahlău pe baza unor dovezi geografice şi
astronomice corelate istoric, care au avut ca punct de pornire Harta
topografică a muntelui Ceahlău, scara 1/25.000. Această hartă
topografică conţine linii de nivel unde găsim pozată geometric baza
piramidei - un pătrat cu latura de 290 de metri şi de unde am determinat
cu ajutorul indicatorului nord direcţiile diagonalelor R1 şi R4, cît şi
direcţiile axelor principale R2 şi R3 (vezi fig.1).
In acest mod am determinat că, axul principal R2 are un azimut geodezic
de 73,50, o direcţie unică pe orizontul solar care totuşi nu corespunde cu
răsăritul de soare - urcatul tradiţional pe muntele Ceahlău - din data de 6
august!
Istoria ne învaţă că, faraonii egipteni îşi orientau astronomic piramidele
după poziţia cerească a Carului Mare din noaptea de 23 august, o tradiţie
moştenită din zorii anului 2300 î.Hr. Din aceeaşi epocă aflăm de la
Herodot (Cartea II, 102, 103) că,... faraonul Sesostris trecînd din Asia în
Europa a supus pe sciţii şi pe tracii din nordul Mării Negre.
Pe baza acestor date istorice am calculat astronomic direcţia R2 la nivelul
anului 2000 î.Hr., valori calculate pentru coordonatele piramidei din
Ceahlău (lat. N. 46,990 şi long. E 29,900), date care au fost corectate
precesional pe un computer dotat cu un program astronomic. Valorile
calculate ne arată că, direcţia solară R2 corespunde cu data de 23 august
din anul 2000 î.Hr., unde azimutul avea valoarea de 73,430 şi care
valoare geometrică este încifrată / cioplită în piatra muntelui Ceahlău.
Diferenţa de 17 zile dintre data de 6 august şi 23 august se justifică prin
mişcarea de precesie a pămîntului, astfel: 13 zile reprezintă diferenţa
între stilul vechi şi stilul nou, la care trebuie să adaugăm 3 zile între
calendarul Iulius Caesar şi Sinodul de la Niceea). Ziua sfîntă de 23 august
aleasă de egipteni (astăzi Sf. Lup) reprezintă de fapt jumătate din mersul
soarelui pe orizont între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă,
identică ca şi simetrica dată primăvăratică din 23 aprilie (Sf. Gheorghe).

7) O dovadă suplimentară de aliniere solară. De curînd, în vara anului

2003, arheologii din ţara noastră au decopertat trei piramide de piatră -
înalte de 40 metri - în comuna Heleşteni Movileni, judeţul Iaşi, piramide
care sînt aşezate / aliniate geografic pe aceiaşi direcţie solară R2! cu o
abatere de 0,50 faţă de azimutul de 73,50 .

8) O nouă dovadă etnografică. Pe la 1842, Vasile Alecsandri culege balada

Mioriţa din gura unui baci Udrea de la o stînă de pe muntele Ceahlău.
Balada Mioriţa este prezentă în peste 1000 de variante şi rămîne după
150 de ani nedescifrată istoric. Are după Al. Odobescu: ,,tonalităţi de
bocet, după C. Brăiloiu: ,,afinităţi cu cîntecul de înhumare, iar după Ovidiu
Bîrlea: ,,este o colindă de doliu.
Balada - document filozofic ancestral de credinţă funerară geto/dacă - ne
arată locul sau altarul de adunare şi de nemurire religioasă situat: ,,Pe-un
picior de plai, Pe-o gură de rai. Măreţul Kogaion din Ceahlău ascunde în
baladă cultul morţii şi nemuririi la geto / daci, îmbinat cu elemente de
arheo-astronomie precum: ,,Soarele şi luna sau ,,Păsărele mii şi stele
făclii. Balada funerară ne arată direcţia mortuară solară (R2): ,,Pe la apus
de soare, care în acelaşi timp reprezintă şi descreşterea poziţiei răsăritului
de soare.
Din miezul acestor versuri am dedus că balada Mioriţa, ca şi alte producţii
populare, ascund elemente ,,foreşoc în legătură cu fenomenul seismic din
Vrancea.
Notă. O parte dintre aceste dovezi istorice, etnografice şi calcule
geografico astronomice sînt cuprinse în lucrările: Mesajul astronomic la
geto / daco valaho români, Luca Manta, Ediţie semal, Bucureşti, 2004,
pagina 98 134 şi Focarul Vrancea şi spiritualitatea, Sp. Telecom. Luca
Manta, articol revista Terra nr. 3-4, 1992, Soc. de Geografie din România,
pagina 112.
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/luca_manta_kogaionul_din_ceahl
au.htm

Piramida holografica din Ceahlau

Piramida holografica din Ceahlau - intre mister si lectie

de sinceritate - Imaginea piramidei .
Ceahlăul este muntele împărat, este podoaba, poezia ţării, este
izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru, este
ochiul etern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti.
(Nicolae Gane)
Au trecut mai bine de 5 ani de când am fost sa văd pentru
prima dată straniul fenomen. De atunci am oscilat intre obsesia
de a sti ce-i acolo si firescul aparitiei anuale dar despre care nu
ştiau nici cei ce petrec mai mult timp pe Ceahlău (cabanieri,
meteorologi) , deci nu prezenta la momentul respectiv un
interes special.Anul acesta (2008) la inceputul lunii August am
urcat pe varful Toaca de 3 ori pentru a fi mai aproape si
eventual a înţelege ce-i acolo, efort rasplatit cu generozitate.

Imaginea apare in acelaşi loc, dar pentru a fi clara si

tridimensionala trebuiesc îndeplinite câteva condiţii simultan:

Fenomenul are loc la răsăritul soarelui si durează cam o

orăSoarele trebuie sa răsară dintr-un anume loc, altfel spus in
fiecare zi se formeaza umbra în alt loc, doar in preajma zilei de
6 August (a 49 zi dupa solstitiul de vara) este in pozitia
potrivita.La rasarit si imediat dupa trebuie ca spre est sa nu fie
nori, razele soarelui sa nu fie obturate.Prezenţa unui "ecran de
proiecţie" pe care să se formeze imaginea tridimensională ,
"ecran" format din aerosoli (patricule fine solide) şi apă în
suspensie (ceaţă, nori), dar cu o densitate ce permite totusi
trecerea luminii

Să aibă loc fluorescenţa oxigenului sub actiunea razelor

ultraviolete, astfel imaginea compusa este albastruie cu feţele
în diferite nuanţe.Imaginea piramidei atunci cand sunt
indeplinite condiţiile amintite:

Eu îmi explic fenomenul din punct de vedere optic ca fiind o

compunere a minim 4 umbre date de formaţiunile reliefului
zonei.. In jurul datei de 6 August dimineaţa, vârful Toaca, ce
are forma de piramidă regulată cu baza pătrat, sub acţiunea
razelor solare dinspre est formeaza umbra triunghi isoscel, ca
în orice zi senină din an. Stânca numită Piatra Ciobanului fiind
mai mica si mai jos face altă umbră prelungă, la fel Piatra
Vulcanului si peste toate astea se suprapune lumina ce trece
prin şaua muntelui (Lespezi).În această perioada, datorită
poziţiei soarelui, toate umbrele sunt unite in vârf, sunt legate
ca într-un "buchet"si se creează imaginea magnifica
tridimensionala cunoscută. În alte zile fiecare formă de relief
face propria umbra firesc dupa legile fizicii.
Imaginea piramidei la 13.08.2008:

Daca asta nu e de ajuns pentru a produce o profunda impresie,

fenomenul de refracţie a razelor solare in jurul formelor ce se
afla pe varful Toaca duce la formarea un halou multicolor, un
fel de curcubeu sferic. Te vezi de acolo sus oglindit pe varful
virtual al umbrei piramida invaluit in aure multicolore. Este o
minunăţie ce se repetă an de an..Am facut fotografii si
inregistrări video în zilele de 1, 6 si 13 August. Se poate vedea
clar cum se mişcă umbrele, se adună, apoi se despart in funcţie
de miscarea punctului de rasarit (soarele se misca cu
aproximativ 1 grad pe zi).Din punct de vedere fizic, al opticii
clasice deşi e o problema complexa, poate fi solutionata.
Intervin totusi intrebari de tipul: cum e posibilă o asemenea
coincidenţă ce are loc in ziua Soarelui ( stravechea sarbatoare
pagana) peste care este suprapusa Schimbarea la Fata
(sarbatoare creştina) si de ce e Muntele Ceahlau aşa sfant, are
si hram in aceasta zi exact ca o manastire creştin-ortodoxa.
Umbra la solstiţiu (22.12.2006) :

Prea bine sunt îndeplinite condiţiile astronomice (mişcările

pământului pe orbită) aşezarea stâncilor in locul ideal,
anotimpul (probabilitatea mare de a fi atmosfera potrivita).
Gandul evident ca zboara la teoria construcţiei artificiale a
intregului complex, sustinuta si de studii geologice.Omul este o
fiinta cu raţiune si simţire aşa ca este corect să amintesc de
starea euforica a noastra a tuturor celor aflati acolo in acea
superbă zi, stare ce doar poate fi traită şi nu studiata.O
frumoasă legenda spune ca cei care se intalnesc pe muntele
sfant Ceahlău rămân legaţi într-un fel sau altul, pentru
totdeauna.

Mihai Marin/alpinet.ro

Varful Omu - Bucegi

In Bucegi, in apropierea Virfului Omu, se afla cel mai important
Centru energetic-informational natural al Planetei. Aceasta este
parerea cercetatoarei Cristina Pinculescu, din Bucuresti. Iata, in
esenta, citeva informatii despre aceasta teorie.
Existenta”Centrului” este semnalata de toate traditiile
stravechi. Astfel, in ezoterismul musulman este “Muntele
Polar”, sau “Muntele QAF”. In India si Tibet i se spune
Shambala, sau “Muntele Meru”. In Occident se vorbeste de
“Monsalvat”, sau “Sediul Graalului” - “acolo unde timpul se
preface in spatiu”. La chinezi este “Muntele Tai” - sediul
nemuritorilor. El se mai gaseste si sub denumirea “Axis”, sau
“Cardines Mundi”, “stilpul cerului”, “piramida cosmica”. In
Crestinism este “crucea”, sau “arborele vietii”.
Acest Centru are prioritati cu totul speciale. In lucrarea pe care
autoarea a elaborat-o in urma acestor cercetari (finalizate in
1988) sint descrise mai multe efecte energetice speciale ale
centrului in cauza - surprinse pe pelicula foto, electronografice
si mostre de roca avind proprietati stranii, prelevate de pe
virful respectiv. Aceste probe confirma pe parcursul lucrarii
(deosebit de vasta) activitatea Centrului. Structura energetica a
Terrei este mult mai complexa decit se crede.
Centrul energetic din Bucegi este cel mai important, insa nu
este singurul. Mai exista sase centre energetice de prima
importanta (pe linga multe altele secundare), care sint in
corelatie cu acesta, si este posibila localizarea lor pornind de la
cel din Bucegi. Acest”centru”, precum si toate celelalte centre
secundare sint “cheile” care vor da acces “Omului Mare”, care
este Umanitatea, la oceanul infinit al energiei si informatiei
cosmice. Pentru intreaga structura a universului nostru, exista
o “cheie”. Aceasta “cheie” apare in traditie sub denumirea de
Axis, sau Cardines Mundi, care nu reprezinta altceva decit locul
geometric al centrelor tuturor structurilor macrocosmice ale
Universului nostru si, in acelasi timp, locul geometric al tuturor
universurilor.
Exista un sistem energetic-informational natural, in care totul
este in contact cu totul, facind posibile comunicarea si
schimbul. In realitate, centrul din Bucegi reprezinta o adevarata
“poarta” de iesire din universul terestru, el constituind punctul
Planetei Pamint plasat pe acest loc geometric de conexiune
universala. Prin proprietatile pe care le are acest centru ar
rezulta ca timpul (a patra dimensiune terestra) poate fi abolit,
deci poate fi controlat, si, in acest caz, viteza luminii inceteaza
de a mai fi o bariera in calea omului spre Cosmos.

In urma cercetarilor
a rezultat ca acest centru are o activitate ciclica (prezentind
maxime si minime), cu perioada de un an. Din datele provenite
din traditie rezulta ca aceste cicluri anuale sint inscrise in niste
cicluri mult mai mari, care se intind pe milioane de ani. Un ciclu
complet, in traditia vedica, se regaseste sub denumirea de
Mahayuga. Un ciclu Mahayuga se compune din patru yuga, sau
virste ale umanitatii. Aceste patru perioade nu sint egale. O
serie de argumente pledeaza pentru ipoteza ca, incepind cu
anul 1986, intensitatea activitatii cerului a depasit”pragul de
latenta”, urmind si in prezent o crestere accelerata. Zona care
contine acest centru este Sanctuarul principal al Kogayonului,
deci “Muntele Sacru” al dacilor. Aflat in Bucegi, el se compune
din 3 trepte supreme de initiere, la care se adauga alte 12,
superioare, precum si numeroase trepte inferioare de
“invatatura”, accesibile numai initiatilor. Teoria prezentata de
Cristina Pinculescu la televiziune, radio si in presa a suscitat un
viu interes, cercetatori de renume din intreaga lume aratindu-
se interesati de “straniile fenomene” din muntii nostri.
http://2012en.wordpress.com/2008/10/06/centrul-energetic-
al-pamantului-se-afla-in-bucegi/

Piramida Nordica - Retezat

Iata-ma in Piramida Luminii Celeste, unde m-a condus Zen, ghidul meu
spiritual, iar acolo ma atepta NVATATORUL.
L-am urmat, spre surprinderea mea, intr-o incapere despre a carei
existenta inca nu stiam: Camera Nordica.
INVATATORUL a sppus:

- Te afli aici pentru a primi energie benefica. Trebuie sa stii ca energia

benefica circula dinspre Nord spre Sud. Intotdeuna in clipele de
repaos sau de odihna sa va asezati cu capul spre Nord (directia Nord-Sud,
cand stati pe orizontala). Aceste energii benefice, care se deplaseaza pe
directia Nord- Sud, sunt coordonate de entitati invizibilechiului fizic, de
entitati existente in Piramida Luminii Celeste, in aceasta camera, in
camera Nordica. Tu, Melfior Ra, te afli aici pentru a ti se comunica cele ce
urmeaza si se refera la o piramida nordica, cea mai nordica piramida
aflata pe Terra. Aceasta piramida este foarte asemanatoare cu Piramida
Luminii Celeste (cunoscuta ca Marea Piramida), doar ca Piramida Nordica
este acoperita, este plina de viata, atat in interior cat si la exteriorul ei. Ea
este de fapt cunoscuta ca munte, nu ca piramida. Ea se afla in Romania
si se numeste Muntele Retezat. Acest munte ascunde in interiorul
sau Taina Tainelor. Nu va trece multa vreme si se va scutura de scoarta
care il acopera si va iesi la ivealaconstructia tainuita in interiorul muntelui.
Dar aceasta la vremea potrivita. Inca nu este clipa prielnica dezvaluirii si
dezvelirii acestei constructii si a ceea ce ascunde ea. Inca nu s-a ajuns la
gradul de cunoastere, a priceperii si a perceperii a ceea ce ascunde
Muntele Retezat.
Ceea ce se poate sesiza acum, este inalta vibratie care il razbate si care
vine din interiorul muntelui, dar bineinteles ca nu oricui ii este dat sa
poate simti si sesiza aceasta. Cei care sunt pregatiti sa perceapa vibratii
inalte sunt invitati sa urce muntele, sa poposeasca pe platforma aflata pe
ceea ce ar trebui sa fie varful lui si vor simti vibratiile echivalente cu cele
simtite aici pe platforma Piramidei Luminii Cleste. Undele vibrationale
sunt mai puternice atunci cand ceasurile orelor terestre indica
orele 3.00 si orele 15.00, deci orele trei din zi si orele trei din noapte.
De ce? Iti simt intrebarea, Melfior Ra, dar inca nu este timpul sa se stie
aceasta acum. Trebuie sa se stie ca pe teritoriul Romaniei nu exista un loc
asemanator, cu o vibratie atat de inalta, ca

Muntele Retezat, fiindca, de fapt, acesta nu este un munte ci o constructie

acoperita de pamant, constructie din timpuri foarte vechi, incat cei care
au stiut aceasta au disparut de mult timp, precum si cei carora le-au fost
transmise cele stiute despre acea constructie si astfel s-a pierdut
cunoasterea aceea ce ascunde muntele.
Insa va veni vremea cand cele ce trebuiesc cunoscute vor fi descoperite.
Asadar, Muntele Retezat ascunde Piramida Nordica, cea care
formeaza de fapt crucea energetica vibratorie a Terrei si, dupa cum
bine se stie, Nordul detine energie benefica. Crucea are ca terminatii
cate o piramida. Pe Terra doar una dintre aceste piramide este
cunoscuta si vizibila ochiului fizic, celelaltetrei fiind sub scoarta pamantului
la diferite adancimi. Piramida principala care marcheaza crucea energetica
telurica este Piramida Luminii Celeste, cunoscuta pana in prezent sub
denumirea gresita de Marea Piramida sau Piramida lui Keops.
Aceasta si celelalte trei piramide pe care urmeaza sa le vezi, formeaza
crucea energetica telurica a Terrei. Cei care nu pot face calatorii astrale sa
se ridice, cu ajutorul aparatelor de zbor terestre, deasupra muntelui
Retezat si sa priveasca Piramida Nordica. Vor simti vibratiile emise de
aceasta. Cei care au avut posibilitatea sa priveascca si sa simta vibratiile
Piramidei Luminii Celeste, vor fi uimiti de asemanarea si echivalentul
vibratiilor celor doua piramide. Diferenta dintre cele doua piramide consta
in viata care exista in interiorul Piramidei Luminii Celeste, desi nu se vede
cu ochiul fizic si inexistenta ei in interiorul Piramidei Nordice, precum si
viata exterioara a Piramidei Nordice inexistenta vietiidin exteriorul
Piramidei Luminii Celeste. Piramida Luminii Celeste pre moarta, pe cand
Piramida Nordica freamata de viata, de viata vegetala si animala, in
exterior, atat se vede doar ochiului fizic. Ceea ce nu se vede cu ochiul fizic
este viata din interiorul muntelui, de fapt din interiorul a ceea ce ascunde
muntel. Cautati si cunoasteti legendele Muntelui Retezat, si astfel
veti gasi, veti afla adevarul referitor la Taina Muntelui Retezat.

Apoi, INVATATORUL, m-a condus pe scara in spirala si am iesit din

interiorul Piramidei Luminii Celeste, deasupra ei, pe platforma de acum
cunoscuta, insa am poposit pe Floarea de Cristal.
Apoi INVATATORUL a spus:
- Priveste Cerul! Melfior Ra, vezi stelele? Vezu Luna si planetele existente
in acest sistem solar? Toate sunt la picioarele mele. Trebuie sa stiti ca in
Univers si in acest istem Solar sunt mai multe planete pe care exista
entitati inteligente, unele vazute si unele nevazute de cei din Planul Fizic,
de cei incorsetati in carne si oase. Nu sunteti singuri in Univers, nici in
sistemul Solar ... Nu va trece mult timp si vei cunoaste viata de pe alte
planete, dar pana vei putea ajunge acolo trebuie sa mai parcurgeti pasi in
evolutia spirituala. Mai ai nevoie de cunoastere. Pentru a o dobandi, nu
trebuie sa te opresti din drum ci sa te grabesti, sa grabesti pasii fara sa
pierzi ceva din cele dobandite spiritual pana acum. Eu te astept si te voi
ajuta. Tu stii ca esti discipolul meu, mai exact unul din discipolii mei din
Planul Terestru. Cu bine, ne vom revedea in curand!
Si-a facut aparitia apoi Zen, ghidul meu superior in calatoriile astrale mai
indepartate. M-a condus pana la intrarea in trup si mi-a comunicat,
telepatic bine-inteles, sa nu-mi fie teama ca voi uita sau pierde din vedere
sa scriu tot ce mi s-a comunicat, ca el imi va fi alaturi si imi va aminti la
nevoie. Ceea ce a si facut si ii multumesc ...

Stiati ca?....

+++Urmare a glaciatiei, unii ghetari din Retezat aveau 10 km .lungime?

+++Aerul ciudat al Taului dintre Brazi, poate fi datorat unei anomalii magnetice
(asa numita zona benefica ) investigata si descoperita in Bucegi "Gura de
Rai"
+++In anul 1991,intr-o zi de august, salvamontistii George Resiga si Martin
Domokos impreuna cu 5 turisti au plecat de la Cabana Pietrele spre Lacul
Bucura. Intamplarea neobisnuita incepe inainte de a ajunge la Gentiana cand,
realizeaza ca sunt urmariti de o lumina ciudata care si-a marit viteza si
traiectoria sfidand orice logica. Sa creat panica ,erau speriati dar si-au continuat
drumul urmariti in continuare de acea lumina care zbura pe deasupra
jneapanului. Cand una dintre femei a inceput sa tipe sa retras spre Valea Rea
unde a inceput sa-si schimbe forma si culoarea intru-n adevarat spectacol de
lumini.
Colegii salvamontistilor chemati de la Ref. Bucura sa asiste la ciudata
intamplare nu au mai apucat ,deoarece luminile au disparurut spre Valea Rea,
ceata acoperind toata valea. La numai cateva zile pe o vreme prielnica zborului,
un avion se prabuseste in Muntii Retezat, zona Custura. Pilotul sa abatut de la
cursul normal 60 km.existand posibilitatea ca si "el sa fi vazut acele lumini si pe
care sa le fi confudat cu balizajul unui aeroport"(George Resiga).Au murit 9
oameni!
Kogaiononul - mit si realitate
Andrei Vartic Institutul Civilizatiei Dacice, Chisinau e-mail
mailto:icidac@yahoo.commailto:icidac@yahoo.com

Drumul tehnologic spre Kogaionon

De ce Roma a cucerit doar o mica parte din teritoriile locuite de

geto-daci? De ce harta teritoriului cucerit este asa de
enigmatica? De ce l-a parasit dupa ce a depus eforturi uriase
pentru a construi Ulpia Traiana si Porolissimul? De ce urbele
romane nu au trebuit celor care i-au dat afara pe romani din
Dacia? Nu cumva din cauza ca civilizatia lor nu era nici cea
urbana a Romei, nici cea de care a nomazilor, ci "casnica", cum
zice Alecu Russo?
Descoperirile arheologice din ultimii ani, dar si cercetarile
noastre multidisciplinare, demonstreaza ca zadarnic cauta
arheologii mari megapolisuri dacice. Dacii au urit urbea care
fringe personalitatea omului. Zadarnic plingem faptul ca dacii
nu au lasat scrisori latine sau grecesti despre locuirea lor
rustica si casnica. Scrisoarea alfabetica transmite vorbe despre
cuceririle individualiste, desarte, ale omului, nu esente
universale de fiintare. Zadarnic incercam sa vedem maretia
civilizatiei dacice cu literele Romei sau ale grecilor.
Dar a vazut Roma adevarata civilizatie a dacilor carpatini? Nu.
Daca o vedea, intelegea valoarea exceptionala a topirii unor
lupe de fier plastic de 40 kg, lupe pe care Europa a putut sa le
obtina abia peste 11 veacuri. Vedea fierul dacic suprapur, de
99,97% fara cimentita [A. Vartic, Magistralele tehnologice ale
civilizatie dacice, Basarabia, Chisinau, 1997], vedea ceramica
dacica supradura si motivele sacre ale dacilor armonizate cu
lotosul egiptenilor si al indienilor, cu acantul corintinienilor, cu
viscul druizilor [A. Vartic, Drumul spre Kogaionon, Basarabia,
Chisinau, 1998]. Vedea implectonul din zidurile turnurilor de la
Costesti, facut din mari caramizi de fier-titan (ilmenit), care nu-
si gasesc nici o justificare militara acolo [A. Vartic, Fierul-Piatra,
Dacii-Timpul, Basarabia, Chisinau, 1997].
Inginerii romani ar fi trebuit sa vada ca, de fapt, cetatile dacice,
asa cum stau ele cocotate pe virfuri greu accesibile, nu au
motivari militare de aparare. Blidaru sta la 1500 m de Cetatuia
Costesti si cam la toti atitea metri de Prisaca. De ce intr-un
triunghi montan de numai 4500 de metri s-au construit 3 cetati
colosale? Unde s-a mai vazut asa ceva in lume? Care era scopul
de aparare a cetatii de pe Virful lui Hulpe, sau a celei de la
Naia, puse in locuri din interiorul zonei centrale a statului dac,
nu la periferia ei? Facea oare sa construiesti la Cioclovina un
colosal zid de 2,5 km din 3600 esaloane de pamint si piatra,
paralel cu linia care uneste Banita cu Piatra Rosie, atunci cind
orice armata invadatoare il putea ocoli cu usurinta?
Chiar si in actualele conditii "globalizate" de ducere ale unui
razboi de munte, orice inamic poate trece nestingherit pe linga
aceste troiene si cetati. De ce, insa, dacii le-au dotat cu mari
platforme si terase externe chiar in preajma zidurilor? Ca sa
permita atacatorilor, dupa un greu urcus, sa se odihneasca si
sa se regrupeze, sa astepte in voie, batindu-si joc de aparatori,
pina ce ei vor termina resursele de apa, de munitie si de
hrana? De ce zidurile cetatilor dace inconjoara poalele unui
mamelon, asa ca de fapt comunicarea dintre aparatorii acestor
cetati devine imposibila? De ce cetatile dacice nu sint locuite?
De ce asa zisele cisterne sau construit inafara zidurilor? De ce
nu se regasesc in cetati magaziile si beciurile unde ar fi trebuit
sa fie depozitate mari rezerve de hrana si munitie ale
aparatorilor? De ce gramezile de griu ars stau dincolo de ziduri,
ca la Sarmisegetusa Regia [A. Vartic, Ospetele Nemuririi, Quo
Vadis, Chisinau, 1994]?
De ce mortarele de care s-au folosit dacii au si astazi
proprietati inteligente, cum ar fi cele bactericide sau formarea
unei pelicule verzui impenetrabile la contactul cu apa? De ce
sanctuarele dacice, construite pe uriase terase din andezite
supertrainice, stau dincolo de zidurile cetatilor? Ce motivare
religioasa, politica, stiintifica i-a facut pe daci sa construiasca
aceste sanctuare unicale in toata lumea? Cu ce efort uman si
tehnic s-au taiat atit de perfect colosalele andezite de la
Gradistea de Munte, taieri care si astazi nu se pot realiza fara
resurse financiare considerabile? Cum s-a reusit taierea atit de
spectaculoasa a unor munti intregi de piatra la Magura
Calanului sau la Uroi, fasonarea inteligenta a pietrei si
transportarea ei la zidirile de pe munti?
De ce a trebuit ca zidurile de la Costesti sau Fetele Albe sa fie
asamblate poetic, milimetru in milimetru, lucru total
netrebuincios unor scopuri de aparare? De ce zidul fascinant de
la Costesti apara mamelonul central dinspre sud, dinspre muntii
prapastiosi, care si asa trebuiau cuceriti cu greu de un posibil
inamic, si nu dinspre nord, unde panta e mai moale si accesul
mai usor? Si care era scopul acestor zidiri uriesesti, daca cel de
aparare este greu de demonstrat?
Se spune ca dacii au parasit cetatile imediat dupa terminarea
razboiului, in vara lui 106; deci era previzibil ca vegetatia
abundenta de la munte sa fi acoperit imediat multe urme ale
singeroaselor lupte: trupuri, scuturi, lanci, sabii, virfuri de
sageti, tehnici de razboi dacice si romane. Nimic din toate astea
nu descopera arheologii in cantitatile omologate cu luptele
crincene ce s-ar fi dat intre cei 150.000 de soldati ai Romei cu
cetele dacilor. Se vede limpede ca toata locuirea dacica a fost
arsa, dar arsurile acestea nu poarta si urmele dezastrelor
umane cu care se poarta razboiul. Nu stim cit de crunta o fi fost
lupta pentru Sarmisegetusa, dar chiar sa nu fi aruncat romanii
macar vre-o citeva mii de sageti spre cetate? Or, poate, acei
deosebiti soldati romani au avut in dotare detectoare care sa
gaseasca pe terenul deosebit de accidentat din preajma
Sarmisegetusei doar virfurile de sageti de fier, nu si miile de
cosoni de aur pe care le descopera taranii (nu si arheologii!!!)
chiar si astazi la Gradiste?

Inca in 1995 [A. Vartic, De la sociologia monografica la cea

entropica, Discurs tinut in Aula Academiei Rom^ne la 19 mai
1995, vezi A. Vartic, Catastrofa eliberarii, Basarabia, Chisinau,
1996, p. 33-47] noi am aratat ca asa zisele cetati ale dacilor
sint mai repede marcari inteligente ale unui mesaj deosebit de
important, scris cu buna stiinta si in limbaj geometric si
astronomic, si in andezite, fiindca el depoziteaza mult mai bine
informatia decit firava vorba alfabetica, aflata si sub ambitia
omeneasca, si sub vremi, si in necontenita entropizare.
Totul a pornit de la observarea faptului ca cetatile dacice de la
Banitza si Piatra Rosie formeaza cu asa zisul castru roman de
pe virful lui Patru un perfect triunghi dreptunghic {Fig. 1}.

Trimitem la publicatiile noastre cititorul dornic sa afle mai mult

despre aceste triunghiuri. Sa observam aici ca aceasta uriasa
iconografie geometrica, pe care noi o numim topografie
cosmogonica dacica, isi leaga triunghiurile sale de o alta
minune topografica: Marea Linie Dacica {Fig. 2}

pe care o formeaza zidirile

dacice de la Pecica, Deva,

Cugir, Boita si Virful Omu, orientata 15 grade Nord-West [A.
Vartic, From Platon's to Zalmoxis's Academies, NATO ARW "The
New Role of the Academieis of Sciences in the Balcan
Countres", Athena, November. 20-23, 1996].
Iata cum se aseaza cetatile din zona Sarmisegetusei regia pe
Marea Linie dacica {Fig. 3}
Noi am studiat cu atentie si cetatile construite in zona de mai
sus de aceasta linie, cele de la Clit, Moigrad, Saratel,
Sighisoara, Racos etc [A. Vartic, De la topografia cosmogonica
la Kogaionon, Dava International, 2001]. Iata ce figura stranie

am obtinut {Fig. 3},

Pe hartile de mai sus se vede bine locul Sarmisegetusei Regia

in aceast mesaj topografic. Ce inseamna el? Ce au vrut, de
fapt, sa ne transmita dacii cu aceasta constructie mareata
realizata pe un vast teritoriu si care intrece in efort uman si
tehnologic chiar si construirea piramidelor?

II.Realitatea cosmogonica a Kogaiononului

Bunul Dumnezeu a vrut sa descoperim in anii din urma, pe

masive pietre de munte, mai multe incrustari geometrice
dacice, care confirma corectitudinea ipotezei despre "topografia
cosmogonica a dacilor" {Fig. 4}.
Cum bine se vede pe aceste picturi geometrice dacii cunosteau
arcul de cerc, axele de coordonate, chiar si intregul complex
topografic din Fig. 1-4, lipit de Marea Linie Dacica l-am regasit
pe acele pietre {Fig. 5, a, b, c}.
Noi am numit incrustarile dacice de pe pietrele de munte
"hartile cosmogonice ale dacilor" [A. Vartic, Drumul spre

Kogaionon ].

Cercetindu-le cu atentie am observat ca deasupra Marii Linii se

afla un nod central, din care iradiaza mai multe linii-raze.
Suprapunind Marea Linie Dacica despre care v-am vorbit deja,
cu Marea Linie de pe harta dacica desenata de noi nu a fost
greu sa determinam topografic acest loc {Fig.6} si sa vedem ca
figura construita de noi aprioric {vezi si Fig. 3} coincide de
minune cu desenul dacilor {Fig.7}

si ca ea reprezinta Constelatia Dragonului, cea care, parabolic

vorbind, sustine rotatia multimilenara a Polului Nord Ceresc
{Fig. 8} si ne arata ca intregul complex construit de daci
reprezinta in mare o anumita pozitie a Dragonului fata de Polul
Nord Ceresc si fata de celelate constelati (Sarmisegetusa Regia
apare ca steaua Alfa a Ursei Mici, actualul Pol Nord Ceresc)

Acest nod central sta mai la nord de un mare patrulater, care

coincide cu curgerea riului Strei; mai jos de acea linie, si in
interiorul curgerii Streiului, se afla un punct indicat de daci cu o
cruciulita. Acel punct nu poate fi altul decit Sarmisegetusa
Regia. Atunci nodul central din care pornesc liniile-raze se re-
gaseste topografic undeva pe dealul Uroiu, peste Mures, la nord
de Simeria. Liniile care sint trase din acest nod, daca sint
omologate cu punctele topografice actuale, ne duc exact in
cetatile dacice despre care am vorbit mai sus (Pecica, Clit,
Moigrad, Saratel, Sighisoara, Racos etc).
Faptul ca dacii au legat de acest nod topografic singular
intregul lor algoritm, faptul ca el se afla pe un munte la poalele
caruia curge un riu mare (amintim ca inainte de taierea
meandrelor Muresului de catre austrieci acest riu avea cam de
trei ori mai multa apa decit acum si ca in antichitate clima era
cam cu 30% mai umeda - deci Muresul era un adevarat riu
mare, navigabil, si, posibil, mai mare ca Tisa, adica principalul
afluent al Dunarii [Liviu Marghitan, Valea Muresului - parte
integranta a sistemului de fortificare a Daciei, Sargetia, XIII,
1977, p. 203-207]), faptul ca de pe acest munte se deschid
privelisti uluitoare a tarii Hategului, faptul ca anume partea
nordica a Dealului Uroi ofera o exceptionala priveliste a Cerului
Nordic, faptul ca din acest nod pornesc numai 5 raze, ne-a
permis sa dam urmatoarea ipoteza: Dealul Uroi este
Kogaiononul dacilor.
Perighiezele noastre in aceste locuri ne-au dat satisfactie
deplina. Zidurile antice, necercetate inca, se mai pot urmari si
astazi, multimea ceramicii din toate culturile preistorice si
istorice, inclusiv din cultura Turdas, este remarcabila, sta chiar
la suprafata, in musuroaiele de furnici sau cele sapate de
cirtite. Artefactele demonstreaza ca la poalele sudice si estice
ale Dealului Uroi se afla un exceptional megapolis preistoric,
probabil cu functii sacre. Cel putin unul din valurile de pamint
care il inconjoara repeta iconografic desenul constelatiei
Dragonului [A. Vartic, De la topografia cosmogonica la
Kogaionon], lucru care l-am mai intilnit si in alte parti ale Daciei
[A. Vartic, Drumul spre Kogaionon]. Perighiezele au mai aratat
ca partea apuseana si cea nordica de la poalele Dealului Uroi
este curata arheologic, lucru care sugereaza faptul curateniei
sacrale a acestor locuri (orice locuire murdareste locurile sacre,
motiv din care, dupa parerea noastra, nu sint locuite nici
cetatile dacice), legate si de Apusul de Soare, si de Nordul
Instelat.
Urcarea pe muntele Uroi este posibila doar pe panta lina,
nordica, unde am identificat doua drumuri; unul, cel de la
rasarit, se pare, avea functii ritualice, celalalt, de la vestul
pantei, era, poate, drumul pe care veneau pelerinii la Marile
sarbatori religioase ale dacilor. La fata locului am putut
constata existenta pe aceiasi parte nordica a Dealului Uroi a
unui vechi val care imprejmuia muntele din partea asta, usor
accesibila. Pina la acest val nu apare nici un fel de urma
antropica, dar imediat dupa el se deschide un adevarat
eldorado arheologic. Ceramica iesita la suprafata pare a fi din
toate vechile epoci ale acestui tinut, locuit inca din timpurile
primordiale, dar cea dacica e cea mai multa.
Un deosebit interes prezinta stratul gros de ceornoziom
(aproximativ 1 m) de pe platoul din virful dealului, care apare
dupa valul indicat si care nu avea cum sa stea de milenii numai
pe acel platou. Lipsa ceornoziomului in partea vestica si nordica
de la poalele Uroiului ne-a facut sa presupunem ca el a fost
adus acolo cu buna stiinta pentru scopuri care ramin inca
neelucidate.
Inca si mai fantastice ni s-au parut cele vre-o 18 rotonde (mai
multe nu am putut depista din cauza vegetatiei) orientate
nordic cu o sapatura adinca

{Fig. 9}.
Era clar ca sintem in locul unde multimi uriase de daci (sau alte
populatii muresene si simeriene) se adunau pe Uroi pentru a
venera un eveniment cosmic care avea loc pe Cerul Nordic, la
Apus de Soare. Or, dupa parerea noastra, nu Dealul Uroi este
Muntele Sfint, ci tocmai acest eveneniment ceresc, oglindit
topografic cu formidabile marcari pamintesti, reprezinta
Kogaiononul, Muntele Sfint al dacilor, care e in cer, nu pe
pamint (atragem atentia ca si Constelatia Dragonului are forma
unui munte). Adica, de fapt, Kogaiononul este un algoritm
cosmogonic ritualic, un munte ceresc care se oglindeste in
constructile magnifice ale dacilor. S-ar putea, deci, ca el sa fie
construit in mai multe exemplare asemanatoare geometric. Asa
am descoperit ca dealul Uroi este doar unul din cele 4
Kogaionoane pe care noi le-am identificat pina acum (din
considerente legate de protejarea acelor locuri de invazia
cautatorilor de comori noi nu dam aici localizarea lor
topografica), iar asa zisele cetati dacice sint marcarile celor 16
stele ale Dragonului, cunoscute pe atunci, deci locuri sacre,
adica temple dacice si nu cetati de aparare sau de refugiu.
Anume functiile lor religioase lamuresc si efortul uman cu care
au fost construite, si finetea cioplirii pietrelor, si poezia
amplasarii lor, si enormele terase din apropierea cetatilor, pe
care dacii isi asezau, probabil, salasele de pelerini, si
adevaratele drumuri care inconjoara zidurile dace, drumuri pe
care multimile inconjurau ritualic templul.

Faptul ca Marea sageata a Soarelui de andezit, compusa tot din

16 pietre, indica cu o mare exactitate nordul, ca si multe alte
constructii dacice ritualice (de pilda cele de pe raza comunei
Beriu, sau enigmatica baie de la Gioagiu-Bai, sau cea de la
Racos, aflata la 60 km nord de vf. Omu), ne indica, cum am
aratat, ca este vorba de un eveniment care se intimpla undeva
la nord. Care nord? Cel din templul spre care arata sageata. Se
stie, constructia din acest templu, distrusa si de arheologi, este
enigmatica. Generalul Vasile Dragomir a dat pina acum cea mai
serioasa pista de interpretare a acestui sanctuar [Vasile
Dragomir, Vasile Rotaru, Marturii geodezice, Editura Militara,
Bucuresti, 1980]. El sustine ca dacii au reprezentat acolo
pozitia planetelor din sistemul solar, 9 cunoscute la timpul cela,
tot atitea cite pietre-marcari sau gasit in prima investigatie
areheologica. Noi am mers mai departe pe aceasta ipoteza
astronomica. Unind punctele acestui sanctuar dupa modelul de
pe pietrele dacice
noi am obtinut aceeasi figura a Kogaiononului ceresc {Fig. 10}.
Se mai stie ca pe a 16 piatra a Sagetii Soarelui de andezit sa
gaseste incrustat acest semn {Fig. 11 a,b}, adica tot
Jogaiononul.
Deci arheologii, care au sapat atita la Gradiste, ar fi trebuit sa
ridice ochii spre nordul Cerului instelat din preajma Polului Nord
Ceresc ca sa inteleaga rostul Marii Sageti.

Dar care Pol Nordic Ceresc? Cel din anul cind s-a intimplat
evenimentul pe care dacii l-au insemnat cu atita geniu?
Se stie ca Polul Nord Ceresc, care se apropie actualmente de
Steaua Alfa a Ursei Mici, efectueaza o mare rotatie, numita
precesiune, cu durata de 25725 ani. Minunea este ca acest
numar se imparte exact la 5, anii care treceau la geti, cum
sustine Herodot, de la un sacrificiu uman la altul. Minunea e ca
cercul acestei uriase precesiuni, care face ca punctul de
echinoctiu al Soarelui sa fie in fiecare an deplasat, inconjoara o
singura constelatie - Dragonul, si o intretaie intr-un singur
punct, apropiat de Alfa Dragonului.
Daca unim cu o linie dreapta steaua Lamda din coada
Dragonului cu steaua Epsilon, care marcheaza picioarele lui,
obtinem un exceptional ceas cosmic. Rotatia zilnica a
Dragonului in jurul Polului Nord Ceresc ne arata cu exactitate
ora, ba chiar si minutele zilei si, mai ales, noptii, iar locul
Polului Nord Ceresc fata de aceasta linie ne va indica numarul
de solstitii care au trecut de la evenimentul care ne intereseaza
{Fig. 12}

Or, daca orientam Marea Linie cereasca a Dragonului, asa cum

sta ea la Apusul de Soare din anul 494 BC, pe linia paminteasca
desenata de daci cu zidirile de la Pecica, Deva, Cugir, Boita pina
la Virful Omu, obtinem o coincidenta uluitoare. "La apus de
soare/ vor sa mi te-omoare/ ..." nu mai pare acum o simpla
fantazie a unui poet anonim, ci un veritabil imn gnostic dacic,
atrofiat pe alocuri de trecerea timpului, imn pe care dacii il
spuneau, probabil, tot asa cum noi spunem azi "Tatal nostru
carele esti in ceruri...". Mai mult decit atit - punerea
paminteasca a Polului Nord Ceresc in locul indicat de daci mai
sus de Marea Linie a Dragonului, ne indica destul de bine Dealul
Uroi si imprejurimile lui, dar si anul care este reprezentat de
daci cu Kogaiononul, adica Apusul de Soare de la solstitiul de
vara din anul 494 BC.
Inca o minune mai reiesa din aceasta harta magnifica: unirea
stelei Lamda a Dragonului cu locul unde se afla Polul Nord
Ceresc la Apusul de Soare de la Solstitiul din anul 494 BC ne
conduce in prelungire pina la steaua din centrul Crucii Lebedei.
Or, Lebada stilizata descoperita la Sarmisegetusa Regia sta si
astazi parasita in curtea Muzeului din Deva. Grecii reprezentau
cu Lebada pe Zeus. Ce reprezentau dacii cu aceasta
constelatie?

S-au descoperit o multime de cruci pe locurile unde au trait

dacii. Si noi am fotografiat destule {Fig. 13}
Este clar ca aceste cruci, ca si cele cucuteniene sau turdasine,
dam numai o pilda, deconspira o realitate gnostica si
cosmogonica a stravechilor populatiuni carpato-dunarene,
populatiuni nordice prin excelenta, aflate mereu in preajma
formidabilei rotatii zilnice si a Lebedei, si a W-ului Casiopeii, si
a Urselor, dar mai ales a Dragonului, care strajueste marea
precesiune a Polului Nord Ceresc, si care mentine astfel si
Soarele, si Luna pe liniile de Fiintare ale omului.
Or, legatura Kogaiononului cu Crucea Lebedei, care este
orientata magnific pe Fasia Colosala a Caii Laptelui ne-a permis
sa lam urim inca un mister al
topografiei cosmogonice dacice. Linia vf. Patru - Banita a
triunghiului dreptunghic de baza descoprit de noi in 1995, pusa
in coordonatele topografiei ceresti, este paralela cu Calea
Laptelui, adica si cu linia care leaga Crucea Lebedei cu W-ul
Casiopeii. Iar maretul triunghi dreptughic insemnat pe pamint
de daci nu este altceva decit un reper inteligent pentru cei care
urmaresc si stelele pe cer, si legea morala din ei {Fig. 14}
Astfel Calea Laptelui, Dragonul si polul Nord Ceresc formeaza o
echipa geometrica senzationala, temeinica din punct de vedere
al stabilitatii triunghiului dreptunghic in actuala devenire
cosmica, la vedere tocmai din cauza acestui argument, si, in
acelasi timp, aflata in necontenita miscare precesionala,
miscare care schimba tot timpul unghiul de cadere al razelor
solare pe pamint, lucru care influenteaza benefic dezvoltarea
necontenita a materialului biologic de aici.
Desenarea asemanatoare a triunghiului vf. Patru-Banita-Piatra
Rosie pe datele Marii Linii Dacice Pecica-Vf. Omu {Fig. 15}
ne arata ca asa zisa construire romana a podului de la Drobeta
este o mistificare a istoriei de catre Traian, cum sustine
Napoleon Savescu [N. Savescu, Noi nu suntem urmasii Romei].
Chiar si astazi nu se poate construi in 3-4 ani un pod peste
Dunare intr-un loc atit de dosit si de nepotrivit. Or, noi credem
ca punctul topografic Drobeta reprezinta inteligent la daci
originea celor care au cunoscut precesiunea cerului instelat inca
din preistorie si care au transmis aceste cunostinte din
generatie in generatie cu simboluri geometrice, ca in preistorie,
nu cu ajutorul alfabetului fonemic, care transmite de cele mai
multe ori desartaciuni, nu date (amintim ca si Cuina Turcului, si
Schela Cladovei, se gasesc tocmai in aceste locuri si ca nu
zadarnic descoperim atitea paralelisme intre iconografia culturii
Garna, formata la Portile de Fier ale Dunarii si contemporana
nasterii scrisului fenician, si cea dacica [A. Vartic, Puterea
Spiritualitatii dacice , Dava International, N2, februarie, 2001].
Podul de la Drobeta, loc destul de ascuns in meandrele de fier
ale Dunarii, o fi fost construit de Burebista in timpurile cind
Dacia se intindea si dincolo de Dunare (pentru a cuprinde si
varsarea Muresului in ea), si cind hotarele imperiului roman se
aflau departe de acest loc (noi credem ca dacii au construit
stilpii de sustinere a podului intr-un an deosebit de secetos din
timpul lui Burebista). La apropierea acestor hotare dacii au
demolat arcurile podului, nu si stilpii de sustinere. Dat fiind
importanta deosebita a punctului Drobeta in religia dacilor,
Traian si sfetnicii lui, printre care il amintim pe viitorul imparat
Hadrian, cel mai erudit imparat al Romei, au hotarit sa
cucereasca mai intii acest pod, sa-l reconstruiasca si sa inceapa
al doilea razboi, cum se si vede pe Columna, prin trecerea lui
ritualica pentru a umili firea demna a dacilor si, astfel, pentru
a-i slabi si cuceri. Lupta din anul 101-102 care e arata pe
Columna la apele unui riu mare nu poate avea alta motivare
pentru daci decit hotarirea de a-si recuceri unul din cele mai
importante puncte strategice ale statului lor, adica Drobeta. Si
numai asa noi lamurim faptul ca lupta de la Tapae a fost mai
repede o inscenare a desteptului general roman care i-a permis
sa ocupe nestingherit Drobeta, unul din cele mai insemnate
locuri pentru echilibrul moral al dacilor.
Or, acest urias triunghi, pe ipotenuza caruia este construit
Dragonul ceresc de la Apusul de soare de la solstitiul din vara
anului 494 BC, coincide, cum bine se vede, cu Dacia Romana,
cu Dacia Felix. Totul arata ca dacii lui Decebal ocupau tocmai
acea tara care coincidea cu imaginea Zeului lor ceresc, oglindita
inteligent in superbul triunghi dreptunghic vf. Omu-Drobeta-
Pecica, asemanator cu triunghiul vf. Patru-Banita-Piatra Rosie
{Fig.9}.
Asa se lamureste faptul ca Traian nu a cucerit alte teritorii
dacice (vezi, de pilda, cum sta hotarul Daciei Romane pe
Mures): acele teritorii nu intrau in statul lui Decebal, iar
certarea cu alti regi geto-daci nu ii trebuia lui Traian.
Dar ce eveniment s-a putut intimpla in anul 494 BC? Legarea
pe care Herodot si alti scriitori antici o fac lui Zalmoxis de
Pytagoras, cel care s-a intimplat sa moara tot in preajma anului
500 BC, ne da dreptul sa dam inca o ipoteza ce poate fi
controlata stiintific: la solstitiul de vara din anul 494 BC, la
Apus de Soare, s-a intimplat ceva exceptional cu zeul dacilor,
care a fost si regele lor. Ce a putut sa se intimple intr-o zi atit
de bine insemnata astronomic si cosmogonic? Doar sacrificiul
zeului, care era si regele lor, sacrificiu care marca un
eveniment ceresc major din punctul lor de vedere. Acest
eveniment putea fi doar unul: trecerea Polului Nord Ceresc prin
linia care uneste steaua Lamda din coada Dragonului cu centrul
Constelatiei Lebedei. Iar Crucea Lebedei s-ar putea astfel sa
insemne locul din cer unde sta zeul dacilor, tatal lor din cer
care flutura Dragonul pentru a-i pazi pe daci tot asa cum efigia
acestui Dragon era fluturata de cetele dacilor.
Si inca un lucru tulburator ne prezinta Marea Linie dacica. Polul
Nord Ceresc a intersectat aceasta Mare Linie in anul 44 BC.
Este anul cind a plecat si Burebista la Zalmoxis, trimis acolo,
probabil, tot prin sacrificiu de cei mai buni dintre dacii sai.
Limitele omenesti ale acestui Congres ne opresc aici
comunicarea. Cercetarile viitoare, la care credem ca va pune
serios mina si Guvernul Rom^niei, si Academia Rom^na, si alte
institutii private si de stat, vor arata felul cum stramosii nostri
au cunoscut si transmis din generatie in generatie stiinta
despre precesiunea Polului Nord Ceresc si, mai ales, cum a fost
posibil sa se realizeze in acele timpuri constructii topografice
atit de precise pe un teritoriu muntos atit de vast. Noi, care am
vazut cu ochii instrumentelor moderne din dotare puritatea
exceptionala a fierului dacic, proprietatile inteligente ale
mortarelor lor, imensele cariere de la Magura Calanului, felul
magnific de taiere a andezitelor, uriasele terasari care masoara
in adincime zeci de metri, care am calculat colosala cantitate de
piatra taiata de daci pentru a realiza "zidirea muntilor", cum
spune Dio Casius, nici macar nu ne miram de faptul ca
stramosii nostri casnici si rustici au putut cunoaste si drumul
precis al stelelor pe cer, si oglindirile lor pmintesti, si
necesitatea imperioasa a curateniei sufletelui pentru devenirea
omului [Platon, Harmides].

Despre credinta in nemurire la daci si la celti

“Toti suntem mici scantei ale unei Flacari mari,

iar aceasta Flacara este Sursa a tot ce a fost si a tot ce va fi”
Galeain ip Alteim Mac Dunelmor

Laura Guraliuc
Despre credinţa în nemurire la daci şi la celţi

Una dintre cele mai importante prezentari ale lui Zamolxis ne-a fost lasata de
Herodot in Istorii: ”Getii sunt cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci (IV, 93).
Iata in ce mod sunt ei nemuritori. Ei nu cred ca mor, dar cred ca cei care au
raposat merg la zeul Zamolxis; unii din ei dau acestui zeu numele de Gebeleizis
(IV, 94)”. Este foarte cunoscuta ipoteza prezentata de el (dar pe care nici el nu o
crede) cum ca Zamolxis ar fi fost sclavul lui Pythagoras. Se poate deduce de aici
faptul ca religia lui Zamolxis era foarte apropiata de invatatura lui Pythagoras.
In “Istoria Celtilor, galilor si germanilor”, Simon Pelloutier il cita pe Suidas care
spunea ca Pythagoras studiase intai cu Pherekides din Scyros, iar apoi cu Abaris
Hiperboreaul. Se spune ca acesta calatorea calare pe o sageata. Era poate vorba
de calatorii extatice. Abaris era infatisat ca un poet de origine scythica, preot al
lui Apollo. Deci Pythagoras a cunoscut invataturile tracilor. Asemanarea dintre
cele doua invataturi trebuia sa cuprinda ceea ce caracteriza invatatura lui
Pythagoras, anume credinta in transmigratia sufletelor.
Getii nu credeau intr-o inviere de tipul celor crestine. Ei se numeau nemuritori,
deoarece credeau in indestructibilitatea Eu-lui prin moarte si revenirea lui in alt
trup.
Aceeasi credinta exista si la celti. Diodor din Sicilia, in Biblioteca Istorica,
spunea despre gali: “Ei nu se feresc de moarte. S-a inradacinat la ei credinta pe
care o avea Pythagoras despre nemurirea sufletului omenesc care, dupa un
numar anumit de ani, ar intra intr-un alt trup si ar incepe o noua viata. (5,
XXVIII). Galii, ca si getii, sacrifica barbati indeosebi cand vor sa afle ce se va
intampla in legatura cu unele imprejurari de seama. Ei jertfesc un om caruia ii
infig sabia in piept, deasupra diafragmei, si, dupa felul cum se prabuseste
victima, … prorocesc ce se va intampla (5, XXXI)” .
Cat de mult seamana cu ritualul prin care isi trimiteau getii solul la Zamolxis
descris de Herodot: “La fiecare cinci ani, ei trimit cate unul dintre dansii,
desemnat de sorti, ca sol la Zamolxis si il insarcineaza cu toate cate le cer
fiecare; iata cum il trimit: se pun la rand si iau trei sulite; altii luand pe cel
destinat a fi trimis catre Zamolxis de maini si de picioare il ridica sus si il arunca
pe varful sulielor; daca, in caderea lui, solul e strapuns si moare, ei cred ca zeul
le este favorabil; daca insa el nu moare, ei il invinuesc pe trimisul acela si zic ca
este un om rau; dupa ce au aruncat vina asupra acestuia, trimit un altul (in locul
lui); instructiunile se dau victimei cand e inca in viata (IV, 94)”
In De Bello Gallico, Caesar afirma: “Druizii urmaresc mai ales sa-i invete ca
sufletele nu pier, ci ca, dupa moarte, trec de la unii la altii. Druizii socotesc ca
aceste invataturi nu se cade a fi incredintate scrisului (VI, cap. 14)”. Galii se
considerau coboratori din Zeul Mortilor (al duhurilor). Aceasta ar simboliza ca
duhurile din taramul mortii se reincarneaza in oameni.
Cele relatate de Herodot despre sala in care-si primea Zamolxis oaspetii ar trebui
puse in legatura cu invatatura predata de marele preot neofitilor si cu ritualurile
de initiere ale acestora. Pestera, ca si locuinta subterana de care vorbea acelasi
Herodot, reprezinta un mormant, dar si o matrice. Simbolic, in ea neofitul moare
ca sa se nasca a doua oara ca initiat.
Relativ la credintele initiatilor lui Zamolxis suntem indreptatiti sa spunem ca ele
corespundeau celor orfice si pytagoreice. Scrierile lui Iordanes si ruinele
templelor de la Sarmizegetusa dacica atesta ca marii preoti geti, ca si orficii, au
incurajat studiul si cunoasterea lumii fizice, dar, la fel ca si Pythagoras si preotii
druizi, ei au interzis consemnarea in scris si au impus memorarea si transmiterea
pe cale orala a invataturilor.
Se pare ca radacinile cultului lui Zamolxis coboara spre vatra comuna a indo-

europenilor, asa cum o arata inrudirea

sa cu druidismul, atestata de Diodor din Sicilia.

Marele preot si discipolii sai locuiau in munti. Muntele, numit de greci

Kogaionon, era un loc sfant pentru geto-daci. Acolo, intr-o pestera, langa o apa,
era o sihastrie. Acesti geti contemplativi se hraneau cu vegetale si traiau fara
femei. Erau respectati, li se spunea cuviosi sau calatori prin nouri. Unii au
presupus ca nourii erau aburi de canepa cu care Herodot arata (IV, 73) ca se
drogau scythii; acesti aburi ar fi provocat o stare de transa. Este mai probabil ca
aceste calatorii prin nouri erau calatorii extatice, ca aceea atribuita de Herodot
lui Abaris Hiperboreanul. Flavius Josepus asemana pe esenieni cu organizatia
calugarilor geto-daci, considerand ca aceasta era mai bine cunoscuta, ceea ce
dovedeste vechimea si seriozitatea acestei institutii geto-dace.
Numele acestor calugari erau, la getii din dreapta Dunarii ctistai, iar la cei din
stanga Dunarii, pleistai. Vasile Parvan punea in legatura ctistai cu ktistis –
fondator in greceste - si pleistai cu polistis – fondator de cetati in greceste.
Invatatura initiatilor geti se referea, ca si la orfici, la pythagoreici si la druizi, la
cunoasterea unei lumi divine, de care omul s-a rupt, concentrandu-si atentia
numai asupra lumii fizice. Orice initiere era precedata de probe de admitere, in
masura sa certifice ca neofitul putea sa faca fata practicilor de initiere ce urmau,
fara sa riste imbolnaviri sau nebunie. Se stie ca orice initiere are doua faze:
pregatirea si iluminarea (trezirea).
Din relatarile anticilor asupra calugarilor geti reiese ca pregatirea nu se facea
prin serbari orgiastice sau consum de droguri care sa rupa legatura cu lumea
fizica, ci prin purificari, asceza si viata curata, departe de lume si de
preocuparile ei. Prin aceste pregatiri se dezvoltau calitatile spiritului, partea
eterna divina a omului, astfel incat sa poata domina partea din om legata de
lumea fizica. Se spune ca spiritul nu a pierdut legatura cu lumea divina careia ii
apartine, dar ca aceasta o face doar in stare de somn si, la trezire, omul nu mai
stie nimic, fiindca nu s-a inregistrat in memoria fizicului.
Iluminarea (trezirea) spiritului se produce atunci cand neofitul a realizat o
legatura constienta cu lumea divina si astfel are dovada existentei acelei lumi,
printr-o experienta traita.
La unii antici, aceasta se realiza printr-un fel de stare letargica asemanatoare
mortii (catalepsie) in care neofitul era adus si supravegheat de initiator trei zile
si jumatate, dupa care, cand isi revenea, pastra amintirea celor cunoscute,
neofitul devenind alt om. La alti initiati, neofitul ajungea la un atare stadiu de
dezvoltare spirituala, incat putea stabili legatura cu lumea divina prin propriile
forte. Se pare ca aceasta a fost calea urmata de preotii geti. Existenta in limba
romana a unui aceluiasi termen “taram” care sa indice atat lumea asta – acest
taram – cat si lumea de dincolo de moarte – celalalt taram – precum si a
traditiilor despre treceri dintr-o lume in alta pot avea originea in practicile
acestor initiati geti.
Initiatii puteau spera sa obtina eliberarea din lantul de incarnari si o nemurire
prin unire cu divinitatea. Mircea Eliade atrage atentia asupra textului lui Herodot
tradus de obicei:” Inainte de a sosi la Istru, primul popor pe care il supuse
(Darius) fu getii, care cred ca sunt nemuritori” (Istorii IV, 93). Cu tot
rationalismul si prudenta lui Herodot, textul arata caracterul mistic al cultului, pe
care traducatorul a evitat sa-l traduca exact, caci athanatizein nu inseamna a se
crede nemuritor ci a se face nemuritor; si aceasta nemurire se dobandeste prin
intermediul unei initieri care apropie misterele lui Zamolxis de cele grecesti si
elenistice,
Asociatiile de initiati au existat si au jucat un rol important in dezvoltarea
societatii din Dacia, drept dovada este prestigiul marilor preoti geti, recunoscut
si atestat de scriitorii antici.
Druizii aveau, de asemenea, o doctrina completa cu privire la nemurire,
cuprinzand si o morala, o viziune generala despre lume, o mitologie, un ritual si
rituri funerare adecvate. Ei propovaduiau ca moartea nu este decat o stramutare
si ca viata continua. Sufletele trec in Lumea Cealalta unde se odihnesc intre
incarnari. Sufletele isi petrec timpul aici absorbind lectiile invatate in vietile lor
si asteapta urmatoarea viata ca sa invete noi lectii. Celtii credeau ca fiecare viata
are mai multe lectii. Astfel, sufletul trebuie sa invete o cantitate ce nu se poate
calcula inainte de a trece in celalalt plan. Acest proces se repeta pana cand, in
final sufletul se intoarce la Sursa (Divinitate).

Sursa arde ca un foc in centrul a multe cercuri concentrice. Fiecare cerc

reprezinta un nivel al realitatii. Sufletul, care este o scanteie din Sursa, isi incepe
drumul inapoi spre aceasta de la cercul exterior.
Astfel sufletul invata lectii, trece din incarnare in incarnare, eventual va trece la
urmatorul nivel al realitatii, cu un pas mai aproape de Sursa. Lumea noastra si
Lumea Cealalta sunt doar un nivel al realitatii. Fiecare nivel are aceste doua
componente. Natura multora din aceste realitati este indescriptibila dand nivelul
curent de cunoastere, intr-un interval cuprind intre simplicitatea pura primara si
cele mai mari nivele ale complexitatii.
Druizii formau, in societatea celtica, un ordin, dar el constituie o confrerie, o
societate de indivizi ce indeplinea, in colectiv, o functie sociala. Organizatia
druidica isi exercita puterea asupra triburilor si a statelor; druizii din Irlanda
formau un singur grup, cei din Marea Britanie tineau de sanctuarul din Mona
(Anglesey), iar cei din Galia de sanctuarul carnut. Colegiile druidice se
recruteaza prin invatamant si se coopteaza, dar sunt si familii druidice. Au
existat initieri, pregatire, grade. In Galia si Irlanda au fost si druidese care
apartineau colegiului druizilor. Colegiul capata constiinta unitatii sale in
propriile scoli, sanctuare si adunari, ca adunarea din tinutul carnut, care avea loc
in Galia si era, in acelasi timp un conciliu corporativ al druizilor.
Vechii autori , dupa Posidonius si Timagenus, ii mentioneaza, alaturi de druizi,
pe barzi, care sunt poeti de factura populara si cu o tehnica mai putin rafinata, si
pe vates, poeti prezicatori . Barzii si acesti vates erau mai mult subordonati
druizilor, dar au fost lasati in pace de crestinism (care i-a eliminat insa pe
druizi).
Bibliografie: Mioara Calusita Alecu – Intelepciune Strabuna
Vasile Parvan – Getica
Henri Hubert – Celtii si civilizatia celtica
Antologii celtice
Sursa ... http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Calendarul de la Sarmisegetuza

Privind asupra sanctuarelor de la Sarmizegetusa a devenit evident pentru

arheologi si istorici ca ele erau folosite pentru masurarea timpului, un fel de
templu calendar.
Grupul este alcatuit din doua sanctuare, numite micul si marele sanctuar
circular.
Micul sanctuar circular este alcatuit din 114 piese, dintre care 13 sunt lespezi
care separa 13 grupari de stalpi cu urmatoarea structura: 8grupe de cate 8 stalpi,
1 grupa de cate 7 stalpi, 3 grupe de cate 8 stalpi si o gupa de 6 stalpi. In total 104
stalpi si 13 lespezi.
Marele santuar circular este compus din 3 cercuri concentrice si o constructie
absidala (in forma de potcoava inchisa) situata central, avand o axa de simetrie
si o axa a pragurilor. Cercul exterior este alcatuit din 104 blocuri de andezit
lipite unul de altul; cercul urmator, alaturat primului, este format din 210 piese,
dintre care 30 sunt lespezi de separare a 30 de grupari a cate 6 stalpi - in total
180 de stalpi si 30 lespezi.Cel de al treilea cerc este format din 4 grupari de
lespezi ce separa 4 grupari de stalpi - in total 68 de stalpi si 14 lespezi. Absida
centrala este alcatuita din 2 grupari de lespezi ce separa 2 grupari de stalpi - in
total 34 de stalpi si 4 lespezi.

In urma cercetarilor si mai ales a calculelor, s-a descoperit ca 47 de

circumferinte ale micului sanctuar corespund la 13 ani astronomici, dupa care
mai este necesara o corectura de o singura zi. Rezulta deci ca dacii aveau un
calendar bazat pe ciclurile de 13 ani.
Tot din calcule reiese ca anul dacic avea 47 de saptamani. Micului sanctuar este
impartit in 13 grupe realizandu-se inceperea unui nou an dacic numai in prima zi
a unei grupe - a unei saptamani. Iar toate cele 13 zile de inceput ale celor 13
grupuri sunt, in decurs de un ciclu, o singura data inceput de an.
Anii dacici nu aveau un numar fix de zile. Datorita rotirii continue, a faptului ca
fiecare an are 47 de saptmani si a celor doua saptamani de exceptie (doar 7 si 6
zile, fata de numarul obisnuit de 8 zile ), numarul de zile dintr-un an varia intre
364 si 367 de zile.

Urmarind absida centrala a marelui sanctuar s-a ajuns la concluzia ca anul era
impartit in trei trimestre de 13, 21 si din nou 13 saptamani (cel doua grupari de
stalpi contin: prima 13 stalpi si a doua 21 de stalpi). Interesant este faptul ca cele
de 21 de saptamani corespund "perioadei vegetative" a vitei de vie si altor cateva
culturi, perioada ce probabil constituia o durata distincta din an, mai ales pentru
un popor de agricultori si pastori.

Considerand fiecare lespede a absidei ca insemn pentru ziua de corectura dintr-

un ciclu de 13 ani, rezulta unitatea de timp superioara unui asemenea ciclu si
anume peioada dacica de 52 de ani (4 lespezi - 4 corecturi; 4*13=52).
Valoarea medie in zile a unui an dacic este de 365,2307692zile, fata de
365,242198 zile cat are anul tropic. Diferenta dintre anul tropic si cel dacic
insumata ajunge dupa un ciclu de 13 ani la 0,148574 zile. Aceasta diferenta se
corecta, se pare, la fiecare al 8-lea ciclu, deci la fiecare al 104-lea an. Cum am
mai spus primul cerc al marelui sanctuar contine tot 104 de blocuri de andezit si
reprezinta momentul corectiei seculare.
Ceea ce ne conduce la faptul ca secolul dacic avea 104 ani.
Calendarul dacic prezinta urmatoarele caracteristici principale:
• se respecta echivalenta 1 stalp = 1 zi; ele reprezinta deci sisteme de evidenta in
numere intregi a unor marimi neintregi; ele sunt astfel concepute, ele sunt astfel
concepute incat sa ramana inurma timpului astronomic exact si sa permita
corectia lor cu o unitate (o zi) prin aditie.
• constructia micului sanctuar determina durate fluctuante ale anului, sistem prin
care precizia se asigura, cu ajutorul unor marimi intregi la un ciclu de 13 ani.
• intotdeauna anul incepe in prima zi a saptamanii si se sfarseste in ultima zi
• eroare este de o zi la 8840 de ani!

Sursa ... http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Cultul soarelui la daci

Cultul Soarelui

Cultul Soarelui a fost foarte raspândit, pe toata suprafata

pamântului si la diverse culturi. Prima atestare arheologica a
venerarii Soarelui provine din Egipt, unde în sec. XIV î.H. Când
faraonul Ikhnaton sau Akhenaton a reformat religia egipteana,
el a reluat cultul zeitatii antice Re-Horakhte, sub numele de
Aton, o denumire veche data discului Soarelui. A fost prima
forma de monoteism cunoscuta în istorie, care însa a durat
putin, deoarece preotii vechilor temple au instigat populatia
împotriva faraonului Akhenaton, care a fost asasinat, iar
templele lui Aton au fost distruse. Toate populatiile care au
venerat Soarele au avut unele caracteristici comune
- existenta unor orase
- credinta în natura sacra a regelui;
Soarele era conducatorul atât al lumilor superioare cât si a
celor inferioare, pe care le vizita zilnic în cursul deplasarii pe
bolta cereasca, fiind simbolizat de ochiul care le vede pe toate.
El era garantul justitiei si sursa întelepciunii.

Marturii care dovedesc existenta cultului Soarelui la geto-daci:

"Soarele de andezit" de la Sarmisegetuza, cu un diametru de

7,1 m, lucrat din placi de andezit si având în centru un disc de
1,5 m diametru. Sageata încrustata este orientata catre nord.
Acest loc a fost altarul pe care se aduceau ofrandele si se
realizau sacrificii;

lipsa acoperisului la templele dacice, pentru a nu ascunde

Soarele;
aranjamentul stâlpilor si lespezilor din sanctuarul rotund de la
Sarmisegetuza dovedeste cunoasterea calendarului de 365 de
zile si a miscarii Soarelui pe parcursul anului;
utilizarea focului sacru si practicarea incineratiei, ca omagii
aduse Soarelui.

Cultul soarelui este strâns legat de sanctuarele circulare ca cel

de la Sarmisegetuza, sau cel din Anglia de la Stonehenge.
Notiunea de cerc sacru s-a extins apoi în toate practicile
magice, ca o forma de protectie a spatiului în care se
desfasoara un ritual.

Denumirea probabila data de daci Soarelui era "Dzio". De la

acest nume provin cuvintele actuale "ziua" si "zeu", care are
înca o forma apropiata în italiana: "dio".
Vechiul cult persan al zeului luminii, Mithra, s-a raspândit rapid
în imperiul roman, începând din secolul II si pâna în secolul V.
Cultul lui Sol Invictus("Soarele neînvins") a atins apogeul în
imperiul roman în timpul domniei împaratului Aurelian, care i-a
dedicat un templu în anul 274, deci la trei ani dupa ce a retras
trupele romane din Dacia.

.
.
.
.
.
Ritualurile initiatice ale zeului Mithra se caracterizau prin:

1. ritualul avea loc în sanctuare subterane de dimensiuni

reduse, în care puteau intra cel mult 100 de persoane;

2. grotele respective aveau întotdeauna un izvor sau o fântâna;

3. accesul în grota se facea adesea printr-un sistem de tunele

subterane;

4. numai barbatii erau admisi în aceste sanctuare;

5. initiatii treceau prin sapte grade, dar nu exista nici o ierarhie

organizatorica.
.
Crestinismul a preluat aproape în totalitate dogmele si
ritualurile Mithraismului: sarbatoarea duminicii, Craciunul,
botezul si împartasania. Acoperamântul capului preotilor
ortodocsi se numeste si astazi Mitra si este preluat tot de la
preotii persani ai lui Mithra. Chiar si coroana era considerata un
simbol al zeului Soare, de care era demn numai cel mai viteaz
luptator. În acest sens, Tertulian, un teolog crestin care a trait
în sec. II în Africa de nord descrie testul curajului, la care era
supus candidatul la initiere: cu o arma în mâna, trebuia sa-si
faca drum pâna la o cununa, iar când reusea, un oficiant se
oferea sa-l încoroneze. Candidatul trebuia sa refuze, spunând
ca Mithra însusi este cununa sa si tot restul vietii sale nu va
mai purta o cununa.
Nasterea zeului persan Mithra, "Soarele Dreptatii", era
sarbatorita pe 25 decembrie, actuala sarbatoare a Craciunului.
În grotele Mithraice era întotdeauna sculptat în stânca un
basorelief reprezentându-l pe zeu sacrificând un taur.
Reprezentarile mesei sacre erau frecvente, asa cum apare si în
basorelieful de la Konjic, Bosnia - Hertegovina, care arata un
banchet la care initiatii poarta masti.
.
Preluat de la ... http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Civilizatia dacica

Sub casele si grajdurile taranilor din Muntii Orastiei se ascunde o civilizatie

veche de 10.000 de ani. Despre civilizatiile egipteana, mayasa, incasa sau azteca
a auzit toata lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate
vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor
realizari tehnice si stiintifice care ne mira si astazi. Crezi ca daca ai ajunge in
Egipt sau in Peru ai intelege cum au fost construite piramidele sau ai reusi sa
descifrezi in laborator compozitia stalpilor si a sferelor din fier care nu ruginesc
de mii de ani, desi se afla la discretia vantului si a ploilor. Cine crede ca are
solutia acestor enigme nu trebuie sa parcurga mii de kilometri pentru a-si
verifica teoriile. Muntii Orastiei sunt mult mai aproape si acolo, desi pare
incredibil sau exagerat, se afla vestigiile unei civilizatii la fel de fascinante:
civilizatia dacica.

Cand spui daci, spui Sarmizegetusa. Iar cand spui Sarmizegetusa, te gandesti la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cetatile Blidaru sau Costesti. Se vorbeste mai
putin despre adevarata capitala a Daciei, Sarmizegetusa Regia (aflata la doar 40
km de Ulpia), creata in totalitate de populatia traitoare pe aceste meleaguri.
Dacii nu au fost numai "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Ei au fost in
primul rand constructori desavirsiti, astronomi, siderurgisti, experti in strategie
militara. Sarmizegetusa Regia nu este o singura cetate, ci un colos, alcatuit din
sute de cetati, raspindite pe 5000 de kilometri patrati.

Grandioasa capitala a regatului dac - Sarmizegetusa Regia -, construita

probabil la mijlocul sec. I a. Chr., cuprindea în perimetrul sau cetatea, zona sacra
si asezarea civila. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma ca
zidurile ei, ridicate în tehnica "murus Dacicus", înconjurau un mamelon aflat la
1000 de metri altitudine, respectând configuratia terenului. Dupa cucerire,
romanii au reamenjat cetatea, marindu-i suprafata, fara a respecta însa traseul
zidurilor dacice sau tehnica de constructie a acestora.

La cca. 100 m est de cetate, pe doua terase, se afla zona sacra, la care duce un
drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminându-se într-o piateta. În
acest spatiu au fost amplasate sanctuare de plan rectangular si circular, unele
fiind construite din piatra de calcar, iar altele din andezit. Asezarea civila
formata din cartierele de est si de vest, se întindea pe câteva zeci de terase,
constituind cel mai amplu complex de locuire dacica documentat pâna în
prezent. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite,
hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Într-una din aceste
locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila " DECEBALUS PER
SCORILO ". Dupa victoria asupra dacilor, în urma sângeroaselor razboaie din
anii 101-102 si 105-106, romanii au cantonat temporar în cetate o garnizoana
formata din detasamente ale Legiunii IV Flavia Felix.

SANCTUARELE

În cele ce urmeaza voi face o prezentare a sanctuarelor de la Sarmizegetusa dupa

ce am citit cartea "Calendarul de la Sarmizegetusa Regia" scrisa de Stefan
Bobâncu, Cornel Samoila si Emil Poenaru. Desi majoritatea conceptiilor mele se
bazeaza pe aceasta carte se va vedea ca nu sunt de acord decât cu câteva din cele
spuse în acest studiu. Oricare opinie ar fi. Adevarat, oricine face câteva calcule
pe baza sanctuarelor va vedea cât de exacte si originale sunt aceste calendare. Pe
lânga faptul ca dacii au realizat unul din cele mai exacte calendare ale
antichitatii acesta are o proprietate unica: anul începe cu prima zi a unei
saptamâni si se termina în ultima zi a alteia. În continuare se vor folosi urmatorii
termeni: zi (24h), saptamâna (o grupare de 6,7,8 zile), an (un ciclu variabil de
aproximativ 360 de zile), sensul de parcurgere este ales cel trigonometric (anti-
orar), lespede (paralelipiped), stâlp (paralelipiped cu latura bazei tangenta la cerc
mai mica decât a lespezii sau un cilindru acoperit cu teracota), calendar solar
(calendarul urmareste evolutia soarelui pe cer), anul tropic (365.242198).

SANCTUARUL MIC ROTUND

Micul sanctuar rotund este alcatuit din 114 piese dintre care 13 sunt lespezi, iar
101 sunt stâlpi. Cei 101 stâlpi sunt împartiti de cele 13 lespezi în 13 grupari în
urmatoarea ordine: 8 grupe de 8 stâlpi, 1 de 7 stâlpi, 3 de 8 stâlpi si una de 6
stâlpi.
Micul sanctuar rotund întruchipeaza un calendar solar: - 1 stâlp = 1 zi - 1
lespede = 1 marcaj pentru o saptamâna si pentru un an - numaratoarea poate
începe de lânga oricare lespede - un an se atinge prin 3 rotatii complete + 8
saptamâni - se marcheaza anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns - se începe
noul an de la stâlpul urmator - se efectueaza un ciclu de 13 ani (pâna se
marcheaza toate lespezile) - în acest interval anul dacic ramâne în urma cu 1 zi
fata de anul tropic si se aplica corectia de o zi - din cauza celor 2 saptamâni de 6
si 7 zile durata anilor fluctueaza dând urmatoarea succesiune: 364-366-365-366-
365-364-366-365-364-367 - singurul deficit al acestui sanctuar este nevoia de a
tine minte saptamânile, impediment ce poate fi usor înlaturat prin calcularea
punctului unde se termina anul nou si marcarea lui. - structura simpla a
calendarului îl indica ca fiind unul civil.

SANCTUARUL MARE ROTUND

Marele sanctuar rotund este structurat pe 3 cercuri concentrice plus o absida în
interiorul lor.
Cercul exterior (A) este alcatuit din 104 lespezi lipite una de alta si care
formeaza un cerc perfect închis. Lipit de primul, al doilea cerc (B) este format
din 210 piese: 180 de stâlpi despartiti în 30 de grupuri de câte 6. Al treilea cerc
(C) la o distanta considerabila de primele doua este format din 68 de stâlpi
aranjati în 4 grupuri despartiti de lespezi în urmatoarea ordine: 17 stâlpi - 4
lespezi - 18 stâlpi - 3 lespezi - 16 stâlpi - 4 lespezi - 17 stâlpi - 4 lespezi. Absida
contine 72 de blocuri: 68 de stâlpi împartiti în 2 grupe despartiti de câte 2
lespezi astfel: 13 stâlpi - 2 lespezi, 21 de stâlpi - 2 lespezi. Lespezile din cercul
C si din absida formeaza 2 axe perpendiculare. Pe directia celei orizontale în
afara sanctuarului se afla pragul de acces, un patrat de 4x5 lepezi.
Sanctuarul mare întruchipeaza de asemenea un calendar solar:
- 1 stâlp din B si C reprezinta o zi - numaratoarea poate începe de oriunde la B si
C dar putin probabil - un an se atinge prin doua rotatii ale cercului B -
concomitent se parcurge si cercul C la a carui fiecare parcurgere se adauga o zi
la cercul B (se muta marcajul pe stâlpul dinainte) rezultând ani fluctuanti de
365-366 de zile - corectia este foarte buna pentru un ciclu de 13 ani - 1 stâlp din
absida reprezinta un an, parcurgerea ei (21+13+13=47 ani) implicând corectia de
7 zile esalonat sau deodata - 1 stâlp din cercul A = 1 an, parcurgerea lui (104
ani) implicând corectia de 2 zile deodata.

Functionarea de mai sus e nascocirea mea, în continuare voi încerca sa combat

câteva ipoteze ale autorilor mentionati: - 1 stâlp de pe absida = 1 saptamâna din
calendarul mic - calendarul mare se corecta anual Aceste ipoteze implica o
folosire mult prea complicata prin corectii în grup de 5-6 zile pe an, o parcurgere
ciudata pe sectoare a cercului C, se impune legatura dintre sanctuare care este
improbabila. - împartirea calendarului în 3 segmente: vara (21 de saptamâni),
toamna (13 saptamâni), iarna (13 saptamâni) Sa fi ignorat dacii anotimpul
reînvierii naturii si a unui nou început pentru agricultura? Zero sanse!
Constructia mai complexa cu o destinatie mai complexa probabil. Aceasta ar
putea însemna ca era un calendar religios. Folosirea ceva mai complicata decât
cel mic are avantajul unei corectii mai bune pe termen mai lung, poate era
folosit la anticiparea mai usoara a anumitor evenimente probabil a sarbatorilor
religioase (care dupa parerea mea erau însemnate pe cercul C) oricum destinatia
era cert diferita datorita saptamânilor. Diferenta de opinii dintre istorici, dintre
mine si istorici se refera doar la modul de folosire a sanctuarelor caci algebric
calculele ies minunat pe hârtie, aratându-ne originalitatea absoluta a calendarului
dacic si exactitatea surprinzatoare a lui.

SANCTUARELE D REPTUNGHIULARE

Unul pe terasa mai înalta de 6x10 tamburi, pe terasa de jos unul de 5x3, unul de
5x3 si unul de 4x13+7. Ipoteza ca si acestea sa fi fost folosite la masurarea
timpului nu sta în picioare în fata mea, desi ultimul ar oferi calendarului dacic la
un interval de 2275 de ani dacici o diferenta practic nula fata de anul tropic. În
combaterea teoriei de mai sus ma bazez pe mai multe lucruri: - sanctuarul mare
dreptunghiular s-ar baza pe corectarea ciclurilor de 13 ani lucru de care
sanctuarul mare rotund ar fi în corelatie nu are nevoie - parcurgerea lui nu e
naturala - cât despre "reforma calendarului dacic" (cei 7 tamburi adaugati
sanctuarului) nu cred ca modalitatea dacilor de a face un calendar mai bun -
sanctuarul dreptunghic în discutie a fost construit înaintea celui rotund deci nu
avea cum sa-l completeze Acestea erau probabil salase religioase despre care nu
avem nici o informatie deci speculatiile nu-si au rostul.

Recomandarea mea este sa luati un creion si o foaie de hârtie, planurile

sanctuarelor, eventual cartea amintita, puneti-va neuronii pe bigudiuri si va
garantez ca veti afla multe.
Preluat de la ... http://civilizatiadaca.profesor.info/

Zamolxis

Zamolxis - Mitul

Controversele asupra calitatii de zeu sau de om a lui Zamolxis (in alte rostiri
Zalmoxis) au inceput cam odata cu primele stiri despre el (Herodot) si nu s-au
incheiat nici acum. Totusi, fluctuatia interpretarilor moderne, bizuite pe
informatiile antice scrise (caci nimeni nu a cercetat inca intr-adevar stiintific
urmele posibile ale mitologiei Daciei in folclorul si in ritualul unor datini din
Romania - cu exceptia lui Adrian Bucurescu in Dacia Secreta), sugereaza figura
complexa a zeului. Dar, in primul rand, se observa in aceasta figura, ca insusiri
esentiale, doua ce sunt greu de separat in mitologie: zeul mesianic si eroul
civilizator. O examinare mai atenta aminteste de o similitudine de la mari
departari geografice ( cu atat mai mult, fiind exclusa orice comunicare prin
circulatia tematica a miturilor): Quetzalcoatl.
Ca zeu, Zamolxis nu putea sa fi fost venerat in ritualurile htonice: din retragerea
sa vremelnica in pestera (care, in lumina ipotezelor arheologice de azi, ar fi
putut sa fie un palat subteran, poate cu iesire secreta) nu rezulta nici moartea
mistica, nici inhumarea simbolica, iar intoarcerea sa nu este inviere osiriaca, ci a
doua venire. Tot ca zeu, Zamolxis nu a putut fi venerat in locul lui Gebeleizis,
pe care l-ar fi absorbit prin sincretism, deoarece Gebelezis era zeul miscarilor
atmosferice, in norii caruia se trageau salve de sageti, fapt lesne de inteles la un
popor cultivand grane si vita de vie; era insa deci Zamolxis un zeu al cerului
senin? pesemne ca nu, sau cel putin nu al cerului ca bolta imediata, ci al unui cer
mistic, socotit sediul sau discret, unde erau trimisi cei mai buni tineri ca soli
aruncati in suliti.
Comparatiile fonetice cu numele zeitei trace Zemelo, vadit htonica, sau cu al
zeului htonic lituan Zjameluks nu par sa aiba temei (consonanta nefiind
argument in comparatiile onomastice, cu atat mai putin aici, unde asemanarea
intre radacini este foarte vaga).
Ca erou civilizator, Zamolxis vadeste cateva atribute de baza: comunicarea cel
putin a doua stiinte fundamentale pentru antichitate, astonomia si medicina,
propagate de el fara alura de miracol, deci nu pe cale divina (ca Apollo
Medicus); educatia morala a populatiei si instruirea ei filososfica; organizarea
unui sistem religios, cu doctrina teologica si cu investitura scaerdotala;
contributia (dupa unii autori antici, directa) la organizarea politica a tarii
pastorite, din care nu a lipsit si introducerea deprinderii ospetelr cu discutii
intelectuale (ceea ce rezulta clar din textul lui Herodot).
Oricat ar fi de regretabile lacunele produse de pierderea unor opere
fundamentale (cel putin a presupusei carti scrise de imparatul Traian), nu putem
spune nici ca penuria de documente e totala: cele care sunt ne ajuta in afirmatia
ca, pana sa fi dobandit cultul de zeu, Zamolxis trebuie sa fi fost venerat mult
vreme ca invatator si ca model arhetipal.
Orice incercare de a sintetiza figura cestei divinitati enigmatice si complexe va fi
negresit intampinata de unicitatea lui Zamolxis in panteonul universal; rarele
similitudini sunt aparente si sunt mai curand coincidente nemotivate structural.
Socotit daimon de Herodot, erou zeificat de Strabon, mag si medic al sufletului
de Platon, rege filosof de Iordanes, in antichitate, apoi zeu celest (V. Parvan, M.
Eliade), uneori chiar saman arhetipal (E.R.Dodds), in cercetarile moderne -
Zamolxis este mai presus de orice simbolul esential al modului de existenta a
unui popor: retragerea vremelnica a zeului in pestera sa sugereaza practica unor
mistere initiatice, dupa cum trimiterea periodica a solului aruncat in suliti si ales
dintre cei mai buni confirma aparteneta integrala si vesnica a omului la substanta
cosmica.
Material preluat din "Miturile Esentiale" a lui Victor Kernbach

Preluat de la ... http://enciclopedia-dacica.ro/webring/e-

altfel.ro/dacica/Personaje/Zamolxis/mitul.htm

Astrologia in Dacia
ASTROLOGIA IN DACIA
Dacii, departe de a fi un popor barbar si neinstruit, au fost un popor cu o culturã
si o spiritualitate deosebitã, cu informatii precise în multe domenii, inclusiv
legate de mersul si influenta astrelor.
Astãzi se cunoaste cã dacii aveau cunostinte astronomice foarte avansate: de
exemplu, anul dacic totaliza 365,242197 zile, pe când anul astronomic modern a
fost calculat la 365,242198 zile, astfel precizia calculului dacic era uimitor de
exactã pentru vremea respectivã (de cinci ori mai precis decât calendarul iulian
folosit de romani).
.
Zamolxis, eroul si zeul civilizator

Cele mai vechi relatãri despre cunoasterea si practica astrologiei în Dacia se

referã la Zamolxis, miticul om-zeu, care, potrivit lui Herodot nu a fost sclavul
lui Pitagora, ci a fost predecesor al acestuia: „Cred totusi cã acesta a trãit mult
înainte de Pitagora.” (Herodot, Istorii ,IV,96), iar Pitagora se stie cã a trãit
aproximativ între anii 580 - 500 î.e.n.

Iatã ce informatii aflãm despre Zamolxis de la Strabon (63 î.e.n.-19 e.n.):

„Astfel se spune cã un oarecare get, numit Zamolxe, a fost sclavul lui Pitagora.
De la filosof a obtinut oarecare informatii despre fenomenele ceresti, în timpul
peregrinãrii sale in Egipt. Întors în patrie, Zamolxe a dobândit respectul
cârmuitorilor si pe cel al poporului, ca tãlmacitor al fenomenelor ceresti. În cele
din urmã a izbutit sa-l convingã pe rege sã si-l facã asociat, ca pe un om ce avea
însusirea de a dezvãlui vointa zeilor.” (Strabon, Geografia,VII ,3,5)

Alte referinte despre daci ca si cunoscãtori ai stelelor întâlnim si la

Iordanes.

Iordanes (sec. VI e.n.), istoric al gotilor, atrage atentia cã geto-dacii, în timpul

regelui Burebista si al marelui preot Deceneu, au deprins reguli de viatã
spiritualã si învãtãturi avansate: "Getii îl ascultau în toate si fiindcã erau
înzestrati cu o inteligentã naturalã, îi învãta aproape toatã filozofia... morala...
instruindu-i în fizicã, el îi îndruma sã trãiascã conform naturii sub domnia
propriilor legi (legile belagine)... îi învãtã logica si reusi sã-i facã abili în gândire
si superiori altor popoare... îi învãtã sã observe cele 12 semne ale zodiacului si
cursul planetelor si toatã astronomia. El le explicã cum creste si descreste fata
lunii si le arãtã cu cât globul încins al Soarelui depãseste în mãrime planeta
noastrã terestrã si le explicã numele a 346 de stele."

"Vezi ce mare plãcere, ca niste oameni prea viteji sã se îndeletniceascã cu

doctrinele filosofice, când mai aveau putintel timp liber dupã lupte. Putem vedea
pe unul cercetând pozitia cerului, pe altul însusirile ierburilor si ale fructelor, pe
acesta studiind descresterea si scãderea lunii, pe celãlalt observând eclipsele
soarelui si cum, prin rotatia cerului, (astrele) care se grãbesc sã atingã regiunea
orientalã sunt duse dupa o regulã prestabilitã".

Hestia / Vesta - zeita

Diodor din Sicilia afirmã: "Zamolxe pretindea cã lui îi dãduse legile Hestia".

Este vorba despre legile belagine (legile frumoase), un cod moral si spiritual de
viatã de care amintesc multi autori antici, care astãzi este însã necunoscut. Este
posibil ca si informatiile spirituale si stiintifice, inclusiv astronomice/astrologice,
sã aibã aceeasi sursã: comunicarea cu zeita Hestia sau cu alte entitãti spirituale.
Sunt istorici astãzi care considerã cã Hestia ar fi fost o persoanã realã, o
conducãtoare politicã si/sau religioasã din epoca neolitcã a matriarhatului,
zeificatã de cãtre daci dupã moartea ei. La romani, zeita Hestia era veneratã sub
numele de Vesta.
În astrologie existã un asteroid cu acest nume, Vesta, care are semnificatia
„pãstrãtoarea flãcãrii”, a adevãrului si a altor valori spirituale si culturale
naturale, având puteri transformatoare si creatoare (sexuale). Vesta este de o
importantã specialã pentru cei care au o simtul unei misiuni sau unui scop în
viatã, creând mediul prielnic pentru împlinirea acesteia.
Zamolxis are ca si corespondent astrologic pe Saturn, acest lucru derivând atât
din etimologia cuvântului (zal=zeu, mox=mos, bãtrân), cât si din filosofia de
viatã simplã si naturalã, asceticã uneori, pe care a predat-o getodacilor.
O confirmare a acestei legãturi spirituale initiatice între Zamolxis si Vesta
(Hestia) o gãsim în astrograma natalã a României, care este reprezentativã
pentru poporul român, trecutul si viitorul lui. (5 februarie 1859, ora localã 2:42
PM, Bucuresti).
În tema natalã a României, Saturn este retrograd (corespunzând inaccesibilitãtii
lui Zamolxis, disparitiei lui dintre geti pentru trei ani si reaparitia lui bruscã dupã
aceea) situat în casa II a valorilor materiale si spirituale. Zamolxis fiind
considerat cel care a pus bazele filosofiei si stilului de viatã al poporului român,
a valorilor lui, care se pãstreazã nealterate pânã în zilele noastre (fapt sprijinit
astrologic de receptia mutualã între Saturn -Zamolxis- si Soare -poporul român:
Saturn în domiciliul Soarelui, în Leu, Soarele în domiciliul lui Saturn,
Vãrsãtorul).

Vesta în tema natalã a României este situatã în opozitie EXACTÃ cu Saturn (cu
un orb de numai 8 minute, în plus fiind si aplicantã), în semnul altruist si
dezinteresat al Vãrsãtorului, în casa VIII, accentuându-se aceastã axã a
sistemului de valori (casele II – VIII).
Aceastã legãturã atât de strânsã dintre Saturn si Vesta, poate fi consideratã o
mãrturie astrologicã în favoarea afirmatiei lui Diodor din Sicilia despre legile pe
care Hestia le-a dat lui Zamolxe spre a fi împãrtãsite oamenilor, ca ei sã trãiascã
mai bine si mai corect.
Articol scris de Radu Moisoiu webmaster http://astral.idilis.ro/

Templul de la Sinca Veche

Templul de la Sinca Veche

“Templului dintre lumi”, un loc aproape nestiut, pierdut pe la poalele

Fagarasului, unde, sapata in piatra, exista o alcatuire misterioasa. Un loc fara
nume si fara varsta, despre care se spun povesti fabuloase, incarcate de magie.
Se spun multe cuvinte venite din noptile pagane ale istoriei, de care destui se
tem inca si care ascund intrebari fara raspuns.

Frica de duhuri

Daca intri mai adanc in Tara Fagarasului, in jos de Zarnesti, si intrebi de drumul
catre “Templu”, nimeni nu stie sa-ti raspunda.
Chiar si majoritatea localnicilor din Sinca Veche ridica din umeri. intr-un tarziu,
ne lamureste mos Toader, un batran uscativ, asezat la umbra, pe lavita de la
poarta: „E sus, langa culme. Pe langa politie, iesiti in camp si, de la cruce, in
stanga”. Scotoceste intr-un pachet mototolit si pescuieste o tigara stafidita. O
aprinde, trage cu sete din ea si intinde mana catre casele din jur: „Ai mai tineri
chiar nu stiu de locul asta. Altii, care stiu unde este, nu vor sa spuna. Nu le place
sa vorbeasca de el. Li-i teama de duhuri, de nestiut..., mai stiu eu ce sa zic?“.
Tace indelung, apoi arunca tigara jumatate fumata in praful drumului. „Duceti-
va sa vedeti. Si veniti dupa aia sa va povestesc“. Se ridica anevoie si da sa intre
in curte. „Daca vedeti luminile dinauntru, sa stati numai pe un loc“, mormaie in
barba, amestecand vorbele cu o tuse haraita.
Intrarea in biserica sapata in stanca nu se vede de nicaieri. Trebuie sa ajungi
foarte aproape ca sa o zaresti. Drumul pana acolo, pornit din afara localitatii nici
nu e, de fapt, un drum.
E mai mult o carare ce strabate un palc de padure, catre o coama de munte. Ca si
cum doar pasii oamenilor veniti in tacere sa se roage aici ar fi cei care
marcheaza locul. Urcusul nu e prea lung, dar e greu si abrupt. Deasupra intrarii
se vede un palc de salcami tineri, cu radacinile itite prin crapaturile stancii.
Primul pas inauntru e ca un pas spre un alt taram. in piatra fragila au fost sapate
cinci incaperi, mai mari de un stat de om, cu doua altare si cu un horn piramidal,
ca o turla zvarlita spre cerul liber. Suisul hornului e ciudat de regulat, ca trasat
de un mester, rotunjit intr-o spirala aproape perfecta. Pare o turla de biserica prin
a carei deschidere se vede cerul. Prin aceasta „cupola“ patrund radacinile
copacilor. Pare ca natura de afara ar vrea sa simta ce se petrece dincolo de
peretii grosi de cativa metri.

Vocea tacerii si lumina intunericului

Cel mai straniu lucru este lumina care biruieste intunericul grotei. Acea lumina
galben-rosiatica, venita dinlauntrul altarului. De unde lumina, daca pe aici nu
trece nimeni, niciodata? De la lumanarile aprinse la pozele icoanelor ieftine,
sprijinite in nise de piatra. Nu sunt multe. Doua lumanari, aproape pe sfarsite,
inlatura bezna. Deasupra lor, litere ciudate, intr-o limba uitata demult. Si semnul
pentagramei pagane, adancit in piatra, de maini necunoscute. La o parte, puse
direct pe podeaua de stanca, niste flori de munte albastrii, stranse intr-un
manunchi. Atat. Si tacerea absoluta din caverna. O liniste pura si misterioasa.
Nicio soapta, niciun alt semn al trecerii cuiva pe aici.
Brusc, se aude un sunet tanguit, stins, obosit, subtire, ca o voce de... sarpe. De
parca serpii ar avea voce! Vine de nicaieri... De sus, din cupola, prelins prin
scobiturile stancii sau de dincolo de perete, de la altarul celalalt, scufundat in
bezna. Parca s-a si facut deodata mai frig, in ciuda caniculei de afara. Pielea ni
se strange in broboane mici... Flacaruile lumanarilor se indoaie si palpaie,
aruncand umbre pe pereti.
Parca ar trece cineva pe langa ele. Or fi duhurile lui mos Toader, ma gandesc.
Apoi inteleg. E vantul. Afara s-a pornit vantul, tulburand, prin crapaturi
nevazute, neclintirea templului de piatra. Ne facem grabiti semnul crucii. Pare
ciudat intr-un loc despre care nu stii daca e crestin sau pagan...
Iesim din grota, in ultimele raze ale soarelui. Nici pomeneala de vant! Nicio
involburare, nicio pala nu misca crengile padurii. Aerul fierbinte al amiezii e la
fel de neclintit cum il stiam de la intrare. Sa fi fost totusi altceva? Poate un semn
straniu sau suflarea unor fiinte nevazute? Ne inchinam din nou si coboram fara
sa stim ce a fost acolo, ce a trecut pe langa noi...
Abia din drum privim inapoi, catre coasta ce urca la templu. Vazuta de aici,
intrarea arata ciudat, asa cum cade umbra, despartind parca stanca in doua. O
grota ciudata, inchisa in piatra unui munte si scufundata sub noiane de istorie.
Doua mii de ani transformati in blocuri de stanca, o alcatuire de piatra netrecuta
pe nicio harta, invelita in umbra tremuratoare a apusului. Un loc straniu, al
misterelor, unde oamenii se tem sa calce si unde semne tainice se impletesc cu
realitatea...

Doar in trei zile din an poti sa-ti schimbi ursita

Mai tarziu, jos in sat, aveam sa deslusim cate ceva din vorbele lui mos Toader,
rostite intre doua rotocoale de fum de tigara.

„Aha, ati simtit vantul?“, rade manzeste: „He, he he. Nu-i vant. E semnul trecerii
duhului. Pe acolo pe unde trece se implinesc dorintele. Asa zic oamenii. Unii si-
au implinit acolo ganduri ascunse. Da, tre’ sa fie bune si curate, altfel nu merge!
Acolo, la horn, cand intra razele de luna prin el: daca stai in lumina razelor si te
gandesti, se implinesc ursitele. Se mai zice ca, uneori, apare inauntru, in templu,
o fata. Ca o umbra, asa, ca o parere. O fata tanara, in alb. Nu zice nimic, sta si
tace, se roaga, eu stiu? Daca o vezi pe fata in alb si te rogi ei, poti sa schimbi
ursita, ce ti-e scris in Cartea din Ceruri. D-aia ii mai zice si Templul Ursitelor.
De trei ori pe an poti sa-ti schimbi ursita, De Santgeorgiu, la Lasata Secului de
Pasti si de Schimbarea la Fata“.

„Si matale de ce nu ti-ai schimbat ursita, nea Toadere?“, il intreb curioasa. „Ei,
si matale acum, de ce aia, matale de ce ailalta... Nu-i lucru usor. Trebe putere si
curaj la intuneric. Acu 20–30 de ani, acolo sus, pe dealu’ Plesu, era numa’ tot o
serparaie. Nici ciobanii nu stiau toti locul pesterii, si ei treceau cu oile numa la
cativa stanjeni de ea. Si din cine ajungea la grota, numa ai cu inima intrau in
bezna aia, de la altarele din fund. Umbla vorba ca templu-i plin de comori vechi.

Vechi de dinainte de daci. Aur, eu mai stiu ce? Era si unu’, Moldovan, roman,
da’ venit din America, care cica ar fi gasit odoare. A scris el si o carte despre
manastire, a facut o societate ceva, cu Sincai, ca Sincai aici s-a nascut. Dup-aia
s-a dus in America lui. Eu n-am vazut comori. Eu am gasit aschii de sticla“.
„Aschii de sticla?“, fac ochii mari. „Ei, asa zicem noi, un fel de cristale ca sticla,
asa. Am gasit doua, dar mi le-au furat niste draci de nepoti de-ai sora-mii. A fost
un cristal mic, mai intai, si apoi, la vreo luna asa, unul mai mare, cam cat o
unghie. Oamenii zic ca prin aschiile astea, daca le tii la tine, vorbesti cu lumea
de dincolo, cu ai de-au sapat templu’“. „Cum le-ai gasit, nea Toadere?“ „Urcam
uneori seara si ma rugam inauntru si asa le-am vazut. Erau pe tavan, langa gaura
a’ mare, din altar. Clipoceau in intunericul ala, ca doua stelute. Nu ma duceam
io sa caut nimic, da-mi era drag de liniste. Si acu, sa va spui p-a dreapta,
asteptam sa vad luminile si fumul. De astea bunu-meu zicea ca ele iti arata
trecutu’ si viitoru’ si, daca le vezi o data, capeti tineretea de-o pierdusi. Ete,
capatai pa dracu’, ca nu zarii nimic! Eh, vorbe... Ia, mai da-mi si mie o tigara“.

Da’ stiu ca le „sudeaza“ batranul... „De ce-or fi ridicat manastirea tocmai acolo,
matale ce zici?“, il incit eu.

„Dom’le, sa stii ca intrebarea asta mi-am pus-o si eu. Am mai vorbit si cu altii.
Chiar si cu dom’ parintele. Nimeni nu stie sa explice. Dom’ne, zic, s-o ascunda,
inteleg, da’ putea s-o ascunda in miezu’ padurii sau la poalele dealului, nu
tom’na acolo, in munte. Si ai vazut treaba? D-afara nici nu vezi turla, cosul ala
de da catre cer. Nu-l vezi decat dinauntru. Cand eram copil mai era inca,
inauntru, masa din altar. O ditamai bucata de piatra, cioplita frumos, netezita, se
vedea urmele de fier cum o sapasera ai de demult. Era pusa la fix, de cadea pe ea
raza de soare chiar in mijloc, da’ numa’ intr-o zi anume din an. Acum a disparut
de acolo. Au mai fost niste insi cu masuratori si ziceau ca acolo e centru’, pe o
axa cu cerurile, cu dracu’ stie ce lume, cum ziceau ei, ca eu nu stiu! Da’ io o sa-
ti spui ce cred. Io zic ca ai de-au sapat-o nu erau din lumea noastra. Aveau niste
simturi aparte. Simteau locul, cum il simt aparii care sapa fantani. Asa au ales
stanca aia. Stiau lucruri secrete, aveau alti dumnezei, alte legi... Faceau minuni,
aveau vieti nestiute... Lucruri pe care noi nu le mai stim sau nu le mai simtim
demult...“

Atingerea unui alt univers

Nimeni nu mai stie cine a sapat, cine s-a rugat ori cine a slujit in biserica de
piatra. Cat din povestea de la Sinca Veche e adevar si cat fictiune? Poate nici nu
e cazul sa cautam un raspuns.
De ramas, atat a ramas: un templu cu doua altare sapate in inima stancilor, poate
mai batran decat crestinismul si unde se petrec lucruri stranii. Poate ca e acolo o
poarta catre alte lumi, asa cum povesteste mos Toader. Poate sa fie semnul unei
divinitati pagane, niste urme miraculoase ori poate un mesaj al vreunui alt
univers, cu marginea caruia ne-am intersectat o clipa.
Poate astazi ti-am spus doar un basm. Cum, la fel de bine, poate ca te-am ajutat
sa afli un adevar vechi de mii de ani...

Loc de rugaciune predacic?

Controversele despre originea templului sunt numeroase. Este acolo o manastire

crestina ascunsa, sau un vechi templu dacic ori poate preistoric? Oamenii il
considera crestin si, de altfel, lacasul a fost sfintit acum multi ani de catre Inalt
Prea Sfintia Sa Antonie Plamadeala, mitropolitul Ardealului. Mai departe de
drumul catre biserica ascunsa se afla un fel de amfiteatru ciudat, imposibil de
zarit decat dintr-un singur punct, care arata ca un fel de podium perfect
circular,a coperit de iarba si inaltat cu circa doi-trei metri fata de restul zonei.
Larg cam de 20 de metri, are inauntru un fel de terase concentrice ca intr-o
cetate si care, cu siguranta nu pot fi naturale. La ce folosea amfiteatrul? Era
cumva locul unor misterioase ceremonii pagane? Sa fie vorba de ruinele unei
asezari dacice? Ce legatura exista intre platoul de iarba si templul straniu al
carui nume nu se mai stie?

Zei necrestini?

Cel mai ciudat lucru din „Biserica cu doua altare“ de la Sinca este simbolul
cioplit in locul cel mai indepartat de intrare, un loc unde lumina de-abia ajunge.
Straniul simbol, nemaiintalnit nicaieri in aceasta forma, reprezinta pentagrama
marilor magicieni, avand in mijloc semnul „Yin - Yang“, semnul filozofiilor
Extremului Orient. Oare ce putea insemna aceasta alaturare de simboluri? Caror
zei se inchinau constructorii „Templului Ascuns“?

Semne de intrebare:

· De ce alcatuirea de piatra are doua altare? Au fost aici doua biserici sau una?
Oricum, nu exista nicaieri in lume o biserica crestina cu doua altare.

· Cat de vechi este templul? Vechimea sa este estimata intre 250 si 1500 de ani,
dar sunt voci care il dateaza la 7000 de ani.

· Cine l-a sapat? Unii spun ca este o manastire crestin-ortodoxa, in timp ce alti
cercetatori sustin ca este dacica sau chiar predacica, deoarece la altar se mai pot
vedea inscriptii necrestine, intr-o limba necunoscuta.
· De ce turla acestei biserici este sub forma de trunchi de con si de ce se vede
doar dinauntru, nu si din afara?

· De ce inauntrul templului nu exista nici un insemn crestin?

· Cum a ajuns pe peretele cel mai indepartat, in locul cel mai intunecat din
templu, pentagrama, simbolul Kabbalei si al marilor alchimisti?

· Cine a sapat semnul Yin-Yang, langa locul unde se spune ca apar cel mai des
globurile de lumina si silueta fetei in alb?

· Apar aici lumini sferice? Ele sunt fulgere globulare sau aici este unul din acele
„noduri energetice“ cu incarcatura cosmica?
Preluat de la ... http://www.esoterism.ro/ro/sincaveche1.php

Misterele Ceahlaului

Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis

30.09.2007

Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia privitorului,

Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara.
Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara, masivul poate fi totusi
vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe
tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la
fel de indepartat al Nistrului.La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se produc
jocuri de lumini unice si inexplicabile. Localnicii vad deseori aparitii
misterioase pe cer si descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care
le pun pe seama altor fiinte din Univers. Cei din vechime considerau muntele ca
fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de
cea mai puternica axa energetica a globului pamântesc.
.
Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos
.
Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt
Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al
dacilor locuitori pe acele meleaguri. Legenda spune ca Dochia, frumoasa fiica a
lui Decebal, a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al
zeului Zamolxis. impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii
si s-a prefacut in stana de piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul,
fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni
Sfinxului. Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara
hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se
legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La
spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la
poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva
„de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma
infrânti de urgia cereasca”. Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a
facut reala tranzitie intre religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau
fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin
numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui,
Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe,
dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii
crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea
sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt, locuri de inchinare catre Dumnezeu.
Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul
Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de
inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din
frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui
Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este
Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care, in traducere,
inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii
ridicau ca locuri de inchinare la zei.
.
Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile
.
Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din
România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este
singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in anumite
conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o
deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului.
Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de
pe Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si
pâna la Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând
dupa masa acestui munte, iar pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe
câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa având in vedere vârful Pionului, sau
Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga de
existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua
fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub lumina
rasaritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza,
timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, având forma unei
piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei.
Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului
Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care
localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra
muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde
in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate.
Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza
faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele
energetice ale globului pamântesc.
.
Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
.
La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister.
Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma
extrem de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca
laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar
unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide.
Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intâmplatoare coincidenta,
daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita
celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos.
Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce
aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu
diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt,
frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit
Tihon este renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de
specialitate, deci o persoana a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala.
Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in
vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea
revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui
telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba
nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect
neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara,
cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului.
Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in
miez de noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se
deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu,
care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc
masivul Ceahlau.
.
Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri
.
In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului
se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci
cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu o
regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri.
Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut
cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au
venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei
“Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut
masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila
fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si
inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din
imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.

Preluat de la ... http://www.gardianul.ro/2007/09/30/actualitate-

c24/misterele_ceahlaului_fenomene_paranormale_pe_muntele_lui_zamolxis-
s102000.html

CERCETAREA MULTIDISCIPLINARA A CIVILIZATIEI DACICE

SI REVOLUTIA GEOMETRICA

Andrei Vartic
Institutului Civilizatiei Dacice, Chisinau

Construita pe un fundament spiritual carpato-danubian primordial (autorul acestei

comunicari a descoperit intimplator in siturile de munte ale dacilor ceramica pictata cu motive
geometrice din cultura Carna) civilizatia dacilor carpatini a atins culmi de dezvoltare
spirituala si tehnologica comparabile cu cele mai dezvoltate civilizatii ale antichitatii
tirzii. Admirati, dar si invidiati de Herodot si Platon ("medicii lui Zalmoxis" , spune Platon,
cunosteau arta de a deveni nemuritor, cea mai jinduita din toate artele omului), Strabon si Horatiu,
dacii au lasat mesaje deosebit de importante pentru devenirea lui Homo Sapiens
actual: in andezite si ziduri perfect fasonate, in colosale terasari geometrice, in
necercetate, uimitoare "magistrale de plai", in conducte imense, fabricate industrial
din lut ars, conducte ce se uneau in baza unui singur element matrice, in mostre
metalurgice care, sub aspect tehnologic, intrec nivelul roman, grec, iranian, indian si
chinez al vremii. Cercetind multidisciplinar artefactele dacice inca din 1966
(vezi
S. Radautan, A. Vartic, Enigmele Civilizatiei Dacice, Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1996
S. Radautan, A. Vartic, Civilizatiile antice si cel de-al treilea val, raport prezentat la WORKSHOP
WORLD WATCH 1996, 22-23 martie 1996, Snagov, Romania, book of abstracts
S. Radautan, A. Vartic, Microelectronic Methods in Archaeological Investigation of the Orashtia
Mountain Enigma, International Conference: Advances in Modern Natural Sciences. Kaluga, Rusia,
June 24-27, 1997, book of abstracts
A. Vartic, De la sociologia monografica la cea entropica, discurs tinut in Aula Academiei Romane la 19
mai 1995, in A. Vartic, Catastrofa eliberarii, Basarabia, 1996, p. 33-47
A. Vartic, Ospetele Nemuririi, Quo Vadis, nr. 1-3, Chisinau, 1994-95,
A. Vartic, Urban Problems Across Two Millennia, NATO ASI Series, "Scientific and Technological
Achievements Related to the Development of European Cities", Kluwer Academic Publishers,
Dordrecht/ Boston/ London 1996;
A. Vartic, From Platon's to Zalmoxis's Academies. NATO ASI Series, "The New Role of the Academies
of Sciences in the Balcan Countries", Kluwer Academic Publishers, Dordrecht/ Boston/ London 1997;
A. Vartic, Armonizarea cu Draganescu, raport pentru conferinta "Modelarea structural-
fenomenologica", Bucuresti, Academia Romana, 17-18 iunie 1998
A. Vartic, Fierul-Piatra, Fierul-Dacii, Basarabia, Chisinau, 1997
A. Vartic, Magistrale tehnologice ale Civilizatiei Dacice, Basarabie, Chisinau, 1998;
A. Vartic, Drumul spre Kogaionon, Basarabia, Chisinau, 1998
A. Vartic, Weg und WWW. A Portret of the World with Heidegger, Basarabia, Chisinau, 1999; si alte
articole, studii si carti ale autorului)

noi am aratat ca asa zisele "cetati dacice" sint de fapt marcari geometrice si
cosmogonice (noi le numim "topografie cosmogonica") ale unui mesaj important al dacilor,
mesaj care poate fi citit daca cunoastem realitatile spirituale si tehnologice deosebit
de avansate ale stramosilor nostri.

Reducerea cercetarii acestei spectaculoase civilizatii doar la sapatul arheologic de

rutina, pus si el (mai ales de ideologia imperiala austro-ungara si de cea comunista) in "coada"
civilizatiei romane si grecesti din epocile ce s-au perindat de la Herodot pina la
Traian, a daunat grav intelegerii corecte a genezei poporului romin (istoriografia "oficiala"
din Romania, adica cea care are acces la editarea manualelor de istorie, urmeaza, inca!!! si ideologia
istorica austro-ungara, si pe cea comunista, dar si istoriografia romineasca de la inceput de secol
care, in virtutea cunostintelor arheologice de atunci, credea ca straturi preistorice carpato-dunarene
sint un implant tirziu al civilizatiei cicladice). Metalurgi si topografi, matematicieni si
astronomi, entnografi si lingvisti, medici si ingineri, poeti si filosofi, istorici si chimisti,
fizicieni si arheologi trebuie sa-si uneasca eforturile la nivel national pentru luminarea
decenta a trecutului poporului romin. Spatiul cultural carpato-dunarean nu mai poate
fi conceput ca un spatiu spiritual primitiv creat de valurile de popoare migratoare
venite din sud si din est. Dimpotriva. Toate popoarele de care au descoperit in
spatiul Dunarii case pe fundament, constructul sacru spatial si geometric, arderea
lutului, metalurgia si agricultura, toate vechi pe aici "de cind ii lumea" ... Popoarele de
care reprezinta, posibil, urmele de relicva ale omului primordial care, ratacit prin
fiintare, a pierdut din stralucirea sa initiala, si a revenit sa se adape la izvoare... Or,
stratificarea arheologica demonstreaza cu probe stiintifice irefutabile ca Homo
Sapiens actual a roit in intreaga lume tocmai din spatiul carpato-dunarean, cum
sustine, urmarind vechile mituri si insemne ale indo-europenilor, si medicul american
de origine romina Napoleon Savescu.

Dacii sint, poate, ultimul fir al spectaculoasei civilizatii ne-urbane, rustice, primordiale
balcano-carpato-danubiene si nord-pontice aparuta spontan in Paleoliticul Superior,
semintie sud-est europeana a lui Homo Sapiens pe care noi am numit-o Homo
Geometricus.
Insemnele geometrice ale acestui om (Unghiul, rombul, spirala, netul, meandrul, triunghiul, M-
ul, Zig-zagul, Oul etc) reprezinta cea mai remarcabila constructie, neintrecuta inca sub
aspect logic, a omului modern. Noi am numit acest eveniment magistral Revolutie
Geometrica si am urmarit roirea semnelor geometrice in lume, semne ce se imprastie
in valuri civilizatoare tocmai din epicentrul carpato-dunarean. Primele semne
geometrice, deci si primordiale (unghiul, spirala, trei liniile, liniile paralele, stiinta lui 3 si 9 etc) ,
apar, se pare (spunem "se pare" din motivele care depind de cercetarea arheologica; nu includem
aici, inca, semnele geometrice de la Molodova, de pe Nistru, din primul sat paleolitic omenesc, din
musterian, tot din aceleasi considerente), la Mitoc, in Romania, pe la anul 26.000 BC. La
18.000 BC gasim unghiul formidabil utilizat de om in polarizarile si meandrele,
orientate vertical si orizontal (Sus - Jos, Stinga - Dreapta), incrustat magistral (incrustarea
pe os este un lucru deosebit de greu si necesita vaste cunostinte tehnologice) pe
pasarile fara cap de la Mezin, din Ucraina. Putem vorbi apoi de roticelele de socotit
de la Cosauti, de pe Nistru (si de satul gravettian de acolo in care omul taia in creta madone si
folosea sania trasa de reni), de minunile geometrice si simbolice din complexul Mitoc-
Ripiceni sau despre cele de pe artefactele omului ce a locuit in gravettian pe
inaltimile Ceahlaului, si, in fine, de formidabilul "scris" geometric al omului paleolitic
de la Portile de Fier.

Am numit insemnele de la Mitoc-Mezin alfabetul AA (angle alphabet) si am aratat ca el

poate citi majoritatea incrustarilor geometrice din paleolitic si neolitic. La 11.000 ani
BC apare rombul fascinant si enciclopedia geometrica deosebit de profunda de la
Cuina Turcului. Urmeaza o adevarata furtuna de culturi si civilizatii geometrice in
bazinul Dunarii si Grecia Centrala (Schela Cladovei, Lepenski Vir, Sesklo, Starcevo-Cris,
Carmanovo, Vinca-Turdas-Rast, Hamangia, Gumelnita, Cucuteni etc) care au folosit cu geniu
alfabetul geometric, primordial, al stramosilor din Europa de Sud-Est.

Construind un timeline pe aparitia in straturile vechilor civilizatii a decorului geometric

(care, cum spune M. Eliade, este perfect metafizic), noi am demonstrat ca semnele
geometrice primordiale au ajuns pe la 6.500-6.200 BC in Anatolia si Palestina, pe la
5.500 BC in Rasaritul Apropiat, pe la 5.000 BC in Turkmena, la 4.500-4.000 BC in
Egypt, pe la 3.300 BC in valea Indului si in China si pe la 1.200 BC in cele doua
Americi, lucru care dovedeste ca o istorie geometrica a lui Homo Sapiens ca Homo
Geometricus poate fi scrisa.

Anume limbajul stralucit al insemnelor simbolice geometrice primordiale (tocmai aceste

insemne demonstreaza ca trebuie sa-i numim pe primii sapiensi din Paleoliticul Superior cu termenul
"primordiali", si nu "primitivi"; termenul "primordial", propus inca de batrinul Lao Tzu, este mult mai
bine armonizat cu descoperirile arheologice recente), utilizat ca model de calcul al
posibilitatilor reale ce rasar din noianul imens al posibilitatilor naucitoare pe care le
creaza spiritul (aparut si el spontan intr-un timp care poate fi astazi "masurat" cu artefactele
geometrice descoperite in stratificari), folosirea acestor insemne si pentru depozitarea
informatiei, si pentru transmiterea ei, dar si pentru intelegerea profunda a locului
omului in paradoxalul concert cosmic, au dat posibilitate fiintei si sa fiinteze decent
pe Pamint, si sa-si gaseasca locul in Devenirea Universala, (care, de multe ori, daca nu
chiar in majoritatea absoluta a cazurilor, nu incape nici in teoria evolutionista, nici in logica causistica,
ci isi devora sansele heisenbergian, facind surfing pe un vector paradoxal, poate cuantificat ireversibil,
adica entropic, de armonizare acum cu resursele de fiintare ale Cosmosului, armonizare care sare
mereu, imprevizibil sau foarte greu previzibil, ca electronul in nucleu, din starile evolutive si causistice
in cele de probabilitate, de multe ori in cele de foarte putina probabilitate) (lucru pe care il stia si omul
de la Mitoc, si cel de la Mezin, si cel de la Cuina Turcului, si cel de la Danceni si Turdas, si cel de
Cucuteni, dar si Rig-Veda, si Lao Tzu, si Platon, si dacii si multe alte semintii preistorice si istorice, sau
personalitati istorice).

Or, tocmai revolutia geometrica, realizata de sapiensul sud-est european in

Aurignacian si Gravettian, mult inaintea "revolutiei neolitice" matriarhale, roirea
insemnelor geometrice in intreaga lume din bazinul primordial al Dunarii, al primului
fluviu sacru al omenirii, demonstreaza stiintific ca Presedintele si Fondatorul societatii
"Dacia Revival", organizatorul acestui Prim Congres International de Dacologie (cu
participarea puternica a altui om deosebit, care este doctorul George Paunescu),
medicul Napoleon Savescu din New York, are dreptate atunci cind sustine cu atita
prospetime ca poporul carpato-danubian a cucerit intreaga lume.

“Piramida Luminii Celeste” = numita acum Piramida lui Kheops, si cea

Dacica –Zamolxiana, Sarmizegetusa Regia

SCOLILE DE INITIERI SI SANCTUARELE SACRE ISI RECHEAMA

DISCIPOLII
Vechile si inaltele scoli de initiere oculta, (ocult, ezoteric = nevazut
ochiului fizic,) cea egipteana- “Piramida Luminii Celeste” = numita acum
Piramida lui Kheops, si cea Dacica –Zamolxiana, Sarmizegetusa Regia,
isi recheama discipolii, in scopul reconectarii lor, la sursa energetica de
inalta frecventa vibrationala pentru a fi apti si competenti in a transmite
semenilor, energia cunoasterii si a transformarii care se emite si se
manifesta acum pe Terra.
Scoala de initiere egipteana are si a avut o mare si stransa legatura
energetica cu scoala de initiere Zamolxiana, din Sarmizegetusa Regia.
Iata ca marele zeu Zamolxe dupa ce a primit initierea in tainele oculte,
in sarcofagul din Piramida Luminii Celeste - scoala egipteana, a adus
cunoasterea oculta pe aceste plaiurui. Aici in inima capitalei a Marii
Dacii, in Templul Sanctuarului, a infiintat Inalta scoala de initieri oculte
Sarmizegetusa Regia.
Asa cum in scoala egipteana de initiere exista in Marele Templu,
camera regala si sarcofagul, locul sacru al initierilor, tot la fel si aici in
scoala Dacica-Zamolxiana, exista Soarele de cristal-viu, locul sacru al
initierilor, in interiorul Templului Regal. Soarele Sacru de cristal viu, cel
cu 10 raze, isi desemneaza si astazi locul din adancuri, prin Soarele de
Andezit, care se afla la suprafata solului.
Nu putini sunt astazi cei intrupati aici, cei care au frecventat prin vremi
cele doua scoli initiatice. Dar si mai multi sunt acum, intrupati aici in
aceasta zona, cei care au parcurs scoala de initiere Zamolxiana, din
muntii Orastiei, din sanctuarul sacru al Sarmizegetusei Regia, si care au
dorit sa revina aici prin reintrupare spre a-sI desavirsi cunoasterea.
 Prin vremi, cei care au primit initierile in cele doua scoli, sunt rechemati
la o reconectare la sacrele energii si cunoasterile dobandite candva prin
aceste inalte scoli de studii ezoterice. In acest context, acum cand
omenirea se afla la marea trecere dintr-o era in alta, dintr-o frecventa
vibrationala energetica in alta, trecere care marcheaza marea
transformare, spiritele intrupate care au venit special sa ajute ca
aceasta trecere sa se efectueze cat mai lin si fara urmari nedorite, pe
cat este posibil, acestia se afla aici si se supun voii divine prin faptul ca
reconecteaza, regenereaza si unifica cele doua energii care sunt
cuprinse si actioneaza din interiorul Terrei, prin ceea ce numim Crucea
energetica a Terrei.
In acest scop am strabatut calea dintre cele doua puncte de extrema
importanta, care unesc terminatiile Crucii energetice a Terrei, strajiuite
de cele doua piramide, cea din Egipt si cea din Romania, (despre care
am scris cu lux de amanunte in cartea “ Crucea energetica a Terrei”.)
Locurile cu mare incarcatura energetica si mai ales sanctuarele
sacrelor initieri isi recheama acum discipolii, pentru a-i pregati
energetic pentru cele ce urmeaza, si pentru ceea ce ei au de implinit
acum la marea trecere si transformare.
In acest scop am efectuat excursia initiatica in Egipt, si tot in acest
scop am luat legatura cu locurile din zona tarii noastre, locuri- cheie,
portaluri-energetice prin care ne reconectam la sursa energetica a noii
frecvente vibrationale si electromagnetice a Terrei.
Asa cum Egiptul isi recheama discipolii tot la fel si Sarmizegetusa
Regia isi recheama discipolii pentru a-i instrui si pregati in scopul
transcederii noii energiei, care urmeaza sa se instaureze in foarte scurt
timp. Iata Saltul Cuantic cel mult discutat si asteptat, bate la usa Terrei,
la usa zonei, este aici langa noi.
Iata si explicatia, de ce in vechile calendare Incase si Mayase, nu mai
aparea nimic dupa anul 2012. Pentru ca Pamantul de la aceasta data
trebuie cautat si va fi gasit pe alte coordonate, pe alte frecvente ale
undei electromagnetice, pe alte frecvente vibrationale, pe o alta spirala in
circuitul macrocosmic.
In acest sens se produc deschideri de noi portaluri energetice si au loc
tabere initiatice, excursii, intruniri si exercitii sacre de reconectare in
energia pura universala, in Energia Unicitatii, a Unicului Parinte Creator,
intrucat facem corp comun cu MARELE INTREG MACROCOSMIC !
Melfior Ra

GA-RAMANII CARPATO-DUNARENI, CUCERITORI AI AFRICII DE

NORD
http://dacia.8m.net/Diverse/GA-RAMANII/ga-ramanii.html