Nancy Davis, Ph.D.

Poveşti terapeutice

Partea 1:
Poveştice duc la dezvoltarea unor reacţii emoţionale
adaptative, a gândirii, percepţii/or, credinţelor,
imaginii de sine şi a abilităţi/or sociale
 Nancy Davis, Ph.D.

A fost odată ca niciodată ...

Poveşti terapeutice
Partea 1:
Poveşti ce duc la dezvoltarea unor reacţii
emoţionale adaptative, a gândirii, percepţiilor,
credinţelor, imaginii de sine şi a ab i lităţi lor sociale

Traducerea şi adaptarea În limba română:

Isabella Isoc, Alexandra Gorea

lIustraţiile : Valerie Solaz; Sergiu Cristian Dulea

Alternativă Socială şi Capital Uman

www.jucariieducationale.ro

MIDOPRINT
Cluj Napoca, 2010
Ed itia In limba engleză :
Poveştile au fost iniţial publicate in cărţile numite "Therapeutic Stories that Teach and
Heal n şi .Therapeutic Stories ta Heal Abused Children - Revised Edition".

Ed iţIa in limba romană : Cuprins

Copyright @2010 Asociatia Alternativă Socială ş i Capital Uman. Toate drepturile
rezervate . Reproducerea integrală sau parţ i ală , sub orice formă , a textului , fără
acordul prealabil in scris al Asociatiei Alternativă Socială şi Capital Uman, este
interz i să .

Traducerea in limba română cu permisiunea Dr. Nancy Davis

Marele război .. .. ....... ....,........... ,................. .. ..... .. ... .... 9
Pentru comenzi:
WoN'W.!uca riieducationale.ro Micul heleşteu.... .. ........................... ...... .................... 17
Un proiect Alternativă Socială şi Capital Uman
Str. Praf. I.Gh .Marinescu, nr.32 , Cluj Napoca
Vulpiţa şi scaietele .................. .................. ...... .. .. ....... 21
Tel: (004)0727.839.852
Fax: (004)0264439045
E-mail: office@ascu.ro Băiatul şi plăcinta ...................... .. ...... .. .. .. .. .. .. ......... .. .. 27
Tufişul de trandafiri .................................. .................. 32
Cele trei pisicute ..... .. .... .. . ..... .. ...................... ............. 36
o ; ;crlerea CIP a BibliotecII Nationale a României
DAVIS, NANCY Pârâiaşul ce s-a transformat În lac .... ............ .. ... ... .... 41
Poveştl terapeutice I Nancy Davis ; Irad .: Alexandru Gorea , Isabella Isoc.
- Cluj-Napoca : Mido Print, 2010- Tigrul din cuşcă........ ....... ........................... ..... .... .. .... 46
12 voI.
ISBN 978-606-92706-2-2 Cartea de colorat .. .......... _.......................................... 52
Partea I : Poveşti ce duc la dezvoltarea unor reacţII emoţionale
adaptatlve, a gândlrli, perceptillor, credintelor, ImaginII de sine şi a
abllltăţllor sociale. - 2010. -ISBN 978-606-92706-3-9

1. Gores, Alexandra (Irad .)

II. Isoc, Isabella (trad.)

615.851-053.2:821 .11-93-34=135.1
159.922.7

Midoprint
Cluj-Napoca, str. Petru Maior, nr.. 6-8 , apl. 9 , cod: 400002, Romania
Tel : (004)0745366249
E-mail:office@midoprint.ro
ISBN 978-606-92706-3-9
 Povesti terapeutice

Partea 1:
Poveşti ce duc la dezvoltarea unor reacţii emoţionale
adaptative, a gândirii, percepţii/or, credinţelor,
imaginii de sine şi a abilităţi/or sociale

Marea majoritate a programelor terapeutice pun accent

pe ajutorul oferit persoanelor pentru a -şi simţi , Înţelege şi
accepta propriile emoţii şi pentru a folosi cunoştinţele astfel
dobândite pentru a-şi exprima sentimentele Într-un mod
adecvat. Persoanele care au fost abuzate experimentează , În
general, probleme emoţionale. Dr. van der Kolk a arătat faptul
că imposibilitatea de a discrimina Între emoţii diferite este un
efect obişnuit al traume lor suferite În copilărie . Când se
Întâmplă acest lucru, copilul nu se poate folosi de emoţii
pentru a-şi schimba comportamentul sau modul de a gândi
(van der Kolk, 1996). Mai mult, problemele emoţionale pot să
apară şi ca urmare a real i zării de către copil , În perioada
copilăriei , că emoţiile trebuie suprimate, negate sau disociate
de propria persoană pentru a putea supravieţu i abuzului pe
termen lung. Nevoia de a nega emoţi ile este cu atât mai
importantă pentru un copil sau adolescent În condiţiile În care
cei care îl abuzează sunt părinţii sau alte persoane apropiate
din anturajul copilului, aflate În poziţii de Încredere. Pe măsură

7
ce copiii abuzaţi cresc , ei par să devină conştienţi de durerea, Marele război
depresia şi ura lor faţă de propria persoană, dar, În acelaşi
timp , par goliţi de alte sentimente şi gânduri care i-ar putea Probleme cărora li se adresează :
ajuta să treacă peste aceste sentimente. Copiilor care consideră că trebuie să fie perfecţi În tot
ceea ce fac şi care nu admit să com ită vreo greşeală ; copiilor
Această carte conţine poveşti ce Întăresc ideea care consideră că nu ar trebui să-şi exprime sentimentele de
conform căreia persoanele care au reacţii emoţionale mânie sau supărare ; copiilor care nu-şi exprimă sentimentele;
adaptative Înţeleg şi Îşi acceptă sentimentele ca fiind cele care credinţei , Întâlnite la multe persoane, conform căre i a nu putem
determină gândurile şi comportamente adecvate. Aceste face nimic pentru a ne ajuta pe noi Înşine. Această poveste
poveşti pot fi utilizate de un număr mare de persoane de este utilă, În special pentru copiii care consideră că trebuie să
vârste diferite. Se recomandă ca poveşt i le din această carte fie perfecţi la şcoală.
să fie folosite Împreună cu poveştile din alte cărţi ale acestei
serii de poveşti terapeutice , poveşti ce Întăresc vindecarea şi Adecvată pentru:
iubirea de sine. Introduceţi numele copilului În marea Copii cu vârsta Între 4 şi 16 ani (este bine ca şi părinţii
majoritate a acestor poveşti pentru a le personaliza. să asculte această poveste).

Mesaj:
"N-am eşuat; am descoperit 10.000 de metode ce nu Toată
lumea greşeşte . Este bine să-ţi expnml
funcţionează." sentimentele, să spui cum te simţi şi să te ierţi pentru greşelile
Thomas Edison făcute .

Simboluri şi metafore:
Lovirea cu un ciocan : comportamente auto-abuzive
Lupta cu fratele: comportamentul care Îi determină pe
alţii să fie abuzivi

Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:

Motivele pentru care o persoană se loveşte peste cap
cu ciocanul.

8 9
Notă:
Această poveste a fost scrisă pentru un băiat de 9 ani
ce întâmpina dificultăţi în a-şi accepta propria persoană, ca
urmare a abuzului fizic din partea tatălui. Acesta murise, iar
băiatul se confrunta cu un conflict între mânia pe care o simţea
faţă de tată şi declaraţiile mamei conform cărora tatăl fusese
un om minunat. Băiatul îşi enerva adesea fratele până când
acesta îl bătea, reîntărindu-i credinţa conform căreia el ca
persoană nu are nici o valoare, nu este bun de nimic. În
acelaşi timp, dintr-un simbol abuziv, ciocanul devine un simbol
sau ancoră a iertării propriei persoane.
10
Marele război
~ra odată un băiat care, de câte ori făcea o greşeală,
se lovea cu ciocanul peste cap. Acest lucru nu numai că era
dureros ci mai lăsa şi semne urâte pe cap. De aceea, când
băiatul mergea la şcoală, oamenii îl întrebau:
- Ce ţi s-a întâmplat?, iar el răspundea:
- M-am lovit în cap cu un ciocan. Atunci oamenii îl
întrebau:
- DAR DE CE?, însă băiatul nu ştia să spună de ce se
lovea.
Uneori, el se lovea la şcoală . În timp ce stătea la locul
său în bancă şi făcea o greşeală la un test la matematică, se
lovea cu ciocanul peste cap. Sau dacă se enerva foarte tare
pentru că a făcut ceva ce el credea că n-ar fi trebuit să facă ,
scotea din nou ciocanul. Nu se ierta mai ales când credea că a
făcut ceva rău pentru că el luase decizia că, în general, copiii
n-ar trebui să facă niciodată greşeli; că ei ar trebui să fie
perfecţi (în special el). Şi mai credea că nu s-ar putea place pe
el însuşi dacă ar face greşeli.
De câte ori făcea ceva ce i se spunea să nu facă (şi el
ştia că nu trebuie să facă acel lucru) se lovea în cap cu
ciocanul. Nu-şi dădea seama că toţi copiii fac lucruri pe care
nu ar trebui să le facă - acest lucru face parte din procesul de
creştere şi învăţare!
EI apela şi la alte metode pentru a se răni; se lua de
fratele lui şi îl provoca până când acesta îl bătea măr. O dată
şi-a pierdut câţiva dinţi după ce l-a provocat pe fratele lui, iar
cu altă ocazie s-a ales cu nasul spart. Într-un final, pentru că
ajunsese să arate foarte rău, el s-a hotărât:
- Trebuie să fac ceva.
11
 Aşa că a sunat la linia telefonică pentru copiii abuzaţi şi
a spus:
- Sunt lovit peste cap cu un ciocan .
Omul de la capătul celălalt al firului a exclamat:
- Dumnezeule, cine ţi-a făcut aşa ceva?
- M-am lovit eu singur, spuse băiatul.
12
Centralistul l-a întrebat:
- Stai să lămurim cum stau lucrurile - să înţeleg că te
predai pentru abuz?
La care băiatul îi răspunse :
- Da, pentru că m-am săturat să mă tot lovesc peste
cap cu ciocanul.
Centralistul i-a spus băiatului că aceasta este o
problemă mai complexă şi că vor trimite o persoană specială
cu care să vorbească , o persoană care înţelege problemele pe
care le are el cu ciocanele.
Curând după aceasta, asistentă socială blândă şi
înţelegătoare a sosit. Ea s-a aşezat lângă băiat şi i-a spus:
- Uau! Lasă-mă să mă uit puţin la aceste vânătăi. Aşa
că băiatul i-a arătat o vânătaie aici , una dincolo, dinţii şi nasul
spart, atunci asistenta socială a exclamat:
- Arăţi de parcă ai fi luat parte la un război !
Băiatul s-a gândit câteva clipe la cele spuse de către
asistenta socială după care a răspuns :
- Cred că aşa a şi fost. Am fost în război cu propria
mea persoană . De câte ori fac o greşeală, mă înfurii pe mine
şi mă lovesc în cap cu ciocanul! La fel fac şi când mă simt trist
şi nu spun nimănui acest lucru. Uneori, chiar dacă ştiu că
fratele meu mă va bate dacă mă iau de el şi îl provoc, tot fac
acest lucru! - iar ca urmare el mă bate foarte rău. M-am
săturat să mă trezesc dimineaţa cu dureri la nivelul feţei.
Asistenta socială a tăcut preţ de câteva minute după
care i-a spus:
- Cred că te loveşti pentru că nu înţelegi cum stă treaba
cu greşelile . Tu ai impresia că oamenii buni nu fac greşeli , nu
vorbesc despre sentimentele lor şi nu se enervează . În mod
evident ai ajuns să crezi în idei care sunt de fapt adevăratele
greşeli. Este acelaşi lucru ca şi cum ai învăţa că 2+2=5; ai
13
dobândit o credinţă incorectă. Aşa că ceea ce trebuie să faci _ Toată lumea face greşeli. Acest lucru e NORMAL. Şi
este să te dezveţi de ea. Trebuie să vezi adevărul. TOATĂ când nu-i plăcea comportamentul lui Îşi spunea:
LUMEA FACE GREŞELI, mai ales copiii. Iar SĂ AI _ Asta e o lecţie bună. Nu voi mai face acest lucru, dar
SENTIMENTE ESTE UN LUCRU NORMAL. Aşadar, să le ştiu că toată lumea face greşeli. Acest lucru face parte din
spui celorlaţi când te simţi nervos, gelos, rănit sau când ai procesul de creştere şi Învăţare .
orice alte sentimente pe care simţi nevoia să ţi le exprimi, te va
ajuta. Dar cea mai importantă lecţie pe care pot eu să te Învăţ
este următoarea : ESTE IMPORTANT SĂ TE IERŢI PE TINE ,l',1
iNSUŢI ATUNCI CÂND FACI GREŞELI .
.' ~
Băiatul s-a gândit câteva clipe la cele auzite după care $ . , . ~~
,
a Întrebat: d'
- Toate acestea sunt vorbe frumoase , dar cum pot
efectiv să-mi schimb credinţele? Sau modul de a gândi? ~
\\ ..
\ '
l - '
,
.'
- Poţi să schimbi modul În care gândeşti şi modul În
\
care te accepţi pe tine Însuţi, Îi spuse asistenta sociala. Poţi
\
Învăţa să-ţi corectezi şi să-ţi schimbi gândurile În momentul În ,
I
care te cuprinde sentimentul că a greşi e un lucru rău. Şi vei
Învăţa că a te iubi pe tine este un lucru important şi că nu ar
I
r .
- !I
I
trebui să existe o legătură Între greşelile pe care le facem şi
iubirea faţă de sine.
(,1'
,
"
I
.1 ~,
Băiatul Îşi dorea enorm de mult să Înceteze să se mai ,
' 1 ..

lovească şi să se mai rănească aşa că a ascultat sfaturile

asistentei sociale şi şi -a schimbat modul de a gândi. La
Început i-a fost foarte greu. Gândurile pot fi Înşelătoare şi greu
de stăpânit. Dar băiatul era isteţ şi răbdător aşa că , În curând,
el era capabil să pună stăpânire pe gândurile care-i făceau
rău . i n acelaşi timp, el exersa utilizarea unor gânduri noi şi
când făcea acest lucru se simţea fericit şi Împăcat cu sine
Însuşi. Astfel, când se enerva, nu se mai lovea cu ciocanul
peste cap ci le spunea oamenilor că este nervos. Când se
simţea trist le spunea acest lucru celorlaţi , iar când făcea
greşeli se ierta pe sine. işi spunea adesea:

14 15
 Micul heleşteu
Şi nu după mult timp băiatul deveni cel mai vesel copil.
Pe măsură ce timpul trecea el se simţea din ce În ce mai bine
pentru că Învăţase să se iubească pe sine. Era intr-adevar Probleme cărora li se adresează :
ceva ce trebuie spus la toată lumea, pentru că băiatul care În Adesea, copiii care au fost abuzali consideră că trebuie
trecut era plin de zgârieturi şi urme pe cap, avea nasul spart şi să obţină 100% din dragostea şi atenţia unei persoane. Aceşti
dinţii rupţi a Încetat inclusiv să se mai lege de fratele lui! copii Îi secătuiesc emoţional pe cei din jurul lor ajungând
Pentru că a reuşit să se schimbe atât de mult, din acel adesea să fie respinşi ca urmare a nevoilor lor.
moment, de câte ori vedea un ciocan Îşi aducea aminte că
este perfect normal să faci greşeli. Adecvată pentru:
În plus, el ţinea un ciocan În camera sa pentru a-i Toate vârstele
aduce aminte că trebuie să fie mai indulgent cu propria
persoană şi că a nu te iubi pe tine este cea mai mare greşeală Mesaj:
dintre toate. Nevoia de dragoste poate fi Împlinită fără a-i secătui de
resurse pe cei din jur.

Simboluri şi metafore:
Heleşteul : propria persoană
Apa : dragostea sau atenţia

Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:

Sexul heleşteului

Notă :
Heleşteelepot fi utilizate ca metafore În cadrul
diverselor mesaje adresate copiilor; apa simbolizează adesea
sentimentele.

16 17
 Micul heleşteu
}. fost odată ca niciodată un heleşteu micuţ, dar foarte
frumos. Era plin de nuferi, peşti coloraţi şi raţe ce înotau şi
măcăiau toată ziua. O mulţime de flori frumoase creşteau în
jurul lui, iar pe malurile sale creşteau sălcii plângătoare. Dar cu
toate acestea, micul heleşteu era trist pentru nu se ştie cum îi
intrase în cap ideea că dacă ar avea o cantitate mică de apă
ar fi mai bine, iar multă apă ar fi şi mai bine. Aşa că a început
să acumuleze tot mai multă apă; dar oricât de multă apă
primea vroia şi mai multă. Părea că micul heleşteu nu se mai
putea sătura de apă, pentru că îi intrase în cap ideea că nu va
putea fi fericit decât dacă va avea toată apa pe care şi -o
dorea. Dar oricât de multă apă primea, niciodată nu era
suficientă .
18
Micul heleşteu căuta mereu metode de a găsi şi păstra
cât mai multă apă. Cu cât creştea nivelul apei din heleşteu, cu
atât se schimba acesta. Dar această schimbare nu era una
pozitivă şi nici nu-I făcea pe micul heleşteu să fie mai frumos.
EI a crescut atât de mult încât a inundat pământul din jurul
său, făcându-1 mlăştinos. Apa cea frumoasă şi albastră a
heleşteului deveni urât mirositoare şi tulbure, ceea ce a dus la
moartea peştişorilor şi a nuferilor, iar raţele au părăsit şi ele
heleşteul în căutarea unui loc mai frumos. În cele din urmă,
toată zona din jurul heleşteului deveni o mare mlaştină.
Heleşteul nu înţelegea ce s-a întâmplat. EI îşi spunea
în sinea lui:
- Credeam că dacă apa e benefică pentru mine şi mă
face să mă simt frumos, atunci găsirea şi păstrarea unei
cantităţi cât mai mari de apă mă va face să mă simt şi mai
bine. Dar acum descopăr că acest lucru nu se întâmplă. Ce
pot să fac?
După ce s-a gândit puţin, micul heleşteu şi -a dat
seama ce greşeală mare a făcut. Aşa că s-a hotărât să-şi
schimbe modul de a gândi. A încetat să păstreze cât mai
multă apă şi, treptat treptat, nivelul apei din heleşteu a ajuns la
19
cel de odinioară. Noroiul s-a uscat, apa a devenit din nou Vulpiţa şi scaietele
albastră, iar ratele s-au Întors. De asemenea, peşti noi s-au
hotărât să se stabilească În heleşteu, iar nuferii au Început din
nou să crească.
Probleme cărora li se adresează:
Micul heleşteu a descoperit faptul că mai mult nu Copiilor non-asertivi care le permit abuzatorilor sa-I
Înseamnă Întotdeauna mai bine. Şi că a fi mic nu este
victimizeze şi/sau care, din cauza vârstei fragede, Îşi
Întotdeauna un lucru rău. Şi că uneori ceea ce Îti doreşti nu e interiorizează sentimentele.
deloc ceea ce vrei. Ca urmare a acestor descoperiri, micul
heleşteu a Început să privească lumea prin alti ochi.
Adecvată pentru:
Copii sub vârsta de 8 ani

Mesaj:
Este posibil să ne Împrietenim cu sentimentele noastre
şi să comunicăm cu ele. Poţi Învăţa să-ţi iei singur apărarea şi
să te placi pe tine Însuţi.

Simboluri şi metafore:
Ştia şi Îşi aducea aminte: a Înţeles cum să-şi exprime
sentimentele
Pas cu pas: rezolvarea de probleme
Scaietele: sentimentele de mânie, supărare sau
victimizare ce nu au fost exteriorizate
Creatura cu blană aurie: sentimentele
Să pui la inimă: capacitatea de a integra sentimentele
proprii şi de a reacţiona adecvat la mediu În funcţie de
acestea; capacitatea de a te împăca cu propria persoană .

Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:

Sexul căprioarei magice, simptomele ce apar la copiii
ce nu ştiu să se apere, oamenii faţă de care copilul trebuie să
înveţe să ia atitudine.

20 21
Notă:
Această poveste a fost scrisă pentru un băieţel de 5 ani
care Îşi rodea unghiile şi care era foarte temător. EI fusese
abuzat de un băiat mai mare care l-a ameninţat că-1 omoară
dacă va povesti cuiva despre abuzul fizic. Chiar şi după ce
abuzul a fost descoperit, băieţelul a continuat să aibă
simptomele specifice unei victime şi să ia atitudinea specifică
uneia. A Încetat să-şi roadă unghiile abia după ce a ascultat
povestea de faţă timp de 5 seri la rând. După două săptămâni,
a reluat comportamentul de a-şi roade unghiile şi i s-a mai
spus povestea pentru Încă două nopţi - după aceasta rosul
unghiilor a Încetat. După o lună, i s-a mai citit povestea pentru
ultima dată pentru a scăpa definitiv de rosul unghiilor.
Această poveste este eficientă În lucrul cu copiii foarte
mici (cu vârsta Între 2 - 4 ani).
22
Vulpiţa şi scaietele
!t- fost odată ca niciodată o vulpiţă ce locuia În pădure
Împreună cu familia ei. Vulpiţa era foarte ocupată toată ziua,
ea jucându-se cu prietenele ei. În marea majoritate a timpului,
vulpiţa era fericită şi mulţumită, dar uneori ea se simţea
supărată sau Înfuriată de-a binelea. Asta se Întâmpla atunci
când mama sau tatăl ei erau morocănoşi sau atunci când
prietenele ei nu se comportau prea frumos. Situaţia se agrava
atunci când educatoarea striga la ea. În acel moment,
sentimentele mai puţin fericite ieşeau la iveală . Vulpiţa Încerca
să spună ceva, dar nu reuşea să rostească mare lucru şi , cel
mai adesea, aştepta ca aceste sentimente să dispară de la
sine. A continuat să-şi petreacă zilele jucându-se, mâncând şi
dormind - făcând toate acele lucruri pe care animalele mici le
fac. Dar a devenit mai tăcută pentru că ceva se Întâmpla. Ea a
observat că sentimentele mai puţin fericite deveneau tot mai
tari. Ele au reuşit să facă un ghem pe dinăuntru ce nu mai
dispărea , fiind prezent aproape Întotdeauna. Vulpiţa nu a spus
nimănui despre acest lucru, pentru că i-a fost teamă şi pentru
că nu Înţelegea ce Însemna ghemui acela. Tot ceea ce şti a
vulpiţa era că acesta nu o făcea să se simtă confortabil şi bine.
Acest lucru o făcea să-şi dorească să se rănească , pentru că
atunci când se rănea durerea pe care o simţea se potrivea cu
durerea pe care o avea În interior, din cauza ghem ului. Când
alte animale vedeau cum ea se răneşte, se simţea ruşinată şi
chiar mai rău decât Înainte.
Într-o bună zi , după o joacă prin pădure, vulpiţa a
adormit lângă un pârâu, iar În timpul somnului ea a avut un
vis. În vis se făcea că stătea lângă o apă. Pe partea opusă a
apei se afla o frumoasă căprioară magică. Vulpiţa ar fi dorit să
23
ajungă pe partea cealaltă, dar apa părea să-i stea În cale .
Atunci, a observat că În apă se afla un buştean.
- Foarte bine, se gândi ea şi apoi, cu mare griJa,
mergând pas cu pas, reuşi să ajungă pe partea opusă . Acest
lucru a bucurat-o foarte tare.
Căprioara a observat că ceva nu e În regulă şi a
Întrebat-o pe vulpiţă ce o necăjeşte. Vulpiţa i-a povestit
căprioarei despre ghemui pe care ÎI simţea Înăuntrul ei.
- 000, spuse căprioara . Ţi-a crescut un scaiete.
- Un scaiete?, Întrebă vulpiţa.
- Hmm! exclamă căprioara. E destul de dureros, nu-i
aşa?
Auzind spusele căprioarei, vulpiţa Începu să plângă , să
se Înfurie şi să tremure toată .
- O, da! strigă ea. Nu-mi place! Unde pot să-I pun?
Cum pot să scap de el? Căprioara cea magică o atinse pe
24
vulpiţă cu coarnele ei, iar scaietele se rostogoli pe jos. Stătea
acolo acoperit tot cu puncte tari şi ascuţite.
- Acum priveşte , spuse căprioara .
Cu grijă, căprioara cea magică deschise scaietele.
Inăuntru se afla o creatură cu blană aurie. Vulpiţa era extrem
de surprinsă . Cum se putea una ca asta?
- Vorbeşte cu ea, o Îndemnă căprioara.
Şi astfel, vulpiţa şi creatura cu blană aurie şi moale au
vorbit timp Îndelungat. După-amiaza a trecut şi venise timpul
să se despartă .
- Dar este prietena mea şi Împreună suntem un tot
unitar, Îi spuse vulpiţa căprioarei. Căprioara cea magică
zâmbi. Cu o atingere a coarnelor sale, creatura cu blană aurie
şi moale ajunse În inima vulpiţei. Aceasta simţi un fior cald,
minunat traversându-i Întreg corpul . Cu un oftat, şi-a luat
rămas bun de la căprioară şi s-a Întors de partea cealaltă a
apei, după care se trezi. Apoi, fugi pe cărare spre casă.
Nu s-a aflat niciodată ce anume şi-au spus vulpiţa şi
creatura cu blană aurie, dar celelalte animale au Început să
observe o schimbare În comportamentul vulpiţei. A Început să
vorbească diferit. Când mama ei era morocănoasă vulpiţa îi
spunea:
- De ce eşti aşa de morocănoasă?
Când era cu prietenele ei spunea:
- Imi place asta! Nu-mi place asta!
Iar când cineva Încerca s-o rănească devenea extrem
de puternică şi spunea:
- STOP!
Toată lumea era surprinsă , dar, cel mai important
dintre toate era faptul că simţea o senzaţie de căldură pe
interior şi o stare generală de bine; prietena ei se afla În inima
sa. Iar vulpiţa a renunţat să se mai rănească pentru că se
25
simţea bine În pielea ei. Băiatul şi plăcinta

Probleme cărora li se adresează:

Credinţa, adesea izvorâtă din lipsa de dragoste şi/sau
abuz, conform căreia trebuie să avem dragostea şi atenţia
celorlalţi În proporţie de 100% (sac fără fund) .

Adecvată pentru:
Copii peste 8 ani.

Mesaj:
Împărţirea dragostei cuiva nu-i scade din valoare ci o
face să crească şi să se dezvolte.

Simboluri şi metafore:
Adopţia unor copii: aducerea pe lume a oricărui lucru
ce necesită dragoste
PIăcinta: dragostea
Femeia În vârstă: Înţelepciunea inconştientului

Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:

Comportamentul părinţilor, sexul persoanei În vârstă

Notă:
Această poveste a fost creată pentru un băiat de 12 ani
ce era extrem de gelos pe noua lui soră vitregă.

26 27
 Băiatul şi plăcinta
Acum , dacă băiatul ar fi fost sincer, ar fi admis faptul că
îi plăceau cei doi copii. Intotdeauna şi-a dorit un frate , iar fetiţa
era extrem de haioasă . Se simţea bine când se juca cu ei şi
(f}dată demult, era un băiat ce locuia cu părinţii lui. Atât când avea grijă de ei, dar de fiecare dată când mama sau tatăl
mama cât şi tatăl lui erau foarte iubitori şi grijulii, Îi ofereau o lui Îi Îmbrăţişa pe copii , le dădea cadouri sau îi băga În pat şi Îi
mulţime de cadouri şi îl Îmbrăţişau adesea - băiatul avea cam Învelea, el devenea din ce În ce mai nervos. In cele din urmă ,
tot ce-i trebuia pentru a fi fericit . Intr-o zi , părinţii i-au spus: s-a hotărât să fugă de acasă . EI şi-a spus:
- E atât de multă dragoste În această casă şi avem atât
de multe de oferit Încât ne-am hotărât să adoptăm doi copii
sărmani, fără părinţi.
Auzind cele spuse de părinţii lui, băiatul se supără
foarte, foarte tare, dar nu le-a spus nimic pentru că era de

~
părere că trebuia să ţină secret ceea ce simţea . S-a retras În
schimb, În camera lui, simţind teamă la gândul că familia lui se
va mări. Era convins că În momentul În care vor sosi copiii
adoptaţi el va primi mai puţin din toate: mai puţine jucării , mai
puţine Îmbrăţişări şi - cel mai important - mai puţină dragoste. I
Credea că În momentul În care părinţii lui vor oferi şi altora din
dragostea lor, lui Îi va reveni mai puţină. Pentru băiat,
dragostea era ca o plăcintă - dacă o primea el pe toată , atunci
avea totul; dar dacă mai primea cineva din plăcintă, porţia ce-i
revenea lui era mai mică. Ceea ce nu Înţelegea băiatul era
faptul că dragostea nu este divizibilă : ea doar se multiplică .
Băiatul s-a hotărât să-şi exprime sentimentele. Astfel,
el s-a dus la părinţii săi şi i-a implorat: _ Dacă părinţii m-ar fi iubit cu adevărat , nu ar fi adus
- Vă rog să nu adoptaţi aceşti copii! Vă rog! Vreau să niciodată acasă aceşti copii. Probabil că n-am fost suficient de
fiu singurul copil din această casă! Vreau să primesc eu toată
bun pentru ei.
atenţi a voastră!
După ce ş i-a Împachetat lucrurile, băiatul a părăsit
Dar părinţii băiatului i-au ignorat cerinţa ; ei credeau că În locuinţa . S-a tot plimbat până când s-a lasat Întunericul.
momentul În care vor adopta copiii, băiatul va ajunge să-i
Căutând un loc unde să doarmă , a descoperit un hambar
iubească. Aşa că, a doua zi , au adus acasă doi copilaşi murdari
vechi şi gol. A intrat Înăuntru şi s-a aşezat pe o căpiţă de fân.
şi trişti. Aceşti copii nu aveau pe nimeni care să-i iubească .

28 29
La puţin timp după aceasta, el auzi un zgomot. Speriat, s-a
uitat într-un colţ mai întunecat al hambarului şi s-a trezit faţă în
faţă cu o femeie mai în vârstă care decisese la rândul ei că
hambarul ar fi un loc bun pentru a petrece noaptea. Femeia s-
a arătat extrem de surprinsă să-I găsească pe băiat acolo şi
au început să vorbească despre motivele pentru care amândoi
erau pe afară singuri. Băiatul i-a povestit bătrânei că părinţii lui
au adoptat doi copii şi a lăsat-o să înţeleagă că el era convins
că acest lucru însemna că nu-I mai iubeau pe el. Femeia a
înţeles ce trebuia să înveţe băiatul. Fiind foarte înţeleaptă şi
plină de magie, aceasta a făcut să apară o plăcintă .
- Tu ai crezut că dragostea înseamnă o singură bucată
mare şi că dacă dai din ea ţie îţi revine mai puţină , îi spuse ea.
Dar dragostea e magică şi continuă să crească. O să-ţi
demonstrez ceea ce vreau să zic cu această plăcintă .
Serveşte-te cu o felie.
FIămând fiind , băiatul mâncă o felie întreagă de
- Umple-ţi cana cu apă din acest iaz, îi spuse ea. Când
plăcintă . Când se uită la plăcinta rămasă, aceasta era întreagă
băiatul a scos cana plină cu apă , ea i-a spus:
din nou, nu-i lipsea nici o felie! A mai mâncat o felie şi apoi - Poţi să observi că deşi ţi-ai umplut cana cu apă , în iaz
încă una şi de fiecare dată spaţiul lăsat de felia mâncată de el
n-a rămas nici o gaură în acel loc. La fel se întâmplă şi cu
se umplea la loc. Cu cât mânca mai mult, cu atât creştea la loc
dragostea.
plăcinta, astfel încât pe când el s-a săturat de plăcintă aceasta
Învăţăturile pe care i le-a oferit femeia i-au umplut
era încă acolo, întreagă şi gata să fie mâncată . Femeia cea în inima de noi înţelesuri. Cei doi au petrecut toată noaptea
vârstă vorbi apoi cu băiatul despre dragoste, viaţă şi
vorbind şi pe măsură ce se lumina de ziuă , băiatul înfrunta
convingerea ei conform căreia cu cât oferim mai mult cu atât lumea cu un nou mod de a gândi. S-a întors acasă la puţin
viaţa ne oferă nouă mai mult înapoi. Şi pentru a-I face să
timp după micul dejun. Părinţii au fost exaltaţi de fericire la
înţeleagă şi mai bine acest lucru, l-a dus la un iaz.
vederea lui şi au sărit să-I îmbrăţişeze de cum l-au zărit intrând
pe uşă . Noii lui fraţi au sărit şi ei să-I îmbrăţişeze şi, având
acum o nouă viziune asupra lucrurilor, i-a îmbrăţişat şi el pe ei.

30 31
 Tufişul de trandafiri Tufişul de trandafiri

Probleme cărora li se adresează:

Ql}dată de mult, un tufiş de trandafiri a început să
Credinţa unei victime conform căreia a se destăinui şi a
crească dintr-o sămânţă mică plantată de o copilă în grădina
relaţiona cu ceilalţi o face să se simtă ca şi cum s-ar micşora.
Acest lucru este legat de rolul pe care abuzatorul sexual îl are familiei. La început, fetiţa era foarte interesată de tufişul de
în a-i răpi victimei sale sentimentul iubirii de sine. trandafiri , dar copil fiind, uneori îl neglija pentru a se juca sau
pentru a face alte lucruri. Cu toate acestea, tufişul a crescut şi
Adecvată pentru: Într-o zi de primăvară a înflorit. Florile erau roşii şi aveau un
Copiii peste 10 ani miros dulceag. Copila şi prietenele ei erau extrem de Încântate
de frumoasele flori şi le tăiau adesea pentru a face buchete
Mesaj: colorate pentru familiile lor.
Având încredere, relaţionând şi împărtăşind cu ceilalţi,
vom avea prieteni şi relaţii interpersonale sănătoase.

Simboluri şi metafore:
Incapacitatea de a face flori : a încetat să se dezvolte
din punct de vedere emoţional
Urât şi fără formă: o dezvoltare nesănătoasă

Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:

Sexul grădinarului

Notă:
Una dintre pacientele mele era o femeie adultă,
supravieţuitoare a unui incest, al cărei copil fusese la rândul său
abuzat. Ea credea că dacă va împărtăşi orice detaliu din viaţa
ei, va renunţa prin aceasta la o parte importantă din propria Tufişul nu vroia să renunţe la frumoasele lui flori,
persoană. Această poveste a fost scrisă pentru a-i schimba pentru că nu ştia cum , dar avea senzaţia că nu va putea fi
credinţa şi pentru a o face să înţeleagă că doar prin complet fără ele. Tufişul se simţea cel mai supărat şi lipsit de
împărtăşirea sentimentelor, gândurilor şi trăirilor proprii va fi conţinut când florile îi erau tăiate .
capabilă să se dezvolte sănătos din punct de vedere emoţional. - Cum pot continua să cresc şi să fiu frumos dacă

l
32 33
aceşti copii continuă să-mi taie florile? îşi spunea mereu tufişul
de trandafiri. Mânia lui creştea cu fiecare trandafir care era
cules, până când s-a hotărât să le dea o lecţi e copii lor: nu va
mai produce flori.
Copiii s-au supărat în momentul în care tufişul a Încetat
să mai producă flori , iar în cele din urmă l-au ignorat. Tufişul ,
fericit că nu mai este băgat în seamă, a început să crească şi
să înflorească din nou. Dar, după ce au dat primele flori care
au rămas neculese, tufişul a continuat să crească devenind
urât şi fără nici o formă. Bobocii care odinioară erau mari şi
coloraţi au început să crească tot mai mici şi mai mici.
Culoarea lor a pălit , iar mirosul şi- a pierdut din intensitate.
34
Într-o zi , un grăd i nar a trecut pe lângă tufişul de
trandafiri care devenise acum urât şi fără formă . Acesta a
exclamat:
- Ai cam fost neglijat, tufişule de trandafiri. Nu ţi-a tăiat
nimeni florile ca să poţi să creşti ş i să fii frumos . Probabil
copila care te-a plantat nu a înţeles că pentru a face flori
frumoase , bobocii trebuiesc tă i aţi, iar tufişul tuns regulat.
Tufişul de trandafiri a fost surprins să audă aceasta,
dar şi-a dat seama că se află într-o stare deplorabilă . Aşa că
s-a bucurat enorm când grădinarul şi-a luat foarfecele şi a tuns
cu blândeţe tufişul astfel încât el era gata să reÎnceapă să
înflorească . Odată cu venirea ploilor ş i a soarelui, tufişul a
Început să crească ş i să înflorească din nou. De data asta
bobocii de trandafir erau şi mai frumoşi. Copiii au observat din
nou tufişul de trandafiri şi au reÎnceput să culeagă cu bucurie
florile lui, pentru a face buchete. De data asta Însă tufişul îi
privea cu ochi diferiţi. Din fiecare loc de unde era tăiată o
floare , două flori creşteau în locul ei. Tufişul a zâmbit În sinea
lui, pentru că a învăţat o lecţie foarte specială despre creştere
şi împărtăşire .
35

Cele trei pisicule
Probleme cărora li se adresează :
Unul din principiile terapiei lui Albert Ellis este acela că
oamenii îşi construiesc propria lor realitate prin atitudinile
adoptate. Deşi terapia cognitivă este eficientă în cazul
adulţilor, la copii este mai greu de aplicat datorită problemelor
în funcţionarea gândirii abstracte. Această poveste a fost
scrisă pentru a ajuta un copil să înţeleagă faptul că percepţiile
ne influenţează atitudinile şi că noi ne construim propria
noastră realitate.
Adecvate pentru:
Copii peste 6 ani
Mesaj:
Percepţiile, gândirea şi sentimentele sunt determinate
de atitudini. Acestea pot fi schimbate modificând astfel
răspunsul obţinut.
Simboluri şi metafore:
Pisicuţele: oamenii
Şoriceii : diversele probleme cu care se confruntă
oamenii
Pisica persană : înţelepciunea inconştientului
Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:
Această poveste nu necesită individualizarea.
Notă:
Această poveste trebuie utilizată împreună cu alte
poveşti. Este eficientă în cazul copiilor şi a adulţilor care au o
rigiditate în gândire sau care întâmpină dificultăţi în a procesa
la nivel cognitiv faptul că atitudinile şi credinţele lor au un
impact direct asupra vieţii lor emoţionale şi asupra
comportamentului lor.
36
Cele trei pisicule
1!irau odată demult, trei pisicuţe ce erau foarte bune
prietene. Făceau multe lucruri împreună deşi ele erau foarte
diferite una de cealaltă şi priveau diferit viaţa. De exemplu,
uneia dintre pisici Îi plăcea să urmărească şoricei ori de cîte
ori avea ocazia. Celei de-a doua pisici nu-i făcea deloc plăcere
să urmărească şoricei. Era prea leneşă ca să alerge după ei,
dar nu dorea ca celelalte pisici să afle acest lucru şi să râdă pe
seama ei. Cea de-a treia pisică se temea puţin de şoareci
pentru că mâncase o dată un şoricel şi se simţise rău. Aşadar
cele trei prietene vedeau şoarecii în trei moduri diferite. Ele
petreceau mult timp certându-se şi întrebându-se care dintre
ele are dreptate. Prima pisică spuse:
- Se ştie că pisicilor ar trebui să le placă să urmărească
şoricei. Pisicile ar trebui să vâneze, iar voi două nu aveţi
dreptate.
A doua pisică spuse :
- Pisicile ar trebui să doarmă, să stea şi să toarcă cât e
ziua de lungă şi unde scrie că ar trebui să le placă şoriceii?
Asta înseamnă că greşiţi amândouă .
Atunci, a treia pisică spuse:
- Ei bine, şoarecii mănâncă uneori otravă şi dacă îi
mâncăm putem să ne îmbolnăvim foarte tare sau putem chiar
muri. Şi astfel nu aveţi nici una dreptate!
Fiecare pisicuţă şi-a petrecut o bună bucată de timp
încercând să le convingă pe celelalte două că ea are dreptate
În ceea ce priveşte modul În care vede lumea.
- Şoriceii le fac fericite pe pisici, spuse Pisica numărul 1.
- Şoriceii le înfurie pe pisici, spuse Pisica numărul 2.
- Şoriceii le sperie pe pisici , spuse Pisica numărul 3.
37
 Fiecare pisicută considera că ea are dreptate. persană despre şoareci va fi ceea ce vor accepta şi ele ca
fiind adevărat. Aceasta a fost de acord să le asculte pe cele
trei şi fiecare pisicută a Început să-şi prezinte motivele pentru
care gândea Într-un anumit fel În privinta şoriceilor. Pisica
persană era o pisică Înteleaptă ce văzuse multe la viata ei.
Stăpânii ei se mutau des şi o luau şi pe ea cu ei. Ea Întelegea
foarte bine ce se petrecea cu cele trei pisicute şi le spuse:
- Ochii voştri sunt oglinda sufletului vostru.

Într-o zi, o pIsica nouă s-a mutat În cartier - o

frumusete persană cu blană lungă . În curând, ea a mers să le
cunoască pe cele trei prietene ce locuiau În acelaşi cartier cu
ea. În timp ce se apropia de ele, şi-a dat seama că se aflau În
mijlocul aceleaşi conversatii aprinse despre şoareci,
conversatie pe care o aveau zilnic:
- Şoriceii te fac fericit!
- Şoriceii te Înfurie!
- Şoriceii te sperie!
Nu trecu mult până când cele trei pisicute o observară
Cele trei prietene s-au uitat la ea ca şi când nu ar fi
pe pisica persană urmărindu-le şi le veni o idee:
Înteles ce vrea să zică. Ochii sunt oglinda sufletului? Ce vroia
- Ce ar fi să o lăsăm pe pisica cea nouă să decidă cine
asta să Însemne? Pisica cea Înteleaptă le-a spus să tină minte
are dreptate?
aceste cuvinte , să se gândească la ele când merg la culcare şi
Toate au fost de acord că ceea ce va spune pisica
că la trezire Îşi vor da seama ce Înseamnă. Aşa că fiecare

38 39
dintre pisicuţe a făcut exact ce i s-a spus, iar a doua zi de Pârâiaşul care s-a transformat În lac
dimineaţă, când s-au trezit, au înţeles ce vroia să zică pisica
persană! Au înţeles faptul că atunci când oamenii privesc Probleme cărora li se adresează:
lumea în moduri diferite, ei vor interpreta diferit evenimentele. Persoanelor cu o stimă de sine scăzută cărora le e
Sentimentele sunt strâns legate de modul nostru de a gândi şi teamă să se comporte într-o manieră asertivă sau să-şi

de felul în care ne raportăm la lume. exprime propriile dorinţe din cauza anxietăţii determinate de
În curând, cele trei pisicuţe percepeau altfel viaţa. gândurile privind consecinţele faptelor lor.
Pisicuţa ce fusese prea leneşă ca să urmărească şoricei a
Adecvate pentru:
descoperit că se simţea mai bine dacă îi urmărea, pentru că
Copii peste 6 ani
exerciţiul fizic îi era benefic. Pisicuţa care insistase că şoriceii te
îmbolnăvesc a descoperit că acest lucru nu e valabil pentru toţi Mesaj:
şoriceii. Iar pisicuţa căreia îi fusese puţin frică de şoareci a Este sănătos şi adecvat să-ţi exprimi nevoile şi să fii
descoperit că există mulţi şoricei a căror urmărire e distractivă. asertiv.
Fiecare pisicuţă a învăţat să privească lumea dintr-un alt punct
de vedere şi astfel li s-a schimbat şi modul în care se simţeau. Simboluri şi metafore:
Din acel moment, pisica cea nouă a devenit prietena lor, pentru Pârâiaşul: o persoană
că avea ochi ce vedeau lumea în multe feluri. Castorul: înţelepciunea inconştientului
Heleşteui/lacul: dorinţa de a ne dezvolta într-o manieră
sănătoasă
A reţine apă : diferitele aspecte ale creşterii
Valea: diversitatea sentimentelor şi experienţelor prin
care trecem ca urmare a unui comportament asertiv

Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:

Această poveste este universală , ea nu necesită
individualizarea.
Notă:
Această
poveste a fost scrisă pentru o adolescentă ce
avea o mulţime de temeri şi care încerca să iasă cât mai puţin
în evidenţă. După ce a ascultat această poveste şi multe
altele, a reuşit să urmeze o facultate departe de casă, unde
era nevoită să locuiască singură şi să fie independentă .

40 41
 Pârâiaşul care s-a transformat În lac
~ra odată demult un pârâiaş ce curgea printr-o vale
încântătoare. Pârâiaşul acesta era foarte liniştit . in drumul lui
erau puţine pietre care să-i stea în cale , astfel încât curgea lin
printre malurile acoperite de iarbă. Ocazional, câte o căprioară
sau mici iepuri veneau să bea apă din el, dar pârâul era mic,
iar în acea vale locuiau puţine animale.
intr-o zi, un castor veni până la marginea pârâiaşului şi
începu să bea apă. Castorii au adesea de-a face cu pâraie şi
cu râuri aşa că ei pot vorbi limba acestora. Astfel, castorul
începu să vorbească cu micul pârâiaş .
Acestuia îi făcu plăcere conversaţia şi îl plăcu pe castor
atât de mult încât nu după mult timp începu să-i povestească
un vis pe care l-a avuI. I-a povestit castorului cum şi-a dorit
42
întotdeauna să fie mai mult decât un simplu pârâiaş liniştiI. Şi­
ar fi dorit să devină un heleşteu sau poate chiar un lac.
Castorul i-a explicat că el ştie să constru i ască baraje şi că
dacă dorinţa pârâiaşului era de a deveni un lac el l-ar fi putut
ajuta. Pârâul ar fi adăugat apa si castorul putea să-I ajute.
- Ei bine, spuse pârâiaşul, nu ştiu ce să zic. Dacă am
să mă transform într-un lac toată această vale îşi va schimba
aspectul. Poate ar fi mai bine să rămân un mic pârâiaş pentru
a nu deranja pe nimeni.
Castorul dădu din umeri şi spuse:
- Totul depinde de tine , dar eu cred că dacă îţi doreşti
ceva foarte tare şi e ceva ce poţi obţine, ar trebui să încerci.
- Poate, spuse pârâiaşul. Lasă-mă să mă gândesc la
asta.
Castorul îi spuse că se va întoarce într-o săptămână ,
după care se făcu nevăzul.
La o săptămână după aceasta, castorul s-a întors la
pârâu să bea apă.
- Ştii , îi spuse el pârâiaşulu i, durează mult până
reuşeşti să-ţi astâmperi setea dintr-un pârâu cu apă mică .
Dacă ai fi un lac mi-ar fi mai uşor să vin şi să beau apă.
Pârâiaşul s-a gândit la cele auzite şi s-a întrebat dacă
erau şi alte animale care gândeau la fel , pentru că veneau
rareori să bea apă. Era ca şi cum nici nu ştiau de existenţa lui.
Iar asta l-a făcut pe pârâiaş să -şi readucă aminte de visul lui
de a deveni un heleşteu sau un lac şi îi spuse castorului cu o
voce speriată :
- iti aminteşti conversaţia noastră de săptămâna
trecută?
- Desigur, spuse castorul.
- Aş vrea să încerc, spuse pârâiaşul. Aş vrea să văd
cum ar fi. Poate mă poţi ajuta să devin un mic heleşteu. M-ai
43
putea ajuta?
- Desigur, pot face acest lucru! spuse castorul. Va
trebui să faci rost de apă, dar am să te ajut eu.
Castorul s-a apucat să construiască un baraj. Nu i-a
luat mult pentru că pârâiaşul avea dimensiuni mici, iar În
curând zona din spatele barajului a Început să se umple cu
apă. Pârâiaşul s-a simţit foarte bine pentru că putea reţine
toată apa şi pe măsură ce nivelul său creştea a realizat că
valea nu părea să fie tulburată prea mult de toate aceste
schimbări. Lacul putea să crească şi mai mult fără a-i deranja
pe ceilalţi. Aşa că a apelat din nou la castor care a construit un
baraj suficient de mare pentru ca pârâiaşul să reţină atât de
multă apă Încât să devină un lac.
44
In acest moment, pârâiaşul a Început să se simtă
vinovat.
- Ocup prea mult spaţiu , Îşi spuse el. Nu am nici un
drept să ocup atât de mult spaţiu . Animalele au să Înceapă să
mă observe şi s-ar putea ca acest lucru să nu le facă plăcere .
Poate că le-ar conveni să rămân un mic pârâiaş. Dar o voce
lăuntrică suspină :
- Mă simt atât de bine. Asta mi-am dorit mereu să
devin.
In zilele şi nopţile ce-au urmat, pârâiaşul a observat că
tot mai multe animale s-au mutat În vale. Raţele au venit şi şi­
au făcut cuiburi În apropiere de malurile lacului pentru că
acum puteau Înota Într-o apă mai mare. Căprioarele veneau şi
ele să bea apă pentru că acum nu le mai lua atât de mult timp
să se sature. In general, Întreaga vale a prins viaţă , cu o
mulţime de flori şi animale noi - multe vieţuitoare care Înainte
nu fuseseră acolo - pentru că acum aveau şi pietre şi locuri
uscate, dar şi zone mlăştinoase şi locuri În care cursul apei
era mai rapid, dar şi locuri În care cursul apei era mai lent.
Erau multe animale şi plante ce puteau locui Într-un lac sau În
jurul lui, dar care nu ar fi putut supravieţui Într-un pârâiaş sau
În jurul unuia. Micul pârâiaş , ce devenise Între timp un lac, şi-a
dat seama că era foarte fericit şi că În loc să le incomodeze pe
celelalte vieţuitoare ale văii , le ajutase. Prin faptul că a reţinut
o parte din apă , iar alta a lăsat-o să curgă la vale , a ajutat la
crearea unei lumi care nu-i făcea numai lui plăcere, dar şi
celorlalte animale care acum locuiau În vale.
45
 Tigrul din cuşcă
Probleme cărora li se adresează :
Sentimentelor de furie sau manie inadecvate şi
copleşitoare care-I fac pe copil sau adolescent să se
refuzat categoric să vorbească în cadrul şedinţei iniţiale şi,
curând după aceea, m-a provocat, când era cuprins de
sentimente puternice de mânie, să-i scriu o poveste. A rezultat
povestea de faţă care, după ce a fost citită de mai multe ori, a
părut să aibă un efect semnificativ asupra modului său de

îndepărteze de persoanele din jurul lui care i-ar putea oferi funcţionare. A învăţat să zâmbească , iar sentimentul de furie a

dragoste şi îngrijire. început să scadă în intensitate. Această poveste a fost

concepută şi cu gândul la un părinte de sex masculin care
Adecvate pentru: avea un nivel ridicat de mânie. Când a fost rugat să citească
Copii peste 6 ani. povestea propriului său copil a apărut o schimbare
semnificativă în privinţa nivelului de mânie de care dădea

Mesaj: dovadă .
Sentimentele de mânie ascund sentimente de tristeţe;
tristeţea
este rezultatul faptului că nu are nimeni grijă de noi
sau nu avem pe nimeni cu care să relaţionăm. Renunţarea la
sentimentele de furie ne va permite să găsim şi să împărtăşim
sentimente de iubire.

Simboluri şi metafore:
Tigrul din cuşcă: o persoană mânioasă ce este sclavul
sentimentelor sale de furie
O gaură în piept: pierderile cauzate de absenţa unei
îngrijiri adecvate
A toarce: abilitatea de a-şi exprima sentimentele faţă
de cei din jur

Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:

Sexul aparţinătorului

Notă:
Această
poveste a fost scrisă pentru un băiat de 10 ani
care avea sentimente extrem de ostile în cadrul terapiei. A

46 47
 Tigrul din cuşcă feline, dar din cauza furiei şi a temperamentului său se temeau
că le va ataca pe celelalte feline sau pe oamenii veniţi să le
vadă . Aşa că viaţa deveni tot mai grea pentru tigru , iar el era
:p. fost odată demult un tigru foarte frumos ce locuia tot mai nervos.
intr-o cuşcă la grădina zoologică . Acest tigru era ţinut intr-o S-a intâmplat ca ingrijitorul care se ocupa de tigri să
cuşcă foarte mică pentru că tuturor oficialilor de la grădina aibă probleme familiale in acea perioadă ş i de aceea a
zoologică le era teamă de el. Iar teama lor provenea din faptul
renunţat să se mai ocupe de tigru , care muşca mereu barele
că acest tigru era tot timpul mânios. Mai mulţi antrenori de la
din cuşca sa. EI s-a hotărât să mute cuşca tigru lui in spate,
grădina zoologică doreau să se imprietenească cu tigrul , dar
unde nu putea să-I vadă nimeni. Tigrul i ncepu să se simtă din
de câte ori se apropiau de acesta, chiar şi cu mâncare, tigrul ce in ce mai singur.
răgea şi ii ataca. i n scurt timp , nimeni nu mai indrăznea să se
apropie de tigru pentru că se temeau toţi de furia acestuia. Ei ii
aruncau mâncarea pe uşă , după care o inchideau rapid . Tigrul
era furios pentru că nu primea mâncarea pe care şi -ar fi dorit-o
şi, pentru că stătea intr-o cuşcă mică, el tot timpul răgea , se
târâia pe jos şi mârâia.
Când oamenii veneau să viziteze tigrul, stăteau cât mai
departe de cuşcă , pentru că acesta le-a dat de inţeles că nu
vrea ca cineva să se apropie de el.
Modul i n care se comporta tigrul şi modul in care se
simţea el pe interior erau două lucruri diferite. De fapt, tigrul
era foarte , foarte supărat. Lui nu-i plăcea cuşca mică şi
strâmtă in care era ţinut, nu-i plăcea că se afla in captivitate şi
faptul că nu avea alţi tigri in preajmă. Cuşca i se părea
plictisitoare şi singuratică . Toate aceste lucruri i l făceau pe
tigru să simtă că are o gaură mare, neagră in piept. Dar in loc
să lase lumea să -i vadă tri steţea , el le arăta furia. EI chiar nu intr-o zi , pentru că numărul animalelor din grădina
şti a un alt mod de a se comporta. Ceea ce nu realiza insă zoologică a crescut, oficialii au angajat un nou ingrijitor - o
tigrul era faptul că tot acest comportament al lui 11 impiedica să femeie care se pricepea foarte bine in a inţelege animalele.
obţină lucrurile care l-ar fi făcut fericit. Oficialii de la grădina După câteva zile in care a explorat grădina zoologică, femeia
zoologică ar fi fost mai mult decât feri ciţi să-I mute intr-o cuşcă descoperi tigrul. Ea l-a urmărit cu atenţie in timp ce acesta
mai mare, intr-o zonă de junglă in aer liber impreună cu alte răgea şi se prindea cu ghearele de barele cuştii ca şi cum ar

48 49
intenţiona să o atace. Apoi , i-a întors spatele şi s-a prefăcut că
doarme, refuzând să mănânce mâncarea adusă de femeie.
Dar această îngrijitoare nu era ca ceilalţi îngrijitori care
hrăneau tigrul, îi făceau curat în cuşcă , după care se
îndepărtau cât de repede puteau . Ea a văzut dincolo de furia
şi încercările lui de a o ataca, şi ştia ce se află la baza acestor
comportamente. Ea începu să vorbească în mod regulat cu
tigrul, Iăsându-1 să înţeleagă că ea îi recunoştea tristeţea şi că
îl va ajuta. Deşi iniţial tigrul a oferit un adevărat spectacol - îşi
arăta colţii şi răgea - el a început să înţeleagă că acest
îngrijitor ar putea să-I ajute să scape de tristeţea ce-I măcina şi
astfel a început să asculte şi să înveţe.
" ,
, său era cel mai tare zgomot pe care toată lumea din grădina
Odată cu trecerea timpului , au apărut sch i mbări şi a
venit şi ziua în care tigrul a fost mutat în zona de junglă în aer
50
liber a grădinii zoologice, împreună cu celelalte feline. Era liber
să hoinărească cu celelalte animale sau să stea la soare. La
început, tigrul a întâmpinat probleme în a se împrieteni cu
celelalte animale, dar îngrijitorul cel special, care ştia că tigrul
învăţa repede, a început să lucreze cu el până ce tigrul a
devenit un membru bine-venit al grupului. Toţi ceilalţi îngrijitori
erau miraţi de schimbările ce s-au petrecut cu tigrul şi au
prezis că în curând el va redeveni tigrul furios din trecul. Dar
îngrijitorul ştia că acest lucru nu se va întâmpla pentru că ea îl
ajutase pe tigru să vadă viata, sentimentele de tristete şi furie
într-o altă lumină. Tigrul a descoperit în curând că i se
vindecase gaura din piept.
După aceasta, de fiecare dată când tigrul o vedea pe
îngrijitoare, începea să toarcă. Iar zgomotul produs de torsul
zoolog i că îşi amintea să-I fi auzit vreodată.
51
 Cartea de colorat Notă :
Această poveste a fost scrisă pentru o fetiţă care intra
Probleme cărora li se adresează: În cabinet, sărea pe mobilier, lua cafeaua care nu era a ei şi o
Victimele unui abuz Întâmpină , În general , probleme bea, umbla prin genţi etc. Avea, de asemenea, un
legate de spaţiul personal şi limitele impuse de acesta, Întrucât comportament sexual inadecvat şi probleme determinate de
abuzatorii lor au avut la rândul lor aceeaşi problemă. Asta faptul că Îi atingea pe ceilalţi , invadându-Ie spaţiul personal.
Înseamnă că ele Înţeleg greşit regulile şi comportamentul şi Prin faptul că a trebuit să o asculte În mod repetat, această
că , În special În timpul copilăriei, Întâmpină dificultăţi În poveste a ajutat-o să-ş i stabilească nişte limite.
realizarea oricărei activităţi ce necesită un comportament
adecvat. Lucrurile sunt complicate de faptul că victimelor unui
abuz le lipseşte simţul propriei persoane (sau ego-ul), aşa cum
multe dintre ele declară. Ele spun adesea că se simt pustii În
interior. Tncălcându-le spaţiul personal, abuzatorii par să le fi
răpit victimelor lor un sens al personalităţii acestora. Fără a
avea aceste limite ale unei personalităţi, abuzatorii adesea
Încearcă să preia personalitatea victimelor lor.

Adecvate pentru:
Toate vârstele

Mesaj:
Poţi să-ţi creezi propriul spaţiu personal şi să Înveţi să
te comporţi Într-o manieră adecvată.

Simboluri şi metafore:
Conturul În cartea de colorat: spaţiul personal, atât intern cât
şi extern
Lipsa conturului propriei persoane: lipsa unui sens al sinelui

Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:

Sexul profesorului, răspunsurile copilului.

52 53
 Cartea de colorat
~ fost odată o fetiţă căreia Îi plăcea să coloreze. Ea
folosea toate creioanele din penar, În special pe cele roşii ,
portocalii, verzi şi albastre. Îi plăceau În mod deosebit culorile
tari, aprinse. Dar Întâmpina probleme când trebuia să coloreze
pentru că ieşea afară din contur. Ea colora ŞI colora ŞI I.ar
colora dar culorile ei mergeau În toate direcţiile pe foaie .
Dese~ele ei nu semănau practic cu nimic pentru că era
ocupată să depăşească conturul, să nu-I vadă şi să pretindă
că acesta nici măcar nu există. Ea le arăta desenele
prietenilor, profesorilor, adu lţilor, iar aceşti a o Întrebau:
- Ce-i asta?
Fetiţale răspundea :
_ Nu vedeţi? Şi începea să le explice ce desenase, dar
nimeni nu părea să fie În stare să descifreze desenul fără a i
54
se explica de către fetiţă ce reprezintă acesta.
Într-o zi, profesoara fetiţei se hotărî să a i bă o discuţie
cu ea privind modul ei de a colora . A rugat-o să aducă cartea
ei de colorat.
- Din câte văd, atunci când colorezi, ocupi toată foaia .
Nu pare că eşti În stare să stai În interiorul conturului, Îi spuse
profesoara.
- Care contur? Eu nu văd nici un contur. Nu m-a Învăţat
nimeni că ar exista un contur, spuse fetiţa , cu o privire
derutată .
Profesoara, care avea foarte mare răbdare , i-a arătat
fetiţeiconturul despre care vorbea . A Întors apoi foile din
cartea de colorat până la o pagină ce nu fusese colorată . A
trasat conturul cu degetul pentru ca fetiţa să înţe l eagă ce vroia
să zică .
- Ăsta e conturul şi trebuie să stai În interiorul său , Îi
explică profesoara.
- Dumnezeule, spuse fetiţa . De asta am Întâmpinat atât
de multe probleme .. .pentru că nu am fost atentă la contur?
spuse ea cu lacrimi În ochi. Profesoara dădu din cap În semn
că "Da", fără a scoate Însă nici un cuvânt.
Fetiţa continuă să
se uite cu tristeţe la profesoară ş i o
lacrimă i se prelinse pe obraz.
- Câteodată am impresia că nici eu nu am contur. Mă
uit spre mâna mea ş i mi-e greu să-mi dau seama unde se
termină . Pare că cineva a colorat peste tot şi m-a contopit cu
lucrurile din jur.
- Hmmm , spuse profesoara, poate de asta Întâmpini
d ificultăţi când trebuie să colorezi şi să stai În interiorul
conturului. Ce-ar fi să ne apucăm să exersăm , iar eu am să
Îngroş conturul pentru ca tu să-I vezi mai bine şi să stai În
55
interiorul lui. Nu va trece mult până când te vei uita la braţele despre contururi, despre colorat şi despre cum să se vadă pe
tale şi vei putea să vezi unde este braţul tău şi unde este sine. Ea exersa În fiecare zi şi devenea tot mai bună pe zi ce
restul corpului tău . trecea , până când, Într-o zi, ea a colorat o pagină Întreagă şi
nu a ieşit deloc din contur. Aceasta a fost şi ziua În care a
descoperit că dacă se uită la braţul ei, acesta arată ca un braţ
normal. A fost foarte mândră de propria persoană când le-a
arătat colegilor imaginile pe care le-a colorat şi când a văzut
că toată lumea ştia ce reprezintă acele desene. Fetiţa era atât
de fericită că Învăţase despre contururi Încât Îi aduse
profesoarei multe liniare ca daruri de mulţumire , pentru că , la
.....--.-,. urma urmelor, liniarele au multe de-a face cu contururile .

- .. ~ ,--_ ... __........ - ..~ - "" . .-

- -_.~~~
__•..........-.--- -
- O, mulţumesc foarte mult, spuse fetiţa, surâzând
pentru prima dată.
Începând din acel moment, profesoara a Învăţat-o

56 57
 Nancy Davis, Ph.D.

A fost odată ca niciodată ...

Poveşti terapeutice
Partea II:
Poveşti care Înlesnesc soluţionarea
problemelor generate de părinţi, fraţi,
asistenţi maternali, adopţii şi divorţuri

Traducerea şi adaptarea În limba română:

Alexandra Gorea, Roxana Moldovan

lIustraţiile: Sergiu Cristian Dulea, Valerie Solaz

Alternativă Socială şi Capital Uman

www.jucariieducationale.ro

MIDOPRINT
Cluj Napoca, 2011

a
Ediţia În limba engleză: Cuprins
Poveştileau fost iniţial publicate În cărţile numite "Therapeutic Stories that
Teach and Heal" şi "Therapeutic Stories to Heal Abused Children - Revised
Edition".
Porcul spinos cel flămând ............................................... . 9
Ediţiaîn limba română:
Copyright ©2011 Asociaţia Alternativă Socială şi Capital Uman. Toate Barza cea stângace ....................................................... .. 14
drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice formă, a Un cămin pentru Prinţ .................................................... .. 19
textului, fără acordul prealabil În scris al Asociaţiei Alternativă Socială şi
Lupul care se credea hienă ......... : .................................. .. 23
Capital Uman, este interzisă.
Hiena cea tânără ............................................................ .. 27
Traducerea În limba română cu permisiunea Dr. Nancy Davis Prinţul şi armura sa ......................................................... . 32
Regatul-de-lângă-Mare ................................................... . 37
Pentru comenzi:
www.jucariieducationale.ro Băiatul din perete ........................................................... .. 42
Un proiect Alternativă Socială şi Capital Uman Cele două perechi de ochelari ........................................ . 47
Str. Prof. J.Gh.Marinescu, nr.32, Cluj Napoca Vulturul şi carapacea Scorpionului .................................. . 52
Tel: (004)0727.839.852; Fax: (004)0264439045
Fetiţa cu inima frântă ....................................................... . 56
E-mail: office@ascu.ro
Fetiţa cu inima frântă - versiunea a doua ........................ . 61
Prinţesa şi războinicii ..................................................... .. 66
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Pa pagalul şi vulturu I ......................................................... 70
DAVIS, NANCY
Poveşti terapeutice I Nancy Davis ; Irad.: Alexandra Gorea, Isabelia
Sforile ............................................................................... 75
Isoc. - Cluj-Napoca : Mido Print, 2010- Războiul fără sfârşit ........................................................ . 79
12 val. Povestea butonului ........................................................... 85
ISBN 978-606-92706-2-2
Partea 2 : Poveşti care Înlesnesc soluţionarea problemelor Îngeraşul adoptat de Crăciun ......................................... .. 90
generate de părinţi, fraţi, asistenţi maternali, adopţii şi divorţuri I Mânuitorul de bagaje ...................................................... .. 94
trad.: Alexandra Gorea, Roxana Moldovan. - 2011.
Gabriel şi Circul .............................................................. .. 99
- ISBN 978-606-92706-4-6
Băiatul care s-a luptat cu Uriaşul ................................... .. 103
1. Gorea, Alexandra (Irad.) Umbra .............................................................................. 108
II. Moldovan, Roxana (trad.)
Povestea ambulanţei ....................................................... . 113
159.9 Floarea care nu putea să crească .................................. .. 119

Midoprint
Cluj-Napoca. str. Petru Maior, nr. 6-8, apl. 9, cod: 400002, Romania
Tel: (004)0745366249, E-mail:office@midoprinl.ro

ISBN 978-606-92706-4-6.
 Poveşti terapeutice
Partea II:

Poveşticare Înlesnesc soluţionarea problemelor

generate de părinţi, fraţi, asistenţi maternali,
adopţii şi divorţuri

De vreme ce majoritatea copiilor sunt crescuţi În sânul

unui anumit tip de familie, de la cel sănătos, propice unei
dezvoltări armonioase, până la cel nesănătos şi disfuncţional,
este normal ca multe dintre problemele emoţionale să Îşi
găsească cauza În modul În care funcţionează o familie.
Poveştile din această carte vizează o gamă largă de
probleme: părinţi abuzivi, vizite la părinţi abuzivi verbal, familii
sufocante, adopţii, divorţuri şi probleme legate de plasarea
copilului În grija unui asistent matern al.
Unele dintre aceste poveşti sunt potrivite pentru copii,
În timp ce altele sunt mai potrivite pentru adulţi.
Siguranţa oferită de conştientizarea existenţei unui
sprijin În imediata apropiere este spulberată În momentul
transferului În grija unui alt asistent maternal. (Van der Kolk,
2002). Preluarea responsabilităţii pentru abuzurile suferite În
copilărie, abandon, disfuncţii parentale şi divorţ este o practică
des Întâlnită În rândul copiilor, a adolescenţi lor şi chiar a
adulţilor. În mod obişnuit, copiii care au fost adoptaţi devin
obsedaţi de găsirea motivelor pentru care părinţii naturali "nu i-
au vrut". M uiţi dintre aceştia sunt convinşi că motivul pentru
care au fost respinşi rezidă doar În faptul că ceva e În
neregulă cu ei.
Copii abuzaţi (chiar şi mai târziu, ca adulţi) pot pune
ceea ce li s-a Întâmplat pe seama unei vine care le aparţine
(,,Am meritat-o." sau "Chiar am fost un copil rău."). Victimele

7
traumatizate pot percepe toate lucrurile negative care le-au
survenit În copilărie ca fiind strict responsabilitatea lor, motiv
pentru care pot simţi că e ceva în neregulă cu ele.
Poveştile din această carte sunt destinate
subconştientului copiilor, dar şi "copilului din noi", În vederea
explicării noţiunilor de "abuz", "adopţie" sau "separare" Într-un
mod adecvat acestei vârste.
Mai mult, ele îl pot ajuta pe copil să descopere puterea de a
căuta răspunsurile care Îi vor permite să fie sănatos din punct
de vedere emoţional şi să renunţe la sentimentul de
culpabilitate.
Este important de reţinut faptul că aceste poveşti nu
scuză comportamentul neadecvat sau abuziv al unui adult faţă
de un copil. De asemenea, ele nu oferă răspunsuri Întrebărilor
dificile. Dar, se Încearcă o conştientizare a copiilor În a nu-şi
asuma responsabilitatea În locul celor care Îi rănesc, resping
sau viclimizează.
8
,
Porcul spinos cel flămând
Problemele vizate: din cauza abuzului din cadrul familiei, unii
copii dezvoltă sentimente de neîncredere şi furie, astfel
relaţionând într-un mod agresiv cu cei din jur; această
atitudine îi ţine departe de a găsi hrana sufletească cu ajutorul
căreia pot deveni indivizi sănătoşi.
Potrivită pentru: copiii de la 5 ani În sus.
Mesajul transmis: Dacă nu poţi obţine hrana sufletească şi
iubirea de la părinţi, atunci trebuie să le cauţi la altcineva!
Simbolurile şi metaforele:
- porcul spinos = părintele cel mânios;
- ghimpii = abuzul;
- laptele = educaţia;
- a scoate ghimpii În timpul hrănirii = incapacitatea părintelui
de a-şi creşte copilul fără să fie abuziv;
- pisica sălbatică = o altă persoană din viaţa copilului care îl
poate educa (uneori psihologul);
Elemente ale poveştii ce pot fi schimbate:
- sexul persoanei care oferă hrana sufletească acasă şi al
pisicii sălbatice;
- se poate adăuga figura tatălui, abuziv sau nu.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru un preadolescent extrem
de furios, care fusese abuzat fizic şi emoţional şi care experimentase
multă violenţă În familie. EI a reacţionat foarte agresiv In primele
şedinţe de terapie, refuzând categoric să vorbească cu psihologul.
Acestă poveste l-a marcat la nivel de subconştient, transmiţându-i
mesajul că este deosebit de important să distingem persoanele În care
putem avea Incredere, pentru ca mai apoi să putem primi de la ele
dragostea de care avem atâta nevoie. Povestea a constituit un
instrument deosebit de eficace În sesiunile de terapie. Ea l-a ajutat pe
tânărul În cauză să se elibereze de mânie, să Înveţe să relaţioneze şi
să aibă Incredere.
9
 Porcul spinos cel flămând Dar, iată că într-o zi, unul dintre purcel uşi se plimba
singur prin pădure. Era o purcea, sătulă să tot fie înţepată şi
să îi tot fie foame. Era supărată şi rănită, şi chiar nu mai ştia
A fost odată ca niciodată o pădure, în al cărei desiş încotro să o apuce. Ştia că trebuia să găsească lapte în altă
vieţuiau tot felul de animale: ratoni, oposumi, pisici sălbatice, parte, altfel se va înfometa de moarte, sau, cel puţin, urma să
urşi, sconcşi şi chiar porci spinoşi. Când anotimpul vara aibă o viaţă foarte grea.
începu să ia locul primăverii, toate aceste animale au născut Tot mergând aşa, dădu peste un raton cu puii săi. Dar,
pui. Şi cum, în mod firesc, natura le înzestrează cu ratonul o ignoră şi purcelul îşi continuă plimbarea.Se adânci şi
înţelepciune, aceşti locuitori .ai pădurii au ştiut să-şi educe puii mai mult în pădure, până când întâlni o pisică sălbatică
în cel mai corect mod. însoţită de puii ei. Aceasta înţelesese cum trebuia să işi
Dar, dintre toate aceste vieţuitoare, numai porcul îngrijească puii, de aceea îi hrănea şi îi educa cu grijă.
spinos nu ştia cum să îşi îngrijească puii. Când aceştia s-au Purceluşul.ui îi era de pe acum tare foame, dar încă îi era frică
născut, porcul nu a ştiut să taie săculeţii care îi protejaseră de pisică. lşi arătă nervos ţepii cei ascuţiţi, crezând că astfel o
până atunci şi să îi elibereze: a făcut doar mult zgomot şi chiar va speria şi o va determina să îi dea mâncare.
s-a rostogolit peste purceluşi. Spre norocul lor, acesta a fost
un accident fericit, deoarece ţepii mamei s-au înfipt în săculeţi
şi i-au rupt, iar ei s-au putut elibera.
De obicei, atunci când mama este în preajma purceilor,
ea îşi culcă ţepii, dar aceasta, în mod special, nu făcea aşa.
Ea nu înţelegea că aşa trebuia să facă şi, de aceea, îşi ţinea
ţepii ridicaţi, ca şi când s-ar fi pregătit să lupte cu vreun
mistreţ. Ţepii porcului spinos sunt foarte ascuţiţi, cam ca acele
de cusut.
Dacă te înţeapă unul, vei simţi cât de tare poate să
doară. Atunci când se apropiau de mama lor ca să se
hrănească cu lapte, aceasta îi înţepa cu ţepii.
Purceii, pe măsură ce creşteau, s-au văzut nevoiţi să
decidă dacă să bea lapte şi să fie înţepaţi în acelaşi timp, sau
dacă să stea deoparte şi să flămânzească.
După cum bine aţi ghicit, neavând destul lapte, ei nu s-
au dezvoltat aşa cum ar fi trebuit.
Mai mult, micuţii aveau răni provocate de ţepii ascuţiţi ai
mamei lor. Ei au ajuns să creadă că aşa erau crescuţi toţi
porcii spinoşi, ceea ce nu îi făcea prea mulţumiţi de originea
lor.

10 11

I-----------------------__________________--____________ ~
 Aceasta ar fi fost cu adevărat o prostie din partea lui,
dacă acea pisică nu ar fi fost una cu adevărat neobişnuită.
Pisica fusese crescută de oameni şi apoi trimisă înapoi, în
sălbăticie; ea vorbea o limbă pe care micul porc o înţelegea şi
îi spuse:
- Tu nu vei reuşi niciodată să obţii ceea ce vrei şi cele
ce îţi sunt de trebuinţă dacă vei continua să îţi îndrepţi ţepii
înspre cei din jurul tău şi să îi tot împungi cu ei.
Acesta, însă, nu păru prea convins de cele auzite, de
aceea se strădui să îşi arate ţepii şi mai mari, şi mai ascuţiţi.
lncercă chiar să mârăie, dar pisica înţelese prea bine situaţia
şi îi spuse din nou:
- Trebuie să înveţi în cine poţi avea încredere. Nu vei
obţine niciodată cele ce îţi sunt necesare, dacă vei continua să
îţi arăţi ţepii tuturor celor care te-ar putea ajuta. Trebuie să îi
culci şi să ai încredere. Astfel, vei obţine toată hrana de care ai
nevoie.
Totuşi, purceluşul avea îndoieli. Se gândea că poate
pisica cea sălbatică va aştepta momentul în care se va relaxa
şi, atunci, îl va ataca. în curând, însă, obosi şi i se făcu tare
foame.Ştia, acum, că nu mai poate aştepta prea mult timp. De
aceea, îşi culcă ţepii, rămănând fără apărare.
~"'"'
i~~/,Y<>f)
(,' ,1:') .. ';1 b
. ~r. ~~
"1." ~'* .. t ~~~.;._ 1, '\
, / .t< ~ . 'W ( .... "
'i' ";; '{r~'
Noua viaţă era atât de plăcută, şi, totuşi, purceaua era
îngrijorată. Ea îşi iubea mult mama, dar înţelegea acum că
niciodată nu va primi destul lapte de la ea, că nu se va hrăni
destul, atâta vreme cât va sta doar cu ea. Mai mult, se va răni
în continuare din cauza ţepi lor mamei sale, atâta vreme cât ea
însăşi nu îşi va ţine ţepii ridicaţi. Iată de ce, după o discuţie
purtată cu pisica sălbatică, purcica hotărî să revină aici ori de
câte ori va simţi nevoia. Pisica o va hrăni şi îi va da toate cele
trebuincioase.
Şi iată cum, purcelul petrecea o parte din timp alături
de familie (mama, fraţii şi surorile) şi o parte din timp alături de
pisica sălbatică, care o înţelegea şi îi oferea toată dragostea şi
educaţia de care avea nevoie pentru a deveni un porc spinos
sănătos şi binecrescuf.
Purcelul mai înţelese ceva (un sfat foarte folositor dat
de pisică): ţepii cei ascuţiţi erau necesari pentru protecţie,
împotriva celor care ar fi vrut să o atace. Ei nu trebuiau însă
folosiţi mereu şi împotriva oricui, deoarece nu era mereu în
primejdie. Acum purceluşul ştia prea bine acest lucru şi
recunoştea pe cei în preajma cărora putea să îşi ţină ţepii
culcaţi, cei de la care primea o creştere bună. Şi uite aşa, micul
porc spinos crescu şi îşi trăi viaţa ştiind cum să îşi
întrebuinţezeţepii cei ascuţiţi, cum să obţină ceea ce îşi dorea,
cum să obţină dragoste şi cum, să îşi facă o mulţime de
prieteni.
Cât despre celelalte animale din pădure, acestea
vorbeau adesea de cât de diferit era acel purcel de restul

• ~ 1,). ------...-'"
_. .~~d""'.VJ~
~ ~.-<:: N~-_
familiei sale, mai ales atunci când torcea ca o pisică.

..
/' .re <->-.,
~:Jr: "t",'~ ~- ..
,~~~ ~,...
)",,~.-""---' , ..~.: "",'
_·'if
,
(:{',"'." . _"c.,. ....""."..
~-.
~'.
. _"'~
':';
~~_r, 1~'~1f} ::r.
,_=,"~_.
___ --_..---J,:."
';"\"3 A ~

Dar, În mod surprinzător, pisica o invită să mânânce

alături de puii ei, să bea tot laptele de care avea nevoie. Oh ...
şi cât era de bun! Purcelul bău până ce se sătură şi apoi se
culcă.

12 13
 Barza c'ea stângace Barza cea stângace

Problemele vizate: Întrebările de genul "De ce eu?" ale

copiilor abuzaţi; tendinţa copilului abuzat de a crede că merită A fost odată ca niciodată o barză care avea o profesie
abuzul căruia Îi este supus; foarte respectabilă, aceea de a livra zilnic bebeluşi.
Anii au trecut Însă şi barza a Început să se sature de
Potrivită pentru: copiii de la 5 ani, chiar şi adulţi;
zborul ei cel obositor, Încoace şi Încolo. S-a plictisit. Iar, de aici
şi P?nă la a-şi Îndeplini atribuţiile cu stângăcie, nu a mai fost
Mesajul: Poţi găsi puterea de a te Împăca cu tine însuţi şi de a dec~t un pas. De fapt, a devenit atât de stângace, Încât, Într-o
Înlătura toate convingerile distructive şi nepotrivite din trecut! buna ZI, tocmai pe când livra un bebeluş tare frumos se
Poţi fi destul de puternic Încât să te percepi Într-un mod cât
Întâmplă să îl scape În groapa de gunoi. Cu mintea În' altă
mai realist cu putinţă şi să te iubeşti pentru ceea ce eşti! parte, barza nu a mai catadicsit să răscolească acel loc urât
mirositor. Ridicând nepăsătoare din umeri, şi-a spus doar: "Ei,
Simbolurile şi metaforele: barza cea stângace = elementul asta este!. .. ". Apoi s-a- Îndepărtat, zburând de lângă groapa În
schimbării În viaţă; o explicaţie a lui "De ce?";
care căzuse copilul.
- groapa de gunoi şi şobolanii = familia cea îngrozitor de
abuzivă;
-convingerea că aparţin gropii de gunoi = preluarea sistemului
de credinţe al celor care Îi abuzează;
- gunoierii = oricine smulge copilul dintr-o situaţie abuzivă;
- Zâna Crăciunului = factorul de schimbare, înţelepciunea
subconştientului de a percepe adevărata faţă a lucrurilor;
- inima cea de cristal presărată cu aur = simbol al unei corecte
perceperi de sine şi al iubirii de sine; acest simbol apare folosit
În mod repetat În sesiunile de vizualiza re a abuzului, În cazul
victimelor adulte.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: Zâna

Crăciunului, Într-un alt personaj, în cazul unui copil care face
parte dintr-o familie ce nu sărbătoreşte Crăciunul.

Notă: Această poveste am compus-o pentru patru copii abuzati,

aşa cum nu Imi mai fusese dat să Intâlnesc. Momentan, mama
• • Cu timpul,. barza cea confuză a devenit şi mai
copiilor şi iubitul ei sunt In Inchisoare, pe viaţă. Povestea i-a ajutat să nepasatoare, repetand greşeala tot mai des. Din ce În ce mai
se despartă de mama lor şi să formeze nişte legături sănătoase cu
mulţi copii erau lăsaţi să cadă pe mormanele de gunoi. Astfel
membrii noilor lor familii. Este o poveste pe care au cerut să o
el au fost nevoiţi să crească În acel loc. '
asculte In mod repetat.

14 15
 Aveau ce mânca, dar, În fond, erau doar nişte resturi.
Trupurile li s-au acoperit cu o mâzgă puturoasă. Şobolani şi
gândaci murdari mişunau pe grămezile de gunoaie, muşcând
copiii şi provocându-Ie răni dureroase.
Dar, cel mai tare durea lipsa unei persoane care să le
aducă alinare şi care să Îi vindece. Iar şobolanii nu făceau
decât să Încerce să Îi convingă de propria inutilitate: ei
aparţineau acelei gropi şi nu puteau să scape vreodată de
acolo.
Copiii din groapă au crescut, fără să beneficieze de o
educaţie similară cu aceea pe care alte fete şi băieţi o primeau
de la părinţi iubitori şi protectori. Au ajuns să creadă că acolo
le era adevăratul cămin, deşi, În adâncul sufletului, mai
tânjeau după dragostea cuiva.
16
i
Dar iată că Într-o bună zi a venit un camion mare şi a
dat cu spatele chiar lângă locul În care erau copiii. Tocmai
când se pregăteau să răstoarne gunoiul, muncitorii i-au zărit
cum Încer.cau să se:. ascundă speriaţi În gunoi. Atunci băieţii şi
fetele ~u_lnceput sa alerge, dar gunoierii, buni alergători, i-au
prins fa~a prea mar: greutate. Li s-~ făcut milă de ei şi au
decIs sa le caute camine adevărate.ln scurtă vreme fiecare
copil fu curăţat, Încălzit şi hranit cu mâncare bună şi
proaspătă.
Deşi copiii simţeau cum dragostea din noile cămine Îi
umplea de o căldură binefăcătoare, totuşi, parcă ceva se
Întâmplase În interiorul lor În tot acel timp petrecut la Groapa
d~ gunoi.Erau convinşi că nu reprezentau altceva decât gunoi,
ca. locul lor era doar- printre şobolani, murdărie şi mirosuri
urate.
De aceea erau trişti, furioşi şi mai simţeau ceva, o
stare pe care nu o puteau Încă identifica. Adesea se
manifestau la fel ca În vechiul lor cămin: cu sălbăticie şi de
necontrolat atunci când Îşi exprimau sentimentele.
. Acelea erau momente Înfricoşătoare atât pentru ei, cât
ŞI pentru cel care se aflau În preajmă.Totul devenea o mare
suferinţă, una care Îşi avea rădăcinile adânc Înfipte În trecutul
acelor copii, În stângăcia şi atitudinea nepăsătoare a unei
berze. ~ra un sentiment puternic care a rezistat peste ani.
Intr-o seară de iarnă, copiii stăteau În jurul bradului de
Crăciun, admirându-i luminiţele scânteietoare şi dorindu-şi din
tot s.ufletul un dar care să Îi facă la fel de fericiţi ca şi ceilalţi
co~". Chlar_ atuncI, . steaua din vârful bradului a Început să
straluceasca tot mal tare până când o zână frumoasă a ieşit
pe neaşteptate din ea, coborând În faţa copiilor. Aceştia erau
speriaţi şi emoţionaţi:
- Cine eşti?
- Eu sunt Zâna Crăciunului şi am venit la voi ca să vă
dăruiesc darul iubirii tămăduitoare.
Copiii .s-au privit cu nedumerire, fără să Înţeleagă
nimic. Dar zana şI-a fluturat atunci frumoasa ei baghetă
17
magică şi un norişor de praf strălucitor de Crăciun a Început să
se Învârtă În jurul copiilor Într-un adevărat vârtej. Iar lumina
dragostei le-a spulberat credinţa că erau doar nişte gunoaie.
Apoi, lâna Crăciunului a dăruit fiecărui copil o inimă
lucitoare tăiată în cristal şi presărată cu praf sclipitor de aur, pe
care a aşezat-o lângă inima cea naturală. Printr-o simplă
mişcare a baghetei sale magice, zâna le-a explicat că tocmai
au fost înzestraţi cu înţelepciunea iubirii de sine şi a
aproapelui, cu o viziune corectă asupra lumii înconjurătoare.
Apoi, tot pe atât de repede pe cât a venit, Zâna s-a făcut
nevăzută.
Pentru o clipă copiii au rămas uluiţi. Dar apoi, fiecare în
parte a început să experimenteze sentimente noi: simţeau o
mare schimbare, ca şi când un val uriaş de iubire creştea în
interiorul lor, după care se răspândea în tot corpul. Lacrimi
mari de bucurie le curgeau pe obraji, în timp ce ei se
îmbrăţişau bucuroşi că îşi împărtăşeau dragostea.
Nu după mult timp, li s-a schimbat şi atitudinea: au
înţeles că locul lor nu era într-o groapă murdară de gunoi, ci
acolo unde săIăşluiau profunde sentimente de iubire pentru ei.
Mai mult, sentimentele neplăcute de teamă şi confuzie au
dispărut. Copiii au înţeles atunci că magia lânei Crăciunului a
fost cea care a înlesnit îndrăgirea lor de către cei din jur. Tot
ea i-a ajutat să înţeleagă ce îşi doreau şi de ce aveau nevoie
cu adevărat de la viaţă.
Timpul a trecut, iar copiii au crescut într-un mod al lor
special, căutând să îşi atingă potenţialul maxim, primind iubire
şi oferind-o la rândul lor. În fiecare an, Steaua Crăciunului le
readucea În suflete bucuria amintirii acelei lâne care Îi ajutase
cândva să facă o mare descoperire ...
18
Un cămin pentru Prinţ
Problemele vizate: trecerea repetată a unui copil de la un
aSistent maternal la altul, Înainte de adopţie; copilul se simte
nelu bit şi se întreabă de ce tocmai el este cel căruia i se
întâmplă acest lucru.
Potrivită pentru: de la 2 la 12 ani·,
Mesajul: Este normal să percepi un camin altfel decât îl
percepi pe altul. (redefin.irea percepţiei') şi să te poţi împăca
doar cu unul Iubitor! In acest caz se poate vorbi de o
dezvoltare normală şi de libertatea de a iubi.
Simbolurile şi metaforele:
- boala cea ciudată = incapacitatea de a vedea adevărata
valoare a copiilor;
- lungul şir de întâmplări = cămine cu asistenţi maternali·
- testele = a da şi a primi dragoste; ,
- micuţa pasăre = înţelepciunea subconştientului.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: includerea
unUi fratela unei surori, dacă este cazul; completarea familiei
naturale; comportamentul părintelui sau a părinţilor care l-au
abuzat; numărul de asistenţi maternali implicaţi înaintea
familiei adoptive; completarea familiei adoptive.
Notă: . Ace:,stă poveste a fost scrisă pentru cazul a doi copii,
adaptaţi dupa ce au trecut de la un asistent maternalla altul. Mama lor
naturală Încercase să Îi arunce de pe un pod, pentru a-i ucide. Din
feriCire, ': fost.opdtă la timp de un trecător. Noii părinţi îi iubeau foarte
mull.Curand ~nsa,. el au observat că abuzul din trecut şi traumele
datorate numarulUi prea mare de asistenţi maternali În grija cărora au
fost daţi cel dOI COpII mfiuenţau negativ relaţia pe care o aveau cu
aceştia. Povestea ar trebui spusă în combinaţie cu alte poveşti.
*redefinirea percepţiei=reîncadrarea problemei; la baza procesului
pSlhoterapeutlC: schimbarea percepţiilor şi a punctelor de vedere ale
pacientulUi (Barker, 1985).
19

Un cămin pentru Prinţ
A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, într-un
ţinut foarte îndepărtat, un mic Prinţ şi o micuţă Prinţesă. Ei
locuiau împreună cu părinţii lor, Regele şi Regina. ."
Regina suferea de o boală foarte ciudată, AtuncI ca';d
îşi vedea copiii, parcă un văI i se punea peste ochi ŞI orbea. In
locul Prinţului şi al Prinţesei, ea vedea două broaşte, Era o
boală curioasă, deoarece copiii nu erau deloc broaşte.
Din această cauză, micul Prinţ s-a văzut nevoit să-şi
părăsească căminul părintesc şi să Înceapă o lungă serie de
căutări pentru a descoperi căminul potrivit pentru el.
Dar, primul loc În care a poposit nu era tocmai cel mai
POTRIVIT, aşa că Prinţul şi-a continuat călătoria, EI căuta
EXACT CĂMINUL POTRIVIT, unde ar fi obţinut EXACT CE ÎI
LIPSEA, de la EXACT PĂRINŢII POTRIVIŢI.
Acei părinţi ar fi primit EXACT FIUL POTRIVIT. Dar,
micul Prinţ nu era convins că ştia cum să recunoască EXACT
CĂMINUL POTRIVIT. De aceea, el a conceput o serie de
teste pe care urma să le aplice fiecărui loc nou cunoscul.

Il
. IL _
",-
1',/
_
1'.,
7~~~~~~
/~
~
l/ / ~\
J;/ / ,j
/f;~ ). \ I
~ 14:,/,7: / fi
( ~ (
~\~~, ~ _:. Â, Şi de fiecare dată când folosea acele teste, ele

,(:i,' ( ''l" deveneau din ce în ce mai greu de trecul. Prinţul a început să

',-~ se întrebe dacă avea să găsească vreodată EXACT PĂRINŢII
POTRIVIŢI pentru el.

Sărmana Regină nu se putea deloc Îngriji de copiii ei

deoarece se temea nespus de mult de broaşte. Mai mult, tatăl
lor, Regele, era prea preocupat de treburile regatului pentru a
le acorda atenţia cuvenită.
Dar iată că într-o dimineaţă, pe când se gândea la
nişte teste foarte grele pentru ultimii părinţi pe care îi
cunoscuse, o pasăre frumoasă a zburat pe fereastră, chiar în
încăperea lui.
Micuţa pasăre s-a aşezat pe umărul Prinţului şi i-a
şoptit un secret magic în ureche, unul pe care, de altfel, Prinţul

20 21

.--
nu avea să îl dezvăluie niciodată. Dar, el a înţeles că
şi-a găsit EXACT PĂRINŢII POTRIVIŢI şi EXACT LOCUL
POTRIVIT.
Acei părinţi au încercat din răsputeri să treacă cu bine
toate testele Prinţului: l-au ajutat cu temele pentru acasă, l-au
învăţat regulile acelei familii, i-au cumpărat o bicicletă şi o
mulţime de alte jucării, s-au asigurat că era înconjurat de
bunici şi rude iubitoare şi că era crescut într-un mediu sigur şi
fericit.
Iar când i-a privit în ochi şi a văzut doar dragoste
pentru el, a ştiut că totul era EXACT CUM TREBUIE.
Noii lui părinţi aveau atât de multă dragoste de oferit,
încât au hotârât să o găsească şi pe sora Prinţului, pentru ca
cei doi să se aibă unul pe celălalt. Bineînţeles că şi în această
familie mai erau uneori neînţelegeri, ca În orice altă familie
iubitoare. În acele momente părinţii îi ajutau pe cei doi copii să
se obişnuiască cu unele lucruri care le displăceau, cum ar fi:
să se spele pe dinţi, să îşi facă ordine În camere şi să
mănânce legume.
Dar copiii nu se supărau. Ei simţeau că acei părinţi îi
iubeau nespus de mult şi tot ceea ce făceau era doar pentru
ca ei să crească frumos. Curând, Prinţul şi-a dat seama cu
uimire că demult nu mai încercase să caute o familie mai
POTRIVITĂ decât aceea În care se afla. Călătoria luase
sfârşit. Prinţul a găsit EXACT CĂMINUL POTRIVIT, cu EXACT
FAMILIA POTRIVITĂ pentru el. Şi atunci a zâmbit fericit.
22
tocmai Lupul care se credea hienă
Problemele vizate: acei părinţi care au fost abuzaţi în
copilărie, continuă să îşi abuzeze şi ei copiii;
Potrivită pentru: acei adulţi care se manifestă abuziv faţă de
copiii lor;
Mesajul: Este timpul să accepţi abuzul suferit în copilărie şi să
te eliberezi de tristeţe! Doar aşa vei deveni un părinte iubitor şi
grijuliu!
Simbolurile şi metaforele:
- problemele de vedere = denaturare a faptelor din cauza
abuzului îndurat cândva;
- hyena = o fiinţă urâtă, lipsită de bunăvoinţă, diferită;
- durere multă = depresie, boală;
- Moş Crăciun = înţelepciunea subconştientului;
- limpezirea vederii = stoparea denaturării faptelor;
- s-a privit în oglindă şi a zâmbit = a câştigat o părere foarte
bună despre sine.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: completarea
familiei; acţiunile lupului; trecutul lupului, care îi afectează
comportamentul; Moş Crăciun (în cazul unei alte religii).
Notă: Această poveste are cel mai mare efect atunci când este citită
copilului de către părintele său. Ar trebui inclusă într-o colecţie de
poveşti care să fie destinate adulţilor, fără să fie interpretate sau
explicate. De asemenea, orice alt părinte care nu este unul abuziv
poate citi o asemenea poveste, atâta timp cât subconştientul celui
care abuzează o poate auzi şi asculta.
23
 rămâne acolo mocnind.
Lupul care se credea hienă
Apoi a venit vremea însurătorii. Totusi, era nedumerit
cum de cl~eva a vrut să se căsătorească cu el. Soţia lui l-a
aSigurat ca era un lup minunat. Dar erau cuvinte fără sens
A fost odată ca niciodată un pui de lup ai cărui părinţi
aveau probleme grave de vedere. Cu toate că era un pui de
unele care nu puteau schimba ceea ce îşi tot repeta el sieşi. A
avut ŞI pUl.
lup frumos şi istet părinţii ÎI credeau o hienă.
Totuşi, nimic nu era aşa cum ar fi trebuit să fie din
Este ştiut faptul că hienele sunt urâte şi fricoase. Ele se
hrănesc cu resturile de mâncare rămase În urma altor
cauza tatălui care se credea hienă. Era mârşav cu puii lu'i, iar
aceştia credeau că nu îi iubea.
animale.
Pe de altă parte, lupii sunt animale care trăiesc În Ei nu înţelegeau că acel comportament urât şi ursuz
haită, având grijă unii de alţii. Pentru binele haitei, ei era rezultatul faptului că tatăl lor se credea o hienă. De fapt, el
cooperează, Împărţindu-şi sarcinile. Mai mult, au grijă unii de se manifesta aşa cum se simţea.
puii altora, atunci când aceştia din urmă vânează sau caută
mâncare.
Deci, considerându-I o hienă, părinţii acestui lup erau
mereu stânjeniţi. Îşi umileau puiul, amintindu-i cu orice ocazie
cât era de urât şi de prost. Aceşti părinţi au Încercat să Îşi
motiveze convingerea că puiul lor era hienă, si astfel aruncau
vina pe el. În consecinţă,
puişorul nu a ştiut cât de isteţ
şi de frumos era.
Ca şi În cazul unor
copii, el a crescut convins
fiind de această realitate
denaturată, una care nu avea
cum să se schimbe. ÎI durea
mult şi era trist mai tot timpul.
Lupul a crescul. S-a
făcut mare, dar continua să
creadă despre el tot ce era
mai rău. Se desconsidera de
fiecare dată când se
compara cu ceilalţi lupi.
Suferea constant. Era genul
acela de durere care îşi Puii s-au născut vara târziu. Pe măsură ce toamna se
găseşte sălaş În suflet şi preschimba în iarnă, ei deveneau tot mai mari şi mai puternici.

24 25

.- _ ..= a . . =.·
Lupoaica le-a amintit că în curând avea să vină Crăciu_nul şi i-a Hiena cea tânără
întrebat ce şi-ar dori. Puii s-au consultat ŞI au decIs ca cel mal
frumos cadou ar fi fost un tată iubitor.
Moş Crăciun, întruchipare a iubirii şi a magiei iernii a
Problemele vizate: o percepţie total eronată despre sine,
auzit dorinţa puilor de lup. EI a priceput de îndată _ce se
cauzatăde nişte părinţi abuzivi emoţional;
întâmplase cu tatăl acestora şi i-a apărut în ~is. Moş Craciun I~
a vorbit multă vreme despre natura lucrurilor, despre lupI ŞI
Potrivită pentru: toţi copiii; adolescenţi;
hiene, despre dragoste şi pierdere, despre durere şi bucurie.
Apoi i-a presărat un praf special de Crăciun în ochi şi l-a dus
Mesajul: îţi poţi clădi încrederea în tine, fără a lua seama la
înapoi în timp, în timpul zilelor de Crăciun când era doar un vorbele părinţilor abuzivi!
pui.
La început Tatăl Lup a fost nedumerit: . . Simbolurile şi metaforele:
- M-ai adus la o adresă greşită, i-a spus MoşulUl. Uite
- automutilarea = abuzul;
un tată lup, o mamă lup şi un pui foarte trist! ._
- lupoaica cea înţeleap·tă = înţelepciunea subconştientului;
Moşul nu i-a răspuns, Iăsându-i inimii de lup timp sa
- probleme cu vederea = probleme în a înţelege şi a simţi
înţeleagă. Atunci, lupul a privit din ~ou. .
iubirea Într-un mod adecvat, din cauza lipsei propriei puteri;
Da, acela era căminul lui. II recunoştea: mama ŞI tata
- bunicul care credea că tatăl era o hyena = tatăl abuzat de
erau ai lui doar mai scunzi şi mai trişti decât şi-i amintea. Dar bunic;
cine era ~cel pui de lup? Auzea cum puiul discuta cu părinţii
- izvorul cel deosebit al adevărului = surprinderea valorii unei
lui. Dar vocea .... era vocea lui! persoane;
Tatăl Lup a început să plângă. Şi-a dat seama că era
un lup trist care suferea. Lacrimile i-au primenit ochii şi inima. Elementele poveştii care pot fi schimbate: constelaţia
Şi în acea clipă, Moşul i-a atins inima. Lupul şI-a slmţlt~o
familială; comportamentul părintelui neabuziv; sexul părintelui
înmuindu-se şi începând să se elibereze din strânsoarea friCII. abuziv; sexullupului înţelept.
Deodată, s-a trezit. A rămas nemişcat o vreme, pentru
a lăsa acel mesaj special din vis să i se întipărească clar În Notă: Am constatat faptul că mulţi copii abuzaţi îndrăgesc această
toată fiinţa lui. Iar când s-a ridicat, s-a îndreptat spre o poveste şi cer să le fie citită iar şi iar.
oglindă, s-a privit în ea şi pentru prima dată în viaţă a zâmbit
chipului care se reflecta acolo. După aceea, şi-a cautat pUII ŞI
i-a îmbrăţişat într-un fel cu totul şi cu totul special.

26 27
 Hiena cea tânără
A fost odată ca niciodată o familie de lupi. Toţi puii
acestei familii erau puternici şi inteligenţi. Cu toate acestea, pe
unul dintre ei tatăl îl vedea hienă. Cu siguranţă că ochii îi erau
bolnavi!
Este binecunoscut faptul că lupii sunt animale foarte
inteligente. Ei se împerechează pe viaţă şi tot ceea ce fac este
pentru binele celorlalti membri ai haitei. Uneori chiar au grijă
de puii altor membri ai grupului, atunci când aceştia sunt
plecaţi la vânătoare. Pe de altă parte, hienele sunt animale
urâte, de obicei solitare şi care se hrănesc doar cu rămăşiţe
de la festinul altor animale.
În consecinţă, confuzia pe care o simţea Tatăl Lup
avea repercusiuni foarte grave asupra personalităţii fiicei lui. O
teroriza, spunându-i că era urâtă. O pedepse a şi o bătea. O
considera un animal prost care nu avea să devină un lup
adevărat.
28
_ Mai mult, Mama Lup nu îşi proteja puiul, nici nu încerca
sa o facă să înţeleagă că nu era o hienă.
Şi cum copiii mai fac uneori, şi puiul de lup s-a lăsat
convins că era doar o hienă urâtă şi neobişnuită, când, de
fapt, era deja o lupoaică tânără frumoasă şi inteligentă.
De aceea. ea a început să se mutilize, astfel încât nici
un lup nu mai vroia să-i devină prieten. Iar învăţăturile pe care
a~ fi trebuit să le primească pentru a putea supravieţui, îi
pareau foarte greu de asimilat.
Într-una din zile, familia a lăsat-o în grija unei femeie
bătrâne, iar ei au plecat la vânătoare.
Lupoaica era însă şi foarte înţeleaptă. Ea observase că
ceva nu era tocmai în regulă cu familia tinerei lupoaice. O
vedea cum se îndepărta de ceilalţi pui, cum se lăsa convinsă
că ea nu era capabilă să înveţe la fel ca ei. Atunci, lupoaica a
înţeles că trebuia să discute cu ac;el pui. A luat-o deoparte şi i-
a spus:
- Am observat că te fereşti să te joci cu ceilalţi pui. Eşti
convinsă că tu nu poţi învăţa la fel ca ceilalţi ...
Puiul a încercat să se eschiveze, răspunzând doar că
era o hienă proastă şi urâtă. Dar bătrâna a început să îi
vorbească despre tatăl ei. I-a dezvăluit că lupul avea mari
probleme cu vederea, ceea ce îi înnegrea sufletul şi îl
împiedica să îşi aprecieze fiica la adevărata ei valoare. A
ajutat-o să înţeleagă că era cu adevărat un lup, doar că tatăl ei
era prea confuz ca să vadă acel lucru.
- La rândul lui, bunicul tău credea că tatăl tău era o
hienă ... i-a spus lupoaica cea înţeleaptă. De aceea el
întâmpină acum dificultăţi în a percepe lumea aşa cum este ea
de fapt. Lucrurile pe care i le-a făcut bunicul tău îl determină
să se manifeste în acelaşi mod faţă de tine. De aceea el este
rău cu tine şi te răneşte spunându-ţi cât eşti de urâtă.
Puiul a ascultat cu atenţie şi a încercat să priceapă
toate acele ,vorbe. Tatăl avea însă o influenţă prea mare
asupra lui. Ii venea prea greu să creadă ceea ce tocmai
auzise. Dar lupoaica cea bătrână a înţeles prea bine cum
29
 Într-adevăr, aşa cum i-a fost prezis, apa cea caldă o
stăteau lucrurile. Ea i-a atras puiului atenţia că se percepea
schimbă, micuţa lupoaică primind darul înţelegerii. Învăţă chiar
doar prin ochii tatălui. Cuvintele părintelui îi schimbaseră prea
cum să îşi făurească un scut protector, împotriva oricăror
mult modul de a gândi şi de a simţi.
minciuni dureroase sau abuzuri pe care le-ar fi întâlnit în viaţă.
Şi chiar în acea noapte, stând alături de familie şi ascultând
vorbele tatălui ei, puiul avu o cu totul nouă perspectivă asupra
a tot ceea ce o înconjura.
Se ridică şi ieşi la plimbare, pentru a da răgaz inimii să
se obişnuiască cu noul mod de gândire. Trecu pe lângă apa
unui râu şi îşi văzu în ea chipul reflectat de lumina lunii. Atunci,
zâmbi.

- Îţi voi îmbăia ochii şi inima la un izvor extraordinar,

Izvorul Adevărului!
Zicând acestea, lupoaica cea bătrână o condus,: pe
cea tânără la un izvor frumos, cu o apă albastră calda ce
cJocotea. O Încredinţă că acea apă minunată o va ajuta să
deosebească adevărul de minciună.
Mai mult va deveni conştientă de adevărata ei
valoare, de faptul 'că era un lup puternic şi plin de calităţi.

31
30

.AX •

Prinţul şi armura sa
Problemele vizate: copilul ~au adolescentul respins şi neglijat
de părintele tulburat; el/ea nu poate pricepe ce se întâmplă,
fapt pentru care nu este în stare să îşi capteze propriile forţe şi
aptitudini; din cauza respingerii survenite din partea unui
părinte, copilul devine rece, retras şi temător;
Potrivită pentru: de la 8 ani până la maturitate;
Mesajul: Poţi face faţă unui părinte confuz care te respinge şi
este abuziv! Treptat poţi să îşi înlături armura emoţională
protectoare pe care ţi-ai făurit-o pentru a te simţi în siguranţă!
În acest fel vei putea intra în contact cu tine însuţi, şi cu ceilalţi
oameni din jurul tău, într-o manieră cu totul şi cu totul
sănătoasă, potrivită şi dătătoare de putere.
Simbolurile şi metaforele:
- armura = retragerea, depresia, respingerea unei educaţii;
- sentimentul durităţii = reacţia nesănătoasă la educaţie;
- răceala metalului = lipsa dragostei îl făcea să simtă un gol
imens;
- căldura luminii soarelui = începutul autocunoaşterii şi a
capacităţii de a dărui şi de a primi iubire.
Elementele poveştii care pot fi schimbate: vârsta
personajului principal, întregirea familiei; părintele care
abuzează şi trăsăturile lui.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru un băiat de 16 ani, care
provenea dintr-o familie In care mama era foarte confuză. In mod
constant, băiatul lua droguri şi se manifesta foarte bizar. EI lşi
construise un zid protector de care era foarte greu de trecut pentru
a-l putea ajuta In timpul şedinţelor de terapie. Această poveste, Insă,
l-a făcut mai accesibil şi l-a ajutat să facă progrese.
32
Prinţul şi armura sa
A fost odată ca niciodată un prinţ. EI trăia într-un regat
condus de o regină confuză şi de un rege absent.
Regina îl iubea mult pe prinţ, dar adesea devenea
absentă şi uita unde se afla. Chiar dacă se aşeza lângă fiul ei
gândurile îi erau în altă parte. În acele momente fie admir~
cerul şi afirma că era violet, fie se uita la podeaua din piatră şi
spunea că era din sticlă.
Obişnuia să se piardă pe coridoarele castelului şi să îşi
găsească cu greu fiul. Iar atunci când îl găsea spunea că era
urât şi gălăgios. Nu putea deloc să îl vadă aşa cum era de
fapt: un băiat frumos. Din această cauză prinţul primea prea
puţină căldură de la mama lui şi deloc protecţie.
De aceea, de cele mai multe ori acestuia îi era teamă
se simţea privat de dragoste şi ruşinat. '
Într-una din zile, pe când se plimba prin grădina
palatului, tânărul a găsit platoşa unei armuri. Deşi era puţin
ruginită, lovită şi murdară, prinţul s-a hotărât să o încerce. I-a
simţit greutatea apăsându-i umerii, dar, odată îmbrăcată, se
simţi mult mai în siguranţă şi oarecum protejat.
Atunci, micul prinţ s-a gândit: ,,0 voi purta mereu ...
doar aşa voi fi protejat şi nimeni,. nici chiar regina, nu mă va
mai răni!" Uneori platoşa era prea greu de purtat pe umeri, mai
ales atunci când încerca să doarmă. Dar, pe de altă parte,
sentimentele fricii şi al ruşinii erau mult mai grele de îndurat pe
suflet. Astfel că prinţul a ajuns să poarte mereu acea platoşă.
Atunci când cei din jur încercau să îi atingă pieptul, îl
credeau dur, dar nu observau platoşa şi nici nu îl puteau sfătui
să o dea jos.
În ceea ce îl priveşte pe prinţ, îi plăcea foarte mult să
îşi simtă pieptUl tare, mai ales că ştia că trăia Intr-o lume dură.
Totuşi, curând el observă că platoşa nu îl putea proteja
de toate suferinţele. Rând pe rân,d, tânărul găsea şi alte piese
ale armurii pe care le îmbrăca. In cele din urmă, tot trupul îi
33
 era acoperit de armură. "Acum sunt în siguranţă! Nimeni nu va
putea să mă mai rănească vreodată!", s-a bucurat. .•
Ştiindu-l de când era mic, majoritatea oamenilor il
catalogau ca fiind foarte diferit, mult prea ciudat îmbrăcat în
acea armură grea. Atunci când încercau să îl atingă, nu
reuşeau decât să dea peste duritatea acelei armuri. Prinţ~l
vedea toate acestea, dar nu îi păsa. EI se gândea: "Este atat
de bine să fii dur! Cine ştie ce mi-ar putea provoca atingerea
acestor oameni ...... Voi continua să fiu duri".
În cele din urmă, profesorii şi prietenii prinţului s-au
îndepărtat de el, din cauza fricii. Din când în când, regina
observa acea armură care îi îmbrăca fiul. Erau acele momente
în care nu era prea confuză sau pierdută. Dar, chiar dacă ar fi
vrut, nu ar fi putut afla o cale de a o îndepărta. Numai prinţul
ştia secretul armurii.
Prinţul a crescut şi a început să întâlnească şi alţi tineri
de vârsta lui, toţi în armuri. Totuşi, cei mai mulţi dintre el
purtau mai puţine piese dure. Tinerii au fost imediat atraşi de
prinţ, pentru că el părea cel mai puternic dintre toţi, tocmai
pentru că era înveşmântat în întregime cu armura protectoare.
Dar în interiorul ei nu se simţea invincibil. Greutatea
era prea ~are, iar metalul îl simţea prea rece în c~ntact_ cu
pielea caldă.Se simţea altfel decât erau ceilalţI. lşl dadu
seama că, deşi îl ferea de multă durere, armura îl şi izola. _ Prinţul continuă să lucreze la proiect. La un moment
Prinţul era singur. Se descurca foarte greu la şcoala,
dat, se întâmplă ca un coleg care purta o armură mai
deoarece mănuşile armurii ruginiseră şi îl împiedicau să scrie sărăcăcioasă să treacă pe lângă el şi să îi atingă mâna. La fel
cu uşurinţă sau pentru mult timp. Vederea unui .. elev se întâmplă mai târziu şi cu profesorul, atunci când acesta îi
înveşmântat complet în armură înspăimânta profesorii: dar lăudă munca. Tânărul simţi acele atingeri calde; era atât de
prinţul tot credea că toate acestea erau un preţ prea mic de bine! Dar, în acelaşi timp îl şi speriau.
plătit pentru a-şi asigura siguranţa faţă de cei din jur. _ De aceea, de îndată ce prinţUl îşi termină proiectul, îşi
Într-una din zile, pe când se afla în sala de clasa, acoperi din nou mâinile. Mai târziu, aflându-se singur afară, îşi
tânărul simţi cum mănuşile armurii îi zădărniceau realizarea aminti acele atingeri calde. Şi pentru că se simţea singur şi în
proiectului la care lucra. Şi atunci, p~ntru prima dată, îJi dădu siguranţă, cedă impulsului de a-şi revedea mâinile.
jos mănuşile şi le aşeză lângă el. lşi dădu seama ca putea Fără mănuşi, degetele i s-au mişcat vioaie în lumina
lucra la fel de bine şi fără ele. Putea construi, putea crea ... se caldă a soarelui, o căldură care îl in undă. Era o căldură
simţea minunat. binefăcătoare, specială, care lua treptat locul acelei răceli pe

34 35

r
 care o simţise atât de multă vreme. De aceea, prinţul a decis
să lase pentru un timp deoparte mănuşile. Dar numai pentru
un timp scurt şi în imediata apropiere, ca să le poată lua iarăşi
ori de câte ori ar fi avut nevoie. Interesant era faptul că avea
nevoie de ele din ce în ce mai puţin.
Apoi, pe măsură ce zilele şi nopţile se scurgeau,
tânărul începu tot mai des să experimenteze securitatea
oferită de tot mai puţine piese din armură. Observă cât de
plăcută era căldura soarelui şi începu să îndrăgească foarte
mult acea senzaţie naturală, de tandreţe şi blândeţe pe care
briza o lăsa pe piele.
Mai mult decât atât, apropierea de alte persoane era o
experienţă inedită, dar plăcută, deşi uneori mai avea
reminiscenţe din frica de altădată. Păstra armura în apropl.ere,
mai îmbrăcând unele piese, atunci când dorea. Dar, tOţi cel din
anturajul prinţului nu îl mai numeau "prinţul cel dur", "c~1 rece"
sau "prinţul cel ciudat". De aceea, puţin confuz, el se Intreba
cine putea fi oare acel nou prinţ pe care supuşii lui II admirau ..
Şi începu să îl caute prin regat. I-a fost mal uşor atuncI
când şi-a dat jos toată armura. Într-o zi, obosit de atâta
colindat pe drumurile regatului său, tânărul prinţ s-a întors la
palat şi s-a îndreptat spre camera sa. Dar, stră~ă~.ând Holul
Oglinzilor, prinţul a descoperit ceva ce avea sa \1 schimbe
viaţa: prinţul cel nou sosit în regat şi respectat de tOţi era chiar
el!
36
I --- : $" .•
Regatul-de-lângă-Mare
Problemele vizate: copiii care sunt nevoiţi să treacă prin
transformări traumatice, care îi face introvertiţi; este mai ales
cazul divorţurilor, atunci când părinţii îşi folosesc copiii ca
arme pe care le îndreaptă unii împotriva altora;
Potrivită pentru: de la vârsta de 4 ani până la cea de 14 ani;
Mesajul transmis: Deţii resursele necesare pentru a înfrunta
traumele şi conflictele pe care le ai în viaţă!
Simbolurile şi metaforele:
- Conducătorul-din-Vest = orice persoană care dictează
schimbări în viaţa unui copil (de exemplu, un judecător);
- furtuna = trauma, conflictul;
- marea = sentimentele;
- scoica = simbol al schimbării.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
persoanei care oferă ajutor; sexul persoanei care dictează
schimbări în vieţile lor;
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru doi copii, În vârstă de 8,
respectiv 11 ani. Părinţii lor tocmai se confruntau pentru custodie.
Mama avea o personalitate de tip "borderline" şi, În consecinţă,
făcea uz de multe metode inadecvate pentru a-i atrage pe cei doi
copii de partea ei, Împotriva tatălui. Povestea de faţă, În combinaţie
cu alte poveşti din această carte, a educat copiii În taina Înfruntării şi
a depăşirii unei traume.
37
 Regatul-de-lângă-Mare
A fost odată ca niciodată o prinţesă care locuia În
Regatul-de-lângă-Mare. Ori de câte ori simţea nevoia să
viseze, se urca În bărcuţa ei şi Începea să vâslească,
alunecând uşor pe valurile blânde ale golfului.
Într-una din zile, fiind foarte supărată din cauza
schimbărilor care aveau loc În regat, prinţesa a pornit În larg
ca să mediteze asupra lor. Conducătorul-din-Vest comandase
ca anumite modificări să aibă loc În vechiul regat.
Dar prinţesa ştia prea bine că atunci când se Întâmpla
una ca asta, lucrurile nu mai reveneau la normal. Astfel Încât,
adâncită În gânduri, ea nu a observat cât de departe se
aventurase pe mare. Începu să se Îngrijoreze deoarece se
apropiau nori negri, iar valurile se făceau tot mai mari,
azvârlind micuţa barcă Încoace şi Încolo.
38
I
Ea nu mai văzuse niciodată o furtună. Şi-a adunat deci
toată forţa şi s-a ţinut strâns de vâslă, Încercând din răsputeri
să lupte cu valurile cele uriaşe şi să ţină barca la suprafaţă.
Deodată, un val uriaş s-a spart de bărcuţă şi a azvârlit-o pe
prinţesă în mare. Ea a început să se scufunde tot mai mult, şi
mai mult, spre adâncuri.
Cum plutea ea aşa, deodată prinţesa şi-a deschis ochii
şi a văzut cum o sirenă se îndrepta spre ea. Sirena îi zâmbi
frumos şi Îi atinse uşor fruntea. Spre bucuria ei, după ce trase
adânc aer În piept, prinţesa descoperi cu uimire că putea să
respire sub apă!
Apoi, sirena a luat-o pe prinţesă de mână şi a condus-o
spre adâncimi şi mai mari. Au trecut pe lângă creaturi marine
foarte frumoase, pe lângă scoici şi grădini subacvatice.lar În
mijlocul celei mai impresionante, era palatul Regelui Neptun.
Era atâta linişte şi frumuseţe acolo, Încât micuţei prinţese Îi
venea greu să creadă că deasupra ei vuia o furtună
Îngrozitoare.
Cu toate că era o cu totul altă lume, ea se simţea În
siguranţă acolo, În acel loc frumos. Regele Neptun Însuşi o
Întâmpină şi o pofti În regatul lui.
Îi povesti apoi cum o văzuse aruncată de furtuna cea mare În
valurile Învolburate şi Îi promise că va pune pe cineva să o
Înveţe cum să facă faţă furtunilor.
Atunci, sirena, noua prietenă a prinţesei, l-a rugat să o
lase pe ea să fie profesoara fetei. Regele Neptun Încuviinţă.
Atunci, sirena şi prinţesa au Înotat până au ajuns pe plaja unei
insule, o insulă Înconjurată de multe valuri ameninţătoare şi
furtuni. Sirena i-a spus tinerei fete:
- Trebuie să Înveţi cum să faci faţă valurilor şi furtunilor,
atunci când ele se năpustesc asupra ta.
La prima Încercare prinţesa doar a stat nemişcată şi a
aşteptat valul care se apropia furios. Bineînţeles că a trântit-o
la pământ! Prinţesa a Început să se rostogolească, râzând cu
poftă. Dar, la al doilea val, ea a învăţat cum să se repeadă
39

direct În el. Aşa trebuia să facă. Sirena i-a arătat cum să
navigheze o barcă În plină furtună.
Cele două s-au distrat de minune În după-amiaza
acelei zile. S-au plimbat pe plajă, exersând întâmpinarea unei
furtuni. Prinţesa a adunat scoici. Ea a găsit una speciala,
goală pe dinăuntru şi a Întrebat-o pe sirenă: ~ ..
- Unde sunt creaturile care au vieţuit In aceste SCOICI
frumoase? De ce ar părăsi cineva o căsuţă atât de frumoasă?
Sirena i-a răspuns:
- Fiinţa marină care a crescut În această scoică a
plecat spre o alta. A crescut prea mare pentru ea şi şi-a găs!t
alt cămin. Dar, această scoică este Încă foarte frumoasa.
Păstreaz-o ca amintire a timpului nostru petrecut Împreună!
De atunci, cele două fete au petrecut multe zile
Învăţând cum să se descurce cu furiile furtunilor.. _ calm.
În ceea ce o priveşte pe prinţesă, fiecare ZI petrecuta
acolo era una foarte specială, una aventuroasă. Curând, a
pierdut şirul zilelor.
40
Într-o zi, Regele Neptun a chemat-o la el. A spus:
-
- Draga mea prietenă, tu eşti pentru noi un musafir
foarte binevenit, cu care ne place să ne petrecem timpul. Dar,
cred că a venit timpul să te Întorci În lumea ta, la casa ta. Nu
uita ... vei rămâne mereu o prinîesă şi nimeni nu va putea să
Îţi ia acest lucru!
Dar prinţesa Îşi aminti toate lucrurile folositoare pe care
le-a Învăţat de la prietena ei sirenă şi toate momentele
minunate petrecute Împreună, de aceea nici nu a vrut să audă
despre o posibilă reîntoarcere În Regatul-de-lângă-Mare, unde
ar fi trebuit să Înfrunte furtuni şi schimbări neplăcute. I-a
mărturisit asta micuţei sirene. Şi atunci, sirena i-a mărturisit un
secret foarte special despre ea, unul care să o facă
Încrezătoare În sine şi care să Îi asigure o stare de linişte şi
Atunci prinţesa s-a decis. I-a mulţumit Regelui Neptun
şi Întregii sale curţi pentru ospitalitate. Apoi, Însoţită de mica ei
prietenă, a Început să Înoate sus, tot mai sus, spre gOlful de
acasă, spre Regatul-de-lângă-Mare. Când au atins linia
malului, prinţesa s-a Întors către sirenă şi a Întrebat-o:
- Te voi mai revedea vreodată, draga mea prietenă?
Vei putea veni În vizită? Tu eşti prietena mea cea mai bună şi
nu vreau să Îmi iau rămas bun de la tine!
Micuţa sirena i-a amintit de secretul lor special şi a
promis:
- Eu voi fi mereu parte din tine, deoarece m-ai primit
deja În inima ta. Atunci când vei vrea să simţi căldura
prieteniei ce ne leagă, priveşte scoica pe care ai găsit-o.
Cu acele ultime cuvinte, sirena se scufundă În mare.
Cât despre prinţesă, aceasta s-a Întors În Regatul ei. Zilele
treceau şi ea şi-a dat repede seama că era foarte dibace În a
Înfrunta furtunile, ceea ce îi era foarte folositor deoarece
simţea cum devenea tot mai puternică. Şi ori de câte ori avea
nevoie de prietena ei din mare, privea scoica cea frumoasă şi
Începea să resimtă acea căldură specială şi binefăcătoare
care o inunda.
41
 Băiatul din perete
-
Băiatul din perete

Odată, demult, s-a născut un băiat. Atunci când a

Problemele vizate: retragerea în sine, depresia şi proasta
părere despre sine, toate din cauza conflictelor permanente de
ajuns destul de mare încât să priceapă ce se întâmpla în jurul
acasă;
lUi, şI-a dat seama că era prins în mijlocul unui război.
Vieţuia pe un teritoriu unde rachetele şi bombele
Potrivită pentru: de la vârsta de 6 ani în sus; explodau pretutindeni, iar oamenii plini de ură se împuşcau,
încercând să se rănească sau chiar să se ucidă.
Mesajul: Ai dreptul de a refuza luarea unei părţi într-un
conflictl Ai dreptul de a căuta oameni care să te poată ajuta să
scapi de depresie şi să îţi dezvolţi o părere bună despre tine
însuţi, să devii o persoană sănătoasă psihic şi sufleteşte!
Copilul poate şi are dreptul incontestabil de a percepe lumea
din jur prin proprii săi ochi, fără vreo denaturare impusă!

Simbolurile şi metaforele:
- zidurile = scufundarea în depresie;
- întunericul = refuzul de a vedea;
- tunel urile = îngroparea tristeţii;
- veveriţa = înţelepciunea subconştientului.

Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul

personajului principal.

Notă: Această poveste a fost concepută pentru cazul unui băiat în

vârstă de 7 ani ai cărui părinţi erau divorţaţi de mai mulţi ani de zile,
dar care continuau să îl folosească ca motiv de dispută. Povestea l-a
ajutat să îi mărturisească mamei sale că îşi dorea să locuiască doar
cu tatăl lui, care era mult mai sănătos. Mai mult, l-au ajutat să îşi
îmbunătăţească relaţiile sociale şi notele la şcoală.

Băiatul nu se putea deloc apăra deoarece era mult

prea mic pentru a şti cum să folosească o rachetă, şi nici nu
simţea nevoia să ucidă sau să rănească oameni.
Dar, nu avea încotro. Trăia în plin război şi trebuia să
facă ceva, altfel ar fi putut fi lovit, rănit sau chiar ucis. Aşa că a

42 43

••___
=.==_=
....~.,~K~~_ .. =_.ommmm____________________. .__________________________________ ~

început să înalţe ziduri în jurul lui, sperând că acolo, în acea
ascunzătoare, nimeni nu îl va observa. Mai mult, doar aşa ar
putea scăpa de toate acele răutăţi ce îl ameninţau. A folosit
copaci, dar nu a tăiat în ei nici o fereastră sau uşă, iar
acoperişul era gros şi întunecat la culoare. Când totul a fost
gata, obişnuia să stea ascuns acolo şi să nu facă nici un
zgomot, doar aşa simţindu-se în siguranţă.
Din cauza întunericului, îşi putea da seama de trecerea
timpului doar după modificările de temperatură. Percepea
schimbarea anotimpului doar în funcţie de cât de cald sau de
cât de frig îi era. Totuşi, se simţea foarte singur. Dar războiul
era prea înfricoşător ca el să aibă curajul de a schimba ceva
în viaţa lui.
Nu ştia ce să facă.
Într-o zi, o veveriţă mică a început să sape, răzbind
prin siguranţa pereţilor. A ajuns în interiorul ascunzătorii şi se
tot învârtea pe acolo, explorând. Băiatul a devenit interesat de
micul animal şi l-a întrebat curios:
- Cum ai ajuns aici? Credeam că nimeni nu poate
pătrunde aici, dincolo de aceşti pereţi puternici, fără ferestre
sau uşi.
- Nu fi prostuţ! a spus veveriţa. Întotdeauna există o
cale spre interior, aşa cum întotdeauna există o cale spre
exterior. Tocmai când crezi «ă ai construit nişte ziduri foarte
puternice, realizezi că, de fapt, nu sunt tocmai atât de
nestrăbătut! Nu te simţi un pic singur aici? E prea mult
întuneric şi e urât. Mi se pare prea deprimant ....
- Da, e destul de rău aici .... a recunoscut băieţelul.
Dar nu ştiu ce altceva aş putea face, deoarece sunt prins la
mijloc, într-un adevărat război, şi nu mai am unde să mă duc!
- DESIGUR că există un loc în care poţi merge! a
exclamat veveriţa. Nu peste tot sunt războaie. Aici eşti doar prins
într-o luptă. Dacă am putea ieşi de aici, ai putea ajunge într-un
loc unde nu sunt războaie ... Ar fi minunat să locuieşti altundeva!
Ai putea învăţa să înoţi, ai putea practica tot felul de sporturi şi ai
face toate acele lucruri distraGtive pe care le fac copiii ...
44
••______
. _,_.A_. ~ __________________________________--___________________--
Aşa că, băiatul şi veveriţa s-au aşezat şi au început să
-
se gândească la o modalitate de a-I elibera pe copil şi de a-I
duce departe de acele locuri pline de conflict.
Au analizat multe planuri diferite.
Mai întâi au luat în calcul construirea unui tunel lung,
care să îi scoată de acolo. Dar părea un volum de muncă
îngrozitor de mare şi le era teamă de posibilitatea vreunei
surpări. Apoi s-au gândit să răzbată cumva până afară, după
care să o rupă la fugă cât de tare ar fi putut, având la ei doar
speranţa că nici o bombă nu i-ar fi lovit. Dar nici acea idee nu
părea una prea bună.
La un moment dat, micuţa veveriţă a observat:
- Ştiai că oamenii ţin un steag alb ridicat atunci când
vor un armistiţiu? 'În tot acel timp împuşcăturile sunt oprite,
deoarece este vorba de un semn internaţional pentru pace. Se
ştie că cei care ţin acel steag alb nu sunt deloc periculoşi şi nu
intenţionează să rănească pe nimeni. Şi atunci, poţi trece prin
zone de război fără să fii vătămat în vreun fel!
De aceea, băieţelul căută o bucată de material alb şi îl
anină în vârful unui băţ lung. Aşeză veveriţa în buzunar şi,
temător, ieşi afară din zona lui de siguranţă. Începu să fluture
steagul cel alb şi păşi încrezător din ce în ce mai repede. Micul
animal il ghida pe calea cea mai scurtă, ca să iasă cât mai
repede din acea zonă de conflict. Cei care se luptau l-au zărit şi
au încercat să îl atragă fiecare de partea lui, dar băiatul a
refuzat. EI a refuzat să le devină complice, un războinic
înverşunat care să se avânte în iureşul fiecărei lupte. Era prea
obosit şi sătui de atâta ură şi luptă. S-a săturat şi de acele ziduri
care îl ţinuseră în siguranţă, dar prizonier, singur şi trist.
Băiatul a continuat să meargă înainte, până ce a ieşit
din zona conflictuală şi a ajuns într-un loc în care nu erau
deloc războaie. Nu erau nici bombe, nici rachete şi nici lupte
crâncene. A întâlnit oameni care s-au arătat foarte bucuroşi să
aibă grijă de el, să îi dezvăluie ce însemna de fapt distracţia,
învăţătura şi iubirea.
45

)
. l
Băiatul a Început să afle multe lucruri folositoare, atât
despre sine, cât şi despre noua lume din care făcea parte. Dar,
cea mai importantă Învăţătură pe care acei noi prieteni i-au dat-
o a fost cum să se ţină departe de războaie, pentru a nu mai fi
nevoit să construiască ziduri de protecţie În jurul lui.
Ştia că era În regulă să fie supărat, chiar furios, dar că
atunci când furia Începea să pună stăpânire pe el şi să îl
controleze, păşea deja În plină zonă de conflict, chiar de
război. De atunci Încolo, băiatul a acumulat tot mai multe
cunoştinţe despre Încrederea În sine, despre dragostea de
sine şi despre ce Înseamnă de fapt Înţelegerea dintre oameni.
Iar lumea a devenit pentru el un loc În care adesea uita că
războaiele existaseră cândva. Era cea mai bună lume cu
putinţă!
46
-
Cele două perechi de ochelari
Problemele vizate: părinţii care se urăsc, cei care se complac
Într-o stare conflictuală, plină de furie şi/sau cei care
divorţează, Încearcă să Îi Îndoctrineze pe copiii lor În propria
mentalitate; de asemenea, acei părinţi care Încearcă să
convingă copiii că sunt abuzaţi, când de fapt nu sunt;
Potrivită pentru: vârste cuprinse Între 6 şi 16 ani;
Mesajul: Este deosebit de important, de normal şi de sănătos
să vezi lumea aşa cum este ea de fapt! Este normal să Îţi
formezi propria părere despre fiecare părinte În parte şi despre
modul În care te tratează! Ai dreptul de a te Împotrivi şi de a le
spune părinţilor că ai propriul tău punct de vedere! Ai dreptul
de a refuza să fii manipulat!
Simbolurile şi metaforele:
- ochelarii fumurii = punctual de vedere inadecvat al părinţilor;
- obligarea copilului de a purta ochelarii = obligarea copilului
de a vedea lucrurile din punctul lor de vedere (redefinirea
percepţiei);
- perceperea lumii În culorile negru şi roşu = perceperea lumii
Într-o stare de furie neputincioasă;
- şoarecele = elementul de schimbare.
Elementele poveştii care pot fi schimbate: adăugarea unor
noi cereri din partea fiecărui părinte; adăugarea unei persoane
familiare copilului, la care acesta să apeleze pentru ajutor.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru doi pacienţi diferiţi, în
vîrstă de 7, respective de 9 ani. Părinţii erau cuprinşi de o stare
conflictuală plină de furie. O pereche de părinţi fuseseră căsătoriţi
unul cu celălalt de 3 ori. Ceilalţi doi părinţi fuseseră căsătoriţi timp de
3 ani, divorţaţi alţi 8 ani şi încă se certau în mod constant între ei.
Citirea acestei poveşti şi a celei intitulată Băiatul/Fata din perete,
precum şi a altora generatoare de forţă, a schimbat foarte mult felul
de a fi al celor doi copii.
47

Cele două perechi de ochelari
A fost odată ca niciodată, într-un ţinut îndepărtat, un
rege şi o regină. Regina născu o fetiţă frumoasă şi deşteaptă.
• Dar, un nor Întunecat se abătu peste întregul regat,
aducand cu el multe lupte şi războaie. Curând prinţesa fu prinsă
la mijloc, trasă când Într-o parte, când în alta. De aceea, de
multe ori nici nu mai ştia În ce parte se afla.
A devenit tare tristă, confuză şi speriată. Prinţesa s-a
retras În sine, Încercând să treacă cu bine peste fiecare zi.
Atunci când era În preajma reginei, fetiţa primea de la aceasta
ochelarii ei, cu promisiunea că urma să se simtă mai bine.
Mama fetiţei o obliga să Îi poarte ochelarii, spunându-i
că era nevoie de ei pentru a i se corecta vederea. Pe de altă
parte, când prinţesa era În preajma regelui, acesta Îi smulgea
ochelarii şi Îi arunca, oferindu-i pe ai lui, cu promisiunea că
doar acea pereche de ochelari Îi vor Îmbunătăţi vederea În aşa
măsură Încât să vadă corect şi să scape de tristeţe.
Sărmana prinţesă tot schimba cele două perechi de
ochelari, în funcţie de părintele lângă care se afla. Lupta
ochelarilor continuă multă vreme, dar, ca să spunem lucrurilor
pe nume, prinţesei nici nu Îi plăceau vreuna dintre perechi. I se
păreau mult prea inutile deoarece nu vedea bine cu ele. Ori de
48
=[(4 az;;w
câte ori le folosea, lumea din jur Îi părea Întunecată şi
-
mohorâtă, colorată doar în negru şi roşu. Uneori îşi punea
ambele perechi de ochelari şi atunci priveliştea era cu adevărat
ciudată şi Înspăimântătoare.
Din cauză că Îşi petrecea mai tot timpul Încercând să
nu uite când şi ce pereche de ochelari să folosească mica
prinţesă Începu să întâmpine greutăţi la şcoală şi În a-şi face
prieteni. Era tot mai singură şi mai Închisă În sine, iar În
adâncul sufletului ei simţea prezenţa unei dorinţe arzătoare pe
care nu ŞI-O putea deloc explica.
Într-o zi se afla În grădina palatului, admirând sau, mai
degrabă, Încercând să admire copacii şi florile. Ca de obicei Îi
era greu să vadă pe unde mergea, din cauza acelor ochel~ri.
Iar În acea zi, Îşi pusese ambele perechi de ochelari.
La un moment dat, a auzit un chicol. Încercând să
depisteze sursa acelui mic zgomot, auzi cum chicotul deveni
râs, unul din ce În ce mai puternic. Prinţesa nu reuşea Însă să
vadă care era sursa lui şi asta numai din cauza ochelari lor. Nu
d_eparte de piciorul ei, un şoricel năstruşnic se ţinea cu
labuţele de burtă, abia mai putând râde. Oricum, trebuie să
recunoaştem că priveliştea unei fetiţe cu două perechi de
49

ochelari cu lentile groase şi înceţoşate era una foarte haioasă.
Dar, prinţesei nu îi venea deloc să râdă. Ea se înfurie şi
întrebă:
- Cine râde de mine? a strigat ea.
- Eu! a răspuns o voce, de undeva de jos.
- Unde eşti? Arată-te imediat! a ordonat micuţa
prinţesă, încercând să pară foarte sobră.
- Sunt chiar aici, În faţa ta! a spus şoarecele. Dacă ţi-ai
da jos acei ochelari, m-ai putea vedea foarte bine!
- Dar nu pot ... a răspuns fetiţa tristă. Trebuie să port
cel puţin o pereche tot timpul. Uneori chiar pe ambele ... Aşa
mi-au spus părinţii mei, regele şi regina.
- Cum e când priveşti prin ei? a întrebat şoricelul.
- Ei bine, nu prea bine ... i-a răspuns prinţesa. Totul
pare atât de trist, de urât şi chiar plin de furie.
- Bine, dar lumea nu este deloc aşa cum o vezi tu prin
ochelari! i-a spus şoarecele, care nu mai râdea. A venit
vremea să înţelegi că ai dreptul să faci o alegere. Poţi păstra
ochelarii, sau Îi poţi da jos. De ce nu Încerci puţin să priveşti
lumea fără ei, aşa cum, de fapt, o vedem cu toţii? Apoi vei
decide dacă îi mai vrei sau nu.
Prinţesei i se făcu puţin teamă, amintindu-şi de părinţii
care îi ceruseră să poarte mereu ochelarii, doar pentru că aşa
vroiau ei. Dar, chiar ar fi vrut să poată vedea încotro se
îndrepta, de aceea, încet-încet, îşi dădu jos cele două perechi
de ochelari. Şi atunci ... dar ce minunăţii avea În jur! Simţea
cum întreaga-i fiinţă îi era inundată de bucurie. Grădina era
foarte frumoasă, plină de veselie şi scăldată într-o mare de
culori! Iar acolo jos, lângă piciorul ei, stătea şoricelul zâmbind
cu bunătate. EI i-a spus:
- Acum, alegerea îţi aparţine în întregime. Nu ai nevoie
de ochelari. Ai o vedere perfectă şi ar fi ciudat să îi mai
foloseşti. Trebuie să vezi lumea aşa cum este ea de fapt.
Prinţesa îl asculta mirată. Nimeni nu îi mai vorbise aşa.
Asculta şi înţelegea: chiar avea dreptul de a alege! Şi chiar a
50
. " . ,Z:
-
ales, a ales să nu mai poarte acei ochelari, să poată vedea
lumea fără ei.
Apoi, cei doi prieteni au continuat să discute despre
multe alte lucruri foarte importante: despre viaţă, despre
perceperea lucrurilor, despre frumuseţea care ne înconjoară.
Bineînţeles că regele şi regina s-au supărat foarte tare
pe prinţesă şi i-au cerut să îşi pună ochelarii imediat. Dar ea a
refuzat. Putea să vadă altfel lucrurile şi le răspunse că
vederea ei era perfectă.
Continua să privească conflictele din regat, dar într-o
cu totul altă manieră, una care nu era deloc Înfricoşătoare. Mai
mult, le-a mărturisit că era încântată de mulţimea de culori şi
de frumuseţea care se răsfrângeau asupra lumii.
Putea să' vadă prea bine toate acele adevăruri.
Şoricelul a fost cel care a ajutat-o să vadă altfel lucrurile, într-o
lumină mai bună şi nu atât de înspăimântătoare. Lumea nu era
chiar atât de rea. Avea dreptul de a-şi face prieteni, de a
învăţa şi de a creşte aşa cum îşi dorea. Iar când a crescut
destul de mare încât să devină regină, a ştiut cum să conducă
regatul, altfel decât îl conduseseră părinţii ei. De asemenea, a
avut mereu grijă să nu mai poarte ochelari de care nu avea
nevoie.
51
 durerii. Aşadar, a Început să caute o carapace de scorpion şi
-
Vulturul şi carapacea Scorpionului un ac.
După multe căutări, a reuşit. Şi-a aşezat bucuros
carapacea pe spate şi ţinea acul cu mândrie, crezându-se
A fost odată ca niciotlată o familie de vulturi, În care s- astfel scăpat de alte experienţe dureroase. A observat, totuşi,
a născut un pui. Era un pui norocos, cu un destin măreţ: avea cum carapacea Împiedica căldura de afară să pătrundă În
să Înveţe să zboare până sus În Înaltul cerului, urma să fie
corp, dar nu i-a păsat.
apreciat şi venerat. Şi-a spus că are destulă căldură proprie pe care o va
Toate acestea deoarece vulturul este privit ca simbol al reţine În interiorul carapacei şi era suficient. Pe măsură ce
libertăţii. Puii de vultur sunt crescuţi În cuiburi imense,
creştea, continuând să poarte carapacea de scorpion, vulturul
construite sus În copaci; acestea sunt atât de mari şi de
adânci, Încât oricine ar putea crede că puii crescuţi acolo sunt se credea protejat Împotriva oricărei dureri. Deşi carapacea
În deplină siguranţă. era invizibilă celor din jur, mulţi dintre aceştia Îi simţeau
Dar iată că, un astfel de pui a căzut din cuib. Poate că prezenţa atunci când se apropiau de vultur, şi se Îndepărtau În
a fost pedepsit, poate că nu era destul de mare ca să poată grabă.
zbura, sau poate că părinţii lui au omis să îl Înveţe.
Oricare ar fi fost adevăratul motiv, acel pui de vultur nu
deţinea ştiinţa zborului, motiv destul de bun pentru a cădea din
cuib şi a se lovi tare de pământ. Acea nouă experienţă a fost
una foarte dureroasă.
f
Dacă părinţii ar fi observat incidentul sau dacă le-ar fi fJ
păsat câtuşi de puţin că puiul lor zăcea rănit pe jos, totul ar fi
fost prea lipsit de importanţă pentru a fi menţionat. Dar,
părinţilor nu părea să le pese de durerea puiului lor. De fapt, ei
chiar continuau să îl Împingă afară din cuib, şi cu alte ocazii.
1
1
Cumva, puiul de vultur reuşea să Îşi găsească drumul
înapoi în cuib, dar era un drum dificil şi greu de urmat.
Într-una din zile, pe când zăcea pe jos, În urma altei 1
căderi din cuib, a observat un scorpion ce se târa În
apropriere. Mai observă că acel scorpion era acoperit de o
1
carapace tare de protecţie şi avea un ac cu care se putea
apăra de la distanţă de animale. Ajungând În dreptul vulturului,
scorpionul nu îi dădu acestuia nici o atenţie.
Era foarte clar că scorpionul se considera o creatură
care îşi era sie însăşi suficientă. Sătui să tot fie aruncat din
cuib şi să tot sufere pe jos, uitat de părinţi, puiul de vultur a
decis să devină un scorpion, un animal protejat împotriva
ji
52 1
53
I

1 2ChZW&_" __ ,s&..it ",,5..,

 -
Dacă,
din întâmplare, cineva nu sesiza la timp lui, pe care o împărţea cu ceilalţi, cu multă plăcere. Şi aproape
prezenţa carapacei şi se apropia prea mult, vulturul folosea fără să realizeze ce se întâmpla, acea căldură împărtăşită, şi
acul pentru a impune respect. Odată cu trecerea timpului, care apoi se întorcea la el, i-a şters durerea de care se
orice amintire a vulturului legată de căldură, atingere şi ascunsese în trecut.
relaţionare a dispărut. Trecu o vreme ... vulturul era sus, în cuibul lui,
Şi atunci, exista un moment, doar un minut, când înconjurat de pui, care erau nerăbdători să înveţe de la tatăl
pasărea se întreba dacă preţul plătit pentru a putea beneficia lor. I-a învăţat multe lucruri: cum să zboare, cum să prindă
de "siguranţa" oferită de carapacea scorpionului merita toată peşti şi cum să vâneze în pădure. Dar, cea mai importantă
lipsa de afecţiune pe care o resimţea. învăţătură a fost cum să îşi împărtăşească căldura şi, mai mult
Într-o seară, după ce a vizionat un vechi film, Colind de decât atâta, încurajarea şi conştientizarea faptului că ei pot
Crăciun, în care personajul principal, Scrooge, îşi revizuia zbura, atât în sus, cât şi în jos.
viaţa, vulturul a adormit şi a intrat uşor pe tărâmul viselor. Se
văzu bătrân, bolnav şi singur. Îi vedea pe alţii înconjuraţi de cei
dragi şi atunci îşi simţi sufletul gol. Parcă pierduse ceva foarte
valoros.
Apoi, fantoma Crăciunului ce urma să vină, i-a spus:
- Nu vei obţine niciodată ceva ce nu eşti în stare să
dăruieşti!
Apoi scena din vis se schimbă şi vulturul se trezi în
trecut. Se văzu căzând din cuib şi din cauză că nu ştia zbura,
se rănea în mod repetat.
Fantoma Crăciunului trecut i-a spus:
- Nu mai eşti un pui şi acum ştii cum să zbori!
Curând, vulturul se adânci într-un somn adânc. Când
s-a trezit, ceva în interiorul lui se schimbase. Se mişcă şi
carapacea scorpionului îi păru o povară foarte grea. Acul îi
rănea mâna şi chiar se înţepă, din greşeală. Şi, fără să îşi dea
seama ce făcea, sau poate că era timpul să facă acel lucru,
vulturul se descotorosi de carapace şi de ac. Le purtase prea
mult timp.
La început, lipsa carapacei îl făcea să se simtă ciudat.
Apoi, îşi dădu seama că putea zbura mult mai sus şi mult mai
repede fără acea povară copleşitoare.
Mai mult, cei din jurul lui, simţind lipsa carapacei şi a
acului, se apropiau de vultur. Iar acesta, putea pentru prima
dată să experimenteze un nou tip de căldură, venit din afara

55
54

2 •. _ ::: ,AC. &: •

 se schimbe, iar comportamentul lui a început să ameninţe
-
Fetiţa cu inima frântă
siguranţa copiilor lor. Atunci, fata s-a "închis în ea" complet,
îngheiându-şi sentimentele şi reacţiile la manifestările
comportamentale ale tatălui ei. Ea a fost inclusă într-un
Probleme vizate: părinţi care se schimbă în mod dramatic
program terapeutic scurt, în timpul căruia i s-a citit de cîteva
din cauza unor probleme precum: alcoolul, abuzul de droguri:
ori această poveste. Fetiţa a făcut şi nişte desene care au
accidentele, pierderea locului de muncă etc.; reacţia copiilor
demonstrat foarte clar progresul ei: de la lipsa detaliilor faciale,
la astfel de schimbări: paralizie interioară şi închidere în sine.
la închiderea şi retragerea în sine, până la conturarea unei
Dacă este vorba şi de traumă, atunci se poate vorbi
feţe zâmbitoare.
despre Tulburările de Stres Post-Traumatice.

Potrivită pentru: vârste cuprinse Între 6 şi 16 ani.

Mesajul: Poţi găsi mijloacele adecvate pentru a-ţi vindeca

durerea: vorbind cu cei din jurul tău şi acceptând
comportamentul tatălui tău. Retragerea în tine şi tăcerea nu îţi
vor vindeca durerea pe care o simţi În suflet.

Simboluri şi metafore:
- vraja cea rea=tot ceea ce determină un părinte să se
schimbe în mod dramatic şi să se comporte neadecvat; în
acest caz, este vorba despre alcoolism.
- întrerupătoarele=control asupra emoţiilor, gândurilor şi a
comportamentului.
- profesoara cea înţeleaptă=înţelepciunea subconştientului.

Elemente din poveste care pot fi modificate:sexul

personajului principal, tipurile de comportament ale părinţilor,
consecinţele închiderii întrerupătoarelor.

Notă: Această poveste a fost compusă pentru o tînără de 13

ani, al cărei tată s-a transformat Într-un timp scurt, dintr-un
părinte iubitor şi grijuliu, într-un alcoolic violent şi cu un
comportament anormal. Deşi băuse şi înainte, alcoolul nu a
re,Prezentat un pericol major. Înainte, el fusese grijuliu, un
pannte ŞI un om de afaceri plin de succes. Mama tinerei fete a
trebuit să se despartă de tată, atunci când acesta a refuzat să

56 57

" ..-.2! .~> w,_ .sua :u

 Fetiţa cu inima frântă
A fost odată ca niciodată o prinţesă care se numea
Cristina. Ea locuia împreună cu mama ei, regina, şi cu tatăl ei,
regele, într-un regat minunat.
Toţi trei formau o familie fericită şi îşi ocupau timpul cu
multe activităţi frumoase, până când, într-una din zile, o vrajă
malefică a fost aruncată asupra regelui, iar acesta începu să
îşi schimbe comportamentul. Dar, nu doar tatăl se schimbă, ci
şi familia în sine. Fără râsete, distracţie sau dragoste, castelul
era pustiu şi rece.
Vraja îl făcea pe rege să fie rău şi distructiv: îşi neglija
îndatoririle pe care le avea în calitate de rege al acelui ţinut,
arunca cu diverse lucruri şi le rupea şi, mai mult decât atâta,
striga la prinţesă şi la regină. În ciuda faptului că supuşii cei
loiali discutau cu el şi îl implorau să găsească o modalitate de
a scăpa de vraja cea malefică, totul rămânea neschimbat.
Şi pentru că lumea interioară îi era Îngheţată, durerea
-
pe care Cristina o simţea nu avea nici o supapă prin care să
se reverse În exterior. Cu timpul, ceea ce ar fi trebuit să o ţină
departe de sentimentele cele insuportabile, a generat o
infecţie interioară, care, ignorată, se extindea tot mai mult în
adâncurile fiinţei ei. Rănile Cristinei erau mai grave iar durerea
era neînţeleasă şi mult mai mare decât aceea determinată de
sentimentele unei inimi frânte.
Într-o noapte, pe când Cristina dormea, o profesoară
înţeleaptă i-a apărut în vis şi a început să îi povestească
despre inima cea frântă şi despre toate acele întrerupătoare
pe care tânăra fată le-a închis. Cu grijă, ea a ajutat-o pe
prinţesă să conştientizeze existenţa a multor altor mijloace de
suprimare a durerii: atâtea mijloace prin care Cristina s-ar
ajuta singură, s-ar vindeca şi ar deveni prietenă cu ea însăşi.

Q
Regele nu reuşea deloc să se vindece.
Pe măsură ce comportamentul tatălui ei se înrăutăţea,
printesa Cristina, care, de altfel, îşi iubea foarte mult părintele,
a observat cum şi inima ei începea să se sfâşie de durere. Nu

O
îi plăceau deloc noile sentimente şi gânduri pe care le avea.
Tristeţea pe care o simţea în suflet o făcea să îşi simtă
trupul într-un fel care îi displăcea total. Şi atunci, ceva din
adâncul ei o determină să găsească acele întrerupătoare care
îi controlau gândurile, sentimentele, felul în care corpul
reacţiona şi să le închidă. Nu făcea asta doar aşa, ci pentru că
nu mai suporta sentimentul inimii frânte şi tot ce era legat de
ea.
De aceea mintea ei a găsit o modalitate prin care să se
ajute, să se elibereze. Cu toate acestea, închiderea acelor
întrerupătoare nu i-a reparat inima. De fapt, pe măsură ce
vraja se lega tot mai strâns de rege, inima tinerei fete se
frângea tot mai mult. Când s-a trezit În dimineaţa următoare, prinţesa
Cristina şi-a dat seama că a învăţat multe din visul nopţii

58 59

,.•.-,g :c"
trecute. Ea a Început să se manifeste În moduri noi şi diferite
care permiteau durerii din inimă să fie eliberată.
Tânăra le-a dat voie prietenilor, familiei şi altor adulţi să
o ajute În această problemă.
Făcând toate aceste lucruri, prinţesa Cristina a reuşit
să perceapă. altfel comportamentul tatălui şi să găsească o
nouâ modalitate de a se descurca cu acea vrajă malefică. ln
felul acesta, nu a trecut mult timp până când inima prinţesei a
fost vindecată.
A rămas doar o cicatrice micuţă, care îi amintea de
conflictul avut cu tatăl ei. Cristina a Învăţat multe din
experienţa avută, ceea ce a ajutat-o mai târziu În relaţia cu
regele şi cu alţi oameni-problemă pe care i-a întâlnit În viaţa ei.
De-a lungul vieţii ei, prinţesa Cristina şi-a făcut mulţi prieteni, a
ştiut cum să Îşi pună În valoare multele talente cu care era
Înzestrată şi nu şi-a mai Îngheţat niciodată mintea şi
sentimentele În faţa acelor lucruri pe care trebuia să le vadă şi
să le Înţeleagă.
60
Fetiţa cu inima frântă
-
(versiunea a doua)
Probleme vizate: părinţi care se schimbă În mod dramatic,
din cauza unor probleme precum: alcoolul, abuzul de droguri,
accidentele, pierderea locului de muncă etc.;
- reacţia copiilor la astfel de schimbări: Învinovăţirea lui/ei
pentru comportamentul şi problemele părintelui.
Potrivită pentru: orice copil care preia responsabilitatea unei
probleme ce nu Îi aparţine.
Mesajul: Nu poţi rezolva o problemă pe care nu tu trebuie să
o rezolvi. Nu eşti responsabil pentru comportamentul
disfuncţional al părinţilor tăi. Tu eşti În stare să găseşti o
modalitate de a scăpa de durerea pe care o simţi şi de a te
confrunta cu părintele tău.
Simboluri şi metafore:
- vraja cea rea=tot ceea ce poate determina un părinte să se
schimbe În mod dramatic;
- Întrerupătoarele=control asupra emoţiilor, gândurilor şi a
comportamentului;
- profesoara cea Înţeleaptă=Înţelepciunea subconştientului;
- cheia=soluţia la o problemă personală ce trebuie găsită de
persoana care are acea problemă.
Elemente din poveste care pot fi modificate: sexul
personajului principal; sexul părintelui; comportamentele
părinţilor; ceea ce copilul Îşi spune atunci când preia
responsabilitatea pentru comportamentul părinţilor lui.
Această poveste ar putea fi adaptată pentru copilul al
cărui părinte a murit sau care suferă de o boală severă sau În
fază terminală, În cazul În care acel copil se simte vinovat de
acea moarte sau de acea boală.
61

Notă: Această poveste a fost scrisă pentru un copil al cărui
tată şi-a pierdut locul de muncă şi a devenit violent şi abuziv,
atît cu soţia, cât şi cu fetiţa. De obicei, copiii se învinovăţesc
pentru comportamentul părinţilor lor deoarece ei sunt de sine
centraţi şi au nevoie de iluzia unor părinţi iubitori şi a toate
ştiutori. Chiar mulţi adulţi continuă să se simtă responsabili de
pe vremea când erau doar nişte copii pentru evenimente care
depăşeau puterea lor de control. Deoarece este imposibilă
rezolvarea unor probleme ce aparţin altora, tema
responsabilităţii este una deosebit de importantă.
62
,,_4.
Fetiţa cu inima frântă
-
(versiunea a doua)
A fost odată ca niciodată o prinţesă, pe nume Cristina.
Ea locuia împreună cu mama şi cu tatăl ei într-un regat frumos
şi trăia multe întâmplări minunate, într-o familie foarte fericită,
până când, într-o zi, o vrajă malefică a fost aruncată peste
rege şi el a început să se schimbe. Nu doar tata se schimba, ci
şi familia în sine. Nu se mai auzeau râsete, iar veselia şi
dragostea păreau pierdute pentru totdeauna.
Vraja îl făcea pe rege să fie rău şi distructiv: îşi neglija
îndatoririle pe care le avea în calitate de rege al acelei ţări,
arunca cu dive'rse lucruri şi le rupea şi, mai mult decât atâta,
striga la prinţesă şi la regină. În ciuda faptului că supuşii cei
loiali discutau cu el şi îl implorau să găsească o modalitate de
a scăpa de vraja cea malefică, totul rămânea neschimbat.
Regele nu reuşea deloc să se vindece. Pe măsură ce
comportamentul tatălui ei se înrăutăţea, prinţesa Cristina,
care, de altfel, îşi iubea foarte mult părintele, a observat cum şi
inima ei începea să se sfâşie de durere. Nu îi plăceau deloc
noile sentimente şi gânduri pe care le avea.
Tristeţea pe care o simţea în suflet o făcea să îşi simtă
trupul într-un fel care îi displăcea total. Ea s-a gândit şi a ajuns
la concluzia că doar ea putea fi responsabilă pentru
nenorocirea care se abătuse asupra tatălui ei, deoarece el nu
ar fi declanşat-o niciodată.
Şi de aici, până la a se simţi responsabilă pentru
găsirea unei soluţii de rupere a vrăjii, nu a fost decât un pas.
Aşa a început prinţesa Cristina să caute cheia rezolvării
problemei, dar nimic din ce făcea nu părea să aibă vreun efect
pozitiv. Pe măsură ce vraja se lega tot mai strâns de rege şi
acesta se comporta tot mai abuziv, inima tinerei fete se
frângea tot mai mult. De aceea, ea căuta şi mai intens acel
mijloc prin care să îşi ajute tatăl să redevină cel care fusese
cândva.
63

Din păcate, nici o soluţie încercată nu dădea rezultatul
dorit. Prinţesa Cristina se considera vinovată pentru
comportamentul tatălui ei, lucru care o rănea în felurite moduri
!1eînţelese şi care o făcea să îşi simtă inima tot mai îndurerată.
In fiecare seară, fata mergea la culcare cu ochii înlăcrimaţi. Era
tristă deoarece se considera cauza tuturor problemelor din familia
ei şi deoarece nu reuşea să găsească cheia rezolvării lor.
64
Într-o noapte, pe când dormea un somn adânc şi
-
tulburat, o profesoară înţeleaptă îi apăru în vis. Aceasta îi vorbi
Cristinei despre vraja cea malefică, despre rege şi despre
rezolvarea pozitivă a necazului abătut asupra familiei regale:
- Tatăl tău s-a ferecat într-o temniţă pe care el însuşi a
creat-o! a spus ea. Tu nu ai puterea de a deschide uşile
acestei temniţe. Doar tatăl tău se poate elibera, dacă va găsi
cheia cea potrivită.
Apoi, profesoara i-a mai p'ovestit şi despre multe alte
lucruri: despre dragoste şi responsabilitate, despre postura de
părinte şi cea de copil, despre vindecarea unei inimi şi despre
cum a-şi fi ei însăşi prieten.
În dimineaţa următoare, când s-a trezit, prinţesa a
înţeles că a învăţat multe în timpul visului din noaptea
precedentă. Se simţea de parcă o greutate gigantică i se
ridicase de pe umeri. Se comporta altfel, în moduri noi şi
diferite.
Deşi continua să îşi iubească tatăl, Cristina încetă să
mai caute cheia rezolvării problemelor lui şi spera ca el însuşi
să descopere rezolvarea. Făcând asta, durerea din inima ei se
micşora. De asemenea, prinţesa le permitea prietenilor şi
familiei să o ajute cu acea durere. Curând, a ajuns la o nouă
conştientizare a felului în care să se comporte cu regele.
Nu după mult timp, Cristinei i se vindecă inima. Pe
măsură ce creştea şi călătorea prin viaţă, prinţesa Cristina s-a
mai întâlnit cu oameni aflaţi sub vrăji malefice. Dar, pentru că
a învăţat multe din experienţa avută cu tatăl ei, Cristina nu s-a
mai învinovăţit niciodată pentru probleme pe care nu le
creease ea.
Ea a învăţat că era foarte important să se concentreze
doar pe acele probleme pe care ea trebuia să le rezolve. Când
a devenit adult, Cristina a scris cărţi despre rezolvarea
problemelor şi controlul conflictelor. Acesta era felul ei de a-i
ajuta şi pe alţii să Îşi rezolve singuri problemele.
65
t4 ,_" . 5 L»
 -
Printesa şi războinicii Printesa şi războinicii

Problemele vizate: copilul căruia Îi este frică de mania

improprie a părintelui (aceasta nu este o poveste potrivită A fost odată ca niciodată o prinţesă pe care o chema
pentru un copil care are un părinte violent sau a cărui mânie earia.
este abuzivă). earia locuia Într-un castel frumos, dar care era
Înconjurat de o fortăreaţă. De cele mai multe ori viaţa din acel
Potrivită pentru:vârste cuprinse Între 6 şi 12 ani. castel era foarte liniştită, cu excepţia momentelor În care
războinicii din satul Învecinat Încercau să atace zidurile
Mesajul transmis: Mânia care nu are un obiectiv anume vizat fortăreţei.
sau care nu este direcţionată În mod expres pre tine, nu te va Ei alergau spre acestea, le izbeau şi aruncau cu săgeţi.
răni. Tu deţii dreptul de a le spune răspicat părinţilor tăi despre Atunci când se Întâmplau toate acestea, castelul cel liniştit
modul În care furia lor te afectează. devenea o locuinţă plină de agitaţie şi frică. Iar prinţesa earia
Simboluri şi metafore: se ascundea sub patul ei, pentru oi scăpa de furia războinicilor.
-castel Înconjurat de o fortăreaţă=căminul copilului;
- războinicii=părintele cel mânios;
- izbitul În perete=exprimarea verbală a mâniei.

Elemente din poveste care pot fi modificate: sexul copilului;

comportamentul războinicilor; sexul războinicilor.
Nu modificaţi povestea, astfel Încât războinicii să facă
ceea ce le spune copilul, deoarece o poveste terapeutică nu ar
trebui să promită că un copil poată ajunge la un anumit tip
comportamental, care, de altfel, i-ar fi impropriu.

Notă: Această poveste a fost scrisă pentru o fetiţă În vârstă de 6

ani al cărei tată devenise un alcoolic zgomotos şi agresiv. Mama s-
a separat de soţ, dar acesta continua să revină În căminul conjugal
şi să lovească putemic În uşi. EI urla şi arunca cu diverse obiecte,
dar era, În general, inofensiv. Însă, fetiţei Îi era atât de frică de
izbucnirile lui, Încât toată această teamă s-a revărsat În Întreg
comportamentul ei. Aşa a apărut şi problema curăţirii camerei,
deoarece ea devenise foarte dezordonată. Această poveste a
ajutat nu doar la alinarea fricii fetiţei până acolo Încăt şi-a exprimat
sentimentele În faţa tatălui, dar mama ei a menţionat că fata a
Început chiar să Îşi facă curăţenie În cameră.

67
66

re i.; ..' ._ i
v • =
 şi, dând din cap dezaprobator, îşi spunea cât de naivi păreau.
-
Uneori, nu reuşea să se strecoare sub pat, din cauza
mulţimii de jucării şi haine ce se afla acolo. Atunci, încerca să
A Încetat să se mai ascundă şi să se acopere cu diverse
intre în dulap, dar şi acesta era atât de dezordonat, încât fetiţa pături. Uneori se Înfuria şi striga la războinici:
nu putea afla nici acolo ascunzătoare. - De ce vă comportaţi atât de nesăbuit şi Îmi atacaţi
În loc să îşi cureţe camera, ea îşi spunea: "lmi este tot castelul? De ce nu mergeţi acasă şi să faceţi altceva?
mai frică pentru ca din cauza mamei, care ar fi trebuit să Asta o făcea să se simtă mai bine, dar războinicii nu o
cureţe toată această mizerie, eu nu mai am un loc în care să ascultau prea des. Prinţesa Carla s-a schimbat Într-atâta, Încât
mă ascund!". a înţeles că era de datoria ei să facă curăţenie În dulap şi sub
Dar, de vreme ce războinicii continuau să vină, să bată pat. Şi când şi-a făcut ordine În cameră, a impresionat-o atât
la uşi şi să o sperie pe prinţesă, aceasta găsi o pătură sub de mult pe mama ei, regina, Încât aceasta a scos-o În oraş la
care se vârî, îşi acoperi capul cu ea şi plânse până ce adormi. cină, drept recompensă.
Războinicii atacau zidurile castelului tot mai des, ceea ce o Carla a crescut şi pentru că a păstrat mereu cu sine
speria şi mai mult pe fetiţă. Carla a ajuns să se ascundă cea învăţăturile câştigate, nu s-a mai speriat niciodată de acei
mai mare parte din timp. războinici care' încercau să o intimideze prin zgomot şi
Într-una din zile ea îşi dădu seama că stătuse ascunsă ameninţare. Ea a învăţat să distingă pericolul de un simplu
în dulap întreaga zi şi că nu se jucase cu nimeni. "M-am zgomot.
săturat să îmi tot fie teamă. M-am săturat să mă tot ascund.
M-am săturat să stau în dulapuri şi sub pături. M-am săturat să
tot încerc să intru sub paturile sub care sunt atât de multe
lucruri încât nu mai e loc şi pentru mine. Nu o să mă mai
ascund!", şi-a spus hotărâtă. Deci, atunci când războinicii au
venit din nou să atace castelul, Carla s-a dus la fereastă şi a
strigat:
- Opriţi-vă!
Războinicilor nu le venea să îşi creadă urechilor şi timp
de un minut chiar s-au oprit din ceea ce făceau. Apoi, ei au
continuat să lovească zidurile castelului şi să îşi arunce
săgeţile, rezumându-se doar la atâta. Văzând asta, Carla a
început să conştientizeze faptul că acei războinici erau, de fapt,
destul de inofensivi, cu excepţia zgomotului şi a ameninţărilor.
Deşi ei făceau mult zgomot şi aruncau cu săgeţi, nu
păreau deloc să lovească ceva sau să aducă stricăciuni
castelului. Carla îşi dădu atunci seama că singurul rezultat
obţinut de războinici era de fapt acel zgomot puternic care Îi
speria pe membrii castelului. În consecinţă, Carlei nu îi mai era
teamă. Ea chiar urmărea felul În care aceştia atacau castelul

69
68

ssP e
 Papagalul şi vulturul
,..

Papagalul şi vulturul
-
A fost odată
ca niciodată un papagal care locuia cu o
Problemele vizate: problema copiilor care preiau sistemul de
familie compusă din: mamă, tată şi trei băieţi.
valori al unor părinţi ne potriviţi sau abuzivi şi folosesc aceste
convingeri pentru a-şi diminua stima de sine. Acest papagal a învăţat să repete tot ceea ce mama
sau tatăl spunea. Atunci când familia avea musafiri, papagalul
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 6 şi 13 ani (de vorbea iar musafirii se mirau de isteţimea lui. Deşi părea că
asemenea, pentru adulţi abuzaţi în copilărie). rosteşte acele cuvinte, era doar o imitaţie a ceea ce părinţii
rostiseră înainte. Astfel, dacă ei vorbeau despre cât de buni
Mesajul transmis: Preţuieşte-te la adevărata ta valoare şi nu sunt, papagalul spunea acelaşi lucru. La fel, în cazul în care ei
mai repeta cuvintele abuzive ale părinţilor tăi, fără să le îl apreciau ca fiind rău:
gândeşti! - Papagalul este rău! spuneau adulţii.
- Papagalul este rău! spunea şi papagalul.
Simbolurile şi metaforele: Adesea, ei strigau, îşi adresau nume răutăcioase sau
-papagalul=copilul care mimează cuvintele părintelui răuvoitoare şi chiar se loveau. La fel făceau şi cu papagalul.
abuziv/părinţilor abuzivi; Apoi râdeau, când îl auzeau pe papagal repetând acele
- vulturul=înţelepciunea subconştientului sau orice persoană cuvinte când vorbea despre el însuşi:
de ajutor care provoacă la analiză orice convingere - Eu sunt urât! Eu sunt prost! Mă urăsc!
nesănătoasă.

Elemente din poveste care pot fi modificate: sexul

papagal ului; persoana copiată; cuvintele copiate; sexul
vulturului.

Notă: Această poveste a fost scrisă pentru un băiat în vârstă de 12

ani. Mama lui îl abuzase fizic şi, mai mult, părinţii tocmai se aflau în
mijlocul unei despărţiri urâte. Ambii părinţi îl învinovăţeau pe băiat
pentru multe din problemele familiei. Tânărul era foarte inteligent, şi
totuşi părea prins într-o lume a repetării papagaliceşti a tuturor
convingerilor şi comportamentelor tulburate ale părinţilor. Programul
terapeutic la care a fost supus a urmărit ajutarea lui în a vedea
lumea, părinţii şi pe sine, în modul cel mai realist cu putinţă.

70 71
 Străinii curioşi veneau să vadă papagalul vorbitor. Dar,
..
când Încercau să ÎI facă să repete ceea ce ei spuneau, acesta
rămânea tăcut, deoarece era loial. EI repeta doar ceea ce
spuneau cei doi adulţi ai familiei. Astfel că, atunci când
papagalul repeta cuvintele părinţilor, el se exprima foarte clar
şi exact. Iar atunci, musafirii spuneau cu uimire:
: Uau! Acest papagal este foarte inteligent!
Intr-una din zile, papagalul a ieşit din casă. Nu era ca şi
când ar fi plănuit acel lucru, dar cineva lăsase o fereastră
deschisă şi pasărea zbură instinctiv prin deschizătură. Nu Îşi
amintea să mai fi fost cândva În afara casei. Totul ÎI atrăgea:
soarele care strălucea, cerul albastru ... Zbura În sus şi În jos,
bucurându-se de fiecare clipă de libertate. Când obosi, se
aşeză pe ramura unui copac. Tot În acel copac ateriză şi un
vultur. Curând, papagalul se uită spre vultur şi spuse:
- Eu sunt rău, eu sunt lipsit de importanţă, eu nu sunt
bun de nimic.
La auzul acelor cuvinte, vulturul ÎI privi mirat, găsindu-1
foarte ciudat. EI nu mai auzise un papagal vorbind astfel. Iar
papagalul continua să spună:
- Eu sunt responsabil pentru tot ceea ce este rău În
aceast~ familie. Eu sunt o pasăre groaznică şi malefică.
In tot acest timp, vulturul ÎI asculta răbdător. Şi pentru
că era o pasăre Înţeleaptă, el a Înţeles repede ce se
Întâmplase de fapt cu acel papagal. De aceea, vulturul Începu
să ÎI chestioneze:
- Eu sunt un vultur, a spus el. Tu ştii ce fel de pasăre
eşti?
- Sunt un vultur, a răspuns papagalul.
- Nu, nu eşti un vulturi i-a replicat pasărea cea mare. Tu
eşti un papagal.
- Tu eşti un papagal! răspunse papagalul.
- Tu eşti un papagal, a repetat vulturul. Asta Înseamnă
că tu repeţi tot ceea ce auzi. Eşti precum un casetofon care
repetă totul, dar fără să priceapă ceva. Când eşti papagal,
72
T sa--
nimic din ceea ce spui nu vine din interiorul tău. Este doar o
-
mimare a ceea ce auzi, pentru că asta ştie un papagal să facă.
Papagalul nostru Începu să se simtă ciudat, pe măsură
ce ÎI asculta pe vultur. EI nu a realizat niciodată că, de fapt, nu
făcea decât să repete tot ceea ce auzea. Până În acel
moment, el a crezut că tot ce spunea era rostit din convingere.
Vulturul l-a Îndemnat:
- Priveşte În inima ta şi descoperă ceea ce ştii, ceea ce
simţi şi ceea ce vrei să spui cu adevărat. Gândeşte-te puţin la
aceste lucruri. Apoi, eu mă voi Întoarce şi voi dori să aud
cuvinte care reflectă ceea ce se află În inima ta, şi nu cuvintele
altora, rostite papagaliceşte.
Papagalul s-a lăsat pe o cracă şi a Început să se
gândească. Cuvintele care Îi zăceau În inimă au Început să i
se Învârtă În minte şi apoi În vorbe. Pe măsură ce Îi deveneau
tot mai clare, cuvintele sale au Început să şteargă pe cele
mimate. Curând, reapăru şi vulturul:
- Haide şi spune-mi ceea ce crezi cu adevărat.
- Eu sunt o pasăre foarte specială şi nu merit să
locuiesc Într-o casă În care sunt rănit, În care sunt obligat să
rostesc cuvinte neadevărate şi să mimez fraze care Îmi rănesc
sufletul, a afirmat papagalul hotărât. Mi-am dat seama de
faptul că mimând cuvintele răutăcioase ale altora, am Început
să mă urăsc şi acum sunt pregătit să mă eliberez de toate
acestea.
- Văd că Începi să nu mai semeni cu un papagal, a
remarcat vulturul.
- Sunt În continuare un papagal, dar, acum, sunt un
altfel de papagal, a răspuns el. De acum Înainte, voi repeta
doar acele cuvinte pe care le regăsesc şi În inima mea, şi nu
pe acelea pe care alţii mi le spun.
- Este nemaipomenit! a exclamat vulturul.
După această discuţie, vulturul şi papagalul au zburat
Împreună.
73
= n.· .
 ...
. Erau o pereche ciudată, dar erau cei mai buni prieteni.
Prin natura lor, papagalii sunt foarte buni învăţăcei, de aceea
vulturul a continuat să predice despre noţiunea de "putere" şi
despre aceea de "libertate". Oamenii veneau de la mulţi
kilometri depărtare ca să îi fotografieze pe cei doi şi ca să
înveţe că un papagal poate copia în moduri diferite, poate
învăţa lucruri noi şi este în stare să se desprindă de obiceiurile
nocive ale trecutului.
74
-
Sforile
Problemele vizate: fraţi crescuţi inadecvat (prea dependenţi
unii de alţii), sau acele relaţii dintre fraţi în care fratele mai
mare sau mai inteligent se simte responsabil pentru cel mai
tânăr sau întârziat din punct de vedere al dezvoltării, într-o
măsură mult prea mare.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 6 şi 13 ani.
Mesajul: Tu nu eşti responsabil(ă) pentru fericirea şi succesul
surorii tale. Tu eşti puternic(ă) şi poţi găsi mijloace necesare
pentru a fi fericit(ă) şi în siguranţă, şi fără a fi "legat(ă)" de sora
ta. .
Metafore şi simboluri: sforile = unirea dintre doi oameni, în
condiţiile în care ei nu au nici cea mai vagă idee unde începe
unul şi unde se termină celălalt.
Elementele poveştii care pot fi modoficate: numele şi sexul
copilului; gradele de rudenie; mişcarea; ceea ce spune copilul
cel dependent, atunci când cel independent vrea să se
elibereze.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru două surori, În vârstă
de 7, respectiv 9 ani. Mama lor le-a abuzat fizic, În timp ce tatăl lor,
militar, era plecat din ţară. Mama a pierdut custodia fetelor din cauza
abuzului, iar tatal le-a dus departe de ea. Mama se legase foarte
strâns de fete şi de alte rude din familie. Sora cea mare, care era
foarte inteligentă şi mai adaptabilă decât cea mică, a preluat
responsabilitatea pentru sora ei. Aceasta din urmă a rămas "agăţată"
de cealaltă ca scaiul. Ea intervenea În relaţiile celei mari, a intrat În
sala de clasă doar ca să o Îmbrăţişeze şi se agăţa de sora ei pentru
orice nevoie. Această poveste a ajutat-o pe sora cea mai mare să
câştige destulă putere cât să se detaşeze de sora cea mică În multe
feluri. Mai mult, mezina a obţinut şansa de a-şi găsi propria forţă.
75
= a J_i
 Sforile
...
A fost odată ca niciodată o familie ai cărei membri erau
legaţi cu sfori unii de ceilalţi. Mama era legată de fiică, pe când
fiica era legată de sora ei. Sora era legată de mătuşă, iar
mătuşa de mamă.
Toată această ţesătură genera o adevărată problemă
atunci când unul dintre ei făcea ceva, orice. În acel moment,
erau trase şi sforile celorlaltora. În consecinţă, ei simţeau
nevoia imperioasă de a acţiona la fel şi de a rămâne uniţi
pentru a fi fericiţi.
-
Acum, nu este prea clar locul sau modul În care
această familie s-a legat În acest fel. Poate că s-a Întâmplat
treptat, puţin câte puţin, astfel Încât nici unul dintre ei nu a
observat schimbarea. Oricum, odată fixate sforile, nu mai
conta cum familia a învăţat să se unească astfel. Părea că toţi
Încercau să se contopească într-unul singur.
La un moment dat, s-a întâmplat ca doi membri din
această familie, Alexia şi Ana, să trebuiască să se mute
departe de ceilalţi. Pentru a pleca, sforile ce le ţineau legate
de ceilalţi membri au trebuit tăiate. Din cauza credinţei lor că
doar uniţi puteau fi fericiţi, acel moment a fost unul marcat de
jale şi multe plânsete.
Deşi s-au mutat în alt loc, Alexia şi Ana au păstrat sforile
ce le uneau. .
De aceea, păreau surori siameze; dacă una dintre ele
făcea ceva, imediat şi cealaltă vroia acelaşi lucru. În cele din
urmă, Alexia s-a săturat să fie legată de sora ei, Ana:
- Voi dezlega toate aceste sfori care ne ţin legate! a
anunţat într-o bună zi.
Ana a protestat cu vehemenţă:
- Nu, nu, nu poţi face una ca asta! Dacă vei dezlega
aceste sfori, eu mă voi îmbolnăvi. Voi muri. Voi fi nefericită.
Daca vei face una ca asta, ceva nemaipomenit se va Întâmpla
şi s-ar putea să mă înghită pământul!
- Nu se va întâmpla una ca asta, i-a răspuns Alexia,
decisă să se desprindă de sora ei. Când ne vom deconecta,
vom fi capabile să facem tot ceea ce este nevoie pentru a
învăţa şi a fi fericite. Odată eliberate de aceste legături, vom
putea avea fiecare prieteni şi activităţi felurite.
Alexia, care dorea să dezlege sforile, şi Ana, care dorea
să rămână legată, au avut multe conflicte. Într-una din zile,
hotărâtă să pună capăt acestei situaţii, Alexia a luat foarfecele
şi şi-a îndeplinit dorinţa, cele două surori devenind complet
separate. Ana tot aştepta să se deschidă pământul şi să o
înghită, sau să se îmbolnăvească, sau să se întâmple ceva
groaznic.

76 77
 Sforile
•
A fost odată ca niciodată o familie ai cărei membri erau
legaţi cu sfori unii de ceilalţi. Mama era legatâ de fiicâ, pe când
fiica era legată de sora ei. Sora era legată de mătuşă, iar
mătuşa de mamă.
Toată această ţesătură genera o adevărată problemă
atunci când unul dintre ei făcea ceva, orice. În acel moment
erau trase şi sforile celorlaltora. În consecinţă, ei simţea~
nevoia imperioasă de a acţiona la fel şi de a rămâne uniţi
pentru a fi fericiţi.
76
••,.._ _ _ _ _..-"'z-.r_
. ........_____________________-----"""""----- - - - - - - -...-
-
Acum, nu este prea clar locul sau modul în care
această familie s-a legat în acest fel. Poate că s-a întâmplat
treptat, puţin câte puţin, astfel încât nici unul dintre ei nu a
observat schimbarea. Oricum, odată fixate sforile, nu mai
conta cum familia a învăţat să se unească astfel. Părea că toţi
încercau să se contopească într-unul singur.
La un moment dat, s-a întâmplat ca doi membri din
această familie, Alexia şi Ana, să trebuiască să se mute
departe de ceilalţi. Pentru a pleca, sforile ce le ţineau legate
de ceilalţi membri au trebuit tăiate. Din cauza credinţei lor că
doar uniţi puteau fi fericiţi, acel moment a fost unul marcat de
jale şi multe plânsete.
Deşi s-au mutat în alt loc. Alexia şi Ana au păstrat sforile
ce le uneau. .
De aceea, păreau surori siameze; dacă una dintre ele
făcea ceva, imediat şi cealaltă vroia acelaşi lucru.În cele din
urmă, Alexia s-a săturat să fie legată de sora ei, Ana:
- Voi dezlega toate aceste sfori care ne ţin legate! a
anunţat într-o bună zi.
Ana a protestat cu vehemenţă:
- Nu, nu, nu poţi face una ca asta! Dacă vei dezlega
aceste sfori, eu mă voi îmbolnăvi. Voi muri. Voi fi nefericită.
Daca vei face una ca asta, ceva nemaipomenit se va întâmpla
şi s-ar putea să mă înghită pământuli
- Nu se va întâmpla una ca asta, i-a răspuns Alexia,
decisă să se desprindă de sora ei. Când ne vom deconecta,
vom fi capabile să facem tot ceea ce este nevoie pentru a
învăţa şi a fi fericite. Odată eliberate de aceste legături, vom
putea avea fiecare prieteni şi activităţi felurite.
Alexia, care dorea să dezlege sforile, şi Ana, care dorea
să rămână legată, au avut multe conflicte. Într-una din zile,
hotărâtă să pună capăt acestei situaţii, Alexia a luat foarfecele
şi şi-a îndeplinit dorinţa, cele două surori devenind complet
separate. Ana tot aştepta să se deschidă pământul şi să o
înghită, sau să se îmbolnăvească, sau să se întâmple ceva
groaznic.
77
...
 Dar, nimIC din toate acestea nu s-a întâmplat. În
,.
schimb, a observat cum viaţa i s-a îmbunătăţit. A început să îşi
facă şi mai mulţi prieteni, care atunci când telefonau doreau să
vorbească numai cu ea. Profesorii ei erau mai drăguţi cu ea şi,
până şi ea era mai mulţumită cu ea însăşi.
Curînd, Ana a înţeles că nu avea nevoie de acele sfori
ca să fie fericită. Într-o zi, a decis să înalţe un zmeu, ea
singură. A dat drumul sforii şi zmeul a început să se înalţe din
ce În ce mai sus. A Început să zâmbească, aşa cum privea
sfoara ce Împiedica acel zmeu să Îşi ia zborul În totalitate.
Atunci ea a înţeles că, deşi sforile îl ajutau pe zmeu să zboare,
totuşi ele întemniţau oamenii prinşi în urzeala lor.
78
,-- ţ" "'O
Războiul fără sfârşit
-
Problemele vizate: părinţii care dezvoltă o ură imensă unul
pentru celălalt În timpul separării şi a divorţului, prejudiciind
grav copiii din punct de vedere emoţional. De asemenea,
problema părinţilor a căror ură şi pedeapsă a unuia pentru
celălalt au devenit mai importante decât bunăstarea
emoţională a copiilor lor.
Potrivită pentru: părinţii implicaţi într-o despărţire şi/sau un
divorţ violent şi plin de resentimente; aceasta poate fi una
dintre multele poveşti puse copiilor lor la casetofon, spre
ascultare: subconştientul părintelui va Înţelege atunci că
povestea este, de fapt, despre el/ea; nu explicaţi povestea,
deoarece, În caz contrar, mintea lor conştientă s-ar putea să
opună rezistenţă şi să nege puterea mesajului.
Mesajul: Consecinţele războiului purtat În interiorul căminului
sunt mult mai importante decât victoria. Luaţi În considerare
cât de mult Îi costă pe copiii voştri ura şi felul în care vă
comportaţi În timpul unei se pa rări sau al unui divorţ. Indiferent
de concesiile primite de la soţ, dacă vă distrugeţi copiii în urma
procesului, veţi pierde cu siguranţă.
Simboluri şi metafore:
- cele două ţări aflate în plin război=părinţii care se
separa/divorţează.
- pacificatorii=oricine va Încerca să Îi facă pe cei doi părinţi să
se comporte Într-un mod raţional, să Îşi rezolve divergenţele şi
să pună capăt războiului.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: această
poveste este potrivită ambelor sexe; consecinţele unui divorţ
înverşunat ar putea fi modificate şi mai mult, dar, de obicei,
adulţii înţeleg mesajul acestei poveşti şi fără a fi personalizată.
79
c _

Notă: Această poveste a fost scrisă din frustare, după
observarea a multor copii care au fost folosiţi ca pioni pe
parcursul unui divorţ. În cazul multor părinţi, acest război
devenise punctul central al vieţilor lor şi continua să se
desfăşoare pe parcursul mai multor ani. Ascultând această
poveste, unii dintre ei au fost ajutaţi să apeleze la calea
compromisului.
80
-
Războiul fără sfârşit
A fost odată ca niciodată o ţară foarte mare condusă
de un dictator comunist. După mulţi ani de conflicte interne,
cetăţenii supăraţi au răsturnat guvernul conducător.
Şi pentru că ţara a fost alcătuită prin cucerirea altora
mai mici, independente, odată destrămată unitatea ei, aceste
ţărişoare au redevenit libere. Majoritatea lor au găsit mijloace
de autoguvernare.
Nu a fost şi cazul Tosniei.Conflictul imediat iscat acolo
s-a datorat locuitorilor care erau Împărţiţi În două grupări
religioase foarte diferite, care se urau. Fiecare dintre aceste
două grupări se considera superioară şi conducătoare de
drept.
..
/17'".
Ţara
a ajuns prea mică pentru a fi conlocuită, ceea ce
a determinat o ură şi o violenţă crescândă, totul culminând cu
81
c._
 ...
- Nimic nu este mai important decât victoria! a declarat
-
un război intern. Au murit mulţi cetăţeni, iar regiunile de la ţară
au fost bombardate, nerămânând nimic. fiecare dintre părţi.
Pacificatorii din afara ţării au venit şi i-au implorat pe Până la urmă, rezultatele conflictului au devenit foarte
cetăţeni să oprească lupta. Ei au încercat să convingă fiecare evidente: majoritatea clădirilor valoroase erau avariate de
grupare, astfel: bombe, cei mai mulţi dintre locuitorii (oameni şi animale)
- Voi trebuie să soluţionaţi acest conflict. Această ţară Tosniei erau răniţi sau chiar morţi. Cu toate acestea, războiul
este destul de mare pentru voi toţi. Dar, fie într-o tabără, fie continua.
într-alta, ei respingeau eforturile pacificatorilor, exclamând:
- Niciodată! Aceasta este ţara noastră şi intenţionăm să
o păstrăm doar pentru noi! a fost răspunsul.
Războiul a continuat, cu şi mai multe distrugeri
dureroase. Au mai venit şi alţi pacificatori în Tosnia, încercând
să soluţioneze acel conflict. Apoi, câţiva dintre ei chiar s-au
aliat cu o grupare sau cu alta. Au ameninţat că vor participa la
acel conflict, pentru a asigura stoparea lui rapidă.
Dar ura îi schimbase într-atât pe oameni, încât păreau
orbi şi de neînduplecat. Fiecare parte a declarat:
- Aceasta este ţara noastră, iar pe duşmani îi vom
elimina. Ei nu mai au dreptul de a locui aici, În Tosnia!
De aceea, bombardamentele, crimele şi distrugerile au
continuat. Copiii, inocenţii de pe acele meleaguri nu puteau
evita ura, bombele şi atacurile. De fapt, singura lor grijă
devenise siguranţa şi dragostea necondiţionată. Erau copii
infirmi, copii înfricoşaţi şi necăjiţi ... chiar si ucişi.
Dezvoltarea optimă şi educaţia acestor copii erau grav
puse în pericol. Bombardamentele distrugeau iremediabil
clădiri şi comori naţionale. Fabrici, afaceri întregi şi parcuri
erau avariate.
Celelalte naţiuni ale lumii au devenit tot mai îngrijorate.
De aceea, alţi pacificatori au sosit în Tosnia. Ei au aşezat cele
două tabere aflate În conflict la masa negocierii.
- Priviţi rezultatele acestui război! i-au implorat aceştia.
Voi distrugeţi tot ce aveţi mai de valoare în această ţară!
Dar războiul părea mai important decât consecinţele
lui. Ura şi furia i-au orbit:

82 83
 ....
Într-una din zile, fără vreun motiv vizibil, ochii
oponenţilor au fost deschişi. Ei au început să vadă altfel
lucrurile din jurul lor: ţara pe care o iubeau era distrusă în cea
mai mare parte, copacii dispăruseră, clădirile erau avariate, iar
resursele naturale au dispărut în întregime. Mulţi dintre copiii
lor erau morţi sau handicapaţi. Dar toţi erau grav traumatizaţi
de ororile războiului la care au fost nevoiţi să asiste. Medicii i-
au informat despre aceste traume atât de dureroase, cu
cicatrici permanente pentru copiii lor.
Pe măsură ce impactul războiului îşi găsea rezonanţe
tot mai adânci în sufletele lor, oponenţii au început să
conştientizeze preţul pe care l-a avut acel război: ţara lor, aşa
cum o ştiuseră ei, nu mai era. Nimeni nu câştigase. Convinşi
de acest lucru, membrii celor două tabere s-au aşezat la masa
negocierii, a păcii, şi au găsit mijloace de a lucra împreună.
Tot ceea ce îşi doreau în acele momente era să fi conştientizat
mai devreme pericolul traumelor pe care ei le-au cauzat
copiilor lor.
De aceea, cei care cândva au fost inamici au construit
împreună un muzeu cu imagini despre ororile şi rezultatele
negative ale războiului pornit chiar de ei. Muzeul a fost
poziţionat în centrul celui mai mare oraş, pentru ca oricine să
poată vedea cum într-un război în care lupta este mai
importantă decât consecinţele, nu poate exista nici un
învingător.
84
.
---------------~
___ H;
....~~-_ ..
~-
-
Povestea butonului
Problemele vizate: aceea a părintelui care permite altora să îl
irite şi să îl supere foarte uşor; de obicei, această persoană
este un soVo soţie.
Potrivită pentru: oricine se Iasă uşor enervat de alţii;
Mesajul: Deţii controlul asupra mâniei tale, a oamenilor şi a
situaţiilor din jurul tău care te irită"Tu eşti cel mai în măsură să
schimbe şi să reducă gradul de reacţie la această provocare!
Simboluri şi metafore:
_ butoanele = acele situaţii care rezultă într-o reacţie mânioasă
sau una plină de agitaţie;
- uraganele=agitaţie plină de îngrijorare, mânie.
Elemente din poveste care pot să fie modificate: sexul
personajului principal; sexul părintelui supărat; personalizarea
unor situaţii ce cauzează apăsarea butoanelor amintite.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru un copil în vârstă
de 12 ani ai cărui părinţi erau separaţi. Tata copilului se agita
foarte tare, fiind direct şi puternic influenţat de ceea ce făcea
sau spunea soţia lui, cu diverse ocazii. Atunci când se supăra,
întreaga familie era supărată. Astfel, rămâneau blocaţi în
discuţii despre ultimele fapte ale mamei/soţiei şi despre cât de
groaznic fusese totul. Desigur că soţia era încântată de toată
influenţa pe care o exercita asupra soţului. Povestea a fost
înregistrată cu o recomandare pentru copil: să o deruleze într-
un loc în care putea fi auzită si de tatăl lui.
85
-
 - Nu pot! Este imposibil! a răspuns tatăl. Nu pot
-
Povestea butonului modifica aceste butoane nici În ruptul capului ...

A fost odată ca niciodată un bărbat care avea o

mulţime de butoane fixate pe tot corpul. Este ştiut faptul că toţi
oamenii deţin astfel de butoane care le declanşează starea
specifică atunci când sunt supăraţi.
Şi totuşi, de vreme ce majoritatea îşi ţine aceste
butoane ascunse, ele devin greu de apăsat. Dar, dintr-un
motiv anume, în cazul acestui bărbat, ele erau vizibile.
Oricine le putea vedea. Erau butoane foarte lesne de
apăsat şi atunci când se întâmpla una ca asta, el se
transforma într-un adevărat uragan, rotindu-se iar şi iar ca un
adevărat vârtej.
Deoarece copiii îşi ,copiază adesea părinţii, şi copiii
acestui bărbat permiteau uneori altora să le apese butoanele.
Când se întâmpla una ca asta, ei deveneau uragane, copii
fidele ale părintelui lor. Câteodată, căminul lor ajungea un
decor răvăşit de vântoasele iscate. Toţi erau foarte supăraţi. O
dată cu trecerea timpului, butoanele omului au devenit tot mai
uşor de apăsat.
Cei din jurul lui erau îngrijoraţi şi au încercat sa îl
povăţuiască:
- De ce permiţi tuturor să te înfurie atît de uşor? De ce
nu le interzici acest lucru? Mai bine linişteşte-te şi gândeşti o
clipă, înainte să te enervezi.
Omul le-a răspuns că nu se putea ajuta singur, ceea ce , ",O
nu era adevărat. 1 ',\ ,\

Într-o zi, fiul bărbatului, Matei, şi-a spus: "M-am săturat

ca tata să fie supărat tot timpul. E timpul să discut cu eli".
Astfel că, într-o noapte, Matei s-a aşezat lângă tatăl
său şi i-a spus:
- Desigur că poţi! i-a replicat Matei cu hotărâre. Aşa
- Trebuie să faci ceva cu toate butoanele astea ale cum şi eu am învăţat să lovesc cu bâta şi să arunc bine
tale. Trebuie să le fixezi în aşa fel încît să nu mai poată fi mingea la meciurile de baseball, tot aşa şi tu poţi învăţa cum
apăsate. Poate cu nişte lipici ... să scapi de toate acele butoane care permit oricui să te

87
86
enerveze. Eşti la fel de isteţ ca şi mine. Dacă eu am fost în
stare să îmi dau seama despre cum stau lucrurile într-un meci
de baseball, la fel şi tu eşti în stare să deprinzi abilitatea de a-ţi
feri butoanele de a fi apăsate. Eşti capabil să realizezi cum să
faci astat
Vorbele lui Matei au avut efectul dorit. Poate deoarece
tocmai fiul lui îi vorbise, bărbatul a început să analizeze
problema şi să recunoască veridicitatea celor auzite. "Voi
88
învăţa să interzic altora să mai apese aceste butoane! M-am
-
săturat să tot fiu supărat şi să mă manifest precum un uragan!"
şi-a spus cu fermitate.
Anumiţi oameni îi puteau declanşa astfel de stări mai
mult decât o puteau face alţii. De aceea, omul şi-a început
procesul de schimbare concentrându-se pe unul dintre
aceştia. Astfel încât, atunci când a mai încercat să-i apese
butoanele, acestea nu mai reacţionau. Iar bărbatul, în loc să
fie supărat, zâmbea. Asta l-a înfuriat la culme pe cel care
urmărea să declanşeze mult cunoscutul uragan. Ceea ce a
obţinut a fost doar o nepăsare veselă.
Matei era fericit de reuşita tatălui. Exemplul bărbatului
a fost urmat şi de alţi membri ai familiei. Era atât de bine să
locuieşti într-o casă lipsită de uragane şi de butoanele gata-
gata să fie apăsate!
Cu fiecare zi care trecea, tatăl lui Matei devenea tot
mai abil în a nu permite oamenilor din jurul său să apese
butoanele. Şi nemaifiind folosite vreme îndelungată, ele au
dispărut, astfel încât într-una din zile omul chiar a uitat că le-a
avut vreodată.
89
 Îngeraşul adoptat de Crăciun
,.
Îngeraşul adoptat de Crăciun
-
Cândva, Într-o zi de Crăciun, Dumnezeu a privit spre
Problemele vizate: un copil crescut de o familie iubitoare şi
Pământ şi a văzut doi oameni care se rugau pentru un COPII.
grijulie Întâmpină greutăţi În a accepta că este adoptat.
Numele lor erau Constantin şi Elvira şi Îşi doreau nespus de
Potrivită pentru: de la 4 ani În sus; această poveste trebuie mult o fetiţă pe care să o iubească şi să o Îngrijească cu mult
spusă doar copiilor adoptaţi de familii sănătoase şi iubitoare. devotament.
Dumnezeu ştia că Elvira nu putea să nască copii, dar
Mesajul: Te aflii acolo unde viaţa a decis să fii! Deţii puterea vroia foarte mult să le răspundă la acea rugăciune de Crăciun.
de a Înţelege şi de a prelua controlul asupra propriei tale Atunci, a privit În jurul Lui şi a găsit În Rai un Îngeraş frumos
adopţii (de reţinut că Ileana a avut posibilitatea de a-şi alege numit Ileana.
părinţii adoptivi).
\~
/:~,~
/

Simboluri şi metafore: această poveste este destul de

directă, cu prea puţine simboluri. K ///J}\"
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: numele şi
sexul copilului, precum şi caracteristicile specific; numele
părinţilor; simbolurile religioase.

Notă: Această poveste a fost concepută pentru prietena de

şase ani a băiatului meu. Ileana era necăjită din cauză că era
un copil adoptat şi a Început să discute despre aceasta cu
profesorii şi cu familia ei. Atunci când era pedepsită, ea riposta
astfel: "Mama mea cea naturală nu m-ar pedepsi!". Povestea
/l_!&Y
,1 ,~~\
I f(~J( \
părea să fi rezolvat problema adopţiei În ceea ce o privea pe
fetiţă, cel puţin În acel moment al dezvoltării ei. Copiii adoptaţi I I \ ' \ I
au probleme diferite legate de tema adopţiei la fiecare vârstă a ! \ \ .\
evoluţiei lor. / l) iI \.
ci
'1 \ \

Î lC~'" \ "--)
_·<:;>V~~
Era un Îngeraş-fetiţă, cu păr castaniu, ochi căprui şi
nişte aripioare de Înger albe şi foarte frumoase care fluturau În

90 91

-
.--- ·az-·~·-

bătaia brizei. Era cel mai dulce îngeraş pe care îl ştia
Dumnezeu. De aceea, a chemat-o la EI şi i-a spus:
- Ileana, îi vezi pe acei doi oameni care se roagă să
aibă o fetiţă, acolo jos, pe Pământ?
- Da, a răspuns Ileana.
- Îţi aminteşti cum M-ai rugat cândva să mergi pe
Pământ şi să devii bebeluşul cuiva, să faci parte dintr-o familie
iubitoare? a întrebat-o Dumnezeu.
Ileana a răspuns:
- Da, îmi amintesc.
- Ei bine, am hotărât să te trimit pe Pământ, ca răspuns
la rugăciunile celor doi oameni. Vei fii copilul lor drag, al Elvirei
şi al lui Constantin. Dar, pentru că burtica femeii nu poate
găzdui copii, tu vei creşte în burtica altei femei. Apoi, când te
vei naşte, aceasta te va da Elvirei. Atunci, toţi vor ştii că ei
sunt părinţii tăi care te vor creşte până vei ajunge un adult.
- Eşti sigur că Elvira şi Constantin mă vor creşte, că mă
vor iubi şi că nu mă vor părăsi niciodată? a întrebat Ileana.
- Bineînţeles. Voi alege doar pe cei mai minunaţi părinţi
pentru îngerul meu de Crăciun cel special. Ei te vor iubi, te vor
include în familia lor şi nu te vor părăsi niciodată. Când vei
deveni adult, te vei muta din casa lor şi îţi vei întemeia propria
familie. Dar, ei te vor iubi mereu. I-am ales să îţi fie părinţi
deoarece sunt nişte oameni.plini de dragoste şi voie bună, cu
mulţi prieteni şi care te pot învăţa multe lucruri minunate
despre viaţă.
Ileana a mai întrebat:
- Vor fi vreodată răi cu mine? Se vor supăra vreodată
pe mine?
Dumnezeu i-a răspuns atunci:
- Ei bine, este normal să se mai supere pe tine. Toţi
părinţii mai fac asta uneori. Este ceva specific părinţilor. La fel
cum toţi copiii mai fac uneori lucruri pe care nu ar trebui să le
facă. Este în natura lor. Părinţii mai obişnuiesc să îşi
pedepsească copiii, atunci când aceştia fac lucruri pe care nu
ar trebui să le facă. Dar, totul este pentru a-i ajuta pe copii să
92
.,
crească frumos şi să devină adulţi demni. În acele situaţii,
părinţii îi trimit pe copii în camerele lor sau îi privează de
anumite privilegii. Este de datoria părinţilor să îşi înveţe copiii
cum să devină nişte adulţi responsabili.
- Nu ştiu dacă îmi va plăcea ... a spus Ileana.
- Ei bine, face parte din statutul de copil, i-a explicat
Dumnezeu. Toate acestea sunt parte din procesul de creştere,
un proces complex de învăţare cum să devii un adult care se
respectă. De ce nu te gândeşti puţin la asta şi apoi să îmi spui
dacă ai vrea să mergi pe Pământ şi să fii fetiţa lor?
- Nu trebuie să mă gândesc. Ştiu. Am aşteptat multă
vreme să fiu inclusă într-o familie care să mă iubească! l-a
spus Ileana.
De aceea, Dumnezeu a transformat îngerul Ileana în
ceva foarte mic, pe care l-a pus în burtica unei doamne. Acolo
ea a crescut până a fost timpul să se nască. Iar când s-a
născut, era un bebeluş foarte special. Acest bebeluş a fost
dăruit Elvirei şi lui Constantin.
Acum, cei doi erau foarte fericiţi deoarece aveau
propria lor fetiţă, pe care au integrat-o în familia lor, au iubit-o
şi au crescut-o până a devenit adult. Totuşi, ei nu au aflat
niciodată faptul că Ileana fusese un înger, un secret pe care
fetiţa îl păstra cu sfinţenie. Era un secret frumos, care o
umplea de bucurie atunci când îşi amintea cum ea însăşi,
împreună cu Dumnezeu, o alesese pe Ileana să fie răspunsul
la rugăciunile de Crăciun ale ElvirE;i şi ale lui Constantin.
93
 Mânuitorul de bagaje Mânuitorul de bagaje

Problemele vizate: "copiii-părinţi" şi aceia care preiau poverile A fost odată ca niciodată o fetiţă care a descoperit
altora, uneori chiar şi cele emoţionale şi nu pot înţelege de ce faptul că se pricepea foarte bine să ajute pe alţii la căratul
nu îi răsplăteşte nimeni. greutăţilor. Ori de câte ori cineva din familie sau dintre prieteni
aveau de cărat prea multe lucruri, fetiţa intervenea şi ajuta.
Potrivită pentru: toate vârstele, cu excepţia celor foarte mici Uneori ajuta mai multe persoane deodată, sau se descurca cu
care s-ar putea să nu înţeleagă conceptul "mânuitorului de greutăţi peste puterile ei. Atunci se simţea dărâmată şi nu mai
bagaje". putea face ceea ce i-ar fi plăcul. Dar, îşi amintea că ajută pe
alţii şi atunci se simţea mai bine, deoarece îi plăcea să ajute.
Mesajul transmis: Această poveste demonstrează cum un
individ poate începe să preia problemele altora, un tipar ce se
poate dezvolta cu timpul, individul dezvoltând un sentiment de
împlinire, în ciuda lipsei de recunoştinţă. Singura ieşire din
acest tipar este atunci când individul se opreşte din a mai face
munca altora.

Simboluri şi metafore:
- bagajul=problemele/emoţiile altora.

Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul copilului;

persoana cea înţeleaptă care explică despre mânuitorii de
bagaje.

Notă: Această poveste a fost iniţial scrisă pentru o fetiţă care

a ajuns să fie principalul membru al familiei care rezolva
problemele. Era un adevărat "părinte". Totuşi, poate fi
adaptată pentru oricine care preia povara greutăţi lor altora în
mod constanl.

94 95
 r
După un timp însă, s-a întâmplat ceva ciudat. Toţi cei
care o cunoşteau au început să creadă că meseria ei era
aceea de a-i ajuta. De aceea, se supă rau atunci când fetiţa nu
le căra greutăţile. Toate acestea o făceau confuză, pentru că
ea crezuse că, de fapt, le făcea o favoare atunci când îi ajuta.
Credea că, dacă ar ajuta pe cineva, acel cineva ar ajuta-o, la
rândullui, atunci când ea ar fi în dificultate.
Odată cu trecerea timpului, a început să se
învinovăţească atunci când nu se oferea să ajute. Ceea ce
simţea era foarte confuz. Într-una din zile, fratele ei a numit-o
"mânuitor de bagaje" deoarece mereu aduna lucrurile altora,
precum cei care sunt plătiţi să care lucrurile oamenilor în
aeroporturi.
De fapt chiar i-a plăcut să i se spună aşa. Se simţea
importantă, ca cineva care "mânuieşte" problemele altora,
rezolvându-Ie şi urma să i se acorde încredere. Pe de altă
parte, îi displăcea să fie considerată doar cineva a cărei
meserie era să care lucrurile altora.
După un timp, a început să stea tot mai mult închisă în
camera ei, pentru că, de fiecare dată când ieşea de acolo, se
simţea datoare să ajute pe alţii. Totuşi, chiar şi în cameră
simţea pretenţiile lor de a ieşi şi a le căra poverile, în locul lor.
Iar când nu ieşea, se enervau şi o ameninţau în felurite
chipuri. În acest fel, fetiţa a ajuns să "mânuiască" şi mai multe
probleme, pentru a-i mulţumi şi pentru a fi plăcută.
Într-o zi şi-a dat seama că toate acestea deveniseră o
adevărată problemă pentru ea.
A decis să vorbească cu cineva şi acel cineva era chiar
profesoara ei preferată. Aceasta a părut să înţeleagă postura
de "mânuitor de bagaje" a copilului şi i-a explicat cât este de
ciudat că, uneori, oamenii atrag asupra lor furia celor pe care,
de fapt, îi ajutaseră foarte mult. I-a mai spus că acest
comportament ciudat nu are nimic de a face cu lipsa de
recunoştinţă, ci, mai degrabă, cu aşteptările pe care le au unii
oameni de la alţii.
96
Şi tocmai aceste aşteptări ale celor din jur trebuia fetiţa
să le schimbe.
Adică, ea trebuia să îşi care doar sieşi poverile, şi nu
pe ale altora. Era important să aibă încredere în oameni şi să
ştie că ei se pot descurca cu greutăţile vieţii lor.
Apoi, a mai povăţuit-o să nu mai ridice greutăţile altora,
deoarece numai aşa cei din jurul ei ar înceta să mai aibă
aşteptări ce i-ar depăşi puterile.
Ei bine, fetiţa s-a arătat interesată de sfatul
profesoarei. La început însă, nu avea prea mult sens. Cu
siguranţă că oamenii îi înmânau poverile lor deoarece nu
puteau răzbi cu ele. Altfel nu ar fi făcut-o. La fel se comportau
şi colegii ei de la şcoală.
Dar, a venit o zi în care fetiţa a obosit foarte tare. A fost
ziua în care a renunţat să mai care greutăţile altora.La început
nu i-a fost uşor. Încă mai avea reflexul preluării poveri lor
altora. Cu trecerea timpului însă, s-a obişnuit să privească
relaxată cum cei din jur îşi duceau fără ajutor greutăţile.
Mai mult, a conştientizat cât de bine îşi purtase singură
de grijă până atunci, cât timp pierduse şi cât de mult efort a
trebuit să depună în plus pentru a rezolva şi alte probleme.
Uneori chiar îşi pierdea propriile bagaje, în încercarea de a
ajuta.
Şi atunci, i-a dat dreptate profesoarei: aşteptările
oamenilor se pot schimba.
Fetiţei nu îi mai era atribuită meseria de "mânuitor de
bagaje", iar când, după un timp, a decis să ajute pe cineva, ea
a rămas tot aşa percepută. Era foarte clar pentru toată lumea
că acea mână de ajutor a fost dată doar în acel moment
special.
Copilul a observat cum oamenii erau chiar mai drăguţi
cu ea. Acest lucru a surprins-o cel mai mult. Inainte, toţi se
supărau pe ea dacă nu le căra poverile, crezându-se că era
normal ca ea să facă acel lucru. Acum, în schimb, erau
recunoscători pentru ajutorul primit şi chiar îi apreciau
altruismul.
97
 ~u trecerea timpului, fetiţa cea copleşită de greutăţile
altora ŞI care era mereu tristă şi supărată a dispărut. In locul Gabriel şi Circul
el, era ~~um o fetiţă care nu îşi mai ţinea capul aplecat, care
avea grija de ea şi care arăta minunat. Dar, ceea ce este mai
important, ea era fericită şi se simţea mult mai relaxată. l-a fost Problemele vizate: copilul care trăieşte într-o familie
foarte recunoscătoare profesoarei care a ajutat-o să guvernată de haos şi disfuncţionalitate.
conştlentlzeze ceea ce vroia de fapt de la viaţă.
Mai mult, când a zărit cum profesoara căra o mulţime Potrivită pentru: vârstele cuprinse între 5 şi 10 ani.
de greutăţi, fetiţa nu s-a considerat datoare să o ajute. Iar
Mesajul transmis: Tu eşti În stare să conştientizezi cele ce se
aceasta a înţeles că eleva ei învăţase o lecţie foarte
importantă.
petrec În familia ta, să rămâi acolo, dar să devii o persoană
activă.

Simboluri şi metafore:
- circul=familia disfuncţională. necorespunzătoare;
- ciudaţi, artişti la trapez etc.=diferiţi membri ai familiei şi
rolurile lor.

Elemente din poveste care pot fi modificate: sexul

personajului principal; membrii circului.

Notă: Această poveste a fost scrisă pentru un băiat În vârstă

de şase ani. EI trăia într-o familie extrem de disfuncţională.
Scopul poveştii a fost eliberarea subconştientului: copilul
trebuia să realizeze că putea face alegeri, că nu era obligat să
crească după modelul vreunuia dintre membrii familiei sale.
Inceputul poveştii etalează mimând chiar comportamentul
acestui copil: iraţional, agresiv şi făcând lucruri ciudate.

98 99

) ,- ---z
 Gabriel şi Circul mai interesant decât ceea ce face un clovn sau un ciudat!" De
aceea Gabriel a început să urmărească artiştii la trapez: cum
îşi luau avânt, cum zburau sus de tot, se întorceau, dădeau
A fost odată ca niciodată un băieţel pe care îl chema drumul trapezului pentru o clipă şi apoi se înălţau din nou spre
Gabriel. EI locuia într-un Circ, alături de mulţi alţi oameni: vârful cortului.
clovni, cei care ridicau greutăţi, călăreţi, cei care zburau cu
ajutorul trapezului, o Doamnă Grasă, nişte ciudaţi (oameni
care chiar arătau înspăimântător) şi dresori de animale (ei
aveau în grijă tigrii şi elefanţii).
Cu toţii se mutau dintr-un oraş într-altul, astfel încât
Gabriel nu reuşea să cunoască pe nimeni altcineva în afara
celor de la Circ, familia lui. EI nu a avut de ales dacă să facă
parte din acel Circ sau nu, dar putea alege ce fel de executant
urma să devină. La început nu a înţeles că poate alege, dar,
cînd a făcut-o, a ales să fie clovn. Clovnii păreau mereu
dispuşi şi capabili să îi facă pe alţii să râdă.
De aceea, Gabriel a încercat această postură. Se
prostea, fără să dea vreo importanţă oamenilor care îi
vorbeau. Juca feste şi făcea lucruri nebuneşti. Uneori, ţinea în
mână o floare care împroşca cu apă şi îi stropea pe toţi în
ochi. Obişnuia să imite clovnii, încurcând şi mai mult lucrurile.
Iar când adulţii încercau să îl liniştească, el refuza, crezând că
aşa trebuia să se comporte un clovn adevărat.
Dar, meseria de clovn nu îi aducea prea multă fericire.
Mereu se găsea câte cineva care să fie supărat pe ei. Curând,
nimeni din Circ nu mai vorbea cu ei.
Când îl vedeau pe Gabriel apropiindu-se, toţi se
mâniau. Din cauza aceasta, băiatul a hotărât să devină un
ciudat, la care să se uite toţi cu interes. Pentru asta, el a
încercat să arate cât mai ciudat cu putinţă şi să facă lucruri
foarte anormale.
Toţi îl priveau, dar râdeau de el. Cum nu îi plăcea nici
să se râdă de el, Gabriel a renunţat să mai fie un ciudat.
"Poate că aş putea ajunge ca acela care zboară înainte şi
înapoi cu trapezul ... " s-a gândit. "Ştiu că nu folosesc plasa, Deşi foloseau o plasă de siguranţă în timpul
dar pare distractiv să poţi face tumbe prin aer l Asta ar fi mult antrenamentelor, în timpul reprezentărilor aceasta era

101
100
îndepărtată. Gabriel a luat în considerare această a doua
variantă şi s-a speriat de perspectiva unei căderi libere, foarte
dureroase. Uite aşa a renunţat şi la săriturile cu trapezul. S-a
gândit atunci la opţiunile rămase. Nu putea fi Doamna cea
Grasă deoarece nu era fata, nici grasă. Nu putea fi nici ca cel
care ridica greutăţi, pentru că nu era destul de mare.
Deşi dresajul animalelor părea destul de interesant, îl
speria posibilitatea de a fi devorat de vreun leu sau tigru.
Apoi i-a venit o idee. Mai rămânea stăpânul arenei, cel
care ştia tot ce se întâmpla în Circ şi ajuta pe toată lumea să
îşi îndeplinească atribuţiile. Mai mult, el era cel mai înţelept din
familie. De aceea, Gabriel a ajuns la concluzia că ar vrea să
fie un stăpân de arenă. Deci, a început să urmărească cum
era regizat spectacolul Circului.
Gabriel a învăţat cu mult sârg, iar când a ajuns mare a
ştiut totul despre cum trebuia condus un Circ. Putea uşor
deveni un stăpân de arenă, deoarece cunoştea toate
problemele care se puteau ivi într-un Circ şi rezolvarea lor. Se
înţelegea perfect şi cu oamenii care erau altfel decât
majoritatea: clovni, ciudaţi sau oameni care făceau tumbe fără
plasă de siguranţă.
Curând, Gabriel era cel mai isteţ dintre toţi membrii
Circului, deoarece ştia tot ce se întâmpla în familie la orice oră
din zi sau din noapte şi, mai mult decât atâta, deoarece el era
martor la toate întâmplările nebuneşti care aveau loc în
familia-Circ, dar nu lua parte la ele.
102
Băiatul care s-a luptat cu Uriaşul
Problemele vizate: copiii care au de a face cu adulţi abuzivi
emoţionalsau care folosesc cuvinte crude ce umilesc sau
insultă.
Potrivită pentru: elevii din ciclul primar.
Mesajul transmis: Poţi găsi mijloacele necesare prin care să
nu iei în seamă şi să nu crezi cuvintele celor care te umilesc ŞI
te insultă, fără să le permiţi să devină parte din ceea ce crezi
tu despre tine.
Simbolurile şi metaforele:
- Uriaşul=orice adult abuziv din punct de vedere verbal;
- bătălia=interacţiunea dintre adultul abuziv şi copilul.
- scutul invizibil=un sistem de credinţe ce protejează şi nu
acordă importanţă cuvintelor abuzive ale unui adult; o barieră
psihologică construită de subconştient.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul copilului;
cuvintele abuzive ale adultului; copilul poate repeta practica
împiedicării cuvintelor să îi străpungă inima.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru un băiat de clasa a
patra, care putea fi vizitat de părinte doar prin ordin
judecătoresc, din cauza abuzului verbal la care fusese supus.
Ascultând în mod repetat această poveste şi altele ca ea,
băiatul şi-a schimbat comportamentul în timpul orelor de vizită
ale tatălui. Chiar şi tata şi-a schimbat felul de a se manifesta În
preajma copilului.
103
 r
Băiatul care s-a luptat cu Uriaşul
A fost odată ca niciodată un băieţel pe nume Radu,
care era mereu nevoit să se lupte cu Uriaşul.
Bătăliile nu erau cinstite, din cauza diferenţelor de
greutate, vârstă şi educaţie. Oricine putea să vadă cât de
nedreaptă era fiecare confruntare dintre cei doi.
Era ca şi cum o echipă de fotbal din Divizia D ar fi
trebuit să joace un meci împotriva unei echipe din Divizia A.
Uriaşul nu folosea arme, doar cuvinte. Dar acele
cuvinte îl răneau şi îl dureau foarte tare pe Radu. Băieţelul le
simţea intrându-i prin burtică, ajungând la inimă şi apoi
Invadându-i creierul. Efectul lor era atât de puternic, încât chiar
ŞI în momentele de linişte, el se gândea cu teamă şi groază la
următorul atac.
Sentimentul de frică era atât de puternic, încât a
început să se reverse în toate aspectele vieţii copilului, îl
copleşea chiar şi la şcoală. Chiar şi în somn, coşmarurile
Influenţate de lupte nu îi dădeau pace. Era mereu trist când se
juca cu prietenii lui.
Dar, pentru că era un băieţel inteligent care încerca
mereu să îşi rezolve problemele, a încercat să dea acea frică
uitării. Visa cu ochii deschişi, se prefăcea, evada într-o lume
care era doar a lui ". Nimic nu îl ajuta pe deplin, dar nu se
lăsa bătut.
Într-o zi, Radu a ajuns la concluzia că trebuia să
găsească noi modalităţi de a-şi învinge teama de acel Uriaş.
Familia lui şi învăţătoarea erau necăjiţi şi preocupaţi pentru el.
Bineînţeles, el era cel mai supărat dintre toţi. Radu auzise
vorbindu-se despre un magician care ar fi locuit în cartierul lui.
A mers la acel magician şi i-a cerut ajutorul. I-a
povestit despre luptele pe care le avea cu Uriaşul şi despre
frica cea mare care îl paraliza mai tot timpul, chiar şi la şcoală,
ceea ce îl împiedica să îşi îndeplinească corect atribuţiile de
elev.
104
După ce a ascultat şi s-a gândit, magicianul i-a spus
băieţelului:
- Îţi voi spune despre ceva foarte special, care te va
ajuta în confruntările cu uriaşul. Te voi înconjura cu un scut
magic, invizibil, care va face acele cuvinte urâte şi strigăte să
ricoşeze şi să nu te poată atinge. În aşa fel, ele nu îţi vor mai
intra în inimă şi în minte, nu te vor mai întrista şi nu îţi va mai fi
atât de frică.
- Va putea Uriaşul să îmi vadă scutul? a întrebat Radu.
- În nici un caz! În nici un caz! a răspuns magicianul. EI
nu îl va vedea, dar îşi va da searrya că ai găsit un anumit scut
care te protejează de vorbele lui. Asta s-ar putea să îl
enerveze, dar cuvintele îi vor ricoşa, datorită scutului.
- E super! exclamă Radu.
- Acum, pentru a face acest scut funcţional, a mai
adăugat magicianul, toate cuvintele care ţi-au străpuns inima în
bătăliile de până acum trebuie să iasă afară din tine. Gândeşte-te
bine la fiecare lucru spus de Uriaş şi care te-a rănit. Apoi
imaginează-ţi aceste cuvinte cum se îndepărtează de tine şi se
întorc la cel care le-a rostit, la Uriaş. Atunci când acest lucru se
întămplă, supărarea, durerea şi furia se vor întoarce şi ele la
Uriaş.
Radu a urmat sfatul magicianului şi şi-a amintit toate
cuvintele care l-au rănit. Apoi, şi le-a imaginat cum se
întorceau la Uriaş. La fel a facut şi cu durerea şi mânia pe care
le simţise. Le-a vizualizat ca o minge mare şi roşie, cu
asperităţi ascuţite şi a aruncat cu putere această minge înapoi
la Uriaş. După aceea, magicianul l-a rugat să îşi imagineze
toate acele cuvinte frumoase care i-au fost vreodată adresate
cum înlocuiesc în suflet pe acelea înapoiate Uriaşului.
Urmând şi acest sfat, Radu a simţit cum cuvintele
frumoase şi pozitive i-au făcut inima să zâmbească.De aceea,
atunci când trebuia să se lupte cu Uriaşul, băieţelul se asigura
că are scutul fixat bine în jurul lui. Uriaşul încerca să îşi
folosească vechile arme, cuvinte dure şi strigăte, însă acestea
ricoşau de scutul cel invizibil.
105
 r
magicianul, Uriaşul a observant o schimbare în atitudinea lui
Radu. De aceea, a strigat şi mai tare şi a folosit cuvinte şi mai
crude.
Dar, scutul cel magic continua să îl protejeze pe Radu.
Situaţia s-a îmbunătăţit şi mai mult pentru băiat. Putea
dormi liniştit, iar la şcoală putea să îşi îndeplinească
îndatoririle fără să îi fie constant frică de lupta ce ar fi urmat
acasa. Ajuns acasă, a observat cu mirare cum Uriaşul nu îi
mai deranja somnul şi nici timpul dedicat rezolvării temelor.
Iar atunci când se juca cu prietenii, supărarea şi frica nu îşi
mai găseau locul. De aceea, de fiecare dată când se întorcea
în luptă, Radu era foarte atent să îşi pună scutul cel invizibil.
A învăţat să nu mai permită cuvintelor răutăcioase şi
crude să îi străpungă sufletul, o modalitate foarte bună de a se
proteja. Mai mult, deoarece învăţase multe, avea grijă ca cei
din jurul lui să nu fie niciodată nevoiţi să îşi pună un scut
invizibil în prezenţa lui.

Radu era încântat că nu putea fi atins de acele săgeţi

pline de otravă. Ele nu îi afectau nici văzul, nici auzul, nici
burtica, nici mintea, dar nici sufletul. Aşa cum a prezis

107
106
 r
Umbra
Problemele vizate: copii care sunt implicaţi În relaţii de
prietenie cu alţi copii, dar aceste relaţii se manifestă În felul
următor: unul dintre copii deţine controlul asupra respectivei
relaţii şi pretinde supunere de la celălalt copil, În schimbul
continuării relaţiei de prietenie.
Potrivită pentru: vârste cuprinse Între 5 şi 12 ani.
Mesajul transmis: prieteniile adevărate implică parteneri egali
În drepturi şi nu sunt pe acelaşi picior de egalitate cu
supunerea şi controlul; este foarte important să nu te laşi
şantajat cu "supunerea", În schimbul menţinerii relaţiei de
prietenie.
Simboluri şi metafore: o umbră=copilul cel ascultător dintr-o
prietenie fără drepturi egale.
Elemente care pot fi schimbate În această povestire:
interacţiunea dintre cei doi prieteni; sexul unuia sau a ambilor
prieteni.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru doi copii adoptaţi,
de 9 şi 7 ani. Mama lor adoptivă s-a plâns că cel mai mare
copil îl controla pe celălalt, ceea ce îi împiedica să se dezvolte
sănătos. Copiii aveau o relaţie plină de afecţiune, unul cu
celălalt, dar total nepotrivită. Mama adoptivă a povestit cum
cel mai mic dintre copii a prins curaj şi relaţia s-a Îmbunătăţit.
Acest lucru a fost posibil după ce această poveste a fost
ascultată de câteva ori de cel mic.
108
iII
Umbra
A fost odată un băiat pe nume Traian şi o fată pe nume
Simona. Erau ca fraţii şi aveau grijă unul de celălalt.
Deoarece Traian era mai În vârstă şi mai Înalt, el
prelua de obicei conducerea În tot ceea ce făceau.
Într-o zi, Traian i-a spus Simonei:
- Dacă vrei să Îmi fii ca o soră, atunci va trebui să devii
umbra mea!
Simona era mai tăcută şi Îi plăcea să Înveţe lucruri noi de la
Traian, aşa că a spus:
- Bine.
De aceea, atunci când Traian alerga foarte repede,
Simona alerga şi ea foarte repede. Când Traian mergea la
culcare, Simona mergea la culcare. Dacă Traian Îşi dădea cu
părerea, şi Simon a repeta aceeaşi părere.
La Început, statutul de umbră a lui Traian era de mare
ajutor, deoarece Simona Învăţa multe lucruri utile. Dar, a
apărut o problemă, atunci când ea a fost invitată la o petrecere
de zi de naştere. De vreme ce petrecerea era doar pentru fete,
Traian nu a primit vreo invitaţie. EI i-a spus Simonei:
- Nu poţi să te duci deoarece eşti umbra mea.
- Dar eu vreau să merg! l-a implorat Simona.
- Dar nu poţi merge deoarece tu eşti umbra mea şi
dacă eu nu sunt la petrecere, nu Îmi poţi fi umbră, i-a răspuns
băiatul, ca şi când i-ar fi fost şef.
Simona era foarte confuză şi căuta o soluţie potrivită.
Când prietena ei a telefonat şi a Întrebat-o dacă urma să
meargă la petrecere, Simona a răspuns tristă:
- Nu pot merge la petrecerea ta deoarece eu sunt umbra
lui Traian ...
- Ce tot spui acolo? a Întrebat-o prietena ei.
- Eu sunt umbra lui Traian şi trebuie să fac tot ceea ce
face şi el, a repetat Simona.
109

-. N~ eşti umbra lui! Tu eşti propriul tău stăpân! Nu eşti
umbra nimanuI! a declarat prietena Simonei.
. - Dar mie chiar îmi place de Traian, a replicat confuză
Simona.
- Nu are nici o legătură cu asta. Poţi să îl placi cât vrei
de mulţ, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi fii umbră tot
timpul! li poţi fii prietenă. Şi poţi veni la petrecerea mea fără el
a încercat ea să o convingă.
110
t
- Eşti sigură? Asta nu ar însemna că nu îmi place de
el? a întrebat Simona.
- Poate să îţi placă o persoană, chiar dacă se supără
pe tine că ai făcut ceva ce nu i-a plăcul. Este foarte important
să înveţi să fii prietenă cu Traian, dar şi cu tine Însăţi.
Asta înseamnă să faci lucruri care lui îi displac, dar
care îţi plac ţie. S-ar putea ca el să îţi spună că mersul la
petrecerea mea simnifică faptul că nu îl placi, dar îţi poţi da
'
seama şi singură că, de fapt, nu crede acel lucru. EI vrea doar
să te controleze!
Simona a început să se gândească şi parcă vorbele
prietenei căpătau sens. De aceea a plecat la petrecere, fără
Traian. Iar acesta, şi-a găsit altceva de lucru, împreună cu
nişte băieţi din vecinătate. Simona s-a distrat de minune la
petrecere.
De îndată ce s-a întors acasă, a fost întâmpinată de
Traian, care i-a cerul:
- Trebuie să mă urmezi! Haide să alergăm în jurul
casei!
Fata s-a aşezat pe canapea.
- Sunt prea obosită. Am alerga la petrecere, a spus.
- Dar tu eşti umbra mea. Trebuie să faci tot ceea ce fac
şi eu, sau nu o să mai îmi placă d~ tine! a făcut-o el pe şeful.
- Nu sunt umbra ta, sunt prietena ta! i-a spus Simona
ferm, ridicându-se ca să îl vadă mai bine. A fi prietenul cuiva
înseamnă că poţi învăţa de la el, nu că trebuie să faci tot ceea
ce face şi el, sau ceea ce vrea el să faci. Dacă nu mă placi
doar pentru că nu vreau să îţi fiu umbră, atunci înseamnă că
nu m-ai plăcut nici până acuma cu adevărat! Dacă ţi-a plăcut
de mine doar pentru că te copiam, atunci înseamnă că, de
fapt, doar te plăceai pe tine!
Traian nu a mai ştiut ce să răspundă. S-a aşezat tăcut
pentru un timp.
- Ce ai spune dacă ţi-aş cere să îmi fii tu mie umbră? I-
a întrebat Simona.
- Bine! a răspuns el, sărind să devină umbra ei.
111
 r
Deci, Simona s-a aşezat şi Traian s-a aşezat.
Dacă Simona alerga,.şi el alerga.
Băiatul nu era obişnuit să fie umbra nimănui. Aşa că, a
început să îi spună fetei cum să alerge.
- Ascultă aici, umbrele nu au voie să vorbească! s-a
încruntat Simona.
- Nici mie nu îmi place să fiu umbră! a murmurat el,
aşezându-se. Nu are nici un haz ....
Astfel că cei doi prieteni s-au aşezat şi au discutat. Ei
au ajuns la concluzia că, deoarece sunt precum fratele şi sora,
pot deveni foarte buni prieteni, dar nu umbre. Uneori Simona
mai făcea ceea ce făcea şi Traian, şi invers. Alteori ei făceau
lucruri foarte diferite. Uneori Traian uita şi îi cerea Simonei să
îi fie umbră. Iar fata îi spunea politicos:
- Fac doar ceea ce vreau eu să fac.
Curând, cei doi prieteni au înţeles că prietenia este
adesea echivalentă cu a fi tu Însuţi. Adică, uneori faci doar
ceea ce tu vrei să faci, alteori poţi să faci doar ce vreau alţii să
faci. Când se Întâmplă asta, ajungi să Îţi placă prietenii şi să te
placi pe tine însăţi.
112
Povestea ambulantei
Problemele vizate: copiii mutaţi dintr-o familie adoptivă în
alta, copii nehotărâţi în exprimarea nevoilor şi a sentimentelor,
considerându-se incapabili să îşi schimbe drumul În viaţă.
Potrivită pentru: copii cu vârstele cuprinse Între 6 şi 12 ani.
Mesajul transmis de poveste: Poate că perindarea ta de la o
familie adoptivă la alta este necesară înainte de a te stabili la
acea familie care este potrivită pentru tine; ai ceva de spus În
privinţa destinului tău.
Simboluri şi metafore:
- maşina de pompieri=înţelepciunea subconştientului;
- diferitele meserii=numeroasele familii adoptive şi locuri de
plasament în care au domiciliat copiii;
- modul de reacţionare în faţa diferitor cumpărători şi oameni
abuzivi=încercarea de a prelua controlul asupra propriei vieţi.
Elemente care pot fi modificate în poveste: sexul maşinii de
pompieri, aici însufleţită; comportamentul cumpărătorilor.
Notă: Mulţi dintre copiii care trec de la o familie adoptivă la
alta cred că ei nu deţin nici un control asupra vieţii lor. Deşi nu
multe lucruri pot fi controlate de UJl copil, este foarte important
ca ei să ştie să îşi exprime sentimentele şi să înveţe care
probleme pot fi influenţate şi rezolvate de deciziile lor.
113
 rI
Povestea ambulantei
odată ca niciodată o ambulanţă care întâmpina
A fost
multe greutăţi
în a-şi găsi un loc permanent de muncă.
Mai întâi a lucrat la o staţie de pompieri, împreună cu o
altă ambulanţă. Dar, nu pentru mult timp, deoarece nu era
destul de mult de lucru pentru amândouă, aşa că a fost
nevoită să plece de acolo.
Apoi a lucrat într-un spital, dar, curând ambulanţa de la
staţia de pompieri a început să fie folosită şi de spital, aşa că
ambulanţa noastră a rămas iarăşi fără un loc de muncă. Nici la
sanatoriul particular la care s-a dus nu a găsit prea multe de
făcut.
Şi uite aşa, ambulanţa întâmpina dificultăţi în a-şi găsi
un loc unde să fie folositoare şi dorită. Nu era nimic în neregulă
cu ea, deoarece era o maşină foarte puternică, cu un motor
bine construit şi cu o sirenă atât de puternică, încât toate
maşinile opreau când o auzeau. Avea luminiţe roşii şi albastre,
pe care toată lumea le vedea de la mari depărtări. Avea şi un
loc special în spate pentru oamenii răniţi, medicamente şi
scăunele pentru paramedici.
Cauciucurile erau în stare foarte bună, iar trunchiul
maşinii era vopsit perfect şt strălucea foarte frumos. Doar că,
avea o mică problemă ... uneori uita să îşi aprindă farurile, aşa
că nu putea să vadă pe unde mergea. Dar şi le aprindea
atunci când oamenii îi aminteau de ele.
Ambulanţa îşi dorea foarte mult să fie folositoare de
aceea se simţea foarte nefericită atunci când nu putea gă~i un
loc unde să stea şi să muncească. Deoarece nu îi plăcea să
fie supărată, ambulanţa a decis să nu se mai gândească că nu
avea unde merge. "Mă voi preface că nu îmi pasă!" şi-a spus.
Şi chiar asta a şi făcut: a pretins că nu îi păsa.
Atunci când oamenii îl întrebau:
- Unde vei lucra?, ea răspundea:
- Nu ştiu şi nici nu îmi pasă.
114
Sau spunea:
- Nu vreau să vorbesc despre asta!
Uneori schimba subiectul de discuţie. Dar, în interiorul
ei, în cel mai ascuns loc al inimii ei, îi păsa. Îi păsa chiar foarte
mult deoarece era o ambulanţă minunată care chiar îşi dorea
să muncească. într-una din zile, un vizitator a convins-o să îşi
pună un anunţ cu "De vânzare" pe capotă ..
- Poate că cineva te va cumpăra şi Îţi va da slujba mult
dorită! a sugerat vizitatorul.
Astfel, ambulanţa a hotărât să Încerce şi această
variantă.
Dar, ambulanţa nu prea ştia ce să facă atunci când
oamenii veneau la ea şi o priveau. Odată, un bărbat s-a oprit
şi i-a lovit cauciucurile cu piciorul, rostind cuvinte foarte
răutăcioase. Ambulanţei nu i-a plăcut deloc, dar nu s-a gândit
că ar trebui să îi spună ceva. Şi-a spus că era mult mai bine
dacă ar tăcea.
!~
V
În altă zi, o femeie s-a oprit să o privească. Părea de
treabă, dar, iarăşi ambulanţa nu a rostit un cuvânt pentru că
considera că era mai bine să tacă. Au mai venit mulţi alţi
oameni care doreau să cumpere o ambulanţă. Deşi Îşi dorea
foarte mult să lucreze, ambulanţa nu scotea nici un cuvânt şi
Încerca să nu se gândească prea mult la viitor. Într-o noapte,
115
prognoza meteo a anunţat ninsoare, aşa că ambulanţa si-a
[
găsit adăpost alături de o maşină mare de pompieri, într-un
garaj. Ambulanţa a rămas tăcută când maşina de pompieri a
început să îi vorbească:
- Hei, micuţo! a strigat-o maşina de pompieri.
- Pleacă! i-a răspuns aceasta.
- Nu, nu voi pleca. Vorbeşte cu mine.
- Nu am nimic să îţi spun, a spus încet ambulanţa.
Ei bine, maşina de pompieri tot încerca să convingă
ambulanţa să vorbească, până când a reuşit acest lucru, fără
ca măcar ambulanţa să conştientizeze ce făcea. Aşa a început
să povestească despre dorinţa ei arzătoare de a munci şi
despre acei oameni care au venit să o vadă atunci când avea
semnul cu "De vânzare" pus pe capotă. Când maşina de
pompieri a întrebat-o ce le-a spus potenţialilor cumpărători,
ambulanţa a replicat:
- Nimic.
- De ce nu ai vorbit cu ei? a întrebat-o atunci maşina
de pompieri.
- Nu am ştiut ce să spun. În plus, cui îi pasă de ceea ce
cred eu?
- Ţie îţi pasă. Dacă nu le spui acelor oameni ce vrei şi
ce simţi, ai putea ajunge într-un loc În care, de fapt, nu ai vrea
să fii, alături de nişte oameni care te-ar trata ca pe un nimic şi
asta te-ar face să te simţi cumplit.
- Hmm ... Am crezut că ar trebui doar să tac.
- Ei bine, s-ar putea ca uneori să nu obţii chiar tot ceea
ce Îţi doreşti, când vorbeşti mai tare. Dar, cel puţin, le spui
altora despre nevoile tale. Atunci când vorbeşti, cei din jurul
tău află despre ceea ce îţi doreşti, aşa că ai şi tu ceva de spus
în privinţa a ceea ce ţi se întâmplă.
Ambulanţa a meditat la cele auzite de la maşina de
pompieri. S-a gândit şi iar s-a gândit. Tăcuse atât de mult timp,
încât în acel moment nu mai credea că s-ar putea schimba.
Dar, maşina de pompieri continua să-i vorbească şi să
o provoace, până când ambulanţa a început să creadă că se
116
poate schimba. Apoi, a ajuns la concluzia că schimbarea era o
idee grozavă.
De aceea, atunci când zăpada s-a topit şi ambulanţa
stătea din nou afară, cu semnul pe capotă, iar oamenii veneau
să o vadă, uneori lovind-o, ea striga la ei:
- Opreşte-te!
Iar ei se opreau. Iar dacă cineva se arăta interesat de
ea, ambulanţa începea să povestească despre toate
experienţele avute până atunci. Cu cât vorbea mai mult, cu
atât Îi venea mai uşor să facă acel lucru. Într-una din zile, nişte
băieţi au Început să arunce cu ouă În ambulanţă. În loc să
tacă, aceasta şi-a pornit sirena şi luminiţele, iar băieţii s-au
speriat. Chiar atunci, comandantul departamentului de
pompieri s-a apropiat de ambulanţă.
- Caut o ambulanţă care să muncească la mine În
departament, a spus el. Am nevoie de o ambulanţă puternică,
care ştie să spună ce vrea. După ce am văzut cum te-ai
descurcat cu acei băieţi, cred că ai fi potrivită pentru acest
post.
Deci, comandantul a luat ambulanţa cu el. Curând,
aceasta a Început să se simtă foarte folositoare. Era atât de
emoţionant când mergea În misiune cu sirena pornită şi cu
luminiţele aprinse "" Iar atunci când ducea oamenii răniţi la
spital, se simţea atât de bucuroasă şi mândră! Mai mult decât
atâta, era În stare să spună ce avea de spus, atunci când
avea ceva de spus.
Pompierii şi paramedicii se purtau frumos cu ea şi
petreceau mult timp curăţând-o şi lustruind-o. Curând,
ambulanţa era foarte fericită şi mulţumită.
Într-una din nopţi, când totul era liniştit În jurul ei,
ambulanţa a Început să se gândească la trecutul ei. Şi-a
amintit cât de singură s-a simţit atunci când Îşi ţinea gândurile
şi sentimentele Închise în interior.
Apoi, cât de dezamăgită a fost atunci când nu îşi putea
găsi un loc În care să muncească şi să fie folositoare. Dar,
zâmbi când se gândi la cât de fericită era În acel moment şi la
117
 r
cât de mult se schimbase. "Cred că aşa trebuie să fie. Trebuie Floarea care nu putea să crească
să treci prin mai multe locuri, până ce vei ajunge în acel loc
special şi potrivit pentru tine."
Chiar atunci, difuzorul a strigat-o, spunându-i că Problemele vizate: părinţi sau îngrijitori prea protectori.
trebuia să meargă la locul unui accident. Aşa că ambulanţa şi­
a pornit sirena, şi-a aprins luminiţele şi a pornit în trombă Potrivită pentru: părinţi sau pentru un adolescent prea
veselă. protejat.

Mesajul transmis: Dacă protejezi un copil de toate

problemele şi traumele specifice creşterii şi vieţii În sine, ÎI vei
împiedica să crească normal şi să Îşi dezvolte abilităţi de
rezolvare a problemelor.

Simboluri şi metafore:
- floarea=un copil;
- lumina soarelui, vântul, frigul=experienţele vieţii;
acoperirea plantei=protecţia exagerată, rezolvarea
problemelor copiilor, În locul lor.

Elemente ale poveştii care pot fi modificate: în cazul unui

băieţel, simbolurile pot fi modificate pentru a fi mult mai
masculine, de exemplu, un stejar.

Notă: Mulţi părinţi îşi protejează în mod excesiv copiii,

deoarece nu suportă să îi vadă trişti sau suferind, sau pentru
că vor să îi ţină legaţi de ei, într-un mod total dependent.
Această poveste ar putea fi înregistrată pentru un anumit copil,
dar în aşa fel încât părinţii să o poată auzi, fără să poate
realiza În mod conştient că, de fapt, mesajul este direcţionat
spre ei. Sau, povestea le poate fi citită direct, ca parte
importantă a programului de terapie.

118 119

, '<--
 continuare asigura tot ce are nevoie pentru a creşte frumos."
Floarea care nu putea să crească
Atunci când o descopereau pentru a verifica dacă planta
crescuse sau Înflorise, descopereau cu uimire ca ea era tot
mai mică şi cu tot mai puţine frunze, spre deosebire de alte
Au fost odată ca niciodată un bărbat şi soţia lui. Ei
plante cu flori din grădină. "Poate că nu am protejat-o destul
locuiau Într-un ţinut nu prea Îndepărtat.
până acuma!", Îşi spuneau ei şi de aceea au început să
Erau mari iubitori de flori, de aceea mereu admirau cu f
construiască un zid În jurul florii. Dar, floarea a rămas tot mică \
nesaţ grădinile frumoase ale vecinilor şi pozele colorate din
reviste. Au decis să Îşi facă o grădină a lor, la fel de minunată,
şi slăbită. "Poate că floarea are nevoie de lumina directă a I
cu multe flori gingaşe şi parfumate. Au făcut rost de cele mai
bune seminţe de la o pepinieră.
soarelui!", şi-au spus la un moment dat, aşa că au înlăturat
borcanul.
!f
Dar, ei Îşi doreau foarte mult o anumită floare roşie, pe I
care să o cinstească aşezând-o chiar În mijlocul grădinii. Era o
floare rară pe care au văzut-o Într-o revită de specialitate şi
pentru ale cărei seminţe au colindat multe magazine.
Seminţele plantei erau foarte scumpe, iar cuplul Îşi permitea
doar una. "Trebuie să avem mare grijă de ea, ca nu care
cumva să se strice ... Nu ne permitem alta.", şi-au spun ei
unul altuia.
De aceea, au plantat sămânţa Într-un vas pe care l-au ţinut În
casă, ca să ÎI apere de vântul, ploaia şi insectele care erau
afară.
Floarea a început să crească, dar animalele de
companie, cărora le era permis să stea În casă, au dărâmat
vasul florii de câteva ori, tot jucându-se şi luptându-se prin
prealm~ ei. Când. se întâmpla una ca asta, vasul cădea pe jos,
Iar radaCInile fiorii erau descoperite.
Planta cea frumoasă era traumatizată de acele
experienţe, iar creşterea ei era grav afectată. Din cauză că
sămânţa fusese atât de valoroasă, cei doi au crescut-o cu
multă grijă, iar când a venit timpul să o planteze afară în
grădină, le-a fost teamă să o pună alături de celelalte flori.
Ei au aşezat-o pe verandă, foarte aproape de uşa
principală a casei. "Trebuie să o protejăm de lumina directă a
soarelui, de vânt şi de frig.", şi-au spus unul altuia. De aceea,
au acoperit-o cu un borcan, pentru a o proteja. "Această floare
trebuie să stea pe verandă pentru ca noi să îi putem În

120 121
 Florille ei roşii erau uimitoare, pline de viaţă şi parfum, demne
de locul privilegiat ocupat în grădina celor doi soţi.
Dar, acesta împiedicase planta să îşi dezvolte abilităţile
Iar aceştia, văzându-şi floarea cea preţioasă atât de
de supravieţuire împotriva intemperiilor, şi de aceea frunzele
sănătoasă şi frumos crescută, au înţeles că ceea ce au învăţat
s-au făcut albe şi s-au ars atunci când planta a fost expusă
luminii directe a soarelui. despre creşterea plantelor era deosebit de important: o plantă
devine puternică doar dacă este expusă intemperiilor,
"Cred că această plantă este foarte slăbită şi are
nevoie în continuare de protecţie!", şi-au spus cei doi şi au deoareCe protejarea excesivă mai degrabă o slăbeşte.
acoperit-o din nou cu borcanul. Într-una din zile, cei doi soţi
grădinari au primit vizita unui prieten foarte special, un prieten
care întotdeauna fusese proprietarul unei grădini superbe şi au
decis să îi ceară sfatul.
- Ce este în neregulă cu planta noastră? au întrebat ei.
Celelalte flori din grădina noastră sunt atât de puternice şi
chiar au înflorit!
Gradinarul a studiat un timp floarea cea preţioasă şi
apoi i-a sfătuit astfel:
- Trebuie să îndepărtaţi urgent această acoperitoare şi
să lăsaţi planta să experimenteze lumea din care face parte!
- Dar atunci când am făcut asta, s-a ars. I-au căzut
frunzele şi părea că moare ... ", au replicat ei.
- Din cauză că aţi fost atât de protectori cu această
floare, ea nu a avut timp să deprindă mijloacele de a creşte şi
a se dezvolta normal. Va trebui să treacă printr-o perioadă în
care va părea bolnavă, cu frunzele albite de razele soarelui
pentru ca apoi să îşi poată atinge potenţialul maxim. Va trebui
să înveţe singură cum să supravieţuiască într-o lume cu vânt,
ploi şi furtuni."
Celor doi le-a fost teamă să expună planta-premiu
elementelor naturii, dar sfatul prietenei părea foarte logic. De
aceea, au plantat-o chiar în mijlocul grădinii. Au îndepărat
acoperitoarea, au pus îngrăşăminte şi au lăsat-o să se
descurce singură.La început, planta părea îngheţată: frunzele
s-au făcut albe, iar tulpina s-a îndoit în bătaia vântului.
Curând, însă, planta a învăţat să facă faţă capriciilor
vremii, soarelui şi atâtor intemperii. Şi când s-a întâmplat acest
lucru, planta a început să crească frumos şi să înflorească.

122 123
 f
Din aceeaşi colecţie, urmează: \,
I-
I
~ Poveşti pentru probleme şcolare f
i:~-

~ Poveşti care reduc şi elimină coşmarurile I

!
I
~ Poveşti pentru adulţi şi adolescenţi
i.
~ Poveşti care să ajute individul să facă faţă morţii,

pierderii sau bolii

~ Poveşti pentru copii care nu au avut un curs
normal de dezvoltare
~ Poveşti să ajute copiii să se deschidă în legătură

cu experienţe traumatice sau abuz

~ Poveşti pentru copii care trebuie să depună

mărturie Într-un tribunal

~ Poveşti care împuternicesc şi tratează simptomele
unui abuz
~ Poveşti care împuternicesc şi tratează simptomele
de traumă sau stres post-traumatic

124
r-----------~----------~~~c---------------_r----------~----------------------------------- ..
Beneficii educative;:
• îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare
Nancy Davis, Ph.D.
• Dezvoltarea capacităţii de a rezolva şi stăpâni evenimente mai
plăcute sau mai puţin plăcute ale vieţii
• Dezvoltarea încrederii în sine
• Dezvoltă universul emoţional
• Dezvoltă ~ de sine
, }l fost oâată ca nicioâată. ..
• Expri:mafea: emoţiilor şi a sentimentelor negative şi pozitive într-o

•
manieră 'săfiătoasă
Facilitează constituirea bazelor personalităţii şi accentuarea
....... în vremurile noastre!
,. aspectelor individualizatoare
• .EavQrizează autoapreeierea
• Favorizează dezVoltarea încredeiii în forţele proprii Po~eşti terapeutice
Partea III
Basme moderne

..
' 4~_ •

P RIN T

-
~

Midoprint
str. Petru.Maror nr. 6~8, ap. 9
400002 Cluj-Napoca, Romania C
Tel. : (004)0745 366 249 "C
E-mail: office@midoprintro ~
o
ISBN 978-606-92706-2-2
"O www.jucariieducationale.ro
ISBfII 978-606~92706-6-O voI. III E
, -
 Nancy Davis, Ph.D.

A fost odată ca niciodată ...

........ În vremurile noastre!

Poveşti terapeutice
Partea III:
Basme moderne

Traducerea şi adaptarea În limba română:

Alexandra Gorea, Roxana Moldovan,

lIustraţiile: Sergiu Cristian Dulea

Alternativă Socială şi Capital Uman

www.jucariieducationale.ro

MIDOPRINT
Cluj Napoca, 2010
 Ediţia în limba engleză:
Poveştile au fost iniţial publicate în cărţile numite" Therapeutic Stories that
Teach and Heal" şi "Therapeutic Stories to Heal Abused Children - Revised
Edition".

Ediţia în limba română:

Copyright ©2010 Asociaţia Alternativă Socială şi Capital Uman. Toate Cuprins
drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice formă, a
textului, fără acordul prealabil în scris al Asociaţiei Alternativă Socială şi
Capital Uman, este interzisă.

Traducerea În limba română cu permisiunea Dr. Nancy Davis Scufiţa Verde ........................................................... . 9

Pentru comenzi: Aurora ........... , .......................................................... . 17

www.jucariieducationale.ro
Un proiect Alternativă Socială şi Capital Uman
Str. Prof. I.Gh.Marinescu, nr.32, Cluj Napoca Frumoasa şi Prinţul .................................................. . 31
Tel: (004)0727.839.852
Fax: (004)0264439045 Frumoasa care a dormit prea mult timp .................. .. 41
E-mail: office@ascu.ro

D-~~ri~;;~ CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DAVIS, NANCY
Poveşti terapeutice I Nancy Davis : trad.: Alexandra Garea, Isabella Isoc. - Cluj-
Napoca: Mido Print, 2010-
12 voi.
ISBN 978-606-92706-2-2
Partea 3 : Basme moderne I trad.: Alexandra Garea, Roxana Moldovan. - 2010.
- ISBN 978-606-92706-6-0

1. Garea, Alexandra (trad.)

II. Moldovan, Roxana (trad.)

615.851-053.2:821.11-93-34=135.1
159.922.7

Midoprint
Clui-Napoca, str. Petru Maior, nr. 6-8, apt. 9, cod: 400002, Romania
Tel: (004)0745366249
E-mail:office@midoprint.ro

ISBN 978-606-92706-6-0

I
 -
Poveşti terapeutice

Partea III:

Basme moderne

Majoritatea basmelor au apărut atunci când femeia

nu avea drepturi şi era considerată doar o proprietate.

În cele mai cunoscute dintre ele, femeile sunt

prezentate atât ca răuvoitoare (vrăjitoare sau mame
vitrege), cât şi ca victime, adesea datorită incapacităţii lor
de a conştientiza corect lumea din care fac parte. Pe de
altă parte, bărbaţii apar ca salvatori puternici, care pot lua
cu forţa o femeie ca să trăiască "fericiţi până la adânci
bătrâneţi".

Aşa cum ascultarea repetitivă a poveştilor

terapeutice poate genera mesaje puternice
subconştientului, tot aşa poate şi vizionarea versiunilor
moderne video a basmelor cu mesajele lor Învechite
despre rolul femeii În societate.

7
 Ce transformări survin atunci În setul de valori
insuflat fetiţelor din societatea noastră, fetiţe care ascultă
În repetate rânduri acele mesaje transmise de
arhicunoscutele basme care atribuie un rol pasiv şi lipsit
de putere femeilor?
Scufita Verde
Basmele din această carte au fost rescrise În aşa
fel Încât să ajute femeia modernă să Îşi depăşească rolul
de victimă şi să fie capabilă să Îşi identifice o poziţie de Problemele vizate: percepţii denaturate; dificultăţi În a
egalitate, atât În privinţa valorilor personale, cât şi a sesiza răul În cei din jur.
statutului deţinut În societate.
Potrivită pentru: orice vârstă.

Mesajul transmis: este uşor să distingi un lup de o

persoană, cu condiţia să ai nişte ochi care văd foarte clar.

Simboluri şi metafore: lupul = bărbatul abuziv.

Elemente ale poveştii ce pot fi modificate: sexul

personajului principal; sexul bunicii.

Notă: Dacă o femeie, sau un bărbat, poate Învăţa să facă

diferenţa Între o persoană care este plină de afecţiune şi
grijă şi alta care se comportă În mod abuziv, atunci ea/el
nu va avea nevoie să fie salvată/salvat.

8 9

Scufita Verde
A fost odată ca niciodată o fetiţă pe nume Ioana ce
purta o scufie ca a Scufiţei Roşii, doar că a loanei era
verde. Într-o zi de vară, Ioana a decis să meargă la
bunica ei acasă să-i ducă prăjiturele făcute de ea.
ce Bunicuţaera plecată de acasă, un lup a intrat
Înăuntru. Vroia să fure tot ce putea, dar când a auzit-o pe
Ioana la uşă, lup ului i-au venit alte idei. A decis să se dea
drept Bunicuţa. S-a Îmbrăcat cu cămaşa ei de noapte şi
s-a băgat sub pătură. Lupul auzise de povestea Scufiţei
Roşii. Văzând că fetiţa purta o scufie verde s-a gândit că
ea va spune: "O, ce urechi mari ai, Bunicuţo!" atunci când
va intra În dormitor şi-I va vedea.
Cu toate acestea, Ioana nu era Scufita Roşie. Ea
intră În dormitor, se uită la personajul din pat şi Întrebă
răstit:

-Unde e Bunicuţa?

-Eu sunt Bunicuţa, şopti lupul Încercând să-şi

mascheze vocea. Nu m-am simţit bine dimineaţa asta,
aşa că stau În pat.

-Nuuuu, tu nu eşti Bunicuţa, Ioana spuse ferm.

Eşti un lup!

-De unde ai ştiut că nu sunt eu Bunicuta?, Întrebă

lupul. Această deghizare a păcălit-o pe o fetita de vârsta
ta care era Îmbrăcată În roşu.

-Trebuie să crezi că sunt naivă, bine-nteles că pot

Bunicuta locuia singură Într-o casă cu ferestre
să fac diferenţa Între bunica mea şi un lup, strigă Ioana,
uriaşe. Deoarece Ioana n-o sunase pe Bunică s-o anunţe
că vine În vizită, aceasta plecase la cumpărături. În timp

10 11
Întorcându-se şi fugind mâncând pământul ca să scape Era În patul tău, Îmbrăcat cu cămaşa ta de noapte şi
de lup Înainte ca acesta să-i facă rău. Încerca să mă convingă că eşti tu, adăugă ea.
-Glumeşti?, spuse Bunicuţa Încruntându-se. Să
sunăm la poliţie.

Aşa că Bunicuţa şi Ioana au sunat la 112 şi În

scurt timp erau În maşina poliţiei, mergând spre casă.
Lupul era Încă Înăuntru, Împachetând lucrurile furate Într-
o faţă de pernă. Poliţia l-a arestat pe lup, acuzându-I de
Încălcarea proprietăţii, intrare prin efracţie, furt precum şi
de faptul că s-a dat drept Bunicuţa.

Scufiţa verde a găsit-o după un timp pe Bunicuţa

la piaţă.

- Ştiai că e un lup În casa ta? Întrebă Ioana,

prinzând-o pe Bunicuţa de mână ca să-i atragă atenţia.

12 13
 Ioana a primit un premiu de la poliţie pentru că a Notiţe
ajutat la capturarea lupului şi poliţia a angajat-o să
predea cursuri femeilor care nu pot face diferenţa Între un
lup şi o persoană care te iubeşte.

14 15

r·
 -
Notiţe

Aurora

Problema vizată: împuternicirea femeilor.

Potrivită pentru: femeile de orice vârstă.

Mesajul tran~mis: educaţia, mentorii, motivaţia şi

respectul de sine însumează răspunsul la evadarea din
relaţiile de tip abuziv şi la obţinerea succesului.

Simboluri şi metafore: mama vitregă cea răutăcioasă şi

surorile vitrege = orice familie abuzivă.

Elemente ale poveştii ce pot fi modificate: detaliile

vieţii Aurorei pot fi individualizate.

Notă: Aceasta este o modernizare a vechii poveşti

Cenuşăreasa, în care o femeie a avut nevoie de o naşă­
zână şi de un prinţ pentru a se salva dintr-o familie
abuzivă. De data aceasta este vorba despre Aurora,
femeia învingătoare care reuşeşte prin forţele proprii.
Numele ei reflectă antonimul cenuşii, aurul, făcând
referire la un nou început.

16 17
 creată, el îşi petrecea tot mai mult timp departe de
familie, devenind în scurt timp un client fidel al barurilor
Aurora din oraş, unul care stătea până la ora de închidere.

Când, în sfârşit, ajungea şi acasă, era atât de

A fost odată ca niciodată, nu cu mult timp în urmă, beat, încât puţin îi mai păsa de reacţia soţiei: era prea
o fetiţă pe care o chema Aurora. amorţit de băutură.

Aurora nu mai ştia demult cum era să simţi căldura

unei mame, deoarece mama ei îşi părăsise soţul, fugind
departe cu un alt bărbat. Şi iată cum, fetiţa şi tatăl ei s-au
văzut nevoiţi să se descurce singuri, precum Cenuşareasa
din poveste şi tatăl ei.

Dar, considerând că fetiţa avea nevoie de o nouă

mamă, tatăl Aurorei începu să caute o femeie potrivită.
Din nefericire, el nu a tras prea multe învăţăminte din
experienţa primei căsnicii: a ales o femeie şi mai
nemiloasă decât prima IlJi soţie.

Această mamă vitregă era una foarte făţarnică. Pe

parcursul întregii perioade cât a fost curtată ea s-a arătat
foarte grijulie şi bună la suflet. Dar, apoi, ea s-a dovedit a
fi o persoană crudă şi rea. Mai mult, ea a venit în noua
casă însoţită de cele două fiice ale ei, rele şi egoiste ca şi
mama lor. Acestea erau puţin mai mari decât Aurora.

Din nefericire, tatăl Aurorei nu era un om prea Acum că nu mai era cine să îi stea în cale, mama
descurcăreţ. În loc să încerce să rezolve situaţia nou cea vitregă începu să o transforme pe Aurora în sclava

18 19
ei. O înjosea şi o umilea cu fiecare ocazie. Aurora trebuia
să se ocupe de întreaga gospodărie: de curăţenie, de
gătit şi de spălat. Îi era interzis să discute cu prietenii sau
să aibă întâlniri. În timp ce noua mamă şi cele două fete
nemiloase· ale ei îşi cumpărau multe haine noi din
complexul comercial în care îşi petreceau foarte mult
timp, Aurora era nevoită să le poarte pe cele de care se
săturau cele trei femei.
Nemaiputând îndura toate acestea, Aurora apelă
la tatăl ei, cerându-i ajutorul. Dar, fără nici un rezultat,
deoarece tatăl ei era un om care fugea de
responsabilităţi.
Când şi-a întâlnit noua mamă pentru prima dată,
Aurora era deja un copil retras şi deprimat,
comportament determinat de mama care îşi părăsise
familia. Iată de ce fetiţa considera comportamentul crud
al noilor membri ai familiei ca fiind normal, îndeplinindu-Ie
poruncile legate de curăţenie, gătit şi ascultare în toate.
Oricum, mama cea vitregă nu o putea împiedica
pe Aurora să meargă la şcoală. Aici, în sala de clasă,
fetiţa a început să se simtă pentru prima dată capabilă şi
în siguranţă. La una dintre orele de curs, ea a întâlnit o
profesoară cu o capacitate extraordinară de a înţelege şi
de a motiva până şi pe cei mai neastâmpăraţi elevi. Acest
dascăI a recunoscut potenţialul fetiţei şi a început să o
20
sfătuiască. În curând, Aurora a devenit asistenta
profesoarei, ajutând-o la predarea lecţiilor.
Astfel încurajată, fata a început să citească tot mai
multe cărţi, în secret, atunci când s-ar fi crezut că făcea
curăţenie prin casă. Mica ei bibliotecă era pitită sub pat.
Aurora a căpătat cunoştinţe noi şi de la casetele video
primite de la profesoară, pe care a început să le
vizioneze cu plăcere. În acest fel, ea a învăţat să îşi
spună tot mai des cuvinte de încurajare, asemănătoare
acelora care îi erau adresate la şcoală.
Curând, notele Aurorei deveniră cele mai mari din
întreaga clasă. Totuşi, ea îşi ascundea carnetul de note
de mama ei vitregă, care, de altfel, nu era atât de
interesată de fată încât să realizeze că, de fapt, nu îi
văzuse niciodată notele primite la şcoală.
Ea presupunea că, de fapt, Aurora îşi ascundea
carnetul de teamă să nu fie pedepsită pentru notele cele
slabe. Tot citind, tânăra fată a decis că îşi doreşte să
devină medic. Timpul trecea cu folos, căci Aurora urca
treptele educaţiei, având mereu alături profesoara-
sfătuitor, sursă de încurajare şi prieten bun. Ea a început
chiar să citească cărţi de specialitate, interesată fiind să
exceleze în profesia de medic. S-a interesat despre viaţa
de student şi, în special, despre cea de student în cadrul
unei Facultăţi de Medicină. Atunci când Departamentul
de Pompieri a oferit cursuri de Prim Ajutor şi de instruire
21
 "
În tehnica Heimlich (de ajutor În caz de Înec cu diverse
obiecte), Aurora a fost prima care s-a Înscris.
La sfârşitul unei săptămâni, mama vitregă cea
răutăcioasă a trimis-o pe Aurora la un complex comercial,
ca să cumpere provizii (mai multe ustensile de curăţat!) şi
perdele noi. Fără ştirea fetei, un prinţ faimos se afla În
vizită tocmai În acel complex comercial. După ce s-a
plimbat pe lângă magazine, admirând mulţimea de
obiecte pe care nu şi le putea permite, Aurora s-a oprit
lângă un restaurant. Era tocmai restaurantul În care
prinţul Îşi servea cina: o friptură gustoasă.
22
r--
-
Chiar În acel moment, prinţul Înghiţi o bucată
foarte mare de carne şi se Înecă. Se sufoca, se făcea
albastru şi, panicat, arăta În continuu spre gura sa. Mai
mult, oamenii din anturajul prinţului au intrat şi ei În
panică, neÎnţelegând ce se Întâmpla cu tânărul. Ei Îi tot
strigau chelnerului să telefoneze după ajutor, să formeze
,,112". Aurora şi-a dat repede seama despre ce era
vorba. Deşi mai scundă decât prinţul, ea alergă În
restaurant şi, urmând paşii Învăţaţi la cursul de instruire
În tehnica· Heimlich, salvă viaţa tânărului: Înconjură
stomacul prinţalui cu amândouă braţele şi trase cu putere
Înspre. ea. La a doua acţiune de acest fel, o bucată de
carne zbură din gura prinţului tocmai În partea cealaltă a
camerei.
Fiind În culmea fericirii, tânărul uită să o Întrebe pe
salvatoarea lui care Îi era numele, iar aceasta dispăru
foarte repede. În orele şi zilele care au urmat acestui
incident, prinţul rememoră fragmente din experienţa
avută şi, În special, chipul excepţionalei Aurora, care a
ştiut exact ce să facă ca să Îi salveze viaţa. Nu e de
mirare de ce s-a decis să o găsească şi să se
căsătorească cu ea. Prinţul şi-a trimis oamenii să
angajeze o agenţie de detectivi care să dea de urma
fetei. Nu trecu mult timp până ce un funcţionar al uneia
dintre prăvăliile din care Aurora obişnuia să cumpere
provizii o recunoscu şi Îi află repede adresa de domiciliu,
printr-o simplă consultare a registrului cu conturile
clienţilor fideli.
23
 -
De îndată ce prinţul afla toate aceste informaţii, îşi tratau ca pe o sclavă, dându-i să poarte doar haine de
îmbrăcă cel mai frumos costum, făcu rost de un inel de pomană.
logodnă înfrumuseţat de un diamant enorm şi, condus
într-o limuzină, se îndreptă spre casa Aurorei. Când
prinţul a coborât din maşină, a fost pe dată recunoscut de
cele două surori egoiste şi de mama vitregă a eroinei
noastre. Ele auziseră de el şi chiar îi văzuseră poza în
secţiunea mondenă a ziarului local. În tot acest timp,
Aurora spăla podeaua camerei din spate, dar, auzind
agitaţia, se uită pe furiş pe una din ferestre. ÎI recunoscu
pe cel căruia îi salvase viaţa, venind, acum, înspre uşa
casei în care locuia ea. Când prinţul bătu la uşă şi ceru
să o vadă pe cea care îi salvase viaţa, cele două surori
vitrege au încercat să îl păcălească, afirmând că una
dintre ele era cea căutată.

Dar, lucru deloc dificil, prinţul nu se lăsă deloc

păcălit, mai ales că nici una dintre cele două fete nu
semăna, nici pe departe, cu Aurora. Mai mult, el le
întrebă despre tehnica Heimlich, lucru despre care ele nu
aveau nici cea mai vagă idee. Atunci prinţul ceru să o
vadă pe adevărata Aurora, dar mama cea răutăcioasă
declară că nimeni cu acel nume nu locuia în casa ei. Dar,
Aurora, care învăţase la şcoală să se impună, intră plină
de curaj în cameră şi îşi dezvălui identitatea. Atunci,
prinţul îngenunchie, îi oferi inelul cu diamant şi o ceru în
căsătorie. Cele două surori aproape că s-au înverzit de
mânie, neputând înţelege cum a fost sora lor în stare să Aurora îl întrebă pe prinţ dacă ar avea ceva
farmece un prinţ atât de bogat, când ele o considerau şi o împotriva propunerii de a discuta despre cererea în

24 25

r
 -
căsătorie la cină. Prinţul fu de acord şi îi ceru
permisiunea să îi cumpere o rochie strălucitoare, pe
măsura frumuseţii ei. Tânăra fată încuviinţă, nemaiştiind
de când nu mai purtase o rochie nouă. După ce şi-a
cumpărat rochia dorită, cei doi au cinat în cel mai bun
restaurant din oraş. Tot discutând, când seara era pe
sfârşite, prinţul o ceru din nou în căsătorie, amintindu-i că
ea a fost cea care i-a salvat viaţa, devenind astfel femeia
vieţii lui. Aurora îi mulţumi pentru ofertă.

Dar, dacă, într-adevăr, vroia să o răsplătească,

mai bine i-ar împrumuta banii necesari pentru a se instrui
într-un colegiu şi, mai apoi, în cadrul unei Facultăţi de
Medicină. Se poate să fi fost doar o sclavă în propria
casă, dar Aurora tot a învăţat ceva din greşelile tatălui ei,
atunci când acesta şi-a ales cele două soţii. Ea îi explică
prinţului că abia dacă îl cunoştea şi că nu considera
salvarea vieţii cuiva ca bază solidă a unei căsnicii.

Dacă prinţul ar urma să o ajute financiar în

definitivarea studiilor, ei doi şi-ar putea da întâlnire pe
parcursul anilor ei de colegiu. La auzul acestor afirmaţii,
prinţul se arătă din nou uluit de trăsăturile de caracter şi
de înţelepciunea acestei tinere român ce. EI îşi chemă
avocatul şi întocmi un contract în care menţionă ajutorul
financiar dat pentru educaţia fetei. Prinţul se asigură că
banii urmau să fie suficienţi şi pentru cazarea Aurorei în
campus, departe de cele trei femei răutăcioase şi Datorită notelor foarte bune şi inteligenţei cu care
egoiste, aşa cum de altfel îşi dorea şi tânăra. era înzestrată, curând Aurora a fost acceptată ca

26 27
 -
studentă în cadrul Facultăţii de Medicină. Ea a învăţat din Notite
greu şi s-a descurcat foarte bine, fiind hotărâtă să fie
altfel decât restul familiei ei. Uneori se întâlnea cu prinţul,
dar, curând, cei doi au descoperit că aveau prea puţine
lucruri în comun. Când Aurora a absolvit Facultatea de
Medicină, mama şi surorile cele vitrege au vrut să
participe la festivitatea de absolvire pentru a li se
recunoaşte statutul de rude ale unui medic.

Tnsă Aurora nu le-a chemat şi s-a bucurat că

numărul invitaţiilor la ceremonia de absolvire era limitat.
Ea a împărţit biletele între: profesoara care a inspirat-o,
tatăl ei şi prinţ. Acesta din urmă îi oferi cinci duzini de
trandafiri în momentul primirii diplomei de absolvire. Mai
mult, în interiorul cutiei cu trandafiri se găsea contractul
de împrumut, rupt în multe bucăţi. Profesoara era foarte
bucuroasă pentru reuşita fostei eleve, iar tata o îmbrăţişă.
Tatăl Aurorei se lăsase de băutură şi învăţase să aibă
grijă de el, urmând exemj3lul fiicei sale. Aurora şi prinţul
s-au despărţit prieteni. Şi în noaptea aceea, în timp ce îşi
privea diploma care îi permitea să practice profesia de
medic, Aurora se simţi dintr-o dată mândră de ea însăşi.

Aurora era mândră că a înţeles la timp următorul

adevăr: nu era nevoie să se căsătorească cu un prinţ
bogat pentru a scăpa de o mamă vitregă răutăcioasă sau
dintr-o situaţie disperată. Nu era nevoie decât de puţină
hotărâre, multă muncă şi sprijinul cuiva care să o inspire
pentru a se salva.

28 29

r-- .~ - - ."------
 Notiţe

Frumoasa şi Prinţul

Problema vizată: femeile cu percepţii denaturate despre

ceea ce le înconjoară, femei care ignoră semnele ce
indică un bărbat ca fiind rău sau abuziv; femeile care
"privesc, dar fiU văd".

Potrivită pentru: femeile de orice vârstă.

Mesajul transmis: Îţi poţi schimba percepţiile denaturate

despre lume şi poţi învăţa să vezi oamenii aşa cum sunt
ei de fapt. Este foarte important să poţi vedea clar
adevărata faţă a lucrurilor, o necesitate imperioasă
pentru prevenirea unor relaţii de tip abuziv.

Simboluri şi metafore: costumul = şiretlicurile folosite

de bărbaţii abuzivi care încearcă să denatureze percepţia
despre realitate a femeilor pe care caută să le transforme
în victime.

Elemente ale poveştii ce pot fi modificate: Această

poveste poate fi transformată într-o versiune masculină,
de vreme ce mulţi bărbaţi devin victime ale unor femei
abuzive.

30 31

~~._~-~~~~~_ ... -_.~--_ ...

I
 -
Notă: Victimele abuzului în copilărie au adesea astfel de
percepţii denaturate despre ceea ce le înconjoară,
percepţii ce, la rândul lor, vor continua ciclul de abuzuri
(Putnam, 1996). Terapeuţii şi profesorii trebuie să îi ajute Frumoasa şi Prinţul
pe copii să înveţe să perceapă cât mai corect realitatea
pentru a putea avea încredere în sine şi abilitatea de a se
proteja de acele relaţii care sunt abuzive. A fost odată ca niciodată o prinţesă care se
numea Frumoasa, şi pe bună dreptate. În copilărie era
doar drăgălaşă, dar, cu timpul, ea a devenit o tânără
superbă.

Veştile despre uimitoarea ei frumuseţe se

răspândeau în lung şi în lat, în multe regate.

Mulţi au fost cei care au venit să o peţească,

atunci când prinţesa a ajuns la vârsta măritişului. Iar miza
nu era deloc de neglijat. Cel care ar fi devenit soţul ei, s-
ar fi bucurat atât de bogăţii nemaivăzute, cât şi de putere,
deoarece prinţesa urma să moştenească tronul acelei
împărăţii.

Regele şi regina, părinţii Frumoasei, au decis să

se ţină un bal, la care tânăra să îşi facă debutul în
societate. Ei au invitat pretendenţii să se înfăţişeze
înaintea Frumoasei. Aceasta s-a aşezat pe un tron şi a
început să îl asculte pe fiecare în parte, cum se prezenta,
şansele tinerilor fiind astfel egale. Dacă prinţesa s-ar fi
arătat interesată de vreunul, atunci ea l-ar fi invitat la
dans.

32 33

r---- - - _.,~-.----~---- --~-.,---------_._._-----

 -
pentru că era un adevărat monstru, el dispunea de
mijloace de seducţie superioare acelora ale unui tânăr
chipeş obişnuit. Astfel că, el a fost cel care o impresionă
cel mai mult pe prinţesă şi tot el a fost singurul
pretendent reinvitat la palat, la cină, în seara zilei ce avea
să vină. Şi toate acestea, deoarece Frumoasa nu a
observat fermoarul ataşat la spatele costumului, nici
blana care se iţea pe la cusături. Ea credea că toţi
bărbaţii aveau suflet bun şi avea grijă ca ochii ei să vadă
doar această variantă de adevăr. Bineînţeles că
monstrului îi convenea acest lucru. EI era foarte bucuros
atunci când întâlnea o femeie care privea, dar nu vedea
de fapt ceea ce era foarte evident. Şi uite cum acest tip
de bărbat a fost cel care a ajuns să o curteze pe prinţesa
cea naivă, spunându-i cuvinte de dragoste, Iăudând-o şi
dăruindu-i multe flori şi cadouri.

EI îi complimenta până şi defectele, făcând-o

astfel să se simtă mai specială decât s-ar fi simţit o
prinţesă în mod obişnuit. Curând, tânăra fată a ajuns să
îşi ocupe mai tot timpul numai cu lucruri de acest fel.

Frumuseţea
ei era răpitoare în acea seară. Mulţi Se întâmplă ca într-o noapte după ce băuse nişte
bărbaţi s-au arătat dornici de a o saluta. Dar, printre ei se
vin, monstrul să fie cuprins de un acces de furie. În acele
afla şi un monstru, deghizat într-un chipeş tânăr.
momente, el o plesni pe Frumoasa peste faţă. Îi ceru
Costumul îi venea ca turnat, dar oricine l-ar fi privit mai
repede scuze, spunând că, de fapt, vinul fusese cel care o
îndeaproape, i-ar fi recunoscut vicleşugul. lovise, şi nu el. Şi, culmea, printesa îl crezu. Ea îşi spuse
că era imposibil că cel care o lovise să fie una şi aceeaşi
Mulţi bărbaţiau avut onoarea de a dansa cu
persoană cu cea de care ea începea să se
prinţesa, printre ei aflându-se şi acel monstru deghizat. Şi

34 35

- - -,;- ........
~- .. ----~- --
îndrăgostească. Ea ignora urâţenia costumului, care acum
era tare jerpelit. Ignora până şi ghearele pe care monstrul
şi le scotea uneori, chiar şi mirosurile care îl înconjurau, ca
o prevestire rea. Ea nu asculta nici măcar mârâielile pe
care acesta le scotea atunci când era supărat.

Viaţa îşi urmă cursul ei, mai mult sau mai puţin
obişnuit, până când, într-o noapte, se întâmplă ceva
aparte. În timp ce mostrul o îmbrăţişa pe Frumoasa,
buzele celor doi se uniră, moment în care costumul îi căzu
pe podea. Dar, în loc de prinţ chipeş şi bun la suflet, bestia
cea prefăcută se arătă aşa cum era de fapt: un monstru.
EI crezu că e singur cu Frumoasa în încăpere, dar fratele
acesteia era prin apropiere şi văzu totul. EI văzu cum
adevăratul chip al bărbatului ieşi la suprafaţă. Spre
deosebire de sora lui, prinţul avea ochi care nu doar
priveau la ceva, dar şi vedeau acel ceva în esenţa lui.

EI chemăde îndată gărzile şi, în ciuda protestelor

prinţesei, le porunci să îl ducă pe acel monstru în
închisoarea subterană a castelului, acolo unde nimeni nu
se putea înşela asupra adevăratei identităţi a acelui om
rău la suflet.

36 37

-~-~--_._--_._----_ ...
 Frumoasa plângea, continuând să susţină că,
totuşi, cel pe care îl iubea nu era un monstru. Din fericire,
fratele ei ştia mai bine cum stăteau lucrurile. De aceea, el
o duse la un medic oftalmolog, pentru ca atunci când
avea să mai privească ceva, să nu mai denatureze
realitatea.
Îi aduse şi mulţi profesori înţelepţi care, cu multă
perseverenţă, o instruiră pe această tânără despre cum
stăteau de fapt lucrurile cu monştrii şi costumele lor.
Educaţia a fost completă atunci când prinţul a
aruncat cartea tinerei, intitulată Frumoasa şi Bestia.
Prinţesa a protestat, dar fratele ei i-a spus că venise
vremea să nu mai creadă în basme. Frumoasa mai află şi
că dragostea nu putea transforma un monstru într-un
prinţ. "Ai văzut vreodată un bărbat transformând o
vrăjitoare răutăcioasă într-o prinţesă, doar cu un simplu
sărut? Bărbaţii ştiu mai bine cum stau lucrurile în acest
sens şi nu cred în astfel de basme.", îi mai spuse fratele
ei.
Curând, şi prinţesa începu să vadă altfel lucrurile.
Ea a ajuns la concluzia că nu avea nevoie să îşi expună
frumuseţea la vreun bal, pentru ca bărbaţii să o implore Frumoasa a devenit scriitoare, aşternând pe hârtie
să danseze cu ei. Şi mai înţelegea că alegerea unui istorisiri bazate pe realitate, şi nu basme. Şi de atunci,
partener de viaţă nu se face pe baza felului în care el se tânăra prinţesă a avut grijă să fie destul de inteligentă
manifestă la o simplă serată dansantă. încât să nu mai sărute niciodată un prinţ chipeş, dar care
oricând se putea transforma într-un monstru.

38 39

---- ---.---- --_.-.-------- - -.---

Notite

Frumoasa care a dormit prea mult timp

Problema vizată:
incapacitatea unei victime de a
învinovăţi de abuz pe agresor şi nu pe ea însăşi;
dificultatea unei victime de a se înfuria pe
comportamentul unei persoane abuzive.

Potrivită pentru: persoane cu vârsta începând de la 13

ani.

Mesajul transmis: Recunoaşte abuzul şi consideră-1

vinovat pe cel care îl generează, nu pe tine!

Simboluri şimetafore: somnul = denaturarea

adevărului: multe victime se consideră responsabile
pentru abuzul îndurat (abuz în copilărie, viol, bătăi).

Elemente ale poveştii ce pot fi modificate: Această

poveste poate fi adaptată şi într-o variantă masculină,
deoarece bărbaţii adesea nu raportează cazul în care ei
sunt cei abuzaţi şi, mai mult, nu conştientizează faptul că
agresorul (el/ea) este vinovat pentru acel abuz şi nu ei: ei
sunt victimele. (Putnam, 1996).

40 41
Notă: Adesea victimele unui abuz se complac în negare,
tristeţe, ruşine şi vină, deoarece se învinovăţesc pentru
abuzul îndurat. Furia este un prim pas progresiv în
vindecare, deoarece, cuprinsă de acestă emoţie, victima Frumoasa care a dormit prea mult timp
conştientizează că nu este vinovată pentru abuzul îndurat
şi că există altcineva responsabil. În aceste cazuri, furia
este sănătoasă, stimulând vindecarea. A fost odată ca niciodată un rege şi o regină care
aveau un castel foarte mare şi frumos, dar gol, deoarece
nu răsuna de glasul vreunui copil. Din această cauză, cei
doi erau foarte nefericiţi. Au încercat ani de-a rândul să
îşi îndeplinească această mare dorinţă, dar fără nici un
rezultat. .

Sperând la un miracol, cuplul regal s-a programat

la cel mai bun medic în domeniul fertilităţii din regat.
Regele şi soţia lui au cerut confidenţialitate maximă şi cel
mai bun şi mai nou tratament cu putinţă. Acest medic era
unul foarte egoist, unul care îndrăgea mult mai mult banii
decât oamenii sau chiar copiii. EI i-a înştiinţat pe cei doi
pacienţi că şansele de reuşită erau doar de aproximativ
40%, iar suma de bani ce trebuia investită în acest
tratament era una foarte mare. Mai mult, fiind foarte
viclean, el îşi pregătea din timp o viaţă liniştită de
pensionar. De aceea, le-a propus celor două feţe regale
să îşi achite nota de plată doar în cazul în care el ar fi
reuşit să îi fericească cu un copil.

42 43

-~-----_ . .-' ..- - _ .. x..

 Oferta a devenit şi mai generoasă când le-a Toate acestea păreau o afacere foarte
propus achitarea taxelor doar atunci când copilul ar fi avantajoasă pentru rege şi regină, până când medicul le-
urmat să Împlinească vârsta de şaisprezece ani. a adus la cunoştinţă taxa pentru un tratament reuşit: cinci
milioane de dolari.

Regele refuză categoric şi chiar se ridică În

picioare, dornic să părăsească acea clinică. Atunci regina
Începu să plângă, lucru de neÎndurat pentru soţul ei. În
cele din urmă, cuprinşi de o mare frământare, cei doi au
semnat un contract prin care garantau plata celor cinci
milioane de dolari În ziua În care primul lor copil ar fi
Împlinit. şaisprezece ani. Dornici de a-şi ţine copilul În
braţe cât mai repede, regele şi regina urmau cu sfinţenie
tratamentul prescris de medic. Iar acesta, mereu cu
gândul la suma fabuloasă de bani, nu precupeţea nici un
efort În a face noi şi noi descoperiri şi În a folosi toate
procedurile medicale cunoscute, toate acestea pentru a
se asigura că regina urma să rămână Însărcinată.

Toate aceste Încercări şi-au găsit finalitatea Într-o

frumoasă zi de primăvară, când medicul Îşi anunţă
pacienţii că vor avea copilul mult dorit. După nouă luni,
regina născu o fetiţă, iar clopotele bisericilor răspândeau
bucuria casei regale În toate cele patru zări. Orbiţi de
fericire, părinţii au numit-o pe aceasta Bucurie.

Acum erau doi părinţi grijulii, prea mult implicaţi În

rutina creşterii unui copil, pentru a-şi mai aminti de acel
contract şi de suma pe care trebuia să o dea medicului.

44 45

-_..... --_._------

Timpul trecea şi prinţesa se înălţa, se făcea tot mai
înţeleaptă şi mai frumoasă. Apoi, regina născu mai mulţi
copii. Creşterea lor ocupa tot timpul părinţilor, iar ziua
celei de a şaisprezecea aniversări a prinţesei Bucurie se
apropie pe nesimţite, fără ca vreunul dintre cei doi părinţi
să îşi mai amintească semnificaţia ei.
46
în dimineaţa acelei zile de sărbătoare, medicul
clinicii bătu la poarta castelului, cerându-şi banii. Din
nefericire, vremurile se schimbaseră în cei şaisprezece
ani.
Deşi regele şi
regina lui erau fericiţi, ei nu mai erau
bogaţi. Aşa că, fără tragere de inimă, regele îl anunţă pe
medic că nu dispunea de acea sumă fabuloasă, dar că ar
putea încerca să o plătească în rate lunare.
Pe de altă parte, medicul sperase să primească
întreaga. sumă de bani, de aceea cheltuise deja trei
milioane de dolari, chiar înainte să primească banii.
PIănuise să îşi plătească creditorii de îndată ce va intra în
posesia cecului de la rege. Nu e de mirare că acum era
foarte furios. A încercat tot ce i-a trecut prin minte, pentru
a intra în posesia întregii sume.
Când nu a mai ştiut ce să facă, medicul a angajat
chiar şi o agenţie de recuperare a creditelor, dar fără nici
un rezultat notabil. Creditorii îl vânau, cerându-şi banii
înapoi.
în asemenea condiţii, diperat, medicul a angajat
un individ dubios, care folosea metode mai puţin legale
de recuperare a creditelor. Hărţuirea unui cuplu regal nu
era tocmai o treabă lipsită de riscuri. De aceea, individul
urma să primească suma de cinci sute de mii de dolari, la
încheierea întregii afaceri. Şi trecu la treabă, recurgând la
47
toate trucurile murdare de intimidare învăţate până
atunci.

ÎI ameninţă pe rege că îi va rupe picioarele. Dar

degeaba, fWndcă acesta dispunea de gărzi foarte bine
instruite. Toate încercările au fost în zadar. Cei doi părinţi
nu dispuneau de suma pe care o datorau medicului.
Atunci se înfurie şi încasatorul de credite cel dubios. EI
se sfătui cu medicul, care era şi el supărat şi disperat.
Împreună, au născocit un plan de bătaie mârşav: urmau
să îi dea prinţesei Bucurie un medicament care să o
inducă într-o stare de comă profundă.

Medicul urma să le spună părinţilor că doar el

deţinea antidotul şi că îl vor primi în schimbul celor cinci
milioane de dolari. Planul a fost pus în aplicare. Individul
cel meschin a strecurat un medicament foarte eficace în
micul dejun al tinerei prinţese. Iar când aceasta începu să
mănânce din cereale, numaidecât intră într-o stare de
comă profundă.

Curând, regele şi regina au primit o scrisoare în

care li se promitea antidotul, în schimbul banilor pe care îi
datorau. Oricât de mult şi-ar fi dorit să plătească acea
sumă, cei doi părinţi nu aveau cum. Mai mult, nu aveau
nici o perspectivă apropiată că ar putea face ceea ce li se
cerea în scrisoare.

48 49
 -
Nici medicul curţii, nici toţi ceilalţi medici care şi-au
oferit ajutorul, nu au reuşit să o trezească pe prinţesă.
Regele şi regina aveau inima zdrobită de atâta durere.

Ei îşi ţineau copila sub sticlă, în vestibulul

castelului, pentru a o avea mereu aproape de dânşii.

Oameni de pretutindeni veneau să o vadă şi să se

minuneze de frumuseţea ei, care, în ciuda somnului
adânc, nu se schimbase deloc.

Lunile au început să se succeadă, iar medicul

renunţă să îşi recupereze banii. EI se mută chiar în alt
regat, urmărind să scape de creditorii săi. Dar, luă şi
antidotul cu el. Toată speranţa de a reînvia tânăra
prinţesă părea pierdută. Dar, iată că într-o bună zi, un j
)
(/ (

(
.
chipeş prinţ veni să vadă prinţesa cu ochii lui. EI o admiră
!I / ' 1)
un timp, şi, după ce se asigură că nu era văzut, ridică
capacul de protecţie şi începu să o sărute, iar şi iar. Mai
mult chiar, începu să o atingă.
li
Dintr-un motiv anume, înţeles de multe femei,
această manifestare a prinţului începu să o mânie pe
tânără, deşi ea era în comă. Şi Bucurie deveni atât de
nervoasă, atât de subjugată de acest sentiment al furiei
capabil să trezească pe oricine, chiar şi din cea mai Şi
cum prinţul tocmai se apleca să o sărute din
profundă stare de comă, încât ochii i s-au deschis
nou, ea ÎI lovi În maxilar cât putu de tare. "Perversule!", i-
imediat. a strigat prinţesa. "Ce fel de om este acela care sărută şi
atinge o femeie ce pare moartă?"

50 51
 r
-
Prinţesa început să strige furioasă, din ce în ce Notiţe
mai tare, până ce apărură gărzile palatului. Acestea au
rămas uluite la vederea tinerei ieşită din coma cea
profundă. Părinţii erau exaltaţi şi îi povestiră fetei despre
medicament, iar ei aflară despre prinţ. Curând prinţul a
fost arestat şi supus unui proces. Furia i-a permis tinerei
să se manifeste ca un martor plin de vervă şi foarte
convingător.

În anii care au urmat, ea s-a decis să devină

avocat. Preda un curs despre contracte şi vorbea tuturor
despre cum să nu faci o promisiune pe care nu o poţi
ţine. Primii cărora le-a predat au fost chiar părinţii ei.
Viaţa a fost foarte darnică cu Bucurie şi, mai mult sau mai
puţin, ea a trăit fericită până la adânci bătrâneţi.

Pe de altă parte, prinţul nu a trăit la fel de fericit,

deoarece în timpul procesului a fost găsit vinovat de atac.
EI a fost trimis la închisoare, unde a devenit motiv de
zeflemea datorită statutului princiar. În timp ce îşi ispăşea
pedeapsa, tînărul a avut destulă vreme să mediteze
asupra modului său de a gândi şi să se întrebe de ce
sărutase o prinţesă care părea moartă.

52 53
 -
Notiţe

Din aceeaşi colecţie, urmează:

~ Poveşti pentru probleme şcolare

~ Poveşti care ajută În probleme legate de părinţi,
rude, adopţie, creşterea copilului sau divorţ
~ Poveşti care reduc şi elimină coşmarurile
~ Poveşti pentru adulţi şi adolescenţi
~ Poveşti care să ajute individul să facă faţă morţii,
pierderii- sau bolii
~ Poveşti pentru copii care nu au avut un curs
normal de dezvoltare
~ Poveşti să ajute copiii să se deschidă În legătură
cu experienţe traumatice sau abuz
~ Poveşti pentru copii care trebuie să depună
mărturie Într-un tribunal
~ Poveşti care Împuternicesc şi tratează simptomele
unui abuz
~ Poveşti care Împuternicesc şi tratează simptomele
de traumă sau stres post-traumatic

54 55

I •
----------------~------------------~~r_------------------------------------~~I ..
Beneficii educative:
*lmbunătăţirea abilităţilor de comunicare
N aney Davis, Ph.D.
*Dezvoltarea capacităţii de a rezolva şi stăpâni evenimente mai
plăcute sau mai puţin plăcute ale vieţii
*Dezvoltarea încrederii în sine
*Dezvoltă universul emoţional
*Dezvoltă respectul de sine
jl fost oaată ca niciodată... .....
*Exprimarea emoţiilor şi a sentimentelor negative şi pozitive într-o
manieră sănătoasă
*Faciliteazăconstituirea bazelor personalităţii
*Favorizează autoaprecierea
*Favorizează dezvoltarea încrederii în/orfele proprii
Poyeşti terapel'Uft~
ParteaN
(PO'Veşti pentru
Cegate efe medtU

P RIN T

Midoprint
Str.Petru Maior, nr.6-8, ap.9
400002 Cluj-Napoca, Romania
Tel:(004)0364 116262

ISBN 978-606-92706-2-2
ISBN 978-606-92706-7-7 voI. IV
 Nancy Davis, Ph.D.

A fost odată ca niciodată ...

Poveşti terapeutice
Partea IV:
Poveşti pentru probleme legate de mediul
şcolar

Traducerea şi adaptarea În limba română:

Alexandra Gorea, Roxana Moldovan

lIustraţiile: Sergiu Cristian Dulea, Valerie Solaz

Alternativă Socială şi Capital Uman

www.jucariieducationale.ro

MIDOPRINT
Cluj Napoca, 2011

I
 Ediţia
În limba engleză:
Poveştileau fost iniţial publicate În cărţile numite "Therapeutic Stones that Teach
and Heal" şi "Therapeutic Stones to Heal Abused Children - Revised Edition".

Ediţia în limba română:

Copyright ©2011 Asociaţia Alternativă Socială şi Capital Uman. Toate
Cuprins
drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice formă, a
textului, fără acordul prealabil în scris al Asociaţiei Alternativă Socială şi Povestitorul .. .... .... ........... ........... .... .......... .... ..... ........ 11
Capital Uman, este interzisă.
Camionul cu Remorcă Roşie .................................... 15
Traducerea În limba română cu permisiunea Dr. Nancy Davis
Andrei şi Calea de Aur .............................................. 21
Pentru comenzi:
www.jucariieducationale.ro Andrei, un copii-problemă ......................................... 25
Un proiect Alternativă Socială şi Capital Uman
Maşina cea confuză·........ ...... ... .... ........... .... ....... .... ... 30
Str. Prof. I.Gh.Marinescu, nr.32, Cluj Napoca
Tel: (004)0727.839.852 Marioneta. ..... ... ... .... ..... ..... ............. ... ..... ....... .... .... .... 34
Fax: (004)0264439045
E-mail: office@ascu.ro Băiatul şi huliganii ..................................................... 39

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Dorinţa care s-a îndeplinit.... ... .... .................. ...... ...... 45
DAVIS, NANCY
Poveşti terapeutice I Nancy Davis ; trad.: Alexandra Gorea, lsabella Băiatul care a câştigat aurul..................................... 52
lsoc. - Cluj-Napoca : Mido Print, 2010-
12 voI. Maşina care nu putea menţine direcţia .... ... .... ... .... ... 57
ISBN 978-606-92706-2-2
Partea 4 : Poveşti pentru probleme legate de mediul şcolar. I trad.: Ţestoasa şi şoricelul ................................................. 61
Alexandra Gorea, Roxana Moldovan. - 2011. - ISBN 978-606-92706-7-7
Băiatul care nu putea să îşi pună ordine în gânduri. 67
1. Gorea, Alexandra (trad.)
II. Moldovan, Roxana (trad.)

615.851-053.2:821.11-93-34=135.1
159.922.7

Midoprint
Cluj-Napoca, str. Petru Maior, nr. 6-8, apl. 9, cod: 400002, Romania
Tel: (004)0745 366 249
E-mail:office@midoprinl.ro
ISBN 978-606-92706-7-7

r-
 -
Poveşti pentru probleme legate de
mediul şcolar

Aceste poveşti vizează o multitudine de probleme care

au impact asupra performanţelor şcolare. Există mulţi factori
care influenţează capacitatea unui elev de a învăţa şi de a-şi
atinge potenţialul maxim. Pe lângă inteligenţă, dinamica
familială, şi· sistemul de credinţe joacă un rol major pentru
modul în care un elev percepe importanţa învăţării,
frecventează orele de curs şi se manifestă într-un mediu
academic. Alţi factori cu impact major asupra reuşitelor şcolare
sunt: stima de sine, boala sau handicapul, optimismul/
pesimismul, credinţe cognitive despre propria capacitate de a
funcţiona, abilttăţi sociale sărace, tipuri de comportament,
dizabilităţi de învăţare şi funcţionarea creierului. În plus, abuzul
unui copil are impact negativ asupra aproape oricărei arii a
dezvoltării acestuia, incluzând şi performanţele şcolare. (Briere
& Runtz, 1993; Rowan & Foy, 1993).

Subiectul Deficit de AtenţielTulburare Hiperkinetică

(ADHD) şi al folosirii crescânde a medicaţiei la elevii
diagnosticaţi cu ADHD a atras tot mai mult atenţia autorilor.
(Hancock, 1996) În acelaşi timp se observă o creştere a
cercetărilor asupra Tulburării de Stres Posttraumatic (PTSD)
în paralel cu o creştere a înţelegerii impactului pe care îl are o
traumă asupra copiilor şi adolescenţi lor. (van der Kolk, 1996;
Putnam, 1996) De vreme ce copiii diagnosticaţi cu PTSD acut
pot fi tot atât de activi sau de neatenţi ca şi cei care au cu
certitudine ADHD, este foarte important ca educatorii să ştie
că tratamentele celor două afecţiuni diferă. Deoarece PTSD
determină o suprasolicitare a creierului, este o greşeală să se
prescrie Ritalin unui copil traumatizat, rezultatul fiind o şi mai

7
 -
mare stimulare a creierului. Din experienţa mea, copiii cu probleme de atenţie având ca probleme de atenţie având ca
PTSD se concentrează mai bine dacă li se administrează şi consecinţe dificultăţi În şi consecinţe dificultăţi În
Ritalin, sau orice alt stimulent (aşa cum reacţionează aproape adaptarea la mediul academic adaptarea la mediul
toţi oamenii care iau aceste medicamente), dar academic
comportamentul şi funcţionarea emoţională nu se orientare spre viitor dificultate În planificarea
Îmbunătăţesc În mod considerabil. viitorului
impulsiv, posibil să ia un mai degrabă reactiv faţă de
o modalitate eficace de a diferenţia cele două obiect prin Înhăţare din mâna mediul Înconjurător, decât
probleme atât de diferite este aceea de a căuta cazuri de profesorului, acţionare impulsiv
traumă În trecutul elevului. Traume tipice ce pot cauza Înaintea cunoaşterii tuturor
simptome de PTSD sunt: abuzul, asistarea la acte de violenţă, instructiunilor
moartea unui membru al familiei (mai ales dacă este vorba dificultăţi În relaţiile sociale, retragere din faţa unor
despre o moarte survenită pe neaşteptate şi/sau violentă), cauzate de comportamentul posibile relaţii, precum şi
operaţii chirurgicale, dezastre naturale, război sau implicarea hiperactiv dificultăţi de natură socială
Într-un accident. poate avea probleme cu desenele par mai mult goale
scrisul de mână şi cu şi deprimante
Deşi următorul tabel nu are la bază o cercetare coordonarea ochi-mână, dar
ştiinţifică, diferenţele prezentate În el se bazează pe se observă o Îmbunătăţire
observaţiile pe care eu şi Dr. Marcey le-am făcut În munca dacă se administrează Ritalin
noastră cu numeroşi copii cu PTSD sau ADHD:
Famularo (1990) a descoperit că acei copii care se
Hiperactivitate (AOO) Tulburare de Stres găsesc Într-o etapă acută de PTSD (Tulburare de Stres
Posttraumatic (PTSO) Posttraumatic) prezintă o serie de simptome diferite de ale
comportament hiperactiv comportament hiperactiv acelora aflaţi Într-o stare cronică. Prin urmare, este important
somn liniştit probleme de somn - nu poate ca educatorii să recunoască aceste diferenţe. Aceşti
adormi sau se trezeşte de cercetători au aflat faptul că acei copii care se află Într-o stare
multe ori În timpul noptii acută de PTSD au următoarele simptome: o intensificare a
lipsa problemelor de siguranţă problem de siguranţă, teama numărului de reacţii spontane, ca şi când experienţa
de a fi sinqur traumatizantă ar rea părea În mintea copilului (flashback-urile),
lipsa nevoii de a controla nevoia de a deţine controlul În momentul unei noi expuneri la situaţia traumatizantă sau a
asupra sa sau a altora reamintirii ei; dificultăţi În a adormi; hipervigilenţă; tresărire
I probleme qenerate de limite probleme qenerate de limite exagerată la răspuns şi anxietatelagitaţie generalizată. Copiii
lipsa flashback-urilor flashback-uri, "terori" care au avut o formă cronică de PTSD (deoarece trauma lor s-
nocturne a desfăşurat pe o perioadă de timp mai mare, sau este În
manifestarea emoţiilor in accese de furie, fobii, tristeţe, desfăşurare, sau e demult trecută) au prezentat următoarele
intervale normale depresie caracteristici: detaşare de oameni şi retragere În ei Înşişi; o

8 9
 -
gamă limitată de afect (expresia facială lipseşte sau este Povestitorul
deprimată, bucurie puţină şi râs pentru scurt timp), episoade
disociative (visător cu ochii deschişi sau cu capul În non), Problemele vizate:
tristeţe şi convingerea că viaţa este prea grea. Copiii cu o Probleme ce apar În limba scrisă, În special În cazul scrierii de
formă cronică de PTSD pot părea Întârziaţi mintal sau "Înceţi" poveşti şi eseuri.
şi pot fi diagnosticaţi greşit de către cineva nefamiliar cu
simptomele acestei tulburări. Potrivită pentru:
Clasele I-IV
Deoarece poveştile terapeutice sunt indirecte şi
oportune, iar cei mai mulţi dintre elevi adoră să asculte Mesajul:
poveşti, ele oferă un instrument excelent În a ajuta elevii să ÎŞ~ Deţii multe poveşti În tolba ta cu amintiri şi este distractiv să le
îmbunătăţească manifestările în mediul academic. Folosiţi notezi!
poveştile terapeutice din această carte ca pe un instrument
suplimentar pentru a ajuta elevii să Îşi îmbunătăţească Simbolurile şi metaforele:
performanţele şcolare. Este o poveste cu un mesaj direct, cu puţine simboluri

Elemente care pot fi schimbate:

Sexul personajelor principale, scena observată

Notă:
Povestea a fost compusă pentru un elev de clasa Întâi, care
prezenta dificultăţi în a scrie poveşti. Era un copil foarte
inteligent, dar care s-a convins că nu putea scrie. Însă
învăţătoarea a menţionat că, după ce a ascultat "Povestitorul"
de multe ori, elevul a Început să scrie din ce În ce mai mult şi
părea să Îi facă plăcere rezolvarea teme lor de limbă şi
literatură.

10 11

~~~-------=~--------------------------~
 '.
-
Povestitorul
A fost odată ca niciodată un băiat pe care îl chema
Luca. Timp de cinci zile pe săptămână el mergea la şcoală. Îi
plăcea foarte mult acolo, mai ales în timpul orelor de Educaţie
Fizică şi atunci când se servea masa. De asemenea, îndrăgea
şi cititul şi matematica. Totuşi, atunci când vreun profesor îi
cerea să scrie poveşti, Luca nu ştia ce să facă şi sfârşea prin a
privi pereţii cu ochi pierduţi.
Dar, se străduia. Băiatul se gândea mult, dar nu găsea
nimic în amintirile lui. De aceea, el a ajuns la concluzia că nu
avea nimic demn de a fi povestit.
Uneori profesorii şi părinţii se supărau pe băiat şi îi
cereau să scrie ceva. Dar, cu cât se străduia mai mult, cu atât
se simţea mai neputincios. Mintea lui nu vroia deloc să îl ajute.
• - Nu pot să scriu sau să spun poveştii le-a spus Luca.
-~""-
In mine nu există poveştii
!
./r:·
r!>'-
.'"""".,-,. . .- _" \
/
Într-una din zile Luca se întorcea acasă de la şcoală. '"-'-''"--.:1 if / I
Părinţii îi dăduseră bani de îngheţată, deoarece lui îi plăcea I
îngheţata mai mult decât aproape orice pe lume. Dar, pe
măsură ce se apropia de magazin, Luca a văzut un hoţ care Dar poliţistul era unul foarte meticulos de aceea l-a
fugea şi care apoi s-a urcat într-o maşină. Atunci şi-a dat întrebat pe Luca dacă a observat jaful. '
seama că acel hoţ a furat toată îngheţata din magazin. Asta l-a Luca i-a spus:
înfuriat foarte tare şi l-a privit mai atent. I-a zărit chipul, maşina
şi numărul acesteia. A putut vedea chiar şi direcţia în care a
- Am văzut totul!
luat-o. Apoi .i-a povestit .tot cee~ ce Îşi amintea: cum arăta hoţul,
descrl:rea. maşinII, nun;arul de identificare de pe plăcuţa
Curând a sosit şi Poliţia. Ofiţerii au început să pună maşinII, chiar ŞI direcţia In care a demarat În trombă. Luca îşi
întrebări atât directorului de magazin, cât şi adulţilor care mai amintea ŞI toate aromele de îngheţată care fuseseră Îndesate
erau aco!o. La un moment dat, un poliţist a spus colegilor săi: în camion.
- II voi întreba şi pe acel puşti dacă a văzut ceva ... Bătându-1 uşor pe spate, poliţistul i-a mulţumit:
- Nu îţi pierde vremea cu asta, i-a spus alt poliţist. Este - Ai văzut mult mai mult decât oricare alt adult pe care
doar un copil, iar copiii nu sunt atenţi, nici măcar dacă se l-am intervievat!
întâmplă o crimă.
Curând Poliţia l-a găsit pe hoţ şi l-a arestat. Şi totul a
fost posibil datorită informaţiilor detaliate pe care doar băieţelul

12 13

le-a putut da. Iar apoi, reporteri de la ziare şi de la diverse
programe TV de ştiri au venit şi l-au intervievat. Iar Luca
povestea bucuros, iar şi iar, cele întâmplate. Era un adevărat
erou!
Oamenii de la ştiri i-au cerut să vorbească despre el.
Curând Luca povestea despre toate perioadele vieţii lui cu
mult entuziasm.
-
Camionul cu Remorcă Roşie
Problemele vizate:
Incapacitatea copilului de a se concentra sau de a urma
anumite indicaţii din cauza dizabilităţii de învăţare, a tulburării
de deficit de atenţie sau a Tulburării de Stres Posttraumatic;
lipsa abilităţi lor de rezolvare a problemelor; lipsa intuiţiei.

Atunci când Luca s-a întors la şcoală colegii şi Potrivită pentru:

profesorii l-au rugat să le povestească şi lor cum a ajutat
Poliţia să prindă acel hoţ. Îi făcea plăcere acel lucru. De
aceea, învăţătoarea i-a sugerat să îşi aştearnă toate amintirile
pe hârtie. Apoi, ele au fost publicate în ziarul şcolii. Luca
găsea acea îndeletnicire ca fiind una foarte uşoară. După
publicarea poveştii în ziar, Luca a devenit eroul întregii şcoli.
Curând Luca scria poveşti despre tot felul de lucruri din
viaţa lui. Îi plăcea foarte mult ceea ce făcea şi era activitatea
lui preferată la şcoală.
Băieţelul a înţeles un lucru foarte important. Viaţa
însăşi este o poveste care aşteaptă doar să fie scrisă.
Vârste cuprinse între 6 şi 10 ani;
Simbolurile şi metaforele:
Camionul cu Remorcă Roşie=persoana distrată;
Elemente ale poveştii care pot fi modificate:
Sexul copilului; lucrurile care sunt date uitării; sugestiile oferite
copilului pentru a-I/a o ajuta să îşi amintească diverse lucruri.
Mesajul transmis:
Există tehnici care compensează uitarea! Poţi descoperii
aceste tehnici care să te ajute! Ai capacitatea de a schimba
lucrurile şi de a reuşi!

Notă:
Indiferent care este cauza dizabilităţii de învăţare,
conştientizarea ei şi utilizarea unor tehnici de rezolvare a
problemei măresc şansele unui impact minim asupra unei
corecte funcţionări.

14 15

Camionul cu Remorcă Roşie
A fost odată ca niciodată un camion care avea o
rem~rcă roşie. Pe fiecare uşă era pictată în culori vii
~rmatoarea emblemă: "Sta!ia lui Marius de Reparare şi
lntreţlnerea Autoturlsmelor'. Camionul era responsabil cu
ducerea la bun sfârşit a multor lucrări care permiteau Staţiei să
funcţioneze fă~ă piedici. De exemplu, el remorca maşinile
avarlate sau Impotmolite până la Staţie, unde apoi erau
reparate. Sau, atunci când o maşină rămânea fără benzină, el
era cel care tr~nsporta combustibilul până la locul cu pricina,
Iar proprietarul IŞI putea continua drumul.
• Astfel de activităţi presupuneau o ţinere în minte
exacta ~ tuturor Instrucţiunilor primite. Şi asta era o mare
?r~blema pentru Camionul cu Remorcă Roşie. Adesea se
In.tamp~a :a el să înceapă o treabă, ca apoi să uite ce trebuia
sa faca In continuare. De exemplu, Marius, proprietarul, îl
atenţlona prin staţie să ridice o maşină avariată. La început
c.aml,?nul pomea în direcţia indicată. Dacă, însă, trecea p~
langa un parc sau pe lângă un lot de maşini noi, se oprea.
Ca~lonul UI~a ce avea de făcut şi se oprea să privească copiii
Jucandu-se In parc .şi să. admire maşinile. În tot acest timp
maşina 9~a avarlata ŞI proprietarul ei aşteptau în zadar ca
cineva sa II ajute. Atunci, Marius striga la el prin staţie:
• - Unde eşti Camlonule cu Remorcă Roşie? De ce nu ai
facut ceea ce ţi s-a spus?
•. În acel; m?mente Camionul se întrista şi se simţea
stanJenlt. Nu II placea ca şeful să strige la el. De aceea
por~ea ~in. nou spr~ locul unde îl aştepta maşina avariată:
Cur.and Insa atenţia II era din nou distrasă şi uita ce trebuia să
faca. Uneon Camionul cu Remorcă Roşie se înfuria pe
celelalte maşIni ŞI le tampona intenţionat, provocând accidente
,?I • confu:;:le. Problemele se agravau deoarece apăreau
Intarzlerl In trafic. Şeful Marius urla din nou la el prin staţie.
16
r--··-- . ----_. - --~
-
Atunci Camionul se concentra foarte tare şi, într-un final,
găsea maşina avariată. Şi uite aşa, o misiune ce trebuia să
dureze doar zece minute, dura cinci ore. Iar când ajungea la
Staţia de Reparare şi Întreţinere, toţi erau foarte supăraţi pe el.
Noaptea, atunci când Staţia era închisă, Camionul cu
Remorcă Roşie se întreba: "De ce toată lumea este atât de
supărată pe mine?". Nu înţelegea de ce era el răspunzător
pentru toate acele ţipete. Marius a încercat să îi explice ce
trebuia să facă. La fel au făcut şi mecanicii. Chiar şi clienţii au
discutat cu el. Dar, cu toate că auzea ceea ce i se spunea,
Camionul nu asculta cu adevărat.
Marius era un om răbdător. A încercat să schimbe felul
de afi al Camionului. A tot strigat, dar fără prea multe
rezultate. De aceea, după mai multe săptămâni, el i-a spus:
- Îmi voi achiziţiona un alt camion cu remorcă, dacă nu
îţi faci treaba cum trebuie! Ni se reduce cifra de afaceri din
cauza ta. Îţi ia prea mult timp să aduci maşinile avariate şi
împotmolite, sau să livrezi combustibil clienţilor! De aceea ei
ţipă mereu la mine şi încep să folosească serviciile altei Staţii,
una care deţine un camion mai de încredere.
Camionul cu Remorcă Roşie s-a Întristat auzind că
Marius vroia să îl Înlocuiască:
- Te rog mai dă-mi o şansă! Mă voi strădui foarte,
foarte tare! a stăruit el.
Pentru că Marius era un om bun şi pentru că ţinea la
camionul lui, i·a răspuns astfel:
- Îţi mai dau o singură şansă.
Iar În noaptea aceea, pe când se afla în garaj,
camionul a început să analizeze situaţia în care se afla. Ştia
că a promis că se va strădui mai tare, dar, totuşi, nu putea
Înţelege de ce toţi erau atât de supăraţi pe el.
17

Chiar atunci a intrat un mecanic. Era unul dintre
mecanicii care îl reparau atunci când era nevoie.
- Îţi voi arăta de ce intri mereu în bucluc, i-a spus
mecanicul. Este important să te poţi vedea aşa cum te percep
cei din jurul tău. Aşa te poţi schimba, dacă vrei!
-
tare paşii pe care trebuia să îi urmeze. S-a arătat deschis şi la
alte sugestii din partea lui Marius şi a mecanici lor. A încercat
fiecare idee sugerată de aceştia, până când a găsit varianta
care i se potrivea.

În garaj se afla un televizor şi un aparat pentru redarea

casetelor video. Mecanicii le întrebuinţau atunci când nu
aveau de lucru.
- Te-am urmărit astăzi, i-a spus mecanicul. Am
înregistrat pe o casetă video tot ceea ce ai făcuI. Acum îţi voi
arăta de ce oamenii sunt mereu supăraţi pe tine.
Spunând acestea, mecanicul a pornit aparatul video şi
imaginea nu s-a lăsat mult timp aşteptată. Urmărind caseta,
Camionul cu Remorcă Roşie a putut vedea clar cum uitase să
ducă la bun sfârşit tot felul de treburi. În schimb, făcuse multe
altele care nu îi erau în program. La un moment dat i s-a cerut
să remorcheze o maşină avariată. Dar, el a făcut cu totul şi cu
totul altceva. Camionul era uimit:
- Nu am ştiut că mă comportam astfel. .. a bolborosit el.
- Ştiam asta, i-a răspuns mecanicul. Tocmai de aceea
am decis să îţi arăt caseta. Sper că te-a ajutat să te vezi în
această postură.
Apoi mecanicul a plecat acasă. În schimb, Camionul cu
Remorcă Roşie a rămas pe gânduri. .. EI rememora imaginile
vizionate şi analiza ceea ce a învăţat. În cele din urmă a
hotărât ca pe viitor să se comporte altfel. Dacă s-ar fi întâmplat
să uite ceva, el ar fi căutat modalităţi prin care să îşi
amintească ceea ce trebuia făcuI.

În ziua următoare Camionul l-a rugat pe Marius ca
atunci când îl va mai trimite într-o misiune, să îi noteze pe o
bucată de hârtie exact ceea ce trebuia să facă. Mai mult, i-a
cerut să înregistreze instrucţiunile cu ajutorul unui reportofon.
În acel mod ar fi ascultat indicaţiile în mod repetat şi şi-ar fi
amintit ce trebuia să facă. A început chiar să repete cu voce
Curând, Camionul cu Remorcă Roşie a reuşit să ducă
la bun sfârşit misiunile în care era trimis. EI mergea direct la
locul indicat, remorca maşina avariată şi o ducea repede la
Staţia lui Marius. Apoi transporta combustibil şoferilor care
uitaseră să facă plinul maşinilor lor. Doar aşa puteau să îşi
urmeze drumul. Apoi a ajuns să reîncarce bateriile maşinilor şi

18 19

~------~ ..
 -
să se reîntoarcă la Staţie în cel mai scurt timp cu putinţă. De Andrei şi Calea de Aur
aceea şeful Staţiei era foarte mulţumit de Camion. Datorită lui,
clienţii sunau şi complimentau serviciile oferite de acea Staţie, Problemele vizate:
iar afacerea merge din ce în ce mai bine. Fobia de şcoală (refuzul de a merge la şcoală), mai ales la
grădiniţă şi în clasa întâi;
Pe zi ce trecea Camionul cu Remorcă Roşie găsea noi
şi noi mijloace prin care să îşi amintească locul unde trebuia Potrivită pentru:
să meargă şi ce trebuia să facă. Aprecia complimentele şi îi Copiii de 5 şi 6 ani (această poveste nu ar trebui spusă copiilor
plăcea să îşi îndeplinească îndatoririle cât mai bine. Atunci ale căror mame îşi abandonează famiile în mod repetat);
când se iveau probleme, el căuta motivul pentru care le
cauzase. Apoi se străduia să o rezolve. Mesajul:
Într-o zi l-a auzit pe Marius spunându-i unui client că Poţi găsi o modalitate de a-ţi ignora teama şi de a merge la
cel mai bun şi mai de încredere camion din întreg oraşul era şcoalăl Mămica ta va fi bine În lipsa ta şi o vei regăsi acasă la
chiar Camionul cu Remorcă Roşie. Dacă camioanele ar putea întoarcerel
zâmbi, atunci fără îndoială că acela ar fi zâmbit. Era un
camion responsabil, care îşi dădea silinţa să îşi îndeplinească Simbolurile şi metaforele:
atribuţiile cât mai eficient. Calea de Aur = sistemul educaţional naţional;
cupa cu aur = notele.

Elemente ale poveştii care pot fi modificate:

Numele şi sexul copilului; membrul din familie pe care copilul îi
este teamă să ÎI părăsească.

Notă:
Povestea a fost scrisă pentru un băieţel de cinci ani căruia îi
era teamă să meargă la grădiniţă. Avea o suri oară bebeluş,
care suferea de o problemă medicală serioasă. La fel, şi
mama copiilor avea probleme grave la inimă, motiv pent~u
care a fost chiar spitalizată imediat după ce a născut fetiţa. In
momentul compunerii acestei poveşti mama şi fetiţa se
simţeau bine. Povestea aceasta şi altele l-au ajutat pe băieţel
să pornească spre grădiniţă cu din ce în ce mai puţină teamă.

20 21

r·-- - -
 -
Andrei şi Calea de Aur
A fost odată ca niciodată un băieţel pe care îl chema
Andrei. EI trăia Într-o ţară În care tuturor copiilor li se cerea să
urmeze o Cale de Aur. Cei care ajungeau la capătul ei erau
recompensaţi cu o cupă de aur. Însă când a venit rândul lui să
păşească, Andrei a fost cuprins de nesiguranţă. Nu credea că
ştia cum să obţină cupa sau dacă chiar o vroia. De aceea,
atunci când mama i-a spus că era vremea să pornească pe
acea Cale, Andrei a răspuns:
- Nu. Mai bine stau acasă şi nu merg pe ea niciodată!

Prietenii lui din cartier au Încercat să îl Încurajeze. Ei

au mers la el acasă şi l-au Îndemnat:
- Andrei, haide! Să mergem!
Dar lui Andrei Îi era teamă. "Poate că voi rămâne aici,
În casa mea, şi nu voi pleca niciodată, Îşi spunea el. Oricum,
cui îi pasă de aur? Nu am nevoie de aur!"

Apoi, şi mai mulţi copii de vârsta lui Andrei au venit la

uşa casei În care locuia şi i-au strigat:
- Andrei, ieşi afară şi vino cu noi pe Cărarea de Aur. Îţi
vom fi prieteni! Putem Învăţa o mulţime de lucruri şi ne putem
distra În acelaşi timp!

O parte din Andrei îl îndemna să meargă cu ceilalţi

copii, dar cealaltă se temea.
"Dar dacă mămica se va simţi singură fără mine? s-a
Întrebat el. Poate că mămica are nevoie de mine aici. Poate că
trebuie să am grijă de ea ... ".
Copiii au continuat să ÎI Îndemne:
- Haide! Să păşim pe Calea de Aur! Într-o după-amiază Andrei a urmărit un program TV În
- Nu, cred că voi rămâne cu mămica, le-a răspuns care nişte copii râdeau În timp ce mergeau pe Cărarea de Aur.
Andrei. Apoi a vizionat şi o casetă video cu copii care Învăţau multe
Şi copiii au plecat. lucruri noi pe parcursul călătoriei. Atunci el şi-a spus: "Pare a fi

22 23
 distractiv să mergi pe Cărarea de Aur! Dar mi-a teamă că
mami nu va fi aici când mă voi întoarce ... !"
După aceea Andrei a hotărât să
se joace cu căţeaua şi
puii ei. li plăcea să-i privească pe pui jucându-se. A observat
că mama lor îi lăsa singuri un timp, dar mereu se întorcea la
ei. A privit cu atenţie cum căţeii s-au aventurat departe de
mama lor. S-au jucat şi s-au distrat pe când mama lor era în
altă parte. Urmărindu-le joaca, s-a gândit la ce trebuia să
înveţe din acea experienţă.
In dimineaţa următoare, copiii l-au chemat din nou:
- Andrei, vino pe Calea de Auri
EI le-a răspuns:
- Sunt pregătit!
A mâncat micul dejun şi a sărutat-o pe mama de
rămas-bun.
- Mă voi întoarce la prânz! a promis el.
Apoi a plecat însoţit de ceilalţi copii. Uneori îi era
teamă, iar alteori era bucuros. Se mai întâmpla să nu vrea să
meargă, dar de îndată ce o apuca pe Calea de Aur, totul se
schimba. De fiecare dată când se întorcea acasă Andrei îşi
dădea seama că mama lui se descurcase şi fără el. Era mereu
bucuroasă să îl revadă. 1I1mbrăţişa şi îl săruta cu mare drag.
In cele din urmă a venit şi acea zi în care Andrei nu s-a
mai temut deloc să o pornească pe Calea de Aur. Băieţelul a
scăpat de teamă pentru că a înfruntat-o. A învăţat că frica te
poate împiedica să creşti. De aceea, el a decis să fie mai isteţ
decât ea.
24
.----- -_._--_ .._-----'----'-~------~---------_._.~~_..
Andrei, un copii-problemă
Problemele vizate:
Probleme de comportament la şcoală şi acasă, care apar la un
copil inteligent, cu aptitudini pentru reuşită şi cu un
comportament adecvat vârstei;
Potrivită pentru:
Până la vârsta de 12 ani;
Mesajul:
lţi poţi controla problema de comportament şi ai capacitatea
de a găsi o soluţie! lţi poţi vindeca rănile din suflet şi poţi
ajunge un om de succes!
Simbolurile şi metaforele:
Lacrimile din suflet=orice tristeţe sau durere provocată de
respingere sau de o traumă;
Elemente din poveste care pot fi schimbate:
Sexul personajului principal; caracteristicile personajului
principal, astfel Încât să reflecte şi mai bine comportamentul
copilului pentru care este folosită această poveste;
Notă:
Andrei era un copil care a suferit multe pierderi. Mama lui nu
cunoştea identitatea tatălui copilului. La un moment dat l-a
părăsit pe copil, Iăsându-1 în grija unui iubit şi a mamei
acestuia, care a preluat rolul de bunică. Mai târziu, iubitul
respectiv a fost trimis la închisoare, iar mama lui s-a
îmbolnăvit foarte tare. Deşi a devenit un copii-problemă,
Andrei era un învingător. A fost În stare să Îşi schimbe
comportamentul. A fost adoptat de o familie minunată şi sper
că Îşi foloseşte în continuare aptitudinile pentru a avea succes
şi nu pentru a fi un copii-problemă.
25
..
 Andrei, un copii-problemă
A fost odată ca niciodată un băieţel frumos şi foarte
inteligent pe care îl chema Andrei. EI se înţelegea bine cu toţi
cei din jurul său. Dar, nu avea deloc încredere în el. Atunci
când se privea în oglindă, nu putea să vadă decât probleme.
Oglinda îi arăta un băieţel urât şi prost, un adevărat eşec
pentru mai târziu.
Iar când era acasă refuza să îşi facă ordine în cameră.
Nu îşi aduna de pe jos hainele sau jucăriile cu care se jucase.
Camera era un adevărat dezastru. Când venea ora cinei
refuza să mănânce. Mai mult, începea să ţipe atunci când
cineva se uita la televizor pe un canal care lui îi displăcea. În
acele momente cei din casă spuneau:
- Andrei este un copii-problemă!
Iar el zâmbea, pentru că aceea era dorinţa lui.

Dar Andrei nu vroia să dea greş în toate. De aceea, el

a decis să devină un copii-problemă. "Sunt în stare să devin
cel mai problematic copil de prin împrejurimi. Asta pot face şi
mă voi descurca de minune! Pentru a deveni un copil-
problemă nu ar trebui să fiu nici inteligent, nici frumos, nici
prietenos şi nici să fiu drăguţ cu toată lumea. Pot deveni un
copii-problemă!" şi-a spus copilul.

Astfel încât, s-a pus imediat pe treabă pentru a-şi

atinge scopul propus. Şi chiar a reuşit! Când ajungea la
şcoală, îşi lovea colegii de clasă... Atunci când stătea în
bancă, lovea cu piciorul şi punea piedică oricui avea ghinionul
să-i fie prin preajmă ... În timpul recreaţiei murmura înjurături. ..
Refuza să îşi îndeplinească atribuţiile de elev. Chiar directorul
şcolii a mers la clasa lui Andrei, ca să discute cu învăţătoarea.
A auzit-o pe aceea spunând despre el că era un copil-
problemă. Atunci a zâmbit. Era exact ceea ce îşi dorise.

Chiar şi atunci când se plimba prin cartier, după orele

de şcoală, Andrei intra în diverse altercaţii. Se bătea pe
terenul de joacă cu ceilalţi copii, lovindu-i cu pumnul în nas.
De aceea ei se înfuriau şi îşi ziceau unul altuia că, într-adevăr,
Andrei era un copii-problemă. Iar acesta nu făcea decât să
zâmbească cu satisfacţie. "Fac exact ceea ce vreau să fac!",
îşi spunea el.

26 27

~".-----,---~--
 Într-una din zile, după ce toată lumea ţipase la el,
Andrei s-a privit în oglindă şi şi-a spus: "Am reuşit! Sunt cel
mai problematic copil pe care l-a cunoscut cineva vreodată!
Dar, atunci, de ce sunt atât de trist? Eu am crezut că fiind un
copii-problemă voi fi şi fericit, dar nu s-a întâmplat aşa! Nu
înţeleg ce nu e în regulăI"
În acea seară s-a dus la culcare şi a avut un vis. Se
făcea că un Andrei mult mai în vârstă, venit de undeva din
viitor, i-a adus un mesaj:
- Andrei, tu ai decis să devii un copii-problemă
deoarece ai prea multe lacrimi în inima ta! Ai crezut că acele
lacrimi vor dispărea dacă vei deveni cel mai dificil copil întâlnit
vreodată. Dar nu au dispărut. Doar s-au înmulţit!
Andrei a trebuit să recunoască acel adevăr:
- Ai dreptate. Lacrimile din inima mea s-au Înmulţit. ..
- Ei bine, este timpul să faci ceva În această privinţă! l-a
sfătuit celălalt. În realitate eşti o persoană complet diferită! Nu
eşti deloc aşa cum te percepi! Eşti un copil foarte inteligent, ştii
să îţi faci prieteni atunci când vrei şi ştii să îţi îndeplineşti
atribuţiile şcolare. Este timpul să îţi vindeci rănile din suflet! De
ce nu alegi să renunţi la a mai fi un copii-problemă? În felul
acesta vei reuşi În toate ŞI asta te va face fericit. Iar cei din
jurul tău se vor bucura şi ei împreună cu tine l
În acea zi nu i-a mai necăjit pe ceilalţi. Şi cu fiecare zi
care trecea, el se cuminţea tot mai mult. A venit chiar şi clipa
în care învăţătoarea l-a îmbrăţişat! Cu timpul, lacrimile din
inima lui Andrei au dispărut. Rănile s-au vindecat. Băieţelul a
reuşit să se schimbe. Era cu totul altul în relaţiile cu prietenii
lui, la şcoală, acasă şi mai ales atunci când vorbea cu el
însuşi.
Curând, a Început să se comporte cu ceilalţi copii de
vârsta lui în aşa fel încât a reuşit să îşi facă o mulţime de
prieteni. Oamenii erau bucuroşi atunci când băieţelul se
plimba pe strada lor. Iar învăţătoarea lui era mulţumită, îi
aprecia inteligenţa şi ştia că Andrei urma să reuşească în tot
ceea ce şi-ar propune. Acasă hainele îi erau frumos aranjate,
se spăla pe dinţi, făcea duş ... Într-un cuvânt, a devenit o cu
totul altă persoană.
După toate acele schimbări, într-o zi Andrei a realizat
un lucru foarte important. Privindu-se în oglindă, a descoperit
ceva nou în legătură cu el. "Nu vreau să mai fiu un copil-
problemă. Vreau să fiu unul special!" Şi atunci a zâmbit,
dându-şi seama că era deja un copil deosebit.

Băieţelul s-a convins că avea nevoie de ajutor. Trebuia

să îşi schimbe vechile decizii. De aceea, a stat mult de vorbă
cu celălalt "eu", cel din viitor. Ei au discutat despre suferinţă şi
dragoste, despre menirea şcolii şi scopurile în viaţă, despre a
excela sau a regresa în toate.
Când s-a trezit a doua zi dimineaţa Andrei a rămas
pentru un timp nemişcat pe pernă. Îşi simţea inima oarecum
schimbată. Părea că lacrimile se împuţinaseră şi nu îşi mai
simţea trupul ca fiind o povară.

28 29

I
 -
Maşina cea confuză Maşina cea confuză

Problemele vizate: A fost odată ca niciodată o maşină verde ce părea tare

Problemele altora care influenţează comportamentul unui
copil; faptul de a te agăţa de evenimente trecute, dar cărora
trebuie să le dai drumul; pesimismul; o traumă anterioară ce
interferează cu funcţionarea corectă a psihicului (de exemplu,
flashback-urile) ;
Potrivită pentru:
Vârste Începând de la 6 ani;
Mesajul:
Poţi găsi o modalitate prin care să te desprinzi de toate
experienţele negative pe care le porţi cu tine şi care Însă
interferează cu funcţionarea corectă a ta, ca om! Poţi fi
"repara!"!
confuză. De exemplu, atunci când Încerca să rămână pe
şosea pentru a ajunge acolo unde trebuia motorul se oprea.
Iar când Încerca să ţină motorul pornit, nu putea rămâne pe
şosea. Iată de ce maşina cea verde se confrunta cu o
problemă foarte dificilă. Arareori reuşea să ajungă la
destinaţie.
Din cauza confuziei sale, maşina intra mereu În conflict
cu câte cineva. Dacă ieşea de pe şosea şi se izbea de diverse
lucruri, avea necazuri cu sine. Dacă se oprea din mers, avea
probleme cu şoferul căruia nu îi plăcea să rămână blocat În
trafic. Oamenii strigau la ea constant:
- De ce nu te poţi uita pe unde mergi? De ce te tot
opreşti?

Simbolurile şi metaforele:
Călătorii clandestini=orice problemă sau traumă care se agaţă ,,
de psihic, devenind centrul gândurilor noastre; , . r.

- adolescentul=Înţelepciunea subconştientului care rezolvă ...

i :>:
_,
/ ,,''-_' 0"- ""

problema.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate:

Sexul maşinii; culoarea maşinii; sexul adolescentului; tipul
problemei cauzate maşinii de către călătorii clandestini.

Notă:
Povestea a fost scrisă pentru un copil a caruI mamă avea
multe şi variate probleme. Dar, ea ÎI considera propriul
terapeul. Este o poveste potriVită pentru orice copil care se
agaţă de amintiri sau căruia i se dau spre rezolvare probleme
pe care, de fapt, nu trebuie el să le rezolve.

30 31

.----- -----------...,.".,--------

Asta nu făcea decât să o facă şi mai confuză. Părea că
maşina cea verde nu putea face două lucruri În acelaşi timp.
Nu putea să urmărească drumul pe care mergea şi să şi
meargă deoarece ceva i se Întâmplase. Dar, nu avea nici cea
mai vagă idee ce anume.
Pentru că mereu lovea câte ceva şi pentru că şoferii ei
rămâneau blocaţi În trafic, nu trecu mult timp până când a fost
abandonată pe marginea drumului. A rămas singură.
Vopseaua s-a cojit şi a căzut. Adolescenţii i-au furat capacele
roţilor. În cele din urmă a fost acoperită de noroi.
Într-una din zile, un tânăr a observat maşina cea verde.
EI avea prea puţini bani, dar avea nevoie de o maşină. L-a
căutat pe proprietar şi l-a Întrebat dacă ar putea-o cumpăra.
- Nu Îţi pot cere prea mulţi bani pe maşină, i-a spus
acela. Are o problemă neobişnuită şi nu poate fi reparată.
Apoi i-a explicat cumpărătorului cum maşina cea verde
părea incapabilă să rămână pe şosea şi să ţină motorul pornit
În acelaşi timp.
Dar tânărul nu s-a descurajat. Se credea capabil să o
repare. Deci, cei doi au căzut de acord asupra unui preţ
corect. Proprietarul a inmânat cheile. Curând Însă, când
tânărul a Încercat să conducă maşina spre casă, s-au lovit de
un stâlp de telegraf.
"Bătrânul proprietar avea dreptate ... şi-a spus el. Într-
adevăr, această maşină verde are probleme!" A pus să fie
remorcată până la un auto-service, unde el lucra cu jumătate
de normă. A aşezat-o pe un elevator şi a ridicat-o până
deasupra capului său. Aşa o putea analiza şi pe dedesubt.
Băiatul a fost foarte surprins de ceea ce a găsit. Motorul era
plin de călători clandestini.
32
-
Acei călători
erau de fapt nişte seminţe de plante care
obişnuiau să se agaţe şi să rămână ataşate de orice puteau
atinge. De obicei, după un timp treceau pe blana vreunui
animal sau pe pantalonii cuiva. Şi totuşi, era ceva neobişnuit
să fie agăţaţi tocmai de o maşină! Era uimitor! Privind mai cu
atenţie, băiatul i-a descoperit chiar şi În filtrul de aer, În ţeava
de eşapament, În carburator şi În lichidul hidraulic pentru
directie. Erau peste tot! EI a Înţeles că acei călători clandestini
nu aveau ce căuta Într-o maşină. Nu trebuiau să intre În
contact cu motorul sau cu mecanismul de direcţie.
- Aha ... a zâmbit noul proprietar. Maşinuţă verde, am
găsit cauza proQlemei tale!
A Început repede să Îndepărteze seminţele, din toate
locurile unde se aciuaseră. Apoi le-a aruncat pe un câmp,
acolo unde le era locul. Din ele urmau să se dezvolte plante
adulte.
După aceea a supus maşina unui test. Aceasta era
uimită. Era În stare să urmărească direcţia În care mergea, dar
În acelaşi timp şi să ruleze pe şosea. "Este interesant cum
acei călători clandestini au putut afecta capacitatea mea de a-
mi face datoria de maşină ... " a gândit ea.
De atunci, adolescentul a folosit maşina cea verde ori
de câte ori avea nevoie. A revopsit-o şi i-a reparat motorul
Încât parcă torcea. Uneori prietenii ÎI numeau norocos pentru
că a obţinut un adevărat chilipir. Dar el ştia că achiziţionarea
acelei maşini nu a avut nimic de a face cu norocul. A
cumpărat-o deoarece a avut Încredere În el că o putea repara.
Nu a renunţat, aşa cum au făcut-o alţii.
33
 -
Marioneta Marioneta
Problemele vizate: A fost odată un băiat inteligent pe nume Traian. EI s-ar
Copiii care permit altora să îi manipuleze în aşa fel încât ajung fi descurcat foarte bine la şcoală, dacă nu ar fi avut o
într-un final să se manifeste total nepotrivit, chiar cu accese de problemă de control a mâniei. Zi după zi Traian trecea de la o
furie; stare de calm la una de furie cât ai clipi. In acele momente el
devenea agresiv: îşi lovea colegii, îi jignea şi înjura.
Potrivităpentru:
Vârste cuprinse între 6 şi 13 ani; De aceea, intra în conflict cu profesoara, dar nu îi păsa
deloc. Iar când era pedepsit, zâmbea.
Mesajul transmis: Traian credea că deţinea controlul asupra furiei sale.
Atunci când reacţionezi la ironia şi provocările altora, le "Eu mă manifest exact aşa cum vreau eu", bolborosea pentru
permiţi de fapt să te controleze! el atunci când era din nou trimis în biroul directorului. "Nimeni
nu Îmi spune mie ce să fac!" Şi zâmbea, pe când aştepta să
Simbolurile şi metaforele: fie poftit În birou. Traian se convinsese că furia era de fapt
- a manevra sforile = a şti ce să spui cuiva astfel încât să îl dorinţa lui. Credea că toată lumea îl considera puternic şi
determini să reacţioneze într-un mod cu totul nepotrivit sau independent.
chiar să intre în bucluc;
- marioneta = oricine este uşor influenţabil, dar într-un mod Pe când aştepta în-afara biroului directorului, băiatul a
autodistructiv; început să tragă cu urechea la discuţia ce răzbătea din
interior. Numele lui a fost rostit şi asta i-a atras atenţia.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: - Traian este o marionetă! cineva a spus directorului.
- sexul personajului princ:;ipal; moduri de a se manifesta ale Era vocea profesorului lui de Educaţiei Fizică.
personajului principal, care îl bagă în bucluc.
- Ai dreptate, a replicat directorul. Oricare elev din
Notă: clasa lui îl poate controla cu uşurinţă în orice moment. Iar
Unii copii suferă de "Tulburare de Stres Posttraumatic" sau Traian acţionează exact după cum este dorinţa colegului său.
PTSD. Alţii o învaţă. Oricum, există şi rebelii, cei care chiar nu De exemplu, dacă ei îl jignesc, Traian-marioneta răspunde
Iasă pe alţii să le spună ce să facă. Cei mai mulţi cred că ei îşi prin lovituri. Ei ştiu exact ce ar trebui să îi spună pentru ca
pot controla mânia. Povestea de faţă îi ajută să conştientizeze băiatul să se înfurie. Rezultatul obţinut este buclucul pentru el
cât sunt de manipulaţi, dar şi cum să nu mai permită aşa ceva. şi întâlnirea cu mine. Când se întâmplă una ca asta toţi elevii
râd de el pe la spate, bucuroşi că i-au mânuit sforile corect.
Traian crede că este independent, când de fapt este
doar o marionetă.

34 35

.... - - -
--- "-----
 Băiatului nu i-a plăcut deloc să audă aşa ceva. EI se
considera un elev putemic, pe care TI admirau toţi ceilalţi. Iar a afla
că se râdea de el pe la spate ca de o marionetă, nu era deloc
plăcut. Se Înfurie la culme. Îşi aminti povestea lui Pinocchio. Îşi
putu imagina cum cineva trăgea de sforile acelei păpuşi de lemn.
A văzut doar spectacole cu marionete În sala de spectacole a
şcolii l Şi acolo erau păpuşi cu sfori ataşate de mâini, de palme, de
picioare şi de cap. Persoana care trăgea sforile deţinea control
absolut asupra oricărei mişcări de-a marionetei.
,-
36
I~==-==~ .----.---
"Eu nu sunt o marionetă!" şi-a spus el atunci. Dar
lacrimile din ochi suge rau altceva. Anume, faptul că nu era
sigur de ceea ce spunea.
Tot aşteptând să intre la director, Traian a adormit. A
visat că era Într-adevăr o marionetă de ale cărei sfori trăgeau
ceilalţi elevi. A tresărit şi s-a trezit. Nu se mai simţea atât de
puternic ca până atunci.
- Este înspăimântător! Nu vreau să fiu o marionetă!
După ce a vorbit cu directorul, Traian s-a întors în sala
lui de curs. S-a tot gândit cum să facă să oprească influenţa
colegilor. "Trebuie să mă schimb astfel încât nimeni să nu mă
mai poată controla! Sunt în stare să găsesc o soluţie!" şi-a
spus el.
A doua zi, câţiva elevi l-au jignit. Vechiul Traian i-ar fi
lovit cu pumnul. Dar noul Traian era complet schimbat.
- Nu sunt o marionetă! a spus el cu fermitate şi a plecat
fără să lovească pe cineva.
- Ce tot spune acolo? s-au întrebat elevii.
De aceea, au început să îl jignească şi mai urât decât
de obicei. Încercau să îl supere. Iar când Traian nu a
reacţionat aşa cum vroiau, ei au fost cei care s-au înfuriat.
"Acum că nu mai sunt marionata lor, ei se supără iar
eu câştig. Poate că vor deveni marionetele mele ... " şi-a spus
băiatul.
Timp de multe zile elevii au încercat tehnici din cele
mai felurite pentru a-I enerva pe Traian. Vroiau să îl bage în
bucluc şi să fie trimis la director. Dar, nu au avut sorţi de
izbândă. Băiatul tăiase sforile care îl ţineau legat de ei. Colegii
nu îl mai puteau influenţa. Traian renunţase la acele sfori.
Atunci când a conştientizat că era manipulat de colegii lui doar
pentru a-i face probleme, el s-a deşteptat.
37
 Băiatul şi huliganii
După un timp elevii au renunţat. Şi-au dat seama că se
schimbase. Nu mai era marioneta nimănui. Mai mult, pentru că Problemele vizate:
reacţiona altfel, Traian a început să îşi facă prieteni. A început Copiii care sunt tachinaţi de huligani; lipsa abilităţi lor de
să îi placă la şcoală şi se descurca bine. rezolvare a problemelor;

Într-una din zile profesoara a anunţat o temă a întregii Potrivită pentru:

clase. Era vorba despre o reprezentaţie cu marionete pusă în
scenă pentru toată şcoala. Traian s-a oferit voluntar. Trebuia
să manevreze o marionetă. Atunci a concluzionat că doar
păpuşile-marionetă ar fi trebuit să aibă sfori. Vroia să se
asigure că nu avea să mai fie marioneta nimănui.
Copiii sub vârsta de 13 ani sau copiii ce prezintă o dezvoltare
întârziată;
Mesajul:
Cei care te tachinează te vor lăsa în pace în momentul în care
vei găsi mijloacele prin care să le faci faţă! Există multe
modalităţi prin care să rezolvi o problemă! Dacă soluţiile
încercate nu funcţionează, atunci poţi Încerca altele noi!

Simbolurile şi metaforele:
- femeia în vârstă = înţelepciunea subconştientului În a găsi
soluţii la probleme;
- scutul invizibil=a nu fi deranjat de cuvintele celor care te
tachinează;
- merii=metaforă pentru rezolvarea problemei;
- taurul=huliganii.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate:

Sexul copilului; cuvintele huliganilor; alcătuirea familiei;
persoana care vorbeşte cu copilul; idei suplimentare pentru
Înfruntarea huligani lor.
Notă:
Povestea a fost scrisă pentru un băiat abuzat sexual de către
dădacă şi care a dezvoltat PTSD (Tulburare de Stres
Posttraumatic). La şcoală avea un comportament scăpat de sub
control, iar ceilalţi copii ÎI tachinau. Pe măsură ce simptomele de
PTSD s-au diminuat, a găsit mijloace de a-i Înfrunta pe cei care îl
necăjeau. Povestea i-a permis să găsească soluţii la această
problemă specifică unei copilării Întârziate (age-old childhood
problem).

38 39

I~============~~
 Băiatul şi huliganii
A fost odată ca niciodată, pe un tărâm nu prea
îndepărtat, un băiat pe nume Alexandru. EI era un băiat ca
oricare altul. Îi plăcea să joace baschet şi baseball. Era un
elev eminent şi avea mulţi prieteni. Totuşi, Alexandru avea o
mare problemă. EI era necăjit de nişte huligani.
Mulţi copii sunt necăjiţi de asemenea persoane.
Acestea sunt oameni care încearcă să se simtă bine făcându-i
pe alţii să se simtă prost. Ei încep prin a adresa cuvinte urâte
multora, până când întâlnesc pe cineva care se simte jignit de
ele. La fel a fost şi cu cei din şcoala lui Alexandru. Ei au spus
cuvinte răutăcioase multor elevi, dar aceia i-au ignorat. Însă,
când au început să îl ironizeze şi pe Alexandru, el s-a supărat.
Era chiar ceea ce au urmărit huliganii. Insultele îl întristau şi
atunci cei care îl tachinau se luau şi mai mult de el. Şi astfel,
cu cât se luau mai mult de el, cu atât mai supărat era
Alexandru. Cu cât Alexandru era mai supărat, cu atât mai mult
devenea obiectul tachinării lor. Curând băiatul nici nu mai vroia
să se dea jos din pat şi să meargă la şcoală. Îşi simţea mereu
stomacul deranjat, iar rezultatele nu mai erau atât de bune.
Băiatul ştia că avea o problemă cu acei elevi dar nu
ştia cum să o rezolve. A cerut sfatul familiei sale, da'r ei i-au
spus doar să îi ignore. Dar el ştia prea bine că nu îi putea
ignora. Nici profesoara nu l-a putut ajuta. Ea a discutat cu
huliganii şi le-a cerut să nu îl necăjească pe Alexandru.
Aceştia din urmă, însă, aşteptau până când ea nu mai era prin
preajmă şi apoi se comportau şi mai răutăcios.
_ _ "Am întrebat doi oameni cum să scap de problemă, dar
fara folos ... şi-a spus el. Cred că nu îmi mai rămâne nimic de
făcut decât să renunţ! Voi fi veşnic nefericit..." Şi atunci se
Întristă şi mai mult...
40
Într-o zi Alexandru se juca prin preajma casei sale. La
un moment dat, nişte huligani l-au zărit. Au început să îl ia în
zeflemea. Dar se întâmplă să fie prin preajmă o femeie foarte în
vârstă. Ea locuia aproape de casa lui Alexandru şi a văzut cele
întâmplate. Era o profesoară foarte isteaţă, ieşită la pensie.
Învăţase multe despre viaţă. Înţelegea atitudinea huliganilor într-
un mod anume şi durerea pe care o puteau provoca. De aceea
l-a invitat pe Alexandru să se aşeze lângă ea.
- Am observat că acei copii îţi spun lucruri foarte
răutăcioase.Cruzimea lor te supără.
- Nimen~ nu poate face ceva în privinţa asta... a
răspuns băiatul, plecându-şi capul. SOluţiile pe care
profesoara şi familia mi le-au dat nu au funcţionat. Cred că va
trebui să mă obişnuiesc cu situaţia asta.
Dar femeia nu s-a lăsat descurajată de neîncrederea
lui Alexandru. Ea ştia ce trebuia să îl înveţe pentru a rezolva
problema.
- Eu te pot ajuta, a observat ea.
Apoi i-a explicat lui Alexandru că existau multe
mijloace prin care să dea replică huliganilor în aşa fel încât să
fie lăsat în pace.
- Problemele pot fi rezolvate în multe feluri, a spus ea.
Doar pentru că ai cules două mere din pom şi ai observat că
au ,!iermi, nu înseamnă că toate merele din acel pom sunt la
fel! Intotdeauna se găsesc multe alte mere în pom şi mulţi alţi
pomi cu mere!
Cei doi au vorbit multă vreme. Întorcându-se acasă,
Alexandru s-a gândit la unele sugestii. La un moment dat
bătrâna învăţătoare i-a spus să facă glume pe seama a ceea
ce îi spuneau cei care îl tachinau. "Atunci când vor vedea că
râzi de comportamentul lor, te vor lăsa în pace". De
asemenea, ar mai fi putut găsi asemenea mijloace de a li se
41
adresa încât aceia să înţeleagă că zeflemeaua lor nu îl Pe măsură ce încerca noi metode de a-i înfrunta,
deranjau. huliganii îl deranjau din ce în ce mai puţin. Şi în fiecare noapte
visa noi mijloace de a-şi rezolva problema. Cuvintele
..în noaptea aceasta şi în toate nopţile care vor veni de răutăcioase ricoşau, datorită scutului învizibil. Curând,
acum încolo vei visa cum să îţi rezolvi conflictele. Vei afla că în Alexandru era convins că i-ar putea înfrunta şi pe cei mai răi
timpul viselor te poţi înconjura de un zid care devine scut huligani ai şcolii.
împotriva răutăţilor. Ele vor ricoşa. Nu vor putea pătrunde în
inima ta şi nu te vor mai întrista. Trebuie să ştii că acest scut
împiedică doar cuvintele răutăcioase şi crude. Însă el nu
trebuie ridicat atunci când este vorba despre dragostea şi
mesajele pozitive a celor din jurul tău!" i-a spus bătrâna
învăţătoare.

Alexandru nu era sigur că mintea lui ar putea construi

\
un asemenea scut invizibil. Dar ştia că merita să încerce.
Bătrâna l-a ajutat să găsească şi multe alte modalităţi prin
\
care să înfrunte huliganii. În timpul cinei din acea seară
Alexandru a povestit familiei despre întâlnirea pe care a avut-
o. Ei l-au încurajat. Toate ideile le păreau foarte bune. Şi într-
adevăr, visele din acea noapte l-au ajutat. Se vedea
( \..-
construind un scut invizibil în jurul lui, unul care să nu permită
cuvintelor răutăcioase să îi rănească inima. A exersat până şi
ce ar trebui să le răspundă huliganilor. Mai mult, a pregătit şi
glume legate de ceea ce' ar auzi a doua zi. Atunci şi-a dat
seama că, de fapt, încerca modalităţi prin care să facă faţă
provocări lor.

În dimineaţa următoare el se simţea bine şi abia

aştepta să meargă la şcoală. Acolo, cuvintele răutăcioase nu I-
au mai deranjat. Păreau să ricoşeze. Apoi a urmărit cum alţi
elevi se descurcau în situaţii similare şi a învăţat de la ei. A
înţeles că existau mijloace prin care să îşi rezolve problema.
De aceea, a căpătat şi mai multă încredere în el. Dacă şi alţii
au reuşit să se descurce, cu siguranţă că şi el va reuşi.

42 43
 Vestea despre izbânda lui asupra celor care l-au Dorinţa care s-a îndeplinit
agasat s-a răspândit. Alţi elevi care aveau aceeaşi problemă
au început să îi ceară ajutorul. Când băiatul şi-a dat seama cât Problemele vizate:
de mult îi ajuta şi pe ceilalţi colegi, a zâmbit. Abia îşi mai Stimă de sine scăzută, dificultăţi sociale, abilităţi sărace de
amintea de vechiul băiat care nu se putea descurca. Dar, noul rezolvare a problemelor;
Alexandru ştia foarte bine ce trebuia să spună şi cum să
acţioneze pentru a-i ţine pe huligani departe de el. Potrivită pentru:
Elevii din ciclul primar;
Băiatul păstra o imagine deasupra patului. Era un taur
care şedea în mijlocul unei livezi cu meri. Acea reprezentare îi Mesajul:
reamintea de mulţimea de mijloace prin care putea scăpa de Poţi învăţa cum să îţi faci prieteni, la fel cum înveţi matematica
probleme. şi cititul!
Pentru a-i mulţumi bătrânei învăţătoare pentru sfaturi,
el i-a dăruit o carte de bucate. Acea carte conţinea sute de Simbolurile şi metaforele:
reţete prin care pot fi gătite merele. Chiar i-a gătit o plăcintă cu - starea de a fi invizibil = dorinţa de a fugi de probleme, în loc
mere. Şi a făcut totul singur-singurel. de a căuta mijloace prin care să fie rezolvate;

Elementele poveştii care pot fi schimbate:

Numele şi sexul copilului; tipul de probleme avute cu colegii la
şcoală; succesul academic al copilului; membrii familiei cu
care discută elevul; ceea ce decide să facă cu viaţa luita ei, ca
o consecinţă directă a cunoştinţelor acumulate privind
prietenia, de exemplu: multe petreceri acasă, educarea
propriilor copii referitor la cum să îşi facă prieteni, dorinţa de a
deveni consilier şcolar, pentru a ajuta elevii În rezolvarea
diferitor probleme.

Notă:
Povestea a fost scrisă pentru un băiat de opt ani care era
deprimat şi care avea probleme la şcoală În privinţa relaţiilor
cu colegii. În loc să Încerce să se schimbe, copilul a decis să
fugă. Povestea l-a motivat să se comporte altfel, să îşi asume
responsabilitatea în a-şi rezolva propriile probleme, în loc să
se ascundă de ele.

44 45
 Duhului i s-a părut o cerinţă neobiş~uită. Oamenii abia
Dorinta care s-a Îndeplinit aşteptau să ceară toate trei lucrurile de~data. Dar a spus.
_ Bine. Care îţi este prima dOrinţa?
A fost odată ca niciodată un băiat căruia nu îi plăcea
deloc să meargă la şcoală. Pe el îl chema Matei. Era foarte Atunci Matei i-a spus că vroia să fie invizibil. Iar duhul,
inteligent, deci nu îndatoririle şcolare erau problema. Ura cu o mişcare a mâinii, l-a făcut invizibil.
şcoala deoarece ceilalţi elevi erau răi cu el. ÎI jigneau pe el şi
pe mama lui şi râdeau mult de el. Când se întâmpla aşa ceva,
Matei nu ştia cum să reacţioneze. Nu ştia ce trebuia să facă
sau să răspundă. Uneori îi lovea pe răutăcioşi cu pumnul În
gură. Dar nu era tocmai o soluţie bună, deoacere devenea
ţinta unor cuvinte şi mai urâte. Şi apoi, bătăile erau cele care îl
trimiteau în biroul directorului. Dacă i se adresau cuvinte
răutăcioase, Matei răspundea la fel. Atunci, cei ce îl tachinau îl
jigneau cu expresii mult mai crude. Pe terenul de joacă băiatul
era ignorat sau chinuit. La vremea prânzului nimeni nu vroia
să stea alături de el. În consecinţă, nu mai Îndrăgea şcoala
deoarece nimănui nu îi place să fie tachinat şi rănit.

Matei ştia cum să facă să se simtă mai bine. EI

obişnuia să viseze cu ochii deschişi, în special că era un băiat
invizibil. "Dacă aş fi invizibil, se gândea el, aş putea veni la
şcoală să învăţ tot ceea ce trebuie şi nimeni nu m-ar putea
deranja în vreun fel." Părea. un vis prostesc, pentru că el nu
cunoscuse pe nimeni care să fi fost invizibil. Dar, acela era
modul lui de a trece cu bine ziua.

Într-una din zile, pe când se întorcea acasă de la

şcoală, Matei a găsit ceva care părea o lampă magică. A
frecat lampa, aşa cum văzuse în programele cu desene
animate. Spre marea lui surpriză, din lampă a ţâşnit un duh. Şi
aşa cum fac de obicei duhurile, şi acesta a anunţat:
- Ai trei dorinţe! Ce îţi doreşti?
- Pot să îmi pun o dorinţă şi apoi să revii pentru
celelalte două? l-a întrebat Matei.

47
46

La început a fost grozav. A trecut pe lângă toţi huliganii
din cartier, dar nu mai era luat în zeflemea. Acasă a auzit-o pe
mama lui spunând:
- Matei, scoate gunoiul din casă şi spală vasele!
Dar el nu mai trebuia să îşi facă treburile în gospodărie
deoarece mama nu îl putea vedea.
Însă după o vreme mama şi-a dat seama că Matei
lipsea. Nu l-a văzut întorcându-se de la şcoală. De aceea a
chemat Poliţia. Pentru că nu l-au găsit, mama s-a întristat şi a
început să plângă. Atunci Matei a încercat să îi spună că era
în casă. Dar nu putea fi văzut. În seara aceea s-a dus la
culcare ca de obicei. Dar, a doua zi dimineaţa mama lui era
prea supărată ca să observe cuverturile de pe pat date
deoparte. Nu a remarcat că cineva dormise în patul lui Matei.
Băiatul a mers la şcoală. La început i s-a părut foarte
distractiv să fie invizibil. A întârziat, dar nu a avut probleme
deoarece nimeni nu îl putea vedea. Doar era invizibil. .. Totuşi,
după o vreme, asta a început să îi facă necazuri. Mai întâi,
învăţătoarea a cerut voluntari pentru Adunarea Îngheţatei.
Băiatul adora îngheţata şi ştia că oferindu-se voluntar ar primi
multă îngheţată gratuită. De aceea a ridicat repede mâna şi s-
a oferit voluntar. Dar învăţăfoarea nu l-a putut vedea. Apoi, o
colegă din clasă, de care îi plăcea tare mult, a început să
împartă invitaţii la petrecerea pe care o organiza cu ocazia
zilei ei de naştere. Spre surprinderea lui, şi el era invitat. Dar,
pentru că nu l-a putut vedea, fetiţa a aruncat invitaţia la gunoi.
Iar la prânz, când s-a dus la restaurantul cu autoservire din
incinta şcolii, s-a aşezat la rând. Însă nimeni nu i-a dat
mâncare, pentru că nu era vizibil.
Pe măsură ce treceau zilele Matei a început să creadă
că a fi invizibil nu era tocmai o dorinţă bună. Şi-a dat seama că
era mai bine ca oamenii să îl observe şi să îl necăjească,
decât să nu îl bage în seamă deloc.
48
I
--
De aceea, întorcându-se acasă de la şcoală, Matei a
scos lampa din locul în care o ascunsese şi a frecat-o din nou.
Duhul a apărut pe dată. Dar el îl vedea pe băiat, datorită
puterilor lui speciale.
- Ce vrei acum? Îţi place să fii invizibil? l-a întrebat.
- Este îngrozitor. Nu îmi place deloc!
- Ce ai de gând să faci în privinţa asta? a vrut să ştie
duhul.
- Vreau să mi se îndeplinească a doua dorinţă. Vreau
să fiu iarăşi vizibil!
Duhul a ridicat mirat din sprâncene:
- Este interesant... Îţi doreşti ceva, ca mai apoi să îţi
doreşti exact opusul primei dorinţe ... Ai folosit două dorinţe! Ce
vrei cu a treia? l-a întrebat pe băiat, în timp ce acela devenea
vizibil.
Matei s-a gândit să ceară toate jocurile video din lume.
Dar, nu l-ar fi făcut fericit. Deşi îl distrau, nu îl făceau fericit pe
deplin. Apoi s-a gândit la o sumă foarte mare de bani pentru
mama lui. Poate s-a gândit că o casă frumoasă în care să
locuiască l-ar face fericit. Dar, discutând cu duhul, şi-a dat
seama că banii nu l-ar mulţumi. Ar rămâne tot singur, iar
colegii ar continua să râdă de el.
S-a mai gândit puţin şi a spus:
- Ceea ce îmi doresc cu adevărat sunt prietenii. Vreau
să învăţ să fiu prieten şi cum să fac să am unul. Vreau să ştiu
cum să îi fac pe oameni să mă placă. Vreau să fiu invitat la
petreceri. Vreau ca elevii de pe holurile şcolii să îmi
zâmbească şi să mă salute. Şi mai vreau să ştiu ce să le
răspund celor care mă tachinează ...
Atunci duhul l-a privit pe băiat cu alţi ochi. ÎI respecta.
- Este una dintre cele mai isteţe dorinţe pe care cineva
le-a cerut vreodată! A şti cum să îţi faci un prieten şi cum să fii
49
 unul bun înseamnă a fi fericit. Voi găsi un mod de a te ajuta în
acest sens. Sunt de acord ca dorinţa să ţi se îndeplinească! De
acum încolo, în fiecare noapte, îţi voi trimite In vis un sfătuitor
special care să discute cu tine. EI îţi va vorbi despre prietenie,
despre cum să îţi faci prieteni, despre cum să fii un bun prieten
şi despre cum să fii cu adevărat mulţumit de tine însuţi!
Apoi s-a întors acasă. Mama lui a fost foarte bucuroasă
că Matei era bine. După un timp, l-a întrebat unde fusese. Dar
când a aflat că fusese invizibil, nu a crezut. De fapt, chiar s-a
înfuriat şi l-a pedepsit pentru că lipsise o zi întreagă de acasă,
spemnd-o cumplit. Iar băiatul, a petrecut atât de mult timp
vorbind cu mama lui, încât a uitat de ceea ce i-a spus duhul.
Când s-a culcat şi a început să viseze un sfătuitor a
apărut. Acela a vorbit despre prieteni. În fiecar~ noapte venea
ŞI vorbea tot mai mult. Curând Matei a observat schimbări în
modul lui de a se manifesta. Era mai prietenos, îi asculta pe
C~I din jur, ştia să se descurce atunci când era tachinat şi
facea tot ceea ce trebuia pentru a avea prieteni.
. Pentru _ a şti cum să se comporte Intr-o relaţie de
pnetenle, urmarea programe speciale la televizor. La şcoală, li
analiza pe elevii populari. De asemenea, se interesa de felul în
care vreun coleg se descurca cu huliganii. Apoi, se uita şi la
cel care nu aveau prieteni şi căuta răspunsuri la starea aceea
de singurătate. Vroia să ştie motivele pentru care ceilalţi li
respingeau. A discutat cu profesorii şi cu rudele despre
criteriile după care agreează sau nu pe cineva. Mai mult, a
consultat cărţi de la bibliotecă în legătură cu modalităţile de
rezolvare a conflictelor cu huliganii. I-a întrebat pe cei care au
~vut asemenea experienţe despre felul în care s-au descurcat.
In final, a adunat toate informaţiile şi a început să le
folosească pe rând. Mereu încerca ceva nou. Dacă nu mergea
ceva, avea multe alte idei de experimentat.
50
I
Nu a trecut mult timp şi Matei şi-a făcut prieteni. Abia
aştepta să meargă la şcoală şi să înveţe lucruri noi. Era
nerăbdător să îşi revadă colegii, să mănânce la prânz şi să
iasă în pauze.
Într-o zi, sfătuitorul din vis i-a spus lui Matei:
- Nu mai este nevoie să te vizitez ... Acum ştii tot ce
trebuie despre cum să îţi faci prieteni şi despre cum să fii un
prieten de nădejde. Ştiu că te-ai descurca şi dacă ai avea
probleme cu prietenii. Ai învăţat multe tehnici prin care să îţi
rezolvi singur problemele.
Matei era .foarte mândru de el însuşi. EI a învăţat că
era nevoie de mult timp şi de multă muncă pentru a avea
prieteni,dar merita din plin. A continuat să citească şi să
asculte sfaturi despre cum să fii un prieten devotat.
Într-o zi directorul l-a chemat în birou. L-a anunţat că
şcoala lor urma să iniţieze un program de consiliere "de la egal
la egal". Era vorba despre elevi care îi ajutau pe alţi elevi cu
sfaturi în privinţa rezolvării diverselor probleme. L-a întrebat pe
Matei dacă ar vrea să devină un asemenea sfătuitor.
Bineînţeles că băiatul a răspuns afirmativ. Apoi directorul l-a
întrebat despre ce fel de probleme ar vrea să le povestească
elevilor.
Matei a zâmbit:
- Despre dorinţa de a deveni invizibiL ..
Apoi a explicat motivul pentru care a ales acea temă.
51
 Băiatul care a câştigat aurul
Problemele vizate:
Incapacitatea de a avea încredere în cineva, diverse probleme
ivite în cazul în care se cere ajutor autorităţilor sau
profesorilor; .
Potrivită pentru:
Clasele I-IX;
Mesajul:
Învingătorii înţeleg că învăţămintele trase de la cei din jur sunt
importante pentru succes.
Simbolurile şi metaforele:
- gardurile = orice probleme întâlnite pe parcursul vieţii;
aptitudini ce trebuie învăţate;
- floarea = metaforă pentru orice copil şi pentru ce este
necasar ca el să crească armonios'
-grădinarul = învăţătorul, profesor~l, consilierul, părintele sau
oricine altcineva care poate educa sau sfătui; - aurul = un scop
atins.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate:
- sexul personajelor principale; caracteristicile personajului
principal.
Notă:
Această poveste a fost scrisă pentru un elev de clasa a
şaptea. EI refuza să ceară ajutorul. Atunci când nu înţelegea
ceva, nu cerea explicaţii nici părinţilor, nici profesorilor şi nici
antrenorilor. De aceea avea note foarte mici la şcoală. În
timpul orelor de terapie această poveste l-a ajutat să ceară
ajutorul şi să îşi exprime sentimentele pentru prima dată (un
bonus binevenit).
52
Băiatul care a câştigat aurul
A fost odată ca niciodată un băiat care putea alerga
repede ca vântul. Pe el îl chema Sergiu. Sergiu era obişnuit să
alerge către fiecare destinaţie, deoarece locuia înţr-un sat. Şi
în acel sat distanţele dintre case erau foarte mari. Ii plăcea să
alerge mai mult decât îi plăcea să meargă cu maşina. Urca în
fugă pe munţi şi sărea peste buşteni. Alerga de-a lungul
drumurilor şi peste poduri, chiar şi prin apa râurilor. Toţi cei
care îl vedeau, spuneau:
- Într-o zi Sergiu ar putea câştiga medalia olimpică!
Este cel mai bun alergător pe care l-am văzut vreodată!
Când a crescut mai mare părinţii băiatului şi-au dat
seama că avea nevoie de o pregătire specială pentru a-şi
îmbunătăţi stilul de alergat. De aceea l-au trimis la o şcoală
particulară specializată în pregătirea campionilor olimpici.
În prima zi de şcoală antrenorul de atletism l-a privit cu
mult entuziasm pe Sergiu. Băiatul alerga cum nu mai văzuse,
sărind peste orice i se ivea în cale.
- Poţi ajunge olimpic la proba de alergare cu obstacole,
datorită vitezei cu care alergi şi uşurinţei cu care sari peste
obstacole! i-a spus antrenorul.
Aşa a ajuns Sergiu atlet la proba de alergare cu
obstacole. Totuşi, el nu era prea convins dacă îşi dorea acel
lucru cu adevărat. Dar antrenorul continua să îi spună că avea
stofă de campion.
Curând el a început să se antreneze. În fiecare
dimineaţă, înaintea orelor de curs, el alerga pe pistă şi încerca
să sară peste fiecare set de garduri. Gardurile erau ceva nou
pentru el. Adesea se împiedica de ele şi îşi rănea picioarele.
Deşi avea dureri în fiecare zi, el nu spunea nimănui şi continua
să se antreneze cu multă râvnă.
53
 Atunci când antrenorul îi oferea ajutorul Sergiu îl refuza cât era de trist pentru că nu a putut. A ajuns să creadă că
sau tăcea şi alerga în continuare. EI a luat hotărârea să devină toate previziunile despre viitorul lui strălucit fuseseră greşite.
cel mai bun în domeniul respectiv doar prin forţele proprii.
După alte două curse de alergat, a ieşit tot printre cei
Într-o zi a avut loc o competiţie între şcoala la care din urmă. Sergiu era foarte dezamăgit de el însuşi. "Poate voi
învăţa Sergiu şi o alta. În prima cursă cu obstacole nu s-a
renunţa şi voi pleca acasă. Cred că nu îmi este destinat să
descurcat prea bine. EI care îi uimise pe toţi cu forţa lui avea devin o stea în atletism ..."
probleme cu să ritul peste garduri! ... Le tot dărâma ... A ajuns
pe un descurajant loc ultim în prima cursă. Băiatul era
dezamăgit. "Cred că nu sunt campionul pe care îl credeau
toţi ... " şi-a spus. Ceilalţi nu păreau să observe, dar Sergiu s-a
întristat şi a devenit mai retras.

La antrenament i-a întrebat pe coechipieri cu ce

greşise. Dar fiecare îl sfătuia altfel. Unul i-a spus să îşi ţină
picioarele mai drept. Altul i-a spus să sară mai în înălţime. Un .\
al treilea l-a sfătuit să alerge doar pe munte, nu pe o pistă. A <<:;: ~---;;"'~ .'--:" ,•.
ascultat toate acele sfaturi contradictorii, a mai alergat puţin, a
sărit peste nişte garduri, dar tot le dărâma. Şi-a îmbunătăţit
puţin stilul de alergare, dar tot printre ultimii termina cursa.

Antrenorul a observat dezamăgirea şi tristeţea

băiatului. I-a propus nişte antrenamente individuale.
- Sergiu, te-am urmărit cum alergai. Cred că poţi
deveni cel mai bun alergător le cursa cu obstacole pe care l-
am antrenat vreodată. Ce ai spune dacă mâine ne-am întâlni
cu o oră mai devreme decât de obicei? Voi munci din greu ca
să te ajut.

- Am nevoie de ora aceea ca să dorm, i-a răspuns

Sergiu întorcându-se la manualul din care citea. Mulţumesc
oricum ...

În noaptea aceea părinţii băiatului au telefonat ca să

vadă ce făcea. EI le-a spus că era bine. Nu a vrut să le spună

54 55

În noaptea aceea a visat despre o floare. Era o plantă
crescută să fie premiată. Dar după ce sămânţa a germinat,
floarea a început să crească mult mai lent decât celelalte.
Grădinarul a vrut să îi dea nişte îngrăşăminte, dar ea a refuzat.
La fel a procedat şi în cazul substanţei contra gândacilor.
Respingea până şi razele soarelui şi ploaia. Nu este de mirare
că, în loc de o floare demnă de premii, planta nu s-a dezvoltat
cum ar fi trebuit. Era pipernicită şi urâtă. Apoi grădinarul a
discutat cu ea despre îngrăşăminte şi despre toate celelalte
lucruri folositoare faţă de care trebuia să îşi deschidă sufletul
pentru a putea excela În ceea ce vroia.
Când s-a trezit, Sergiu a rămas puţin nemişcat pe pat.
Vroia ca mesajul visului să i se întipărească bine în minte şi
inimă. Apoi s-a ridicat şi s-a îmbrăcat. L-a găsit pe antrenor şi
l-a rugat să îl ajute cu nişte antrenamente individuale. Iar acela
s-a bucurat mult.
Începând cu acea zi Sergiu se antrena mai mult cu o
oră, acceptând ajutorul antrenorului şi vizionând împreună
casetele video care înregistrau antrenamentele băiatului. Apoi
le analizau.
Cu fiecare cursă, Sergiu era tot mai bun. Curând
termina primul cursele.
A venit şi vremea întrecerilor olimpice. Sergiu s-a
înscris în echipa României, la proba atleti că de alergat peste
obstacole. Toţi cei care i-au prezis măreţia nu au fost surprinşi
când l-au văzut câştigând medalia de aur la Olimpiadă. În timp
ce îi era petrecută medalia pe după gât, o fetiţă i-a înmânat un
braţ plin cu flori. Privind acele flori, Sergiu a zâmbit. În sufletul
lui exista amintirea unei flori pe care o visase cândva ...
56
..._ _- .•....,.&--=--• .",...4-~~-------""==-
Ţ
Maşina care nu putea menţine direcţia
Problemele vizate:
Hiperactivitatea, cauzată de Sindromul Deficienţei de Atenţie
sau de Tulburarea de Stres Posttraumatic; abilităţi sărace de
rezolvare a problemelor; pesimismul.
Potrivită pentru:
Copiii cu vârstele cuprinse între 5 şi 9 ani;
Simbolurile şi metaforele:
ieşirea de pe stradă şi izbi rea de diferite
obiecte=comportament hiperactiv;
_ reducerea carburatorului = încetinirea activităţii electrice
accelerate din creier, specifică PTSD;
_ schimbarea compoziţiei combustibilului = înlesnirea folosirii
glucozei din sânge de către creier;
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate:
_ sexul maşinii; profesia celui care cumpără maşina; modul în
care este schimbat motorul, în funcţie de problema copilului.
Notă:
Cercetările efectuate la Institutul Naţional de Sănătate Mintală
(Zametkin, Nordahl, Gross & King, 1990) susţin faptul că
hiperactivitatea şi tulburările de atenţie deficitară sunt cauzate
de incapacitatea creierului de a asimila glucoza din sânge. (Se
crede că 10% din activitatea cea mai intensă este cauzată de
un exces tiroidian.) S-a demonstrat că PTSD accelerează
activitatea electrică a creierului, în special a hipocampului,
cauzând astfel un comportament similar hiperactivităţii (van
der Kolk, 1996). Deşi există cauze fizice pentru ambele tipuri
de comportament hiperactiv, uneori subconştientul îşi poate da
singur seama cum să Îşi normalizeze funcţionarea. (Haley,
1973; Siegel, 1986)
57
_ _------------ --
 pentru care Poliţia se afla pe câmpullor. După ce le-a spus de
Maşina care nu putea menţine direcţia
ho\, poliţistul i-a întrebat de maşină.
A fost odată ca niciodată o maşină care visa să devină
- Oh, lucrul acela vechi ... au replicat ei cu dezgust. Nu
maşină de Poliţie. Visa la faruri sclipitoare şi la o sirenă
îşi menţine direcţia când merge pe şosea, are o singură viteză
zgomotoasă. Dorea să fie pictată în alb şi albastru şi să treacă
-cea rapidă- şinu e atentă deloc.
în trombă pe lângă maşinile care ar fi staţionat ca să îi facă loc.
- Ei bine, mie îmi pare în regulă! le-a răspuns poliţistul.
- O poţi lua dacă o vrei. Pe noi doar ne încurcă aici.
Familia care deţinea acea maşină nu ştia de visul ei. Ei
Ocupă spaţiul degeaba!
nu îşi doreau decât o maşină care să îi ducă în siguranţă la Iar poliţistul şi-a rugat partenerul să-I ducă pe hoţ la
serviciu, la şcoală şi la cumpărături. Dar maşina a devenit o secţie, În timp ce el urma să-şi conducă maşina achiziţionată
adevărată problemă. Adesea, atunci când transporta membrii
acasă.
familiei, mergea atât de tare încât ieşea de pe stradă. Părea
să nu dea atenţie destinaţiei şi mereu se lovea de diverse
lucruri. Curând s-a um plut de lovituri şi a început să
ruginească. Intra mereu în încurcături deoarece nu se putea
concentra la ceea ce făcea.

După un timp, fiind prea speriaţi de cum se manifesta

maşina lor, proprietarii au decis să cumpere alta.
- Nu eşti bună de nimic! i-au spus.
Au acoperit-o cu o bucată mare de pânză şi au parcat-
o pe un câmp.

Stând acolo, şi-a amintit dorinţa ei de a deveni o

maşină de Poliţie. Dar totul Îi părea atât de îndepărtat. Fiind
acoperită în întregime, nu putea vedea ce se întâmpla în jurul
ei. Stătea singură pe câmp şi aştepta.

Într-o zi a zărit-o un hoţ. Era urmărit de un poliţist şi s-a
bucurat când a găsit maşina. S-a ascuns repede în ea. Dar
curând poliţistul i-a dat de urmă cu ajutorul câinelui său. A
ajuns şi el la maşină şi a dat pânză la o parte. L-a arestat pe
hoţ şi l-a dus la maşina lui. Apoi a început să examineze mai
atent maşina găsită pe câmp. A admirat-o chiar. S-a întrebat
de ce o maşină atât de bună nu era folosită. Tocmai atunci au
ajuns şi proprietarii maşinii. Ei erau curioşi să afle motivul
Totuşi, timpul petrecut în câmp, fără nimic de făcut, nu
a învăţat-o pe maşină nimic. De fapt, asta a determinat-o să
fie şi mai greu de stăpânit. Cu toată experienţa sa, poliţistul a
avut probleme cu maşina. Aceasta continua să iasă de pe
şosea, a intrat într-o maşină parcată regulamentar şi şi-a îndoit
bara de protecţie.

58 59

.,~;

I
 Dar poliţistul era şi un bun mecanic. Astfel, el a analizat Ţestoasa şi şoricelul
maşina dintr-un punct de vedere complet diferit de cel al
foştilor proprietari. Aceia au privit-o doar ca pe ceva care făcea Problemele vizate:
mereu probleme. În schimb, când poliţistul privea maşina, el o Lipsa dorinţei de a Învăţa, abilităţi sărace de rezolvare a
vedea Într-o manieră constructivă şi căuta soluţii la problemelor (inclusiv a celor sociale);
eventualele probleme.
- Eu te pot repara. Deci, fii atentă' Te pot repara, aşa Potrivită pentru:
că nu te mai abate din drum! i-a spus el. Elevii din ciclul primar;

A dus-o În garaj şi şi-a căutat lada cu unelte. Mai Întâi Mesajul transmis:
a ridicat capota şi a ajustat carburatorul. Apoi a schimbat Informaţia Înseamnă putere şi siguranţă. Lipsa cunoştinţelor şi
compoziţia combustibilului. A ajustat direcţia şi a fixat mai bine a prietenilor este plină de risc!
pedala de acceleraţie astfel Încât şoferul putea controla viteza
maşinii. La final a spălat-o şi a lustruit-o până ce a Început să Simbolurile şi metaforele:
strălucească. - retragerea În carapace = retragere, depresie, inerţie;
- rostogolirea = orice fel de problemă dificilă;
Cu următoarea ocazie maşina şi-a menţinut direcţia pe - Întoarcerea cu susul În jos = orice problemă care strică
stradă. Era atentă la ceea ce se Întâmpla În jur şi Încetinea balanţa vieţii;
atunci când era cazul. De fiecare dată când o conducea,
pOliţistul câştiga tot mai mult control asupra ei. Nu după mult Elemente ale poveştii care pot fi schimbate:
timp maşina se comporta ca orice altă maşină de pe stradă. Sexul personajului principal, modul În care se retrage
Iar când a considerat-o destul de sigură, poliţistul şi-a luat şi ţestoasa, mesajul şoarecelui.
familia În ea. Făceau scurte ieşiri Împreună. Maşina a devenit
una de familie, dar nu Îi părea rău deloc. A Înţeles că a fi o Notă:
maşină de poliţie putea fi avantajos. Dar, la fel era şi În cazul Elevii se sustrag de la a Învăţa din motive diferite: copierea
unei maşini care aparţinea unei familii ce o Îndrăgea şi avea comportamentului părinţilor, depresie, Tulburare de Stres
grijă de ea. Postlraumatic, stimă de sine scăzută, tipul de personalitate,
probleme de adaptare socială sau abilităţi sărace de rezolvare
Şi cum stătea pe aleea din faţa casei, maşina se a problemelor. Şcoala poate fi locul În care multe dintre aceste
gândea cât de norocoasă era ea. Avea ca proprietar un probleme sunt inversate.
poliţist. Dar, mai mult decât atâta, era vorba despre un om
care ştia să Înfrunte problemele căutând doar soluţii.

60 61

i
 T

Ţestoasa şi şoricelul
A fost odată ca niciodată o broască ţestoasă şi un
şoricel. Ei erau foarte buni prieteni. Erau animale foarte
diferite. Dar, uneori tocmai diferenţele sunt cele care Întăresc
prietenia, mai ales atunci când unul dintre cei doi are
probleme.
A Şoricelul era o creatură foarte prietenoasă şi curioasă.
li plăcea să Încerce experienţe noi şi situaţii neobişnuite. Era
mereu Într-o continuă explorare. De aceea, a Învăţat multe
despre lumea În care trăia. Rozătorul cel blănos Întâlnea multe
animale şi şi-a făcut o mulţime de prieteni. Fiecare zi anunţa
cum aceştia trebuiau să fie mai inteligente decât vânătorii lor,
ca să poată supravieţui.
- Dacă ai avea o carapace, i-a spus ţestoasa Într-o zi,
nu ai avea de ce să te temi de toate acele animale rele. Te-ai
retrage doar În interiorul ei şi ai fi În siguranţă. In schimb, eu
am ascunzătoarea mea proprie de la natură.
- Dar faptul că te ascunzi nu Înseamnă că eşti În
siguranţă, i-a răspuns şoricelul. In schimb, cunoştinţele pe
care le deţin reprezintă cea mai bună protecţie! Ştii de ce?
Pentru că pot găsi cea mai bună soluţie pentru a mă feri de
pericol sau pentru a ieşi din el. Pe când, tu stai atât de mult
Încât nu mai i ce altceva să faci. ..
/~)

pentru el o nouă aventură. t/ ,)

:r.:."

temător.
Pe de altă parte, ţestoasa era un animal liniştit şi
Atunci când avea vreo problemă, se ascundea În ,C',;;ti!X?'i.
carapace şi aştepta să se rezolve de la sine. Nu o Înfrunta ~ / '

niciodată. De aceea, nu a Învăţat prea multe. Iar faptul că

avea acea carapace ataşată de spate, permiţându-i oricând să
se ascundă, nu o ajuta deloc să caute rezolvarea situaţiilor
noi. Stilul ei de a-şi rezolva problemele nu putea fi uşor
schimbat.

Totuşi, şoricelul
a Încercat. EI o provoca mereu să iasă
din carapace şi să caute soluţii. Insă, de fiecare dată ţestoasa
se retrăgea În ascunzătoare şi îl ignora. Ea nu vroia deloc să
vadă pericolul cauzat de fuga ei din faţa problemelor.

In ciuda eşecurilor, şoricelul nu a renunţat. EI continua

să aibă
Încredere În prietena lui. Continua să bată În
carapace, chemând-o afară, Într-o lume total diferită. li
reamintea că era timpul să iasă afară şi să Înfrunte viaţa.
l-a vorbit, i-a dus mâncare şi a Încercat să o Înveţe
câte ceva din ceea ce aflase şi el la Început despre lume.
Astfel, i-a spus despre acele animale care vânau şoareci şi

62 63
 I
Totuşi, ţestoasa nu era convinsă. A continuat să stea
ascunsă În carapace chiar şi când şoricelul a invitat-o În
pădure să exploreze şi să cunoască noi prieteni. "Nu trebuie
să ştiu nimic. Nu am nevoie de cunoştinţe noi. Singurul lucru
pe care trebuie să ÎI cunosc este siguranţa carapacei mele!" şi­
a spus ea.
Intr-o zi ţestoasa se afla pe un deal. Era dealul pe care
urca În fiecare dimineaţă pentru a bea apă dintr-un pârâu ce
se afla acolo. Dar, pentru că nu dăduse atenţie lumii În care
trăia, ea nu a observat mizeria de pe marginea dealului. Era
acolo de pe timpul unei furtuni. Şi iată cum ţestoasa intră
direct În noroi, se rostogoleşte pe deal În jos şi aterizează la
baza lui, dar cu susul În jos.
o ţestoasă răsturnatăeste una În pericol! Picioarele îi
erau prea scurte pentru a se putea răsturna la loc. Pericolul
era mare, deoarece putea uşor muri de foame sau de sete.
~i~eni nu a văzut-o căzând. Ştia că avea foarte puţini prieteni,
Incat nu I se va simţi lipsa. Şi ca situaţia să fie şi mai rea,
căzuse În iarbă Înaltă, aşa că un animal care ar fi trecut pe
acolo cu greu ar fi putut-o remarca.
Singurul lucru pe care 'ÎI ştia face era să se retragă În
carapace. Asta a şi făcut, ca să uite de problemă. Numai aşa
ştia ea să Îşi rezolve problemele: ignorându-Ie. "Nu mă voi
gândi la ce am păţit!" şi-a spus şi s-a culcat.
_ .Dar, după câteva ore, ţestoasa s-a trezit Înfometată şi
Insetata. Incă era răsturnată şi singură. A Încercat să se
retragă În carapace, dar nu mai putea. Stomacul era gol şi nu
o lăsa să îl ignore. Atunci i s-a făcut teamă. Şi-a dat seama că
era prinsă Într-o capcană din care nu putea ieşi singură. Şi
totuşi, nu ştia altă soluţie decât să se retragă din nou În
carapace.
64
= ,U
A venit noaptea. Apoi s-a făcut dimineaţă, fără ca ceva
să se schimbe. Ţestoasa a Încercat să găsească o soluţie, dar
nu avea nici una În minte. Şi-a amintit de prietenul ei
şoarecele, care i-a spus că Învăţătura Însemna putere. Dar l-a
ignorat de atâtea ori. ..
Fără apă, gura i s-a uscat. Nu se mai gândea decât la
cum să ajungă la pârâu şi să soarbă o Înghiţitură de apă.
Degeaba intra şi ieşea din carapace, Încercând să nu bage În
seamă problema pe care o avea. Dacă În trecut tehnica aceea
de a evita problemele se dovedise eficace, acum nu o ajuta
deloc. Senzaţia de sete era tot acolo.
Deodată, simţi un ghiont În carapace. Spre
surprinderea ei, îl văzu pe şoricel. Prietenul ei Încerca să o
răstoarne.
_ De câtă vreme stai aici? a Întrebat-o el. Te-am căutat
peste tot!
_ Nu ştiu, a răspuns cu greu ţestoasa. Nu am Învăţat să
număr sau să spun cât este ora ...
Şoricelul nu era destul de putemic ca să o poată răstuma.
Dar a studiat-o un timp, căutând soluţii la acea problemă delicată.
Deodată, şoricelul a apucat un băţ lung şi gros. A aşezat un
capăt sub broască şi apoi peste o piatră. După aceea, a sărit pe
capătul celălalt. Ţestoasa s-a balansat, după care s-a răstumat.
Era din nou pe propriile picioare. Şoricelul a ajutat-o să ajungă la
pârâu, ca să bea mult râvnita apă.
- Cum m-ai găsit? a vrut să ştie ţestoasa.
_ Când mi-am dat seama cu nu mai erai, am cercetat
cărările pe care obişnuiai să te plimbi. Te-am tot căutat, iar
când nu te-am găsit, m-am abătut de la ele şi am cercetat
copacii şi iarba. Aşa te-am găsit...
65

Ţestoasa era atât de recunoscătoare, încât nu îi putea
mulţumi îndeajuns. Dar prietenul ei a spus:
- Îţi vei arăta recunoştinţa atunci când vei sta afară din
carapace şi vei învăţa despre lumea în care trăieşti. . .Dacă eu
m-aş fi pierdut, tu te-ai fi retras în carapacea ta şi nu m-ai fi
căutat. Şi eu am nevoie de un prieten care să mă facă să mă
simt în siguranţă. Deci, a venit timpul să nu te mai ascunzi!
Deci, ţestoasa a învăţat din acea experienţă. S-a
răsturnat şi s-a pierdut, dar a tras învăţăminte din ceea ce a
păţit. De atunci, îl însoţea pe şoricel în expediţiile lui, învăţând
multe lucruri despre lumea în care trăia. A învăţat cum să îşi
rezolve problemele şi cum să îşi facă prieteni. A învăţat să
aştepte cu nerăbdare orice aventură şi să gândească, în loc
să aibă mintea goală. În concluzie, a învăţat să se bucure de
viaţă, în loc să se ascundă de ea.
Într-o zi ţestoasa s-a pierdut în iarba înaltă, pe când îşi
căuta prietenul, şoricelul. În trecut s-ar fi ascuns în carapace şi
ar fi ignorat problema, s-ar fi prefăcut că nu se întâmplase
nimic. Dar pentru că învăţase atât de multe lucruri folositoare
de la şoricel, ţestoasa nu s-a mai retras din faţa problemei
ivite. În schimb, a folosit câteva tehnici învăţate şi şi-a croit
drum afară din iarba cea înaltă. După puţin timp, îi povestea
cu mândrie şoricelului cum a reuşit să îşi rezolve singură
problema. Ţestoasa a descoperit că dacă te ascunzi de
prObleme nu te ajută să găseşti soluţii.
66
, m•
Băiatul care nu putea să Îşi pună ordine În gânduri
Problemele vizate:
Efectul simptomelor abuzului şi/sau al traumei asupra
capacităţii unui copil de a citi;
Potrivită pentru:
Clasele I-IV; orice copil care a fost traumatizat sau abuzat şi
care prezintă dificultăţi în a învăţa să citească;
Mesajul:
A vorbi despre trauma pe care ai suferit-o, despre sentimentul
tău de siguranţă· şi despre căutarea unor modalităţi de a te
proteja în viitor te poate ajuta să îţi pui ordine în gânduri. Tehnica
prin care te-ai protejat de a fi copleşit de amintirea traumei sau a
abuzului te răneşte acum şi te împiedică să înveţi!
Simbolurile şi metaforele:
- incapacitatea de a pune ordine în lucruri = metaforă pentru o
gândire fragmentată şi procesele ei.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate:
Sexul copilului; materia care i se pare copilului dificilă; detaliile
despre ceea ce i s-a întâmlat copilului şi soluţiile care îl fac să
se simtă în siguranţă şi să poată vorbi despre traumă;
persoana cu care copilul poate vorbi despre trauma suferită
(consilierul şcolar, directorul, terapeutul etc.).
Notă:
Daniel era un copil în clasa a II-a, care avusese o viaţă foarte
traumatizată. Tatăl a fost închis pentru abuz, iar iubitul mamei,
care îl abuza crunt pe copil, nu a fost pedepsit. Mama fusese
dansatoare exotică. Copilul a învăţat să citească pe măsură ce
imaginea pe care o percepea despre el se îmbunătăţea, iar
comportamentul mamei lui se ameliora. Daniel a început să se
simtă în siguranţă.
67
 -
Când a crescut destul de mare pentru a merge la
Băiatul care nu putea să Îşi pună ordine În gânduri şcoală şi a învăţa să citească, învăţătoarea i-a arătat o pagină
plină de cuvinte şi i-a spus:
A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Daniel. Încă - Daniel, a venit timpul să înveţi să citeşti.
de pe când era doar un bebeluş i s-au întâmplat multe lucruri Dar mintea băiatului nu îl putea ajuta deloc. Nu îşi
înfricoşătoare şi foarte dificile. Oamenii tot veneau şi plecau din putea ordona cunoştinţele. Atunci când privea cuvintele ele îi
viaţa lui. Iar unii îl răneau. Uneori suferea de foame şi de frig. păreau lipsite de orice sens. Se întâmpla aşa deoarece acela
Copiii au nevoie de iubire, încredere şi siguranţă. era chiar modul în care el învăţase să îşi perceapă viaţa. Dacă
Daniel avea prea puţin din toate acestea. lucrurile păreau lipsite de sens, el le ignora şi atunci nu avea
de ce să fie . . tris!.
Pentru că era doar un copil, el nu avea mijloacele
necesare pentru a-şi schimba viaţa. Obişnuia să ţină în minte şi ~~
să îşi reamintească toate suferinţele. Dar simţea atâta durere,
încât la un moment dat pur şi simplu a încetat să îşi mai pună
ordine în gânduri. Nu el a plănuit să fie aşa. Durerea şi teama I-
au schimba!. Daniel nu îşi mai amintea ce ar putea păţi atunci
când cineva se supăra pe el şi se apropia cu o curea în mână.
Nu se mai gândea la ce s-ar putea întâmpla dacă i-ar lipsi
mâncarea. Când era amiază, el nu îşi mai amintea dimineaţa.
Adeseori mintea lui parcă se golea atunci când se gândea la
abuzurile suferite. Dar trupul lui încă le simţea.

Când s-a făcut puţin mai mare, viaţa i s-a îmbunătăţi!.

Dar, mult prea puţin. EI tot nu îşi punea ordine în gânduri şi tot
nu îşi putea aminti. Şi totuşi, parcă nu îi mai era frică tot
timpul. Era modul prin care el se ajuta să se simtă mai bine.
Nu trebuia să se gândească la ce avea să urmeze, deoarece
nu era nevoit să ştie.

Când a crescut şi mai mare, viaţa i s-a îmbunătăţit şi

mai mul!. Dar, încă avea probleme în a-şi aminti corect
evenimentele. Reuşise să se autoeduce atât de bine în a se
deconecta de tot, încât făcea asta în mod automa!. Nici măcar
nu mai realiza ceea ce făcea.

68 69

'., .2 z:::w ca:: :u,e

 La momentul respectiv nici Daniel şi nici învăţătoarea
lui nu au înţeles de ce băiatul prezenta dificultăţi la citit. În
schimb, învăţătoarea a făcut tot ce i-a stat în putere ca să îl
înveţe. Ea a folosit diverse manuale şi grupuri de suport. A
încercat metoda laudei şi a încurajării. Chiar şi pe cea a
pedepsei. A folosit chiar panglici sau mărgele colorate şi
casete video. Dar toate au fost în zadar. Daniel nu putea citi
deoarece nu se putea concentra.
După ce învăţătoarea a încercat tot ce a ştiut, iar
Daniel tot nu ştia să citească, băiatul a acceptat acel fapt. Şi
atunci când un elev nou intra în clasă, el se prezenta astfel:
- Numele meu este Daniel şi nu pot citi.
Poate că el se simţea confortabil în acea situaţie. Poate
credea că dacă ar fi ştiut să citească, atunci toate acele
sentimente pe care a Încercat să le ignore s-ar fi întors. Şi
atunci s-ar fi simţit foarte trist şi înspăimântat.
Pe zi ce trecea învăţătoarea era tot mai nedumerită în
legătură cu incapacitatea lui Daniel de a citi. Însă acesta nu
băga în seamă. Într-o zi ea le-a cerut tuturor elevilor să rezolve
un puzzle. Doar Daniel nu a putut îndeplini cerinţa învăţătoarei
lui. Apoi a încercat să asambleze o jucărie pe care o dusese la
şcoală. Dar, fără rezultat. Dar învăţătoarea a observat totul şi
s-a decis să îl provoace.
- Daniel, i-a spus ea, ştiu că eşti foarte isteţ şi că poţi
asambla lucrurile. Doar că te-ai păcălit cumva că nu eşti în
stare de aşa ceva.
După ce s-a gândit la toate lucrurile pe care nu le
putea rezolva, Daniel a început să povestească ce a păţit când
a fost mai mic, dar şi când a mai crescut. Învăţătoarea era un
om special. Ea l-a făcut să se simtă în siguranţă. L-a ajutat să
se gândească la cum s-ar descurca dacă ar fi să retrăiască
acele experienţe. Aşa nu s-ar mai simţi atât de neputincios.
Apoi i-a înmânat un număr de telefon. Era al unui loc unde
70
== z
erau ajutaţi tocmai copiii care nu aveau ce mânca sau care
erau răniţi.
Tot analizând cu învăţătoarea întâmplările prin care
trecuse, băiatul a simţit cum ceva s-a schimbat în interiorul lui.
Începea să fie În stare să Îşi pună ordine În gânduri. Mai Întâi,
a reuşit să rezolve puzzle-uri, iar apoi şi-a putut asambla
jucăria. Reuşind acele lucruri, el şi-a dat seama că se
păcălise, spunându-şi că nu era în stare de aşa ceva. Cu cât
vorbea mai mult despre ceea ce simţea şi despre experienţele
sale trecute, cu atât Daniel devenea mai bun În a-şi ordona
viaţa.
Au urmat apoi cuvintele. Reuşea să le realizeze. Apoi a
venit rândul propoziţiilor. Şi curând putea citi. A reuşit atât de
repede încât asta l-a surprins şi pe el. La sfârşitul anului şcolar
Daniel nu mai spunea:
- Eu nu pot citi.
Din contră, spunea oricui îl asculta:
- Eu citesc cel mai bine din clasă deoarece am învăţat
cum să ordonez lucrurile!
Când a devenit adult, Daniel s-a făcut constructor. La
urma urmelor, constructorii sunt cei care îmbină lucrurile Într-
un mod armonios.
71
 -
Din aceeaşi colecţie, unnează:

~ Poveşti care reduc şi elimină coşmarurile

~ Poveşti pentru adulţi şi adolescenţi
~Poveşti care să ajute individul să facă faţă morţii,
pierderii sau bolii
~ Poveşti pentru copii care nu au avut un curs nonnal de
dezvoltare
~ Poveşti să ajute copiii să se deschidă în legătură cu
experienţe traumatice sau abuz
~ Poveşti pentru copii care trebuie să depună mărturie
într-un tribunal
~ Poveşti care împutemicesc şi tratează simptomele unui
abuz
~ Poveşti care împutemicesc şi tratează simptomele de
traumă sau stres post -traumatic

72
 ~ ..

Ediţia
în limba engleză:
Poveştileau fost iniţial publicate în cărţile numite "Therapeutic Stories that Teach
and Heal" şi "Therapeutic Stories ta Heal Abused Children - Revised Edition".

Ediţia În limba română: Cuprins

Copyright ©2011 Asociaţia Alternativă Socială şi Capital Uman. Toate
drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau partială, sub orice formă, a
textului, fără acordui prealabil În scris al Asociaţiei Alternativă Socială şi Grădina ..................................................................... 8
Capital Uman, este interzisă.
Pomul frânt .............................................................. . 14
Traducerea În limba română cu permisiunea Dr. Nancy Davis
Un adăpost împotriva furtunilor .............................. . 18
Pentru comenzi:
Ochii cei răutăcioşi .................................................. . 22
www.jucariieducationale.ro
Un proiect Alternativă Socială şi Capital Uman Ochii cei răutăcioşi (versiunea a doua) ................... . 26
Str. Prof. I.Gh.Marinescu, nr.32, Cluj Napoca
Tel: (004)0727.839.852 Vioreaua din pădure ................................................ . 32
Fax: (004)0264439045
E-mail: office@ascu.ro Sforile (versiune pentru adulţi) ................................ . 36
Colierul......... ................................... ....... .......... ....... 41
.Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DAVIS, NANCY Femeia care nu era drăguţă cu ea Însăşi .............. .. 48
Poveşti terapeutice / Nancy Davis ; trad.: Alexandra Gorea, Isabella
Isoc. - Cluj-Napoca : Mido Print, 2010-. Fetiţa care nu a crescut niciodată .......................... .. 51
12 val.
ISBN 978-606-92706-2-2 Mâncare sănătoasă, mâncare nesănătoasă .......... .. 57
Partea 5 : Poveşti pentru adolesc.en!i şi adul!i J trad.: Alexandra Gorea,
Roxana Moldovan. - 2011. - ISBN 978-606-92868-5-2 Prinţesa şi şarpele .................................................. . 63
1. Gorea. Alexandra (trad.) Reflexia .................................................................. .. 73
II. Moldovan, Roxana (trad.)
Ursul şi ghimpele .................................................... . 80
615.851-053.2:821.11-93-34=135.1
Weber si colosala pădure de Sequoia .................... . 84
159.92:~2:.7;:::;;. ;;:;;;;;:;:;.;;;.:;;;;.'.;;;: .ce;; :;;:;;;;;;;;;;;:;;;;::;;:;.:;;;:;. ; ...;....;........... ;
Pisica şi acrobatul ................................ ...... .............. 94

Midoprint
Cluj-Napoca, str. Petru Maior, nr. 6-8, apt. 9, cod: 400002, Romania
Tel: (004)0745366249
E-mail:office@rnidoprint.ro
ISBN 978-606-92868-5-2
--=- -

Darurile regelui ......................................................... 100 Poveşti pentru adolescenţi şi adulţi

Bucăţile din statuie .. ..... ...... ...... .............. .... ... ........... 103
Un crocodil În parc ................................................. .. 107 Deşi multe din poveştile apărute până acum (în părţile
1 - IV) sunt recomandabile oricărei vârste, această carte se
Satul care a Învăţat să se spele .............................. . 111 adresează în mod special adolescenţilor şi adulţilor. Pentru a

116 decide care din poveştile publicate până acum pot fi folosite şi
Bărbatul care mergea cu spatele ............................ .
în cazul adulţilor nu trebuie decât să consultaţi informaţiile de
Maşina cu piese lipsă .............................................. . 122 pe fiecare pagină cu note.

Sforile marionetei .................................................... .
Povestea regatului .................................................. .
125 Atunci când Nancy Davis a demarat proiectul
134 poveştilor terapeutice pentru copiii abuzaţi a observat faptul că
adulţii care lecturau poveşti terapeutice copiilor păreau să
beneficieze şi ei de pe urma lor, uneori la fel de mult. Uneori
ruga părintele câte unui copil care frecventa sesiunile de
terapie să-i citească aceluia de mai multe ori o poveste al
cărei mesaj se adresa În esenţă problemelor părintelui. Spre
surprinderea ei, adesea părinţii îşi îmbunătăţeau funcţionarea.
În consecinţă autoarea a început să lectureze poveştile
respective şi adolescenţilor întâlniţi la sesiunile de terapie. De
îndată ce a obţinut rezultate pozitive ea a început să le
recomande şi adulţilor care supravieţuiseră abuzurilor şi care
frecventau şedinţele ei de terapie.

Numeroşi adulţi au declarat că au beneficiat de pe

urma lecturării repetate a poveştilor în afara şedinţelor. Mulţi
au solicitat scrierea unor poveşti care să îi ajute să
depăşească o anumită problemă dificilă. Astfel de poveşti
Întrebuinţate În cazul problemelor la adulţi se folosesc de un
limbaj mult mai complex decât în cazul poveştilor pentru copii.

Aceste poveşti pot fi lecturate de către adultul în

cauză sau îi pot fi citite în timpul şedinţelor de terapie. Dacă
pacientul este unul foarte mânios şi opune o rezistenţă
conştientă faţă de acest tip de poveşti, atunci o metodă
eficace de a înfrânge rezistenţa ar fi cititul asociat cu o transă
hipnotică în care să fie introdus pacientul.

•

Grădina
Problemele vizate: adultul care a a fost multă vreme abuzat
şi neglijat în copilărie; în tinereţe adultul (o femeie în acest
caz) a visat la căsătorie ca la o modalitate de a se vindeca;
ulterior ea descoperă că întreţinerea unei relaţii implică mult
mai multă muncă decât presupun basmele; această poveste
se adresează si nevoii de a controla, tipică persoanelor
diagnosticate cu· PTSD (Tulburare de Stres Posttraumatic) şi
fără abilităţi de rezolvare a problemelor.
Potrivită pentru: adulţi.
Mesajul: o căsnicie guvernată de dragoste şi de grijă poate
suplini lipsa de iubire din perioada de abuz şi neglijenţă; dar o
relaţie este ca o grădină, ea necesită o grijă constantă, abilităţi
dezvoltate de rezolvare a problemelor şi determinarea de a o
cultiva şi de a o menţine sănătoasă.
Îşi rezolvă problemele implicându-se Într-o relaţie) (Tannen
1991) . ,
~otă: Acestă poveste a fost concepută pentru o femeie foarte
In!e~gen~ă ş~ plină de succes. După puţin timp În care a fost
casatorita a Inceput deja să vorbească de divorţ şi dezamăgire.
Dezvoltarea continuă a unei căsnicii sănătoase poate reprezenta
un deZiderat greu de atins pentru doi adulti care au fost abuzati
În copilărie. Motivele sunt următoarele: a~areori părintii abuzi~i
facilitează dezvoltarea unor abilităţi pentru Întreţinerea ~nor relatii
cond~se de Iubire; lipsa abilităţi lor de rezolvare a problemelor ~i
nevoia _de a deţine controlul, specifice multor copii abuzati.
Aceasta poveste a fost un mod indirect de a ajuta subconstient~1
femeii să realizeze că În cele mai multe cazuri o căsnicie bună
presupune foarte multă muncă şi luarea unor angajamente.

Simboluri şi metafore: - mahalaua = familia în care copilul

este abuzat şi/sau neiubit sau neîngrijit;
_ foamea = nevoia de iubire si de recunoastere;
_ grădina = căsnicia, o relaţie de lungă durată plină de iubire şi
angajamente;
_ apa, îngrăşămintele, buruienile = problemele cu care se
confruntă o căsnicie;
_ furtunile, grindina = o traumă (precum: moartea unui prieten
sau a unui membru al familiei, pierderea locului de muncă, o
boală majoră etc.) cu care orice căsnicie se confruntă într-un
fel sau altul.

Elemente ale poveştii care pot fi modificate: - deşi această

poveste poate fi modificată astfel încât să aibă ca personaj
principal un bărbat, este ştiut faptul că bărbaţii nu consideră
relaţiile de cuplu ca fiind o rezolvare a propriilor probleme (nu

8 9

..
-
Grădina
A fost odată ca niciodată, într-un loc nu prea
îndepărtat, o fetiţă. Ea locuia într-o mahala. Se ştie că viaţa în
mahala este foarte aspră. Este un mediu plin de multă violenţă
şi suferinţă, deci impropriu creşterii unui copil. Singurul însoţitor
statornic al fetiţei era foamea, deoarece hrana atât de necesară
trupului şi sufletului îi lipsea mai tot timpul. Ca să facă faţă
realităţii din mahala copila obişnuia d~s să viseze că într-o bună
zi va avea o grădină frumoasă. In mahala creşteau doar
buruieni. Aproape totul era în paragină, mort şi fără culoare. În
contrast, grădina ei urma să fie plină cu flori frumoase, viu
colorate şi înmiresmate. S-ar bucura foarte mult dacă ar avea o
grădină pe care să o urmărească cum se dezvoltă şi cum
produce flori.
Deşi anii petrecuţi în mahala păreau să nu se mai
termine, a venit şi timpul când fetiţa s-a mutat. A crescut şi s-a
dus într-un loc în care şi-a putut planta propria grădină. Mai
întâi a arat pământul. Apoi s-a aprovizionat cu seminţe şi
plante de la un magazin de specialitate. A plantat şi a aşteptat
nerăbdătoare să îi crească grădina. Câteva zile nu a căzut nici
un strop de ploaie .. În consecinţă, multe seminţe nu au
germinat şi o mare parte din plante s-a veştejit.
"Mă întreb ce se întâmplă cu grădina mea ... " s-a
gândit ea. Într-o zi, pe când o examina, l-a observat pe vecinul
său udându-şi florile de lângă casă. Atunci a concluzionat în
şoaptă:
- Oh! Nu mi-am dat seama că o grădină trebuie udată
pentru ca seminţele să germineze şi florile să crească!
Aşadar femeia a început să îşi ude grădina. Curând
seminţele au germinat şi plantele au început să crească.
- În sfârşit! Acum pot să mă relaxez şi să mă bucur de
frumoasa mea grădină ... a şoptit pentru sine.
Dar, contrar aşteptărilor, plantele creşteau prea încet.
Mai mult, printre flori creşteau multe buruieni. "Mă întreb ce s-
10
a putut întâmpla ... ?" şi-a spus într-o zi. "De ce grădina aceasta
-
r
nu se dezvoltă aşa cum mi-am închipuit-o?"
Era o femeie întreprinzătoare (stia cum să rezolve o
problemă) şi s-a dus iarăşi la magazinul' de specialitate. Seful
magazinului i-a explicat că buruienile trebuiau smulse periodic.
De asemenea, plantele aveau nevoie şi de îngrăşăminte
pentru a creşte mai repede şi pentru a se dezvolta armonios.
In timp ce căra sacul cu îngrăşământ la maşină, femeia şi-a
sp~s.: P~! Sunt multe lucruri de ştiut despre cum să creşti o
gradl~a, Iar eu nu le-am inclus în visul meu ... !". Odată ajunsă
acasa ea a smuls buruienile şi a îngrăşat solul. Curând
plantele s-au înălţat şi au început să înflorească.
. ~desea se aşeza în apropierea grădinii şi se bucura de
culonle ŞI de miresmele ei. Odată, pe când culegea un buchet
~e flon, ~-a alarmat. Multe dintre frunze şi flori aveau găuri. "Ce
Ins~amna .asta? Ce altceva mai poate merge prost?" Apoi a
pnvlt m~1 Indeaproape _plantele şi a descoperit nişte gândaci
care se In!ruptau din gradina el. "Cum s-a putut întâmpla una ca
asta? s-a Intrebat ea. Aceşti gândaci nu au făcut niciodată parte
din visul meu! Nu mi-am închipuit că nişte insecte vor încerca
să îmi distrugă florile!"
. ÎnapOi la magazin şeful i-a explicat totul despre
Insecte ŞI despre spray-urile care o vor scăpa de intruşii
distrugători.
,,~um~ezeule! Este nevoie de multă muncă pentru a
avea o gradina frumoasă! Nu mi-am dat niciodată seama de
?cest .Iucru!" şi-a spus ea, în timp ce pulveriza cu spray
Impotnva ga~da_cilor. Apoi a continuat să fertilizeze, să smulgă
burUiemle ŞI sa ude plantele atunci când solul se usca.
~proap~ toată viaţa ei visase să aibă o grădină. Era sigură că
indeplinirea acelUI VIS o va face fericită.
. Dar ~nt~-o zi o furtună puternică cu tunete şi grindină a
vandalizat gradina aceea frumoasă. Când vijelia s-a terminat
femeia plângea în hohote, văzându-şi plantele aplecate si chia;
rupte. "Grădina mea este distrusă de forţe ale naturii pe care nu
le. pot controla. Atunci când eram doar un copil şi visam la
vlI~orul_meu am crezut mereu că voi creşte mare, că voi planta o
gradina care se va dezvolta şi va produce flori cu uşurinţă ... ".
11
 reuşise să-i îndepărteze tristeţea. O motivase să meargă
înainte atunci când acel lucru părea imposibil. Atunci când în
exterior era devastată imaginea viitoarei grădinii o făcea să
strălucească în interior. Aşa că, amintindu-şi puterea pe care
acel vis o exercitase în trecut asupra ei, femeia a început din
nou să îşi supravegheze grădina. Furtuna nu distrusese toate
plantele aşa cum a crezut la început. Doar unele ramuri erau
rupte iar dintre flori câteva erau strivite.
Deci femeia s-a apucat de treabă. A îndepărtat
frunzele şi ramurile rupte, la fel a procedat şi cu florile strivite.
A pus ţăruşi lângă plantele care aveau nevoie de sprijin. A
petrecut tot mai mult timp îngrijindu-şi grădina, până când a
ajuns la concluzia că rezultatul obţinut merita tot efortul depus.
Iar în zilele de vară grădina ei se umplea de frumuseţe,
culoare şi mireasmă. Într-un final a descoperit că dragostea şi
grija pe care le oferea grădinii îi aduceau multă bucurie şi
vindecau suferinţa îndurată în copilărie. Fetiţa care a visat ca o
grădină să o scoată din mahala a avut multă dreptate: o
grădină era exact ceea ce îi trebuia. Ca adult a ajuns la
concluzia că visul unui copil putea fi simplu, dar îndeplinirea lui
necesita muncă, efort şi fermitate în a nu renunţa. Când îşi
privea cu mândrie grădina, femeia era convinsă că toată
munca grea depusă pentru a-şi îndeplini visul nu a fost în
zadar.

La început s-a întristat. Era deprimată şi a

concluzionat că o grădină nu merita efortul depus, în special
atunci când nişte elemente pe care ea nu le putea controla o
puteau atât de uşor distruge. Dar apoi o forţă din interior a
răzbătut şi s-a transformat într-o voce. Poate că era fetiţa care
mereu visase să aibă o grădină ... Acea voce a început să-i
vorbească, să o încurajeze şi să o întărească sufleteşte până
ce femeia şi-a dat seama că o grădină era de fapt tot ceea ce
îşi dorea. Pe când era doar un copil imaginea unei grădini

12 13

•
 Pomul frânt
Problemele vizate: suportul şi tehnicile folosite pentru a
supravieţui unei traume pot inhiba creşterea şi schimbarea
dacă persistă în timp (sunt folosite pentru un timp îndelungat);
părintele care îşi sprijină copilul în timpul unei experienţe
traumatizante, dar care nu îl poate lăsa să îşi dezvolte
independenţa şi sănătate emoţională.
Potrivită pentru: adolescenţi şi adulţi; părinţi care au de a
face cu copii traumatizaţi.
Mesajul: Ca să te poţi vindeca după ce ai suferit o traumă
trebuie să îţi dezvolţi o sursă proprie de energie şi să nu mai fi
dependent de perioada copilăriei.
Simboluri şi metafore: - o furtună puternică = orice traumă
(traume); -funia = orice formă de sprijin sau de ajutor care la
început este propice vindecării de pe urma unei experienţe
traumatizante, dar care apoi împiedică o dezvoltare corectă
dacă este lăsată în acelaşi loc.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: această poveste
poate fi adaptată pentru acei părinţi care nu se pot despărti de
copiii lor; dar dacă este povestită aşa cum este scrisă 's-ar
putea să întâmpine mult mai puţină rezistenţă din partea
subconştientului; personajul principal poate fi transformat într-
unul masculin, dar cel mai indicat ar fi să se înlocuiască
piersicul cu nucul (deoarece are un aspect masculin).
Notă: Multe lucruri apar deghizate în sprijin, când de fapt inhibă o
dezvoltare pozitivă şi conştiinţa de sine. Dependenţa sau suportul
deghizate în iubire sunt adesea cel mai greu de perceput şi de ieşit
de sub tutela lor, mai ales atunci când intenţiile celor implicaţi par a
fi pozitive. Este important să înveţi a distinge ceva care pare a
însemna iubire dar care de fapt însemnă dependentă.
14
$
Pomul frânt
A fost odată o femeie a cărei casă era împrejmuită cu
o grădină bine întreţinută. Invariabil, atunci când cineva o
întreba care era planta ei preferată femeia numea un piersic
splendid care creştea lângă gard. Pomul a încolţit din sămânţa
unei piersici ce fusese servită la un picnic în familie. De atunci
femeia a urmărit cu uimire şi cu multe speranţe cum pomul a
ieşit la lumină, a început să crească, a produs frunze şi a prins
putere.
Pe când era doar un pomişor o furtună puternică, cu
fulgere, tunete şi vânturi iuţi a traversat zona şi l-a atacat.
Ramurile i s-au rupt în multe locuri, frunzele au fost smulse de
pe ramuri, iar capacitatea pomului de a creşte şi de a deveni
puternic a fost pusă la mare încercare.
O astfel de experienţă ar fi fost traumatizantă dacă
femeia nu ar fi locuit într-o regiune în care furtunile erau parte
integrantă a vieţii de zi cu zi. De aceea, pentru a-I ajuta să
supravieţuiască intemperiilor şi pentru a-i oferi un sprijin de
nădejde, ea a folosit o funie cu care a legat piersicul de un
gard. Furtunile au rănit piersicul în atâtea moduri încât au fost
necesare multe răsuciri şi legături de funie pentru a-I fixa.
Funia s-a dovedit extrem de eficientă deoarece a oferit
pomişorului şansa de a rămâne întreg, ca o proteză în faţa
traumelor provocate de nişte furtuni ciclice.
Timpul şi-a urmat cursul iar pomul a continuat să se
dezvolte, chiar dacă avea multe cicatrici ascunse adânc printre
ramuri. Funia continua să îi ofere sprijin, într-atâta încât
piersicul a început să o simtă parte din viaţa lui.
Deoarece schimbarea este specifică vieţii, femeia s-a
mutat într-o altă zonă. A dus cu ea piersicul, care era deja
destul de înalt. A mutat şi funiile, gardul şi toate structurile
acelea care legau, susţineau şi împiedicau creşterea pomului.
Piersicul era atât de obişnuit cu legăturile rigide ale funiei încât
nici nu a observat sau poate că nu i-a păsat că trunchiul şi
ramurile i-au fost din nou încolăcite cu ea. Cu toate că si noul
15
cămin era răvăşit de furtuni, acelea nu provocau la fel de
multe leziuni.
Într-una din zile femeia a primit vizita unei vechi
prietene. Pe când discutau, ea a observat pomul şi a vrut să
ştie ce soi era. Când a aflat că era un piersic a vrut să ştie
dacă acela înflorise vreodată. Atunci femeia şi-a dat seama că
aşa ceva nu se întâmplase până atunci, deşi trecuseră multe
primăveri. Iar pomul, auzind întreaga conversaţie, a înţeles că
nu a experimentat până atunci etapa cea mai plină de
satisfacţii din procesul de creştere.
16
- Poate că îndepărtând legătura care îl împiedică să
crească şi oferindu-i libertate piersicul ar afla o cale să
înmugurească şi să producă flori! a observat musafira.
Atunci femeia şi-a dat seama că ea nu s-a întrebat
niciodată dacă piersicului îi mai trebuia funia ca suport. Mai
mult, nu a observat că el nu înmugurise până atunci. Şi-a
amintit că legăturile au fost de trebuinţă atunci când pomul
fusese tânăr, pentru a-I întări împotriva furtunilor. Dar nu mai
era cazul. Furtunile făceau parte din trecut. Piersicul crescuse
şi legăturile nu îşi mai aveau demult rostul.
De aceea femeia şi prietena ei au îndepărtat toate
funiile, lăsând planta liberă. Era liberă să îşi găsească propria
sursă de putere împotriva oricăror furtuni pe care le-ar fi
întâlnit. Aşa cum a sperat femeia, pomul s-a făcut tot mai
puternic în lipsa funiilor care l-au împiedicat să se dezvolte.
Curând fiecare ramură era plină de muguri încolţiţi. Apoi au
înflorit. Până şi pomul era mirat de multitudinea de flori
înmiresmate care îl acopereau în întregime.
Acea primă experienţă i-a dat încrederea necesară ca
în anii următori să înflorească tot mai frumos. Într-una din zile
nişte copii au agăţat un leagăn din funii de creanga cea mai
înaltă a piersicului. Râdeau în timp ce se legănau înainte şi
înapoi. Acela a fost momentul în care piersicul a înţeles pentru
prima oară că o funie poate fi întrebuinţată în multe moduri: ea
poate susţine, poate lega, sau poate separa.
17
 Un adăpost împotriva furtunilor Un adăpost împotriva furtunilor

Probleme vizate: cei care devin locuitori permanenţi
adăposturi lor
pentru oamenii fără cămin.
Potrivită pentru: orice adult care a locuit într-un adăpost
oamenilor străzii.
Mesajul transmis: Din fiecare călătorie (n. trd. experienţă de
n
viaţă) poţi rămâne cu ceva pozitiv, ceva pe care să iei cu tine
şi să îl foloseşti pentru a-ţi îmbunătăţi viaţa şi condiţia. Aşa
cum transmit adesea programele în 12 paşi, este nevoie ca
unii oameni să atingă treapta cea mai de jos în viaţă, pentru ca
abia apoi să înceapă o perioadă de transformare în care să se
debaraseze de comportamentele nocive. Iar viaţa într-un
adăpost poate fi tocmai un astfel de început, unul plin de
speranţă şi de îmbunătăţire a calităţii umane.
ai Odată o femeie şi copiii ei au pornit pe o cărare din
pădure să culeagă fructe. Dar soarta a vrut ca acea familie să
dea peste o mulţime de probleme. Mai întâi, erau animalele
al mari şi rele ale pădurii. Apoi, când au încercat să culeagă
fructele, au fost înţepaţi de ghimpi. Mai mult decât atât, au
uitat care era cărarea ce i-ar fi dus înapoi acasă. Femeia şi
copiii ei au hoinărit prin pădure până când, într-un final, şi-au
dat seama că s-au pierdut. Când nimic nu părea să poată fi
mai rău o furtună s-a abătut peste pădure. Era una
înfricoşătoare, violentă, cu tunete intense, zgomotoase şi cu
intermitente.

Simbolurile şi metaforele: - povestea = orice eveniment care

are drept consecinţă pierderea locuinţei;
- casa = orice adăpost;
- bătrâna = înţelepciunea subconştientului de a găsi ceva
pozitiv sau de a trage învăţăminte din orice situaţie.

Elemente ale poveştii care pot fi modificate: constituirea

familiei; evenimentele din interiorul adăpostului.

Notă: Nu greşelile pe care le-au făcut fi împiedică pe oameni să

crească (n. trd. să se dezvolte) şi să aibă succes, deoarece toţi
suntem supuşi greşelii. Cei care ajung oameni de succes sunt cei
care folosesc greşelile ca oportunitate de a învăţa şi de a se
autodepăşi. "Optimiştii tind să creadă că înfrângerea este doar un
regres temporar. Înfrângerea nu este din cauza lor: circumstanţele,
ghinionul sau alţi oameni au cauzat-o." (Seligman, 1995) Este un
lucru util a-i învăţa pe oameni să fie optimişti. Acest lucru este
posibil, aşa cum a demonstrat Dr. Seligman.

18 19
 Familia era tristă şi speriată. "Trebuie să găsesc un
loc sigur care să îmi ferească copiii de furtună!" şi-a spus
şoptit femeia, uitându-se după un adăpost. Deodată ea a zărit
o casă. Urmată de copiii uzi şi înfometaţi, a bătut la uşă. O
persoană tare drăguţă i-a răspuns:
- Cu ce te pot ajuta?
- Trebuie să îmi adă postesc copiii de furtună, a
răspuns atunci femeia. Sunt foarte speriaţi, uzi şi înfometaţi.
Mă poţi ajuta?
Spre bucuria lor, persoana cea drăguţă i-a poftit
înăuntru. Le-a dat o masă caldă şi i-a ajutat să îşi usuce
hainele. Era mult mai bine decât afară cu acele animale
înfricoşătoare!...Acea casă părea să poată oferi multe beneficii
membrilor familiei, de aceea ei au decis să mai rămână puţin
acolo.
Totuşi, după puţin timp copiii au devenit trişti.
- Vrem la verişorii şi la prietenii noştri!. .. a plâns unul
dintre ei.
- De ce a trebuit să ne rătăcim? a întrebat altul trist.
- Mie nu îmi place mâncarea de aici ... a şoptit al
treilea.
Cu cât discutau şi se plângeau mai mult despre ceea
ce nu le plăcea în casă, cu atât se necăjeau mai tare unul pe
celălalt. În cele din urmă până şi mama lor s-a supărat. Toţi au
ajuns să se simtă trişti şi pierduţi. Era un sentiment ciudat
acela de a se simţi pierduţi (rătăciţi) chiar şi atunci când nu
erau.
Famili~ era din ce în ce mai tristă. Plângeau şi nu
puteau dormi. Ii deranjau zgomotele din casă. Alţi locatari le
luau lucrurile şi îi tachinau. Una peste alta, lucrurile nu
mergeau tocmai bine pentru membrii familiei, deşi se aflau
într-o casă, la adăpost de furtuni şi animalele sălbatice.
Într-o zi familia a decis să iasă la plimbare. Au ajuns
lângă un râu şi s-au aşezat. Au început să discute despre cât
de trişti erau. La un moment dat, o bătrână înţeleaptă şi bună
la suflet s-a îndreptat spre ei. După ce i-a privit cu băgare de
seamă, a întrebat:
- De ce sunteţi atât de trişti?
20
Iar ei au răspuns:
- Am rătăcit calea şi totul este zadarnic ...
Bătrâna i-a privit o vreme în tăcere. Apoi a început să
îi sfătuiască, într-un mod liniştitor.
- Vă agăţaţi de trecut şi asta vă împiedică să vedeţi
clar ce trebuie să faceţi ca să fiţi fericiţi...
- Dar am pierdut totul şi suntem foarte trişti, a fost
răspunsul.
- Uneori trebuie să te rătăceşti, pentru ca mai apoi să
te poţi regăsi!
a spus încet bătrâna.
Familia părea confuză deoarece semnificaţia celor
auzite nu era deloc uşor de descifrat. De aceea bătrâna a
continuat să le vorbească. Le-a povestit despre: cămine,
siguranţă, fericire, trecut şi despre noi perspective. Apoi a
venit vremea să plece. Luându-şi rămas-bun ea a dăruit
fiecărui membru al familiei un mic diamant strălucitor. "Nu
uitaţi că o bucată de cărbune trebuie să suporte multă
presiune pentru a deveni diamant! Apoi el este tăiat şi şlefuit.
Numai aşa îi iese la iveală strălucirea minunată."
Când familia s-a înapoiat la casa din pădure ceilalţi
membri ai casei si-au dat seama că nu mai erau la fel. Cântau
atunci când se plimbau. Au început să experimenteze lucruri
noi. Curând au devenit destul de pregătiţi încât să o apuce pe
altă cărare. Astfel familia a pornit în altă direcţie, cu speranţe,
visuri şi idei noi. Amintindu-şi înţelepciunea bătrânei fiecare
dintre ei şi-a descoperit o forţă lăuntrică specială. Şi ca să nu
uite nimic din experienţa trăită fiecare membru al familiei a
păstrat diamantul primit de la femeia în vârstă. EI le reamintea
că uneori trebuie să te rătăceşti, pentru ca mai apoi să fii
regăsit.
21
 Ochii cei răutăcioşi
Problemele vizate: ruşinea şi incapacitatea de a acorda
Încredere, transmise din timpul copilăriei (plină de abuzuri) si
până la maturITate. ' trupul. Deşi a încercat să ignore amintirile, nu a reuşit să scape
Potrivită pentru: adulţi.
Mesajul transmis: Abuzul de care ai suferit nu a distrus acea
parte din tine care este responsabilă cu vindecarea ta! Te poţi
vindeca, poţi avea din nou Încredere şi poţi scăpa de ruşinea
că ai fost abuzat/ă! Tu nu eşti vinovat/ă că ai fost abuzat/ă!
Simbolurile şi metaforele: - ochii cei răutăcioşi; energia
negativă = părinţii abuzivi; faptele şi vorbele abuzatorilor;
- arsurile = simptomele şi trauma, rezultatele abuzului;
- spiritul = esenţa sănătăţii emoţionale, forţa proprie;
- lumina = vindecarea, adevărul, Înţelepciunea.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
personajului principal; comportamentul abuzatorilor;
simptomele ce rezultă În urma unui abuz; diversele căi pe care
personajul principal a apucat-o În Încercarea de a se vindeca.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru o femeie care a
fost bătută În mod repetat şi abuziv În timpul copilăriei. Mai
mult, părinţii Îi făceau zilnic cîte o clismă. Acea experienţă a
Împovărat-o cu. multă ruşine. Povestea i-a fost spusă pe când
era În transă. In plus i s-a cerut să Îşi vizualizeze ruşinea. A
văzut-o ca pe o minge roşie cu asperităţi ascuţite. Au fost
necesare trei sesiuni de terapie pentru ca femeia să poată
micşora acea minge, folosind tehnica imaginaţiei vizuale (cu
ochii Închişi). Ulterior ea a povestit că ruşinea a dispărut şi că
nici nu a mai experimentat-o după aceea.
22
Ochii cei răutăcioşi
A fost odată ca niciodată, nu prea departe de aici, o
femeie. Ea ducea o viaţă grea deoarece avea arsuri pe tot
de anumite coşmaruri. Retrăia momentele În care fusese arsă.
Rememora locuri şi oameni cu răutate În ochi. Energia negativă
care izvora din acei ochi a rănit-o În multe feluri. Şi pentru că a
petrecut mult timp din viaţă alături de asemenea oame!li
existenţa ei a fost marcată de acea forţă răuvoitoare. In
consecinţă, a fost rănită din ce În ce mai mult. Era ca şi când
acele arsuri Îi intrau În ochi, În urechi şi poate chiar În suflet.
Înaintând În vârstă, femeia a găsit puterea de a se
muta. A găsit un loc În care nimeni nu o mai putea răni. Dar,
fără să vrea, a dus cu ea temeri, tristeţe şi un sentiment de
ruşine şi de responsabilitate pentru ceea ce i s-a Întâmplat.
Prieteniile reprezentau o problemă pentru ea, deoarece credea
că toţi urmau să Îi descopere arsurile. Mai mult, se temea ca nu
cumva să Întâlnească şi acolo persoane care să o rănească cu
privirea lor răutăcioasă. Femeia nu a Înţeles că persoanele care
au rănit-o erau ca o putere demult pierdută În negura timpului.
Durerea şi tristeţea au motivat-o să caute peste tot
metode prin care să se vindece. A aplicat balsamuri pe rănile pe
care le avea. Şi-a schimbat modul de a gândi. A Început să se
comporte altfel. Toate acele soluţii au ajutat-o, dar nu _i-au
asigurat vindecarea şi alinarea de care avea atâta nevoie. Insă
nu a renunţat. Femeia a continuat să caute peste tot soluţii.
Într-o zi a primit vizita unei prietene care a Îndrumat-o
spre o femeie Înţeleaptă şi vindecătoare.
Aceea din urmă a ajutat-o să Înţeleagă adevăratul
sens al modului În care s-a protejat În timp de rănile provocate
de ochii răutăcioşi: retrăgându-se adânc În sine.
_ Spiritul nu ţi-a dispărut. Nu a murit. Aşteaptă doar să
iasă la iveală. ÎI poţi descoperi ghidându-te după lumina pe care
o emană. Caută adânc În tine şi găseşte această lumină. Apoi
găseşte forţa necesară pentru a-i permite să devină tot mai
23
 putemică şi să îţi invadeze întreg trupul cu forţa ei
binefăcătoare. Vei vedea că atunci când această lumină îţi va
atinge pielea rănile se vor vindeca. Pentru că ea este adevărata
forţă a iubirii de sine şi a autovindecării.
Astfel ghidată de vorbele liniştitoare şi convingătoare
femeia a reuşit să localizeze lumina care strălucea în interiorul
ei. I-a permis să radieze prin toate colţurile trupului ei. Iar când i-
a atins şi pielea, rănile s-au vindecat. A fost un moment de
tranziţie, o transformare binefăcătoare şi o vindecare. În ceea
ce-i privea pe oamenii cu priviri răutăcioase, imaginea lor
s-a estompat şi în cele din urmă s-a făcut nevăzută.
- Arsurile pe care le-ai avut au aparţinut altui timp şi
altui loc, i-a mai spus blând femeia cu puteri vindecătoare.
Oamenii cu privirea răutăcioasă şi-au pierdut orice fel de
putere asupra ta! Deci, nu mai ai nevoie să te retragi în tine
pentru a te feri de ei!...
Femeia era uimită de tot ceea ce i se întâmpla. Ea nu
crezuse că vindecarea ar putea fi realizabilă. În schimb, cea
care o ajutase nu era delor mirată.
- În fiecare dintre noi există o forţă care ne poate
vindeca, ne poate ghida şi ne poate insufla multă putere
interioară! i-a mărturisit. Tu ai folosit-o ca să îţi vindeci arsurile.
Acum o poţi folosi şi în toate celelalte aspecte ale vieţii tale.
Femeia i-a mulţumit şi s-a îndepărtat. Făcând asta a
simţit cum o schimbare foarte profundă se produsese până şi în
cel mai îndepărtat loc al fiinţei sale. Ruşinea şi durerea pe care le
purtase cu ea atât de mulţi ani nu mai erau acolo. în schimb
simţea o bucurie interioară plină de calm. Tot mergând aşa s-a
pomenit lângă un lac care îi era familiar. Până atunci nu a îndrăznit
să îşi priveascâ imaginea reflectată în apa lui. Dar în acea zi
specială nu mai simţea nevoia de a-I ocoli şi de a se îndepărta. S-a
privit şi a descoperit o cu totul altă persoană. Nu o mai văzuse
până atunci. Acea persoană îi zâmbea, în semn de recunoaştere a
vindecării pe care a realizat-o în acea zi. Arsurile şi cicatricile nu
mai erau. în locul lor, o strălucire o însoţea pretutindeni.
Zilele şi nopţile s-au perindat prin viaţa femeii. Dar a
început să simtă, să gândească şi să se manifeste complet
diferit. Ea a descoperit capacitatea de a vedea clar cine îi putea
deveni prieten şi alegea numai persoane iubitoare şi grijulii. Mai
mult, îşi permitea să acorde încredere, atunci când era cazul.
Zâmbea în fiecare zi deoarece procesul de vindecare la care a
fost supusă i-a permis să devină prietenă cu ea însăşi.
Totuşi ea nu i-a uitat definitiv pe aceia care se
purtaseră răutăcios cu ea în vremuri de mult trecute. Dar
amintirea lor era păstrată într-un cu totul alt loc, astfel încât
procesul de vindecare să îşi poată continua cursul. Şi ca o
ultimă etapă a acelui proces, femeia a găsit o modalitate de a
transforma experienţele trecute în ceva pozitiv: îi ajuta şi pe
alţii care fuseseră răniţi de ochi cu priviri răuvoitoare.

24 25

•
 Ochii cei răutăcioşi Deoarece vina pare să multiplice simptomele PTSD,
(versiunea a doua) (McFarlane & Yehuda, 1996), este necesar ca un terapeut să
abordeze vina din urma violului, prin: terapie cognitivă, figuri
de stil, hipnoză, poveşti terapeutice, MTP (Multi-Sensory
Problemele vizate: ruşinea şi incapacitatea de a mai acorda Trauma Process) şi EMDR (Eyemovement Desensitization
Încredere, cauzate de un viol. and Reprogramming).
Povestea a fost scrisă pentru o femeie violată de un
Potrivită pentru: adulţi şi adolescenţi de vârstă mai mare. bărbat sadic. A fost combinată cu povestea "Colierul" şi a fost
citită victimei pe când aceasta era În transă. Poveştile au

Mesajul: Violul nu a distrus acea parte din tine care te poate ajutat-o să se vindece până la punctul În care era În stare să
direcţiona spre vindecare! Te poţi vindeca, poţi redobândi
vorbească despre viol şi să Îşi dorească să Încerce tehnici
Încrederea În cei din jur şi poţi scăpa de ruşinea pe care o terapeutice suplimentare.
simţi din cauza experienţei avute. Nu eşti vinovat de ceea ce ţi
s-a Întâmplat!

Simboluri şi metafore: - ochii răutăcioşi; energia negativă =

violatorul; acţiunile şi vorbele lui;
- arsurile = simptomele şi trauma rezultate În urma violului;
- spiritul = esenţa sănătăţii emoţionale; forţa interioară;
- lumina = vindecarea, adevărul, Înţelepciunea.

Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul

personajului principal; comportamentul violatorului;
simptomele cauzate de viol; diferitele căi pe care victima a
mers În Încercarea de a se vindeca.

Notă: Violul este o crimă motivată de scopuri ce adesea au

prea puţin de a face cu actul sexual În sine. (Groth şi Burgess,
1978) Dr. Ann Burges a fost cea care a etichetat pentru prima
dată simptomele victimelor ca fiind "sindromul traumei cauzate
de viol" (1974 şi 1983). Acum recunoaştem acestea ca fiind
simptomele PTSD (Tulburare de Stres Posttraumatic), În cazul
victimelor violurilor.
Multe dintre victime se simt vinovate. Ele se
Învinovăţesc fie de relaţia pe care au avut-o cu violatorul, fie
de modul În care s-au comportat şi care le-ar fi putut oferi
şansa să scape sau să evite violul.

26 27
 iI'."'
r,"

Ochii cei răutăcioşi ştiind prea bine că dispuneai de o anumită forţă la care însă r
nu ştiai cum să ajungi şi cum să te vindeci, a afirmat !
(versiunea a doua)
vindecătoarea.
- Dar eu nu simt această forţă din interiorul meu ... a
răspuns femeia, îndoindu-se că ceva benefic sau sănătos mai
A fost odată ca niciodată, nu prea departe de aici, o
femeie. A avut o viaţă frumoasă, până când într-o zi a Întâlnit putea fi neatins de arsuri.
nişte ochi răutăcioşi. Privirea lor o ardea şi îi lăsa cicatrici care
se adânceau până În străfunduriie fiinţei ei. Femeia a început
să îşi evite prietenii şi să se izoleze. Adesea făcea duşuri
repetate deoarece se simţea murdară. Nu se simţea În
siguranţă şi îi era mereu teamă. Dar cel mai trist lucru pe care
l-au provocat acele arsuri a fost ura pe care femeia o simţea
pentru ea însăşi. Iar în rarele ocazii În care Îşi permitea să se
privească În oglindă, ea Îşi spunea:
- Sunt îngrozitoare! Sunt urâtă! Sunt oribilă şi arsurile
acestea sunt din cauza mea! Îmi este foarte ruşine şi sunt
vinovată pentru felul în care arăt, atât de arsă şi de murdară!
Ca o consecinţă a propriilor convingeri, femeia a
devenit tot mai tristă. Dar această durere şi tristeţe au motivat-
o. A început să caute diverse căi prin care să se vindece: a
încercat alifii, a abordat altfel situaţia în care se afla, s-a
comportat altfel ... Toate acele soluţii au fost de un oarecare
ajutor, dar nu i-au asigurat vindecarea şi alinarea pe care le
căuta. Însă era foarte hotărâtă şi nu a renunţat. A continuat să
caute soluţii prin care să se vindece complet.
Căutările ei au condus-o la o femeie cunoscută ca
fiind o mare vindecătoare. I-a povestit aceleia despre arsurile
şi căutările ei. Vindecătoarea părea să ştie care era lucrul de
care femeia avea atât de mare nevoie.
- Cândva În trecut ai Întâlnit un bărbat cu privire
răutăcioasă. Privirea lui ţi-a pârjolit pielea. Fapta lui te-a
Îndurerat şi te-a Întristat. De îndată ce spiritul tău a
conştientizat cele întâmplate te-ai adăpostit În adâncurile fiinţei
tale, departe de orice vătămare sau durere. Doar aşa ai putut
să îţi păstrezi vie capacitatea de a te vindeca, de a te iubi şi de
a dispune de o forţă proprie. Această esenţă bine protejată te-
a impulsionat să îţi continui căutările. Ai căutat răspunsuri,

28 29

• 3
 - Pentru Început Închide ochii şi fă cunoştinţă cu realizase În acea zi de neuitat. Locul arsurilor a fost luat de o
această lumină micuţă care stă ascunsă În adâncul sufletului strălucire frumoasă care o Însoţea peste tot.
tău. O poţi găsi? a Întrebat vindecătoarea. Zilele şi nopţile vieţii ei s-au scurs, femeia
Femeia s-a aşezat şi a Început să se concentreze. A comportându-se, simţind şi gândind În cu totul noi moduri. S-a
căutat adânc În fiinţa ei şi curând a localizat acea luminiţă care apropiat din nou de cei din jur, se simţea bine cu propria
refuza să iasă la iveală. persoană şi a renunţat la teamă şi la Învinovăţire. Şi cel mai
- Da, am găsit-o! a răspuns atunci. important lucru a fost acela că a devenit prietenă cu ea Însăşi.
- Acum permite acestei luminiţe să creasca In Totuşi, femeia nu a uitat complet lecţia pe care a
interiorul tău. Nu uita că ea are puterea de a-ţi vindeca arsurile Învăţat-o şi a continuat să folosească acea experienţă În
şi de a face să dispară vina şi ruşinea! Te va purifica şi va propriul proces de vindecare, dar şi În al altora, persoane care
alunga toate gândurile distructive care ţi-au provocat atât de au Întâlnit priviri şi inimi răutăcioase. I-a Învăţat că deşi trauma
multă durere şi nefericire. Aşadar permite-i să crească şi să se devenea parte a vieţii, vindecarea şi Învăţămintele trase din
extindă, ca să poată alunga din tine toată tristeţea şi durerea, acea traumă sunt posibile.
ura de sine şi autoÎnvinovătirea. Pe măsură ce fiecare
părticică a corpului tău este inu'ndată de lumină, vei simţi cum
arsurile se vindecă. Sunt răni dintr-un alt timp şi dintr-un alt
spaţiu. Lasă amintirea bărbatului cu privire răutăcioasă să se
piardă În negura timpului şi să Îşi piardă puterea distructivă. În
schimb, permite acestei lumini, esenţă a propriei tale forţe, să
crească tot mai mult şi să strălucească până când tot ceea ce
a fost rănit se va fi vindecat.
Într-adevăr, femeia a simţit vindecarea, pe măsură ce
Îşi imagina acea lumină strălucind În sine. A simţit un transfer,
o transformare şi apoi libertate. S-a eliberat de amintirile şi de
răul din alt timp şi din alt spaţiu. A rămas cu ochii Închişi până
când a simţit că procesul de vindecare a fost complet.
- Cum să Îţi mulţumesc? a Întrebat-o pe vindecătoare.
- Vindecarea ta este cea mai mare mulţumire a mea, a
fost răspunsul. Trebuie să ştii că vindecarea va continua. Curând
vei ajunge să vezi, să ştii şi să Înţelegi În cu totul alt mod.
Îndepărtându-se de casa vindecătoarei, femeia a
Înţeles că ceva foarte profund i se Întâmplase. A observat că
nu Îi mai era ruşine şi nu se mai simţea vinovată. În schimb,
era calmă şi plină de o mare bucurie interioară. În trecut, după
experienţa ce a rănit-o, a evitat să Îşi privească chipul. Dar nu
mai era aşa. Ajungând În apropierea unui lac femeia s-a privit
În apă şi şi-a zâmbit. Era mândră de vindecarea pe care o

30 31
 ,
r
I
Vioreaua din pădure Vioreaua din pădure !.

Problemele vizate: convingerea că toţi avem aceleaşi set de
nevoi pentru a ne dezvolta într-un mod adecvat; convingerea
că un părinte sau că o figură autoritară ştie întotdeauna ce
este mai bine pentru copilul devenit adult.
Potrivită pentru: adolescenţi şi adulţi.
Mesajul transmis: ceea ce determină dezvoltarea unui individ
poate inhiba sau chiar distruge pe un altul.
Simbolurile şi metaforele: - vioreaua = orice persoană sau
copil; un rebel;
- grădinarul = un părinte sau oricine altcineva care deţine
control asupra altei persoane;
- strămutarea plantei = forţarea cuiva de a se conforma
aşteptărilor unei anumite persoane în legătură cu ceea ce este
bine sau care facilitează dezvoltarea.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
grădinarului.
Notă: Cu mulţi ani în urmă Karen Custer a conceput o variantă a
acestei poveşti. De asemenea, este o scriere valoroasă şi pentru
profesori şi terapeuţi, deoarece le arată cum oamenii sunt diferiţi
unii de alţii; iar clienţii, pacienţii şi studenţii trebuie consideraţi
primii responsabili pentru creşterea şi dezvoltarea lor.
A fost odată o plantă care creştea în umbra unui
stejar imens şi foarte bătrân. Era o viorea care în fiecare
primăvară se împodobea cu flori de un purpuriu strălucitor.
Odată cu trecerea anilor planta a devenit tot mai bogată şi mai
frumoasă. S-a dezvoltat în umbra stejarului, hrănindu-se din
pământul jilav, departe de razele directe ale soarelui.
Într-o zi un bătrân se plimba pe o cărare din
apropierea stejarului. A văzut florile cele purpurii ale plantei şi
a exclamat:
- Te voi scoate din pământ şi te voi re planta în
grădina mea! Frumuseţea ta va fi binevenită printre celelalte
plante!
Apoi s-a îndepărtat. Curând însă s-a înapoiat cu o
găleată şi o lopată. Bătrânul a scos din pământ vioreaua, a
luat-o acasă cu el şi a plantat-o în grădina sa foarte însorită.
Spre surprinderea lui planta nu a reacţionat aşa cum se
aşteptase. Ea nu a crescut mai mare, nici mai sănătoasă. În
schimb a început să se micşoreze iar frunzele s-au făcut maro.
Iar când a venit din nou primăvara florile cele purpurii erau
prea puţine. Bătrânul a folosit îngrăşământ şi spray contra
insectelor. Dar floarea era tot maronie şi se micşora.
Într-o zi un prieten l-a vizitat pe grădinar. Când i-a
prezentat grădina el a spus:
- Nu ştiu ce s-a putut întâmpla cu vioreaua aceasta. În
pădure era magnifică. Când am scos-o din pământ era plină
de flori purpurii frumos mirositoare. Am adus-o din umbra
bătrânului stejar în grădina mea. E mult mai bine aici.
Beneficiază de lumina soarelui, o pot hrăni cu îngrăşăminte şi
o pot feri de insecte pulverizând-o cu un spray anume. Dar
orice aş face nu o pot revigora ... pare pe moarte. Se ofileşte şi
nu mai înfloreşte. Ce crezi că este greşit în ceea ce fac?
Musafirul a înţeles că pentru a produce plante
sănătoase este nevoie de mult mai mult decât de

r.~~-- ____________"_J..----________..........__
32 33

f.
 îngrăşăminte, de spray-uri sau de lumina soarelui. Şi-a aşezat atunci o vei înapoia mediului ei natural. O vei duce chiar în
mâna pe umărul bătrânului şi i-a spus următorul lucru: locul în care ai găsit-o, cel de sub bătrânul stejar!
- Dar eu am crezut că lumina soarelui o va ajuta să
crească şi să înflorească în grădina mea ... a răspuns bătrânul.
- Grădina ta este plină cu plante care au înflorit
datorită grijii pe care le-ai arătat-o, dar aceasta este diferită.
Dă-i voie să fie liberă. Numai aşa îşi va putea atinge
potenţialul maxim, a fost explicaţia prietenului.

Bătrânul a înţeles şi, ajutat de prietenul său, a săpat

În jurul plantei, a scos-o din pământ şi a replantat-o sub
stejarul cel bătrân.
- Am vrut pentru tine doar ceea ce era mai bun! i-a
şoptit. Dar, de fapt, tu ai ştiut mereu ce era mai bine pentru
tine.
Apoi s-a îndepărtat de viorea, lăsând-o să se
însănătoşească şi să se dezvolte în felul ei propriu.
Iar în primăvara ce a urmat bătrânul s-a dus să
verifice planta. Vioreaua era din nou plină de flori purpurii şi
frunze verzi luxuriante.
S-a aplecat şi şi-a umplut pieptul de mireasma florilor.
A zâmbit. Chiar şi o viorea era în stare să dea o lecţie de viaţă
unui bătrân!

- Atunci când ai mutat această plantă ai crezut că

ceea ce tu îi puteai oferi urma să îmbunătăţească considerabil
modul în care ea se dezvolta. Dar vioreaua aceasta nu
aparţine acestei grădini, i-a explicat. Ai smuls-o din elementul
ei. Ceea ce este benefic pentru o plantă, poate fi dezastruos
pentru o alta. Dacă cu adevărat îndrăgeşti această plantă,

34 35

•
 Sforile
(versiune pentru adulţi)
Problemele vizate: familiile sau fraţii care sunt mult prea uniţi
şi dependenţi unul de celălat, într-un mod total nepotrivit; acele
relaţii între fraţi în care cel mai în vârstă sau mai inteligent se
simte în mod eronat responsabil pentru fratele mai tânăr sau
întârziat din punct de vedere mintal.
copiii lor atunci când au o vârstă mica. În schimb, prezintă
probleme în a-şi adapta comportamentul noului rol pe care îl
implică schimbările provocate de înaintarea în vârstă a copiilor
lor. Mulţi dintre aceşti părinţi nu au reuşit ei înşişi să
depăşească nivelul de dezvoltare emoţională specific unui
copil. Este important ca terapeuţii şi consilierii să îi ajute pe
adulţi să treacă în mod adecvat peste dependenţa din copilărie
pentru a se putea dezvolta ca nişte adulţi sănătoşi din punct
de vedere emoţional.

Potrivită pentru: adulţi şi adolescenţi de vârstă mai mare.

Mesajul transmis: A fi independent şi a funcţiona precum un

adult este ceva natural şi un adevărat cadou pe care ţi-I faci ţie
şi copiilor tăi. Părinţii şi fraţii tăi trebuie să înveţe să se
comporte precum adulţii. Este un drum lung de parcurs,
adesea plin de lupte şi dureri. A-I ţine pe un adult dependent
de tine înseamnă a-I împiedica să înveţe să se manifeste într-
un mod independent şi sănătos din punct de vedere
emoţional.

Simbolurile şi metaforele: sforile = contopirea a două

persoane, de o aşa natură încât nu se mai ştie unde începe
identitatea uneia şi unde se încheie cea a celeilalte.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: numele şi

sexul personajelor principale; relaţionarea familiei;
schimbarea; ceea ce spune sora cea dependentă şi familia
atunci când sora cea independentă se eliberează.

Notă: Părinţii pot folosi vina şi şantajul emoţional pentru a-şi

împiedica copiii să devină adulţi independenţi şi sănătoşi din
punct de vedere emoţional. De obicei aceştia sunt părinţii care
au născut copii doar pentru a-şi satisface propriile nevoi.
Nevoia lor de a-şi ţine copiii legaţi de ei (dependenţi) primează
asupra nevoii copiilor de a creşte şi de a părăsi căminul
părintesc. Unii părinţi se comportă într-un mod adecvat cu

36 37

•
 Sforile
(versiune pentru adulţi)
A • A fost .odată o familie în care toţi membrii erau legaţi
Intre el cu sforI. Mama era legată de fiică, iar fiica era legată
de soră. Sora era legată de tată, iar acesta din urmă era legat
de toţi ceilalţi. Toate acele legături reprezentau o mare
problemă. Atunci când un membru al familiei făcea ceva
trăgea şi de sforile celor legaţi de el. În consecinţă ei simţea~
nevoia să facă aceleaşi lucruri şi să fie mereu împreună pentru
a putea fi fericiţi.
Nu se ştie exact unde sau cum s-a întâmplat asta.
Poate că s-a întâmplat treptat, astfel încât nimeni nu şi-a dat
seama. Poate s-a întâmplat deoarece părinţii simţeau că una
dintre surori era mai firavă decât cealaltă sau pentru că se
simţeau incomozi sau nepregâtiţi să fie adulţi în preajma
copIIlor lor. Oncum, după ce sforile au fost fixate, nu mai conta
~odul în ~are familia a ajuns să fie unită în acel fel. Toţi
Incercau sa se contopească într-o singură fiinţă.
Aşa cum a ticluit natura, doi membri ai familiei
Alexandra şi Andreea, s-au mutat din casa părintească atundi
când au devenit adulţi. Dar, pentru a putea face acel lucru ele
au trebuit să se dezlege de celelalte persoane din fa~ilie.
Convingerea că trebu!au să fie uniţi pentru a fi fericiţi a
determinat o cascada de zgomote, plânsete şi gemete.
Alexandra şi Andreea au rămas în continuare legate între ele.
Deşi cele două fete au apucat-o pe drumuri diferite
construindu-şi propriile cămine şi familii, ele au păstrat sforil~
care le uneau. Păreau două surori siamenze. Ceea ce făcea
una dintre ele devenea repede şi dorinţa celeilalte. În cele din
urmă Alexandra s-a săturat să fie legată de sora ei.
- Voi desface toate aceste legături! a anunţat ea într-o zi.
- Nu! Nu! Nu poţi face una ca asta! a protestat sora ei
cu vehemenţă. Dacă faci asta eu mă voi îmbolnăvi, voi muri!
Voi fi nefericită! Ceva îngrozitor se va întâmpla! Poate că
38
•
pământul se va deschide şi mă va înghiţi! Şi toate vor fi numai
din cauza ta!
- Nu, nu va fi vina mea, a răspuns Alexandra foarte
hotărâtă să se dezlege de sora ei. Odată legăturile desfăcute
vom putea fi independente şi responsabile! Ne vom putea
concentra pe alte lucruri, altele decât relaţia pe care o avem şi
modul în care ne afectează ea vieţile!
Cele două surori au avut multe conflicte. Alexandra
vroia să se dezlege de sora ei, pe când Andreea vroia să rămână
legată. Dar Alexandra era hotârâtă să facă pasul cel mare. Ea a
luat un foarfece şi a tăiat sforile, până când surorile au devenit
complet separate. Andreea tot aştepta să o înghită pământul. Tot
aştepta să se îmbolnăvească sau să se întâmple ceva teribil din
cauza ruperii legăturilor. Andreea a strigat la sora ei şi i-a făcut
reproşuri. I-a cerut să refacă legăturile. Ceilalţi membri ai familiei
au sfătuit-o pe Alexandra să se lege din nou de Andreea, altfel
lucruri îngrozitoare i se vor întâmpla aceleia din urmă şi va fi doar
vina ei. Deci Andreea şi familia au încercat să o implore pe
Alexandra, au căutat să o facă să se simtă vinovată, chiar au
ameninţat-o ... dar nici una dintre acele metode nu au reuşit să o
supună pe tânăra fată. Alexandra experimentase libertatea
obţinută în momentul dezlegării de sora şi de rudele ei. Nu mai
simţea povara grea a responsabilităţii pentru comportamentul şi
pentru fericirea surorii ei.
Într-adevăr, după ce legăturile dintre cele două surori
s-au desfăcut, Andreea a avut o serie de probleme în viaţă.
Totuşi sora ei înţelesese că Andreea nu urma să înveţe
niciodată responsabilitatea şi conduita unui adult dacă ar fi
rămas unite. Ori de câte ori membrii familiei încercau să o
determine pe Alexandra să o facă din nou pe Andreea
dependentă de ea tânăra nu ceda, refuzând categoric. Ea nu
accepta ideea lor conform căreia Andreea avea nevoie de
existenţa unor sfori pentru a putea funcţiona. Avea propria
viaţă de trăit şi propriile responsabilităţi de adult. Mai mult,
dezlegând legăturile ea a conştientizat care îi erau drepturile.
39

~ Într-o ::i ~Iexandra a mers împreună cu copiii ei pe
camp pentru a Inalţa un zmeu. I-a ajutat să manevreze sfoara
astfel încât zmeul să se înalţe tot mai sus. Şi urmărindu-şi
copiii cum Înălţau acel zmeu Alexandra a Început să se
gândească la bucata de aţă care împiedica jucăria să Îşi ia
zborul definitiv. Atunci a zâmbit. Şi-a dat seama că propria
deconectare de sora ei era de fapt un cadou pe care îl făcuse
copiiilor săi. Ei nu vor trebui să se poticnească În sfori sau
legăt~ri ce nu îşi ~veau locul într-o familie. Alexandra a învăţat
o lecţie Importanta de la sora ei, Andreea: sforile puteau ajuta
un zmeu să zboare, dar puteau la fel de bine şi să Întemniţeze
un om care era prea strâns legat cu ele.
40
• &
Colierul
Problemele vizate: convingerea unei victime a unui viol şi/sau
a unui abuz sexual că violatorul i-a luat puterea.
Potrivită pentru: adolescenţi şi adulţi.
Mesajul transmis: Nimeni nu îţi poate fura forţa proprie ... ea
rezidă Încă în tine şi aşteaptă să fie descoperită şi
recunoscută (luată în considerare). Te poţi vindeca de trauma
provocată de un viol sau de un abuz suferit în copilărie!
Simboluri: - colierul aşezat În jurul gâturilor bebeluşilor =
simbol al propriei forţe;
- diamantul = simbol al unei percepţii clare a sinelui şi al
reflectării unei lumini interioare asupra lumii;
- hoţul = oricare violator sau persoană care abuzează;
- a arunca noroi În ochi = distorsiune a percepţiei cauzate de
credinţa că violatorul a preluat forţa victimei; simptomele
rezultate din trauma care interferează cu procesul de
recuperare;
- cascada = orice tehnică întrebuinţată de subconştient pentru
a înlătura distorsiunile şi pentru a vindeca.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: simptomele
victimei; comportamentul victimei pe parcursul procesului de
vindecare; evenimentele care apar înaintea traumei (viaţa
victimei poate să fi fost o înşiruire de traume sau poate să fi
avut o copilărie fericită şi plină de siguranţă, Înaintea
atacului/atacurilor); bebeluşul poate fi scos din poveste (el a
fost adăugat deoarece victima nu a mai avut menstruaţie după
atac, ea dorindu-şi de fapt copii); pentru a transforma
povestea într-o versiune masculină, toate simbolurile feminine
ar trebui modificate în unele masculine.
41
Notă: Povestea de faţă a fost concepută pentru victima unui
viol plin de brutalitate. Întrebuinţarea metodei EMOR 1 a
speriat-o şi nu părea să ajute la procesarea flashback-urilor ei.
Povestea a fost scrisă deoarece violul este una dintre puţinele
crime În care scopul criminalului nu este doar de a controla
complet victima (Petrick, Olson & Subotnik, 1994), dar şi de a-i
fura forţa personală, interioară. O victimă trebuie să creadă că
este posibil ca un violator să îi fure propria forţă interioară
pentru a-şi atinge scopul. Această poveste (precum şi Ochii
cei răutăcioşi, versiune a doua) şi cea care va urma au fost
citite victimei, În timp ce aceea era Într-o stare de deplină
relaxare:
Ieri am citit o carte despre o femeie care a trecut prin
multe tragedii. Ea era foarte tristă, copleşită, "inertă". Femeia
nu se simţea bine deloc, parcă avea un nod în stomac. Era ca
şi paralizată. Nu se putea concentra şi se simţea "scăpată de
sub control". Obişnuia să Îşi Încleşteze fălcile, slăbea şi i se
părea că nu putea respira. Nu am crezut că va putea vreodată
ieşi din acea stare, şi totuşi, când am ajuns la al doilea capitol
al cărţii, am descoperit că femeia găsise un mijloc de a se
vindeca. A găsit o modalitate de a dormi liniştită, de a simţi
bucuria şi iubirea. Putea să-şi controleze succedarea
gândurilor, până la un nivel normal. Se putea concentra. Putea
respira cu calm, putea să Îşi relaxeze stomacul, să se simtă
stabilă, să mănânce adecvat şi să Îşi relaxeze fălcile. Am fost
foarte fericită să descopăr că acea femeie a găsit puterea şi
resursele de a se vindeca, lucruri pe care nu le conştientizase
până atunci. Datorită acelei puteri ea şi-a putut rezolva repede
problemele şi a găsit o modalitate de a se simţi În siguranţă.
Ea a preluat din experienţa traumatizantă tot ceea ce era
potrivit pentru educare, tot ceea ce putea fi Învăţat şi a lăsat
restul În urmă, cât mai în urmă. Nu uita că inima ta poate
asculta, poate înţelege şi se poate vindeca şi o poate face
foarte repede. În zilele care vor urma vei vedea că poţi dormi
1 Desensibilizare şi Reprogramare Eyemovement = o tehnică bine
documentată destinată alungării amintirilor traumatizante şi a
flashback-urilor (a supraproiecţiilor).
42
i
din ce În ce mai liniştit şi că Îţi foloseşti visele pentru a te
vindeca. 2
Victima a menţionat că a ascultat multe ore pe zi
aceste poveşti (Ia casetofon), precum şi o înregistrare intitulată
"Eliberează-te!", şi că a observat o Îmbunătăţire În ceea ce
priveau simptomele ei. Dar, apoi, a început să aibă din nou
probleme cu somnul. Ulterior s-a descoperit faptul că ea avea
următoarea convingere: dacă nu ar fi dormit atât de adânc
atunci când a fost atacată, l-ar fi auzit pe violator şi ar fi
scăpat. Convinsă fiind de acel lucru, ea nu numai că se simţea
vinovată (deoarece se Învinovăţea de propriul viol; conform
Crittenden-1996-, 80% dintre femei cred asta), dar se şi obliga
să nu adoarmă ca nu cumva să nu se poată apăra dacă ar fi
fost În vreun pericol. Acea convingere, precum şi sentimentul
de vinovăţie, au fost confruntate cu ajutorul terapiei cognitive.
În momentul în care a conştientizat, logic, faptul că nu ar fi
avut cum să scape de agresor, chiar şi În cazul În care s-ar fi
deşteptat la timp, s-a început utilizarea metodei EMOR pentru
a elimina mesajul pe care şi-I transmitea În mod repetat pentru
a se priva de un somn adânc.
PTSD pune problema siguranţei pe primul loc, motiv
pentru care este imperios ca orice victimă a unui viol sau
traume să fie ajutată să se simtă În siguranţă. Din experienţa
mea, simptomele PTSD (sau sindromul traumei cauzate de
viol) dispar rar În cazul în care victima nu se simte În
siguranţă. Această stare de siguranţă este importantă mai ales
în cazul unei victime care a fost acasă şi dormea. Poţi
recomanda: un câine, sisteme de alarmă antiefracţie,
Încuietori la uşi (mai ales la dormitoare), draperii la toate
geamurile care să fie trase când persoana este singură acasă,
telefoane mobile şi/sau o persoană de încredere care să
treacă în vizită atunci când victimei îi este teamă.
2 Ideea mesajului transmis, "citeam o carte", a fost sugerat acum
zece ani de un mentor, Karen Custer, LCSW. Poate fi adaptat
oricărui tip de problemă În care cineva este "blocat";
43
..

Colierul

Odată, într-un loc nu prea îndepărtat, locuiau mulţi

oameni. Ei se îmbogăţeau cu experienţe de multe feluri, unele
plăcute, iar altele pline de tristeţe. Aveau slujbe, copii şi familii
diferite după chip şi dimensiune. Ca orice altă ţară, şi poporul
acela avea propriile tradiţii. Una dintre ele era de a aşeza un
colier de aur înfrumuseţat de un diamant strălucitor în jurul
gâtului fiecărei fetiţe. Şi pe când se îndeplinea acel ritual,
cineva soptea următoarele cuvinte:
- Nimeni niciodată nu îţi va putea lua acest colier. Este
numai al tău!
Într-o zi, una cu nimic mai specială decât celelalte, se
f
născu o fetiţă. Părinţii ei mândri au numit-o Simona. Conform
traditiei acelui tinut, Simonei i s-a asezat un colier de aur cu un
diamant frumo's în jurul gâtului. Mesajul l-a îngropat tot mai
adânc printre amintiri pe măsură ce creştea. Poate pentru că
fusese rostit într-un moment în care ea era mult prea mică, era
numai un nou-născut care nu cunoştea încă limbajul.
Fetiţa s-a bucurat de o familie foarte iubitoare. A
crescut într-un cămin plin de râsete şi de voie bună. Colierul a
devenit parte obligatorie a fiecărei ţinute pe care o purta,
înfrumuseţând-o cu un adevărat curcubeu de raze
strălucitoare de lumină. Deoarece a fost protejată şi iubită
Simona a devenit o femeie care credea că poate avea
încredere în oricine. Percepea orice problemă ca fiind mică si
uşor de rezolvat. Aşadar avea o viaţă demnă de un basm, una După ce s-a Îndepărtat destul de mult de locul crimei
în care munca grea era mereu răsplătită si visurile deveneau hoţul a băgat mâna În buzunar pentru a-şi admira prada. Dar
realitate. ' colierul nu era acolo. L-a căutat peste tot, dar În zadar. Era de
Dar, într-o noapte neagră, tânăra femeie a fost luată aşteptat ca el să nu ştie nimic despre puterea magnifică pe care
prin surprindere de un hoţ. Acela a intrat în casa ei fără îl avea mesajul şoptit odată cu agăţarea colierului la gâtui unei
avertisment. I-a smuls cu brutalitate colierul de la gât, lăsând-o fete. Si iată cum magicul colier strălucea încă pe pieptul Simonei.
plină de sânge şi copleşită de cele întâmplate. Şi ca să nu fie Însă din cauza noroiului din ochi ea nu a putut vedea acel
recunoscut mai târziu sau urmărit de femeie, hoţul i-a aruncat adevăr. Nu îşi pierduse colierul cu diamant. În schimb noroiul i-a
noroi În ochi pe când fugea. Înceţoşat privirea, i-a astupat urechile şi i-a lăsat un gust amar În
gură. Mai mult, o deranja într-o asemenea măsură Încât nu se

44 45

•-
 mai putea concentra si nici nu putea dormi. Citea cu dificultate si
abia putea purta o co~versaţie cu prietenii ei. Buna ei dispoziţie ~
fost înlocuită cu o depresie paralizantă şi o retragere în sine.
Adesea Simona rememora secvente ale incidentului, mult mai
clare decât orice altceva din imediat~ ei apropiere. în consecintă
femeia nu se mai simţea în siguranţă. Încrederea şi bucuria de 'a
trăi nu se mai regăseau în sufletul ei. Noroiul îi schimbase atât de
mult gândirea, simţirea şi comportamentul încât nu mai ştia cât
timp va mai putea îndura totul.
Si totusi, Simona nu s-a dat bătută. Mai avea fortă în ea.
A începuI să c~ute răspunsuri şi modalităţi de a se vindeca. Au
fost mulţi cei care i-au sărit în ajutor. Unii nu au putut însă
înţelege cât de grave erau cu adevărat schimbările pe care acel
noroi le putea determina în viata cuiva. Altii au înteles, dar nu
deţineau tehnicile necesare pent~u a-i spăla noroiul de pe chip.
Într-una din zile, pe când se plimba prin pădure,
Simona a dat peste o cascadă. Părea că îi şoptea ceva: o
chema spre şuvoiul de apă ce se rostogolea, îndemnând-o să
se aşeze sub miile de stropi calzi. Iar ea a ascultat, pentru că
îşi dorea nespus de mult să găsească leacul care să o
vindece. A mers spre cascadă, până când a ajuns exact sub
jetul cald şi reconfortant, unul cu puteri miraculoase de a
purifica si de a vindeca. Poate că ceva din adâncul fiintei ei a
direcţion'at-o spre cascaâa aceea. ' oglindă şi a zărit în jurul gâtului colierul de aur cu diamant.
Treptat apa i-a spălat toată amorţeala trupului, toată
ruşinea, tristeţea şi teama. După aceea miile de stropi au
continuat să o purifice tot mai adânc, îndepărtând din fiinţa ei
tot ceea ce era distructiv şi rău, preluat din lume şi de la hoţ.
Murdăria care se prelingea de pe trupul Simonei şi din fiinţa ei
i se aduna la picioare şi era dusă departe, odată cu şuvoiul
binefăcător.
Femeia a continuat să stea sub cascadă, fiind
convinsă că era una purificatoare. Apa îi inunda mintea, inima
şi trupul, permiţându-i să scape de răni şi dureri. Pe măsură ce
apa o curăţa şi transporta apoi murdăria cât mai departe de
ea, Simona îşi dădea seama că putea din nou să vadă şi să
audă. Se vindeca cu fiecare clipă care trecea şi se apropia tot
mai mult de forţa ei interioară. După un timp s-a simţit complet
46
curată şi mult mai uşoară. Tot noroiul fusese spălat de ape. A
mai rămas acolo până când a simţit că era complet eliberată
de noroiul aruncat de hoţ.
După ce a ieşit de sub cascadă a putut simţi căldura
soarelui cum îi usca părul, faţa şi trupul. Apoi a observat un
curcubeu sus pe cer. Venea ca o promisiune că ea, Simona,
deţinea puterea necesară pentru întregirea procesului ei de
vindecare.
În fiecare zi femeia descoperea noi moduri de a gândi
şi de a percepe lucrurile din jur. În multe privinţe semăna cu
persoana care fusese înainte de a-I întâ~ni pe hoţ. Şi totuşi,
parcă era mai puternică şi mai înţeleaptă. Intorcându-se acasă
Simona şi-a dat seama că avea capacitate de concentrare. A
luat o carte şi s-a surprins citind cu totul altfel decât până
atunci. Putea înţelege semnificaţiile ascunse ale frazelor şi
reţinea ceea ce lectura. Râsul a făcut-o să se bucure iarăşi de
viaţă. Femeia a reluat legătura cu vechii prieteni şi mânca cina
la masă, alături de familie. Mâncarea si conversatia deveneau
hrană vitală pentru fiinţa ei. În acea noapte a a~ut un somn
linistit si reconfortant. Visele au fost despre curcubeie si
bebelusi ce aveau coliere de aur cu diamante în jurul gâtulu'i.
Când s-a trezit Simona şi-a dat seama că amintirea hoţului
dispăruse adânc în trecut. Iar când s-a îmbrăcat, s-a privit în
Strălucea frumos, dar prezenţa lui nu a surprins-o deloc. Cu
fiecare zi care trecea bijuteria strălucea tot mai tare, mai
minunat decât atunci când îi fusese oferit.
Timpul a trecut. Femeia avea proprii ei copii. Conform
tradiţiei, câte un colier de aur cu diamant a fost agăţat la gâtui
fiecăruia. Nu a lipsit nici obişnuitul mesaj şoptit. "Nimeni
niciodată nu îţi va putea lua acest colier. Este numai al tău!"
Atunci femeia a zâmbit. Simona era convinsă de un lucru:
copiii ei nu vor uita niciodată mesajul acela. Aşa urma să fie
deoarece ea Ii-I va repeta adesea pe parcursul vieţii.
47
 Femeia care nu era drăguţă cu ea însăşi Femeia care nu era drăguţă cu ea însăşi

Problemele vizate: comportamentul autodistructiv. A fost odată ca niciodată o femeie foarte bună la
suflet şi grijulie. Ea se purta frumos cu toţi cei pe care îi
Potrivită pentru: adolescenţi şi adulţi. întâlnea: copiii ei, soţul ei, prietenii şi colegii ei de la serviciu.
Deoarece era atât de prietenoasă şi de plăcută aproape toată
Mesajul: Să te iubeşti pe tine însuţi înseamnă să te porţicu lumea o îndrăgea.
propria persoană în aşa fel încât să fie reflectată acea Totuşi, deşi era drăguţă cu toţi cei din jur, femeia nu era
dragoste. la fel şi cu ea însăşi. Făcea lucruri nu tocmai benefice trupului ei:
obisnuia să fumeze foarte mult, nu făcea exercitiile fizice
Simboluri şi metafore: Mesajul poveştii este unul direct, cu recomandate şi se hrănea cu alimente nepotrivite. O asemenea
prea puţin simbolism. neglijenţă poate supăra inima, ceea ce i s-a şi întâmplat.
- Tu eşti bună cu toată lumea, mai puţin cu mine! i-a
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul strigat inima într-o zi.
personajului principal; comportamente autodistructive (de Dar femeia continua să o ignore, considerându-i pe
exemplu: drog urile ); problemele de sănătate. ceilalţi mult mai importanţi decât ea însăşi.
Aşadar inima a continuat să i se plângă. Suspinele au
Notă: Povestea a fost concepută la cererea unei paciente în devenit atât de intense încât au oprit activitatea inimii. Când s-
vârstă de şapte ani. Era supărată deoarece bunica ei era a întâmplat acel lucru femeia a simţit nişte împunsături
internată în spital. Aceea avusese o intervenţie chirurgicală de dureroase în inimă.
tip "by-pass" din cauza unui atac de cord. Copila plângea,
suferea deoarece bunica sa fuma si nu se alimenta sănătos.
Ea a cerut o poveste care să o ajute pe bunică să aibă mai
multă grijă de ea şi să evite astfel un alt atac de cord.

48 49
 - Nu mi-ai ascultat plânsetele! a spus inima. De aceea
îţitransmit o durere pe care să nu o mai poţi ignora!
Într-adevăr, din cauza durerii intense femeia a trebuit
să fie transportată la spital. Acolo medicii au făcut poze inimii
si au descoperit că lacrimile de durere ale aceleia deveniseră
atât de dure încât au blocat arterele care transportau sângele
atât de vital dinspre inimă.
- Trebuie să îti vindecăm inima! au anuntat-o medicii
pe femeie. În acest scop va trebui să suporţi ~ intervenţie
chirurgicală.
Si asa s-a întâmplat.
, , După ce şi-a revenit din anestezia suportată în timpul
operaţiei femeia a fost întâmpinată de medici. Ei au ţinut mult
să îi vorbească.
- Am auzit că esti bună cu toată lumea, mai putin cu
tine însăti. De acum în~olo trebuie să fii drăguţă şi cu tine
însăti! Trebuie să consumi alimente benefice inimii tale şi să
faci exercitii fizice! Să nu mai fumezi niciodată! Dacă vei reuşi
să îţi îndrăgeşti propria fiinţă şi să îţi arăţi bunătate, prin astfel
de modalităti atunci durerea din inimă va dispărea! Apoi ea va
fi inundată de iubire, nu doar pentru alţii, dar şi pentru tine
însăţi!
Deoarece era foarte inteligentă şi deoarece inima a
învătat-o o lectie foarte valoroasă, femeia a găsit o cale de a
deveni grijulie 'şi cu ea însăşi. Nu a mai fum~t, a început să
facă sport şi să mănânce alimente sănătoase. In consecinţă, a
slăbit. Râdea si se distra, un adevărat cadou pentru sine. A
aflat o cale de 'a fi la fel de bună cu sine precum era şi cu cei
din jurul ei. Şi de atunci inima ei a început să zâmbească. Iar
femeia a înteles că a avea o inimă plină cu iubire nu însemna
doar ca acea iubire să fie îndreptată spre toţi cei din jur, însă
să se manifeste si pentru propria persoană.
50
Fetita
, care nu a crescut niciodată
Problemele vizate: acele relaţii familiale în care părinţii sunt
centraţi pe ei înşişi, găsind mijloace prin care să in hibe
dezvoltarea emoţională a copiilor lor; în astfel de cazuri, chiar
şi atunci când copiii devin adulţi, ei se simt tot copii în faţa
părinţilor lor; astfel că au dificultăţi în a deveni independenţi şi
în a-si construi relatii emotionale sănătoase.
, "
Potrivit pentru: adulţi şi adolescenţi de vârstă mai mare;
Mesajul transmis: Eşti În stare să te percepi într-un mod cât
mai obiectiv si să te eliberezi de vorbele răstălmăcite pe care ti
le-au spus 'părinţii; nevoile lor ţi-au inhibat dezvoltare~!
Această transformare va fi un adevărat cadou pentru ei, chiar
dacă ei nu îi vor putea percepe adevărata valoare!
Simboluri si metafore: - oglinda = imaginea de sine;
- suprafaţă cojită = o conştientizare a distorsiunilor;
- cojirea învelişului = o înţelegere urmată de o eliberare de
distorsiunile impuse de familie, cele care au împiedicat o
dezvoltare sănătoasă a individului.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul
personajului principal; alcătuirea familiei; ceea ce face
personajul principal din cauza distorsiunilor generate de
oglindă.
Notă: Povestirea a fost scrisă pentru o femeie care a căutat
ani de-a rândul motivul nefericirii ei. A încercat diverse
metode: grupuri de suport în 12 paşi, terapie, citit etc .. A ieşit
la iveală faptul că era blocată în rolul pe care părinţii ei l-au
ales pentru ea; continua să se comporte cu ei din perspectiva
unui copil. Pentru a funcţiona precum un adult ea trebuie să
discute cu părinţii ei de la nivelul unui adult, să se elibereze de
vechile obiceiuri comportamentale şi emoţionale. Povestea a
51
fost compusă pentru a o ajuta la nivel de subconştient să
gescifreze şi să aleagă cea mai corectă cale pentru ea însăşi.
In schimb, povestea nu îi spune cum să îşi confrunte părinţii,
mizând pe faptul că subconştientul ei va şti să aleagă varianta
optimă pentru ea. De asemenea, nici nu îi face promisiuni
deşarte în privinţa modificării comportamentale a părinţilor ei
sau în privinţa felului în care ei vor relaţiona cu noua ei
personalitate.
52
Fetita niciodată
, care nu a crescut
A fost odată ca niciodată un cuplu încântat de
giumbuşlucurile şi de zburdălnicia copiilor lor. Într-una din zile,
pe când îi privea pe cei mici jucându-se, unul dintre cei doi
adulti i-a spus celuilalt:
. - Vreau ca ei să nu crească niciodată. Îmi place tare
mult veselia unui copil de trei, patru ani. Copiii de vârsta
aceasta sunt foarte dependenţi şi ascultă când le spun ceea
ce trebuie să gândească şi să creadă. Nu vreau ca viaţa să se
schimbe. Vreau să rămână asa cum este acum când copiii nu
se îndepărtează deloc de mine. Altfel s-ar speria.
- Nu îmi pot imagina o viaţă fără copii, a fost de acord
şi celălalt părinte. Vreau ca ei să rămână aşa pentru
totdeauna.
Cei doi părinţi înţelegeau că nu puteau împiedica
trupurile copiilor lor să crească, deşi şi-ar fi dorit tare mult să
poată face acest lucru. Prin urmare, au achiziţionat nişte
oglinzi speciale care aveau puterea de a distorsiona
percepţiile copiilor. Dacă se priveau în oglindă copiii nu îşi
puteau identifica propria evoluţie fizică. Viaţa şi:a urmat cursul
firesc şi ei au ajuns adolescenţi, iar apoi adulţi. Insă, din cauza
oglinzilor, ei se manifestau şi interacţionau cu părinţii lor tot din
perspectiva unor copii mici. Chiar şi atunci când s-au mutat din
căminul părintesc tinerii au luat cu ei oglinzile, la insistenţa
părinţilor.
Pe măsură ce cresc, mulţi dintre copii înţeleg
importanţa separării de părinţi. Este perfect normal să creşti şi
să devii independent. La fel, copiii dezvoltaţi sănătos păstrază
legătura cu părinţii, dar relaţiile sunt altele: părintele pierde
autoritatea şi controlul pe care îl deţinea atunci când copilul
era mic şi avea nevoie de protecţia părintească. Totuşi, părinţii
copiilor În discuţie nu au înţeles că rolul unui părinte este acela
de a dezvolta şi independenţa copiilor lui, după care trebuie
.să le dea drumul". Acei părinţi erau atât de copleşiţi de
propriile nevoi Încât adesea deveneau nepăsători faţă de
53

acelea ale copiilor lor. Fericirea lor prima în faţa fericirii
copiilor.
Una dintre fiicele lor, Iulia, adult fiind, a urmat
cursurile unui colegiu universitar. Avea probleme în a-şi alege
partenerul potrivit deoarece ea încă folosea oglinda din
tinereţe, una care reflecta numai mesaje agreate de părinţi.
Un sentiment incomod a însoţit-o pe Iulia de-a lungul
vieţii, o certitudine că ceva nu era în regulă şi că era "blocată".
A vrut să se schimbe, aşa că a încercat multe metode: a citit
cărţi,
s-a alăturat unor grupuri de suport, a găsit oameni care au
încercat să o ajute. Totuşi, schimbările păreau prea puţine.
Nimeni nu înţelegea importanţa oglinzii din viaţa ei şi ea însăşi
nu se înţelegea pe sine. Prin urmare, în ciuda căutărilor,
evoluţia Iuliei nu a fost notabilă.
54
.i----~!I------------ ............----------..................--'
B
.•·'
f
Într-una din zile, pe când se privea în oglindă, femeia r
a observat colţurile cojindu-se. De fapt acest lucru se întâmpla
de mulţi ani, dar a fost prima dată când şi-a îngăduit să
observe. A început să tragă de marginile cojite fără să îşi
amintească să mai fi văzut oglinzi cu învelişuri. Din ce în ce
mai curioasă Iulia a continuat să tragă de ceea ce părea a fi
un înveliş. În cele din urmă l-a îndepărtat în întregime. Fără
posibilitatea de a denatura faptele, oglinda a reflectat imaginea
reală a Iuliei. Era o înfăţişare nouă şi limpede. La început Iulia
nu a înţeles prea bine ce se întâmplase. Dar, pentru că era
isteaţă şi căutase atâta vreme răspunsuri, curând a înţeles
mesajul transmis de oglinda cea cojită.
Eliberată de puterea distorsionantă a oglinzii, acea
parte care fusese "îngheţată" de reprezentarea oferită de
oglindă a început să se apropie într-un ritm ameţitor de
adevărata vârstă a femeii. Visurile au ajutat-o să se dezvolte.
La fel au făcut-o subconştientul şi latura ei intuitivă. Iar acea
parte din ea care era sursa forţei lăuntrice a început să
înflorească.
Într-o zi Iulia s-a trezit dintr-un vis anume, unul care a
făcut-o mai puternică. Ceva o convinsese că pentru a-şi
săvârşi evoluţia trebuia să discute cu părinţii ei. S-a gândit la
cel mai potrivit mod de a o face: printr-o scrisoare, telefonic
sau în persoană... Şi adultul care a fost crescut să fie
dogmatic a ales calea care i s-a părut mai tămăduitoare şi mai
dătătoare de forţă lăuntrică. La început Iulia şi-a formulat în
gând tot ceea ce trebuia spus părinţilor. Era convinsă că
trebuia să îi facă conştienţi de faptul că devenise un adult şi că
urmau să se întâlnească în cu totul alte circumstanţe.
Eliberată de distorsiunile care au împiedicat-o să vorbească şi
care au determinat-o să interacţioneze cu proprii părinţi ca şi
când ar fi fost încă un copil, Iulia s-a confruntat cu ei.
Dar pentru că adesea este dificilă înlocuirea unui
punct de vedere cu un altul, părinţii nu s-au bucurat de noua
lor fiică, Iulia cea adultă. Au încercat să o schimbe, să îi
atribuie vechiul rol. S-au folosit de propriile puteri, vină si
ameninţări. Însă Iulia se maturizase şi se schimbase. Nimic n~
o mai putea trimite înapoi la statutul de copil dependent.
55 t
I
ir.
Decizia luată de a-si săvârsi procesul de maturizare a Împins- Mâncare sănătoasă, mâncare nesănătoasă
o să spună părinţilor acele' cuvinte care rezumau tot ceea ce
simtea, Chiar si salutul a fost diferit. Deşi părinţii Iuliei nu au
constientizat la' momentul respectiv, maturizarea fiicei lor a fost Problemele vizate: povestea se potriveşte pentru oamenii
un adevărat cadou destinat lor. dezamăgiţi; cei care obişnuiesc să spună: "Toţi şi toate mă
După ce si-a Întâlnit părinţii dintr-o ipostază complet dezamăgesc În mod constant.", sau "Nevoile mele nu sunt
nouă, Iulia a descoperit că ori de câte ori se privea În oglindă deloc ascultate!", sau "Nu mă pot baza pe nimeni!"; toţi cei
imaginea reflectată era o reprezentare realistă a ceea ce era, care se simt În mod constant dezamăgiţi de contactele pe care
Gândea si simtea ca un adult, relationa cu cei din jur precum le au cu cei din jur şi În viaţă, În general; cei care Încep o
un adult, 'şi, mai ales, funcţiona ca un adult În relaţia cu părinţii relaţie având convingerea că oamenii trebuie să fie mereu
ei. Începând de atunci, de fiecare dată când se uita Într-o excesiv de credincioşi, loiali şi de Încredere şi că este "teribil"
oglindă, zâmbea: era Încrezătoare În ceea ce vedea cu proprii dacă acestia
, nu se ridică la nivelul asteptărilor
, lor,
ochi, nu În ceva distorsionat de nevoile altcuiva,
Potrivită pentru: adulţi şi adolescenţi.

Mesajul transmis: Sentimentul că nu putem face nimic şi

dezamăgirea se datorează adesea nivelului ridicat al
aşteptărilor noastre şi tendinţei de a judeca lumea, mai
degrabă decât de a o experimenta,

Simbolurile şi metaforele:- mâncarea = relaţiile sau orice

altceva necesar pentru a trăi fericit;
- gustul rău = relaţiile care merg prost Încă de la Început;
- tămăduitorul = terapeutul sau latura sănătoasă a persoanei
În cauză;
- reîntoarcerea la momentul copilăriei = găsirea unui model
pentru insuflarea unor credinţe sănătoase.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul

personajului principal; dacă este vorba despre un client ce
urmează un tratament medicamentos, atunci amintiţi medicului
să Îi prescrie femeii medicamente care să o ajute să se
schimbe; În cazul unei copilării marcate de abuzuri şi de
experienţe negative, atunci ajutaţi femeia să Înţeleagă faptul
că, În cazul copiilor, aceştia se apropie de mâncare cu
Încredere şi bucurie, l
I
56 57
I,
Notă: Povestea a fost scrisă pentru o clientă care era în mod
constant dezamăgită si furioasă. Ea fusese implicată Într-o
relatie abuzivă, de dep'endenţă cu soţul ei, până când acela a
părăsit-o. Era În căutarea unei noi relaţii dependete, dar nu
mai dispunea de inocenţa de dinainte de căsătorie. Ea anali::a
fiecare persoană din viaţa ei şi diagnostica ceea ce er_a .I~
neregulă cu aceea, ca o modalitate de a se feri de dezamaglrJ.
Dar această metodă de a se proteja a Întreţinut de fapt un
sentiment de permanentă dezamăgire.
58
Mâncare sănătoasă, mâncare nesănătoasă
Trăia odată o femeie tânără care avea o problemă
foarte serioasă. Tot ceea ce mânca avea un gust acru, stricat
sau putred. Femeia era Înfometată. De aceea viaţa îi era foarte
grea. Tânjea după ceva gustos şi nutritiv, ceva care să o poată
hrăni şi menţine în viaţă. A trăit aşa mulţi ani, sperând că
lucrurile se vor Îmbunătăti de la sine. Dar, cum nu a simtit nici o
ameliorare, s-a decis să apeleze la un tămăduitor. Î~ ciuda
convingerii sale că nimic nu o mai putea ajuta, că era mult mai
inteligent să nu mai aştepte nici o Îmbunătăţire a vieţii ei, femeia
a mers la acel tămăduitor.
EI i-a adresat multe Întrebări în Încercarea de a găsi
sursa problemei. Erau Însă Întrebări pe care pacienta le
considera puerile, menite a fi puse de cineva fie prost, fie mai
încet În gândire. De asemenea s-a întrebat dacă nu cumva
suferea de vreo boală prea ciudată sau rară, una de care cel
din faţa ei nu auzise, ceea ce l-ar fi făcut să se rezume doar la
Întrebări. A devenit agitată. Era enervată de acele Întrebări,
dorindu-şi să-i fie rezolvată repede problema sau să fie lăsată
În pace.
În ciuda reticenţei pe care o simţea, odată cu trecerea
timpului femeia a Început să descopere multe lucruri. Ghidată
fiind de acel terapeut femeia a mărturisit că de fiecare dată
când privea mâncarea, i se părea foarte bună. Fructele păreau
coapte şi gata de a fi mâncate. Carnea mirosea delicios şi arăta
În consecinţă. Părea !ilătită exact cât trebuia. Laptele şi pâinea,
proaspete şi nutritive. In schimb, În clipa În care muşca sau bea
din ele, gustul a ceva acru şi stricat îi inunda gura.
Era o experienţă neobişnuită şi necunoscută
oamenilor pe care îi cunoştea. Deşi aceştia Îi puteau relata
momente În care mâncaseră ceva cu un gust rău sau care nu
le-au mai plăcut după o vreme, toţi păreau În stare să facă
diferenţa Între mâncarea proaspătă, nutritivă şi cea stricată.
Aşadar femeia a Început să se simtă singură şi furioasă. Era
59
1
dezamăgită de viată. Toate acestea îi creau confuzie si dorea că era mult prea ciudată şi rea ca să merite ceva atât de bun
să se schimbe. . . care să-i hrănească fiinţa.
Terapeutul a descoperit faptul că femeia nu se simtise
aşa întotdeauna. lşi amintea o perioadă a copilăriei când
lucrurile păreau în regulă, iar lumea părea mult mai bună şi
mai încurajatoare. Treptat, pe măsură ce creştea, femeia a
ajuns să creadă că nu poti avea încredere în mâncare. Părea
bună, dar apoi o dezamăgea. In mod ciudat, acea descoperire
făcută i-a mărit apetitul. A început să caute singurul fel de
mâncare care să aibă întotdeauna un gust bun, care să o
sature pe deplin şi care să îi asigure energia necesară
organismului. Dar, de vreme ce nici o mâncare nu poate
îndeplini acea dorinţă, ea a devenit şi mai frustrată.
Terapeutul a concluzionat că femeia nu suferea de
vreo afecţiune pe termen nelimitat. Nu se născuse în acel fel,
deci se putea schimba. Neîncrederea pe care o acorda hranei
a survenit În urma unei schimbări. In consecinţă, era posibil ca
femeia să redevină cea care fusese Înainte.
Mai mult, el a explicat că acele convingeri incorecte şi
nefolositoare s-au dezvoltat În mintea femeii. De exemplu, ea
ajunsese să creadă că toate lucrurile, În general, inclusiv
propria-i persoană, puteau fi sau numai albe, sau numai
negre. Catalogarea lor se restrângea numai la două
calificative: bun sau rău. Nu exista cale de mijloc. Presupunea
că o mâncare odată catalogată ca fiind rea la gust, chiar şi
gustată numai pentru o singură dată, nu mai putea fi de
Încredere. Din cauza acelei presupuneri femeia avea grijă să
nu se mai Încreadă deloc În asemenea alimente si le "vâna"
orice imperfecţiune chia~ dacă avea doar o vagă impresie că
urma să fie dezamăgită. In mod evident sansele ca orice fel de
hrană să i se pară de proastă calitate au' crescut vertiginos. Pe
măsură ce trecea timpul ea a Început să caute doar mâncarea
perfectă. Ori de câte ori gusta din vreun fel de mâncare femeia
Îşi spunea părerea ghidându-se doar după criterii ce vizau
perfecţiunea: să aibă un gust grozav şi să-i alimenteze pe Pe măsură ce terapeutul îi vorbea despre acele
deplin Întreaga fiinţă. Astfel că avea aşteptări mult prea convingeri, femeia şi-a dat seama că, de fapt, ele nu o ajutau
ridicate, unele ce nu puteau fi realizate. In final, şi poate aceea prea mult, dar nu înţelegea ce să facă îşi schimbe modul de a
era şi cea mai mare greşeală a ei, femeia avea convingerea gândi. Gândise altfel, dar cu mulţi ani În urmă. Nu dorea să se

60 61
Întoarcă la statutul de copil. Ar fi fost ceva complet ciudat şi
prostesc. Dar, poate că şi-ar fi putut reaminti felul de a gândi
de atunci. Si-a amintit că fusese un copil curios şi interesat de
tot ceea ce o înconjura. Fusese mereu în căutarea de noi
învăţăminte. Se simţise în siguranţă, iar eşecurile erau doar
temporare. Poate că ar fi reuşit să fie din nou aşa!
Vindecătorul i-a dat un sfat oarecum ciudat. EI i-a
spus să se prefacă si să exerseze. Pentru început femeia a
pretins că era curioasă şi interesată de felul în care urma să
decurgă acea experienţă cuii nară. Spre surprinderea ei, a
descoperit că prefăcându-se a fi o persoană curioasă echivala
de fapt cu a fi interesată de tot felul de experienţe şi cu a se
bucura mai mult de mâncare. A încetat să mai caute hrana
perfectă. Nu se mai referea la aceasta ca la ceva care ar fi
putut-o răni. De aceea, pe măsură ce starea ei de bucurie se
accentua, gândirea a început să i se schimbe. A început să
gândească altfel. S-a interesat de tot ceea ce o înconjura,
indiferent de părerea pe care şi-o forma se despre lume în
general. Experienţele noi i se păreau interesante, nu doar
prilejuri de a judeca orice. Femeia nu mai era nerăbdătoare să
catalogheze lucrurile în: bune sau rele, sigure sau
periculoase... Nu o mai interesa decât să afle mai multe
noutăţi despre ele. Judecând mai puţin ceea ce o înconjura, a
început să nu mai fie atâf de aspră şi neiertătoare cu ea
însăşi. Totul, (inclusiv mâncarea şi propria-i persoană) a
devenit mult mai interesant si mai captivant.
Schimbarea s-a petrecut treptat, pe măsură ce ea se
prefăcea că doar experimenta lumea altfel. Dar într-un final
această schimbare a devenit permanentă, pe măsură ce
exersa noul mod de a aborda măncarea. Femeia învăţase să
găsească bucurie în experienţele noi şi să accepte într-o
măsură destul de mare viaţa aşa cum era ea de fapt.
62
Prinţesa şi şarpele
Problemele vizate: femei implicate în relaţii abuzive, în
special acelea în care există un sadic sexual.
Potrivită pentru: adulţi.
Mesajul transmis: Îţi poţi asuma experienţa avută cu un om
sadic şi poţi învăţa din ea, poţi găsi puterea de a te schimba
astfel încât să nu te mai afli vreodată Într-o asemenea
ipostază sau să nu te laşi atrasă într-o relaţie cu un om sadic
şi abuziv.
Simbolurile şi metaforele: - şarpele = un bărbat care îşi
alege ca ţintă o femeie pentru a o atrage într-o relaţie de tip
abuziv;
- adăpostită de ochii lumii = femeia care nu sesizează semnele
unei relaţii de tip abuziv;
- energizată de sentimentul de frică = sadicii sexual sunt
motivati de frica si suferinta victimelor lor;
- cam~leonul = manipula;ea celor abuzivi astfel încât reuşesc
să îi păcălească pe mulţi din jur şi aceia cred că au de a face
cu persoane bune la suflet şi iubitoare;
- a-şi da pe faţă propria identitate = începutul abuzului;
- vindecătorul = orice terapeut sau vindecător;
- diamant din cărbune = mesajul care determină obţinerea a
ceva pozitiv din relaţia de tip abuziv şi găsirea semnificaţiei
propriei puteri.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: povestea
poate fi schimbată astfel încât să aibă o femeie abuzator şi un
bărbat victimă, de vreme ce există multe asemenea cazuri; în
acest caz este necesară o rescriere majoră a lucrării şi o
preschimba re a simbolurilor feminine În unele masculine.
63
Notă: Informaţiile despre acele femei care sunt implicate în
relaţiicu bărbaţi sad ici sexual au fost preluate din lucrarea de
cercetare a lui Roy Hazelwood şi de la câţiva dintre pacienţii
mei. Domnul Hazelwood este o autoritate de referinţă în
domeniul infractiunilor cu caracter sexual (Dietz, Hazelwood &
Warren, 1990; Hazelwood şi Burgess; 1987) şi a participat la
cercetări privind femeia implicată în astfel relaţii, femeie pe
care el o numeşte "victima care încuviinţează" (Hazelwood,
Warren & Dietz, 1992 & 1993). EI s-a retras din activitatea
Unităţii Ştiinţifice Comportamentale a F.B.I. şi în prezent
lucrează cu Grupul Academic.
64
Prinţesa şi şarpele
A fost odată ca niciodată o prinţesă care fusese
crescută într-un castel, ferită de ochii lumii. Este greu de
precizat dacă motivul singurătăţii era lipsa experienţelor ei din
afara castelului, sau zidul imaginar în jurul propriei persoane,
construit de mintea ei din cauza lucrurilor înspăimântătoare din
copilărie. Cu toate acestea, deşi trupul prinţesei s-a maturizat,
relationarea cu lumea înconjurătoare o făcea prin prisma unui
copil de trei sau patru ani. Era o fire inocentă şi Încrezătoare.
Nu departe de castel, deşi putea fi chiar şi la o
depărtare de câteva mii de kilometri, era o mlaştină şi în ea
vieţuia un şarpe mare şi veninos. Cei mai mulţi şerpi duc o
viaţă plictisitoare şi predictibilă. Nu era însă şi cazul acelui
şarpe. EI avea visuri măreţe. Adesea avea fan!ezii despre cum
ar fi fost dacă s-ar fi căsătorit cu o prinţesă. Intr-una din zile,
pe când se târa pe marginea mlaştinii căutând o pradă,
şarpele a asistat la o paradă regală. Era acolo şi o prinţesă
veselă care făcea cu mâna din trăsura ei de aur, aciamată
fiind de multimea veselă. Acea imagine a captat repede
atenţia maxi~ă a şarpelui. Era absorbit de frumuseţea fetei şi
de atitudinea ei delicată şi inocentă. Da, aceea sigur era
prinţesa visurilor sale.
Curând însă prezenţa şarpelui la paradă a fost
observată. Celor mai mulţi oameni le este teamă de şerpi,
motiv pentru care mulţimea a intrat în panică şi a început să
alerge în toate direcţiile. Sesizând dezordinea iscată, trăsura
de aur s-a îndreptat în grabă spre siguranţa oferită de zidurile
palatului.
Lucru ciudat, desi si-ar fi dorit să petreacă mai mult
timp admirând frumoasa 'prinţesă, şarpele zâmbea. Cu
siguranţă că aşa ar fi reacţionat la stri9ăteie îngrozite ale
mulţimii, dacă şerpii ar fi putut zâmbi. Ii făcea plăcere să
sperie oamenii. Frica altuia îi dădea energie iar ţipetele îi
păreau aplauze. Totuşi, şi-a dat seama că prinţesa ar fugi
terifiată de un şarpe. Mai mult, şarpele a sesizat la prinţesă o
65
 nevoie puternică de a se simţi în sigurantă si protejată
împotriva tuturor celor din jur. Era o nevoie venită' de undeva
din interiorul fiinţei ei. În consecinţă, pentru o vreme şarpele s- "- ,j-
a rezumat doar la a-şi închipui cum ar fi viaţa alături de
prinţesă ~i cum ar fi dacă ea i-ar aparţine.
Intr-una din zile, pe când se încălzea la soare, reptila
a rememorat plăcuta-i fantezie. Deodată un cameleon a
plonjat foarte aproape de capul lui. Fugea de un soim flămând.
Şarpele a lăsat repede deoparte visul lui diurn si si-a
concentrat întreaga atenţie asupra neaşteptatului musafir. L-a
văzut pe acela strecurându-se sub o frunză si schimbându-si
culorile. S-a camuflat, integrându-se perfeci în acel mediu
verde. Era de neobservat.
Atunci şarpele a înţeles cum tehnica sopârlei l-ar
putea ajuta să îşi preschimbe fantezia în realitate, '
- Învaţă-mă cum să îmi schimb culorile astfel încât
nimeni să nu mă descopere! i-a cerut şarpele cameleonului.
Promit că nu te voi răni.
Aş~ cum era şi normal să fie, cameleonul era îngrozit
de şarpe. Insă şi-a dat seama că acela îl văzuse. În acel caz
camuflajul nu îi mai era de nici un folos. De aceea, sperând să
îl mulţumească pe şarpe şi să scape repede, cameleonul l-a
învăţat pe şarpe tot ceea ce ştia despre arta deghizării care îi
permitea să pară ceea ce nu "era. Dar, după ce a aflat toate
secretele, şarpele, în loc să mulţumească frumos, a devorat
şopârla. Credea că acel lucru îi sporea şi mai mult puterea.
Deci nu şi-a respectat promisiunea, dovedindu-se a fi, cum de
fapt şi era, un adevărat şarpe.
A învăţat de la cameleon modalitătile de înselare a
percepţiei şi a început să le exerseze. A devenit foarte iscusit Într-o zi, pe când tânăra se plimba din nou în trăsura
în a se ascunde, în a se amesteca prin multime în asa fel încât ei de aur, şarpele deghizat într-un om de rând binecrescut se
oamenii din imediata lui apropiere să îl treacă foarte usor cu prefăcu rănit şi se aşeză pe marginea drumului. Prinţesa a
vederea. Mai mult, a găsit o modalitate de a se preschimba văzut scena exact aşa cum a plănuit-o şarpele. Prin urmare, a
într-un om de rând, bun la suflet şi nobil, exact tipul de om poruncit vizitiului să oprească trăsura ca să îi poată acorda
care ar locui si ar munci în satul asezat în afara zidurilor ajutor rănitului. În timp ce îi erau îngrijite rănile, pe care de fapt
castelului. Şarpele bănuia că printesa 'era curioasă în privinta chiar el şi le provocase, reptila a început să îşi folosească
vieţii din afara castelului şi dornică' să guste din modul de viaiă toate farmecele acumulate de-a lungul unei vieţi în care a
al altora. ' practicat din plin dezamăgirea şi înşelăciunea.

66 67
 Prinţesa era naivă şi inocentă. De aceea nu a băgat
de seamă la semnele care i-I arătau pe cel căruia Îi îngrijea
rănile ca fiind un şarpe. Aşadar, l-a invitat la castel, pentru a
se vindeca pe deplin. Bineînţeles că şarpele a acceptat de
îndată. Acolo a reuşit repede să devină parte a vieţii prinţesei.
A aflat ceea ce .aprecia tânăra la personalitatea unui bărbat,
atribute pe care şi le-a însuşit repede. A devenit şi specialist în
a crea o atmostferă care să îi sugereze prinţesei siguranţă şi
protecţie, dar doar alături de el.
Tânăra prinţesă a ajuns să creadă că omul din faţa ei
Întruchipa răspunsul la toate rugăciunile ei pentru a fi
acceptată şi iubită. Deci, s-a îndrăgostit intens de el. Deşi în
mintea ei mai apăreau uneori semnale ce prevesteau
pericolul, inima le ignora cu Îndârjire. Asta se întâmpla mai
ales atunci când şarpelui îi ieşeau la iveală mici Iicăriri ale
adevăratei identităti.
Într-o noapte, uitându-se direct În ochii prinţesei,
şarpele i-a spus ferm:
- De fapt, eu sunt malefic!
- Nu fi prostuţ! a fost răspunsul. Tu eşti foarte grijuliu
şi iubitor.
Atunci şarpele a şoptit ca pentru sine că în curând
prinţesa va obţine exact ceea ce merita. În fond, el o
avertizase că era un şarpe, dar ea nu l-a crezut. Si acea
dezvăluire era în realitate o parte a marelui său plan. Amăgind
prinţesa, şarpele se umplea de plăcere. La fel se simţea şi
atunci când işi imagina viitorul alături de tânăra cea naivă.
Într-adevăr, aşa cum plănuise, şarpele şi prinţesa s-au
căsătorit. Reuşise să păcălească până şi familia regală. Cu cât
mai mult pretindea a fi ceea ce nu era de fapt, cu atât era mai
uşor să îi păcălească pe cei din jur.
Acum, tânăra pereche s-a mutat la casa ei. Viata a
decurs frumos pentru un timp. Însă, de îndată ce şarpele a 'fost
convins că prinţesa era doar a lui, a Început şi procesul Încet
dar sigur de revenire la adevărata Înfătisare. Tânăra sotie ar fi
putut observa foarte uşor Înşelăciunea, 'deoarece se Întâmpla
ca deghiza rea să nu mai fie atât de reuşită. Dar dragostea cea
mare pentru soţ şi nevoia de a fi protejată au forţat ochii să
68
refuze imaginea clară din faţa lor. În schimb, loialitatea şi
ignoranţa soţiei consolidau şi mai mult puterea şarpelui. De
fapt, a fi şarpe şi a avea În preajmă pe cineva care să nege
ceea ce eşti, înseamnă chiar stăpânirea deplină a artei
siretleniei si istetimii.
, Zi'lele treceau si el îsi dezvăluia adevărata identitate
din ce În ce mai mult. Iar prinţesa devenea tot mai deprimată
si mai retrasă În sine. Desi a Început să recunoască unele
trăsături malefice ale caract~rului soţului ei, prinţesa credea că
orice răutate manifestată de şarpe era din cauza ei. Aşa a
făcut-o el să creadă. În consecinţă ea Încerca să Îi facă din ce
În ce mai mult pe plac şarpelui. Era convinsă că În felul acela
Îsi va re căpăta bărbatul bun la suflet şi binecrescut cu care se
~ăritase. Eforturile i-au fost zadarnice. Îi făcea pe plac pentru
a-I preschimba, dar nu obţinea decât şi mai multă suferinţă. Pe
măsură ce răutatea şarpelui devenea o parte tot mai mare a
vieţii ei, prinţesa se retrăgea tot mai mult În sine, refugiindu-se
Între peretii căminului ei. Se ascundea, dar În realitate era un
plan al soţului ei care Încerca să o pedepsească pentru
relaţiile pe care le avea cu prietenii şi familia ei. Credea că prin
izolare va obtine control deplin asupra ei.
Desi' tânăra sotie se depărtase complet de familie si
prieteni, ei ~ontinuau si fie destul de îngrijoraţi pentru ea. U~ii
dintre ei erau chiar suspicioşi În ceea ce-I privea pe soţ, de_şi
acela nu uita să se comporte exemplar în prezenţa lor. In
puţinele ocazii în care şarpele le permitea să o vadă pe soţia
sa ei au remarcat tristetea si nefericirea aceleia. Atunci o
implorau să le destăinuie 'moti~ele. În schimb prinţesa încerca
să îi convingă că totul era bine. Se temea de mânia şarpelui,
motiv pentru care se izola şi mai mult de cei care Încercau să
o ajute. Era terifiată că şarpele ar putea să îşi folosească
veninul pentru a o distruge complet, încât nu a povestit
nimănui despre adevărata lui identitate.
Izolarea ei din ce În ce mai acută si dezvăluirea tot
mai intensă a caracterul real al sarpelui au d~s la o adevărată
paralizie a femeii, ca mijloc de protecţie. Mintea i s-a golit, iar
faţa devenea mult prea rar expresivă.
69
 Dacă nu s-ar fi stiut cum functionează mintea unui
şarpe, s-ar fi putut crede că transformarea visului În realitate Îi
era de ajuns. Dar, el găsea o mare fericire În a transforma
femeia dintr-o bijuterie strălucitoare si luminoasă Într-o formă
de viaţă anostă şi fără energie asupra căreia deţinea un
control deplin. Totuşi, deoarece şerpii sunt cunoscuţi În a-şi
pierde destul de repede interesul, şi cel În cauză a Început să
se plictisească. A Început să i se urască să Îsi mai folosească
puterea pentru a controla prinţesa. În consednţă, a Început să
hoinărească din ce În ce mai mult prin zona vechiului său
cămin, mlastina.
DJpă un timp a devenit destul de evident că sarpele nu
mai dorea să părăsească mlaştina. Imediat prinţesa 's-a mutat
În castel, sperând că zidurile o vor apăra de veninul sotului. A
dus Însă cu ea senzatia aceea de amorteală totală si' teama
copleşitoare de venin~1 ce ar putea să' o distrugă 'definitiv.
Şarpele Îi cunoştea frica, de vreme ce chiar el i-o inoculase cu
atât de multă plăcere. Îşi spunea că trebuie să fie cu adevărat
foarte puternic, de vreme ce chiar o prinţesă se temea de el
chiar şi atunci când nu Îi era prin preajmă. Senzatia de putere a
şarpelui creştea direct proporţional cu aceea' de teamă a
prinţesei. Deci, dacă şarpele ar fi simţit cumva că acea frică s-ar
fi diminuat, ar fi găsit metode prin care să-i reamintească
prinţ esei că el se găsea În apropiere, doar În afara zidurilor
castelului şi că i-ar fi fost foarte uşor să pătrundă Înăuntru. O
vreme el ştia că avea nevoie de prea puţin efort pentru a
menţine teama prinţesei vie. Motivul se regăsea În convingerea
fetei că un şarpe cu puteri de cameleon nu putea fi distrus de
nimeni.
Vestea că prinţesa s-a Întors la castel s-a răspândit
ca vântul şi ca gândui. Iar prietenii ei s-au grăbit să o viziteze,
aducând cu ei râsete si cadouri. Se bucurau mult să o aibă din
nou alături de ei. A trecut multă vreme de când prinţesa fusese
înconjurată de atât de multă bucurie. Râsetele celor din jur i-
au pătruns în suflet, eliberând-o puţin de durere. Totusi, unul
dintre ei, un vindecător, a observat amorţeala generală Tn care
se afla tânăra lui prietenă. Din fericire el învăţase multe despre
şerpi şi a identificat repede efectele veninului asupra gazdei.
70
Într-una din zile, prinţesa şi prietenii ei au rememorat
vremurile de mult apuse când şarpele nu intrase În viaţa lor.
Prietenii şi-au amintit repede râsul frumos şi strălucirea
printesei. Atunci, cu ochii minţii, femeia s-a văzut iar tânără.
, - Vreau să redevin cea care am fost odată! Vreau să
fiu iarăşi cea dinainte! a spus cu tărie prinţesa.
Atunci prietenul cel cu puteri vindecătoare a înţeles pe deplin
pericolul pe care îl poate implica un şarpe. Aşadar, ea a
înconjurat-o protector cu mâna şi a consolat-o adresându-i
vorbe blânde:
- Nu vei mai putea fi din nou la fel, şi nici nu îţi doreşti
asta ... Tu, cea din trecut, nu ai ştiut nimic despre şerpi şi, În
consecintă, te-ai măritat cu unui. Poţi redeveni fericită şi
veselă n~mai dacă priveşti cu înţelepciune experienţa trăită şi
tragi învăţămintele corecte. Învăţătura obţinută te va proteja, te
va ghida si te va face mai puternică.
Dar mintea prinţesei fusese goală atât de mult timp,
încât vindecătorul se întreba dacă mesajul vizând şerpii a
răzbătut până la ea. Dar, se pare că inima a fost cea care a
înţeles prima. În chiar acea noapte femeia a avut un vis În
care se făcea că era un copil, În a cărui inimă era o bucată de
cărbune. Pe măsură ce În viaţa copilului Îşi făceau loc diverse
experienţe confuze şi apăsătoare, cărbunele devenea tot mai
mic si mai lipsit de vigoare. Dar, lucru ciudat, prinţesa a
deve~it constientă de compozitia mai solidă a materialului.
Apoi a văzut' cum viaţa a gener~t şi alte schimbări, până când
tot ceea ce a rămas a fost un diamant neşlefuit. Prin tăiere şi
slefuire el a devenit o bijuterie valoroasă care avea puterea de
a reflecta o singură rază de lumină În sute de curcubeie
splendide. Apoi În vis s-a arătat altceva, cum de obicei se
Întâmplă În asemenea cazuri.
Printesa s-a concentrat atât de mult asupra
cărbunelui care a devenit diamant, încât a pierdut din vedere
fata care devenise femeie. A văzut cum femeia din vis a
permis diamantului să-i insufle curaj, înţelepciune şi o forţă
interioară necesară pentru a Înfrunta şarpele. Pe măsură ce
visul se desfăşura, a ţinut seama şi de faptul că femeia
devenise mai puternică decât şarpele. A înţeles că diamantul
71
din inimă a fost cel care a ajutat-o să conştientizeze forţa şi Reflexia
slăbiciunile şarpelui. Mai mult, a ştiut cum să şi-I scoată din
viaţă, Era o învăţătură care îi permitea să dispună de un
sentiment aparte care o avertiza când avea şerpi în preajmă şi
o făcea să iasă din raza lor de acţiune, departe de pericol. Problemele vizate: un bărbat al cărui tată era unul abuziv, un
După ce a avut acel vis revelator, printesa a continuat tată pe care niciodată nu reuşea să îl mulţumească; un bărbat
să aibă vise cu acea femeie şi diamantul ei. Î~ timp ce visa o care a acceptat mesajele negative care i-au fost adresate de
schimbare avea loc în inima şi în sufletul ei. Rămăşiţele otrăvii părinţi şi, în consecinţă, a ajuns. să abuzeze de pro~~la
cu care şarpele o controlase i-au dispărut din trup. Mintea a persoană şi să nu fie deloc mulţumit de. sine !I de realizanle
găsit un mijloc de a vindeca trauma suferită în timpul lui, indiferent de cât de bine se descurca In viaţa.
convieţuirii cu şarpele. Iar inima a găsit forţe noi prin care a
cunoscut alte sensuri ale vieţii şi semnificaţia puterii interioare.
Nu mai părea naivă şi inocentă. Nu mai acţiona precum un Potrivită pentru: de la bărbaţii aflaţi la vârsta adolescenţei
copil care era mereu în căutarea cuiva care să aibă grijă de el. până la cei aflaţi la vârsta matură.
A înţeles că inocenţa unui copil nu era perechea perfectă
pentru şiretenia unui şarpe. Apoi a început să caute femeile şi
bărbaţii înţelepţi din regat. Le-a ascultat cuvintele şi a învăţat Mesajul transmis: Eşti în stare să te vindeci. de p~ urr:: a
din poveţele lor. A încercat să afle tot ceea ce era posibil abuzului îndurat în trecut şi să nu te mai gândeştl la afirmaţIIle
despre lume în general, despre natură şi oameni. S-a negative şi abuzive ale părinţilor tăi!
aventurat în tumultul oraşului, realizând că în ciuda durităţii
aparente a zidurilor castelului, şarpele a putut răzbate până la
ea. Atunci a înţeles că protecţia nu era oferită de nişte ziduri, Simbolurile si metaforele: - îngerul din vis = înţelepciunea
ci de înţeJepciunea şi de perspicacitatea propriei minţi.
inconstientului; _
Intr-una din zile, aşa cum obişnuise să facă înainte de _ copiiul interior = amintirile unui abuz din trecut care continua
a-I cunoaşte pe şarpe, prinţesa a făcut o plimbare cu trăsura să existe în prezent prin amintirea vie a copllul~1 care ~
de aur în cadrul unei parade regale. La fel ca şi prima dată, un experimentat abuzul respectiv; a vindeca acest copII Inse~~na
alt şarpe a fost atras de vacarmul iscat. La început şarpele a a te elibera de durerea şi manifestările cauzate de un pannte
urmărit prinţesa de pe marginea mlaştinii. Dar, în loc să îşi
abuziv.
fixeze atenţia doar asupra ei şi să se apropie, acela s-a
îndepărtat, târându-se înapoi în mlaştina din care ieşise. Nu
era deloc interesat de acea prinţesă, de vreme ce a simţit că
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: abuzatorul n~
era vorba despre o femeie a cărei isteţime depăşea cu mult
mai este tatăl; el poate fi înlocuit de mamă sau de o~lcare alta
viclenia şerpilor. Era vorba despre o femeie protejată împotriva
persoană în grija căreia se află copilul; !n aceasta povest~
otrăvii celor vicleni.
ambii părinţi pot fi consideraţi abuzIvI, daca situaţia nou creata
se potriveşte cu trecutul bărbatului.

72 73

Notă: "Reflexia" a fost scrisă pentru câtiva bărbati de succes
care erau la un nivel înalt al carierei si c~re erau stimati foarte
mult de cei din jur. Cu toate acestea ei păreau incapabili să
aibă vreo satisfacţie de pe urma realizărilor lor. Multi dintre
acei bărbaţi aveau părinţi cu tulburări de perso~alitate,
narcisişti şi egoişti. În consecinţă, şi-au pus propriile nevoi mai
presus de acelea ale copiilor lor. Copilul era perceput ca un
rival, motiv pentru care îşi foloseau statutul privilegiat pentru a-
I înjosi şi a-I umili. Mulţi au menţionat faptul că desi părintele îi
denigra şi îi abuza în mod constant, nu îşi putea~ aminti vreo
dovadă a unei încurajări sau complimentări din partea aceluia.
"Fie că adulţii - copii ai unor părinţi toxici - au fost bătuti
în copilărie sau lăsaţi singuri prea mult timp, fie că au fost
abuzaţi din punct de vedere sexual sau considerati redusi
mintal, fie că au fost protejaţi prea mult sau copleşiţi ·de vină,
aproape toţi suferă de simptome surprinzător de similare:
stimă. de sine~ deteriorată, conducând la un comportament
autodlstructlv. Intr-un fel sau altul aproape toti se simt ca fiind
lipsiţi de valoare, nedemni de iubire şi neadaptaţi."
Susan Forward, Părinţi foxici, pag. 8
74
il
Reflexia
Odată, demult, s-a născut un băiat...unul chipeş şi
foarte istet cu sanse mari atât să reusească în viată, cât si
îmbunătăţ~ască' lumea din jur. Deşi a fost înzestrat' cu toat~
calitătile necesare pentru a deveni un învingător, un om
împlinit şi de succes, tatăl lui nu părea conştient sau măcar
interesat de acel potenţial. Era un părinte care îşi privea
copilul cu nişte ochi ce denaturau realitatea. Sau poate că
învătase de la propriul tată să fie crud, exigent şi să aibă
mer~u o gândire negativă. În ciuda eforturilor depuse de băiat,
cât timp a copilărit i s-a reamintit adesea că nu era destul de
bun si că dădea gres în tot ceea ce făcea. Nu primea
compiimente, încurajărlle erau prea puţine, iar aprecierile
venite din partea unui tată mândru de fiul său lipseau cu
desăvârsire. Nimic din ceea ce se întâmpla atunci nu
prevestea viitorul băiatului: acela al unui bărbat de succes,
inteligent, capabil şi cu realizări măreţe.
Mama băiatului nu a făcut prea multe pentru a
diminua impactul negativ al tatălui asupra fiului. Poate că a
încercat să se revanşeze copleşindu-I cu mai multe alintări şi
complimente, sau poate că avea o gândure la fel de negativă
ca şi soţul ei. Totuşi, impactul tatălui era imens iar tristeţea din
sufletul băiatului a devenit cu timpul una profundă. La fel ca
oricare altul, a trecut de la copilărie la adolescenţă, apoi la
maturitate, străduindu-se din răsputeri să-i facă tatălui pe plac.
Însă nu a înteles că era ceva imposibil de înfăptuit. De fiecare
dată când era asuprit de părintele său, se uita în ochii aceluia
si îsi vedea propria reflexie. Era imaginea reflectată a unui om
nepotrivit mediului din care făcea parte, niciodată îndeajuns de
bun, nedemn de complimente, un adevărat eşec.
Tipic pentru o relaţie dintre un fiu şi tatăl lui, bărbatul
acorda o mare importanţă părerilor despre viaţă ale părintelui
său. Deci, ceea ce ar fi putut deveni atât de benefic pentru
dezvoltarea şi evoluţia sa, dacă părintele ar fi fost iubitor şi
încurajator, a luat o altă întorsătură. Astfel că bărbatul a ajuns
75
 să accepte percepţia negativă despre sine, o imagine
reflectată de oglinda ochilor tatălui său.
Cu timpul băiatul s-a maturizat, însă părerea pe care
şi-o formase despre sine era identică cu percepţia părintelui
despre el (imaginea lui de sine era constituită din părerea
tatălui). Era o imagine bine înfiptă în memorie, una care nu îi
dădea pace nici atunci cănd se descurca bine în multe
aspecte ale vieţii. Trist este tocmai faptul că acea voce a
tatălui care l-a asuprit şi înjosit pe tot parcursul perioadei lui de
dezvoltare a devenit o parte din el. Nu părea să îsi dea seama
de faptul că repeta în mod constant în minte aceleasi cuvinte
pe care tatăl său i le adresase atăt de multe ori Tn trecut.
Devenise propriul său agresor.
Cu toate acestea, era decis să reusească în
viaţă. Era amabil, foarte inteligent şi de ajutor celorl~lţi. A tras
multe învătăminte din experientele de viată si a avansat în
profesia aleasă. Totuşi, continua să fie pesimist. Păstra vie
imaginea de sine pe care o zărise reflectată în ochii tatălui.
Continua să audă vocea interioară, voce care l-a asuprit şi
înjosit în timpul copilăriei.
Erau mulţi cei care îl admirau, îl complimentau şi îl
stimau. A primit distincţii şi complimente, i s-au înmânat
medalii şi recompense, dar vocea părintelui al cărei ecou îl
auzea mereu îi amintea constant că nu era demn de acele
recompense, că toţi cei care îl vedeau într-o lumină pozitivă nu
ştiau cine era el cu adevărat. Dacă ar ştii, cu siguranţă că l-ar
respinge. Uneori bărbatul se simţea un impostor şi un actor.
Era convins că nimic din ceea ce realizase nu era de valoare
iar cei care îl complimentau vedeau într-un mod distorsiona!
imaginile şi aceasta reprezenta o piedică în a-I vedea cum era
el în realitate: un esec.
Poate că' pe Dumnezeu a început să îl preocupe
soarta bărbatului şi i-a trimis un înger în ajutor, sau poate că a
vizionat un film sau un program la televizor. Poate că a întâlnit
pe cineva a cărui dragoste şi respect pentru el au reflectat o
imagine diferită, a ceea ce era cu adevărat. De fapt nu
contează m?dul în care sămânţa a fost plantată în sufletul
bărbatului. Intr-o noapte a căzut într-un somn adânc şi
76
E
linistitor. Se făcea că un înger a venit la el. Era un înger al
r
fortei, puterii si al adevărului. Îngerul i-a vorbit despre
imaginea de sine pe care o avea, aceeaşi imagine pe ca~e, ~
văzuse reflectată în ochii părintelui său. ApOI l-a ajutat sa IŞI
dea seama de modul în care preluase de la acela convingerile
negativiste şi pesimiste, pe care apoi le-a folosit ca să devin~
propriul lui agresor, chiar şi după ce s-a matunzat. Dupa
aceea i-a dat darul înţelegerii, al schimbării şi i-a adus la
cunostintă faptul că era vremea să "renunţe la" şi "să se
elibereze de" părţile distructive ale tatălui, părţi pe care le-a
purtat cu el Încă din copilărie. . _
În cele din urmă îngerul şi bărbatul au scos la Iveala
copilul din el, unul respins şi abuzat. Cei trei a~ început o
discutie lungă despre iubire şi respectul de Sine, despre
schimbare, speranţă şi optimism, despre vin,decare şi
dragoste, despre atingerea potenţia!~lui maxim. In. timp .ce
vorbeau s-a întâmplat cumva ca baiatul cel tnst ŞI respins
dinăuntrul lui, cel care s-a urât atât de multă vreme, să se
vindece, să se transforme, permiţând bărbatului "să se
elibereze" de toate lucrurile negative transmise de părinţi şi pe
care le-a păstrat pe toată perioada copilăriei şi a adolescenţei.
Îngerul l-a sfătuit să dărâme zidurile groase pe care I~
ridicase în jurul lui. Acele ziduri l-au izolat de complimentele ŞI
de respectul apropiaţilor, făcând să ricoşeze dragostea lor. Pe
măsură ce zidurile dispăreau, bărbatul îşi câştiga libertatea de
a se vedea reflectat în ochii acelora care îl stimau, oameni
iubitori si încurajatori. După aceea visul s-a încheiat şi el a
continuat să aibă un somn liniştit.
Când s-a trezit în dimineaţa următoare bărbatul a
realizat că ceva intens si tămăduitor se întâmplase în timp ce
dormea. Cu toate că îşi amintea foarte puţine amănunte din
vis, a retinut schimbările şi tranziţia datorate influenţei
exercitate de înger. În acea zi şi în zilele ce au urmat bărbatul
a constientizat tot mai mult aspectul negativ al discuţiilor pe
care le purtase cu el însuşi. Erau puncte de vedere preluate
de la tatăl său. Însă a contestat existenţa acelor cuvinte
negative, provocându-Ie pe cele pozitive. şi adecva_te noului
mod de gândire. Curând a remarcat dlspanţla treptata a acelei
77
 voci ostile. A Înlocuit-o cu una Încurajatoare şi optimistă, una
care îl provoca În repetate rânduri să Îsi atingă potentialul
maxim. Mai mult, a Început să devină con~tient de cât de 'mult
era respectat de cei cu care lucra. ' Într-una din zile, pe când scotocea prin unul dintre
i
\ -
\ '
; :.
. Pentru că zidurile care îl izolaseră au dispărut, a putut
permite complimentelor, distincţiilor şi dragostei semenilor să
fie absorbite În toate cotloanele sufletului său si să continue
procesul de transformare pozitivă a imaginii de sine.
78
»
Numaidecât bărbatul a fost În stare să se perceapă În cu totul
si cu totul alte moduri, prin ochii acelora care îl apreciau şi
aveau o gândire pozitivă.
dulapurile sale, a dat peste recompensele primite În trecut.
Erau acolo: medalii, recomandări, scrisori şi cărţi poştale
primite În semn de respect şi de prietenie. Atunci şi-a amintit
toate lucrurile pozitive care s-au spus despre e! şi care i-au
fost adresate demult, dar pe care le ignorase. Insă În acele
momente amintirea lor părea altfel. Şi anume, deoarece vocea
distructivă a tatălui nu se mai auzea, bărbatul putea permite
mesajului transmis de acele medalii, recomandări şi scrisori
să-i fie absorbit de inimă si minte. Apoi, Într-un act ce
simboliza semnificaţia a ceea ce devenise şi noul mod În care
se vedea, bărbatul a cules de jos o medalie primită cândva În
trecut şi şi-a agăţat-o la cămaşă. Era o declaraţie a faptului că
era un bărbat de onoare, abil şi cu stimă de sine sănătoasă. A
auzit o voce interioară spunându-i:
- Sunt mândru de tine!
Atunci a zâmbit.
79
 T
Ursul şi ghimpele
Problemele vizate: incapacitatea de a trage învătăminte din
experienţele traumatizante avute în copilărie si
, în adolescentă.
, într-o pădure nu departe de aici. Se ştie că de obicei urşii sunt
Potrivită pentru: de la vârsta de 16 ani până la vârsta
maturităţii.
Mesajul transmis: Eşti capabil să îti amintesti doar ceea ce
trebuie dintr-o experienţă traumatizantă si să folosesti
învăţătura pentru a te vindeca. ' ,
Simbolurile şi metaforele: - şchiopătatul = suferinta afectivă
ce pare veşnică, dar care nu este înteleasă. Problemele
survenite din cauza unor funcţii motrice precare, dar în lipsa
facultăţii de a înţelege de ce;
- probleme iscate cu ceilalti ursi = dificultăti de natură socială
provocate de o traumă din ~opiiărie; , Ei bine, avea probleme şi în privinţa convieţuirii cu
- senzaţia unei tristeţi interioare = depresia si lipsa afectului'
- infecţia care se răspândeşte prin corp = 'daunele pe ca;e o
trauma nevindecată, din copilărie, le poate provoca întregii
funcţionări a organismului şi mai ales încrederii în sine;
aj~torul cerut în vederea smulgerii ghimpelui =
conştientizarea nevoii imperioase de ajutor în vederea
v~ndecării acestui tip de traumă şi a rememorării în întregime a
el;
- scoaterea ghimpelui a fost dureroasă = rememorarea este
foarte dureroasă deoarece adultul retrăieste durerea şi
tristeţea aşa cum a făcut-o cândva, ca şi copil. '
80
eu 1$.
Ursul şi ghimpele
A fost odată ca niciodată un urs foarte blănos. EI trăia
animale greoaie care se deplasează cu ajutorul tuturor <:elor
patru labe. Însă ursoaica în cauză .şchiopă!a tot tl~PUI. Parea
că ceva era în neregulă cu laba el dreapta din faţa. Celelalte
animale o întrebau de ce se deplasa şchiopătând iar ursoaica
le răspundea:
- Dar eu nu schiopătez ... !
Sau, în funcţie de dispoziţia pe care o avea în acel moment,
spunea:
- Nu stiu de ce schiopătez ...
Uneo'ri ursoaica îsi simtea laba străbătută de o durere
intensă. Atunci o ridica 'şi o' privea, dar nu sesiza nimic
deosebit. Era o labă obişnuită, cu prea puţine urme lăsate de
tăieturi sau alte motive care să-i fi cauzat şchiopătatul.
ceilalti ursi din pădure. Nu vroia să facă tumbe şi să se joace
cu ei.' Pur si simplu nu putea înţelege de ce un urs ar vrea să
se rostogoiească împreună cu un altul. Nu îi făcea plăcer~ nici
măcar să extragă miere din scorbura copacilor. Adesea simţea
o tristete adâncă în suflet, dar nu era tocmai sigură care era
motivul: Părea incapabilă să aibă sentimentele pe care alţi urşi
le aveau sau de a se bucura de viaţă aşa cum păreau să o
facă ceilalti.
Î~tr-una din zile ursoaica cobora o cărare, fără un scop
anume. Deodată a dat peste un pui care căzuse într-un maldăr
de tufe cu ghimpi. Avea un spin imens şi ascuţit înfipt în labă.
Micul pui scâncea şi plângea deoarece îi era ~eamă. Nici nu
părea să ştie ce trebuia să facă pentru a scapa de durere.
Ursoaica l-a apucat cu grijă şi a smuls ghlmpel~. Pentru o vre:n e
puiul a continuat să scânceascâ şi să plângă. Intre timp: celalalt
animal îl privea şi îl mângâia. Sângerarea s-a opnt ŞI rana a
început să se vindece.
Chiar atunci, pe când privea puiul, din cotloanele
81
 ascunse ale memoriei o imagine din trecut a început să se
contureze. Imaginea o reprezenta pe ea. Căzuse într-un tufis
f ea, acest ghimpe te-a rănit mult mai mult decât poţi înţele~e
cu ţepi iar laba dreaptă din faţă a găzduit de atunci un ghimp~
imens. Amintirea devenea tot mai clară, pe măsură ce
înţelegea că atunci, tânără fiind, nu a ştiut cum să ceară
ajutorul. Treptat pielea a crescut în jurul ghimpelui,
acoperindu-1. A ascuns până şi informaţia despre existenţa lui.
Dar acel obiect ascuţit zăcea adânc în membrul ursoaicei,
înconjurat de o infecţie care s-a răspândit în tot corpul. În locul
unei convingeri puternice despre ceea ce era, ursul simţea
doar o amorţeală.
Odată ce. a descoperit acea amintire, ursoaica a ştiut
ce avea de făcut. In primul rând a căutat-o pe mama puiului si
l-a lăsat pe acesta în grija ei. Apoi a pornit în căutarea altor
urşi din pădure cărora să le ceară ajutorul în îndepărtarea
ghimpelui. Nu a trecut mult timp şi a găsit unul care avea
multă experientă , În asa
, ceva .
- Va durea puţin, i-a spus Înţeleptul animal. A stat
îngropat acolo atât de multă vreme încât scotându-I afară
poate că te vei Întreba dacă nu ar fi mai bine să il lasi acolo si
astfel să nu mai simţi durerea cea ascuţită. Dar, a' continuat
82
acum. Trebuie scos pentru ca infecţia pe care a cauzat-o In
corpul tău să se vindece. • ••
După aceea a început sa apes.e cu hotara:e. I.a~a
ursoaicei înlesnind iesirea ghimpelui. Cand a fost vIzibil In
întregim~, l-a îndepărt~t. Şi ceilalţi urşi au ajutat la înlăturarea
completă a ghimpelui din laba acelei ursoaice solitare.
A fost o experienţă dureroasă. Dar, pentru ca
suferinta să dispară în întregime, trebuia ca laba ursoaicei să
se "elibereze" de toate bucăţile ghimpelui. Astfel, a început să
se vindece. Deşi uneori mai simţea durere, sesiza cum pe ZI
ce trecea era tot mai bine. Era uimitor: trăia sentimentele altfel
si vedea lumea prin ochii unui urs sănătos şi căruia, în sfârşit,
ii plăcea să fie urs. Ca să fie sigură că a învăţat ceva din
experienţa avută ursoaica a împ~rtăşit. şi la. ceilalţi semeni a~
săi despre cât de abilă putea fi mintea In a tainUi durerea unUi
ghimpe îngropat adânc. Aşadar ea a înţeles mesajul transmis
de lecţia ghimpelui: durerea pe care nu ţi-O aminteşti poate fi
cea mai distructivă dintre toate.
83
 Weber şi colosala pădure de Sequoia
Problemele vizate: a păstra cu grijă sau/si a nu renunta sau
schimba diverse lucruri, sentimente, sisteme de convingeri din
cauza fricii şi/sau a unor probleme din trecut nerezolvate.
Potrivită pentru: adolescenti, de vârstă mai mare si
, adulti.
,
Mesajul transmis: Incidentele traumatizante şi pierderile sunt
parte Integrantă a cărării pe care ne poartă viata. Invată din
t~aumele trecute şi foloseşte-le pentru a câştiga înţelepci~ne şi
tane de caracter. ("Teama poate deveni otrava care îti
întemniţează sufletul!") , în stare să distingă ceea ce este important de ceea ce nu este
Simbolurile şi metaforele: - grindina = orice incident
traumatizant;
- blana ce protejează de orice durere suplimentară = tot ceea
ce se crede că poate oferi ocrotire împotriva durerii sau/si a
mâhnirii simţite în timpul incidentelor traumatizante; , organizarea bunurilor şi distingerea a ceea ce le este
- a lepăda blana = a lăsa în urmă vechiul pentru a îmbrătisa si
a învăţa de la nou; ,. .
- pădurarul = întelepciunea subconstientului'
- incendii le din pădure = incidentele traumatizante'
- copacii de Sequoia = oamenii. ' Acest surplus poate implica: animale (există oameni ce
- trunchiurile arse = aspectul din exterior al traumei suferite.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul si
numele câinelui, sexul pădurarului; se pot furniza indicatii
privind incapacitatea de a lua decizii şi de a distinge ceea ce
este Important de ceea ce nu este inportant (vezi nota de mai
jos).
Notă: Problemele pe care le implică "eliberarea de" anumite
posesiuni îl urmăresc pe individ până la maturitate si sunt
amintite ca reprezentând debarasarea de anumite "bagaje ".
Problemele nerezolvate ale trecutului şi/sau legăturile cu
84
incidente traumatizante din trecut constituie unul dintre
motivele pentru care mulţi oameni nu pot să arunce sau să
cedeze lucrurile care nu mai folosesc unui anumit scop în
viaţă. Autoarea a reuşit să înţeleagă acest tip de relaţie. În anii
'80 ea avea sesiune de terapie cu un asistent social. Au fost
întrebuinţate imaginile vizuale pentru a accesa subconştientul,
sau lobul drept al creierului. După o sesiune ce părea că
rezolvase multe probleme care au ţinut-o legată de trecut, şi-a
petrecut câteva din zilele ce au urmat aruncând şi donând
multe din obiectele pe care le-a avut prea multă vreme în
proprietate. Păstrarea mormanelor de obiecte poate deveni o
adevărată problemă, deoarece împiedică libera desfăşurare în
propria casă. Mulţi dintre cei care practică acest lucru nu sunt
important. Este o problemă ce apare până şi în stilul lor de
comunicare. De exemplu, atunci când povestesc ceva, ei
includ şi detaliile cele mai puţin relevante, ceea ce provoacă o
problemă aceluia care ascultă. "Ei suferă de o disfunctie
executivă şi de alte lipsuri cognitive care le îngreunează
indispensabil de ceea este dispensabil." (Brown, Walter, Love
of Garbage, Scientific American Mind, feb.lmartie 2007, pag.
79). De obicei gândul că ar trebui să se despartă de
mormanele adunate în timp provoacă o anxietate extremă.
adă postesc sute de pisici în casele lor), mâncare, obiecte de
vestimentaţie uzuale vechi, genţi, ziare şi reviste, notiţe primite
prin poştă şi liste.
Terapia traditională sau antidepresivele nu s-au dovedit
eficace în tratarea celor care poartă acest tip de bagaj cu ei prin
viaţă. Însă Frost şi asociaţii lui au dezvoltat un tratament cognitiv-
comportamental ce pare a fi cel mai promiţător în acest caz: vezi
articolul lor pe pagina web:
www.brief-treatment.oxfordjournals.org. In arhive:
Cognitive and Behaviora/ Treatment of Compulsive Hoarding, in
Brief Trealmenl and Crisis /ntervention, Volume 3, pag. 323-338;
2003.
85

Weber şi colosala pădure de Sequoia
A fost odată o fermă aproape de Parcul National
Yosemite, California. Avea clădiri numeroase ce se
răspândeau pe multe mile, în toate directiile. Zona aceasta
este cu~oscută pentru copacii imenşi Red~ood Sequoia. Unii
dintre el au peste 3.000 de ani. Oameni de pretutindeni vin să
admire aceşti copaci magnifici.
. Propr~etar~i fermei erau doi soţi căsătoriţi de peste 40
de ani care mdrageau mult copacii de Sequoia. Aceasta
pentru că cei doi doi au descoperit efectul reconfortant al unei
plimbări prin, pădure dimineaţa devreme - le dădea energie
pentr,u toata ziua. Promenada le fortifica organismul,
pregatlndu-I pentru o nouă zi de muncă la fermă. Aveau acolo
animale felurite: cai, vaci, porci şi chiar câţiva pui şi capre.
Erau PISICI de multe culori si câini de diferite rase. Fermierii
îndrăgeau în special câinii si pisicile. Dintre acestia Amber si
Barley, o pereche de câi~i din rasa Golden 'Retriever a~
devenit favoriţi. '
Primăvara este anotimpul în care multe animale nasc
pui şi la fel s-a întâmplat si în cazul celor doi câini. La
începu!ul lu~ii aprilie cei, doi. fermieri au descoperit în şopron
zece caţeluşl. Barley, tatal, stătea mândru lângă ei.
La fel ca orice alti cătei, cei zece Golden Relriever
păreau să îşi dubleze greutat~a cu fiecare săptămână care
~recea. Curând au început să se întreacă frenetic în alergat în
Juru~ şop~onului, să facă multă hărmălaie, să se joace, într,un
cuv~nt: ~a se distreze. Când au fost destul de mari încât să plece
de langa mama lor mulţi dintre ei au fost duşi în cămine noi.
Pentru că iubeau acea rasă de câini cei doi fermieri
au păstrat trei dintre.. ei. ,Printre aceia era şi un pui numit
Weber. LUI Weber II placeau mult oamenii animalele si
jocurile din hambar la care participau si ceilalti ~ătei. Cu cât se
făcea mai mare, cu atâta devenea mai curajos si se aventura
tot mai departe de şopron. Câteodată îsi petrecea ziua
întreagă colindând păşunile şi pădurea. Se juca şi explora.
86
Seara se întorcea la hambar ca să mănânce, deoarece se stia
că fermierii erau oameni care îşi hrăneau bine câinii şi pisi~ile
dimprejurul lor.
Într-una din zile Weber alerga alături de cai pe o
păşune. Nişte nori negri au apărut pe neaşteptate şi au
acoperit cerul albastru. Ploaia a început să cadă iute. A urmat
grindina, de mărimea unor bile care atunci când se loveau de
pământ săreau precum mingile. Cu toate că nu mai văzuse
grindină până atunci, din clipa în care a simţit durerea
provocată de ea pe spate căţelul a început să alerge spre
siguranţa oferită de hambar. Insă se aventurase mult prea
departe. De aceea, deşi alerga cât îl ţineau picioarele, Weber
era izbit cu putere de grindină iar şi iar. Scheuna şi plângea de
durere. Furtuna apăruse atât de subit şi grindina căzuse cu o
forţă atât de mare încât atunci când a ajuns în hambar era nu
numai plin de vânătăi şi de sânge, dar şi îngrozit.
Amber, mama lui, a început să îi Iingă rănile şi să îl
liniştească. I-a explicat că stropii de ploaie deveneau grindină
prin îngheţare. Dar pentru că Weber era înspăimântat, l-a
asigurat că un fenomen ca acela apărea rar în timpul unei
furtuni. Mai mult, era neobisnuită si mărimea formatiunilor de
grindină. Apoi, lingându-I pe' creştet, i-a spus: '
_ Eşti foarte norocos. Ai blana care te-a ocrotit. Puteai
fi rănit mult mai tare. Esti norocos că nu esti cal, vacă sau
porc. Ei au prea puţin păr care să îi apere. De aceea au mai
multe răni decât ai tu.
În acea noapte, pe când dormea alături de mama sa,
pe Weber au început să îl doară porţiunile din corp care i-au
fost lovite de grindină. A avut cosmaruri în care se făcea că
era surprins şi de alte furtuni şi că rănile ulterioare erau mult
mai multe. A visat că era un cal, fără blana cea aurie care îl
proteja.
În zilele care au urmat, Weber a continuat să se joace
şi să alerge. Însă amintirea grindinei şi a durerii pe care
aceasta i-a cauzat-o şi-a găsit un sălaş în adâncul sufletului.
Apoi zilele au început să se scurteze. Căţelul era la fel de
mare ca şi tatăl lui, Barley, şi era înveşmântat într-o blană
aurie groasă. Într-o dimineată de toamnă câinele a observat
87
bucăţi din plana părintelui său zăcând jos pe pământ.
- lţi cade blana! i-a spus aceluia cu îngrijorare.
Barley a zâmbit. I-a explicat fiului său că primăvara şi
toamna câinii îşi leapădă o mare parte din vechea blană
pentru a face loc la alta nouă.
- Curând si blana ta va cădea, la fel ca si a mea i-a
spus. Asta se întâmplă primăvara şi toamna. P~ măsură ce
vremea se schimbă corpul tău întelege că trebuie să se
schimbe şi el. ' împiedicat să răspundă generozităţii femeii printr-o mişcare a
. yveber a remarcat că şi mama lui îşi lepăda o parte
din blana. La fel se întâmpla şi cu ceilalţi câini de la fermă.
Apoi i s-a întâmplat şi lui. Era alarmat. Atunci, ceva foarte
ciudat s-a întâmplat. Deşi năpârlea ca şi ceilalţi câini, blana lui
nu cădea pe jos. r:: reuşit cumva să se agaţe de ea, în timp ce
îi creştea alt păr. In consecinţă cele două feluri de blană s-au
întrepătruns. În timpul iernii haina cea blănoasă l-a ajutat să se
simtă în siguranţă şi l-a ferit de frig.
A urmat primăvara cu schimbările tipice de
temperatură. Toţi câinii de la fermă s-au descotorosit de haina
groasă de iarnă si s-au învesmântat cu una nouă mai usoară
şi potrivită pentr~ o vreme mai caldă. La fel a fă;ut si W'eber,
dar nu în totalitate. La fel ca şi data trecută, el a păstrat şi
blana care se desprindea. Era acoperit de două blănuri vechi
şi arăta foarte ciudat. Uneori se plimba pe câmpuri şi păşuni.
Dar blana îi era încâlcită si atârna atât de tare încât iarba
noroiul şi seminţele se prindeau cu uşurinţă de ea. Nu a trecut
mult timp şi câinele arăta dezastruos.
În timpul verii blana cea grea i-a ţinut cald. Era
vrednic de milă. Amber şi Barley au încercat să îl determine să
renunţe la părul cel vechi. Unii câini de la fermă au început să
îl ia peste picior, alţii îi dădeau pace pentru că li se părea un
ciudat. Weber a ascultat sfatul părinţilor. Îşi dorea să fie ca
ceilalţi câini de la fermă. Totuşi nu-i prea venea usor să se
descotorosească de ceea ce era în plus. Amintirea grindinei i
se agăţase de blană şi el nu ştia ce să facă.
A trecut şi toamna, iar el a năpârlit din nou. larăsi a
păstrat şi părul cel vechi. Abia mai putea merge din cauza
grosimii blănii. Nu putea decât să zacă în hambar cât era ziua
88
T
I
II
de lungă. De multă vreme nu îl mai chemase cineva să se joace
sau să colinde păşunile ... Devenise un câine bătrân care se
mişca cu greutate. Dar în realitate nu era atât de bătrân ...
I Într-o zi, un pădurar de la Parcul National Yosemite a
vizitat ferma. Trecând prin hambar femeia 1-8 zărit pe Weber,
II stingher şi înconjurat de o cantitate imensă de blană. Iubea
câinii. A îngenunchiat lângă el şi l-a mângâiat pe cap. Câinele
I
a încercat să dea din coadă. Însă iată cum greutatea blănii l-a
cozii! Aceea abia s-a mişcat. Femeia pădurar a descoperit
ceva adânc în ochii animalului: poate că era tristete sau doar
teamă. Era un om special, intuitiv şi înţelept. De' aceea, a
înţeles.
- Cum îl cheamă? a întrebat apoi pe unul dintre
fermieri.
- E Weber, un câine tare ciudat. Priveşte tot părul
acela! Am încercat să îl periem şi să îl spăIăm, dar nu vrea să
se desprindă de el şi pace. Indiferent de ce am spune sau
face.
- Vă deranjează dacă îl iau cu mine în Parc câteva
zile? Pierde atât de mult din viaţă ... S-ar putea ca o vizită în
Parc să îl ajute.
Fermierii au aprobat de îndată. A fost nevoie de ceva
timp pentru a-I urca în camion. Era mare şi greu din cauza
blănii. Dar, de îndată ce s-a văzut instalat pe scaunul
pasagerului din faţă, Weber şi-a scos capul pe geam. Era
foarte bucuros că ieşise din hambar. Camionul a pornit spre
parcul national Yosemite.
Ajunşi în Parc femeia a parcat lângă un pâlc de
copaci Redwood Sequoia gigantici. În ciuda greutătii a reusit
să ridice câinele de pe scaun şi să îl aşeze pe pământ. '
Apoi s-a aşezat şi ea lângă el. I-a arătat copacii
imenşi din faţa lor.
- Aceşti copaci reprezintă cele mai mari plante din
lume! a spus ea, mângâind câinele pe cap. Administratia
Parcului a învăţat multe despre cum trebuie menţinuţi aceşti
copaci sănătoşi şi mereu dornici să se înalte. În fiecare an ne
confruntăm cu incendii în pădure din cau~a fulgerelor sau a
89
--- --------------------------------------------------~----

neglijenţei vilegiaturiştilor.
A fost o vreme când încercam să
protejăm copacii de incendiile devastatoare. Credeam că îi vor
vătăma atât de tare încât nu vor mai creste. Vezi cum multe
dintre trunchiurile acestor copaci imenşi au culoarea neagră
aproape de bază?
Weber a privit copacii.
culoare se datora arsurilor. Părea
_ Am descoperit că focul este o etapă importantă a
dezvoltării copacilor de Sequoia, a continuat apoi pădurarul.
Copacii imenşi Redwood Sequoia au nevoie de foc. Datorită
lui litiera este curăţată, ceea ce permite seminţelor să
germineze şi apoi să îşi continuie dezvoltarea. Copacii tineri
au nevoie de lumină pentru a creşte. Focurile reflectă modul în
care natura se descotoroseste de toate lucrurile care ar
interveni în procesul de creştere al tinerilor copaci de Sequoia.
Deşi s-ar părea că focul arde scoarţa de la bază înnegrind-o,
am descoperit că ea este ignifugă şi protejează stratul de
crestere al acestor copaci împotriva incendiilor. Seva are
multă apă în compoziţie, ceea ce sporeşte toleranţa la căldură.
Deci, pot face faţă focurilor. Ne-am dat seama că fiecare
incendiu face baza copacului mai rezistentă, pregătind-o
pentru viitorul pârjol. Aceşti Sequoia gigantici trăiesc sute de
ani deoarece au găsit o cale de a se adapta şi de a deveni
chiar mai puternici atunci când sunt pârjoliţi, de altfel acţiuni
atât de necesare pentru ca ei să crească şi să fie viguroşi.
Câinele a privit porţiunile negre de pe trunchiurile
multor copaci. Apoi şi-a ridicat privirea şi a observat că mulţi
aveau vârfurile ascunse privirii. Crescuseră foarte mult.
_ Chiar si semintele lor au nevoie de o fortă din
exterior precum focul, o {nsectă sau o veveriţă, care' să le
înlesnească găsirea unui loc propice unei evoluţii rapide. Nu e
uimitor că încercam să ferim acesti copaci de focurile din
pădure, ca mai apoi să descoperim 'că tocmai ele le permit să
se dezvolte? Acum serviciul silvic se asigură că ei sunt expuşi
la incendiile de care au nevoie pentru a creşte şi a se întări.
Un timp femeia pădurar a stat lângă Weber în linişte.
Admirau acei Sequoia magnifici. Apoi ea a spus:
- Poti rămâne cu mine la noapte. Locuiesc într-o
cabană mare care cred că îţi va plăcea.
După câteva opinteli şi gâfâieli a reuşit să îl aşeze pe
Weber în camion. Apoi au pornit spre cabană. Acolo l-a hrănit
din friptura ei. În timp ce îi servea cina continua să îi
povestească despre: fulgere, incendiile din pădure şi copacii
Şi-a dat seama că acea cei gigantici. Iar când Weber s-a întins lângă patul ei să se
că se contopeşte cu ei.
culce, i-a şoptit aşa:

90 91

..
 - Teama poate deveni otrava care îţi întemniţează de pământ. Uimitor! Weber se simţea uşor şi liber! A început
sufletul! să alerge prin curte şi să sară peste buşteni. S-a întors la
Nu după mult timp câinele a căzut într-un somn femeie si i-a lins mâna. I-a multumit că stiuse cum să îl
, "
adânc. A început să viseze. Se făcea că s-a întors în trecut elibereze.
deoarece a înţeles că acolo erau chestiuni încă nerezolvate, În după-amiaza aceea pădurarul l-a dus pe câine
neisprăvite. Şi-a dat seama că poate vedea incendiile şi înapoi la fermă. Când Weber a sărit din camion ceilalţi câini nu
arsurile într-un mod nou şi diferit. După ce a dormit toată l-au recunoscut. Totusi nu le-a trebuit multă vreme ca să
noaptea Weber a experimentat un simţ al împlinirii. Totuşi, nu înceapă să alerge şi' să se joace împreună. În zilele şi
înţelegea de ce. Când s-a ridicat a observat o grămăjoară de săptămâniie care au urmat câinele obişnuia să o însoţească
păr pe podea. Era ceea ce năpârlise în timpul nopţii. A pe femeia pădurar în timpul serviciului în Parcul Naţional
observat-o şi femeia şi zâmbind i-a spus: Yosemite. Ea a ajuns să îl îndrăgească.
- Haide afară pe verandă ca să îţi periem blana. A sosit toamna iar câinele a început să îşi lepede
Câinele s-a simţit mai uşor după ce lepădase părul blana de peste vară. De data aceea el a zâmbit şi a lăsat-o să
cel vechi lângă pat. Afară femeia a început să îl perieze. Pe se desprindă. A privit cum vântul o purta departe şi s-a
măsură ce peria cea mare se umplea invariabil cu întrebat dacă mai exista cineva care să fi înţeles cât de plini de
ghemotoace din vechiul păr, Weber se simtea tot mai usurat. învăţăminte erau copacii gigantici de Sequoia.
Parcă se elibera de tot acel surplus de păr' pe care îl p~rtase
cu el prea mult timp. A observat că îi făcea plăcere să fie
periat. Ciudat lucru că nu observase si în trecut când si altii au
încercat acelaşi lucru. La un moment dat ghemotoacele
curăţate de pe perie au ajuns să formeze un adevărat munte
lângă el. Cîinele era uluit. Atunci şi-a dat seama că părul
mirosea urât şi era încâlcit. Era plin de buruieni şi noroi.
Interesant era faptul că numai atunci a remarcat acele
deosebiri. Când a purtat acel păr nu a fost conştient de ele.
- Vom îndepărta grămada asta mare de blană si o Informatiile incluse în această poveste referitoare la
vom aşeza acolo unde păsările o pot găsi. Ele o 'vor copacii gigantici' de Redwood Sequoia au fost preluate de pe
întrebuinta la construirea cuiburilor. Asa ouăle lor vor avea un pagina web: www.nps.gov/yose/nature/sequoias.htm.
cămin pri'mitor iar puii se vor bucura d~ un cuib moale si cald. Yosemite National Park; Giant Sequoias.
Cu toate că s-a descotorosit de părul în exces încă
era murdar şi mirosea urât.
- Ce ai spune de o baie?
Rasa Golden Retriever iubeşte apa, dar Weber era
atât de îngreunat de poveri încât nu se mai îmbăiase de multă
vreme. Dar femeia pădurar l-a spălat. A folosit: o cadă mare
de metal, săpun şi multă apă. L-a clătit cu furtunul ca să fie
sigură că nu a mai rămas nici un strop de noroi în blană. L-a
uscat cu un prosop moale iar câinele s-a scuturat şi s-a frecat

92 93
 Pisica si
, acrobatul
Problemele vizate: convingerea că Într-o relaţie bazată pe
iubire controlul Înseamnă dragoste; refuzul de a lăsa pe cei
dragi să crească de frica ca nu cumva să plece; tendinţa cuiva
crescut de un părinte căruia Îi plăcea să deţină controlul să
devină foarte posesiv În relaţiile intime;
co-dependenţa.
Potrivită pentru: Începând cu vârsta de 16 ani.
Mesajul transmis: Libertatea şi iubirea presupun capacitatea
de a renunţa la nevoia de a controla şi de a-i recunoaşte pe
aceia care te controlează, astfel eliberându-te la rândul tău de
sub controlul lor.
Simbolurile şi metaforele:- familia de acrobaţi care merge pe
sârmă = familia controlează modul În care personajul principal
Îşi trăieşte viaţa, cum gândeşte şi simte etc.;
- lipsa expresiei faciale În timpul mersului pe sârmă = lipsa
vreunei reacţii când eşti controlat;
- a antrena pisica = a deţine controlul.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru un bărbat adult
care Îşi controla foarte mult soţia. A refuzat să Îi permită să
crească şi să evolueze În cadrul relaţiei şi o pedepsea dacă
Încerca aşa ceva, privând-o de dragoste şi afecţiune. Soţia a
declarat că după ce i-a citit această poveste fiului ei şi În
imediata apropiere a soţului s-au produs schimbări În căsnicia
lor.
94
Pisica şi acrobatul
Într-o bună zi o fetiţă s-a născut Într-o familie de
circari. Din generaţie În generaţie membrii familiei au oferit
reprezentaţii pe sârmă deasupra mulţimilor emoţionate.
Aproape din clipa În care erau În stare să vorbească şi să se
deplaseze copiii erau antrenaţi pentru ceea ce urma să se
Întâmple ulterior. La fel s-a Întâmplat şi cu fetiţa. Ea nu a
frecventat o şcoală obişnuită, deoarece conducerea circului
angaja meditatori care Îi Însoţeau. Copiii artiştilor de circ erau
şcoliţi la sfârşitul zilei, după ore lungi de antrenamente pe
sârmă.
Circarii mai În vârstă luau deciziile legate de ceea ce
urmau să Înveţe copiii şi cât de mult timp urmau să exerseze.
Curând fetiţa a Învăţat să accepte ceea ce era Învăţată şi să
execute comenzile fără să le pună la Îndoială. Cei care aveau
mai multă experienţă În mersul pe sârmă au povăţuit-o să nu
strănute, să nu râdă sau să plângă cât timp era acolo sus,
altfel ar putea cădea de pe sârmă şi s-ar răni. De aceea fetiţa
a continuat să exerseze până când a fost În stare să ofere o
reprezentaţie fără să i se poată citi vreo emoţie pe chip.
Şi-a Învăţat bine lecţia, fapt pentru care a devenit o
tânără remarcabilă În ceea ce făcea. Părea mulţumită să
continuie tradiţia de familie. Era dispusă să călătorească dintr-
un oraş În altul. Totuşi, parcă era prea pustiu În jur. Nu erau
mulţi tineri de vârsta ei printre circari. Dar niciodată nu s-a
gândit la ce ar fi vrut să facă dacă scenariul vieţii nu ar fi fost
decis În locul ei.
Într-una din nopţi, după reprezentaţie, tânăra a făcut o
plimbare pe câmpul din spatele cortului. La un moment dat a
dat peste un pisoi moale şi jucăuş care alerga vesel după un
şoarece de câmp. L-a mângâiat şi a căutat ceva de ~ânc~~e
pentru el. Părea fascinată de plăcerea cu care pISOiul IŞI trala
acele momente din viaţă, sărind, alergând şi reacţionând la
orice mişcare. De atunci, când circul era În oraş, ea se furişa
noaptea pe câmp. Privea cu Încântare pisoiul şi ÎI hrănea.
95
 Adora sunetul scos de acela atunci când torcea dacă îl
r - Încerc să o antrenez ca să o putem folosi la circ. Dar
scărpina după urechi. Era încântată când animalul i se freca
de picioare mulţumit. Micuţa creatură nu părea să aibă un
cămin al ei. De aceea fata a decis să o ia cu ea în turnee. "Voi
putea antrena această pisică Încât să dea reprezentaţii
precum leii!", şi-a spus ea.
Circul şi-a continuat peregrinările. Pisoiul a crescut.
Avea o blană stufoasă şi mătăsoasă şi nişte ochi foarte
frumoşi. Prindea şobolanii din corturi şi torcea când era
mângâiat. Totuşi, lucrurile nu mergeau atât de bine între
artistă şi pisica ei. Degeaba a Încercat tânăra să antreneze
pisica. Aceea nu se aşeza la comandă, nu stătea nemişcată şi
nu se rostogolea atunci când i se spunea. Cu cât refuza mai
mult antrenamentele, cu atât se mânia mai tare stăpâna ei.
Dre~t p:deapsă a încercat să o încuie în rulotă. Dar pisica a
reuşit sa evadeze. S-a gândit chiar să întrebuinţeze biciul
folosit în reprezentaţiile cu leii. Însă a durut-o mai mult pe ea
decât pe pisică. Conflictul dintre cele două părea iminent.
Pisica refuza să fie antrenată.
.. . - Dacă nu execuţi trucurile pe care le vreau poţi să îţi
Iei adio de la mâncarea specială pentru pisicii i-a strigat într-o
noapte. Nu ai decât să îţi găseşti singură mâncare!
Pisica a încercat să se frece de piciorul stăpânei şi să
se caţere torcând în poala ei. Dar ea a îndepărtat-o cu piciorul.
- Dacă nu mă asculţi poţi să uiţi de mângâieri! a pufnit
ea către pisică.
Într-o seară a primit în rulotă vizita unui prieten. Acela
a observat felul în care interacţionau cele două. Pisica mieuna
de foame, dar tânăra nu îi dădea atenţie. Iar când s-a apropiat
cerşind să fie mângâiată a fost îndepărtată brutal cu piciorul.
- Ce ai zice să te scap eu de această pisică specială?
a întrebat prietenul după ce le-a observat.
- Ce vrei să spui cu asta? Iubesc pisica! a răspuns
gazda, întrebându-se cum se putea cineva îndoi de ceva atât
de evident.
.. .-. N~ ? iubeşti! Nu o hrăneşti, o mângâi doar arareori şi
II permiţi sa 111 stea în poală numai din când în când. Cum poţi
crede că o iubeşti când de fapt o tratezi în felul acesta?
96
-
•
ea refuză. Nu ştiu de ce nu o pot antrena! Leii, pe de altă
parte, sunt foarte bine pregătiţi. M-am gândit că dacă nu o
hrănesc şi nu o mângâi poate că se va da pe brazdă şi va face
tot ceea ce vreau eu.
- Dacă ai vrut un animal ce poate fi antrenat, atunci ar
fi trebuit să îţi achiziţionezi un câine. Toată lumea ştie că o
pisică nu poate fi antrenată! De fapt aceasta este una dintre
caracteristicile lor care stârneşte admiraţia! a fost explicaţia
prietenului.
- Cred că glumeşti! De ce ar vrea cineva o pisică care
nu poate fi dresată să se supună proprietarului ei?
- Aceia dintre noi care iubesc pisicile găsesc multe
motive pentru care fac asta. Sunt nişte animale moi, care au
mare grijă de igiena lor. Te scapă de şobolani şi dacă le
hrăneşti şi le mângâi îndeajuns îţi oferă în schimb dragostea
lor, torcând şi stând ghemuite în poala ta ore întregi. Le poţi
oferi libertate deplină pentru că Îşi pot purta de grijă. Sunt mai
uşor de întreţinut decât câinii. Le poţi lăsa singure multă
vreme. Atâta timp cât au mâncare suficientă şi o tăviţă a lor se
vor descurca de minune. Dar motivul cel mai important pentru
care iubitorii de pisici le admiră este faptul că ne învaţă despre
ceea ce înseamnă libertatea. Ele ne învaţă că poţi îndrăgi o
pisică fără să o ai în stăpânire. Mai mult, putem iubi o pisică
fără ca să fie antrenată să se supună tuturor comenzilor
noastre. De asemenea ne învaţă că dragostea şi controlul nu
sunt compatibile. Aşadar, deoarece nu pari capabilă să
înţelegi toate acestea, ai face mai bine să îmi dai mie pisica. Îţi
voi căuta un câine în schimb. Pe acesta îl vei putea antrena pe
placul inimii tale. Mai gândeşte-te!
Spunând asta prietenul a ieşit pe uşă afară, nu înainte
de a o asigura că se va întoarce după pisică.
Fata s-a aşezat pe podea şi şi-a privit pisica. A
început să se gândească la ceea ce i s-a spus. Apoi a hrănit-o
cu mâncarea preferată. A urmărit-o cum torcea şi i se freca de
picior, cum se preumbla prin rulotă şi îşi făcea de lucru. Atunci
a remarcat că animalul îşi alegea singur cărarea. Pisica s-a
97
ghemuit lângă ea şi fata a adormit cu capul rezemat de un
scaun. A căzut într-un somn adânc şi liniştitor.
Nu a trecut mult şi a început să viseze. Se făcea că
nu mai era om, era pisică. S-a simţit liberă să facă orice dorea.
Era eliberată de respectarea comenzilor acelora care se
considerau cunoscătorii modului în care ea trebuia să îşi
trăiască viaţa. În sfârşit nu se mai supunea dorinţelor lor!
98
Alerga peste câmpii şi se simţea încântată de tot ceea ce o
înconjura! Era diferit de tot ceea ce simţise până atunci!
Când s-a trezit a fost cuprinsă de un sentiment nou:
unul de răzvrătire şi independenţă. Şi-a simţit inima pregătită
să cuprindă noi înţelesuri. Nu a vrut să mai continuie cariera
de circar. În schimb a vrut să îşi găsească propriul drum în
viaţă, folosindu-se de înţelepciune pentru a decide încotro să o
apuce.
Apoi şi-a anunţat familia că urma să părăsească
circul. La auzul veştii ei au reacţionat întocmai cum a
reacţionat şi ea când nu a putut antrena pisica. Ea a înţeles
asta acum şi totuşi a plecat.
Era prima dată În viaţă când făcea ceea ce îi dicta
inima. A Însoţit-o prietena ei, pisica. Dacă ar fi dresat-o nu ar fi
aflat niciodată ce Însemna libertatea. De atunci găsea zilnic
modalităţi prin care să Îi arate pisicii că a înţeles adevăratul
sens al iubirii şi al darurilor pe care aceasta le-a adus in viaţa ei.
99
 Darurile regelui
Problemele vizate: persoana al cărei dar este mereu însoţit
de o condiţie sau de o povară; o persoană care vrea să deţină
controlul într-o relaţie; co-dependenţa.
Potrivită pentru: persoane de la vârsta de 10 ani în sus.
Mesajul transmis: Oferă doar ceea ce poţi oferi fără
constrângeri! Învaţă să refuzi cadou riie însoţite de condiţii
inacceptabile!
Simbolurile şi metaforele: - sforile = condiţiile ataşate
darurilor;
- S-a ataşat de supuşi = Nu putea face diferenţa între el/ea şi
ceilalţi;
- Cavalerul = înţelepciunea subconştientului.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
persoanei înţelepte (al cavalerului).
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un bărbat adult. În
schimbul dragostei pe care o oferea membrilor familiei lui, el le
pretindea perfecţiunea în tot ceea ce făceau. Părea incapabil
să înţeleagă că aceia erau indivizi unici, cu dreptul de a-şi
decide propriul sistem de valori şi mod de a întreprinde ceva.
A fost nevoie de o recitire a poveştii după şase luni. Nu a fost
însoţită de explicaţii. Atunci când cel care asculta punea vreo
întrebare cititorul o evita şi citea altă poveste. Comportamentul
bărbatului adult s-a schimbat dramatic.
100
Darurile regelui
A fost odată ca niciodată un rege foarte inteligent şi
extrem de bogat. Dorinţa lui era să rămână aşa, dar îl
preocupa foarte mult şi durata domniei. A hotărât că era
absolut necesar să devină cea mai autoritară persoană din
regat. De asemenea, era un rege generos, oferind cadouri
supuşilor. Totuşi, darurile erau neobişnuite. Întotdeauna lega
nişte sfori de ele. Aceasta s-a dovedit a fi o mare problemă.
Sforile se înnodau mai tot timpul iar cei care primeau cadourile
se împiedicau de ele. Cu cât creştea numărul darurilor, cu atât
mai mult se încurcau supuşii în sfori. Mai mult, regele a
complicat situaţia. A insistat să tragă de sfori. ÎI preocupa dacă
darurile erau întrebuinţate "aşa cum trebuie". Unele dintre sfori
erau atât de încâlcite încât au ajuns să se ataşeze până şi de
corpurile supuşilor.
Adepţii regelui îl iubeau şi adorau să primească
daruri. Însă au început să se simtă extenuaţi din cauza sforilor
în care se tot încurcau. Prin urmare, le era tot mai greu să se
bucure de ceea ce primeau de la rege. Curând supuşii erau
mai degrabă furioşi decât recunoscători. Dar şi-au dat seama
că regele lor era înzestrat cu multe însuşiri pozitive şi că
intenţiile îi erau bune. Au decis să discute problema cu un
cavaler bătrân şi foarte înţelept. I-au cerut aceluia să
vorbească cu regele, ştiind că vorbele-i înţelepte erau
ascultate de suveranul lor.
Cavalerul a acceptat. Într-o seară cei doi au petrecut
multe ore consfătuindu-se. Schimbarea a venit repede. Era
uimitor. Chiar din dimineaţa următoare regele a luat înapoi
toate acele daruri pe care nu le-ar fi oferit fără anumite
constrângeri. Spre bucuria supuşilor cadou riie care le-a fost
îngăduit să le păstreze erau lipsite de sfori.
101
 Bucătile
, din statuie

Problema vizată: gândirea fragmentată care nu se

reîntregeste atunci când abuzul se termină.

Potrivită pentru: vârste începând de la 8 ani.

Mesajul transmis: În timpul abuzului o gândire fragmentată

constituie o tehnică de supravieţuire sănătoasă.
Reorganizarea gândirii fragmentate atunci când abuzul s-a
sfârsit este un lucru sănătos si pozitiv. Rezultatul va consta
într-un sine fără cicatrici. .

Simboluri si metafore: - statuia = sinele;

- germanii'; abuzul;
- tăiată în bucăţi = gândire fragmentată ca tehnică de coping (a
face fată);
- contrabandă dincolo de liniile inamice = gândire fragmentată
pentru ca agresorul să nu-i poată distruge victimei simţul
identitătii ;
- împachetată în siguranţă şi depozitată = sinele/ego-ul este
pregătit să fie vindecat printr-o tehnică sănătoasă;
- Afrodita şi Apolo = zeiţă şi zeu simbolizând frumosul.

Elemente ale povestii care pot fi modificate: povestea

poate fi rescrisă într-~n format mai modern, pentru cei care nu
îşi mai amintesc despre AI Doilea Război Mondial.

Notă: Povestea a fost scrisă ca să vină în ajutorul victimelor

Erau foarte fericiţi şi îşi iubeau regele. La rândul lor, care îsi fragmentează gândirea din cauza unui abuz. A fost
au început să se simtă îndreptăţiţi să îi ofere daruri. S-a scrisă' în asa fel încât acestea să înţeleagă că au ales o
dovedit că până la urmă toată lumea din regat a tras foloase
tehnică de supravieţuire înţeleaptă, dar atunci când abuzul se
de pe urma vorbelor rostite de cavaler. Şi nu e de mirare, de
sfârseste este momentul pentru o reîntregire într-o manieră
vreme ce adesea sforile mai mult îi încurcă pe cei care le
folosesc.
sănâta'asă din punct de vedere emoţional.

102 103

-- - ~---------~-
 părea că nu va găsi niciodată drumul spre America pentru a-şi
Bucătile
, din statuie
reasambla statuia.

ln timpul celui de AI Doilea Război Mondial, În Franţa

locuia şi muncea o artistă foarte talentată. Ea se numea
Madame Celime. Schiţa şi sculpta statui frumoase din piatră.
De la mile depărtare veneau oameni ca să îi admire munca si
să Îi complimenteze Îndemânarea. Toată viata ei Madam~
o
Celene a visat să cioplească o statuie care să reprezinte pe
Afrodita, zeiţa grecească. Susţinută de Încurajările
admiratorilor, Într-o zi a purces În a-şi Îndeplini visul. I-au
trebuit multe luni ca să termine statuia, dar În cele din urmă
totul a fost gata. Artista a dorit să Îsi expună lucrarea În Paris.
ln consecinţă, a demarat căutarea iocului perfect. Dar, vai! Pe
când lua o hotărâre În acea privinţă, a primit veşti cum că
nemţii invadau Franţa. Se Îngrozea la gândul că statuia
Afroditei ar putea fi stricată sau chiar distrusă de război. S-a
gândit multă vreme cum să o salveze. Stia că nemtii ar
distruge-o sau chiar ar fura-o dacă ar da de ~a. Cea mai mare
parte a vieţii plănuise sculptarea acelei opere de artă şi vroia
să se asigure că nimeni nu o va distruge.
ln cele din urmă s-a decis asupra unui plan: o va
desface, o va tăia În bucăţi mici. După aceea va face
contrabandă cu câte una, două părţi odată, până când toată
statuia se va afla într-un loc sigur şi va putea fi asamblată la loc.
Aşadar a Început să lucreze cât mai prudent şi mai repede.
Madame Cele ne s-a deghizat într-o fată de la fermă si a ascuns
câteva piese din statuie printre legumele dintr-un c~r. A trecut
de multe ori cu carul printre liniile inamice spre locuri mai sigure.
~"'~
Se Întorcea pentru a lua din ce În ce mai multe părţi ale statuii, / , - .... -,'''' (" ~
~".~ ,
~ " ';"-.'

până când a pus-o la adăpost de soldaţii nemţi.

Apoi a găsit o familie care se Îndrepta spre America.
l-a rugat să preia piesele preaiubitei statui pentru a o duce la
loc ferit de orice fel de primejdie. Aceia au încuviinţat. Sperau
ca Madame Celene să li se poată alătura curând. Din
nefericire nu a fost să fie asa. Artista a fost atât de afectată de
război Încât a suferit o depresie. Au trecut luni de zile si se
lntre timp, piesele stăteau frumos Împachetate În cutii
sigure. Erau depozitate În podul familiei americane. Acei
samariteni continuau să o aştepte pe artistă. Pe de altă parte
Madame Celene i-a implorat În scris să reasambleze chiar ei
opera de artă, astfel Încât să se poată bucura de splendoarea

104 105
ei. Dar familiei i-a fost teamă să ia asupra sa munca
respectivă. Nu credeau că îşi vor da seama cum s-o facă.
Totusi, la îndemnul femeii, au decis să încerce. Cu
instr~ctiunile ei în fată au început reasamblarea statuii. În cele
din ur~ă, cu multă' grijă, au reuşit să ducă la bun sfârşit
treaba. Statuia Afroditei era şi mai frumoasă decât atunci când
Madame Cele ne a creat-o.
l-au trimis artistei o fotografie înfăţişând lucrarea
reconstruită. Bucuria de a-şi vedea visul prinzând viaţă a fost
copleşitoare. A depăşit depresia. În schimb a găsit tăria
necesară pentru a merge în Statele Unite. A găsit un loc
special pentru a-şi expune opera. Toţi cei care o vedeau îi
interpretau frumuseţea şi analizau personalitatea măreţului
artist care o crease.
Dar puţini au fost aceia care au înţeles cât de
anevoioasă a fost calea pe care a trebui s-o urmeze statuia.
Doar aşa la capătul drumului a izbutit să fie întreagă şi
frumoasă.
106
Un crocodil În parc
Problema vizată: părintele care nu îşi protejează copilul
împotriva unei persoane care îl abuzează.
t
Potrivită pentru: părinţii de orice vârstă.
I
I
Mesajul transmis: dragostea de sine (respect şi încredere în
sine) presupune perceperea obiectivă a l~mii, p~otejarea celor
dragi şi a ta împotriva celor care abuzeaza de cel din JUr.
Simboluri si metafore- bijuterii le = copiii;
- crocodilul '= persecutorul;
_ a nu putea vedea = tehnica folosită de mulţi părinţi care
închid ochii în faţa abuzului care se întâmplă chiar în faţa lor.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: a schimba
plimbarea cu o alergare uşoară ("jogging") sau viceversa.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru mama unei paciente
adulte. Deoarece îşi amintea multe abuzuri suferite în
copilărie, pacienta a cerut această poveste pentru mama sa:
Mama continua să nege că ceva s-ar fi întâmplat. Poate fi
asociată cu o casetă de poveşti pentru copii, pentru a ajuta
părintele să îşi protejeze copilul.
107
----~~-~-~ ----- -
 Încât să observ pe cer doar curcubeiele. Nu vreau să văd
Un crocodil În parc
furtunile sau Întunericul.
O vreme medicul i-a cântărit cererea. Apoi a răspuns:
- Curcubeul vine după furtună şi nu poţi să ÎI vezi
A fost odată ca niciodată o femeie deosebită. Ea era
decât dacă vezi si furtuna care l-a produs!
binecuvântată cu multe bogăţii. Deţinea rochii frumoase,
- Ei bine, nu vreau să văd fulgere deoarece Îmi este
bijuterii de multe culori şi avea nişte ochi minunaţi care
teamă de ele! a fost răspunsul femeii.
străluceau la soare.
Într-una din zile se plimba prin parc, admirând
mândria copacilor, a florilor şi gingăşia micilor animale care
alergau prin iarbă. Deodată a venit la ea un crocodil şi i-a cerut
bijuteriile. Femeia şi-a Închis ochii şi a spus:
- Nu vreau să văd asta! Aş suferi prea mult dacă aş
vedea cum Îmi iei bijuteriile.
- Doamnă, nu Îmi pasă ce faci! a râs crocodilul. Tu
doar dă-mi bijuteriile!
Aşadar i-a înmânat toate bijuteriile, dar cu ochii
Închişi. Nu a opus nici un fel de rezistenţă. A~oi şi-a continuat
plimbarea, pretinzând că jaful nu a avut loc. In zilele care au
urmat femeia şi-a reluat plimbările. Curând Însă şi-a dat
seama că totul În jurul ei era din ce În ce mai şters. Florile nu
mai erau plăcute, şi de asemenea nu mai vedea culoarea
cerului.
Cu fiecare zi care trecea plimbarea o răsplătea tot
mai putin. Nu mai era În stare să vadă frumusetea care o
Înconju~a. Ciudat lucru Însă! În loc să îi fie teamă, se simţea În
siguranţă, tocmai pentru că nu mai putea vede crocodilii care
pândeau din Întuneric.
Îi era tot mai greu să se plimbe şi În cele din urmă a
renunţat la a mai merge În parc. Oricum nu mai vedea pe
unde mergea ... Stătea tot timpul acasă. Vecinii o vizitau şi se
interesau de motivul pustniciei sale. Femeia le-a explicat că
avea probleme cu ochii. Atunci ei i-au recomandat un
oftalmolog renumit.
După ce şi-a făcut programare, pacienta s-a prezentat
la cabinetul medicului. Când s-au asezat ea a spus:
- Ceva este În neregulă cu' ochii mei. Îmi este greu să
mă uit la lume ... Dar aş vrea să Îmi vindeci ochii În aşa fel
- Dar dacă ai observa cum porneşte un fulger, poate

108 109

- --------------
 că te-ai putea feri din cale-i şi nu ai fi rănită!
Femeia a reflectat asupra acelor cuvinte. Apoi au
discutat si despre alte lucruri. După un timp pacienta a ajuns
să vadă altfel lumea. A Înteles ce Îsi dorea cu adevărat si de
ce avea nevoie. I s-au pus niste' picături speciale În ~chi.
Leacul îi permitea să vadă lumea aşa cum era În realitate. În
sfârşit era pregătită să vadă cu adevărat. Atunci inima i s-a
deschis ca să Întâmpine lumina pe care o găsea pretutindeni
În jur.
A plecat de la cabinet cu gândul să facă o plimbare În
parc. Zăbovise mult prea mult. A fost atentă la flori, la copaci şi
la micile animale care alergau prin Împrejurimi. Dar a observat
si un crocodil care pândea de după un copac. Femeia a fost În
~tare să ÎI denunţe la poliţie şi crocodilul a fost luat din parc.
După acel incident s-a întors acasă. S-a gândit la
darul primit, acela al unei noi viziuni, şi a devenit receptivă la
un nou mod de Întelegere a vietii. Nu după multă vreme a
Înfiinţat un comitet de supraveghere a vecinătăţii. În felul acela
femeia se asigura că ori de câte ori vreun crocodil ar pândi din
Întuneric, ar fi repede observat si îndepărtat de acolo.
110
..
Satul care a învăţat să se spele
Problemele vizate: o gândire rigidă, inflexibilă şi fixă; o soluţie
unicăpentru rezolvarea problemelor.
Potrivită pentru: adolescenti, si
, adulti.
,
Mesajul transmis: A fi categoric şi rigid poate Însemna a fi
Într-o Închisoare care limitează drastic accesul la bogăţiile
vieţii.
Simbolurile şi metaforele: - noroiul care acoperă pielea = tot
ceea ce deformează percepţiile sau care limitează gândirea
Într-o manieră ce determină rigiditatea;
- incapacitatea de a Întoarce capul, de a se apleca, de a privi
În mai mult de o singură direcţie = consecinţele rigidităţii:
prejudecata, percepţii deformate, incapacitatea de a lua În
considerare şi alte eventuale opţiuni;
- a dispune de foarte puţină mâncare = rigiditatea limitează
optiunile, ideile si experientele care hrănesc mintea, inima si
sufletul; " ,
- cascada = orice experienţă care luminează sau eliberează
persoana În cauză din legăturile rigidităţii.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: Dacă cel care
ascultă povestea prezintă o anumită formă de rigiditate, atunci [
i
se pot adăuga simboluri şi/sau metafore specifice.
Notă: Această
poveste am scris-o În memoria tatălui meu.
ri
Modul său rigid de a gândi şi de a privi lumea l-a Împiedicat În
a-şi da seama cum să Îşi atingă potenţialul maxim.
111
---------------------------.
 Satul care a învăţat să se spele bată peste sat. A fost atât de puternic Încât i-a răsucit pe
oameni până când i-au orientat Într-o nouă direcţie. Erau prea
inflexibili ca să se reÎntoarcă la vechea pozitie. Aceea a fost
A fost odată ca niciodată un sat care era adesea ziua În care s-au văzut siliţi să o apuce În cu totul altă direcţie
măturat de vânturi şi prea puţin spălat de ploi. În repetate
În căutarea hranei.
rânduri murdăria din sat era suflată În vârtejuri gigantice.
Păreau mici tornade. Multi oameni, de Înăltimi si vârste diferite
locuiau În acel sat. Când se năşteau, bebel~şii erau foarte
diferiţi de adulţi: puteau alerga În toate direcţiile, Îşi puteau roti
capetele, râdeau, se ridicau atunci când cădeau, Îsi Îndoiau
picioarele, mâinile, chiar si corpurile. Oricum, pe măsură ce
creşteau avea loc un fenomen ciudat. Murdăria vânturată pe
uliţele satului Începea să se lipească de pielea copiilor. Şi
pentru că sătenii nu cunosteau semnificatia dusurilor, mizeria
se aşeza În tot mai multe straturi pe piele, până devenea
foarte tare, rigidă şi groasă. Copiii puteau din ce in ce mai
puţin să Îşi Îndoaie mâinile, picioarele sau chiar să alerge. Iar
când deveneau adulţi murdăria era atât de groasă Încât nu Îşi
puteau mişca capetele ca să se uite şi În alte direcţii. Adulţii
satului erau tare ţepeni, se deplasau numai Înainte, observau r:
prea puţine În lateral şi În spate. Puteau sta doar Într-o singură
poziţie şi priveau Într-o singură direcţie.
Sătenii au acceptat schimbările survenite În viaţa lor
I
pe măsură ce Înaintau În vârstă, crezând că era ceva perfect
t
normal şi inevitabil. Nu mai văzuseră un adult care să se
Înfăţişeze altfel decât acoperit de un strat gros şi dur de
mizerie care Îi obliga să fie categorici, rigizi şi duri.
Ploaia cădea În cantităţi mici În acele locuri. De aceea
şi mâncarea era puţină iar sătenii erau nevoiţi să se deplaseze
pe distanţe mari pentru a găsi ceva de mâncare. Dar din
cauză că erau atât de rigizi şi priveau Într-o singură direcţie,
de cele mai multe ori nimereau exact În locurile În care
merseseră şi părinţii şi bunicii lor.
Explorau mult prea puţin mediul În care trăiau, ceea
ce presupunea foarte puţine alimente descoperite şi cunoştinţe
Astfel, au dat peste o pădure luxuriantă În care se afla
precare despre lumea În care Îşi duceau vieţile.
o cascadă Înaltă şi ispititoare. Au văzut cum păsările zburau
Într-una din zile un vânt foarte puternic a Început să
prin perdeaua de apă, dădeau din aripi şi se primeneau. Erau
i
. . . ._ _ _ _ _ _ _ _ _ _11.2_ _ _ _ _ _ _•
2
_ - . - - -_ _ _ _ _ _.11.3. . . . . ._ __ _ ~I
curate. Sătenii le-au urmat exemplul. Apa a intrat în contact cu amestece între ele. Era firesc de vreme ce strigătul acelui
învelişul gros de murdărie, l-a înmuiat şi l-a spălat de pe vecin le-a dezvăluit un nou mod de gândire. Vedeau lucrurile
trupurile oamenilor. şi se comportau altfel.
Nu mai aveau impurităţi în ochi, urechi, nas, sau Într-o zi însorită toţi locuitorii celor două sate s-au
gură. Dar pentru că erau obişnuiţi cu rigiditatea şi cu privitul întâlnit. Au organizat un festival măreţ. Erau însă acolo
într-o singură direcţie, nu au conştientizat imediat lipsa mâncăruri aduse din locuri foarte diferite. Iar întrecerile şi
învelişului dur care mai demult îi imobiliza. cursele de atletism implicau: o mobilitate maximă a corpurilor,
S-a întâmplat totuşi, ca în pădure să mai fie şi un privire ageră şi coordonare între vedere şi muşchi. Cei care au
sătean dintr-o localitate vecină. Acela i-a strigat pe un ton scăpat doar recent de murdărie erau oarecum în urma acelora
prietenos. Sătenii erau foarte surprinşi. S-au întors cu toţii spre care erau în st~re să alerge, să sară, să vadă în orice direcţie
locul din care străbătea vocea aceea. Unul câte unul a !oată viaţa lor. Insă au recuperat foarte repede acel handicap.
remarcat lipsa acoperământului care i-a ţinut prizonieri şi i-a In cele din urmă la sfârşitul zilei premiile au fost împărţite în
împiedicat să vadă, să audă, să se mişte şi să se bucure de mod egal între cele două sate. Nu acela a fost finalul în cazul
tot ceea ce îi înconjura. S-au privit unul pe altul şi s-au locuitorilor. Ei nu au fost deloc dezbinaţi.
minunat de înfăţişările lor. Arătau altfel când erau curaţi. Cascada i-a ajutat pe săteni să descopere realitatea:
Aveau pielea ca a copiilor de vârste fragede. rigiditatea putea însemna închisoare. Din fericire au găsit
Degetele se mişcau iar pielea avea o strălucire metoda de a se elibera şi de a rămâne liberi.
aparte. Au început să îşi testeze agilitatea trupurilor: alergau,
se aşezau, se aplecau şi îngenunchiau. Erau în culmea
fericirii. Râdeau de bucurie că au scăpat de închisoarea ce-i
ţinuse prizonieri toată viaţa. Apoi au continuat să alerge pe
sub pânza de apă a cascadei ca nu cumva vreo urmă de
murdărie să fi rămas pe ei.
Nu după mult timp sătenii au intrat în vorbă cu omul
care îi strigase mai devreme din pădure. Şi-au dat seama că
acela le vorbea limba şi arăta exact ca ei. Totuşi musafirul
dispunea de un vocabular mult mai bogat şi era în stare să
alerge, să sară, să se aşeze şi să râdă cu o mare uşurinţă.
Mai mult, el nu era nici pe departe la fel de slab ca şi ei.
Vânătorii vecini se îndreptau spre orice loc în care era
mâncare. Deci aveau mai mult succes în a găsi ceea ce le era
trebuincios. Aşa că s-au întors în sat şi au condus pe toată
lumea la cascadă. S-au spălat cu toţii ori de câte ori a fost
nevoie până s-au eliberat de toată mizeria.
În cele din urmă chiar au mutat satul mai aproape de
acea cădere de apă, pentru ca de fiecare dată când se
murdăreau sau se umpleau de noroi să se poate curăţa mai
lesne. Populaţiile celor două sate învecinate au început să se

114 115
 Bărbatul care mergea cu spatele
Problemele vizate: bărbaţii şi femeile care au avut o mamă
abuzivă emoţional care i-a înjosit şi i-a umilit încă din copilărie;
adesea aceste mame au tulburări de personalitate de tip
borderline şi îşi complimentează copilul foarte rar, sau poate
chiar niciodată; deveniţi adulţi, copiii sunt adesea incapabili să
se despartă de ea, aşa cum ar fi normal; motivul rezidă în
faptul că ei continuă să încerce să îi câştige dragostea;
bineînţeles că este un deziderat imposibil, de vreme ce mama
este centrată pe sine şi incapabilă să ofere iubire altcuiva
decât sieşi.
Potrivită pentru: adolescenţi până la adulţi.
Mesajul transmis: Eşti în stare să găseşti o cale prin care să
te preţuieşti şi să te separi de mama ta cea abuzivă din punct
de vedere emoţional! Ea nu îţi va oferi niciodată lucrul de care
ai nevoie, aşa că trebuie să îl cauţi în altă parte!
Simbolurile şi metaforele: - mersul cu spatele = a continua
să crezi că trebuie să obţii dragostea mamei şi aprobarea ei ca
să îţi poţi continua viaţa;
-funia din jurul fiului = simbolizează copilul amăgit de mamă; la
fel, se referă şi la mama cea narcisistă care naşte copii doar
ca apoi aceştia să îi poată satisface nevoile.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul
personajului principal şi al abuzatorului.
Notă: Povestea aceasta am scris-o pentru o colegă al cărei
soţ continua să fie controlat de o mamă abuzivă şi centrată pe
sine.
116
Bărbatul care mergea cu spatele
A fost odată ca niciodată, într-un regat nu prea
îndepărtat, o regină care se admira fără întrerupere în oglindă.
"Ce femeie frumoasă sunt!" îşi spunea. "Cât sunt de isteaţă,
de viguroasă şi de puternică!" Zâmbea când rostea acele
cuvinte de laudă, astfel încât imaginea reflectată zâmbea la
rândul ei. Faţa aceea zâmbitoare îi confirma punctul de vedere
referitor la cât de atractivă şi de minunată era.
Într-o zi, într-un mod destul de surprinzător, regina a
rămas însărcinată. Copilul care-i creştea în pântece i-a
modificat trupul. Avea senzaţia că nu mai era atrăgătoare. De
aceea şi-a dezlănţuit furia, blestemând pruncul pe care îl purta.
Când i-a venit sorocul femeia a născut un băiat, dar l-a
încredinţat repede în grija servitori lor. Ei trebuiau să îl crească,
de vreme ce mama era interesată prea puţin de el. Cu toate că
era furioasă pe copil regina avea în continuare nevoie de
asigurări suplimentare că era o fiinţă minunată. De aceea şi-a
blestemat propriul băiat. A chemat o vrăjitoare din pădurea cea
întunecată. O mai chemase de multe ori, atunci când trebuia să
vrăjească pe cineva ca să îl controleze. Aşadar i-a cerut
bătrânei să arunce o vrajă asupra copilului în aşa fel încât să fie
nevoit să meargă cu spatele şi să o admire, chiar şi atunci când
se îndepărta.
Într-adevăr, când a început să meargă tânărul prinţ
înainta cu spatele. Îi era foarte greu pentru că nu vedea pe
unde călca. De aceea se împiedica de cele mai multe ori şi
cădea. Cu toate acestea, regina a devenit curând nemulţumită
de întreaga situaţie. Nu îi mai ajungea că prinţul se deplasa cu
spatele. Dorea şi altceva: băiatul trebuia să o admire neîncetat
şi să îi dedice ode. A pus aceeaşi vrăjitoare să lege piciorul
tânărului cu o funie invizibilă care să îl împiedice să plece prea
departe de ea. A înţeles că odată înfăptuită dorinţa, deţinea
control asupra legăturii, putând să smucească de funie atunci
când fiul ei ar pleca în locuri îndepărtate.
117
 Prinţul creştea dar blestemul îi înceţoşa vederea tot cu exactitate despre ce fel de forţă era vorba. Iar el nu i-a
.: , ..
mai mult. Îi amintea mereu mamei sale cât era de frumoasă, crezut. În schimb, mama lui îi răspundea că acel fel de a merge
de puternică şi de inteligentă. Cu toate acestea, indiferent de era un dar special destinat doar prinţilor.
câte laude îi aducea, cântecele nu păreau să prisosească.
Regina pretindea să i se spună din ce în ce mai multe cuvinte
frumoase despre minunăţia, strălucirea şi frumuseţea
neegalată a ei.
Din cauză că se concentra prea mult asupra propriei
persoane se preocupa prea puţin de nevoile copilului. Prinţul
se mulţumea cu puţina grijă şi educaţie primite de la servitorii
care n aveau în grijă. Din cauză că era blestemat să meargă
cu spatele a văzut prea puţine ca să poată înţelege mersul
lumii şi care era calea optimă de urmat pentru a creşte şi a se
dezvolta în cel mai bun mod cu putinţă. Mai mult, nu era
nimeni care să îi hrănească inima, motiv pentru care aceasta
părea că are în ea o gaură imensă plină cu lacrimi.
Băiatul a devenit bărbat. A încercat să copieze felul
de a fi al altor bărbaţi, dar mersul cu spatele şi funia invizibilă îl
obligau să se preocupe doar de nevoile mamei: laude, cât mai
multe laude. Nevoile lui erau invizibile pentru regină. Ca o
consecinţă, pustietatea din inimă s-a adâncit şi lacrimile s-au
înmulţit.
Totuşi prinţul a devenit cumva conştient de acea
pustietate şi simţea că ceva era în neregulă. Dar cum blestemul
îşi avea rădăcinile în timpuri îndepărtate, când era doar un
copil, prinţul nu dispunea de nici o amintire care să TI ofere
înţelegerea motivului pentru care se deplasa altfel decât ceilalţi
oameni. Chiar şi ca adult se aventura afară din castel. Dar
mama repede trăgea de funie dacă se întâmpla să meargă prea
departe sau să stea prea mult timp de unul singur.
Într-una din zile bărbatul a primit vizita unei bătrâne. (,",.
~::1 ~~ "-

Aceea fusese servitoare la castel pe vremea când el era numai

un copil. Femeia era pe moarte şi simţea nevoia să aibă sufletul
împăcat. De aceea era acolo: ca să TI aducă la cunoştinţă cum
regina, mama lui, a pus o vrăjitoare să îl vrăjească şi care au
fost consecinţele acelui blestem. Într-adevăr, în copilărie şi apoi
în adolescenţă au existat oameni care au sugerat existenţa unei
forţe care îl obliga să meargă cu spatele. Dar nu puteau explica
Dar de data aceasta era pregătit să se vindece.
Cuvântarea emoţionantă a bătrânei a l-a determinat pe acesta
să descopere o cale de a scăpa de blestem.
Bătrâna a plecat şi el a început să plănuiască cum să
se elibereze de vrajă. Dar nu ştia cum. A citit mult, a discutat

118 119
cu diverse persoane, dar nimeni nu părea să ştie de ce avea
el nevoie ca să se elibereze. Apoi, într-o noapte, după o zi în
care a cugetat mult, prinţul a fost cuprins de un somn adânc,
dar neliniştit. A visat un înger înconjurat de lumină şi plin de
iubire. I-a şoptit uşor că avea să îl scape de blestem. Mai mult,
va putea percepe altfel funia ce îl ţinea legat de mama lui.
Apoi îngerul şi-a aşezat mâinile pe ochii bărbatului. Lumina
interioară a îngerului a trecut în ochii omului, alungând
întunericul. Lumina îi îngăduia să perceapă altfel lucrurile.
- Apleacă-ţi privirea şi uită-te la funie, l-a îndemnat blând.
Spre mirarea lui putea să distingă funia ce i-a fost
legată de picior încă de când a învăţat să meargă.
- Cum pot scăpa de ea? a fost întrebarea lui.
Îngerul a făcut de îndată rost de o foarfecă mare.
Fără să mai stea pe gânduri tânărul a tăiat funia. Atunci a avut
o senzaţie de libertate, ceva cu totul nou pentru el şi
neexperimentat până atunci. Totuşi era vorba despre acea
libertate pe care cei mai mulţi oameni o simt încă din copilărie
când se joacă şi aleargă pe cont propriu. Dar prinţul a început
să o trăiască numai la maturitate. Era învăluit de libertate.
- Totuşi, încă mă deplasez cu spatele! Cum să mă
întorc? L-a întrebat pe înger.
Acesta a înfăţişat-o pe regină admirându-se în
oglindă şi a spus:
- Ca să rupi acest blestem trebuie să te duci la regină
şi să îi spui acestea: "Rup blestemul pe care tu şi vrăjitoarea l-
aţi aruncat asupra mea ca să mă deplasez numai cu spatele şi
ca să îţi cânt mereu elogii! Mă întorc şi voi merge cu faţa. Voi
merge mereu înainte de acum încolo!"
Mai mult, îngerul i-a şoptit în ureche că la trezire îl va
înzestra cu destul curaj încât să îşi înfrunte mama şi să iasă
de sub puterea blestemului. Apoi, visul s-a stins.
Într-adevăr, a doua zi de dimineaţă bărbatul s-a simţit
plin de curaj. Avea un scop anume. Se prea poate ca lipsa
funiei să-i fi insuflat încredere în sine. Sau poate că visul a avut
un mesaj foarte puternic. Datorită bătrânei şi îngerului din vis
prinţul nu a mai vrut să se deplaseze cu spatele. A înţeles acel
adevăr când s-a trezit. Era ziua în care urma să îşi schimbe
120
direcţia de mers. De aceea, bărbatul a mers cu spatele spre
castel, pentru ultima dată. Regina l-a văzut şi se aştepta să
audă laude de la el. În schimb a auzit vorbele pe care îngerul le-
a rostit în vis şi care trebuiau folosite ca să rupă vraja.
- Rup blestemul pe care tu şi vrăjitoarea l-aţi aruncat
asupra mea ca să mă deplasez numai cu spatele şi ca să îţi
cânt mereu elogii! Mă întorc şi voi merge cu faţa. De acum
încolo voi merge mereu înainte!
După ce a rostit acele cuvinte prinţul a putut să
meargă cu faţa, şi-a întors faţa de la regină şi s-a depărtat.
Regina s-a înfuriat. Şi-a dat seama că fiul ei era adult şi a găsit
puterea necesară eliberării de blestem. A început să strige şi
să arunce cu diverse lucruri, sperând să facă vraja activă din
nou. Şi totuşi, s-a întâmplat exact opusul. Cu cât devenea mai
de necontrolat, cu atât se schimba mai mult în ochii fiului ei.
Nu mai părea o femeie frumoasă, puternică, inteligentă. A
devenit o vrăjitoare urâtă, uşor de manipulat şi egoistă. I-a
pretins fiului să îi satisfacă în continuare orice dorintă si să îi
cânte elogii. Însă cu cât acela se îndepărta, înaintând c'u fata,
cu atât cererile mamei sale erau rostite mai tare. Printul nu mai
era controlat de blestem sau de vreun sentiment de ~inovătie,
folosite de mama lui pentru a deţine controlul. '
Prin urmare, mânat de sentimentul de libertate pe
care îl simţise mai întâi în vis, bărbatul s-a întors şi a plecat. A
lăsat-o pe regină să se descurce singură cu propria urâţenie.
Curând prinţul şi-a dat seama că îi făcea plăcere să se
deplaseze înainte. Obişnuia să petreacă zilele bucurându-se de
libertatea oferită de sentimentul că putea merge oriunde îşi
punea în minte. Fiecare pas făcut înainte îi vindeca inima si îi
dizolva lacrimile. Era ceva magic! Lacrimile au dispărut. Ga'ura
din inimă s-a vindecat şi tot ce a rămas a fost înţelepciune. Era
vorba de înţelepciunea câştigată din experienţa convieţuirii cu o
persoană care era în stare să blesteme pe cineva drag ca să îl
împiedice să crească si să se dezvolte, să devină bărbatul care
trebuia să fie. În fiecare zi, atunci când păşea înainte, îşi
promitea că nu va mai permite nimănui să îi lege o funie de
picior, sau să îl împiedice să meargă înainte şi să nu se
dezvolte în tot ceea ce îi era destinat să fie.
121
 Maşina cu piese lipsă discutat despre proiectare, motoare, marketing si multe alte
lucruri implicate în lumea vastă a omului de afaceri victorios. În
timp ce vorbeau bărbatul continua să încerce asamblarea
A fost odată ca niciodată un tânăr care a plecat de maşinii În ciuda lipsei pieselor. Dar fără succes.
acasă, şi-a lăsat familia şi a pornit la drum ca să îşi afle
norocul şi să vadă lumea. În timpul călătoriei şi-a dat seama
că se pricepea de minune să proiecteze şi să producă maşini
exotice de curse. Nu era o calitate moştenită din familie. Nu
era ceva care să prezinte interes pentru ea. Şi nici nu îl
învătase altcineva cum să construiască o masină. Asadar
aflase un talent care era numai al lui. A ajuns să aibă foarte
mult succes şi să fie vestit ca fiind un om de afaceri inteligent
şi creativ.
Zilele de lucru şi le petrecea în clădirea care îi găzduia
afacerea. Dar obişnuia ca în unele nopţi, după muncă şi la
sfârşiturile de săptămână să se deplaseze la un garaj. Acolo îşi
dădea silinta să asambleze o rablă, o masină care fusese
cândva descompusă în părţile componente. În clipa aceasta s-
ar părea că bărbatul ar fi fost în stare să rezolve foarte repede
problema. Într-adevăr ar fi fost de asteptat să reconstruiască
imediat maşina, având în vedere succesul imens datorat
construirii unora noi. Dar nu a fost aşa. Multe părţi necesare
asamblării automobilului lipseau. Iar modelul era unul atât de
vechi şi de rar încât bărbatul nu a reuşit să găsească piese de
rezervă care să le înlocuiască cât mai eficient pe cele lipsă.
Aşadar, în ciuda faptului că piesele lipseau, el a
petrecut noapte de noapte şi "week-end" de "week-end"
muncind fără succes. Se străduia să repare o masină care nu
avea cum să fie reparată (sau nu putea fi reparată).
Într-o după-amiază de sâmbătă, pe acolo se pomeni
un adolescent. L-a recunoscut pe bărbat dintr-o revistă despre
maşinile sport. De aceea s-a oprit şi s-a prezentat. Apoi a cerut
voie să privească şi să înveţe meserie. Celălalt s-a bucurat de
companie deoarece lucrul la masină devenise unul făcut în
singurătate. Mai mult, lui Îi erau dragi oamenii şi compania lor.
Adolescentul i-a pus Întrebări despre maşinile lui sport şi despre
Adolescentul îl privea În liniste cum devenea din ce În
modul În care ajunsese să aibă o afacere de succes. Au
ce mai frustrat şi cum se anatemiza. '

122 123
 Iar când nu a mai putut tace, a adresat următoarea
întrebare:
- De ce petreci atât de mult timp încercând să repari o
maşină ce nu poate fi reparată? Doar eşti binecunoscut pentru
că proiectezi şi construieşti maşini ce funcţionează foarte bine.
De ce nu folosesti timpul pe care îl pierzi aici ca să faci ceva la
care te pricepi?
Nimeni nu îl mai provocase pe acel bărbat până
atunci. Nimeni nu îl mai luase la întrebări în legătură cu ce şi
de ce făcea un anumit lucru. Dar pentru că era foarte inteligent
nu s-a arătat afectat de întrebare. I-a promis puştiului că va
analiza întrebarea si chiar asa a si făcut, în timp ce a mers
spre casă şi înainte să ad~armă. Chiar a şi visat despre
masină în noaptea aceea. Iar a doua zi de dimineaţă când s-a
treiit a privit lumea, maşinile lui sport şi maşina cea cu piese
lipsă cu alţi ochi. Şi-a dat seama că îşi pierdea timpu~
aptitudinile si resursele în tentativa lui de a repara o maşina
care nu puiea fi reparată. Doar se pricepea de minune să
construiască maşini sport care rulau atât de bine pe pistă! Şi
datorită faptului că era foarte inteligent, odată ce a
constientizat că îsi irosea vremea cu o masină ce nu putea fi
rep~rată în loc să o folosească pentru cev~ constructiv, nu a
mai călcat niciodată în garajul care adăpostea maşina rablă.
Totusi atunci când 'uneori ajungea pe acolo, dar nu
mai simţea n~voia să îşi petreacă timpul încercând să repare
ceva ce însă nu putea fi reparat.
Cât despre adolescentul care i-a deschis ochii spre o
nouă perspectivă asupra vieţii, bărbatul i-a dăruit o maşină
sport rosie nouă. Doar îl determinase să caute adevăratul
sens al vietii .
, , ceea ce este si ceea ce nu este important în
viaţă!
124
Sforile marionetei
Problemele vizate: în cazul copiilor: vina, stima de sine
scăzută şi convingerea că mai întâi trebuie să dispună de
iubirea mamei lor ca să poată fi mulţumiţi de ei înşişi (să se
iubească); percepţii deformate specifice copiilor crescuţi de
mame egoiste, narcisiste şi acaparatoare.
Potrivită pentru: adolescenţi de vârstă mai mare şi adulţi.
Mesajul transmis: Ai puterea de a te elibera de toate
convingerile negative şi distructive, sentimente şi atitudini
comportamentale pe care le-ai acumulat în timp ce ai fost
crescut deo mamă abuzivă şi de un tată slab căruia îi era
teamă de conflicte. ("Aceste sfori de marionetă îşi au originea
într-un alt timp şi într-un alt loc; îţi poţi da seama de modul în
care sunt legate, deci le poţi nimici strânsoarea!")
Simbolurile şi metaforele:- sforile de marionetă = exercitarea
unui control de tip psihologic;
- lumina din inimă = forţa proprie;
- i-a convins că marioneta nu era adevărată = nu a mai
recunoscut înţelepciunea laturii lor intuitive (Iobul drept al
creierului, subconştientul);
- sfori de marionetă încă ataşate = a atrage în continuare
persoane abuzive şi profitori şi a le acorda statutul de prieteni
şi iubiţi;
- îngerul/femeia bătrână =înţelepciunea subconştientului;
- cristal = a surprinde desluşit numeroasele aspecte ale forţei
proprii şi ale resurselor specifice unei persoane.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: povestea
poate fi adaptată pentru ascultători de gen masculin, prin
schimbarea acţiunilor, a gândirii şi a sentimentelor, în unele
specifice bărbaţilor; povestea mai poate fi întrebuinţată pentru
125
acele femei care nu s-au răzvrătit împotriva controlului abuziv
al mamei lor şi care continuă să fie controlate chiar ca şi adulţi.
Notă: O mamă narcisistă care foloseşte abuzul verbal şi
sentimentul de vinovăţie ca să îşi controleze copiii şi care se
foloseşte de ei pentru a-şi satisface nevoile este la fel de
distructivă ca părinte care exercită un abuz fizic. Mulţi adulţi au
vieţi prea puţin împlinite din cauză că duc până la moarte
asemenea sfori de marionetă ataşate de mamele lor. Nu
trebuie să fie aşa!
126
Sforile marionetei
A fost odată ca niciodată, într-un regat nu prea
îndepărtat, un rege şi o regină. Nu a trecut multă vreme de la
nunta lor şi regina născu un copil. Apoi mai născu unul. Cei
mai mulţi părinţi înţeleg că rolul lor presupune hrănirea fiinţei
mici, educarea ei, ca în cazul unei sămânţe de floare pe care
cineva o plantează în sol fertil. Sămânţei i se asigură
cantitatea necesară de apă, îngrăşământ, lumină naturală
până când devine o plantă puternică şi sănătoasă, cu flori
spectaculoase. Aşa cum sămânţa florii poartă în ea un astfel
de potenţial, la fel se naşte şi un copil: înzestrat cu putere
lăuntrică (în stare să crească, să se dezvolte într-un adult care
poate iubi şi care primeşte la rândul lui iubire, să îşi potenţeze
~
şi valorifice resursele - acea lumină interioară care devine din I
ce în ce mai strălucitoare şi mai activă dacă este îngrijită şi ,!
hrănită îndeajuns). Datorită sclipirilor şi razelor sale lumina i
interioară poate în mod clar oferi căIăuzire pe cărările sortite
ale vieţii. De asemenea ea poate atrage la sine şi pe cei a
căror lumină lăuntrică străluceşte cu putere.
I
Regina şi-a înăbuşit simţământul matern respingând
statutul de părinte care întreţine lumina lăuntrică a copilului şi
o încurajează să crească. Poate că ea însăşi nu avea una sau
poate că dezvoltarea ei s-a făcut numai spre interior şi numai
pentru binele propriu. Creşterea unui copil necesită imperios o
mamă care se bucură atunci când oferă ceva. Dar se pare că
regina afla plăcere doar în acele lucruri care îi hrăneau propria
individualitate. Şi pentru că se gândea mai întâi la persoana ei,
regina a decis că ar fi mult mai uşor să îşi satisfacă propriile
nevoi si să controleze dorintele familiei dacă toti ai ei ar deveni
niste marionete. A înteles că un copil se naste' cu capacitatea
de a vedea, de a învăţa şi de a cunoaşte... dar este o
capacitate care trebuie alimentată de căldura izvorâtă din
dragostea mamei. De fapt era exact motivul transformării
copiilor în marionete. Ştia că marioneta nu este adevărată şi
că se poate mişca Într-o anumită direcţie doar dacă este
127
controlată de cineva. Regina nu vroia să aibă copii care sunt
în stare să vadă şi să cunoască. Altfel ar putea înţelege că
mama lor se joacă cu minţile lor.
Ca să fie sigură că regele nu va interveni în buna
desfăsurare a planurilor ei, dar că va servi nevoilor ei, regina a
încer~at mai întâi să îl preschimbe într-o marionetă. Totuşi,
regele a refuzat aşa ceva şi nu a trecut multă vreme până
când s-a mutat de la castel. A plecat departe de familie.
Apoi, când fiecare dintre copii era încă mic, mama le-
a legat cu sfori picioarele, mâinile şi capetele. A început
sistematic să le spună că sunt marionetele ei. Bineînţeles că
pruncii nu erau marionete adevărate. Dar mama şi-a folosit
întreaga dibăcie şi toate şiretlicurile pentru a-i convinge că
sforile erau la locul potrivit şi că doar ea avea dreptul să le
controleze. Şi pentru că era măicuţa lor, nu a trebuit să
apeleze la vreo vrăjitoare ca să deţină controlul.
Anii au trecut. Copiii s-au făcut mari iar regina trăgea
de sfori din ce în ce mai mult. Îi manevra în aşa fel încât să îi
servească nevoile şi să meargă doar unde vroia ea. Atunci
când copiii se manifestau ca nişte marionete mama lor îi
recompensa numai cu aprobări. Erau păcăliţi să creadă că
sforile şi încuviinţările însemnau dragoste. Din cauză că
lumina lăuntrică a reginei părea interesată doar de ea şi pentru
că şi-a convins copiii de verldicitatea statutului de marionetă,
desi marioneta nu era ceva real, lumina din interiorul copiilor
afla cu greu hrana necesară dezvoltării. Poate copiii chiar au
uitat că erau fiinte adevărate.
Una di~tre fete, o prinţesă, era greu de controlat.
Uneori ea trăgea cu putere de sfori în direcţia opusă,
refuzând-o pe cea care nu şi-o dorea. Fata opunea o
rezistenţă probabil alimentată de lumina ei lăuntrică care nu
admitea nici o dominaţie. Sau poate că motivul era chiar o
tehnică incorectă de atasare a sforilor pe care regina a
întrebuintat-o. Îndiferent ca~e a fost motivul, situatia nou creată
a înfuriat:o pe mama fetei. În consecinţă a început să îşi atace
propriul copil ca si când ar fi fost un inamic, iar castelul, un
teatru de război. Cuvintele au devenit arme. Îi striga că era o
marionetă urâtă, respingătoare şi proastă. Apoi i-a spus că era
128
doar o păpuşă ireală fără inimă. De aceea nu va iubi niciodată
şi nici nu va fi iubită. Se bucura că regele nu era prin preajmă
ca să-i contrazică vorbele crude sau ca să intervină în felul ei
abuziv de a se comporta.
Timpul îşi urma calea iar tânăra prinţesă se revolta tot
mai des. Mama ei nu se mai oprea din a-i reaminti că nu era
adevărată şi că nu fusese înzestrată cu inimă. Adesea cuvintele
dure ale propriei mame cauzau un întuneric care coplesea
lumina lăuntrică a prinţesei. Totuşi ea părea uneori' să
conştientizeze ceea ce era cu adevărat. În acele momente un
foc interior îi era alimentat din abundentă. Era tot mai mult
conştientă de existenţa lui, ceea ce a atras' după sine refuzul de
a-i fi manevrate sforile ataşate de trup. Apoi, într-una din zile, pe
când regina o bombarda cu vorbe răutăcioase si abuzive
amintindu-i că era responsabilă pentru toată durerea' si tristete~
simţite de regină, tânăra a tras atât de tare de sfori î~cât ele' s-
au smuls din mâinile mamei. Regina nu le mai controla.
Tânăra fată se simţea liberă. A prins curaj şi s-a mutat
departe de mama sa. Vieţuirea pe cont propriu i-a adâncit
convingerea că era o fiintă adevărată. Mai mult a înteles că
era în stare să găsească persoane care să ~ ajute să îsi
dezvolte forţa lăuntrică. Era o datorie a părinţilori ei dar aceia
au dat greş în a o îndeplini.
Era descurcăreată si a demarat actiunea. Dar multi
dintre cei întâlniti păreau' să-si fi uitat si ei conditia de fiinte
adevărate. Unii semănau cu re'gina: aveau suflete luminate dar
lumina lor se ghida numai spre interiorul propriei persoane.
Din această cauză mulţi din cei pe care i-a crezut capabili să
ajute la îmbogăţirea ei interioară au eşuat iar alţii păreau chiar
doritori să nimicească forţa sufletească a fetei. Câtiva au
încercat să o convingă de faptul că nu era o fiinţă ade'vărată.
Şi totuşi, a existat un bărbat care a îndrăgit-o. EI avea o
lumină lăuntrică aparte. Prezicerile reginei cum că nu va afla
niciodată dragostea nu s-au adeverit. Mai mult, printesa a
început să se manifeste într-un fel de a fi complet nou. '
Într-o zi s-a simţit foarte singură. Era tristă. Dar nu a
renunţat. Acel foc lăuntric care o scăpase de controlul mamei
nu îi permitea să renunţe la convingerea că întruchipa o fiinţă
129
adevărată, reală. Aşa că a provocat-o să descopere hrana
adecvată întreţinerii luminii pe care o purta în suflet.
De aceea, în acea noapte, pe când se aşeza în pat ca
să se culce, tânăra prinţesă a şoptit:
_ Am nevoie de un vis care să mă facă să înţeleg cum
ar fi mai bine să îmi cresc forţa interioară. Te rog, fă ca acel
vis să vină!
După care, s-a învelit cu o pătură şi şi-a aşezat capul
pe nişte perne moi. Curând a adormit şi a început să viseze.
În vis i s-au arătat toti cei care i-au provocat durere, în
timp ce ea nu dorea decât' să îşi vindece sufletul. Visul a
continuat dezvăluindu-i niste sfori invizibile de care nu stia si
care îi erau legate de mâi~i, picioare şi cap. Deşi mama ~u mai
era acolo ca să tragă de ele, prinţesa păstrase în suflet toate
vorbele răutăcioase ale aceleia. Erau vorbe crude cu care o
atacase în repetate rânduri. În cap îi răsunau încă următoarele:
Nu esti decât o marionetă fără suflet, respingătoare si proastă!
'Nu ai 'inimă si nimeni nu te va iubi vreodată!". Atund a sesizat
cum toţi acei~ pe care îi considerase prieteni începeau să tragă
de sforiile legate de ea, cea din vis, de fiecare dată când acele
vorbe se făceau auzite. În acele situaţii se îndrepta în direcţii pe
care nu le agrea. Uneori rezistenţa pe care o opunea îi provoca
durere. Dar cel mai important lucru pe care l-a sesizat în vis a
fost acela că sforile i-au încetosat vederea si au ajuns să fie
adevăraţi magneţi pentru toţi cei care erau în căutare de
marionete. Mai mult, o determinau să se manifeste în moduri
specifice mai mult mamei sale decât felului ei de a fi.
Visul a continuat. Deodată şi-a făcut apariţia un înger
înconjurat de o lumină aurie:
_ Aceste sfori de marionetă îşi au originea într-un alt
timp şi într-un alt loc! Îţi poţi da seama de modul în care sunt
legate, deci le poţi nimici strânsoarea!" i-a spus îngerul blând.
_ Acum le pot vedea. Cum să mă eliberez de ele?
_ Eu am venit să îţi dăruiesc darul înţelegerii! a fost
răspunsul.
Apoi a început să discute cu ea despre multe lucruri:
iubire si viată, mame si tati, libertate si bucurie, percepere,
învătare si cunoastere: descoperirea comorii din suflet. Pe
" .
130
măsură ce vorbeau între ei lumina lăuntrică a fetei crestea. S-
a făcut mai strălucitoare şi mai plină de energie. Din acea
cauză sforile s-au desprins si au dispărut.
Îngerul s-a aşezat in faţa ei şi a privit-o drept în ochi.
Avea un zâmbet izvorât dintr-o iubire neconditionată. Desi nu
a înţeles cum s-a întâmplat aşa ceva, prinţesa a· fost
înconjurată de curcubeie de lumină colorată.
- Permite trupului tău să absoarbă aceste raze de
lumină, indiferent de culoare sau de cantitate, acolo unde
procesul de vindecare şi echilibrul se impun. Ai încredere că
trupul tău şi în spiritul din adâncurile fiinţei tai; ele sunt foarte
înţelepte şi ştiu prea bine ce să caute pentru a asigura
vindecarea.
Visul a contiuat cu prinţesa din vis absorbind lumina
tămăduitoare. După aceea s-a produs un transfer. Era clar că
vorbele pline de ură ale reginei nu îşi mai aveau ecoul în
mintea fetei. Era liberă să devină ceea ce mereu îi dorise. În
cele din urmă a văzut cum prinţesa din vis parcă strălucea.
- Marionetele sunt convinse că nu sunt reale si
vieţuiesc într-un loc modest în care gândirea şi părerile proprii
nu au nic~ o importanţă. Adesea privesc, da nu văd cu
adevărat. In schimb, tu eşti adevărată. Ai o inimă care
străluceşte. A sosit timpul să te duci acolo unde îţi este locul.
Ţinând-o de mână, îngerul a dus-o într-un loc nou şi
deosebit. Acolo lumina care răzbătea din interiorul prinţesei a
început să atragă precum un magnet pe toti aceia care aveau
forţe lăuntrice minunate şi puternice. Forţa sufletească a
înlesnit prinţesei conştientizarea dragostei care lumina
înlăuntrul ei. Era un sentiment pe care îl oferea în dar acelora
care îi răspundeau la fel. Locul acela părea plin de râsete si
fericire. Prinţesa era convinsă că acolo avea să găsească
multe căi noi pe care să o apuce.
ÎngerUl i-a înmânat o cutie, spunându-i:
- Acest dar îi va reaminti inimii să pătrundă adevăratul
sens a ceea ce percepe!
Printesa a deschis cutia si a scos afară un cristal
limpede. Îi era atasat un snur. Tânăra a multumit si l-a ridicat
în lumină. Şnurul făcea cristalul să se legene: iar c~rcubeie de
131
lumină colorată dansau pe pereţi. .. curcubeie asemănătoare
acelor lumini Înterioare ale fetei care Îsi aruncau văpăile spre
exterior. Visul s-a stins iar prinţesa s-a adâncit Într-un somn
adânc şi odihnitor.
A doua zi de dimineaţă când s-a trezit prinţesa şi-a
amintit doar fragmente din vis. Dar ştia că a fost unul foarte
important care i-a dat răspunsurile pe care le căutase. Stând
pe marginea patului s-a lăsat invadată de semnificaţia acelui
vis, În minte si suflet.
S-a imbrăcat. Se simţea plină de vigoare. A decis să
meargă pe un drum cunoscut. "Interesant..." şi-a spus.
"Culorile florilor par mai strălucitoare şi miresmele lor mai
dulci. Cântecele păsărilor sunt mai vesele şi parcă te Învăluie."
Deodată a observat o bătrână stând lângă cărare, Înaintea ei.
Zâmbetul femeii era ispititor; părea că o aşteptase.
Prinţesa ~i-a continuat drumul până când a ajuns În
dreptul bătrânei. In tot acel timp a observat curcubeie de
lumină dansând pe coronamentul copacilor şi pe pământ.
- Am ştiut că mă vei găsi! a spus bătrâna
Încrezătoare.
După care, a ridicat un cristal. Acela luminase drumul
şi continua să reflecte lumina soarelui. Apoi l-a aşezat În
căuşul palmelor prinţesei.
Preţ de o clipă tânăra a stat nemişcată, cufundată În
amintiri. După aceea a zâmbit şi În semn de recunoştinţă şi
multumire a Îmbrătisat-o.
, - Cum să te răsplătesc pentru acest cristal? a
Întrebat, căutând monede În poşeta ei.
Bătrâna s-a uitat direct În ochii fetei şi zâmbind i-a
spus desluşit:
- Nu mai eşti datoare cu nimic! Ţi-ai plătit deja datoria. Ajunsă acasă a atârnat cristalul Într-un loc anume
Femeia cea bătrână s-a făcut nevăzută. a~tfel Î~cât ~ă ÎI poată vedea de mai multe ori pe zi, În timp c~
În ciuda singurătăţii fizice, după plecarea bătrânei, v?ntui II le~ana i'.' curcubeie de lumină dansau pe pereţii casei
prinţesa nu se simţea la fel şi În suflet. Nu era cuprinsă de el. Vroia sa vada cu adevărat, nu doar să privească si să Îsi
sentimentul singurătăţii, aşa cum fusese de multe ori În trecut. amintească faptul că sforile din trecut nu aveau să o mai
S-a Întors şi s-a Îndreptat spre casă. Era conştientă că inima Împiedice să descopere metoda prin care să Îsi ajute inima să
ei era alta. Nu putea descrie În cuvinte schimbarea, dar ştia că reflecte curcubeie. '
o aşteptase toată viaţa.

132 133

Povestea regatului
Problemele vizate: o înţelegere greşită a iubirii, adesea
perpetuată de media (în special TV si ziare): relaţiile pot fi
numai pozitive, iar dragostea adevărată nu cauzează suferinţă
sau mâhnire; ezitarea de a acorda o şansă iubirii sau unei
relaţii din cauza fricii de durere sau de respingere.
Potrivită pentru: adolescenţi-adulţi.
Mesajul transmis: Deşi iubirea şi relaţiile pot fi dureroase şi
dificile, adevăratul înţeles al vieţii nu poate fi cunoscut fără a
experimenta dragostea şi dăruirea. Dragostea şi relaţiile
constituie cele mai valoroase lecţii date de viaţă, precum şi
durerea pe care o poate include dragostea. Pentru a înţelege
adevăratul sens al dragostei trebuie să îţi trăieşti nu doar
bucuriile, dar si .
, tristetile.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
personajului principal, sexul personajului mai în vârstă, cel cu
inima care prezenta crăpături.
Notă: Părintele Jim Sauers a înmânat iniţial această poveste la 12
dintre cei mai apropiaţi prieteni ai săi în 1974, pe când toţi erau
studenţi la Teologie la "SI. Bernard". Părintele era uimitor de creativ
şi cu siguranţă îndrăgea viaţa şi oamenii. Timp de 10 ani el a
îndeplinit funcţia de capelan la Institutul de Tehnologie "Rochester".
A murit în 1995, din cauza unor complicaţii ale diabetului. Părintele
Sauers i-a dat Părintelui Hayes permisiunea de a publica sau de a
folosi poveştile sale pentru a-i educa pe alţii despre adevăratul sens
al iubirii. "Povestea regatului" a fost inclusă în carte datorită
prietenului său, Părintele Hayes, care a vrut să se asigure că spiritul
Părintelui Sauers va continua să trăiască prin povestea sa despre
semnificaţia dragostei.
"Iubirea vindecă oamenii - atât pe cei care o oferă,
cât şi pe cei care o primesc."
Dr. Karl Menninger
134
Povestea regatului
Există un regat într-un loc nu prea îndepărtat de cel în
care te .~fli tu acum. Este un regat special, populat de oameni
deosebiţi. Ac:ştla sunt fiinţe aparte deoarece consideră că cea
mal v?loroasa posesie este chiar inima lor. De fapt unii chiar
~unt In stare să îşi ţină inima în mâini. Într-adevăr, sunt
Inzest~aţl ~~ un dar foarte neobişnuit. Mai mult, dacă o inimă
este ranita In acest regat ea este dusă de urgenţă la atelierul
U~UI s?ecl~list de Inimi. Cei care au harul de a-şi cuprinde
inima. In_ ~auşul palmelor sunt de părere că toate acţiunile ar
trebuI sa Inflorească chiar din inimă.
~ră!a a_colo un tânăr a cărui inimă nu era brăzdată de
vreo cra!la!ur~ sau. cicatrice. Era atât de viguroasă şi de
rezistenta Incat nimiC nu o putea străpunge sau răni. Iar
posesoru.1 . el. o considera perfectă şi superioară faţă de
celelalte 1~lml din reg~t. Adesea se mândrea cu ea în faţa altor
men:bn ~I regatulUi .. In acele momente se simţea mai presus
decat tOţi ceilalţi, mal mult chiar decât înainte.
.Deoarece. o inimă perfectă era rară în regat, veneau
oameni ~e la mile depărtare ca să admire inima tânărului.
AtuncI cand era expusă privirilor inima era tinută într-o cutie
frumoasă de sticlă. Nimeni ~in regat nu înd~ăznise să atingă
o~ul sau InI~a sa - el doar II pnveau cu uimire, de vreme ce
nimeni ~u mal era ca el în toată regiunea.
_ .I~tr-u~a di~ zile, pe când se mândrea cu inima, o voce
bolnaVICioasa se facu deodată auzită din multime:
a
- Inima mea :ste mai frumoasă decât ta! a strigat.
Pe~tru 0_ clipa s~a aşternut liniştea peste adunare. Apoi
s-aau:lt rasul tanarulUl. EI era convins că perfecţiunea era cel
mal placut luc~~ din lume. Şi mulţimea a râs. Când râsetele s-
au domolit baiatul a chemat persoana căreia îi apartinea
vocea: '
- Bătrâne, iesi afară din multime l Arată-mi inima ta
frumoasă! Haide să n'e comparăm ini~ile! .
135
 Asta intentiona să facă desi era convins că nici o altă
inima nu se put~a compara cu a lui. Dar a spus aşa ceva
deoarece îi plăcea tare mult să primească atenţia mulţimii.
Sursa vocii a iesit la iveală încet din multime. Era un
omuleţ bătrân, gârbovit de ani. Faţa îi era brăzdată de linii care
spuneau povestea unei vieţi lungi şi uneori dificele. C~ ~n
zâmbet compătimitor, tânărul arogant l-a provocat pe batran
astfel:
_ Arată-mi inima ta ca să o pot compara cu a mea!
Fără să vorbească, celălalt s-a întors către mulţime.
Deoarece îsi purta mereu inima în mâini i-a fost uşor să o
arate. Nu a~ea nevoie să o ţină într-o cutie de sticlă. Stătea în
fata multimii adunate, cu inima între mâinile zbârcite. Tânărul a
început să râdă de el şi de inima sa: _
_ Este cea mai urâtă inimă pe care am vazut-o
vreodată! a rânjit el, după care s-a întors, în aşa fel încât să
capteze atenţia adunării. Priveşte-ţi doar inima! E făcută di~
mai multe bucăti care nu se îmbină perfect între ele. Mai are Şi
crăpături! Nu e 'perfectă deloc! Dar a mea este perfectă! Inima
mea nu are crăpături ca a ta. Iar părţile ei se potrivesc!
Bătrâne, cum poţi să spui că inima ta este perfectă? Nu eşti
decât un prost bătrân!
La auzul acelor cuvinte. oamenii l-au privit pe bătrân şi au
început să râdă.
Dar bătrânul nu a fost redus la tăcere nici de râsete,
nici de batjocură. În schimb, s-a întors către tânăr şi i-a spus
cu o voce slabă, abia auzită:
_ Acum multi ani si inima mea era ca a voastră. Da,
arăta perfect, dar 'asta ~ra înainte să cunosc semnificaţia
dragostei. Atunci nu eram rănit, aşa că inima mea nu era deloc - Tinere, ai dreptate când spui că inima mea nu pare
crăpată. Inima era doar o altă parte a trupului meu. Dar apoi perfectă. Nu este perfectă deoarece nu este doar inima mea.
am început să aflu mai multe despre iubire şi inima mea a De fiecare dată când iubesc pe cineva îi dăruiesc o parte din
început si ea să se schimbe. ea. Dacă şi persoana respectivă mă iubeste, îmi va dărui o
Tânărul iarăşi râdea, până când o fetiţă din mulţime i-a bucată din a lui. Tot schimbând între noi ~ectiuni din inimile
strigat: noastre ne asigurăm că ne avem mereu unul 'pe altul alături.
_ Taci! Lasă-1 pe bătrân să îşi spună povestea!
Atunci când oferi unui prieten o parte din inima ta nimic nu te
Tânărul a părut stânjenit şi nu a mai râs. Iar celălalt îşi clătina va mai separa de el, nici măcar moartea. De fapt, atunci când
inima în mâini, în timp ce povestea mai departe.
137
136
cineva pe care îl iubesc moare, o parte din mine moare odată
cu el. Dar, în acelaşi timp, o parte din acea persoană continuă
să trăiască prin mine. Dragostea prietenului meu nu dispare şi
asa pot împărti iubirea si viata prietenul meu şi cu alţii. Ai
dreptate, inima' mea are multe 'forme ciudate şi îţi poate părea
ciudată. Totusi, deoarece port în ea dragostea a multor
oameni pe care i-am iubit şi care m-au iubit în schimb,
frumusetea ei este adevărată. Se prea poate ca inima mea să
nu fie perfectă, conform standardelor lumii. Dar ea nu există
multumită lor. Inima trăieste datorită iubirii si valoarea el este
, ' '
măsurată în iubire.
Atunci bătrânul si-a întors faţa către tânăr şi i-a spus:
_ Poate că inima ta pare perfectă când o priveşti, însă
ea nu a cunoscut încă dragostea adevărată, aşa că îi lipseşte
frumusetea pe care doar iubirea o poate oferi!
Multimea tăcea în asteptarea răspunsului. Însă tânărul
era pus în incurcătură. ' _ _ Tânărul s-a Întins şi a acceptat bucata din inima
_ Bătrâne, tocmai ai explicat cauza variatelor forme
ciudate care îti compun inima. Dar încă nu ne-ai explicat
semnificatia acelor crăpături dizgraţioase!
D~pă ce a oftat, bătrânul şi-a continuat explicaţia:
_ Atunci când iubeşti pe cineva îţi asumi un risc. Din
cauză că ne rănim unul pe altul atât de uşor, uneori dragostea
poate rezerva multă durere. Cu toate acestea, dacă nu acorzi o
sansă iubirii si făcând acest lucru riscând să fi rănit, nu o vei
~unoaste ni'ci~dată! Aceste crăpături din inimă s-au format
atunci 'când am fost rănit de cineva drag mie sau când am rănit
eu pe cineva. Uneori cei pe care i-ai iubit îşi iau darul înapoi. Şi
atunci când se desprind din inima ta apar noi crăpături. Este
vorba de schimbul natural dintre a da şi a lua dragoste, dintre a-
ti păsa si a pierde, ceea ce duce la apariţia crăpăturiior din
inimă. Desi iubirea poate fi uneori foarte dureroasă, această
durere nu' este un motiv viabil pentru a renunţa la frumosul
sentiment. Ea are multe feţe: poate provoca râsete sau lacrimi,
si uneori se întâmplă să nu şti de ce plângi sau de ce râzi.
Dragostea dă sens vieţii. Deci, printre râsete şi lacrimi, continuă
să îţi păstrezi prietenii în inimă deoarece iubirea şi prietenia îţi
înfrumuseţează cu adevărat inima.
138
_ Pe când cuvântarea ~ fost gata tânărul plângea deja.
Plangea ,9u putere pen~r~ ca şI-a dat seama că a fost prea
o?upa~ sa .se la_ude cu Imma lUi perfectă, încât nu a iubit pe
~Imenl niCiodata. ŞI mCI nu a permis vreodată cuiva să ÎI
lu~~ască. Şi-a scos inima din cutia cea de sticlă. O ţinea În
~alnl ŞI conştlentlz~ g?hclunea perfecţiunii. Treptat l-a cuprins
tristeţea, din cauza ca nu experlmentase sentimentul iubirii
~acrimile i s-au prelins pe ceea ce ţinea Între mâini. Atunci ~
Inţeles că de la inima lui perfectă nu primise decât
deşertăciune.
_ _Era stânjenit şi a vrut să plece. Dar l-a văzut pe bătrân
Intreptandu-se şchiopătând spre el. Când a ajuns aproape i-a
oferit cu degetele sale zbârcite o bucată Învechită din inima sa.
- Aceasta este o bucată a inimii mele. Ti-o dăruiesc din
dr~goste! Te rog să o accepţi, a spus bătrâ'nul fixându-I cu
privirea pe celălalt.
batranuluL ŞI pentru că auzise învăţătura despre adevărata
se~nlfl~aţle a dragostei, pe care bătrânul a dat-o mulţimii, s-a
grabit :a adauge acel dar propriei inimi. Dar nu mai făcuse asa
ceva inainte. Preţ de o clipă a fost confuz. Inima lui e~a
perfectă şi nu găsea loc pentru bucăţica primită În dar. Cu
toate acestea ochii bătrânului îi şopteau parcă rezolvarea
dilemei. Aşadar, agitat, tânărul a rupt o bucată din inima lui
Apoi i-a dăruit-o celuilalt. .
Cu t~ate că ~v~a o gaură în inimă nu putea adăuga
bucata primita de la batran. Aceea avea o formă ciudată si nu se
potrivea. Dar tânărului nu îi mai păsa dacă inima lui arăta' sau nu
perfect. De ~ceea a aşe~at-o hotărât În locul gol. Apoi şi-a privit
darul cu I,:c~ml de bUCUri; în ochi. Şi-a dat seama că era pentru
pr~~a d_at~ In viaţa lUi cand era fericit. Mai mult, ţinând-o între
n: alm , t,:narul a fost surprins că acea inimă imperfectă era caldă
ŞI uşoara, deloc rece şi grea ca până atunci.
Cei doi s-au îmbrăţişat. Fiecare dintre ei simtea bucuria
de a fi câştigat un prieten nou. În tot acel timp multimea striga
. .
cu putere si, ovationa '
- Te voi urma pretutindeni! Voi fi alături de tine toată
viaţa mea! i-a spus tânărul noului său prieten si . dascăI .
139
 - Acum că ai învăţat despre semnificaţia dragostei
trebuie să mergi şi să o împărtăşeşti şi altora! Dacă rămâi cu
mine inima ta nu va câstiga niciodată multimea de bucăti si Din aceeaşi colecţie, urmează:
crăpături care îţi îmbogăţesc viaţa cu variatele dimensiuni' ale
iubirii. Este important să mergi de la un capăt al regatului la
altul şi să îţi împarţi iubirea şi cu alţii, aşa cum eu am dăruit-o
pe a mea. >- Poveşti care reduc şi elimină coşmarurile
Pentru o clipă tânărul s-a simţit foarte trist. Dar a
continuat să asculte vorbele bătrânului >- Poveşti care să ajute individul să facă faţă morţii,
- Nu uita că, oricare ar fi plaiurile pe unde ne poartă
pierderii sau bolii
viaţa, purtăm mereu în noi o parte din ceilalţi. Chiar şi atunci
când vom fi despărţiţi noi doi vom rămâne un întreg, datorită >- Poveşti pentru copii care nu au avut un curs
bucăţilor de inimă pe care le-am schimbat între noi.
Tânărul a înţeles că mai avea multe lucruri de învăţat normal de dezvoltare
despre iubire. S-a apropiat de bătrân şi cei doi s-au strâns la
piept. Nu după multă vreme ei au pornit-o pe cărări diferite.
>- Poveşti să ajute copiii să se deschidă În legătură
Menirea lor era să răspândească tâlcul iubirii de la un capăt la cu experienţe traumatice sau abuz
altul al regatului.
Pe tânăr îl poţi încă vedea cutreierând ţara în lung şi în >- Poveşti pentru copii care trebuie să depună
lat, mânat de dorinţa aprigă de a împărtăşi tuturor adevărata mărturie Într-un tribunal
semnificaţie a dragostei. Uneori îl întâlneşte pe bătrân. Atunci
cei doi petrec un timp împreună, vorbind despre noile >- Poveşti care Împulernicesc şi tratează simptomele
învăţături acumulate în peregrinări. Tânărul nu şi-a mai aşezat
inima în cutia de sticlă, aşa cum făcuse cu mult timp în urmă.
unui abuz
O aşezase în locul de drept şi o înfăţişa oricui dorea să o >- Poveşti care Împuternicesc şi tratează simptomele
vadă. Fie zi, fie noapte, tânărul era întotdeauna străbătut de
un fior de bucurie deplină atunci când îsi privea inima, desi de traumă sau stres post-traumatic
avea o formă tare ciudată. În ciuda acelui fapt inima lui era
foarte frumoasă.
Dacă se va întâmpla vreodată să îl întâlneşti pe acest
tânăr, cu siguranţă că îţi va povesti cum a învăţat că iubirea
este cu mult mai frumoasă decât perfecţiunea. Poate că l-ai
întâlnit deja ... Dacă nu, atunci priveşte iute în jur... se prea
poate să îţi fie în preajmă chiar în momentul acesta în care
vorbim ... pentru că există un regat într-un loc nu prea
îndepărtat de cel în care te afli tu acum.

140 141
 Beneficii eduiC'ltiVe:
*lmbunătăţirea abilităţilor de comunicare •
*Dezvoltarea capacităţii de a rezolva şi stăpâni evenimente mai
plăcute saumai puţin plăcute ale vieţii
*Dezvoltă universul emoţional
*Dezvoltă respectul de sine
*Exprimarea emoţiilor şi a sentimentelpr negative şi pozitilJe într-o ~ fost odată ca niciodată. ..
manieră sănqtoasă
*Facili ează constituirea bazel,· - ;
*Favorizează "llutoaprecierea
*Favorizează dezvoltarea înerilierii în forţele proprii Poveşti teJ:ape~tice

q>oveşti -tra~te(4~a tema morţi4

.. şi a 60fii

...,r.reiiru Maior, nr.6-8, ap.9

f7'itMiÎIII I,;luj--Napot2, Romania
'1)03,64 116 262
=monale.ro
 -
Nancy Davis, Ph.D.

A fost odată ca niciodată ...

Poveşti terapeutice
Partea VI:
Poveşti care tratează tema morţii, a pierderii
şi a bolii

Traducerea şi adaptarea În limba română:

Roxana Maria Moldovan, Alexandra Gorea

lIustraţiile: Valerie Solaz

Alternativă Socială şi Capital Uman

www.jucariieducationale.ro

MIDOPRINT
Cluj Napoca, 2011

, - ~,' -' --- -

I
Ediţia
În limba engleză:
-
Poveştileau fost iniţial publicate În cărţile numite "Therapeutic Stones that Teach
and Heal" şi "Therapeutic Staries ta Heal Abused Children - Revised Editian".

Ediţia În limba română:

Copyright ©2011 Asociaţia Alternativă Socială şi Capital Uman. Toate Cuprins
drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice formă, a
textului, fără acordul prealabil În scris al Asociaţiei Alternativă Socială şi
Băiatul care era de părere că .................................. . 13
Capital Uman, este interzisă.
Casa cea luminată ................................................... . 17
Traducerea În limba română cu permisiunea Dr. Nancy Davis
Copacii de pe munte ......... ..... ....... ..... ... ...... ..... ..... .... 20
Pentru comenzi:
Y'jww. ilJcarii~d u~~Jj9naLe. ro. De cealaltă parte a u"ii ............................................ . 25
Un proiect Alternativă Socială şi Capital Uman
Teama cea mare ..................................................... . 28
Str. Prof. I.Gh.Marinescu, nr.32, Cluj Napoca
Tel: (004)0727.839.852 C"·
apnoara ŞI. anot·Impun·1 e ......................................... . 32
Fax: (004)0264439045
E-mail: office@ascu.ro Monumentul comemorativ ........................................ . 36
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Omida înfricoşată ..................................................... . 41
DAVIS, NANCY
Poveşti terapeutice I Nancy Davis ; trad.: Alexandra Gorea, Isabella Poarta de fier .......................................................... . 44
Isoc. - Cluj-Napoca : Mido Print, 2010-
12 voI. Thor 47
ISBN 978-606-92706-2-2
Partea 6 : Poveşti care tratează tema morţii, a pierderii şi a bolii./ trad.: Roxana
Tunelul din pădure ................................................... . 50
Maria Moldovan, Alexandra Gorea. - 2011. -ISBN 978-606-92868-6-9

1. Moldovan, Roxana Maria (trad.) Veveriţa şi cutremurul .............................................. . 54

11. Gorea, Alexandra (trad.)
Zoreaua şi furtuna .................................................... . 57
615.851-053.2:821.11-93-34=135.1
159.922.7

Midoprint
Cluj-Napoca, str. Petru Maior, nr. 6-8, apl. 9, cod: 400002, Romania
Tel: (004)0745366249
E-mail:office@midoprinl.ro
ISBN 978-606-92868-6-9
 Din aceeaşi colecţie, fac parte urmatoarele titluri:
.:. Poveşti ce duc la dezvoltarea unor reacţii emoţionale
adaptative, a gândirii, percepţiilor, credinţelor, imaginii
de sine şi a abilitâţilor sociale
.:. Poveşti pentru probleme şcolare
.:. Poveşti care ajută în probleme legate de părinţi, rude,
adopţie, creşterea copilului sau divorţ
.:. Poveşti care reduc şi elimină cosmarurile
.:. Poveşti pentru adulţi şi adolescenţi
.:. Poveşti care să ajute individul să facă fată morţii,
pierderii sau bolii
.:. Poveşti cu Zâne moderne
.:. Poveşti pentru copii care nu au avut un curs normal de
dezvoltare
.:. Poveşti să ajute copiii să se deschidă în legatură cu
experienţe traumatice sau abuz
.:. Poveşti pentru copii care trebuie să depună mărturie
într-un tribunal
.:. Poveşti care împuternicesc şi tratează simptomele unui
abuz
.:. Poveşti care împuternicesc şi tratează simptomele de
traumă sau stres post-traumatic
I
Poveşti care tratează tema morţii, a pierderii şi a bolii
-
Poveşti care oferă suport
celor care jelesc,
celor care au suferit o pierdere afectivă şi/sau
celor care suferă de o boală care le schimbă viaţa
Doliul reprezintă o stare sufletească de adaptare pe care o
persoană o experimentează pe măsură ce caută să afle semnificaţia
pierderii abia suferite. De obicei, cea mai severă şi mai des Întâlnită
stare de acest fel este cea asociată cu pierderea cuiva drag. Totuşi,
uneori oamenii trec printr-un proces de doliu şi atunci când pierd sau
sunt o parte a propriei vieţi, personale sau profesionale este alterată.
Aşa se Întâmplă În special atunci când imaginea de sine şi
autoevaluarea sunt strâns legate de ceea ce s-a pierdul. De
exemplu, un medic sau un avocat care Îşi pierde dreptul de practică
din cauza unor probleme de sănătate sau a unei conduite
necorespunzătoare poate trece printr-o perioadă de doliu În
Încercarea de a-şi redefini viaţa În lipsa unei cariere în domeniul
respectiv. La fel se poate Întâmpla şi cu un atlet talentat a cărui
carieră se scurtează din cauza unei leziuni sau a unei boli.
Îndatorirea celui care jeleşte este de a se redefini În lipsa persoanei
dragi care a decedat sau a acelei părţi speciale din viaţă care s-a
pierdul.
Doliul este un proces natural prin care fiecare supravieţuitor
trebuie să treacă, într.-o manieră proprie. Au fost identificate anumite
etape ale doliu lui:
- Etapa 1: Şocul, Stupefacţia şilsau Revolta;
- Etapa 2: Tânjirea şi Căutarea;
- Etapa 3: Dezorientarea şi Dezorganizarea;
- Etapa 4: Luarea unei decizii şi Reorganizarea.
(Parkes, 1975)
Atunci când perioada de doliu este experimentată În mod
firesc, persoana Îndoliată trece prin etapele mai sus-menţionate. Cu
toate acestea, multe persoane susţin că oscilează uneori Între etape,
chiar şi În decurs de câteva minute. Alteori pot râmâne prizonierii
aceleiasi etape timp de câteva zile.
'În ciuda acestor tendinţe, În mod normal, se raportează o
îmbunătăţire a stării sufle!eşti după câteva săptămâni. De exemplu:
"Am câteva zile bune. "; "Incâ mă simt Îngrozitor, dar uneori Îmi pot
reaminti momentele frumoase avute Împreună"; "Am mai multe zile
bune decăt zile rele." (Marcey, 1995)
 Durerea neprocesată de individ a fost catalogată astfel:
"reacţii morbide la durere" p. 67 Lindemann, 1979) sau "un doliu
agravat" (Demi & Miles, 1987). Dar, se pare că este vorba despre o
combinaţie Între PTSD (Tulburare de Stres Posttraumatic) şi
simptomele doliului. Tulburările de Stres Posttraumatic determină
individul să rămână blocat În secvenţe retrospective (fiashback-uri)
repetitive, ceea ce interferează cu un progres normal şi sănătos
obţinut pe parcursul celor 4 etape. Cu alte cuvinte, În mod normal
doliul este trecut prin aceste etape, cu o diminuare treptată a durerii.
PTSD nu permite stării de doliu să se amelioreze. în consecinţă, cel
care jeleşte este blocat Într-o etapa anume, iar simptomele nu se
simplifică sau, oricum, se remarcă doar o diminuare insignifiantă a lor.
Pierderea unei persoane dragi, mai ales dacă se petrece pe
neaşteptate, iar persoana care moare este tânără, este adesea
experimentată ca fiind un eveniment traumatic. Dr Marcey (1995) a
studiat persoane care au pierdut pe cineva drag În Împrejurări
dramatice: crime, şoferi beţi, moarte subită, moarte accidentală. Ea a
descoperit că peste 50% dintre cei care au supravieţuit pierderii unei
persoane dragi şi au considerat-o ca putând fi prevenită, au
continuat să prezinte simptome ale Tulburării de Stres Posttraumatic
de la 5 până la 7 ani după eveniment.
Este important ca terapeuţii să Înveţe să recunoască
simptomele Tulburării de Stres Posttraumatic la cei care sunt În
doliu. De asemenea, ei trebuie să cunoască tehnicile prin care să Îi
ajute să elimine repede secvenţele retrospective (flashback-urile),
astfel Încât simptomele doliului să poată fi tratate şi depăşite. Odată
ce sunt eliminate simptomele Tulburării de Stres Posttraumatic, mulţi
supravieţuitori descoperă că au parcurs multe dintre etapele doliului
fără să Îsi dea seama de acest lucru sau să le numească direct.
boliul este o reacţie emoţională la pierderea unui lucru care
ne defineşte ca şi persoană. Mulţi oameni corelează doliul cu
moartea unei persoane dragi. Dar, doliul poate fi trăit şi În urma
multor alte pierderi: divorţ sau ieşire dintr-o relaţie, pensionare sau
pierdere a locului de muncă, pierdere prelungită a casei sau a
proprietăţii din cauza unui dezastru natural, pierdere a unei părţi a
corpului sau a unei funcţii, sau cazul unei boli fatale sau a uneia care
pune viaţa În pericol.
Atunci când pierderea este una subită şi neaşteptată,
perioada de doliu adesea se prelungeşte. Dacă pierdererea este
anticipată, atunci există şansa "prelucrării/gestionării" unei părţi "a
perioadei de doliu, Înainte ca evenimentul În sine să se producă. In
acest fel, impactul este puţin amortizat. Mai mult, există timp pentru
"rămas-bun", pentru unele modificări şi/sau pentru redefinirea, mintală
8 9
şi emoţională, a modului de funcţionare a persoanei respective În
perioada de după pierderea suferită (Davis&Marcey; 1994).
-
Atunci când intervine pierderea cuiva sau a unui lucru
important, persoana care experimentează acea pierdere trebuie să
realizeze atât o redefinire imediată, cât şi una pe termen lung, a lumii
sale interioare (sentimente, atitudini, credinţe, planuri pentru viitor
etc.), pentru a se putea adapta noii realităţi. Doliul este o reacţie
adaptativă aceluia care supravieţuieşte unei pierderi afective, pe
măsură ce caută sensul acelei pierderi. Deoarece fiecare persoană
şi fiecare relaţie sunt unice, pierderea este experimentată În multe
feluri diferite, În funcţie de ceea ce a fost pierdut şi de cât de
important este ce s-a pierdut pentru funcţionarea zilnică a individului.
Astfel, deşi el/ea Îşi poate Împărtăşi durerea cu alţii şi, poate obţine
suport de la ei, gestionarea doliului trebuie facută numai de el/ea.
Chiar şi În anii 1940, se accepta faptul că reacţiile normale la
o pierdere trebuiau să fie de scurtă durată, doar de câteva
săptămâni. "Ar fi trebuit să treci peste asta până acum!" era o
remarcă obişnuită, spusă celor care experimentau ceea ce În zilele
noastre este apreciat ca fiind o reacţie tipică la pierdere. Odinioară,
majoritatea adulţilor credeau că trauma şi moartea aveau un impact
prea mic asupra copiilor. Era considerat adevărat mai ales atunci
când adulţii nu discutau despre traume şi despre moarte cu copiii lor.
Se presupunea că vor fi uitate şi, prin urmare, nu vor avea impact
asupra creşterii şi funcţionării copiilor. Evident, că opusul acestor
convingeri este adevărat. A ignora reacţia unui copil la o pierdere
suferită, mâhnirea lui, poate provoca un impact negativ şi permanent
asupra modului de funcţionare de mai târziu al acelui copil.
Convingerea că În cazul copiilor impactul unei pierderi sau a
unei traume era mic Îşi avea probabil rădăcinile În modurile diferite
prin care copiii şi adulţii Îşi exprimau tristeţea Ş'I mâhnirea. Un copil
poate experimenta o tristeţe adâncă, şi, totuşi, această emoţie poate
să nu fie vizibilă. Expresiile faciale ale adulţilor şi limbajul corpului
reflectă În general durerea, tristeţea şi retragerea În sine. Deşi adulţii
nu sunt mereu trişti, arareori vor râde sau vor arăta altora că se simt
bine. Nu este, Însă, şi cazul copiilor. Copiii nu absorb experienţele şi
emoţiile În acelaşi mod ca şi adulţii. Copiii par să compartimenteze
diferit activităţile. în consecinţă, copiii Îndureraţi pot fi adesea văzuţi
râzând şi jucându-se cu alţi copii. Mai mult, o Înţelegere lacunară a
ceea ce semnifică pierderea sau finalitatea (moartea) este
caracteristică copiilor.
De asemenea, spre deosebire de cei mai mulţi dintre adulţi,
copiilor, mai ales celor aflaţi la vârsta anterioară adolescenţei, le
lipseşte, În mod normal, abilitatea de a face o conexiune Între modul
În care reacţionează sau simt şi pierderea survenită. Totuşi, acest

lucru nu Înseamnă că ei nu pot prezenta anumite simptome. Copiii
Îşi pot destăinui durerea În mai multe moduri, inclusiv: boli fizice şi
dureri, iritabilitate, furie/irascibilitate, tristeţe, vină, anxietate/teamă,
retragere În sine, regresie la statutul de copil mai mic, comportament
de maimuţă, probleme cu somnul şi coşmaruri. Copiii pot dezvolta
fobii legate de moartea lor sau de aceea a persoanelor dragi
(www.kidsource.com/sids/grief.html; 2006). Desenele le pot scoate
În evidenţă reacţiile, În special acea formă de artă unde predomină
culorile depresive, precum: negru, maro şi gri. Adesea, randamentul
la şcoală scade. Totuşi, dacă este Întrebat de un adult: "De ce te
comporţi astfel?", un copil În doliu va răspunde În mod obişnuit: "Nu
ştiul". Sau va inventa un răspuns (chiar considerându-I adevărat)
care va avea prea puţin de a face cu durerea (doliul) lui.
Deşi moartea unuia dintre părinţi este unul dintre cele mai
traumatizante incidente pe care un copil ÎI poate experimenta, el/ea
poate să nu proceseze Întreaga pierdere decât abia la vârsta
adolescenţei. Înainte de această vârstă, copiii au puţine cunoştinţe
despre modul În care pierderea unui părinte are impact nu numai
asupra trecutului şi a prezentului, dar şi asupra viitorului lor.
Maturitatea adolescentină permite conştientizarea faptului că
părintele nu va mai putea oferi suport emoţional, nu va mai participa
la competitii sportive sau la evenimente şcolare, nu va mai participa
la festivităţi le de absolvire, la nunţi sau la alte evenimente
importante. Experimentând aceste semnificaţii mai extinse ale
pierderii, adolescentul/-a poate jeli o pierdere care a avut loc cu mulţi
ani În urmă. La urma urmelor, doliul apare atunci când pierzi ceva
care te defineşte.
Moartea mamei, a tatălui sau a unui frate/ a unei surori
modifică pentru totdeauna dinamica modului În care interacţionează
membrii familiei. Adulţii Îşi pot jeli copilul mort sau partenerul de viaţă
preaiubit şi mai bine de 2 ani (Marcey, 1995). Durerea ÎI face pe
părintele În cauză să se retragă În sine şi să se izoleze complet, pe
măsură ce viaţa i se reorganizează În lipsa celui care a murit. Prin
urmare, un copil nu îl pierde numai pe cel mort, dar Îşi pierde şi
părintele rămas În viaţă, aşa cum era el Înainte de evenimentul
nefast. Deoarece copilul este dependent, centrat pe sine şi are un
grad scăzut de Înţelegere a pierderilor şi a durerii, Închiderea În sine
a părintelui(-ţilor) este intimidantă şi adesea terifiantă. Copilul care
jeleşte are nevoie de un părinte puternic, stăpăn pe situaţie şi pe
care să se poată baza. În schimb, durerea pe care o resimte îl
transformă În chiar opusul a ceea ce ar trebui să fie. Acest lucru
determină o intensificare a anxietălii copilului. Copilul tânjeşte după
părintele care a existat Înaintea evenimentului nefast. Drept răspuns,
copilul poate fi scăpat de sub control sau se poate concentra numai
10
•
pe Înveselirea părintelui care jeleşte, chiar poate prelua rolul de
clovn al familiei. Asta nu Înseamnă deloc că părintele nu
reacţionează altfel decât aşa cum este de aşteptat. Doliul presupune
nişte reactii şi nişte etape care pot fi anticipate. Prin urmare, unele
reacţii de-ale copiilor la pierderea unei persoane dragi pot fi
catalogate drept răspuns la schimbările pe care pierderea suferită le-
a cauzat modului de funcţionare al familiei, mai degrabă decât o
reacţie la schimbările determinate de pierderea În sine.
Atunci când survine o pierdere afectivă, realitatea morţii acelei
persoane dragi este În prim-planul gândirii copilului. Se poate ca el să
fi crezut că pe parcursul viaţii lui nu va experimenta niciodată o
pierdere. Dar, conştientizarea pierderii şi a morţii determină adesea o
teamă obsesivă: aceea că părintele va muri, şi În special atunci când
doar un părinte mai rămâne În familie. "Cine va mai avea grijă de
mine?" este o reacţie normală a unui copil atunci când este informat
asupra morţii unui părinte. Mai mult, deoarece copiii sunt dependenţi şi
centraţi pe ei Înşişi, adesea ei cred că sunt responsabili pentru
moartea unei persoane dragi sau pentru divorţul părinţilor, sau pentru
faptul că sunt abuzaţi, astfel adăugând la propria durere şi sentimentul
de vinovăţie. Ezitarea de a amplifica suferinţa părintelui şi/sau
asumarea responsabilităţii pentru moartea persoanei dragi sunt două
motive pentru care, În mod normal, copiii nu discută despre tristeţea
lor cu părintele care este În doliu.
Mai mult, deoarece, prin natura lui, copilul este narcisist,
modul În care el/ea percepe pierderea unui membru al familiei este
direct legat de modul În care părintele/-ţii lui/ei se ocupă de propria
durere. Terapeuţii au descoperit faptul că un copil care Îşi trăieşte
durerea Într-un mod neadecvat, are probabil un părinte care şi el, la
rândul lui, suferă necorespunzător. În astfel de cazuri, a ajuta
părintele Înseamnă, de fapt, a ajuta copilul.
Atunci când ai de a face cu persoane care au experimentat
pierderi afective mari, este important să înţelegi succesiunea
etapelor procesului de jeli re. Când pierderea a fost şi traumatizantă,
cel care jeleşte poate rămâne blocat În Tulburarea de Stres
Postlraumatic (PTSD) ceea ce intervine În procesarea durerii. O
persoană care suferă nu poate trece prin etapele obişnuite ale
procesului de jelire, decât atunci când PTSD este tratat cu succes.
Mai mult, reacţiile la durere (previzibile şi normale) sunt adesea
diagnosticate greşit, ca fiind depresie (imprevizibile şi anormale);
atunci când durerea este greşit diagnosticată, tratamentul poate fi
unul neadecvat şi ineficient.
Doliul presupune pierderea a ceva care îl defineşte pe om;
este un proces care trebuie experimentat atunci când este vorba
despre o pierdere profundă. Poveştile din această carte se
11
adresează copiilor, adolescenţilor şi adulţilor. Ele îi ajută să obţină o
nouă şilsau diferită viziune asupra pierderii, durerii şi dragosteI. Sunt
potrivite pentru persoanele care au pierdut pe cineva drag,. dar ŞI
pentru cei care au experimentat alte tiPUri de pierdere, incluSIV
pierderea unui animal favorit.
Notă: Marcella Marcey, Ph.D., prietenă şi colegă, m-a ajutat foarte
mult să înţeleg procesul doliului, prin lucrarea ei de dizertaţie privind
Tulburarea de Stres Posttraumatic (PTSD) ŞI doliu!. De asemenea, mi-
a împărtăşit cunoştinţele ei obţinute în urma cercetărilor şi prin tratarea
unor pacienţi care sufereau. O mare parte din Informaţia asupra
doliului a rezultat din experienţele autoarei, survenite din tratamente le
aplicate indivizilor de toate vârstele care experimentaseră pierderi
profunde şi traumatizante. Peste ani, sursele altor informaţII fur~lzate
aici pot să fi fost uitate, dar valoarea informaţiei s-a pastrat.
Nemenţionarea anumitor surse este involuntară.
Doliul nu înseamnă uitare. Doliul face posibilă vindecarea,
';ememorarea, mai degrabă cu dragoste decât cu durere. Este un
proces de sortare. Renunţi, unul câte unul, la lucrurile care s-au
pierdut şi le jeleşti. Te agăţi, unul câte unul, de lucrurile care au
devenit parte din tine şi construieşti din nou! (Rachel Naomi Remen,
M D . "Binecuvântarea bunicului meu", pag. 38).
12
Băiatul care era de părere că ...
-
Problemele vizate: copilul care se crede responsabil pentru o boală
de care pot suferi sora şi mama lui.
Potrivită pentru: copii cu vârste cuprinse între 5 şi 9 ani.
Mesajul transmis: Nu eşti responsabil pentru boala sau durerea de
care suferă familia ta sau lumea întreagă!
Metofore şi simboluri: - tornade, răsărit de soare = tot ceea ce nu
poate fi controlat de un copil;
- îşi dorea să poată dispărea = modul în care un copil îşi
conceptualizează aşteptarea morţii;
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul copilului;
detaliile despre ceea ce crede copilul; structura familială; povestea
poate fi adaptată şi pentru copiii care se cred responsabili şi pentru
alte evenimente care, În mod evident, nu pot fi controlate de ei: un
divorţ, moartea unui membru al familiei etc.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un băieţel În vârstă de 5 ani. EI se simţea
responsabil pentru boala gravă de care sufereau mama şi sora lui. În timp ce era
însărcinată cu sora băiatului, mama a contactat o răceală. Mai târziu s-a descoperit că
era vorba despre un virus care ataca atât inima fătului, cât şi pe aceea a mamei. Sora
băieţelului s-a născut cu partea stângă a corpului foarte umflată, din cauza modului În
care virusul a interferat cu dezvoltarea normală intra uterină. Mama a trebuit internată
În spital, puţin timp după ce a născut fetiţa. Starea ei a fost înregistrată ca fiind foarte
critică. Pe urmă şi fetiţa a fost internată În câteva rânduri. Când starea celor două s-a
ameliorat băietelul a fost dus la şedinţe de terapie. Se pare că vina pe care el o simţea
se trăgea dintr-un comentariu al mamei sale pe care l-a auzit fără să vrea. Ea relata
că îşi amintea doar de o singură dată În care fusese bolnavă În timpul sarcinii, şi
anume atunci când s-a molipsit cu răceală de la băieţel. (Mama nu Încerca sub nici un
fel să ÎI învinuiască pe el pentru boala de care suferea.) Dar băiatul a preluat
responsabilitatea pentru situaţia În care se aflau cele două, deşi i s-a explicat faptul că
nu era vina lui. Povestea de faţă şi-a dovedit eficienţa În rezolvarea problemei.
13
 Băiatul care era de părere că ...
A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Bujor. EI credea
că datorită lui soarele răsărea dimineaţa. De asemenea, tot datorită
lui soarele apunea seara. Bujor mai credea că din cauza lui apăreau
tornadele. Atunci când vremea se înrăutăţea şi tornadele nimiceau
totul în jurul lor, el se întrista.
Totuşi, el era mai tot timpul tris!. Bujor era de părere că din
cauza lui mămica şi surioara erau bolnave. Îşi spunea: "Sunt un copil
tare rău pentru că le-am îmbolnăvit! Doar cineva cu adevărat rău ar
face ceva atât de îngrozitor! Sunt o persoană groaznică! Poate că ar
trebui să fug departe de casă şi să nu mă mai întorc niciodată! Ştiu
că pentru ceea ce am făcut nimeni nu vrea să mă mai vadă!" EI
credea că era rău şi că îşi îmbolnăvise mămica şi surioara. De aceea
era trist şi la fel era şi sufletul lui.
"Sunt atât de puternic ... dar nu fac decât rele.", a şoptit el.
Apoi şi-a dorit să poată dispărea.
Sora lui Bujor, Cristina, încă un bebeluş, era internată în
spital. Băiatul o iubea tare mult şi vroia să o viziteze. EI se
învinovăţea însă pentru boala surorii lui. Credea că din vina lui
Cristina a trebuit să fie internată în spital'
Atunci când Bujor a intrat pe uşa spitalului, a fost întâmpinat
de un medic foarte special, pe nume Dr. Groza Ileana:
- De ce eşti aici? l-a Întrebat medicul.
_ Am venit să o văd pe surioara mea, i-a răspuns Bujor. Sunt
o persoană foarte rea pentru că am îmbolnăvit-o. Din cauza mea
Cristina este În spital'
Dr. Groza Ileana:era uri medic foarte înţelept.
_ Bujor, tu chiar crezi că tu ai îmbolnăvit-o pe sora ta?
_ Mda ... , a spus Bujor, înclinând din cap. Am îmbolnăvit-o şi
pe mămica mea. Sunt foarte puternic, dar se pare că nu fac decât
lucruri rele.
_ Dacă ai atâta putere încât ai îmbolnăvit-o pe sora ta, atunci
ar trebui să o poţi şi vindeca. Deci, vindec-o! i-a spus medicul lui Bujor.
_ Ei bine, nu pot face asta, a spus el.
_ Nu tu le-ai îmbolnăvit pe mama şi pe sora ta! Dacă ai fi atât
de puternic încât să poţi îmbolnăvi pe cineva, atunci ai fi destul de
puternic încât să şi vindeci! . Dar Bujor nu a putut să îi oprească din plâns.
_ Nu m-am gândit niciodată la asta, a spus BUjor
încruntându-se.
_ Am auzit că tu eşti de părere că poţi face soarele să
răsară ..
- Mda ....
14
I ----_. -----~=-------~---------
- Vezi soarele de pe cer? Fă-I să meargă în cealaltă direcţie,
i-a cerut medicul.
-
- Nu pot face asta, a spus Bujor.
- Bujor, dacă ai controla cu adevărat soarele, atunci l-ai
putea face să meargă în orice direcţie ai vrea tu, i-a spus medicul.
- Nici la asta nu m-am gândit pănă acum, a răspuns băiatul.
- Declanşează o tornadă pe cer, chiar acum' a cerut Dr.
Groza.
- De fapt, nici asta nu pot face, i-a spus băiatul şi a început
să se simtă stânjeni!.
- Bujor, nu tu eşti persoana care declanşează întâmplările
neplăcute, a spus medicul şi l-a îmbrăţişat. Uneori lucrurile rele pur şi
simplu se întâmplă. Nu sunt deloc din vina ta. De fapt, adesea nu
este vina nimănui. Tu eşti un băiat foarte special şi îmi dau seama că
îţi iubeşti tare mult mămica şi surioara. Nu le-ai îmbolnăvit tu'
- Cred că ai dreptate. Niciodată nu m-am gândit aşa, a spus
el şi a început să alerge, tot sărind, spre camera în care se afla
surioara lui.
Acolo, Bujor a luat-o în braţe şi i-a spus:
- Eu sunt fratele tău mai mare şi te iubesc.
Totuşi, nu mult după aceea, bebeluşul a început să plângă:
Ue, ue, ue ...
Băiatul s-a întristat repede.
- Am făcut-o să plângă' Am făcut-o să plângă!. .. spunea el
gemând. Pot pune pariu că va şi vărsa' Şi va fi tot din vina mea! ...
O asistentă l-a auzit pe Bujor vorbind şi i-a luat-o pe Cristina
din braţe.
- Nu tu ai făcut-o să plângă! Toţi bebeluşii plâng, deoarece ei
nu pot vorbi! a spus ea.
Apoi l-a dus pe Bujor în camera copiilor. Acolo erau mulţi
bebeluşi. Trebuie să fi fost o sută, şi cei mai mulţi din ei plângeau.
- Bujor, tu i-ai făcut pe toti bebeluşii aceştia să plângă? l-a
întrebat asistenta medicală.
- Nu ştiu, a răspuns Bujor, închizând ochii pe jumătate, ca şi
când s-ar fi gândit foarte intens.
- Dacă tu i-ai făcut pe toti bebeluşii să plângă, atunci tot tu îi
poţi face şi să tacă, i-a spus ea.
- Dacă într-adevăr tu i-ai făcut pe toţi să plângă, atunci ai fi în
stare să îi faci şi să tacă. De vreme ce nu îi poţi opri din plâns,
înseamnă că nu tu eşti responsabil de plânsullor, nu-i aşa?
- Nu m-am gândit niciodată aşa, a răspuns Bujor.
- Bebeluşii plâng deoarece nu ştiu cum să vorbească, a spus
asistenta. Singurul mod prin care un bebeluş poate atrage atenţia
15
 cuiva atunci când îi este foame, când are nevoie de un scutec curat
sau când vrea să fie ţinut în braţe, este plânsul. Tu nu plângi uneori,
atunci cănd vrei atenţia cuiva?
Casa cea luminată
-
- Mda, dar nu trebuie să plâng prea mult, a răspuns Bujor. Problemele vizate: doliul prelungit datorită traumelor experimentate
- Asta pentru că tu ai o voce şi le poţi spune oamenilor ceea la locul de muncă; respingerea propriilor copii din cauza doliul şi a
ce vrei. Trebuie să plângi doar atunci când nimeni nu pare să traumei.
înţeleagă ce se petrece în interiorul tău sau când nu ai cuvintele
potrivite ca să explici cât de mult suferi. Atunci poţi să plângi, iar cei Potrivită pentru: adulţii care şi-au pierdut partenerul de cuplu şi cei
din jurul tău vor înţelege că ai nevoie de atenţia lor. care au avut şi alte experienţe traumatizante.
Bujor a spus:
Mesajul transmis: Poţi găsi o modalitate prin care să te eliberezi de
- Mda, cred ca e adevărat.
După ce a discutat cu Dr. Groza Ileana şi cu asistenta
toată trauma absorbită din experienţele trăite. îţi poţi schimba starea
de tristeţe astfel încât să poţi permite copiilor tăi să devină parte
medicală, Bujor a început să vadă altfel lucrurile. A înţeles că nu el le
integrantă a procesului tău de vindecare şi a vieţii tale.
îmbolnăvise pe mămica sau pe surioara lui. Şi-a dat seama că nu el
făcea soarele să răsară sau bebeluşii să plângă. De aceea, nu a mai
Simboluri şi metafore: - casa cea luminată = soţia care iubeşte şi
vrut să fugă de acasă şi nici nu a mai crezut că este un băiat rău.
care este, la rândul ei, iubită;
Astfel că Bujor a ajuns să fie fericit cea mai mare parte din timp. =
- întunecime în suflet traumă, cauzată de experienţe de viaţă sau
Bujor a crescut şi a devenit o persoană înţeleaptă şi grijulie. de la serviciu;
Uneori îşi amintea cum crezuse că el deţinea controlul asupra lumii =
- lumina care s-a stins soţia care a murit din cauza unei boli;
şi, atunci, zâmbea. Apoi şi-a dat seama că o putea face pe Cristina - părţile întunecate ale sufletului au început să capete putere =
să zâmbească. Aceea rămânea o amintire care îl făcea mereu foarte pierderea soţiei reprezintă momentul în care se declanşează o
fericit. traumă nerezolvată din trecut iar capacitatea sa zilnică de
funcţionare este efectată;
=
- a construi ziduri în jurul tău a te izola;
- pereţii i-au îngrădit viziunea = bărbatul nu a fost conştient de
impactul pe care şi alte experienţe traumatizante l-au avut asupra
calităţii vieţii sale şi de importanţa gestionării perioadei de doliu;
=
- celelalte surse de lumină copiii lui;
- cascada = subconştientul, destul de puternic încât să se elibereze
de amintiri traumatizante;
- A găsit un mijloc prin care să permită celorlalte surse de lumină să-i
=
vindece inima rănită. A permis iubirii oferite de copiii săi să îl ajute
să se vindece în urma pierderii soţiei sale.

Elemente ale poveştii care pot fi schîmbate: Povestea aceasta

poate fi schimbată astfel încât să se refere la moartea unui bărbat.

Notă: Specia,riştii care au de a face in mod obişnuit cu traume in meseriile lor

(precum, POliţiŞtii, echipajele de salvare şi cele care se luptă cu focul, personalul de la
UnitaţHe de Urgenţă şi chiar terapeuţii) observă cum, de cele mai multe ori, dragostea
celor dragi lor ajută la atenuarea efectelor expunerii repetate la trauma. Dar, dacă,
dintr-o dată, această iubire este pierdută, atunci combinaţia dintre doliu! pentru
pierderea persoanei respective şi trauma experimentată la locul de muncă devine
adesea copleşitoare. Povestea a fost scrisă pentru astfel de situaţii.

16
17

~ ..
 Casa cea luminată
cascadă
Într-o zi, În timp ce omul căuta răspunsuri, a dat peste o
care se revărsa Într-un izvor cu apă caldă şi cu bule. A fost
-
A fost odată ca niciodată un bărbat înzestrat cu multe daruri. atras de acea apă, parcă simţind puterea vindecătoare a ei. Mai Întâi
Cel mai mare dintre toate era o casă plină de lumină, care îi hrănea a stat sub cascadă, iar apoi a plonjat În apa izvorului. Atunci, apa
sufletul şi îl inspira. La început lumina l-a ajutat să îşi dezvolte curată şi limpede l-a curăţat de întunericul din interior, iar zidurile
potenţialul, să aibă încredere în el însuşi şi l-a îndemnat să meargă dimprejur au căzut rănd pe rând. Ochii săi au văzut si o altă realitate.
mai departe atunci când "drumul părea accidentat şi presărat cu A rămas acolo, în apă, permiţându-i să alunge în continuare
furtuni". Lunile, anii au trecut şi casa cea luminată l-a umplut cu forţă întunericul si să îi deschidă si mai mult ochii.
sufletească, i-a dat putere, povăţuindu-1 să Îşi deschidă sufletul şi în După ce a părăsit a'pele binefăcătoare, bărbatul s-a întors la
faţa altor surse de lumină. casa care în trecut îi oferise multă alinare. Deşi acum era întuneric
Bărbatul călătorea mult, departe de casă. Adesea se afară, a putut observa că lumina din casă nu dispăruse. Rămăsese
întorcea cu mintea, trupul şi sufletul întunecate. Se prea poate să fi acolo, ascunsă după multe alte lumini, dar cu o formă puţin
avut acele "pliculeţe cu întuneric" de la o vârstă mai tânără. Cu toate schimbată.
acestea, el aduna din ce în ce mai multe, pe măsură ce înainta pe Omul privea acum altfel lucrurile. De aceea, a găsit o
cărările vieţii. Lumina casei era însă atât de puternică încât absorbea modalitate prin care să permită şi altor surse de lumină să îi vindece
întunericul, oferind omului protecţie. Uneori el chiar uita de existenţa inima rănită. Odinioară, când a fost întemnitat între ziduri Întunecate
acelor "pliculete cu întuneric". el a crezut că nu rămăsese cu nimic. Dar s-a înşelat. Înţelegea totui
Apoi, după o vreme, lumina a început să pălească. În cele altfel şi noua percepţie l-a ajutat să includă în viaţa sa noi forme de
din urmă, într-o zi întunecată şi tristă, s-a stins. Pierderea acelei lumină, uşor diferite.
lumini a deschis adevărate cratere dureroase, de mâhnire, în inima, Zilele şi nopţile s-au trecut, bărbatul urmându-şi călătoria
mintea, trupul şi sufletul bărbatului. Erau răni adânci şi largi, care prin viaţă. Pentru a cinsti casa luminată, el a început să folosească
păreau nesfârşite. Parcă aveau o voce proprie, una care nu putea fi tot ce l-a învăţat lumina aceea care i-a dat forţă interioară. Şi făcând
ignorată.
asta, omul a conştientizat faptul că şi-a permis sieşi să devină o
Bărbatul a tot călătorit prin lume, separat de acea lumină din adevărată sursă de lumină. În acelaşi timp, el a învăţat să folosească
casă, iar golurile Întunecate din interior au devenit tot mai puternice. orice urmă de întuneric rămasă, oricât de mică ar fi fost ea, ca sursă
S-au extins şi s-au unit, umplându-I cu nori Întunecaţi, care nu doar i- de inspiraţie şi de cunoaştere.
au invadat mintea şi trupul, dar au menţinut rănile din suflet deschise
şi supurante. Apoi întunericul s-a extins, trecând dincolo de pielea
bărbatului. A creat ziduri În jurul lui, ziduri care împiedicau lumina
altor surse să îl vindece.
La început apropiaţii bărbatului l-au lăsat singur, oferindu-i
timp pentru ca rănile să i se vindece. Apoi, când au încercat să se
apropie de el, zidurile au acţionat ca o barieră. În acel fel ele au
îndepărtat o mare parte din ceea ce l-ar fi putut vindeca şi întări
sufleteşte. Deşi erau invizibile, zidurilor aveau o forţă pe care cei din
jur o simţeau într-un mod care îi făcea să nu îşi mai dorească să îl
deranjeze.
Bărbatul întâmpina dificultăţi în a înţelege ce se întâmplase
cu el, cu toate că simţea întunericul şi rănile. Zidurile păreau să îi
întunece vederea. ÎI împiedicau să îşi dea seama de unde provenea
întunericul şi cum îl separa el de surse care l-ar fi putut ajuta.
Întunericul a pus stăpânire pe tot ceea ce învăţase, iar lumina cea
strălucitoare a casei a devenit de prisos.

18
19
 Copacii de pe munte
Problemele vizate: În mod obisnuit, atunci când unul dintre părinţi
este în doliu după partenerul de cuplu, el/ea reacţionează
retrăgându-se În sine. Când se întâmplă aşa cev~ copiH îşi pierd n~
doar părintele mort, dar şi pe cel care este In doliu. P.e toata
perioada doliului mama/tatăl nu dispune de energia neces~ra pentru
a-si ghida sau disciplina copiii. Din cauza retragerll In Sine a
pă'rintelui, aceşti copii nu numai că suferă după cel .mort, d~r dev~n
confuzi si preocupaţi de comportamentul celuI/celei ramas/e In viaţa.
Dar, când părintele îndurerat începe să iasă din perioada de
interiorizare si de doliu, Îşi poate găsi copiii ca fiind "scăpaţl de sub
control", din' cauza absenţei disciplinei şi a dorinţei lor de a se
autoeduca. De asemenea, copiii pot prezenta simptome ale
Tulburării de Stres Posttraumatic, mai ales dacă moartea părintelui a
survenit pe neaşteptate şi într-un mod violent.
Potrivită pentru: Această poveste se adresează .acelei fem:i a~
cărei sot a murit violent. Povestea poate fi modificata astfel Incat sa
aibă ca personaj principal un bărbat, iar cauza morţH să fie boala.
Mesajul transmis: Apelaţi la prieteni şi la rude ca să vă aju!e să vă
creşteţi copiH până când vă vindecaţi ŞI puteţi p!"elua Intreaga
responsabilitate. Cereţi altora ajutorul pentru a va disCiplina ŞI
călăuzi copiii. De asemenea, cereţi-le să îi ajute în confruntarea cu
durerea şi tulburarea.
Simboluri si metafore: - copacii =membrii familiei;
_ tăierea copacului = orice fel de moarte violentă; • .
_ căderea frunzelor, ofilirea florilor = retragerea In Sine, parte
integrantă a procesului natural al doliului în care lumea se
reorganizeazâ în lipsa persoanei care a pierit; ....
-instalarea unor suporturi lângă copacI = acordarea unUi sprijin
necesar, dispensabil dacă pierderea nu ~r fi survenit; este ~n ajutor
temporar, deşi acest "temporar" ar putea Insemna o perioada de lUni
sau de ani;
_ ecologiştii =înţelepciunea subconştientului;. • . _
_ implicarea celeorlalţi copaci în procesu~ de proteJa~e ~ copacellor -
a dispune de prieteni şi vecini care sa dea o ma.na .de .al.utor la
cresterea copiilor până când mama/tata este pregatltla sa IŞI reia
rolu'l de părinte; .. _
_ a lăsa să cadă fiori peste buturugă =capacitatea de a priVI In urma
si de a zâmbi amintirilor plăcute avute cu cel pierdut. fără a avea
~ecvenţe retrospective (flashback-uri) sau a fi copleşit de durere.
20
-
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: Povestea aceasta
poate fi modificată astfel încât să reflecte şi alte tipuri de moarte:
1. Pen.tru moartea unui bărbat, după o lungă perioadă de suferinţă
fizică: Intr-o zi de primăvară, au început să apară pete gri pe frunzele
copacului falnic. Curând ele s-au ofilit şi au căzut. Apoi, firul vieţii
care l-a făcut atât de înalt şi de viguros s-a rupt. (moartea unui
bărbat cauzată de o boală pe termen lung)
2. Pentru moartea violentă sau neaşteptată a unei femei: Într-o zi de
vară, o furtună a apărut, de altfel, un fenomen obişnuit în munţi.
Apoi, aproape pe neaşteptate, un fulger a trăsnit copacul mai mic,
frângându-i trunchiul atât de violent, încât s-a despicat şi a căzut la
pământ. (Bineînţeles, copacul poate fi doborât şi de către tăietorH de
lemne.)
Dacă povestea vorbeşte despre moartea unei femei, atunci o parte a
simbolismului trebuie modificat. De exemplu: procesul de înflorire al
copacului care rămâne în urmă, copacul înfloritor ar putea fi tăiat sau
ar putea muri iar cel care rămâne ar putea deveni un stejar.
Notă: Experienţa profesională m-a învăţat că pierderea violentă a unui părinte este
devastatoare pentru copii, din mai multe motive: o pierdere bruscă semnifică una
neprevăzută şi, În consecinţă, trebuie procesată În întregime după momentul critic
(spre deosebire de cazul bolilor critice de lungă durată, când pierderea este procesată
treptat). Copiii nu pot aprecia şi experimenta În întregime statornicia morţii până către
vârsta de opt ani; îşi pot procesa durerea mult timp după pierderea suferită. (Marcey,
1996) Părintele rămas în viaţă şi copiii pot prezenta Tulburări de Stres Posttraumatic,
cauzate de pierdere. Mulţi oameni îşi compun propriile secvenţe retrospective
(flashback-uri) pe baza unor poveşti despre modul În care a murit persoana În cauză
şi recreând scena În minte. Această scenă devine Însăşi secvenţa retrospectivă
(flashback), o marcă a Tulburării de Stres Posttraumatic. Din experienţa mea,
poveştile terapeutice destinate copiilor de vârstă mică şi "Desensibilizarea
Eyemovement şi Reprogramarea" reprezintă metode eficiente de a diminua şi chiar de
a elimina asemenea secvenţe retrospective (flashback-un), astfel încât perioada de
doliu să Îşi urmeze cursul natural.
•
21
 Copacii de pe munte
A fost odată ca niciodată, undeva pe versantul unui munte
înalt, o mulţime de copaci. Acolo, de mulţi ani creşteau copaci înalţi
si robusti. Dedesubtul crengilor celor bătrâni se aflau copăceii tineri.
Ei creşteau protejaţi de trunchiuri şi frunzişuri care le ofereau
adăpost împotriva vântului şi furtunilor. În fiecare primăvară copacii
adulţi mai viguroşi înfloreau sau produceau seminţe într-un fel sau
altul. Acele seminţe care cădeau pe pământ începeau curând să se
dezvolte. De aceea, pe acel munte erau nu numai copaci de mai
multe soiuri. dar erau şi copaci de dimensiuni variate, aflaţi În diferite
etape ale maturizării.
Într-un pâlc mic se înălţa cel mai Înalt şi cel mai robust copac
de pe munte. Având un trunchi viguros şi o scoarţă grosă, păr~a
destul de puternic încât să ţină piept celor mai violente furtuni. In
imediata apropiere a acelui copac creştea o versiune mai mică a lui.
Acela era plin cu flori ce după puţin timp aveau să se transforme în
seminţe. Trăise şi se dezvoltase alături de copacul cel mare vreme
de mulţi ani. Erau tovarăşi apropiaţi.
Într-o zi de vară, când totul părea exact aşa cum trebuia să
fie, un grup de oameni a venit în acea zonă montană. Aveau un
singur scop în minte... să doboare un copac. Aveau nevoie de el
pentru un concurs ce se ţinea pe un râu din apropiere. Era desemnat
Învingător ultimul bărbat care rămânea În picioare pe un buştean ce
Înainta rostogolindu-se pe apele râului. Miza era o sumă mare de
bani. Observând copacul cel mare, şi fără să stea prea mult timp pe
gânduri, tăietorii şi-au pus În funcţiune ferăstraiele electrice. Fără să
regrete, l-au doborât repede la pământ.
În ceea ce a părut doar o clipă ei au adus un camion mare,
echipat corespunzător pentru Încărcarea buşteanului. L-au ridicat şi
au plecat. Copacul a fost luat de acolo atât de repede, încât părea că
doar cu o clipă mai înainte se înălţase plin de viaţă, iar în clipa
următoare doar o buturugă sfâşiată mai amintea de copacul care
trăise În acel loc.
Pierderea tovarăşului apropiat l-a năucit pe copacul cel
înflorit. La Început nici nu a putut reacţiona. Era copleşit de vină
pentru că nu avusese cum să Îi Împiedice pe tăietori să taie un
copac atât de maiestuos. Era traumatizat de incapacitatea lui de a
controla cursul evenimentelor lumii în care trăia. De aceea, florile i s-
au veştejit şi au căzut la pământ. Curând, multe dintre frunze i s-au
uscat si au fost duse de vânt. Toate acestea se întâmplau din cauză
că acum copacul era incapabil să absoarbă picăturile de ploaie sau
razele soarelui, atât de necesare ca să Îşi păstreze frunzele verzi şi
În viaţă.
22
Nu după multă vreme
veştejească şi să tremure. Era
copacii mai tineri au început să se
modul lor de a reacţiona nu doar la
-
pierderea imensului copac maiestuos, dar şi la a celui înfloritor, aşa
cum îl ştiuseră ei în trecut. Dacă priveai butucul rămas, era evident
că falnicul arbore nu mai era. Ca reacţie la acea pierdere, copacul
care fusese înfloritor s-a schimbat atât de mult, încât părea şi el
pierdut. Totuşi, trunchiul mai stătea drept iar câteva frunze verzi se
mai agăţau de crengile lui. Dar, din cauză că au pierdut copacul cel
mare şi pentru că cel veşnic înfloritor se veştejea, copăceii mai tineri
au rămas fără protecţie împotriva vânturilor nemiloase şi a soarelui
arzător de vară. Nu erau încă îndeajuns de puternici încât să se
apere singuri de elementele naturii sau să se dezvolte fără sprijin în
desişul pădurii. De aceea, şi frunzele lor au început să cadă. Uneori
vântul îi bătea atât de violent încât se izbeau unul de celălalt, sau
crengile li se loveau de trunchiul arborelui înalt.
Se întâmplă ca într-una din zile un grup de ecologişti să facă
o excursie la pas prin pădure. Când a venit vremea prânzului s-au
aşezat lângă buşteanul cel mare. În timp ce mâncau ei discutau
despre copacii care îi înconjurau. Şi asta, deoarece erau oameni
care înţelegeau viaţa din pădure, şi cărora le păsa de ea. Nu după
multă vreme ei au observat copacul de lângă butuc. Părea aproape
lipsit de frunze, deşi nu părea ofilit. Pe măsură ce se mişcau în jurul
lui pentru a-I observa mai bine, ecologiştii au zărit şi copăceii din
zonă. Şi ei păreau să ducă o luptă înverşunată pentru a se dezvolta.
Au studiat copacii şi au privit butucul. Apoi au înţeles despre
ce era vorba. Ştiau că ar fi durat ceva vreme pentru ca arborele mai
mare să îşi revină. De aceea, ecologiştii au realizat o legătură care
să îi susţină trunchiul. Aşa putea sta drept. Apoi, cu ajutorul unor
frânghii şi suporturi, ei au aplecat coroanele copacilor învecinaţi,
astfel încât copăc.eii să fie protejaţi de elementele naturii. După
aceea, i-au udat. In final au construit şi pentru ei nişte legături de
susţinere.
- Copacul cel înfloritor îşi va reveni I au spus ei copăceilor
mai tineri. Va trage învăţăminte din pierderea pe care a suferit-o.
Poate că va creşte altfel decât îl ştiaţi voi.
S-ar putea ca florile şi frunzele să-i fie puţin altfel, dovadă că
experienţa dureroasă l-a făcut mai puternic. Dar el va permite
arborilor dimprejur să îi dea o mână de ajutor în a vă proteja. Asta,
până când va deveni destul de puternic ca să vă protejeze singur.
Ecologiştii au plecat din pădure. Copacii mai tineri au
reacţionat pozitiv la prezenţa suporturilor, făcând faţă vijeliilor. Au
devenit mai falnici si mai robusti. Curând asa cum era normal să se
întâmple, s-au umplut de frun~e si s-au î~ăliat. Iar arborele mai înalt
a permis copacilor învecinaţi să le ofere sprijinul, până când el însuşi
23
 a fost destul de puternic pentru a avea grijă de ei. Cumva, a înţeles
că acei copăcei aveau nevoie ca el să îşi revină. Aşadar, a grăbit
De cealaltă parte a uşii
-
procesul de vindecare, dezvoltându-şi un trunchi şi mai viguros decât
Problemele vizate: un copil care suferă de o boală incurabilă.
avusese Înainte.
Iar când ecologiştii s-au reîntors în acea pădure, au zâmbit
Potrivită pentru: copiii şi adolescentii care suferă de o boală
la vederea copacilor crescuţi în atâtea direcţii noi. Au folosit buturuga
incurabilă; dar îi poate consola si pe m~lti dintre adultii care se află
ca loc de luat masa. Râdeau şi îşi savurau prânzul pe ea. Copacul Într-o situaţie asemănătoare.' , ,
cel înalt a găsito cale de a înflori din nou. Iar acum cernea fiori peste
capetele lor. Mesajul transmis: Poţi găsi o cale de a te împăca cu ideea mortii si
_ Aceste fiori ne decorează masa! a spus un ecologist către de a părăsi această lume cu calm şi cu dragoste în suflet. ' ,
cel de lângă el.
Iar când şi-au ridicat privirile spre coroana plină de flori, Simbolurile şi metaforele: - uşa =moartea;
copacul parcă le zâmbea.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: etapele de reactie la
doliu ale unui anumit copil pot fi rearanjate în poveste; dacă 'este
cazul, convingerile religioase ale copilului pot fi incluse În mesajul
transmis.

Notă: Povestea a fost scrisă la cererea unui terapeut care lucra într-un azil.
Compunerea e! a .necesitat luni întregi de muncă. Să te gândeşti la un copil pe moarte
e~te ~n IUC,fU difiCil pentru majoritatea adulţilor cu profesii de sprijin, chiar dacă este la
nivel Ipotetic.
Reacţiile emoţionale ale unui copil faţă de moarte sunt adesea diferite fată de cele ale
unui adult, pentru că un copil se teme să isi părăsească părintii si este nelimstit in
legătură cu cine va avea grijă de el/ea.· , , ,

24 25

.-- ---
 De cealaltă parte a uşii
A fost odată ca niciodată un băiat, pe care părinţii l-au numit
Matei. La puţină vreme după ce a venit pe lume, Matei a fost invitat de
câtre familia sa într-o încăpere foarte specială. În acea cameră se aflau
jucării şi mâncâruri bune. Acolo era şi un spaţiu pentru dormit, activităţi
şi jocuri educative care să îi satisfacă aproape orice nevoie a lui Matei.
Încăperea era una foarte veselă. Când era foarte mic, cineva, poate
părinţii lui, i-au spus lui Matei câ va trăi foarte mult timp în această
cameră îi apoi, când va deveni adult, se va muta bucuros Într-o alta.
Intr-una din zile Matei a observat o uşă la capătul camerei.
- De ce se află acea uşâ în camera mea? Eu nu o folosesc
niciodată! i-a Întrebat pe cei din jur.
- Aceea este o uşă dincolo de care noi toţi trebuie să trecem,
dar tu nu va trebui să mergi decât peste foarte multă vreme, i-a
răspuns unul dintre părinţi. Nu ai de ce să te gândeşti la acest lucru
acum. Este o uşă la care te poţi gândi atunci când vei fi foarte bătrân.
Aşa că, Matei nu s-a mai gândit la ea. Se juca şi râdea. Se distra şi
Învâţa. Era foarte bucuros atunci când se afla În camera ce
reprezenta practic tot universul său.
Într-o zi, o femeie bătrână şi înţeleaptă l-a vizitat pe Matei. I-
a cerut voie să se aşeze pentru a discuta o problemă serioasă.
- Îţi aminteşti că ai pus întrebări în legătură cu uşa care se
află la capătul camerei? l-a Întrebat ea.
- Da, îmi amintesc, i-a răspuns Matei în timp ce se juca. Dar
încă nu sunt nevoit să mă gândesc la uşa aceea, pentru că nu
trebuie să trec dincolo de ea decât peste foarte mult timp.
- Ei bine, Matei, trebuie să îţi spun că lucrurile s-au schimbat,
i-a dezvăluit femeia cea înţeleaptă, îngrijorată. Vei trece dincolo de
acea uşă foarte curând.
Pentru o clipă Matei a privit-o cu neîncredere. Apoi a început să ţipe.
- Nu, nu vreau să trec dincolo de uşă! Vreau să stau chiar
aici, în camera mea! Nu plec nicăieri! Nimeni nu mă poate obliga să
trec dincolo de uşă!
După ce a plecat femeia Matei a încercat să nu se mai
gândească la uşă, continuând să se joace ca şi când nimeni nu i-ar fi
povestit vreodată despre uşi.
După câteva zile, femeia cea înţeleaptă a apărut din nou şi
s-a aşezat lângă Matei. I-a spus cu blândeţe:
- Foarte curând va trebui să treci dincolo de acea uşă ...
- Nici gândi a răspuns cu fermitate Matei, întorcându-i spatele.
După o clipă de tăcere băiatul i-a spus:
- Voi fi foarte cuminte. Îmi voi mânca toate legumele şi îmi
voi face toate temele pentru acasă. Îmi voi îndeplini toate atribuţiile,
26
fără să mă pIăng ... Nu voi mai spune niciodată cuvinte răutăcioase ..
dar nu voi trece dincolo de acea uşă'
-
Alte câteva zile au trecut şi femeia cea bătrână a revenit la
vremea culcării pentru a purta o nouă discuţie cu Matei. Stând pe
marginea patului, ea îl ţinea cu blândeţe de mână în timp ce îi vorbea:
- Foarte curând va trebui să treci dincolo de uşa aceea. Este
o călătorie pe care noi toţi trebuie să o facem. Tu vei pleca Înaintea
tuturor celor din această cameră. Deoarece eşti o persoană atât de
curioasă, căreia îi plac experienţele noi, s-ar putea să găseşti o
modalitate prin care să transformi totul într-o aventură.
Matei i-a aruncat femeii o privire furioasă:
- De ce trebuie să trec dincolo de uşă? Nu merg! a strigat el.
Nimeni nu mă poate obliga să merg! Nu îmi plac aventurile!
Spunând acestea, Matei a sârit din pat şi a lovit peretele cu piciorul.
A dat cu piciorul în jucării şi chiar s-a lovit pe sine. Faţa i s-a înroşit şi
apoi a început să ţipe.
Într-una din zilele care au urmat femeia cea înţeleaptă s-a
apropiat din nou de Matei şi şi-a aşezat braţul în jurul umeri lor lui,
pentru a-I consola.
- Haide să vorbim despre uşă, i-a spus cu calm.
În timpul acelei vizite, atunci când a adus vorba de uşă, Matei s-a
Întristat foarte tare.
- Nu vreau să merg, a şoptit el, în timp ce o lacrimă i se
prelingea pe obraz. Gândulla uşa aceea mă face să sufăr.
Aşa că, femeia cea înţeleaptă l-a ţinut în braţe, iar băiatul a plâns
multă vreme.
Peste alte câteva zile ea s-a Întors din nou. Dar de data aceea,
înainte ca ea să poată spune ceva, Matei a făcut următorul anunţ:
- Ştiu că trebuie să trec dincolo de uşă, dar îmi este teamă.
Aşa că, femeia cea înţeleaptă şi Matei au discutat vreme foarte
îndelungată despre călătorii şi despre experienţe noi. Au vorbit
despre schimbări şi despre tranziţii. Despre părinţi şi despre prieteni.
Au discutat despre modul În care băiatul putea lua cu el iubire şi
despre cum putea trece dincolo de uşă fiind împăcat cu el însuşi.
Când s-a aflat din nou singur, Matei a rememorat Întâlnirea
cu femeia cea înţeleaptă. S-a lăsat pătruns de sensul mesajului
transmis de ea, până când a înţeles pe deplin semnificaţia lui. Iar
când a sosit ziua ca el să treacă pragul uşii, el era pregătit. Găsise o
cale să înţeleagă şi să accepte faptul că aceea era ziua unor noi
începuturi, a schimbării şi a altor etape.
Băiatul a păşit cu inima plină de iubire dincolo de uşă, lăsând-o
să se închidă încet în urma lui. Bagajul pe care l-a luat cu el era plin cu
amintirile, dragostea şi înţelepciunea pe care le dobândise câtă vreme
locuise în cameră şi atunci când învăţase cum să treacă dincolo de uşă.
27
 Teama cea mare Teama cea mare
-
Problemele vizate: teama de moarte, ceea ce determină un A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Mihai. Îi plăcea
comportament obsesiv-compulsiv. mult să se joace, mai ales împreună cu fraţii lui. Îndrăgea jocurile
video si săritul pe trambulină.
Potrivită pentru: copii cu vârste cuprinse Între 6 şi 13 ani. , Într-una din zile Mihai a început să se gândească la cum ar fi
să fie invizibil. Sti a că unii oameni au devenit invizibili, mai ales
Mesajul transmis: Poţi găsi o cale de a-ţi micşora teama şi de a o atunci când au î~bătrânit. Uneori, când urmărea stirile la televizor,
face să dispară! băiatul auzea poveşti despre copii care deveniseră şi ei invizibili.
Aşadar, Mihai a început să creadă că s-ar putea să devină şi el
Simbolurile si metaforele: - a fi invizibil a muri; = invizibil. Dar el nu vroia să îşi părăsească mămica şi tăticul. Cu cât
- balonul plin' cu teamă =
orice sentiment puternic care duce la un se gândea mai mult la acel lucru, cu atât mai mare creştea un balon
comportament nepotrivit sau obsesiv; comportamentul apare ca plin cu teamă, chiar în interiorul lui. A încercat să nu se mai
efect al dorintei de a reduce acel sentiment puternic; gândească la el. Însă atunci când mergea la şcoală, când se uita la
=
- a arunca balonul a folosi înţelepciunea subconştientului pentru a televizor sau când ii auzea pe părinţi vorbind, băiatului i se
elimina teama. reamintea despre a fi invizibil. Frica devenea tot mai mare. Uneori
avea coşmaruri. în vis el era invizibil şi se trezea şi mai speriat. Cu
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul copilului; cât se gândea mai mult la a fi invizibil, cu atât devenea mai mare şi
ansamblul de obiceiuri obsesive pe care îl determină teama; ceea ce mai puternic balonul acela plin cu teamă. Părea chiar să aibă o voce
îl sperie pe copil (dacă este întreprinsă această schimbare, atunci înfricosătoare cu care se adresa băiatului.
ceea ce declansează frica trebuie sugerat cât mai simbolic, astfel , Lui Mihai nu îi plăcea să fie speriat. Atunci, a încercat să
încât auzirea c'uvintelor din poveste să nu amplifice starea de alunge starea aceea. Câteodată îşi spăla mâinile, dar frica devenea
teamă); reacţia băiatului atunci când scapă de teamă. şi mai mare. Iar când îi vorbea foarte tare, nici nu putea înghiţi. Şi
teama continua să crească. Apoi, Mihai a încercat să nu atingă nimic
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un băiat in vârstă de 7 ani care a dezvoltat o cu mâinile. Credea că va scăpa de ea, dar se făcea tot mai mare. A
adevărată fobie pentru moarte. Cu doi ani şi jumătate Înainte să apară simptomele
încercat să nu mai mănănce, ca să nu-i mai fie frică. Dar stomacul s-
fObiei, murise bunica lui. Băiatul şi-a surprins de multe ori mama plângând din cauza
pierderii suferite. Mai mult, urmărise I~ ştirile de seară un anunţ despre un băiat care a revoltat atât de tare, încât nu a reuşit nici prin metoda aceea. Nu a
murise după ce mâncase un hamburger preparat cu carne contaminată, Într-un trecut multă vreme şi balonul plin cu teamă a devenit atât de mare,
restaurant de tip fast-food. A ajuns să ii fie teamă să consume carne (în special de puternic şi de gălăgios, încât şi ziua şi noaptea Mihai se gândea
hamburgerii cu came crudă). Îi era frică: de germeni, să atingă obiectele din turul lui şi la a fi invizibil.
chiar să îşi înghită propria salivă (credea că s-ar fi putut să conţină germeni). In plus, a
început să se spele pe mâini de mai multe ori În aceeaşi zi. Ca să uite de acel balon, băiatul a încercat să se joace
împreună cu fratii si cu prietenii lui. Uneori reusea, dar alteori nu.
Întâmpina dificJltăţi chiar şi la şcoală, deoarece balonului îi
crescuseră nişte vârfuri lungi şi ascuţite care începeau să îl înţepe.
Într-o zi urmărea un meci de fotbal împreună cu părinţii lui.
Balonul plin cu teamă şi vârfuri ascuţite continua să ii vorbească,
simultan cu prezentatorul de la televizor. Mihai urmărea cum
fundaşul echipei arunca mingea iar şi iar. A văzut mingea înălţându­
se tot mai sus În aer, departe de cel care o aruncase. Apoi, unul
dintre jucători a dat un gol în afara terenului. Mingea a zburat
departe, în mulţime. Un fan a înşfăcat-o şi a alergat cu ea în afara
tribunelor, înainte ca altcineva să i-o ia. După ce meciul de fotbal s-a
încheiat, părinţii lui Mihai au schimbat canalul. Urmăreau un meci de
baseball. Primul jucător la minge a trimis balonul în tribune. Băiatul a
28 29
 privit cum un fan a apucat mingea şi a arătat-o mândru celor de
atât de bucuros că am scăpat de balonul acela absurd!", şi-a spus
lângă el.
băiatul.
Deodată îi veni o idee. Mihai era foarte deştept şi îşi dorea
De atunci, ori de câte ori Mihai se gândea la a fi invizibil, era
să scape de balonul cu teamă şi vârfuri care îl tot speria. De aceea,
ca orice alt gând care îi trecea prin minte. Se gândea la el, apoi se
a găsit o soluţie la problemă. gândea la altceva. Se spăla pe mâini doar atunci când îi erau
-Merg să trag un pui de somn! le-a spus părinţilor. murdare. Iar înghiţitul era ceva involuntar, uitând că îl făcea. A rămas
Aceia au fost surprinşi. De obicei trebuiau să ÎI oblige să meargă la interesat de gătit şi nu după multă vreme a devenit foarte priceput. A
culcare. L-au asigurat că nu îi vor lăsa fraţii să îl deranjeze. Mihai a ajuns să gătească singur pentru fraţii lui.
închis uşa în urma lui şi s-a lungit pe pat. Apoi a închis ochii. Şi-a Mai mult, Mihai a devenit un atlet bun în toate sporturile în
imaginat cum ar putea arăta acel balon mare, plin cu frică şi cu care se folosea mingea. Învăţase că era mai inteligent decât oricare
vârfuri ascuţite. Era hotărât să scape de el. Şi-a lăsat imaginaţia să balon. A înţeles cum să îl controleze, astfel încât să nu fie dominat
zboare atât cât a fost nevoie pentru a vizualiza balonul În interiorul de el.
corpului său. Iar când l-a putut vedea, Mihai şi-a imaginat că se
micşora tot mai mult, până l-a putut cuprinde în palmă.
Apoi a Început să-i vorbească:
- M-am săturat să îmi vorbeşti şi să mă sperii tot timpul! M-
am săturat să fiu înţepat de vârfurile tale ascuţite! M-am săturat să
mă gândesc la tine şi ziua şi noaptea! Mă voi descotorosi de tine
pentru totdeauna!
După aceea, s-a văzut rupând toate acele vârfuri ascuţite ale
balonului. Le-a aruncat pe jos şi le-a călcat în picioare. A apucat
balonul şi l-a aruncat atât de departe de locul unde era şi cu o forţă
atât de mare, încât s-a spart în milioane de bucăţi când a atins solul.
A dispărut.
- Sunt mai inteligent decât orice balon plin cu teamăI a
triumfat băiatul. Şi tocmai am demonstrat acest lucru: am aruncat
balonul atât de departe, încât a dispărut!
S-a dat jos din pat şi s-a întors în camera În care părinţii lui
se uitau la televizor.
- Mi-e foame! le-a spus el. Putem mânca hamburgeri la
cină?
Părinţii lui Mihai nu au înţeles ce se întâmplase cu el.
Refuzase să mănânce hamburgeri multă vreme, încât au renunţat să
îi mai servească la masă.
- Sigur, au răspuns ei. Mai vrei şi altceva la cină?
- Vreau cartofi prăjiţi, prăjitură cu ciocolată şi îngheţată! a
fost răspunsul. Şi vreau să ajut la pregătirea hamburgerilor. Am
decis că sunt destul de mare ca să învăţ să gătesc.
Cei trei au mers la băcănie. Întorşi acasă, au pregătit
hamburgerii. Mihai s-a spălat pe mâini doar de două ori: prima dată,
înainte să pregătească măncarea, şi a doua oară, după ce a format
bucăţile de carne speciale pentru hamburgeri. A fost atât de flărnând,
încât a rnâncat doi hamburgeri şi o mulţime de cartofi prăjiţi. "Sunt

30 31

.---" .. ---"
 Căprioara şi anotimpurile
Problemele vizate: cei care, impropriu iau asupra lor
responsabilitatea pentru diverse incidente traumatizante (precum:
boli, moarte, divorţul altora, dezastre naturale) şi, implicit, vina; poate
fi o încercare subconştientă de a reduce frica, şi anume: "Dacă eu
sunt cel care a cauzat acest incident traumatizant, atunci, înseamnă
că eu controlez incidentele traumatizante şi dacă îmi schimb
comportamentul, atunci nu se va mai întămpla nici un incident de
acest fel."
Potrivită pentru: toate vârstele.
Mesajul transmis: Incidentele traumatizante fac parte din viaţă, la
fel cum fac parte şi acelea care aduc bucurie şi iubire. Poţi găsi forţa
necesară ca să îţi revii, din punct de vedere emoţional, după o
tragedie şi ca să începi să te iubeşti pe tine însuţi! "Chiar şi atunci
când este frig afară. poţi găsi o sursă de căldură şi forţă interioară!
Acestea Îţi vor ţine de cald şi În zilele cele mai friguroase!"
Simbolurile şi metaforele:
- anotimpuri/flori şi seminţe =
viaţa, aşa cum este ea; ciclurile
naturale ale vieţii;
- iarna = moartea sau orice alt incident traumatizant;
- iarna vine şi te ia prin surprindere = moartea (sau pierderea) vine
înainte de momentul obişnuit din ciclul vieţii;
-şoarecele = înţelepciunea subconştientului; înţelepciunea
instinctuală;
-căldura din interior = dragoste pentru sine, respect; resurse
personale şi forţă proprie.
Elemente ale poveştii care pot fi schîmbate: sexul şoarecelui;
tipul de traumă; modul în care este ilustrată schimbarea.
Notă: Dacă povestea este folosită pentru a se trata simbolic problema unui abuz,
atunci ea trebuie modificată astfel Încât abuzul să fie dezvăluit, intr-un mod cât mai
adecvat, şoarecelui sau altor căprioare. Dacă dezvăluirea a fost deja făcută, atunci
povestea poate reflecta înţelegerea din partea căprioarei că cel responsabil pentru
abuzul ei este cel care l-a şi comis. Povestea de faţă a fost scrisă pentru un băiat În
vârstă de 9 ani. EI fusese abuzat fizic şi emoţional de către tatăl lui. Iar când acela a
murit pe neaşteptate, băiatul s-a simţit vinovat. EI a crezut că furia pe care a simţit-o şi
dorinţa de a-şi vedea tatăl mort au cauzat decesul părintelui. Povestea l-a ajutat să
înţeleagă altfel moartea tatălui său,
32
•• Q =
Căprioara şi anotimpurile
Într-o zi frumoasă de primăvară. adânc în desişul unei
păduri, s-a născut un căprior. Acesta s-a născut primăvara, în
anotimpul cald, anotimpul florilor. Căpriorul a început să se dezvolte,
la fel ca şi tot ceea ce îl înconjura. Pe când primăvara a lăsat locul
verii, şi apoi al toamnei, el era deja mare şi puternic. Odată cu
venirea toamnei frunzele şi-au schimbat culoarea şi au început să
cadă de pe ramuri. Treptat. copacii au rămas complet dezgoliţi. Iarna
a adus cu ea multă zăpadă cernută de norii unui cer gri.
Căpriorul a acordat prea puţină atenţie vremii în timpul
primelor trei anotimpuri. Uneori se simţea stingher, dar alteori era
fericit şi ii plăcea să alerge şi să se joace în iarbă, printre copaci. Cu
toate acestea, când a venit iarna, a început să ii fie frig. Totul se
schimbase. A început să cadă zăpada. Heleşteiele erau acoperite cu
gheaţă. Animalul fusese născut într-o primăvară caldă şi nimeni nu îi
explicase de ce pădurea trecea de la un verde cald la un gri rece.
"Cu siguranţă că eu am făcut ceva care a determinat vremea să se
schimbe atât de mul!...", şi-a spus trist. Zăpada a continuat să cadă
şi aerul s-a răcit şi mai mult. Iar căpriorul a devenit foarte trist. EI
considera că este cauza transformării anotimpuri lor în iarnă şi a
dispariţiei culorii verzi a frunzelor. I s-a făcut foarte frică şi a început
să se simtă rece şi gol pe dinăuntru, aşa cum era şi pădurea însăşi.
Şi astfel, învinovăţindu-se pentru frigul iernii, pentru dispariţia
frunzelor si a ierbii, căpriorul s-a asezat sub un copac mare. Stătea
acolo zi de zi, nemiscat, sperând că iarna va dispărea dacă va face
linişte. Într-una din zile, pe când tremura de frig şi se simţea foarte
trist, lângă el a sărit un şoricel. Cam după un minut, şoricelul i-a
spus:
- Tremuri! Pare că eşti atât de trist!. ..
Căpriorul i-a răspuns:
- Ssst... ! Linişte! Am răcit vremea În pădure şi poate o pot
schimba la loc, dacă fac liniste. Mă întristează să văd cât sunt de rău ..
O vreme şoarecele' l-a privit în linişte. Încerca să afle motivul
pentru care căpriorul ajunsese să creadă că era responsabil de
schimbarea anotimpuri lor. Oricum, el era un şoricel care ştia multe
despre lume şi a înţeles că era important să împărtăşească
cunoştinţele şi altora:
- Tu nu ai avut nimic de a face cu schimbarea anotimpurilor'
i-a spus cu blândeţe căpriorului. Anotimpurile reprezintă o parte
natural~ a vieţii. Ele sunt patru la număr: primăvara, vara, toamna şi
iarna. In fiecare an, după iarna cea întunecată şi rece, urmează
primăvara. Atunci frunzele cresc din nou pe ramuri, apar florile şi
iarba răsare din nou. Vara urmează primăverii. Zilele sunt fierbinţi şi
33
soarele face ca zilele să fie lungi şi pline de lumină. Urmează
toamna, cănd frunzele îşi schimbă culoarea, din verde în multe
nuanţe de roşu şi de portocaliu. Curând, Încep să cadă de pe
crengile copacilor. După toamnă vine iarna. Este anotimpul pe care îl
simţi chiar acum, când îţi este frig iar pădurea pare atât de goală,
atât de pustie. Dar, fiecare anotimp îşi are vremea lui. Aşadar, iarna
se va termina curând, iar primăvara este anotimpul renaşterii. Este
ceva uimitor, ceva care face parte din viaţă. Dacă toamna frunzele
nu ar cădea din copaci, atunci primăvara nu ar fi loc pentru altele noi.
În fiecare an cele patru anotimpuri se succed. Se mai întâmplă ca
iarna să vină pe neaşteptate. Te ia prin surprindere, făcând ca hrana
să fie foarte greu de găsit. Dar lumea a fost în aşa fel plăsmuită,
încât primăvara să urmeze întotdeauna până şi celei mai friguroase
ierni. Chiar şi în timpul celei mai reci ierni, atunci când este greu de
crezut că va veni vreodată primăvara, poţi găsi în interiorul tău o cale
de a înţelege ciclul anotimpuri lor.
- De ce nu pot anticipa venirea primăverii? a întrebat
căpriorul. Ajută-mă să înţeleg.
- Priveste cerul! i-a spus soarecele Încet. Ce vezi?
- Văd niste nori de culoar~ gri, a răspuns trist căpriorul.
- Unde este soarele? a fost următoarea întrebare.
- În spatele norilor!
- De unde stii? a continuat să întrebe soarecele.
O clipă căpriorul a rămas nemişcat. Apoi a spus:
- Pur şi simplu ştiu!
34
- Îţi aminteşti cum primăvara plantele încep să crească, şi
vara ele produc flori colorate şi parfumate? a întrebat şoarecele.
- Este atât de frig afară, încât îmi este greu să îmi amintesc
vreo floare, a soptit trist căpriorul.
- Închide ochii şi îţi vei putea aminti!
Căpriorul a închis ochii şi a stat în linişte câteva clipe. Apoi a spus
puţin entuziasmat:
- Îmi amintesc ...
- În fiecare primăvară plantele acestea au crescut şi apoi au
început să înflorească. Când a venit vara, ele au devenit mai
puternice, producând şi mai multe flori. Dar toamna s-au ofilit, iar
vântulle-a dus seminţele în multe direcţii. Deoarece au fost purtate de
vânt departe şi multe dintre ele erau foarte mici, s-ar fi putut să te
concentrezi doar pe florile cele uscate. Nu ai înteles ce urma să se
întâmple. Seminţele au căzut pe sol. În timpul iern'ii el a devenit rece şi
tare. Dacă ai fi ştiut acest lucr~, atunci ai fi putut crede că ar fi rămas
la stadiul de seminţe mereu. Insă, privind aceste seminţe, descoperi
că venirea primăverii le transformă în plante cu multe frunze şi flori.
Ascultându-I pe şoarece, căpriorul a început să cunoască
lucrurile dintr-o nouă perspectivă, A mai înţeles că încă avea multe
lucruri de învăţat.
- Şoricelule, iarna îmi este greu. Anotimpul acesta îmi
îngheaţă sufletul, aşa cum îngheaţă totul împrejur.
Încuviinţând din cap, şoricelul i-a răspuns:
- Eşti înţelept dacă înţelegi acestea. Totuşi, chiar şi atunci
când este frig afară, poli găsi o sursă de căldură şi forjă interioară!
Acestea îţi vor line de cald şi în zilele cele mai friguroase!
S-a întors să plece, nu înainte de a-i promite căpriorului că îl va mai vizita.
Când a rămas singur, căpriorul a permis învăţăturii primite
de la şoarece să îi pătrundă În minte şi în suflet. Curios lucru! Ce
anume însemna: "o sursă de căldură şi forjă interioară"? În zilele
care au urmat el a fost urmărit de acele cuvinte, în timpul plimbărilor
pe care a început să le facă prin pădure. Apoi, Într-o zi foarte
obişnuită (sau, cel puţin aşa a crezut el), în timp ce mergea de-a
lungul cărării, căpriorul a dat peste acea sursă de căldură. A simţit
strălucirea propriei sale călduri şi puteri, pe măsură ce aceasta
începea să crească.
Mulţumită căldurii şi forjei interioare căpriorul a trecut cu bine
de iarnă. Mai mult, a putut experienţa primăvara într-o nouă manieră.
A înţeles că nu el controla anotimpurile. Ele sunt o parte a vieţii şi se
succed în mod natural, indiferent dacă le aştepţi, sau nu. Totuşi,
descoperise ce putea controla: a continuat să hrănească sursa de
căldură şi de forjă din interiorul său, astfel Încât să poată ţine piept
chiar şi celor mai vitrege ierni.
35
 Monumentul comemorativ
Problemele vizate: vina simţită de supravieţuitor; amintiri
traumatizante şi flashback-uri despre moarte şi pierderi afective, a
rămâne blocat În incidente traumatizante din trecut.
Potrivită pentru: adolescenţi-adulţi; veteranii luptelor din Vietnam şi
din Irak, ofiţerii care aplică legea, cei care lucrează la Serviciul de
Urgenţă, cei care şi-au pierdut colegii de serviciu în timpul misiunilor.
Mesajul transmis: Învaţă din traumele din trecut şi caută o
modalitate de a te elibera de ele, (<<Tu ar tebui să fii monumentul
nostru comemorativ l Pleacă de aici! Du-te şi trăieşte-ţi viaţa! Fii
fericit, iubeşte-ţi familia şi prietenii, şi fii bun În tot ceea ce facil Să
râzi mult! Libertatea pentru care noi am murit Îţi dă ţie posibilitatea să
atingi potenţialul maxim a ceea ce eşti şi a ceea ce poţi deveni. Dă o
semnificaţie morţii noastre prin felul În care tu Îţi trăieşti viaţa!» )
Simboluri şi metafore:- incapacitatea de a părăsi monumentul a fi = mult prea puţin despre război şi despre preţul care trebuia plătit dacă
blocat în Tulburarea de Stres Posttraumatic (PTSD)/vina resimţită de
supravieţuitor;
=
- visul Înţelepciunea subconştientului;
_ amicii i-au dăruit tot ceea ce aveau mai bun În ei a fi simbolul = unitate plasată În plin teatru de război. Era Înconjurat de conflicte
unui monument comemorativ închinat celor care au murit la datorie;
a Învăţa din trauma suferită.
Elemente ale poveştii care pot fi schimnate: sexul personajului
principal.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru Conferinta pe tema Omucideri, nivel avansat,
desfăşurată la Academia FBI, in august 2000. A făcut pa~e ?in prelege.~ea lui
Chaplain Denny Hayes. A fost concepută ca să ajute, mdlrect, ofiţerii care
supravieţuiseră unor crime care au avut loc in departamentul~lor. . ~. w
Meritul este al bărbatului care se află in mijlocul luptei, al barbatuluI a caruI faţa este
'~zată de praf. transpiraţie şi sânge, al celui care se luptă pl.in de cur.~j, .al celui, care
învaţă din greşeli, al celui care cunoaşte marile entuziasme ŞI abnegaţll ŞI al cel~1 c.a
re
se jertfeşte pentru o cauză nobilă, al celui care, În cel mai bunyca~, cunoaşte In.flna~
triumful marilor realizări şi al celui care, in cel mai rău caz, daca da greş, cel puţin da
greş În timp ce brava cu toate resursele lui, astfel încâ: ~o~ull~i nu. ~~ fi"niciodat~
alături de cei care au suflete reci şi laşe, care nu cunosc mCI vlctona, nicI mfrangerea.
T eddy Roosevelt,
Preşedinte, 190t-1909
36
,..y .. ....,"..-
Monumentul comemorativ
Acum câteva zile, stăteam În aeroport şi bombăneam În
sinea mea deoarece zborul fusese Întârziat cu câteva ore. Ca să
treacă timpul, am Început să vorbesc cu un alt pasager abandonat şi
el acolo. Stătea lângă mine. Am făcut cunoştinţă. ÎI chema Adrian şi
era Într-o călătorie de afaceri. I-am povestit În detaliu despre cum am
devenit poliţist. Apoi a venit rândul lui să Îşi spună povestea vieţii.
Mi-a spus că a crescut Într-un orăşel În care viaţa era bună. La
vârsta de optsprezece ani a Întâlnit fata care, mai târziu, i-a devenit
soţie. Puţin Înainte să se ofere voluntar pentru Vietnam, i-a dăruit un
inel de logodnă.
Bineînţeles că şi el, ca, de altfel, şi cei mai mulţi tineri ai
vremii, nu cunoştea nimic din realitatea războiului sau despre viaţa
de soldat În Războiul din Vietnam. Crescuse cu filmele lui John
Wayne, În care oamenii Împuşcaţi mureau fără să verse vreo
picătură de sânge şi fără să aibă dureri. Tatăl lui Îşi făcuse serviciul
militar În timpul celui de al Doilea Război Mondial. Însă, îi vorbise
luai parte la el. Adrian părea un bărbat de onoare, care Îşi iubea ţara.
Credea în corectitudine şi În protejarea libertăţii.
Când a ajuns în Vietnam, Adrian a fost imediat instalat într-o
violente şi de moarte. Acolo, el a experienţat multe evenimente
traumatizante şi terifiante. Viaţa În Vietnam părea să Îi smulgă zilnic
bucăţi din inimă şi din suflet. A fost martor la morţi le violente şi
dureroase ale prietenilor săi. A văzut copii torturaţi sau ucişi. Nu mi-a
spus exact ce anume făcuse În Vietnam, dar mi-a indicat că a trebuit
să facă lucruri care nu coincideau întru totul cu simţul lui de dreptate
şi corectitudine, de bine şi rău şi de cum ar trebui o persoană să se
comporte cu o alta. Mi-a destăinuit că trecerea zilelor În Războiul din
Vietnam coincidea cu transformarea lui într-un om crud. Treptat, s-a
înconjurat de nişte ziduri imaginare. Imaginile unor corpuri umane
însângerate şi suferinde îi apăreau constant În minte, chiar şi atunci
când era departe de scena masacru lui. Atunci a oftat, amintindu-şi
că au existat perioade când îi era imposibil să se odihnească. A
Încercat să Îşi Înece durerea în băutură, dar, ca şi În cazul aspirinei,
atunci când efectele alcoolului dispăreau, durerea se făcea iarăşi
simţită.
Când s-a Întors din Vietnam, doar foştii camarazi l-au
Înţeles.Erau soldaţi ca şi el, care înţelegeau experienţele prin care
trecuse. Ştiau că acele lucruri oribile l-au schimbat profund, ceea ce
era ca persoană şi felul În care interacţiona cu restul lumii. Apoi,
Adrian s-a căsătorit cu iubita lui şi au avut împreună copii. Însă,
37
arareori se putea bucura de un somn reconfortant. Se simţea
înconjurat de un zid invizibil care îl ţinea prizonier, izolat de prieteni
şi de familie.
Într-o vară, pe când se afla la Washington D.C. într-o
călătorie de afaceri, Adrian a vizitat Monumentul comemorativ
Închinat eroilor Războiului din Vietnam. Ca mulţi alţii înaintea lui, a
început să caute pe zid numele bărbaţilor din unitatea lui, cei care
muriseră În Războiul din Vietnam.
S-a Încruntat, amintindu-şi că un lucru foarte ciudat s-a
Întâmplat atunci când a găsit pe zid numele căutate. A simţit o forţă
nevăzută care îl atrăgea În aşa fel Încât nu a putut părăsi locul acela.
Se simţea ca un cui atras de un magnet puternic. .. .
_ Nu m-am putut Întoarce acasă. Mi-am abandonat familia ŞI
slujba. Cred că eram un om al străzii. Dormeam lângă acel zid. I-am
abandonat pe toţi şi pe toate, pe oricine şi orice ar fi Însemant ceva
pentru mine. Mă simţeam mort pe dinăuntru. Făceam numai lucrurile
de strictă necesitate pentru a supravieţui .... eram un robot.
Într-o noapte, pe când zăceam lângă zid, Într-un sac de
dormit mizerabil. ... am adormit. .. dar mă zvârcoleam prin somn. Apoi
am început să visez. În acel vis, toţi cei pe care Îi văzusem morţi sau
38
murind în război stăteau în jurul meu. Încă mai aveam amintiri
proaspete cu morţile lor sângeroase şi dureroase. Dar, cei de lângă
mine nu erau rănili, nici nu aveau dureri. Discutau şi râdeau iar eu îi
priveam de jos, din sacul meu de dormit.
Apoi, ei m-au întrebat: «De ce eşti aici, lângă Monumentul ce
poartă pe el numele noastre gravate, şi dormi într-un sac
mizerabit?»).
Adrian s-a încruntat şi şi-a amintit că le-a răspuns:
- Nu ştiu de ce mă aflu aici. Parcă sunt înţepenit aici. Nu pot
scăpa!
- Noi nu suntem aici, şi-a amintit Adrian că i-au replicat
camarazii. Am mers mai departe. Dacă rămâi aici, înţepenit şi smuls
din cotidian, atunci morţile noastre au fost lipsite de sens. Înseamnă
că am murit fără rost. Noi ne-am dat vieţile pentru ca ceilalţi să se
poată b~cura de libertate şi de pace, dar tu nu eşti liberi
In timp ce îşi amintea, Adrian a început să Iăcrimeze.
- Toţi s-au aplecat şi m-au tras afară din sacul de dormit, m-
au scuturat de praf, mi-au strâns mâna şi au spus: «Tu ar tebui să fii
monumentul nostru comemorativ! Pleacă de aicil Du-te şi trăieşte-ţi
viaţa! Fii fericit, iubeşte-ţi familia şi prietenii, şi fii bun în tot ceea ce
faci! Să râzi mult! Libertatea pentru care noi am murit îţi dă
posibilitatea să îţi atingi potenţialul maxim a ceea ce tu eşti şi a ceea
ce poţi deveni. Dă o semnificaţie morţii noastre prin felul în care îţi
trăieşti viaţa!»
Apoi a ezitat vreme de un minut. Poate simţea că îmi
destăinuise mai mult decât trebuia. Dar, eu vroiam să ştiu ce s-a mai
întâmplat. De aceea, l-am încurajat să îşi spună mai departe
povestea.
- Nu îmi amintesc exact cum s-a petrecut totul. Doar ştii cât
de ciudate pot să devină visele Dar, cumva, ei au hotărât să îmi
ofere ce avea fiecare mai de preţ. ' Un camarad mi-a dat râsul lui.
Altul, îndemânarea de a rezolva problemele. Apoi, incredibila
abilitate de a avea mulţi prieteni şi multe alte lucruri valoroase. A fost
un vis ciudat. Nu ştiu cum, dar toate darurile acelea mi-au intrat în
inimă. (Adrian a ezitat din nou. Era un pic stânjenit de faptul că îmi
spunea atât de multe lucrurL) Apoi, mi-au spus să folosesc acele
daruri în aşa fel încât să le ating potenţialul maxim. Fiecare şi-a pus
mâna pe umerii mei şi mi-au poruncit să devin amintirea vie a vieţilor
lor, numai aşa le puteam cinsti memoria. Mi-au arătat că puteam
face aşa ceva doar devenind cel mai bun în fiecare domeniu în care
au excelat fiecare din eL
Adrian şi-a amintit că apoi s-a trezit.
- Încă zăceam acolo, în sacul meu de dormit. Visul îl mai
aveam în minte, şi semnificaţia lui a devenit clară. M-am gândit: «Ce
39
fac eu aici?». Soarele răsărea, iar lumina lui mă învăluia. Lumea
întreagă părea schimbată: culorile erau mai strălucitoare, totul părea Omida înfricoşată
mai plin de viaţă. Am aruncat sacul într-un coş de gunoi şi am plecat
de acolo. M-am îndepărtat de Zid. Nu am mai privit înapoi. Am Problemele vizate: teama de schimbare; teama de pierdere.
înţeles că amicii mei nu erau în Zid. Ei erau în inima mea.
L-am întrebat ce s-a întâmplat atunci când s-a întors acasă. Potrivită pentru: toate vârstele.
- Familia şi prietenii erau furioşi. Ei nu au înţeles ce mi se
întâmplase. Dar visul m-a schimbat. Mă simţeam de parcă chiar Mesajul transmis: Schimbarea face parte din viaţă şi tu deţii
luasem În mine toate darurile camarazilor mei. Am muncit din greu cunoaşterea necesară pentru a te adapta ei şi pentru a descoperi
ca să îmi îmbunătăţesc relaţiile cu soţia şi cu copiii mei. Mi-am făcut resursele necesare care să te ghideze într-o direcţie pozitivă şi plină
noi prieteni. Mi-am schimbat chiar şi locul de muncă. M-am făcut de semnificaţii l ("Dar pentru că a început Să-şi pună întrebări, şi-a
poliţist. Am vrut să fac lumea un loc mai bun de trăit. Chiar nu înţeleg dat seama că şi-a amintit cum să părăsească coconul. Ştiuse tot
cum, dar acel vis uimitor mi-a schimbat viaţa l timpul.")
L-am întrebat cum l-a schimbat. S-a gândit o clipă:
- Sunt fericit. Îmi iubesc familia. Vorbesc cu prietenii mei. =
Simbolurile şi metaforele: coconul schimbarea, moartea, divorţul.
Obişnuiam să fiu atât de obsedat de traumele din trecut, încât trăiam
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul omidei.
în trecut. Acum, trăiesc în prezent!, a continuat el. Ca poliţist, încă
Nota: Aceasta este o poveste despre schimbare. Poate fi lntrebuinţată în cazul
văd zilnic lucruri care sunt violente, triste şi sânge roase. Dar, păstrez acel,?ra care .percep lumea Î.ntr-un mod pesimist. Mai reprezintă şi o provocare de
o fotografie a Zidului În maşină. O ţin acolo ca să îmi reamintească baza pentru sistemul de valon al persoanelor care cred că inţeleg viata.
că viaţa mea este un monument comemorativ viu în cinstea tuturor
prietenilor şi colegilor de serviciu care au murit pentru libertate şi
dreptate. Când mă uit la fotografie, Îmi amintesc că am învăţat să nu
permit lucrurilor oribile şi tristeţii din lume să ucidă, Înainte de vreme
o parte din mine.

40
41

-_._ .... _--~..._=- - - - - - - - - -

 Omida înfricoşată
A fost odată ca niciodată o omidă colorată şi păroasă. Trăia
printre multe plante verzi, nu prea departe de aici. Avea multe
picioare. Ele o ajutau să se deplaseze în susul şi în josul trunchiurilor
copacilor, peste crenguţe, frunze şi pietre, atunci când căuta apă şi
mâncare. Era foarte mulţumită de ceea ce era. Şi pentru că trăia
clipa, omida nu credea că viaţa i s-ar putea schimba vreodată. Dar
viaţa ei şi-a urmat cursul obişnuit. Omida a început să fie tot mai mult
dominată de un impuls puternic şi de necontrolat, acela de a-şi
construi un cocon. Nu era sigură de ce avea acel impuls. La început,
a încercat să i se opună. A continuat să se hrănească cu frunze. În
cele din urmă, dorinţa a devenit mult prea puternică pentru ea.
Aşadar, omida a început să înfăşoare un cocon. A continuat să ţeasă
până când şi-a dat seama că rămăsese în interiorul acelui înveliş,
înconjurată de un întuneric plin de linişte. Când a terminat, a fost
înconjurată complet de întuneric. Cu toate că şi-a ţesut propriul
cocon, omida era prea puţin conştientă de forţele care îi arătaseră
cum să lucreze. Nu ştia prea multe despre viaţă, ceea ce a făcut-o
să creadă că va rămâne în întunericul coconului pentru totdeauna.
I
~
I
j
42
Timpul a trecut, iar omida a rămas singura In liniştea
coconului. Totuşi, şi-a dat seama că se petrecea o schimbare, dar nu
era sigură cum şi de ce ştia acel lucru. După un timp, a fost cuprinsă
de un nou avânt: acela de a rupe coconul. La început doar s-a gândit
la acea posibilitate. În tot timpul cât a stat în întuneric nu i-a trecut prin
minte faptul că ar putea găsi o cale de a ieşi afară. Dar pentru că a
început să-şi pună întrebări, şi-a amintit cum să părăsească coconul.
Ştiuse de fapt acest lucru tot timpul.
A găsit o cale să iasă afară din cocon şi, apoi, s-a dus la
lumină. I s-a părut ciudat că nu se mai mişca la fel. Corpul îi era mai
mare şi mai uşor. Deodată, părţi din corpul ei au început să se mişte.
Şi-a dat seama că avea nişte aripi frumos colorate care fiuturau
inainte şi înapoi. Omida a început să zboare. Deşi era o experienţă
nouă, părea să ştie cum se face acel lucru. Cu cât zbura mai sus, cu
atât câştiga mai multă încredere în fortele proprii. Apoi s-a avântat
până deasupra pajiştilor şi a copacilor. Intr-un târziu, a aterizat pe o
frunză, în imediata apropiere a unui heleşteu. Deodată, a devenit
conştientă de imaginea ei oglindită în apă. S-a privit mirată: aripile
care se mişcau, culorile ... modificarea corpului, în general. Uimitor!
Dintr-o omidă mică, atrasă de pământ, s-a transformat într-un fiuture
ale cărui aripi îl purtau pe aripile vântului.
Apoi, ziua s-a transformat în noapte. Fluturele s-a instalat pe
o frunză. Zâmbind, şi-a amintit de convingerea lui că întunericul
coconului îl va întemniţa pentru totdeauna. A descoperit că lucrurile
nu sunt mereu ceea ce par a fi. Mai mult, lumea în care trăieşti poate
fi schimbată de învăţătura pe care o deţii în sufletul tău!
43
 Poarta de fier
Problemele vizate: convingerea că doliul şi pierderea afectivă sunt
atât de traumatizante, încât este de preferat să nu se mai acorde
nicio şansă iubirii; numai aşa durerea nu va mai fi experimentată
vreodată.
Potrivită pentru: de la vârsta de 4 ani.
Mesajul transmis: Caută într-o experienţă de iubire pierdută bucurie
şi dragoste. Lasă aceste sentimente să învingă tristeţea din sufletul
tău.
Simboluri şi metafore: - poarta încuiată =
respingerea relaţiilor
afective;
=
_ micuţa creatură îmblănită orice este îndrăgit, om sau animal;
- a construit o uşă din lemn care dubla poarta = s-a izolat şi mai mult,
fugind din calea iubirii, din cauza mâhnirii din suflet;
=
_ au organizat un festival au permis ca bucuria şi relaţiile afective
să le invadeze din nou viaţa.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: cuvintele rostite de
creatura cea îmblănită, ceea ce îi spun părinţii prinţesei.
Notă: Am scris această poveste după ce câinele meu din rasa golden retriever a
născut pui. Câţiva oameni au venit să-i vadă, oameni care, bineinţeles, erau iubitori de
câini. Au menţionat că nu puteau lua cu ei un pui deoarece avuseseră un animal de
casă pe care [-au îndrăgit şi care a m~rit. "Nu mai vreau niciodată să mai trec prin aşa
ceva!", mi-au spus ei. Mi se pare foarte trist faptul că atât de mulţi oameni intorc
spatele iubirii pentru simplul motiv că le este teamă că vor mai suferi pierderi afective
şi că vor mai fi mâhniţi.
44
_ b.l.
Poarta de fier
A fost odată ca niciodată, pe un tărâm îndepărtat, un castel
imens cu multe camere. În el locuia o prinţesă. Împrejurimile
palatului erau înconjurate de un zid Înalt de piatră prevăzut cu o
poartă încântătoare de fier. Zidul trebuia să ţină la distanţă musafirii
nepoftiţi. Din cauză că trăia într-un asemenea castel, prinţesa
aproape că nu avea nici o posibilitate de a intra În contact cu alţi
oameni. Nu avea cum să facă schimb de speranţe, de gînduri sau de
visuri. Cei care s-ar fi putut afla în apropierea ei credeau că nu erau
doriţi ca prieteni. La urma urmelor, ea era o prinţesă care cu
siguranţă avea deja tot ceea ce vroia. Regele şi regina erau de
obicei ocupaţi cu îndatoririle lor regale. De aceea, deşi vorbea cu
mulţi oameni, printesa continua să se simtă foarte singură.
Într-o noapte, o creatură mică şi îmblănită şi-a croit drum prin
poarta cea de fier din exteriorul castelului, şi, apoi, până sus în
camera fetei. În foarte scurt timp printesa şi musafirul ei au legat o
prietenie strânsă. Tânăra era foarte bucuroasă pentru că avea cu
cine discuta despre viaţa şi experienţele ei. Ştia că cineva o asculta
şi că acelei fiinţe îi păsa cu adevărat de ceea ce i se întâmpla ei.
Aşadar, prinţesa hrănea micuţa creatură, o dezmierda şi o făcea să
se simtă binevenită în acel castel care îi speriase pe mulţi alţii. De
aceea, musafirul revenea tot mai des. Curând, a devenit o parte
specială în viaţa prinţesei.
Timpul s-a scurs Într-un mod foarte fericit pentru prinţesă şi
prietenul ei deosebi!. Dar, vai! Într-o zi, tânăra a intrat în camera ei şi
a găsit micuţa creatură zăcând pe podea, fără viaţă. Atunci a
poruncit medicilor regali să îi învie prietenul. Din nefericire, era peste
puterile lor. Plină de amărăciune, prinţesa a organizat o
înmormântare impunătoare care trebuia să simbolizeze doliul pe
care îl avea În sufle!. După aceea, s-a întristat. S-a retras în sine, s-a
izolat de ceilalti. Era din ce în ce mai tristă.
Regele era foarte îngrijorat pentru felul în care fiica lui se
comporta din cauza durerii. A ordonat tâmplarilor să meşterească o
uşă groasă din lemn, care să dubleze poarta de fier. Intenţiona să
Împiedice orice creatură îmblănită să mai intre în castel şi să o mai
rănească pe prinţesă.
În noaptea aceea, pe când tânăra prinţesă se zvârcolea într-
un somn neliniştit, prietenul ei îmblănit i-a apărut în vis:
- Draga mea prietenă, tu nu ai înţeles care a fost menirea
mea! Eu am venit să Îti fac cunoscute râsul şi fericirea, dar tu nu m-
ai lăsat! i-a spus micuţa creatură.
La început, prinţesa a fost derutată de acele cuvinte. Dar, pe
măsură ce au discutat, a înţeles altfel vieţa, pierderile afective şi iubirea.
45
 Ceva din visul acela a marcat-o. Ceva s-a schimbat În
sufletul ei. Când s-a trezit a doua zi, s-a alăturat familiei la micul Thor
dejun, pentru prima dată după multe săptămâni. Apoi, i-a cerut
regelui să dărâme uşa cea de lemn. Deşi confuz, tatăl tinerei Problemele vizate: moartea unui prieten, a unui membru al familiei
prinţese i-a făcut pe plac, deoarece o iubea foarte mult. După câteva sau al animalului favorit.
zile, prinţesa a cerut părinţilor să deschidă curând porţile de fier,
pentru a organiza un festival pe pajiştea castelului. Potrivită pentru: de la vârsta de 4 ani.
Şi, nu după mult timp, râsetele şi voia bună au invadat
castelul şi s-au făcut auzite În tot regatul. Mesajul transmis: Persoana pe care o iubeşti nu piere niciodată! Ea
va trăi mereu În inima ta! ("Suferi deoarece Îmi duci lipsa şi Îmi duci
lipsa deoarece m-ai căutat În locuri nepotrivite. Nu mă căuta pe
afară; sunt aici, În inima tai").

Simbolurile şi metaforele: durerea din inimă = doliul.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul şi numele

oricăruia
dintre câini.

Notă: Povestea aceasta a fost scrisă pentru membrii unei familii care sufereau din
cauza morţii tatălui. A fost compusă şi pentru un bărbat care a mărturisit faptul că
moartea animalului favorit al familiei l-a afectat atât de mult Încât niciodată nu avea să
mai deţină un câine. Este povestea preferată a multor terapeuţi şi clienţi. O recomand
să fie inclusă În Procesarea traumei multisenzoriale (MTP), atunci când pacientul Îşi
povesteşte viaţa sau evenimantul care l-a traumatizat.
"Odată cu trecerea In nefiinţă a fiecărui prieten drag ... am îngropat şi o parte din
mine ... dar contribuţia pe care ei au avut-o la maturizarea mea sufletească şi psihică,
la fericirea mea, rămane punct de sprijin pentru mine Într-o lume aflată într-o continuă
schimbare," (Helen Keller)

46 47
 Thor Pe când dormea, Ciupi l-a vizitat Într-un vis special, ca să Îi
vorbească. EI i-a spus:
A fost odată ca niciodată, într-un oraş nu prea îndepărtat, un
- Thor, tu suferi deoarece Îmi duci lipsa şi Îmi duci lipsa
câine mare, miţos. Viaţa căinelui era una foarte fericită. Locuia la o
deoarece m-ai căutat în locuri nepotrivite. Nu mă mai căuta pe
familie care iubea câinii; întotdeauna avea multă mâncare la afară ... sunt aici, în inima ta!
dispoziţie şi oase mari şi suculente la ocaziile speciale. A primit
Cuvintele prietenului său i-au umplut inima. Era o greutate
numele de Thor·, pentru că trebuia să fie fioros şi să alunge hoţii. În care îl apăsa, dar, În acelaşi timp, îl şi bucura. În vis, a reuşit să îşi
schimb, Thor era grijuliu şi iubitor. Îşi petrecea majoritatea timpului În I1lărească sufletul atât de mult, încăt să poată fi cuprinşi ei amândoi.
curte, alergând după veveriţe, sau dormind la umbră. Familia de In continuare, Thor şi Ciupi au discutat multă vreme, aşa cum
alături avea şi ea un câine, pe care îl chema Ciupi. Ciupi făcuse vorbesc cei care ţin unul la celălalt.
parte din viaţa lui Thor vreme Îndelungată. În fiecare dimineaţă
câinele cel miţos abia aştepta să meargă la gardul despărţitor, dintre
cele două proprietăţi. Acolo, el alerga în susul şi în josul lui, în timp
ce Ciupi, de cealaltă parte, alerga şi el. Thor şi Ciupi erau cei mai
buni prieteni. Adesea ei comunicau, prin lătrat, şi chiar prin chelălăit.
Erau fericiţi mai ales atunci când proprietarii lor îi lăsau să se joace
împreună, În curtea unuia dintre ei. Ciupi făcea parte din viaţa lui
Thor Într-o măsură foarte mare. De aceea, câinelui miţos îi părea
lucru firesc să creadă că îşi va întâmpina mereu lângă gard vecinul.
Într-o dimineaţă, când se îndrepta spre gard, ca de obicei,
Thor a observat ceva diferit: Ciupi nu îl aştepta acolo. Şi-a petrecut
toată ziua aşteptând şi privind prin gard. Privirea îi devenea tot mai
tristă. Dar, Ciupi nu a venit la întâlnire. Ei bine, proprietarii lui Thor au
înţeles că Ciupi murise. Însă, nu ştiau prea bine cum să îl ajute pe
căţei să înţeleagă ce s-a întâmplat. Au decis să îl conducă pe Thor
în curtea vecină, ca să îl mai vadă încă o dată pe Ciupi, înainte să fie
Îngropat. Acolo, Thor a mirosit împrejur şi apoi a început să
chelălăie. Atunci a înţeles că Ciupi nu mai era.
Cu toate acestea, durerea nu a dispărut. Simţea o durere în
suflet şi ea creştea tot mai mult. Refuza să mai mănânce şi nu mai
alerga după veveriţe. De fiecare dată când arunca o privire spre
gard, Thor îşi amintea că Ciupi nu mai era. Atunci, din ochi Îi curgea Când visul s-a terminat, Thor s-a trezit. S-a întins şi a căscat.
o lacrimă mare. Proprietarii lui au încercat să îl înveselească. I-au Deodată, l-a observat pe căţeluş cum îl fixa nerăbdător cu privirea
dat noi, l-au atras cu oase şi l-au plimbat. Totuşi, câinele nu
jucării prin gard. Cum se uita la căţeluş, Thor a început să se simtă altfel.
găsea alinare în nimic. Era un sentiment nou. O vreme a rămas nemişcat. A rememorat
Într-o zi, pe când privea supărat spre gard, Thor a văzut un visul şi s-a lăsat cuprins de mesajul lui special. Apoi, s-a ridicat În
căţeluş care alerga de la un capăt la celălalt al curţii vecine. S-a picioare şi s-a Îndreptat spre gard. Odată ajuns acolo, s-a lungit
îngrozit. Cum Îndrăzneau acei oameni să creadă că Ciupi putea fi printr-o despărţitură şi a lins capul îmblănit al căţeluşului. Era un
înlocuit? A hotărât să nu ÎI bage În seamă pe noul-venit. Apoi, s-a salut specific câinilor.
lungit la umbra unui copac bătrân şi a adormit. A avut un somn
adânc şi agitat. - Odată, am cunoscut un câine pe care îl chema Ciupi .. i-a
spus celuilalt.
Când a spus acele cuvinte, a simţit că Ciupi zâmbea.
Thor este urmaşul lui Qdin, În r~litol9. g,i3 nord:c~: Zeu al naturii, dar şi al fulgerelor şi
al războiului.
48
49

--.., ? , - -
-
... .•.._. __ .. ~--------------~--
 Tunelul din pădure
Problemele vizate: ignorarea completă a resurselor personale şi
retragerea în sine: un simptom obişnuit al experimentării unor
incidente traumatizante şi/sau a unei pierderi mari.
Potrivită pentru: de la vârsta de 8 ani în sus.
Mesajul transmis: Îţi poţi descoperi şi folosi forţa proprie ca să
evoluezi în viată si ca să te vindeci: "A simtit cum propria lumină a
început să cap~te' putere şi să o ghideze tot restul drumului, până a
ieşit din întuneric!"
Simbolurile si metaforele:- oamenii au început să dispară =
pierdere survenită în urma morţii, a divorţului sau a unei boli severe;
- tunelul = retragerea În sine;
- vrăjitorul =înţelepciunea subconştientului, factorul schimbării;
- mingea aurie de lumină = adevărul, vindecarea, forţa proprie,
autocunoasterea;
- au reîns~fleţit lumina interioară = s-au reconectat la sursa proprie
de forţă şi de vindecare.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: personajele pot fi de
sexe diferite; simptomele prezentate de personajul principal.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru o fată de 9 ani. Tatăl şi sora ei au fost ucişi de
SIDA. Mama a contactat şi ea boala, de la tatăl fetei, şi a transmis-o mai departe,
surorii. Tânăra in vârsta de 9 ani era singurul membru al familiei care nu avea boala
respectivă. O testare psihologică la care a fost supusă a scos În evidenţă faptul că era
atât de retrasă În sine Încât nu mai experimenta nici un fel de sentiment pozitiv. Era
reticentă la a învăţa lucruri noi şi la a-şi dezvolta personalitatea. Povestea de faţă pare
să o fi ajutat. ŞiMa îmbunătăţit felul de a reacţiona la stimuli, în special În şcoală.
50
,~~-_.~~----------~----~
Tunelul din pădure
A fost odată ca niciodată o fetiţă veselă pe nume Cristina. Ea
locuia împreună cu familia ei. Cristina era atât de fericită, încât
aproape niciodată nu era tristă sau supărată. Avea o viată frumoasă
şi se aştepta ca ea să fie mereu aşa. Însă, au început să 'se întâmple
lucruri pe care fetiţa nu le-a înţeles şi nici nu le-a putut controla. Pe
neaşteptate, lumea s-a întors cu susul în jos. Oamenii din viaţa ei au
început să dispară. Lucrurile s-au înrăutăţit mai ales atunci când o
vrajă ciudată a căzut asupra ei. Prietenii nu se mai jucau cu ea. A
început să se cerle mult cu familia, iar notele de la şcoală erau tot
mai mici. De aceea, Cristina a început să se simtă neiubită şi tristă.
"Dacă aş putea numai să scap din acest loc, poate că m-aş
simţi mai bine!", şi-a spus în şoaptă. Aşa că, a plecat. A mers şi a
mers, până când a ajuns la un tunel imens, întunecat şi stingher. "Mă
voi aşeza la capătul acestui tunel şi mă voi odihni puţin ... ", şi-a spus.
Şi stând astfel acolo, la deschizătura tunelului, Cristina a început să
se gândească la toate problemele pe care le avea. Şi cum se
gândea ea aşa, ceva straniu s-a întâmplat, fără ca ea să fi fost
măcar constientă de acel lucru. S-a lăsat condusă în tunel. Cu cât
acorda ma'i multă atentie problemelor ei, cu atât se afunda mai
adânc. La un moment dat, s-a uitat împrejur şi şi-a dat seama că s-a
pierdut în întunericul tunelului.
)
i ,. . ---._, 1·
l : i l'
I '
i\
I
,-~-'
;::--',"- !
~":";";.,~-+
,
/' ,.;:
51
 - Ce mă fac acum? a strigat Cristina. M-am lăsat purtată
deplasa, lumina devenea tot mai clară. Nu după multă vreme, a
adânc În tunel şi acum nu am nici cea mai vagă idee unde sunt şi
ajuns aproape de intrarea În tunel, acolo unde prietena ei ţinea În
cum să ies afară...
mâini mingea aurie. Apoi, ceva foarte ciudat s-a întâmplat. Lumina a
Acasă la ea, familia a observat că lipsea. Au alertat vecinii şi
trecut din mâinile Nicoletei, chiar în inima Cristinei. Atunci, fetiţa a
prietenii:
simţit cum propria ei lumină interioară căpăta putere. Ghidată de ea,
- Cristina s-a pierdut! le spuneau ei celor care veneau să dea a ieşit complet din Întuneric.
o mână de ajutor. Vă rog ajutaţi-ne să o găsim!
Era foarte fericită că a ieşit din tunel. Şi-a îmbrăţişat toţi
Întreaga comunitate era dispusă să ofere o mână de ajutor,
prietenii. Dar, a păstrat cele mai călduroase dintre ele pentru familia
pentru că toţi o iubeau pe fetiţă. Toţi cei care ţineau la ea au mers ei.
după urmele ei până la tunelul cel mare.
- Vă mulţumesc că v-ali dat seama că eram pierdută În tunel
- Eu sunt convins că este În tunelul acela marei a spus unul şi că aveam nevoie de ajutor ca să ies la lumină! le-a spus.
dintre orăseni. Apoi a Îmbrăţişat-o pe Nicoleta cât a putut ea de tare. Prietena sa i-a
Atunci, au Început să o strige pe nume. Însă Cristina intrase povestit depre vrăjitor. Cristina a vrut să îi mulţumească şi lui pentru
mult prea adânc În tunel. De aceea, de cele mai multe ori, nici nu le ajutor, de aceea a cules un buchet special de fiori sălbatice.
auzea chemările. Iar când le-a auzit, i-a fost teamă să Încerce să Când a văzut-o pe fetiţă înaintând spre el cu un buchet de
iasă la lumină. fiori în mâini, vrăjitorul a zâmbit. A înţeles că lumina interioară a
Una dintre prietenele ei cele mai apropiate, Nicoleta, a ieşit Cristinei strălucea din nou, pentru a o ghida în viaţă.
din mulţime şi a spus:
- Am o idee! ÎI voi Întreba pe vrăjitorul oraşului şi el va şti ce
trebuie făcut
' Nicoleta a alergat cât a putut de repede şi i-a spus
Aşadar,
vrăjitorului despre prietena ei care s-a pierdut. Ac~sta era o
persoană foarte Înţeleaptă şi grijulie. I-a spus Nicoletel ca pnetena e,
se pierduse în tunel deoarece lumina ei interioară aproape
dispăruse.
- Cristina crede că lumina ei s-a stins! De aceea nu Îşi poate
găsi drumul afară din tunel' i-a spus Nicoletei.
- Cum o putem ajuta? .
Vrăjitorul înţelegea semnificaţia şi puterea tămăduitoare a
luminii. Aşadar, a adus o minge aurie de lumină, strălucitoare. I-a
dat-o Nicoletei şi a povăţuit-o să o ducă la intrarea În tunel.
- Strig-o pe Cristina pe nume, iar mingea aceasta o va ajuta
să Îşi găsească drumul afară din tunel, i-a spus el. _
Nicoletei i s-a părut un pic ciudat, dar avea Încredere In
inteligenţa vrăjitorului. EI avea o capacitate ma! :nare; de Înţelegere
decât mulţi alţii. De aceea, cu mingea de lumina In malnl, Nicoleta a
alergat cât a putut de repede Înapoi În pădure ca să ÎŞI ajute
prietena. Acolo, a stat la intrarea În tunel, aşa cum. pn,;,'s:
instrucţiuni de la vrăjitor. A cerut tuturor celor care se ofensera sa
ajute la găsirea Cristinei să i se alăture la capătul tunelului Întunecat
şi să o strige pe nume. . ..
În tunel Cristina si-a dat seama de existenţa luminII. A
început să se indrepte spre ea. În felul acela, ea spera să îşi
găsească drumul afară din Întunericul tunelului. Pe măsură ce se

52
53

I ..
 Veverita şi cutremurul Veverita şi cutremurul
Problemele vizate: pierderile traumatizante şi subite. Nu cu mult timp în urmă, pe un ţărm californian, o veveriţă se
bucura de căldura soarelui, aduna nuci şi alerga de pe o piatră pe
Potrivită pentru: de la vârsta de 10 ani În sus. alta, prin iarba verde înaltă. Adesea, se juca de-a prinselea cu alte
veveriţe, în timp ce păsările le zburau pe deasupra capetelor. Nu ştia
Mesajul transmis: Cu toate că orice pierdere implică şi o el prea multe despre lume, dar tră'la clipa şi se bucura de viaţă.
schimbare, poli găsi forţa interioară necesară pentru a trage Fusese născut într-un loc special, scăldat în lumina soarelui şi cu
învăţămintele importante din incidentul traumatizant şi pentru a multă hrană.
merge mai departe! ("Eliberează-te l " a spus. "Găseşte o cale de a Totuşi, într-o zi întunecată,
un cutremur a zguduit locul pe
ieşi din nou afară din groapă, înapoi la lumină!", i-a cerut spiritul care se găsea veveriţa. Fără avertisment, aceasta a căzut într-o
acela. "Eşti destul de iscusit încât să realizezi asta!") groapă adâncă. A zăcut acolo acoperit de roci şi de noroi. Soarele
nu mai ajungea până la ea. Buimăcită de cutremurul năprasnic,
Simbolurile şi metaforele: - cutremur = orice pierdere subită, veveriţa abia a avut timp să reacţioneze; a rămas îngropată în
neaşteptată şi/sau violentă; întuneric şi în amărăciune. Abia dacă s-a mişcat în zilele care au
_ groapă întunecată şi sumbră =depresie, mâhnire. urmat. Uneori, pe faţă îi curgea câte o lacrimă. În jur totul era
încremenit. Din cauză că era atât de întuneric în groapă şi deoarece
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul veveriţei. cutremurul lovise pe neaşteptate, îi era greu să îşi amintească
lumina soarelui, iarba cea verde şi nuci le pe care le îndrăgise atât de
Nota: Această poveste a fost scrisă pentru nişte prieteni al căro~ .copi~ a fost mult. Se gândea prea puţin la veveriţele care au făcut parte din viaţa
omorât Într-un accident de maşină. Metaforele şi simbolurile sunt potrivIte ŞI pentru ei, sau la păsările care i-au zburat de atâtea ori pe deasupra capului.
alte experienţe. Întunericul gropii era copleşitor. De aceea, simţea că devenise o
"Atunci când ţi se Închide o uşă spre fericire,
ţi se deschide o alta', parte din ea. Veveriţa se gândea arareori la ziua cea de ieri, sau la
dar. adesea, privim atât de mult timp cea de mâine.
spre uşa cea închisă În momentele scurte în care îşi rememora viaţa trăită înainte
incât nu o putem vedea
Pe aceea care fusese deschisă pentru noi." ca mişcarea cea puternică să deschidă o groapă întunecată, îşi
spunea cu convingere:
Helen Keller - Nimeni nu va observa dacă rămân aici pentru totdeauna!
Nimănui nu îi va păsa l Nu mai suport să trăiesc aşa! Întunericul
acesta este atât de copleşitor l
Şi spiritul veveriţei aproape că a abandonat lupta cu viaţa.
Cu toate că era o groapă foarte adâncă şi întunecată,
undeva în adâncul sufletului, veveriţa mai avea o luminiţă care
refuza să se stingă. Luminiţa provenea de la un foc ce alimenta forţa
interioară a animalului. Ea a început să îi vorbească cu blândeţe.
Curând, s-a făcut auzită şi mai tare şi a devenit şi mai puternică.
- Eliberează-te! Găseşte o cale de a ieşi din nou afară din
groapă, înapoi la luminăI i-a poruncit spiritul. Eşti destul de iscusită
încât să realizezi asta!
La început, veveriţa a ignorat vocea aceea micuţă, plină de
rebeliune, pe care o auzea În interiorul ei. Dar devenea tot mai
puternică şi nu mai putea fi ignorată. Cu toate că la început rugăminţile
au necăjit-o, ascultându-Ie, veveriţa a simţit o schimbare. Vocea ei

54 55

__ , ..a
 r

interioară reuşea să stabilească o legătură între amintirile cu iarbă

verde, cu lumina soarelui, şi decizia de a ieşi din groapa cea neagră. Zoreaua şi furtuna

Problemele vizate: o pierdere violentă şi subită; efectul devastator

pe care îl are o traumă asupra relaţiilor interumane.

Potrivită pentru: de la vârsta de 12 ani.

Mesajul transmis: Îţi poţi folosi forţa interioară pentru a te vindeca

după ce ai suferit o tragedie şi pentru a găsi alte noi direcţii în viaţă.
("Găseşte-ţi forţa interioară ca să creşti din nou, ca să ajungi la alte
tulpini şi să îţi faci noi legături, ca să te încolăceşti în jurul gardului şi
să înfloreşti din nou.")

Simboluri şi metafore:- ansamblul de rădăcini = latura cognitivă a

individului;
- suporturile de pe gard = relaţiile cu acei oameni care ne oferă
sprijin şi care dau sens vieţii;
=
- furtuna orice pierdere violentă sau tragică;
=
- tulpină ruptă pierderea a cuiva drag;
=
- tulpinile încovoiate încordarea ce survine într-o relaţie din cauza
pierderii suferite;
- culoarea de un albastru mai puternic a florilor modul În care te-a=
afectat tragedia şi care te motivează să mergi Înainte.

Notă: Povestea a fost scrisă pentru o femeie al cărei fiu fusese omorât şi pentru
anumiţi prieteni al căror fiu fusese ucis Într-un accident.

Ea a înţeles că va trebui să sape pentru a ieşi la lumină. în "Deşi viaţa este presărată
cu multă suferinţă,
consecinţă, a început să sape. Uneori era mai lent, dar alteori era Ea îţi oferă şi
foarte rapid. A continuat să sape până cănd a reuşit să îşi facă drum multe ocazii in care să iri depăşeşfl necazurile."
spre lumină, afară din întunericul gropii. Afară, ochii i s-au acomodat,
astfel Încât să poată vedea clar tot ceea ce îl înconjura. Pietrele şi Helen Keller
iarba nu mai erau la locul lor, din cauza cutremurului. Dar cerul,
soarele, păsările şi alte veveriţe erau încă acolo. Aşadar, veveriţa a
lăsat soarele să îi încălzească corpul. Iar mirosurile dimprejur i-au
trezit şi mai mult spiritul. Nu după mult timp, veveriţa a găsit o
modalitate de a alerga din nou, de a se juca, de a aduna nuci şi de a
se bucura de viaţă.
Bineînţeles că nu a uitat niciodată cutremurul. Evenimentele
de acest fel au propria lor memorie specială. De aceea, a vârât
amintirea Într-un loc anume în inimă. Apoi, a reuşit să găsească o
modalitate de a petrece mult timp aplecând urechea la învăţăturile
spiritului său interior. EI îi ceruse să îşi sape drumul afară din
întunericul gropii, în lumină.

56
57
 r

Zoreaua şi fortuna percepe. Dar, după o vreme, a Început să-i vorbească, aşa cum
numai păsările colibri ştiu atunci când Îndrăgesc o floare.
A fost odată ca niciodată o sămânţă de zorea. Un grădinar a
plantat-o În sol bogat, lângă un gard din ţăruşi. După un timp, ea a
Încolţi!. Cel care o plantase adora priveliştea pe care i-o ofereau
florile albastre care Îşi deschideau petalele la fiecare răsărit de "
soare. EI a Înţeles că ansamblul de rădăcini al zorelei era foarte
puternic, dar că tulpinile trebuiau Încolăcite În jurul gardului, pentru a
le oferi suport. .
În fiecare zi, mulţumită unui soare strălucitor şi unei ploi
mărunte şi dese, zoreaua creştea. Pe măsură ce se dezvolta, planta
arunca tulpini În toate direcţiile, agăţându-se ici şi colo de gard.
Curând, era susţinută puternic. Nu după multă vreme, au apărut şi
florile. Albastrul florilor contrasta cu verdele frunzelor şi cu griul
gardului. Priveliştea pe care o ofereau la fiecare răsărit de soare era
spectaculoasă. Curând, o pasăre colibri a descoperit nectarul dulce
al florilor albastre şi a Început să le viziteze de mai multe ori Într-o zi.
Într-o dimineaţă, o furtună nimicitoare a luat locul ploii
mărunte şi dese. S-a abătut asupra pământului Însoţită de vânturi
puternice, de tunete şi fulgere. O grindină violentă a smuls tulpinile
de pe supoturi. i " f
I
Apoi, furtuna a părăsit acele locuri şi soarele a ieşit dintre
!1 '' ,,
nori. Dar, pagubele pe care intemperia le-a provocat plantei au .I
,
-1
!
1-4-
i-j
,. ,~_i
rămas. Multe dintre ramuri nu mai erau Încolăcite strâns de gard: ·1 -,t
I .~- i rf
atârnau rupte. Florile au fost smulse. Deşi unele dintre ramuri mai i : ~
i ) i
erau Încă pline de fermitate, sprijinite fiind de gardul din stâlpi, ele .-.\f:! :,
rămâneau Încărcate Într-un mod dureros: Încercau să susţină toate
părţile rupte şi smulse ale plantei.
Grădinarul care plantase zoreaua şi care o Îngrijise a Înţeles - Găseşte-ţi forţa interioară ca să creşti din nou, ca să ajungi
că furtuna a avut un efect distructiv asupra creşterii ei. EI a udat-o, a la alte tulpini şi să Îţi faci noi legături, ca să te Încolăceşti În jurul
fertilizat-o şi a rearanjat suporturile, dar fără vreun folos prea mare. gardului şi să Înfloreşti din nou.
Zoreaua era În stare de şoc. Nu mai Înflorea şi nu rnai creştea. La Început zoreaua părea să nu audă cuvintele păsării. Dar,
Parcă fusese Îngheţată În timp, precurn boabele de grindină ale colibri a continuat să-i vorbească şi să o provoace să-şi descopere
furtunii. Iar povara care apăsa asupra tulpinilor rămase era prea forţa interioară. Era necesară pentru a-şi putea continua dezvoltarea,
mare. De aceea, păreau predispuse la rupere şi la smulgere. Cât În alte noi direcţii.
despre voinţa de a supravieţui, dacă ea Într-adevăr există la o
- Vei deveni o plantă diferită de aceea care ai fost, i-a şoptit
plantă, fusese serios pusă la Încercare.
plantei agăţătoare, dar poţi găsi o cale prin care să fii iarăşi
Nu numai că era supravegheată de grădinarul Îngrijorat, dar
puternică! Poţi Înflori din noul Vei dezvolta tulpini şi frunze care se
era vizitată şi de pasărea colibri. Micuţa pasăre venea la zorea zilnic,
vor Încolăci În jurul gardului!
ca să vadă dacă Înflorise din nou. insă, se Întrista atunci când găsea
o plantă agă!ătoare ruptă atârnând de gard, În locul florilor albastre. Din când În când, În timp ce pasărea colibri vorbea, zoreaua
părea să aibă un tremur, de parcă ar fi ascultat.
La Început. pasărea colibri nu i s-a adresat plantei. Cunoştea
prea bine puterea furtunilor violente şi taxa pe care o puteau - Fiecare plantă are În interiorul ei o licărire specială de viaţă.
Dacă În fiecare dimineaţă vei absorbi lumina soarelui, atunci vei
vedea cum licărirea aceea va creşte din nou şi va deveni din ce În ce
58
59

•
mai puternică, a şoptit pasărea colibri. Lumina aceasta îţi va da
curajul de care ai nevoie ca să te vindeci şi ca să înfloreşti din nou.
Atunci când pasărea a început să vorbească, zoreaua nu
,..
-
părea interesată să-i răspundă. Dar, pentru că era o pasăre
insistentă, şi-a repetat mesajul iarăşi şi iarăşi. După un timp, a
observat cum planta se umplea treptat cu o nouă viaţă. Aşadar, a
continuat să o viziteze zilnic, transmiţându-i mesaje de încurajare şi
de vindecare.
Nu după mult timp zoreaua s-a făcut iarăşi puternică şi
sănătoasă. Dacă cineva ar fi privit-o mai atent, ar fi observat locul
unde furtuna rănise planta. Totuşi, fiorile îi erau la fel de frumoase,
frunzele erau la fel de verzi şi complexul de rădăcini era la fel de
puternic ca în trecut. Iar dacă privea şi mai atent, descoperea că
fiorile aveau o culoare uşor diferită, poate un albastru mai puternic.
Era dovada vie că planta aceea agăţătoare vroia să reamintească
tuturor că furtuna fusese devastatoare, dar că reuşise să descopere
o forţă interioară care a făcut-o mai sănătoasă şi mai puternică, şi
care a ajutat-o să refiecte lumina soarelui.

60
 Nancy Davis, Ph.D.

A fost odată ca niciodată ...

Poveşti terapeutice
Partea VII:
Poveşti care facilitează dezvoltarea abilităţilor
socio-emotionale
,

Traducerea şi adaptarea În limba română:

Alexandra Gorea, Roxana Moldovan

~ASCU I
~JUCARII
~EDUCATIONAlE
I
www.jucariieducationale.ro

MIDOPRINT
Cluj Napoca, 2011
Ediţia În limba engleză: Cuprins
POIIeŞble au fost ini\ial publicate in căr\lle numite .Therapeutic $!ories that Teach and Hear
şi .Therapeutic SIories te Heai Abusec Children - Revisec Eăl1ion·.
Stridia ............................................................................ .. 9
Ed~ia În limba română:
Copyright ©2011 Asociaţia A~emativă Sociala şi capilal Uman. Toate drepturile Fişa de lucru 1 ............................................................ . 12
rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice formă, a textului, fără Fetiţa care iubea aplauzele ............................................ .. 13
acordul prealabil În scris al Asociaţiei Alternativă Socială şi capital Uman, este
interzisă. Fişa de lucru 2 ............................................................ . 18
Iepurele şi ţestoasa ........................................................ .. 19
Traducerea În limba română cu permisiunea Dr. Nancy Davis
Fişa de lucru 3 ............................................................ . 23
Traducerea şi adaptarea în limba română: Roxana Maria Moldovan, Alexandra Gorea Taurul şi capra ................................................................. 24
Fişe de lucru Alexandra Gorea
Fişa de lucru 4 ........................................................... .. 28
Pentru comenzi : Autobasculanta .............................................................. .. 29
www.jucariieducationale.ro
Un proiect Alternativă Socială şi Capital Uman Fişa de lucru 5 ............................................................ . 33
Str. Pref. I.Gh.Marinescu. nr.32. Clui Napoca Fetiţa şi frânghia .............................................................. . 34
Tel: (004)0727.839.852
Fax: (004)0264439045 Fişa de lucru 6 ............................................................ . 38
E-mail: office@ascu.ro
Sconcsul cel trist ............................................................ .. 39
Fişa de lucru 7 ............................................................ . 42
Maşina cea roşie ............................................................ .. 43
Descrierea CIP a BIbliotecii Naţionale a României Fişa de lucru 8 ............................................................ . 47
DAVlS. NANCY
Poveşti terapeutice I Nancy Davis : trad.: Alexandra Gorea, lsabella lsoc. - Frunze maro ................................................................... .. 48
Clui-Napoca : Mido Print, 201 (). Fişa de lucru 9 ........................................................... .. 51
12 voI.
ISBN 978-606-92706-2-2 Puiul de vultur cel isteţ .................................................... . 52
VoI. 7 : Poveşti care facilitează dezvoltarea abilită1;ilor soclo-emoţionale I
Fişa de lucru 10 .......................................................... . 55
trad.: Alexandra Gorea, Roxana Moldovan. - 2011. -
ISBN 978-606-92868-6-3 Monstrul din oglindă ........................................................ . 56
Fişa de lucru 11 .......................................................... . 60
1. Gorea. Alexandra (trad.)
II. Moldovan. Roxana (Irad.) Prinţesa şi durerea ......................................................... .. 61
Fişa de lucru 12 .......................................................... . 65
615.851-053.2:821.11-93-34=135.1
Un câmp plin cu flori sălbatice ........................................ . 66
Midoprint Fişa de lucru 13 ......................................................... .. 70
Cluj-Napoca. str. Petru Maior. nr. 6-8. apt 9. cod: 400002. Romania Băiatul Rezolvă-Tot ......................................................... . 71
Tel: (004)0745 366 249
E-mail:office@midoprintro
Fişa de lucru 14 .......................................................... . 75
ISBN 978-606-92868-8-3 CTt . spre p1'·
a a orla aJa ........................................................ .. 76
Fişa de lucru 15 .......................................................... . 80
Câinele cu purici .............................................................. . 81
Poveşti care facilitează dezvoltarea abilităţilor socio-
Fişa de lucru 16 ......................................................... .. 86 emoţionale
Jucătorul de baseball ...................................................... . 87
Fişa de lucru 17 ......................................................... .. 90
Maşina stricată ................................................................ . 91 Aceste poveşti terapeutice dezvoltă:
95 .:. reacţii emoţionale sănătoase
Fişa de lucru 18 ......................................................... ..
.:. gândirea
Băiatul care nu uită niciodată ......................................... .. 96
.:. încrederea în sine
Fişa de lucru 19 ......................................................... .. 101 .:. abilităţile sociale
Maşina care vroia să participe la curse ........................... . 102 De asemenea ele îmbunătăţesc imaginea de sine şi
Fişa de lucru 20 .......................................................... . 106 favorizează restabilirea forţei interioare
Maimuţa care se credea copac ...................................... .. 107
110 Această carte conţine 25 poveşti terapeutice şi 25 fişe de
Fişa de lucru 21 .......................................................... .
111 lucru care facilitează dezvoltarea abilităţilor socio-
Eroul .................................................................................
emoţionale
Fişa de lucru 22 ......................................................... .. 115
Monstrul din Întuneric ...................................................... . 116
Fişa de lucru 23 ......................................................... .. 120 Poveştile din acestă carte îmbină metafora cu terapia
Leul din groapă ................................................................ 121 cognitivă, cu tehnicile Ericksoniene şi cu reguli importante pe
Fişa de lucru 24 .......................................................... . 125 care copiii, adolescenţii şi adulţii trebuie să le înveţe pentru a
Poneiul şi pietrele ............................................................. 126 putea funcţiona emoţional eficient. Unele poveşti au fost
128 concepute pentru copii abuzaţi sau traumatizaţi. Cele mai
Fişa de lucru 25 .......... , .............................................. ..
multe însă au fost scrise pentru copii şi adolescenţi cu
probleme obişnuite.
Câteva poveşti au in vizor aptitudinile necesare pentru
rezolvarea problemelor. Mulţi dintre clienţii de la sesiunile de
terapie, dacă nu chiar toţi, par să dispună de abilităţi limitate
de rezolvare a problemelor. Cauzele pot fi: traume, părinţi cu
abilităţi sărace de rezolvare a problemelor, depresii, pesimism.
De regulă, aceştia renunţă uşor când se confruntă cu o
problemă. Ei încearcă una sau două soluţii, după care îşi spun
că nu există nici o modalitate prin care problema lor să fie
rezolvată. Lipsa abilităţi lor de rezolvare a problemelor şi
pesimismul reprezintă rădăcinile depresiei la adolescenţi şi la
adulţi. (Seligman, 1995) Poveştile acestui capitol, care se
ocupă de tema aceasta, permit subconştientului să înţeleagă

7
 că există multe modalităţi de a rezolva o problemă şi că
elementul de bază în soluţionarea unei probleme îl constituie
refuzul de a renunţa uşor.
Poveştile terapeutice au fost concepute pentru a~1
ajuta pe cititor să îşi descopere potenţialul şi resursele propm,
necesare pentru a urma o direcţie corectă în viaţă. Forţa
interioară proprie reprezintă un fundament important al acest~r
resurse. Ea este o forţă puternică şi motivantă, care vizeaza:
dragostea de sine; autorespectul; capacitatea. de recunoaş~ere
şi de valorificare a unui caracter propriu rezistent; cunoştinţa
conform căreia un om poate influenţa pozitiV viaţa unei alte
persoane şi lumea, în general; convingerea că viaţa are un
scop precis. . .
Ghidarea unui individ reprezintă ceva constructiv ŞI
creativ: să îşi folosească capacitatea intelectuală, să. înţeleag~
şi să dezvolte aptitudini şi abilităţi şi să cultiVe. relaţII
interpersonale semnificative. Pentru mulţi oamem forţa
interioară rămâne inactivă sau pare a fi zdrobită de abuz,
traumă sau de alte incidente ce blochează existenţa. Poveştile
acestei cărti sunt destinate asi stării unui copil (şi a copilului din
interiorul I~i) în a-şi descoperi forţa interioară şi în a ~e
conecta cu ea. Astfel ea devine disponibilă pentru: a-I proteja,
a-i insufla încredere în forţele proprii, a-I ajuta să facă faţă
situaţiei şi a-I vindeca. Se pare că folosirea numelui copilului
pentru a face referiri la personajul principal, atunci când aceste
poveşti sunt folosite pentru copiii mai mici, face povestea mal
interesantă pentru ascultători.
"S-a spus că uneori avem nevoie de o poveste mal
mult decât de mâncare pentru a putea trăi."
Rachel Naomi Remen, M.D.
My Grandfather's Wisdom
8 9
.-- ---,,;o===a
Stridia
Problemele vizate: stima de sine scăzută, imaginea de sine
denaturată, incapacitatea de a-şi recunoaşte punctele forte,
impactul negativ al traumei asupra imaginii de sine.
Potrivită pentru: femei de orice vârstă.
Mesajul transmis: Adună-ţi forţele şi mergi mai departe!
Caută o modalitate prin care să obţii ceva pozitiv dintr-o
experienţă traumatizantă!
Simbolurile şi metaforele: stridia = sinele, aşa cum este
văzut el de aceia care au o stimă de sine scăzută sau care îşi
construiesc o imagine de sine prin prizma unui sistem de valori
negative; Perla = experienţa de factură pozitivă sau forţa
interioară care pot fi dobândite în urma unei experienţe
traumatizante.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: Această
poveste pare mai potrivită pentru femei, de vreme ce ele
reprezintă sexul care tinde să poarte perle. Stridia poate fi
citită şi bărbaţilor, sub această formă, cu condiţia ca
subconştientul lor să descifreze mesajul transmis şi să-I
personalizeze.
Notă: După o experienţă traumatizantă, ultimele etape ale
procesului de vindecare implică dezvoltarea aptitudinii de a
trage învăţămintele necesare şi de a transforma experienţa
aceea înfiorătoare în una educativă pentru cei din jur.
Un exemplu bun în acest sens îl reprezintă John Walsh. EI a
. înfiinţat Centrul pentru Copii Dispăruti şi Exploatati şi
programul televizat Americani Urmăriti General, după ce fiul lui
în vârstă de cinci ani fusese ucis. Un părinte nu se vindecă
complet niciodată după pierderea propriului copil prin violenţă.
(Marcey, 1995) Dar, capacitatea de a-i ajuta pe alţii datorită
pierderii, poate face experienţa mai uşor de suportat.
 Stridia
A fost odată ca niciodată o stridie care zăcea pe fundul
unui golf. La exterior stridiile sunt foarte aspre şi fără prea
multe culori. Adesea învelişul lor este sfărâmat în bucăţi mici şi
folosit la fabricarea drumurilor, drumuri pe care oamenii şi
vehiculele le străbat În lung şi în lat.
Stridia În cauză nu făcea vreo excepţie. "Menirea mea
este să permit oamenilor să mă calce în picioare pentru că nu
sunt decât o stridie urâtă şi respingătoare", îşi spunea ea În
fiecare zi. "Am fost creată pentru a fi călcată în picioare de
oameni!" Mai auzise că uneori oamenii erau otrăviţi dacă
mâncau stridii. De aceea, şi-a spus: "Tntr-adevăr, sunt
nefolositoare. Nu fac decât să Îmbolnăvesc oamenii!"
De multe ori, atunci când la restaurante sunt servite
stridii, oamenii fac următoarele remarci:
Vai! Stridiile sunt atât de lipicioase! Sunt
dezgustătoare! De ce şi-ar dori cineva un lucru atât de
respingător?
De aceea, stridia Îşi spunea: "Ei au dreptate. Eu nu
valorez nimic. Sunt lipicioasă, oamenii mă urăsc şi nu am nici
o importanţă."
În mod nesurprinzător, stridia era mereu tristă. " De ce
nu am putut fi altceva? De ce nu am putut fi un diamant sau un
rubin? Sau un dolar-de-nisip? De ce nu am putut avea şi eu o
cochilie potrivită pentru fabricarea cerceilor? De ce, de ce, 9~
ce?" Acestea erau întrebările pe care şi le punea frecvent. lşl
repeta În continuu că era urâtă, Îngrozitoare, lipicioasă şi că
Îmbolnăvea mulţi oameni.
Într-una din zile, un pescar a aruncat năvodul În golf şi a
prins în plasă stridia. Stridia s-a necăjit şi mai mult şi a strigat:
_ Este exact lucrul de care mă temeam! Nu mai am
scăpare! Toată lumea va descoperi cât sunt de urâtă şi de
respingătoare!
Pescarul însă, vedea lucrurile altfel. După ce a prins
stridia în năvod, a deschis-o cu un cuţit. Din ascunzătoarea
10
L
r-..._____-=__.~;~~~-~~~.................................................................................................-r
cochiliei, el a scos la lumină o perlă aibă splendidă. Descoperirea
a surprins molusca. Ea nu acordase atenţie perlei care crescuse
În interiorul ei. "Nu este uimitor să poţi avea ceva atât de valoros
În tine şi nici măcar să nu î\i dai seama de asta? Cum este
posibil? Cum se poate să am o perlă atât de frumoasă În interior
şi să fiu atât de urâtă În exterior?" a întrebat ea.
Pescarul îşi petrecuse viaţa pe mare, de aceea el a
sesizat nedumerirea stridiei. A înţeles că ea nu înţelegea
procesul de formare al unei perle. A început să îi vorbească:
- Cu mult timp În urmă, pe când erai foarte mică, au
existat în viaţa ta lucruri care te-au supărat, lucruri
Înfricoş~toare, triste şi dureroase. Ca să le poţi face faţă, ţi-ai
construit un înveliş care să îţi protejeze sentimentele. Ca
măsură de protecţie, ai început să îţi ignori tot mai mult
durerea şi tristeţea. A fost utilă când erai mică şi sentimentele
erau foarte puternice. Dar, ceea ce nu ai înţeles atunci, dar
acum poţi vedea, este faptul că ai schimbat acea durere
Îngrozitoare într-o perlă valoroasă. Ai găsit o metodă prin care
să cristalizezi tristeţea şi durerea din suflet şi să le transformi
În ceva uimitor. Perla aceasta se afla înlăuntrul tău, aşteptând
doar să fie descoperită!
. - Uau! Este de-a dreptul surprinzător! a strigat stridia.
APOI, pescarul a îndepărtat cochilia exterioară pentru că nu
mai . er~ nevoie de ea. A aruncat şi partea lipicioasă şi
respingatoare deoarece nici de ea stridia nu mai avea nevoie.
După aceea, a şlefuit perla, dându-i luciu. Perla strălucea
frumos şi omul a dăruit-o fiicei sale. Ea o purta la gât, cu un
colier din aur şi o preţuia foarte mult.
- Nu este uimitor? a remarcat micuţa perlă ca pentru
sine ... Nu mi-am dat niciodată seama că sunt specială. Nu
eram conştientă de faptul că adânc, în interiorul meu, zăcea o
perlă pregătită să strălucească precum o bijuterie!
Pe măsură ce continua să analizeze viaţa, a conştientizat că
cele mal valoroase bijuterii sunt adesea Îngropate şi aşteaptă
doar să fie descoperite şi şlefuite.
11
 Fisa Fetiţa care iubea aplauzele
, de lucru 1
Fă o listă cu 10 puncte tari ale tale Problemele vizate: a-ţi fonda imaginea de sine şi
autoevaluarea pe opiniile celor din jur (în consecinţă, emoţiile
sunt angrenate într-un vârtej continuu, de vreme ce nu există
persoană care să poată primi aprobarea tuturor oamenilor, şi
nici una care să obţină simultan aprobarea aceluiaşi om
referitor la mai multe probleme diferite (Ellis and Harper,
1974); cei care îşi bazează autoevaluarea mai degrabă pe
factori extemi, de exemplu aprobarea celor din jur, decât pe
dragostea de sine şi forţa proprie.
Potrivită pentru: de la vârsta de 8 ani în sus; de asemenea,
potrivită pentru adolescenţi şi adulţi.
Mesajul transmis: Iubirea de sine şi forţa interioară sunt
determinate de acceptarea propriei persoane şi de încredere
în forţele interioare, de optimism şi de repetarea unor afirmaţii
pozitive care încurajează. Valorificarea forţei interioare şi
descoperirea valorii proprii înseamnă găsirea fericirii.
Simbolurile şi metaforele: Mesajul transmis de această
poveste este unul direct, fără mult simbolism. Este folosit
exemplul unei vedete rock deoarece atât de mulţi copii şi
adolescenţi cred că vor fi fericiţi şi că se vor accepta dacă vor
deveni staruri rock sau eroi sportivi.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: Povestea
poate fi rescrisă în variantă masculină.
Notă: Povestea este potrivită pentru mulţi dintre elevii care au
ajuns să creadă că propria valoare este dată de preţul
pantofilor sau al hainelor pe care le poartă. Poate fi leclurată
În această formă claselor sau grupurilor şi folosită pentru
discutarea problemei valorilor.

12 13

. ____ ~.~;~~~~~ ____________........----------------------------.-r

 Fetiţa care iubea aplauzele
A fost odată ca niciodată o fetiţă, Ana, care nu era prea
mulţumită de ea însăşi. Nu punea preţ pe ceea ce era
deoarece nu fusese educată în acel sens. Era înconjurată de
povăţuitori slabi, care nici ei nu erau mulţumiţi de ei înşişi.
Dezvoltarea Anei nu era marcată de cuvinte încurajatoare din
partea lor. O criticau mereu negativ în tot ceea ce făcea.
Declaraţiile lor nu reflectau dragoste sau aprobare,
motiv pentru care Ana nu a învăţat să se placă. Îşi spunea
mereu: "Nimănui nu îi place de mine!". Nu îşi agreea nici
înfăţişarea, atunci când se privea în oglindă. Nu credea că
avea note destul de mari sau că îndatoririle şcolare şi le
îndeplinea perfect. Chiar dacă era înconjurată de prieteni, tot
nu se simţea apreciată. Hainele pe care le purta o stânjeneau
deoarece le cumpăra de la un magazin cu reduceri şi nu
aparţineau marilor creatori de modă. Normal, în realitate
nimeni nu vrea să fie plin de ură de sine. Aşadar, Ana a căutat
mijloace prin care să se simtă mai bine.
Într-o seară se uita la televizor, când o vedetă rock
renumită a început să-şi interpreteze ultimul hit. Când a
terminat, a fost aplaudată, a primit trandafiri şi toţi vroiau se se
fotografieze cu ea. Experiel'1ţa aceea a înfluenţat-o mult pe
Ana. "Voi deveni cântăreaţă deoarece doar aşa oamenii mă
vor plăcea şi atunci voi fi fericită!", şi-a şoptit.
Este foarte greu să devii o cântăreaţă vestită, dar Ana
era înzestrată cu o voce frumoasă. Ştia că dacă va munci şi va
repeta mult vocea ei va deveni minunată. Când oamenii o
aplaudau, îşi spunea: "Voi reuşi! Voi deveni o vedetă rock
faimoasă şi atunci voi fi fericită pentru că toţi mă vor plăcea!" .
Ana a avut baftă. A întâlnit persoanele potrivite şi, într-
adevăr, a devenit o cântăreaţă de muzică rock faimoasă.
Interpreta la televizor şi ţinea concerte pe stadioane imense unde
mii de oameni mergeau să o vadă. Când a primit primul album de
aur pentru numărul de vânzări, a apărut pe coperta unei reviste
de specialitate cu o imagine de la ultima apariţie în concert.
14
.----~
.. ~~------------ ......------------------------~
Într-o noapte, pe când era singură, Ana a rămas în
garderobă şi a început să-şi privească premiile şi discurile de
aur. "De ce nu sunt fericită?" a întrebat, ca şi când acolo ar fi
fost cineva care să îi dea un răspuns. "Sunt pe coperta
revistelor ... Fanii îmi cer mereu autograful. .. Se vând sute de
albu_me şi de casete cu muzica mea... Fac mai mulţi bani
decat aş putea' vreodată cheltui... dar nu sunt fericită. Am
cr~z~~ ,~ă _dacă a~ ,:vea toate aceste lucruri, atunci aş fi
fenclta! Cate o lacnma I s-a rostogolit pe fiecare obraz.
. p'e ~ând incerca să _descifreze ceea ce greşise, o
menajera a Intrat In garderoba. Ea cânta, râdea şi părea că se
bucura de viaţă. O vreme Ana a urmărit-o cu privirea. A
observat că tânăra purta haine vechi şi rupte, iar pantofii
aveau găuri. Era evident că femeia îşi tăia singură părul,
pentru că nu îşi putea permite luxul de a-i fi aranjat la un salon
de înfrumuseţare.
_ ~u după multă vreme, Ana şi menajera erau angrenate
Intr-o discuţie. Pe măsură ce discutau, Ana a înţeles că
cealaltă femeie chiar avea o părere bună despre propria
persoană. Ca să fie sigură, însă, ea a întrebat-o:
- Îţi place de tine? Eşti fericită?
Menajera a privit-o ciudat:
- Ei bine ... Bineînţeles că îmi place de mine! De ce ar fi
altfel?
Ana i-a răspuns uimită:
.~ Bine, dar tu nu eşti bogată! Nu ai o maşină mare şi
oa_n::n~1 nu te aplaudă când faci ceva şi nici măcar nu eşti
platita Indeajuns pentru munca pe care o faci!
Atunci a venit rândul menajerei să îşi exprime mirarea:
. ~ Toate ~cestea nu au nimic de a face cu dragostea de
sine! Din contra, pe aceasta o găseşti în interiorul tău! Este
ceva ce înveţi atunci când devii propriul tău prieten! Când eşti
împăcată c!:l tine însăţi, te feliciţi şi îţi spui că eşti o persoană
valoroasă. Inveţi din greşeli şi nu eşti deprimată pentru că nu
eşti perfectă. Atunci când eşti propria ta prietenă, vezi cum
15
 bucuria rezultă din lucrurile care se află în interiorul tău, nu din Aceea ştia exact de ce avea nevoie pentru a fi fericită şi pentru
bani sau din maşini scumpe. _ ._ a-şi accepta propria persoană. Aşadar, femeia s-a întors pe
Cuvintele femeii au pus-o pe Ana pe gandun. In băncile şcolii pentru a deveni învăţătoare. După absolvire, s-a
căutarea fericirii, ea îşi p~trecuse toată viaţa Tncercând să mutat într-un orăşel şi a predat elevilor de clasa întâi. Toţi o
devină faimoasă şi bogată. In noaptea aceea a visat ce. ar vre~ cunoşteau acolo pe Ana, iar elevilor li se părea că au cea mai
cu adevărat să facă cu viaţa ei. Era sătulă de oamenII care II încântătoare învăţătoare din lume. Ana îi învăţa să
cereau mereu autografe, de agenţii care îi spuneau mereu ce îndrăgească învăţătura şi cum să devină proprii lor prieteni.
să facă şi de multele călătorii În care îşi susţinea concertele ŞI Cânta adesea, mai ales atunci când era invitată la
care o împiedicau să petreacă mai mult timp în căminul ei. Nu îi serate dansante sau la petreceri locale. După fiecare
mai plăceau nici reporterii care o. urm_ăr~au peste tot ~u reprezentaţie, oamenii ovaţionau. Atunci Ana zâmbea ... îşi
camerele în încercarea de a o surpnnde In Ipostaze mal puţin amintea de menajeră. Aceea o ajutase să priceapă că
măgulito~re, sau care tipăreau minciuni în revistele ~e ~c~ndal. aplauzele nu puteau niciodată înlocui sufletul, numai pentru că
În visul pe care l-a avut Ana era Invaţatoare. el nu putea să aplaude.
Dintotdeauna îşi dorise să predea elevilor de clasa î~tâi. Aş~
ar fi fost prima persoană care să îi înveţe să scne ŞI sa
citească. Vroia copii care să îi dăruiască flori sălbatice cules~
de pe terenul de joacă. Vroia să fie cea care îi îmbrăţişa at~n~~
când plângeau. Nu se ştie cum, dar acel vis.a transmis 1~lmli
femeii un mesaj important. Când s-a trezit a doua. ZI de
dimineaţă, şi-a dat seama că, de fapt, nu avea deloc viaţa pe
care şi-o dorea. . _ _ _
În aceeaşi dimineaţă, Ana, ves~ta cantareaţa _ de
muzică rock, a ţinut o conferinţă de presa. A anunţat ca s_e
retrage din industria muzicală. Nimeni nu a vrut să o creada.
Fanii au declarat:
_ Dacă aş fi în locul ei, aş fi fericit! .
Şi ei erau convinşi că banii, ~ainele fru!!,o~se ŞI
oamenii care îi ovaţionează Înseamna fenclre. Insa An~
fusese în aceeaşi situaţie. Dar, ea a învăţat că faima ŞI banII
nu aduc fericirea. Multe staruri rock se drogau, iar altele s-au
sinucis. Chiar şi prietenii şi agentul au sfătuit-o să nu
părăsească industria muzicală: _ _ .
_ Ce faci? au întrebat-o. Eşti nebuna daca renunţi la
toate acestea! _
Ana nu mai permitea ca viaţa să îi fie condusa de
încuviinţările celor din jur. O voce din interiorul ei o ghida.

16 17

•
Fisa Iepurele şi ţestoasa
, de lucru 2
Notează care sunt valorile după care tu te ghidezi Problemele vizate: rigiditatea; refuzul de a accepta noi
În viaţă atitudini comportamentale; simptomele de indiferenţă şi
retragere în sine ale PTSD (Tulburări de Stres Post-traumatic);
părinţii care nu înţeleg că a educa un copil să facă ceea ce nu
îi este pe plac este, de fapt, datoria unui părinte.
Potrivită pentru: orice vârstă.
Mesajul transmis: Evitarea relaţiilor nu înseamnă în mod
neapărat şi rezolvarea problemelor pe care le ai! Atitudinile noi
comportamentale pot fi surprinzător de recompensatorii.
Adesea oamenii ajung să îndrăgească ceea ce, iniţial, priveau
cu reţinere.
Simbolurile şi metaforele: ţestoasa = retragerea în sine; refuzul
de a încerca lucruri noi; răstumarea ţestoasei = orice fel de
îndemn la schimbare (de reţinut, răsturnarea ţestoasei nu este
nici vătămătoare, nici dureroasă, doar că nu îi este pe plac).
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul
personajelor.
Notă: Povestea a fost scrisă cu mult timp în urmă, pentru un
copil care fusese abuzat în toate modurile posibile. Mama
fetiţei şi iubitul ei au fost condamnaţi pe viaţă (de fapt, au fost
condamnaţi la echivalentul a trei vieţi de detenţie) pentru
crimele săvârşite asupra acestui copil şi fraţilor lui. Din cauza
traumei suferite fetiţei îi era teamă să încerce noi atitudini
comportamentale. Acest copil a inspirat mult mai multe poveşti
terapeutice decât oricare altul pe care l-am tratat. Fetiţa le-a
ascultat în repetate rânduri. Ulterior, a fost adoptată de o
familie sănătoasă din punct de vedere emoţional. Dacă la
vârsta de 5 ani scorul pe care l-a obţinut la testul de măsurare
a inteligenţei era de 80 de puncte, la vârsta de 9 ani a obţinut
131 de puncte la acelaşi test. Momentan învaţă în clase cu
copii dotaţi, are prieteni şi este sănătoasă din punct de vedere
emoţional. Fetiţa este o sursă de inspiraţie pentru fiecare
victimă, de vreme ce a demonstrat că vindecarea în urma unei
traume extreme este posibilă.

18 19
 Iepurele şi ţestoasa
A fost odată ca niciodată o ţestoasă micuţă care se
plimba prin desişul unei păduri în căutarea hranei. Ţestoasele
sunt animale foarte interesante, de vreme ce îşi poartă casele
cu ele. Nu sunt nevoite să Îşi găsească o peşteră, sau o
gaură, pe care să o considere căminul lor. Atunci când uneia
dintre ele Îi este frică, nu este nevoită să fugă. Ţestoasa se
retrage În carapace, pentru a se simli În siguranţă. La fel s~
Întâmpla şi cu ţestoasa cea mică. Ii era teamă adesea ŞI
carapacea cea tare era perfectă În acele momente. AtuncI
când ploile erau Însoţite de fulgere, se retrăgea În
ascunzătoare. La fel, atunci când vulpile porneau În căutarea
hranei. Când licuricii îi aminteau de fulgere, În loc să
investigheze sursa luminii, se retrăgea în întunericul şi În
siguranţa cara pacei. Nu a trecut multă vreme şi ţestoasa a
ajuns să stea în carapace tot timpul. Ti era frică să iasă să
mănânce sau să bea apă. Era foarte singură deoarece era
imposibil să aibă prieteni şi să stea retrasă În acelaşi timp.
Într-o zi de primăvară un iepure ţopăia de-a lungul
cărării. EI a spionat-o pe ţestoasă şi, apoi, a ciocănit În
carapace:
_ Doamnă Ţestoasă! Doamnă Ţestoasă!
Ţestoasa, care, bineînţeles, era ascunsă În carapace,
a strigat la el:
- Pleacă de aici!
_ Doamnă Ţestoasă! Doamnă Ţestoasă! Nu ai vrea să
te iei la Întrecere cu mine? a Întrebat-o iepurele.
_ Nu, pleacă de aici! a fost răspunsul.
Iepurele era un animal foarte hotărât şi a Încercat tot
ceea ce i-a trecut prin minte ca să convingă ţestoasă să
participe la Întrecere. A Încercat chiar să o şi enerveze, dar nu
a reuşit. Ea doar striga de sub carapace:
- Pleacă!
Dar iepurele era unul obişnuit să câştige În orice
situaţie. Tn loc să renunţe, el i-a dat ţestoasei un bobârnac şi a
20
-; ,,' '~-
răst~rnat-o pe spate. Când o ţestoasă este cu susul în jos, are
mari probleme. Ea nu se poate răsturna în poziţia iniţială fără
ajutor. Acum, bineînţeles că iepurele ştia acest lucru.
- Eşti răsturnată pe spate! Ha, ha, ha! Acum că stai
aşa, te mai simţi în siguranţă?
Tn acel moment ţestoasa s-a supărat. A început să
strige:
- Întoarce-mă la loc!
- Doar dacă te iei la întrecere cu mine! a spus iepurele.
Te vei întrece cu mine?
- Nu! a spus ţestoasa cu fermitate.
- Am de gând să te las aşa o jumătate de oră! Apoi voi
veni să văd dacă te vei fi răzgândit! i-a strigat iepurele peste
umăr, pe când ţopăia îndepărtându-se.
Curând el s-a întors, dar ţestoasa încă refuza sa la
parte la întrecere. Numai că iepurele nu era obişnuit să piardă.
- Te voi lăsa aşa toată noaptea! Vom vedea mâine cum
te mai simţi!
Apoi a ţopăit mai departe, lăsând ţestoasa răsturnată
în mijlocul cărării.
Ţestoaselor nu le place să stea în acea poziţie. Nu îşi
pot aSigura niCI hrana, nici apa. Este de-a dreptul
Înspăimântător să fii neajutorati De aceea, când s-a Întors
iepurele a doua zi de dimineaţă ca să o Întrebe dacă era
pregătită de întrecere, a răspuns:
- Da.
Ti era frică să se ia la Întrecere cu iepurele, dar mai frică
Îi era să rămână răsturnată pe spate chiar şi un minut În plus.
Toate animalele pădurii au aflat de întrecere şi s-au
dus să privească. După cum se ştie, ţestoasele nu pot Întrece
iepurii la alergat. Dar Întrecerea a avut loc, În timp ce locuitorii
pădurii Îi strigau ţestoasei să meargă mai repede. Era de
aşteptat ca iepurele să câştige întrecerea, dar nici ţestoasa nu
a pierdut cu adevărat. Ea a descoperit cât era de bine să
meargă repede şi să fie încurajată de alte animale. Nu a trecut
prea mult timp până când ţestoasa cea mică se lua la
21
întrecere cu altele de-o seamă cu ea, şi le întrecea. A observat Fisa
, de lucru 3
cum fiecare cursă câştigată îi diminua frica. Curând ea se
retrăgea în carapace numai atunci când trebuia să se culce. Întocmeşte o listă cu lucrurile pe care îţi place să le faci
Într-o zi se plimba pe cărare şi a întâlnit nişte pui de
ţestoasă. De teamă, aceia s-au retras repede în carapace.
Ţ estoasa cea mare s-a oprit şi i-a învăţat despre diferenţa
dintre pericolul real şi cel imaginar. Vroia să se asigure că puii
au înţeles că retragerea în sine din cauza fricii, când, de fapt,
nu există nici un pericol, nu alungă teama, ci o face şi mai
puternică.

22 23
 Taurul şi capra
Problemele vizate: atitudini rigide; abilităţi sărace de
rezolvare a problemelor.
Potrivită pentru: 5-_9 ani. . ., . .
Mesajul transmis: Invaţă diferenţa dintre certitudini ş~ _.
supoziţii! Este nevoie de un efort susţinut şi de multe incercari
pentru a rezolva o problemă! Nu re~unţa! . . . resturile de legume. Câinii mânau oile în turmă şi vacile în
Simbolurile şi metaforele: taurul ŞI capra = orice diferenţiere
luată în calcul de cei care etichetează o persoană drept
duşman, deşi le-ar putea fi prieten.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul . Pentru că fermierul nu deţinea o fermă prea mare, de
personajelor principale; elementul a~resiunii şi ~I. altercaţiel .
poate fi introdus la începutul poveştII (astfel. COpIII ~unt educaţi
să îşi perceapă colegii într-un mod mult mal oble~tlv).
Notă: Multe şcoli în care violenţa este o problema au ca scop
principal management-ul conflictului. Poveştile îi ajută pe copii
să perceapă acest tip de probleme din alt punct de vedere.
24
Taurul şi capra
A fost odată ca niciodată un fermier care avea multe
animale: găini, vaci, iepuri, oi, câini, pisici, dar şi o capră.
Fiecare animal de la fermă avea un rol bine stabilit. Vacile
furnizau lapte. Oile aveau lână şi păşteau iarba, astfel încât nu
mai trebuia tunsă. Găinile făceau ouă, iar iepurii se hrăneau cu
cirezi. Apoi păzeau ferma. Pisicile curăţau hambarele de
şoareci şi de şobolani, iar fermierului îi rămânea fânul neatins.
Capra dădea lapte şi ajuta oile să mânânce iarba.
multe ori el ducea pe aceeaşi păşune animale diferite. Aşa a
fost În cazul caprei şi al unui taur imens. Taurii sunt masculii
vacilor şi uneori pot deveni foarte răutăcioşi şi agresivi. Deşi
încerca să pară nemilos, taurul fermierului era blând ca un
şoarece.
Capra ducea lipsa altor surate la fermă. Dar, cum era
mereu În căutarea unei soluţii, a decis să se Împrietenească
cu taurul. L-a abordat direct. S-a dus spre el şi l-a Întrebat:
- Ţi-ar plăcea să fii prietenul meu?
- Este ridicol, a fost răspunsul. Cine a auzit vreodată ca
un taur să fie prieten cu o capră? Nu aşa trebuie să stea
lucrurile! Nu există reguli care interzic astfel de prietenii?
Pariez că ar trebui să fim chiar duşmani!
Ei bine, caprei i s-a părut amuzant răspunsul.
- Pentru numele lui Dumnezeu, unde ai auzit regulile
astea? Şi de ce crezi că sunt adevărate? a exclamat ea.
Taurul a evitat Întrebarea şi a spus:
- Aşa stau lucrurile şi aşa vor rămâne! Nu poţi schimba
regulile! Tntotdeauna trebuie să respecţi regulile!
- Nu fi prostuţ, a spus capra. Oricum, cine a inventat
regula asta? Spune-mi numele lui!
Dar taurul nu a putut da un răspuns exact, pentru că
nici el nu ştia identitatea celui care inventase regula. A tras cu
urechea când fermierul i-a spus soţiei că taurii şi caprele nu
25
pot fi prieteni. De vreme ce o spusese fermierul, trebuia să fie
adevărată.
Dar, rebelă cum era, capra a refuzat să se dea bătuta
cu una cu două:
_ Ştii că putem fii prieteni! Putem vorbi unul cu altul ŞI
ne putem ajuta reciproc! Cu siguranţă că te simţi foarte singur
aici! Nu mai este alt taur.
În tot acel timp taurul s-a străduit să pară foarte dur.
Părea că nu îl deranja lipsa prietenilor. Dar, în adâncul
sufletului, îi păsa. De aceea, cu cât asc~lta .ma! mu~t vorbel~
caprei, cu atât înţelegea mai bine că era inutil sa facI o re9u!a
acolo unde nu era nevoie de una. De aceea, a decIs sa fie
puţin mai flexibil. Nu făcea rău nimănui dacă se împrietenea
cu capra! . . .
Zilele treceau şi legătura de prietenie dintre cele doua
animale se întărea tot mai mult. Vara au păscut împreună j?i
au vorbit multe vrute şi nevrute. Apoi, ploile s-au rărit. In
consecinţă, iarba s-a împuţinat. Iarba era felul lor ?e mâncar~
principal, de aceea cele 90uă animale _ au Inceput sa
f1ămânzească tot mai mult. Intr-o dimineaţa, capra l-a spus
prietenului ei:
- Sunt lihnită de foame!
- Şi mie mi-e cam foame ... a spus celălalt. Stomacul
meu a făcut gălăgie toată noaptea!
- Ei bine nu mai avem iarbă ... a observat capra. Cred
că am mâncat-~ pe toată! Dacă nu găsim o soluţie, vom muri
de foame!
În timp ce vorbeau, au observat un copac înalt, plin cu
frunze comestibile. Dar, nici taurul, nici capra, nu puteau
ajunge la ele. S-au aşezat sub copac, ştiind că nu departe de
ei se găsea hrană îmbelşugată. Sub _imp.ulsu~ foamei, au
analizat diverse metode prin care sa ajunga la frunze.
Gânditoare, capra a spus prima: . Cele două animale s-au privit şi au zâmbit.
- Poate că va veni o furtună şi va da frunzele JOs ...
26
- Nu fi sigură de asta ... , i-a răspuns taurul. Unul dintre
_ motivele pentru care iarba nu mai creşte este tocmai lipsa
furtunilor.
. Au continuat să privească cu poftă frunzele şi le era tot
mai foame.
Deodată, caprei îi veni o idee:
- Ce ar fi dacă aş sări pe spatele tău şi aş culege
frunze pentru amândoi?
Taurul nu s-a lăsat convins uşor.
- Nu ştiu cum ai să-mi poţi urca în spate. Este
imposibil!
Dar capra era o rebelă. Nu credea că ceva putea fi
imposibil.
_ - Dacă ceva pare imposibil de făcut, eu mă străduiesc
şi mai mult să reuşesc.
Spunând asta, capra şi-a luat avât să sară pe spatele
taurului. Primele dăţi nu a reuşit. A căzut drept în nas. Dar
capra era un animal hotărât şi îi mai era şi foarte foame. A
încercat în continuare. La un moment dat a ajuns pe spatele
taurului, s-a balan sat de câteva ori şi a reuşit să îşi păstreze
echilibrul. Nu a putut apuca toate frunzele dorite. A tras spre
ea crengile şi le-a ronţăit. Când au fost destule pentru
amândoi, a sărit pe pământ. A urmat un ospăţ cu frunze.
- Îţi aminteşti când nu ai vrut să îmi fii prieten? a
întrebat capra printre înghiţituri.
- Mda ... a fost o prostie din partea mea, nu-i aşa? Dacă
nu aş fi devenit prietenul tău, acum am fi flămânzit! a răspuns
taurul.
Fermierul urmărise întreaga întâmplare. Apoi şi-a spus
cu voce tare:
-Eu am crezut că taurii şi caprele nu trebuie să fie
prieteni!
Ele au înţeles cât era de important să distingă între
certitudine şi supoziţie.
27
Fisa
, de lucru 4 Autobasculanta

Notează o problemă cu care te confrunţi acum şi Încearcă
să găseşti cel puţin 3 posibile soluţii pentru ea
Problemele vizate: Ajutorul pe care unii oameni îl acordă
altora, dar care nu are limite bine stabilite. Cei care Îşi oferă
ajutorul nu sunt În stare să delimiteze nişte graniţe concrete În
acest sens. Adesea ei Îi salvează pe cei care nici nu le
ceruseră ajutorul. Sunt surprinşi când aşteptările le sunt
Înşelate tocmai de acei oameni.
Potrivită pentru: toate vârstele.
Mesajul transmis: Îngrijirea altora Îţi poate provoca o
percepţie greşită despre propriile abilităţi şi nu câştigi neapărat
prieteni şi protectori.
Simbolurile şi metaforele: Încărcătura grea =
responsabilităţile care sunt preluate În mod necorespunzător;
dezaprobarea din partea celorlalte camioane = persecutarea
persoanei care Îşi oferă ajutorul altora, dar care nu are o
părere Îndeajuns de bună despre ea astfel Încât să
stabilească limite acestui ajutor.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: cel care
explică lecţia de viaţă camionului; vârsta camion ului roşu
poate fi mărită.
Notă: Povestea a fost folosită cu succes În cazul copiilor care
făceau temele de casă În locul colegilor şi În cazul adulţilor
care Îşi invitau În casă oameni ai străzii care, ulterior, Îi jefuiau.
Povestea de faţă vorbeşte despre puterea de a spune "Nu!" şi,
În acelaşi timp, de a te simţi bine cu propria persoană. Nu mi
s-a Întâmplat ca un client altruist să nu Îşi mai ofere ajutorul
după ce a ascultat această poveste terapeutică. Dar, el Învaţă
că oricând poate alege refuzul, chiar dacă era deja obişnuit cu
acel stil de viaţă.

28 29

-; ,,'--
 Autobasculanta
A fost odată ca niciodată un autocamion autobasculant
roşu. Acest tip de camioane este construit să care în~ărcături
grele. Camionul cel roşu îşi făcea treaba foarte bine. In trecut
obişnuia să preia din încărcătura altor camioane, pentru a le
uşura munca. Lua din balastul unuia, sau din deşeurile altuia, şi
încerca să care totul, inclusiv încărcătura proprie. Vroia să îşi
ofere ajutorul şi să îşi facă prieteni. "Dacă le ajut, atunci mă vor
îndrăgi şi mă vor ajuta când voi avea nevoie!" se gâ~dea el.
Dar s-a întâmplat un lucru foarte ciudat. In loc să îl
placă mai mult, celelalte camioane îşi băteau adesea joc de el.
Spuneau:
_ Eşti cel mai lent camion din întreg grupul! Mereu ne
încetineşti şi întârzii la muncă! Ai avut mai multe accidente
decât oricare dintre noi şi ai avut nevoie de mult mai multe
reparaţii!
Mereu îl mustrau că intra în bucluc, chiar dacă
problemele erau cauzate de încercările camionului roşu de a-i
ajuta pe ceilalţi. Oricum, chiar şi atunci când erau răutăcioase
cu el, camioanele aşteptau să fie ajutate. Iar camionul roşu se
simţea prost atunci când nu le ajuta sau când nu le câştiga
recunoştinţa.
Într-o zi camionul roşu urca un deal foarte abrupt cu un
semafor în vârf. Un alt camion urca alături de el. Era un uriaş
cu optsprezece roţi, capabil să care încărcături cu mult mai
grele decât poate un autocamion basculant. Cunoştea multe
lucruri despre transportul bunurilor. Aşadar, uriaşul l-a cercetat
cu privirea pe celălalt şi l-a întrebat:
_ Ştiai că motorul tău scoate tot felul de zgomote
ciudate? Cred că ţi s-a cerut să duci o încărcătură mult prea
mare. Ar trebui să te plângi cuiva. Nu e corect! Te vor distruge
dacă te vor supraîncărca în felul acesta!
Camionul roşu i-a explicat că mereu transporta o
încărcătură grea pentru că vroia să ajute pe toate celelalte
camioane. În acel fel ele nu mai trebuiau să muncească atât
30
-; ",-~-
de mult. Atunci celălalt i-a cerut să tragă pe dreapta ca să
poată discuta cu el.
EI ştia cum era să care încărcături foarte grele. A
explicat că fiecărui camion îi corespundea o anumită greutate
pe care o putea transporta. La fel, fiecare trebuia să care doar
ceea ce îi era destinat prin construcţie. Uriaşul era uimit de
faptul că toţi îi cereau celui roşu să îşi depăşească atribuţiile.
Dar camionul basculant i-a explicat că el se oferea să facă
mereu mai mult, tocmai pentru a avea o părere mai bună
despre el însuşi.
- Şi eşti împăcat cu tine însuţi? a venit întrebarea.
Camionul roşu nu se gândise niciodată la asta.
- Dacă sunt împăcat cu mine însumi?... Nu! şi-a
răspuns surprins.
Şi-a dat seama că nu se simţea bine deloc. Şi-a amintit
că celelalte camioane au ajuns în timp să îi solicite ajutorul ca
şi când era ceva normal. Dar nu îl apreciau şi credeau că era
datoria lui să le ajute. De aceea nu se gândeau să ofere ceva
în schimb. A rememorat cuvintele neplăcute spuse de
tovarăşele sale. Nu înţelegea de ce era tratat aşa, când el nu
încerca decât să îşi ofere ajutorul. Dar, de fapt, nu înţelegea
că acel ajutor îl făcea să se simtă mai rău, nu mai bine.
Şi atunci a decis să îşi care doar propria încărcătură,
de altfel una destul de uşoară. După aceea, data următoare
când camioanele aşteptau să fie încărcate, tovarăşele lui nu
au stat până la capăt. Se aşteptau ca restul de greutate să fie
preluat de camionul roşu. "Nu şi de data aceasta!", şi-a spus
el. Celelalte camioane păreau nefericite. S-au înfuriat. Unele
spuneau că le era teamă să îşi care propria încărcătură. Cu
toate acestea, camionul, amintindu-şi vorbele uriaşului, nu a
mişcat nici măcar o roată. În cele din urmă, fiecare autocamion
basculant îşi avea propria încărcătură.
Fiecare s-a îndreptat spre destinaţia stabilită. Micul
:amio~ roşu s~ .simţea ma! uşor decât fusese vreodată. Îşi
Indeplinea sarcinile ŞI avea Incredere că şi celelalte camioane
făceau la fel. Pentru prima dată a reuşit să ajungă la muncă la
31
timp. A dus totul până la capăt şi nu a mai avut probleme Fişa de lucru 5
mecanice sau accidente. Dar şi celelalte camioane s-au
descurcat bine. De fapt, fiecăruia i s-a dat o încărcătură pe
Care sunt situaţiile În faţa cărora tu nu poţi spune "Nu"?
care să o poată transporta. Nu au trebuit să o împartă cu
nimeni. Timpul a trecut şi micul camion roşu a început să se
descurce din ce în ce mai bine în ceea ce făcea deoarece nu
mai prelua greutăţile celorlalţi. Îşi îndeplinea sarcinile într-un
mod remarcabil. În consecinţă, celelalte camioane au început
să îl respecte. Mai mult, camioanele aveau mai multă
încredere în forţele proprii, de vreme ce ştiau că îşi pot duce
singure greutăţile.

32 33

5"-_-_'
 p
Fetita şi frânghia
Problemele vizate: Această poveste terapeutică poate fi
folosită din timp în terapie, ca să explice şi să sublinieze
îndatoririle pe care pacientul le are pe parcursul şedinţelor:
încrederea în terapeut, experimentarea de noi idei şi atitudini
comportamentale chiar dacă este înfricoşător şi, în final,
depăşirea vechilor metode de a face faţă vieţii şi dezvoltarea.
unora noi. Mai mult, povestea conturează rolul terapeutulUi ŞI
angajamentul pe care şi-I ia acesta. Este o poveste folositoare
şi pentru copiii care sunt de părere că trebuie să îşi rezolve
singuri problemele, fără ajutor din partea cuiva.
Potrivită pentru: toate vârstele.
Mesajul transmis: Acţiunile întreprinse din impuls sau cele
care par potrivite la un moment dat pot deveni nejustificabile
mai târziu. Trebuie să renunţăm la un tip nepotrivit de
comportament şi să mergem mai departe.
Simbolurile şi metaforele: frânghia = problema; a se ţine de
frânghie = a folosi o metodă nepotrivită în rezolvarea unei .
probleme, metoda bazată în întregime pe sentimente; femela
în vârstă = terapeutul sau latura sănătoasă a individului;
peretele = bariera care face ca varianta de rezolvare a
problemei să pară dificilă, chiar imposibilă; . _ __
alţi oameni care s-au oprit = alţii care au mal Incercat, fara
succes, să îşi ofere ajutorul.
Elemente ale poveştii care pot fi transformate: sexul
personajului principal; sexul terapeutului, dacă este bărbat. _
Notă: Povestea aceasta a fost scrisă pentru o fetiţă în vârsta
de 11 ani care opunea foarte mare rezistenţă. Ea se agăţa cu
putere de problemele pe care le avea şi refuza orice fel de
ajutor. Toate acestea, deşi era evident că suferea permanent.
Fetiţa avea multe probleme fizice şi psihologice.
34
Fetita şi frânghia
A fost odată ca niciodată o fetiţă care obişnuia să se
plimbe de-a lungul unei străzi. Strada aceea era mărginită pe
o parte de un zid. De fiecare dată când se întreba ce ar fi putut
exista dincolo de acel zid, devenea agitată. Într-o zi anume a
zărit o frânghie atârnând peste zid. Deodată i s-a părut că
frânghia a început să alunece spre partea nevăzută a zidului.
Fără să stea pe gânduri, fetiţa s-a întins şi a apucat capătul
liber. Însă, de îndată ce a apucat frânghia cu mâinile, a simţit o
smucitură la celălalt capăt al ei. Atunci a apucat şi mai bine
frânghia şi a tras cu putere spre ea. Nu vroia să o lase să-i
scape din mâini. Pe de altă parte, forţa care i se opunea
devenea şi ea tot mai mare. Au început să o doară mâinile.
Totuşi, i se părea important să se ţină de frânghie şi să nu îi
dea drumul. De aceea, a stat aşa mult timp.
Pe măsură ce trecea timpul, mulţi oameni se opreau şi
o întrebau de ce se agăţa de o frânghie ce atârna de un zid.
Prietenii fetiţei au găsit-o şi i-au cerut să lase frânghia în pace
şi să meargă la joacă. Dar, ea nu vroia. Chiar şi părinţii ei, cu
toate că ştiau cât putea fi de încăpăţânată uneori, s-au înfuriat
pe ea pentru că nu dădea drumul frânghiei. Nimeni nu a
înţeles de ce era o sarcină atât de importantă pentru ea. De
fapt, nu puteau înţelege că fetiţei îi era frică să renunţe la
frânghie. S-a agăţat de ea atât de mult timp, a renunţat la atât
de multe lucruri şi a investit atât de multă energie, încât era
convinsă că nu îi va putea da drumul niciodată. Era primejdios
să îi dea drumul.
Au vizitat-o mulţi oameni şi au examinat-o. S-au oferit
chiar să o ajute cu acea îndatorire. Mulţi au vrut să o ajute să
tragă de frânghie, sau măcar să îi ţină locul până când s-ar fi
odihnit. Dar fetiţa a refuzat toate ofertele. Contrar aşteptărilor,
s-a înfuriat pe toţi aceia care i-au oferit ajutorul. Dar ei nu
înţelegeau că îi era frică. Mai mult, fetiţa ştia că furia îndepărta
repede pe oricine. Pe de altă parte, se simţea mult mai bine
35
dacă refuza sprijinul cuiva, decât dacă admitea că îi era teamă - De ce nu îi dai drumul o secundă ca să vezi ce se
să îl accepte. Credea că, în caz contrar, ar fi încălcat regulile. întâmplă? Dacă vei avea nevoie de ea, o vei putea apuca
Într-o zi, o femeie în vârstă a venit să discute cu fetiţa. degrabă ...
Pentru început, i-a pus o mulţime de întrebări identice cu cele Fetiţa a decis să facă experimentul. Spre surprinderea
ale altor trecători: ei, frânghia. continua să atârne peste perete. Nu s-a întâmplat
- De ce te ţii de această frânghie? De ce nu îi dai nimic rău. In schimb, se simţea foarte bine. Nu îi venea să
drumul? Ce se află la celălalt capăt al ei? creadă cât de simplu a fost să dea drumul frânghiei. Apoi a
Spre deosebire de toţi ceilalţi care mai veniseră, femeia a întrebat:
rămas chiar şi atunci când fetiţa i-a explicat că nu-i putea - Ce urmează să se întâmple acum?
răspunde. Totuşi, ştia că trebuia să se ţină de frânghie, altfel Femeia a ţinut-o de mâini şi i-a spus:
ceva îngrozitor s-ar fi întâmplat. - Te vei vindeca şi te vei putea apropia de oameni. Te
- Se pare că stai agăţată aşa de multă vreme ... a spus vei simţi minunat! Dar ţine minte şi nu uita acest lucru: dacă
femeia. vei mai simţi că ceva te ţine legată prea mult timp şi te
- Da, aşa este. Cum ţi-ai dat seama? a întrebat fetiţa. răneşte, trebuie să îi dai drumul şi să mergi mai departe!
- Ai cicatrici în palme şi arăţi îngrozitor!...Oricine şi-ar A fost o lecţie valoroasă pentru fetiţă şi ea ştia asta.
putea da seama că ai trecut prin momente dificile. Nu ar trebui Urma să şi-o amintească mereu, deoarece o învătase cu
decât să te privească mai cu atenţie. Ştii că problema ta este mintea, cu sufletul şi cu trupul ei. .
această frânghie! Atâta timp cât rămâi agăţată de ea, nu vei
putea merge înainte. Deja ai încetat să mai creşti şi eşti mai
tot timpul singură. Nu poţi creşte şi învăţa cât timp rămâi
agăţată!
- Sunt aici de multă vreme, dar trebuie să mă ţin de
frânghia asta, altfel ceva teribil s-ar întâmpla! a spus f~tiţa.
Atunci când am apucat-o prima dată, părea o idee bună. Insă
acum sunt plină de răni. Nu ştiu ce s-ar întâmpla dacă i-aş da
drumul!. .. Mi-e teamă să aflu ... !
Bătrâna i-a zâmbit cu blândeţe.
- Eu ştiu exact ce se va întâmpla când îi vei da drumul.
Palmele ţi se vor vindeca ... spatele ţi se va îndrepta ... iar tu vei
creşte, te vei juca şi vei dormi, aşa cum e normal să fie.
La început fetiţa nu a crezut-o. Dar bătrâna i-a spus că
avea destul timp liber. Nu vroia să o mai lase singură cu
frânghia aceea. De aceea, a rămas acolo, oferindu-i sprijin şi
siguranţă.
În cele din urmă, bătrâna a făcut o sugestie:

36 37
 p
Fişa de lucru 6 Sconcsul cel trist

Care sunt problemele cu care te confrunţi acum?
Problemele vizate: Atunci când un copil este respins de
semenii săi pe motiv că este diferit sau handicapat.
Potrivită pentru: copiii de şcoală primară.
Mesajul transmis: Valoarea rezidă în fiecare dintre noi!
Identifică-ţi punctele forte, nu slăbiciunile!
Simbolurile şi metaforele: sconcsul = orice fel de problemă
care îi determină pe cei din jur să recurgă la hărţuire şi
dezaprobare.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul
personajelor principale.
Notă: Adesea copiii îi bruschează şi îi atacă pe aceia dintre ei
care sunt diferiţi. Cei care lucrează cu copiii trebuie să fie
mereu conştienţi de existenţa acestui tip comportamental şi să
refuze să îl accepte ca fiind unul normal.

38 39
 "

Sconcsul cel trist apropiindu-se de ea. Acela s-a dus foarte aproape şi apoi a
ţintit cu grijă ... un jet urât mirositor drept în ochii agresoarei.
A fost odată ca niciodată un sconcs mic şi trist. Se Vulpea a mârâit surprinsă. A uitat de cină şi a alergat
simţea singur, deşi trăia într-o pădure populată de multe soiuri spre desişul pădurii, scheunând şi frecându-şi neîncetat labele
de animale: iepuri şi ratoni, oposumi şi vulpi, şoareci şi urşi. Se şi botul de pământ. Încerca să scape cât mai repede de
mai găseau acolo păsări mari şi mici, multe feluri de rozătoare, mirosul acela îngrozitor.
iar râurile erau pline de peşti. După plecarea vulpii aerul încă mai era încărcat de
Sconcsul a încercat să se împrietenească cu fiecare mirosul greu al sconcsului. Iepurii au privit împrejur, au văzut
animal din pădure. Însă, de fiecare dată când micuţul animal sconcsul şi au înţeles că acela le salvase vieţile. Au uitat să
alb şi negru îşi căuta de lucru pe lângă celelalte animale, râdă de el şi să fugă. În schimb, au alergat spre el, l-au
acelea strigau: îmbrăţişat, i-au mulţumit şi au plâns uşuraţi ... toate acestea în
- Uite că vine Puturosul! Bleah! Salvaţi-vă vieţile! acelaşi timp. Pe când se îndepărtau de tufişurile care încă mai
Apoi fugeau care încotro, Iăsându-1 singur şi trist. miroseau foarte urât, i-au cerut sconcsului iertare pentru felul
Într-o astfel de zi, după ce a fost luat în râs şi părăsit în care s-au comportat în trecut. Experienţa aceea le-a
de toţi ceilalţi, sconcsul a exclamat: dezvăluit un nou mod de a-I privi pe sconcs.
- Mă urăsc! Nu eu am cerut să mă nasc sconcs! De ce - Este uimitor cum ceva care miroase atât de urât
ei nu înţeleg că nu mi-aş îndrepta niciodată mirosul asupra poate fi bun!
prietenilor? Nu îmi dau nici o şansă să le explic cum sunt eu În ziua aceea iepurii şi sconcsul au învăţat o lecţie
cu adevărat! Nu vreau decât să le fiu prieten!... importantă despre prietenie. Iepurii au învăţat că prietenii pot
Stătea aşa, singur şi stingher. Încet-încet, lacrimile au avea forme, mărimi şi mirosuri diferite. Sconcsul a descoperit
început să i se prelingă pe obraji. A încercat adesea să îşi facă că există mijloace prin care poate scăpa de tristeţe.
prieteni, dar nimeni nu vroia să se apropie de el. Nici un animal
nu îi dădea şansa de a-i spune că nu l-ar intoxica niciodată cu
mirosul lui. În schimb, de fiecare dată ei râdeau de el şi fugeau
cât mai departe. Sconcsul devenea tot mai mâhnit. Nu după
mult timp, tristeţea a devenit parte integrantă a vieţii lui. De
aceea, credea că aşa trebuia să fie viaţa de sconcs.
Într-o zi se plimba prin pădure şi adulmeca după
mâncare. Deodată a auzit un mârâit feroce şi strigăte speriate.
Sconcsul cel nefericit a pândit printre tufişuri şi a descoperit o
vulpe maronie care încolţise trei iepuraşi. Plănuia să îi
mânânce la cină. Fără să se gândească la cât de răutăcioşi au
fost iepurii cu el în trecut, şi-a spus: "Cred că îi pot ajuta!".
Aşadar, sconcsul a alergat în luminişul cu pricina. Deoarece
vulpea era mult prea ocupată ca să se gândească la
mâncarea gustoasă ce o aştepta, nici nu a observat sconcsul

40 41
 '"

Fisa de lucru 7 Maşina cea roşie

•
Care sunt caracteristicile tale speciale care te fac diferit Problemele vizate: încăpăţânarea, atitudine comportamentală
de cei din jur? care devine autodistructivă.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 5 şi 16 ani.
Mesajul transmis: Poţi găsi o cale prin care să îţi foloseşti
pornirile îndărătnice într-o manieră pozitivă, cooperantă şi
ghidată de reguli specifice.
Simbolurile şi metaforele: maşina roşie = oricare copil a
cărui individualitate este guvernată de rebeliune sau de
îndărătnicie.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul maşinii.
Notă: Cu toate că elevii rebeli cauzează multe probleme
profesorilor lor, părinţilor şi lor înşişi, nu trebuie uitat faptul că
datorită rebelilor America de Nord este o ţară independentă,
nu o colonie a Angliei. Dar, ei trebuie să înveţe să îşi înţeleagă
latura rebelă şi să o folosească cu un scop pozitiv, nu
distructiv.

42 43
 p
Maşina cea roşie
A fost odată ca niciodată o maşină de un roşu
strălucitor care făcea parte dintr-un lot scos la vânzare. Toate
maşinile aşteptau pe cineva să le cumpere. Însă maşina cea
roşie era diferită de celelalte. Atunci când un client încerca să-i
deschidă uşa. ea se închidea. Dacă încerca să o pornească.
ea se oprea. În loc să meargă înainte, maşina mergea cu
spatele. Claxona chiar, atunci cânt toţi cei din jur îşi doreau un
moment de linişte. Acesta era modul prin care se deosebea de
celelalte maşini.
Şi totuşi, chiar dacă nemulţumea clienţii, maşina roşie
era mândră de ea însăşi:
- Aşa deţii controlul! îşi spunea. Voi face opusul a tot
ceea ce mi se va cere să fac!
Numeroşi oameni au văzut lotul şi au cumpărat repede
multe maşini. Câţiva clienţi au îndrăgit maşina cea roşie. Şi ei
îi plăceau acele persoane. Dar, când încercau să o testeze,
maşina mergea cu spatele în loc să înainteze. Aşa i-a
îndepărtat pe mulţi dintre ei:
- Nu vreau maşina aceasta! Arată-mi alta! îi spuneau
vânzătorului.
Maşina vedea că nimeni nu o cumpăra. Dar nu
înţelegea care era legătura dintre modul în care se comporta
şi refuzul lor.
- Sunt o maşină atât de independentă! şi-a spus .ea
mormăind, după ce a mai alungat încă un cumpărător. Imi
folosesc mintea! Nu ar trebui să conteze că fac opusul a ceea
ce mi se cere să fac. Nu îmi pasă dacă mă va cumpăra cineva
vreodată sau nu!
Dar, în adâncul sufletului, ştia că nu era adevărat...
Într-o zi, un băiat se plimba cu bicicleta în apropierea
lotul scos la vânzare în care era parcată şi maşina cea roşie.
Băiatul a ţâşnit în trafic şi a fost lovit de un camion. Şoferul
camionului l-a ridicat repede şi l-a aşezat pe bancheta din
spatele maşinii roşii. Apoi, a sărit în ea şi a exclamat:
44
- Trebuie să îl duc pe acest băiat rănit la spital cât mai
repede posibil!
Atunci maşina a decis că era momentul potrivit să îşi
înfrâneze pornirile rebele. Bărbatul a introdus cheia în contact
şi ea a pornit. Când a pus schimbătorul de viteze în
transmisie, maşina a înaintat. După aceea a accelerat, iar ea a
mers foarte repede. Nu după multă vreme au ajuns la spital.
Viaţa băiatului a fost salvată mulţumită maşinii roşii care l-a
ajutat pe şofer să îl transporte foarte repede.
Când părinţii au venit să îşi vadă băiatul, i-au mulţumit
bărbatului care condusese maşina cea roşie. În schimb, el i-a
mulţumit maşinii:
- Sunt atât de bucuros că te-am găsit! Nu ştiu dacă fără
tine l-am fi putut aduce pe băiat la spital la timp ca să fie
salvat!
Dacă maşinile ar putea zâmbi, atunci cu siguranţă că
cea roşie ar fi zâmbit. Imaginea ei a apărut pe prima pagină a
ziarului, iar vânzătorul chiar a lustruit-o.
Datorită publicităţii, mulţi au vrut să o cumpere. Pe de
altă parte, ea se săturase să fie singura de acolo nevândută.
Mai mult, ea descoperise o viaţă trepidantă dincolo de acel lot
scos la vânzare. Totuşi, a decis să aibă un cuvânt de spus
referitor la cel care o va achiziţiona. Prin urmare, va merge cu
spatele în loc să înainteze, numai dacă nu îi va plăcea şoferul.
Într-o zi, şeful staţiei de pompieri a venit să cumpere o
maşină care să fie folositoare pompierilor. Văzuse maşina cea
roşie la televizor:
- Aş vrea foarte mult să o folosesc pe aceasta ca
maşină personală de pompieri! Va conduce toate celelalte
vehicule spre incendiile mari. Această maşină trebuie să aibă
stofă de conducător şi să fie în stare perfectă. Altfel, voi
cumpăra alta! i-a spus vânzătorului.
În timp ce îi înmâna cheile, acela şi-a amintit cum în
trecut maşina cea roşie obişnuia să se încăpăţâneze să facă
exact opusul a ceea ce i se cerea. Dar pompierul era deja în
maşină, aşa că nu a mai putut fi avertizat. Pe de altă parte,
45
 p

i"
,

maşina a înţeles ce îşi dorea clientul. Ar fi fost extraordinar să

Fisa
, de lucru 8
devină maşină de pompieri. S-a gândit la sirena pe care ar fi
avut-o şi la cum ar fi gonit pe străzi. Celelalte maşini obişnuite
Care sunt cele mai mari visuri de ale tale?
s-ar fi oprit ca să poată ajunge la incendii în timp util. Ar fi
călăuzit maşinile mari de pompieri şi s-ar fi aflat mai tot timpul
în mijlocul unor evenimente captivante. "Uau! Asta ar fi chiar
mai bine decât să fac opusul a ceea ce mi se cere!", şi-a spus.
De aceea, maşina cea roşie a executat comenzile
primite. A mers înainte, a mers în marşarier şi a claxonat
numai atunci când şeful pompierilor a apăsat dispozitivul de pe
volan. S-a comportat ca un adevărat lider al maşinilor de
pompieri. În consecinţă, pompierul a cumpărat maşina şi, nu
după mult timp, ea se afla în drum spre sediul pompierilor.
Curând a primit sirene şi embleme speciale. În vârf i s-
au pus becuri roşii şi albastre. De atunci maşina roşie alerga
pe străzi şi oprea celelalte vehicule, astfel asigurându-se că
marile camioane ale pompierilor ajungeau repede la incendii.
Oamenii se opreau şi priveau cu admiraţie maşina cea nouă a
pompierilor. Iar ea era foarte mândră. A înţeles că existau mai
multe moduri de a deţine controlul, iar luarea deciziei de a
coopera era unul dintre ele.

46 47

-- :;.~
 p

Frunze maro
Frunze maro
Problemele vizate: copiii mici, când nu vor să meargă la baie
A fost odată ca niciodată un copăceI. EI se străduia
atunci când este cazul şi ignoră bolboroselile intestinelor.
foarte mult să ajungă adult. Primăvara i-au crescut frunzele.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 2 şi 4 ani.
Vara era acoperit în întregime de ele. Copăcelul a crezut că
Mesajul transmis: Funcţiile fiziologice ale organismului sunt
era frumos şi deştept datorită frunzelor frumoase. Toamna ele
normale. Este normal şi sănătos "să te eliberezi" atunci când
s-au colorat minunat. La fel s-a întâmplat şi cu frunzele
mergi la baie.
copacilor mai mari. Apoi, frunzele s-au făcut maro. Copacii cei
Simbolurile şi metaforele: copacul = copilul; frunzele =
mari se eliberau de ele şi le lăsau să cadă pe pământ. Cu
materia fecală.
toate acestea, copăcelul nu vroia să le lase pe ale lui să cadă.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
Le considera o parte din el. EI le făcuse. S-a supărat şi s-a
personajului principal.
speriat puţin. Poate că s-a şi întristat când a văzut cum vântul
Notă: Unii copii mici nu vor să meargă la baie atunci când este
şi ploaia luau frunzele. .. .
cazul şi ignoră bolboroselile intestinelor pentru că se tem că
"Ce mă fac eu fără frunze?" s-a gândit el. "CopaCII cel
vor pierde o parte din ei. Într-o manieră simbolică, povestea îi
mari pot face o mulţime de lucruri. .. umbră mare sub care să
ajută să îşi schimbe părerea.
stea, locuinţe pentru păsărele şi veveriţe. Dar eu nu pot face
aşa ceva. Eu am doar frunzele mele ... Nu le dau drumul! Nici
vorbă!'
A început să bată vântul şi a tras uşor de frunze. Dar
copăcelul nu le-a dat drumul. Nici vorbă! A v~nit pl,?aia: pic!
pic! pic! Dar copăcelul nu le-a dat drumul. NicI vo!ba! Of!. Era
tare obosit de atâta muncă! De aceea, nu dupa mult timp,
aproape că a adormit. Atunci a venit la el o pisicuţă.
- Bună! i-a spus copăcelul.
- Bună! i-a răspuns pisicuţa. Vai! Arăţi foarte obosit!
- Sunt obosit. Muncesc din greu să nu dau drumul
frunzelor mele. Nici vorbă!
Pisicuţa a început să râdă. Apoi a râs şi mai tare. Se
rostogolea pe jos de atâta râs. Asta l-a înfuriat pe copăceI.
- De ce râzi? a întrebat el.
- Pentru că vei arăta ridicol dacă nu vei da drumul
frunzelor tale. Nici vorbă!
- De ce?
- Primăvara vei avea şi mai multe frunze. Unde le pui?
Nu vei avea loc şi pentru ele! a continuat să râdă pisicuţa.

48
49
 F
'
r
'.'

- Să fie oare adevărat? s-a întrebat copăcelul în Fisa

, de lucru 9
şoaptă.
- Desigur. Primăvara copacii produc mereu frunze La ce anume ai vrea să renunţi şi simţi că nu poţi face
proaspete. Vara copacii cresc iar frunzele se fac mai mari şi asta?
mai verzi. Toamna frunzele îşi schimbă culoarea şi cad pe
pământ. Iarna copacii dorm. Se pregătesc pentru ca la
primăvară să facă frunze noi.
- Uau! a exclamat copăcelul. Nimeni nu mi-a explicat
despre frunze până acum ...
Pe neaşteptate, frunzulile maro au început să cadă pe
jos ... pleosc! pleosc! pleosc!... cum trebuia şi unde trebuia!
- Oh, ce bine e... ! a spus copăcelul.
Pisicula a zâmbit...

50 51
 p
Puiul de vultur cel isteţ
Problemele vizate: abilităţile de rezolvare a problemelor.
Potrivită pentru: copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani.
Mesajul transmis: Tţi poţi da seama singur cum să îţi rezolvi
problemele!
Simbolurile: a cădea din cuib = orice problemă pe care un
copil o are şi pe care trebuie să o rezolve fără ajutor din partea
părinţilor.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul
personajului principal.
Notă: Povestea se vrea un ajutor dat copiilor la rezolvarea
viitoarelor probleme sau un ajutor pentru cei care sunt mult
prea dependenţi pentru vârsta pe care o au.
52
Puiul de vultur cel isteţ
A fost odată ca niciodată o mămică vultur şi un tătic
vultur. Ei au construit un cuib mare. Nu a trecut mult timp şi în
familia lor au apărut doi pui. Păsările nu îşi cumpără mâncarea
de la magazin. De aceea, ele trebuie să o vâneze. Aşadar, cei
doi pui aşteptau în cuib în timp ce părinţii căutau mâncare. Nu
puteau merge cu ei pentru că nu ştiau să zboare.
Tntr-o zi înnorată unul dintre pui a căzut din cuib. Cînd
s-au întors acasă, mămica şi tăticul l-au căutat. Dar nu l-au
găsit. Puişorul era sub un tufiş şi nu putea fi zărit. "Ce mă fac?
Cum mă voi întoarce în cuib fără ajutorul lui mami şi a lui
tati?", s-a gândit micuţul. Era speriat. Nu credea că se va
putea întoarce singur în cuib. Ti putea vedea pe mami şi pe tati
cum zburau pe deasupra cuibului. Dar ei nu îl puteau vedea,
pentru că era ascuns de tufiş. "Ce mă fac?" s-a gândit puişorul
cu teamă. "Trebuie să găsesc o cale de a mă întoarce la cuib!
Va trebui să mă descurc singur... a spus apoi hotărât.
Vulturul cel mic şi-a urmărit cu atenţie părinţii. Ei
zburau pe deasupra cuibului. A urmărit şi alte păsări care
zburau de la un copac la altul. Apoi a copiat felul în care ele îşi
mişcau aripile şi îşi ţineau corpul. Nu după mult timp puiul şi-a
dat seama singur cum să zboare. Şi-a mişcat aripile şi corpul
aşa cum a văzut că făceau celelalte păsări. La î~ceput nu a
zburat la fel de bine ca mămica şi ca tălicul. Incă învăţa.
Totuşi, a zburat destul de bine încât să se întoarcă la cuib.
Tn acea zi, când s-au întors la cuib cu mâncare, părinţii
s-au mirat. Ei l-au văzut pe puişor în mijlocul cuibului, alături
de sora lui.
- Unde ai fost? au întrebat, f1uturând din aripi de
bucurie.
- Am căzut din cuib, a răspuns vulturul cel mic.
- Noi te-am căutat şi nu te-am putut găsi! i-au spus
părinţii.
53
 p

- Ştiu că m-aţi căutat. V-am urmărit cu privirea. Mi-am

Fisa
, de lucru 10
dat seama singur cum să zbor. Apoi am zburat Înapoi În cuib!
a spus el cu mândire.
Notează o problemă pe care o poţi rezolva fără ajutorul
- Eşti atât de inteligent! i-au spus părinţii. Eşti unul
celor din jur. Cum o rezolvi?
dintre cei mai inteligenţi vulturi pe care o mămică şi un tătic îl
poate avea! Ţi-ai dat seama singur cum să zbori!
De aceea, vulturul cel mic se simţea foarte bine. Nu a
trecut mult până când mămica şi tăticul ÎI luau cu ei la
vânătoare. Puiul zbura când mai sus, când mai jos. A
descoperit că îi plăcea să zboare. A devenit un vultur foarte
curajos pentru că a învăţat singur să zboare. Şi-a dat seama
că era mai inteligent decât un vultur obişnuit. Tşi rezolva singur
problemele.

54 55

O~~-T~·~.

Monstrul din oglindă
Problemele vizate: o percepţie negativă a sinelui: hain, furios,
agresiv.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 5 şi 14 ani.
Mesajul transmis: Poţi găsi un mijloc prin care să descoperi
că eşti o persoană valoroasă, să îţi spui cuvinte pozitive şi
pline de optimism şi să te comporţi adecvat.
Simbolurile: monstrul = un copil care se crede oribil, lipsit de
valoare; vocea din interior = păreri care vizează sinele,
constant repetate.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
personajului principal.
Notă: Povestea a fost concepută pentru un băiat agresiv,
pornit mereu să distrugă lucrurile din jurul lui. Prin combinarea
ei cu alte poveşti şi prin aplicarea unor modificări la nivel de
comportament, băiatul a putut fi ţinut sub control şi părerea pe
care o avea despre el însuşi s-a îmbunătăţit semnificativ.
56
... ··..;;:;~iiiiiiiiiiiiiii_ _ _ _....._ _ _ _ _ _ _ _ _f
--.:....==:::.::=::....;.;:;;;-;;;;;;;.
p
Monstrul din oglindă
A fost odată ca niciodată un băiat foarte special pe
care îl chema Călin. Pe zi ce trecea, el se făcea tot mai mare.
Mulţi oameni îi spuneau:
- Eşti atât de frumos şi de deştept!
Dar atunci când se privea în oglindă, Călin vedea fie un
aligator, un rechin sau un monstru urât.
"Nu sunt frumos deloc! Cred că toţi spun aşa doar ca
să mă facâ să mă simt bine! De ce nu pot să vadă adevărata
mea faţă?", a şoptit ca pentru el. O voce din interior îi spunea
I mereu că era lipsit de valoare, un ratat. De aceea, avea o
I părere foarte proastă despre el. Parcă era un aligator care
muşca oamenii. Sau era un monstru care îi speria pe cei din
jur. Era plin de mânie, ca un rechin.
Călin a încercat să prezinte oamenilor viaţa aşa cum o
t vedea el:
.t - Nu sunt o persoană frumoasă şi inteligentă. Sunt un
monstru!
Dar nu l-a crezut nimeni. Atunci a Început să se
f, comporte ca un monstru. Mârâia, lovea şi era furios tot timpul.
Ataca oamenii şi se manifesta răutăcios şi ciudat.
I Curând, oamenii au Început să spună:
- De ce un băiat frumos şi deştept se comportă ca şi
când ar avea un mosntru În el?
Atunci băiatul zâmbea. Într-un final! Punctul lui de
I
vedere era luat În considerare: era un monstru. Trebuia doar
să mai convingă şi alţi oameni. De aceea, a făcut tot ce a putut
pentru a fi considerat un monstru urât. Curând, oamenii
I
spuneau:
I - Călin este cu adevărat un monstru!
Într-o zi băiatul s-a aşezat pe terenul de baschet. Era
! singur, pentru că nimeni nu se juca cu el. Deodată, un băieţel,
Ionuţ, a venit la el şi a spus:
- Hei! De ce vrei ca toţi să creadă că eşti un monstru?
Călin a mârâit la el:
t
57 I

- Mrrrrrrrrrrrrrr! Pentru că sunt un monstru! De aia!
Pleacă de aici!
Numai că Ionuţ era un băieţel special, care vedea
dincolo de răutate şi de mârâituri.
- Nu te simţi singur când eşti un monstru? a întrebat el.
Călin trebuia să admită, dacă era sincer cu el însuşi, că
un monstru era foarte singur. Era singur când simţea ca un
monstru şi când cei din jur îl tratau ca pe un monstru. Dar, cel
mai rău era când îşi spunea cuvinte răutăcioase ...
- Eşti gata să renunţi la dorinţa ta de a fi un monstru? I-
a întrebat Ionuţ.
- Nu ştiu cum să renunţ! a răspuns Călin.
- Lasă-mă să te duc la oglinda mea! Este o oglindă
care arată adevărul!
- Bine ... merg! a spus Călin, sperând să i se schimbe f
viaţa.
Spre surprinderea lui, oglinda cea nouă nu reflecta un
monstru. În schimb, acolo era un băiat bine făcut, foarte ,i
chipeş şi inteligent.
- Şi ce dacă nu arăt ca un monstru la exterior? În
interior încă sunt unul! a bolborosit Călin.
- Nu mai trebuie să te simţi ca un monstru, a afirmat t
băieţelul. De ce nu te rogi să ai un vis special care să te ajute
să înţelegi cum să nu mai fi un monstru?
Aşadar, când s-a dus la culcare în seara aceea, Călin ~
a decis să încerce ce a fost sfătuit. EI a şoptit:
- Am nevoie de un vis care să îmi demonstreze că nu I
sunt un monstru!
Călin a decis să se schimbe. De aceea, o persoană
foarte înţeleaptă l-a vizitat pe când dormea. A stat de vorbă cu l
el multă vreme. L-a asigurat că era special şi inteligent. Nu era
deloc un monstru. Numai inima îl făcea să creadă acel lucru.
Era un şiretlic. Mai apoi, acea latură a băiatului care ştia că nu
era monstru, rechin sau aligator a devenit foarte puternică. A
început să se facă auzită şi a vorbit cu el toată noaptea. Vocea
aceea spunea:
58
--.:-
'=~2:==~~~~~~""""""IIIiIIII"""""""""""""""""""""""IIIiIlIlIIII"""1I.F,i-
.-_.-- ,-
p
- Pe zi ce trece te faci tot mai deştept! Reuşeşti să îţi
r
I
i
-:~
faci tot mai mulţi prieteni de nădejde! La şcoală eşti din ce în i
ce mai bun! Ţii minte tot ce înveţi şi te descurci din ce în ce
mai bine la teste! Ai o părere din ce în ce mai bună despre
tine! Încerci lucruri noi şi descoperi cine eşti cu adevărat!'
Atâta timp cât s-a crezut un monstru vocea din interior
i-a spus lucruri negative, răutăcioase. Ea îl făcea să creadă că
va avea o viaţă urâtă şi că se va simţi un monstru mereu. Dar,
în noaptea aceea, Călin a înţeles că vocea nu va mai avea
putere vreodată. Latura lui care făcea afirmaţii pozitive
preluase controlul. Ea îl ghida pe Călin spre direcţii noi,
recompensatorii.
Visul părea foarte real când s-a trezit! Vocea care îi
transmitea mesaje pozitive încă îi vorbea! Iar când s-a privit în
oglindă, a văzut limpede că era diferit! În zilele care au urmat
I•. ' Călin nu s-a mai comportat ca un monstru. Nu mai mârâia, nu
mai lovea. Nu se mai ura pe sine şi nu mai era furios precum
un monstru.
Curând viaţa i s-a schimbat în multe sensuri. A reuşit
1,
[
I să Îşi facă prieteni şi să devină un bun prieten. Vocea aceea
pozitivă continua să îi vorbească. De aceea, chiar şi atunci
când făcea greşeli, Călin ştia că era ceva normal, care nu
! Însemna că era un monstru. Cu cât vocea îi repeta mai des
r faptul că Îşi putea stăpâni furia, cu atât mai iscusit devenea el
În a şi-o manifesta corespunzător!
I Într-o zi Călin se plimba pe holul şcolii. Deodată, un
elev din clasa întâi a ieşit alergând din baie şi strigând:
E - Acolo este un monstru!
! Călin a zâmbit. EI l-a Îmbrăţişat pe micuţul care
tremura şi i-a spus:
- Nu există monştri!
Când a rostit cuvintele acelea, şi-a simţit că inima lui
zâmbeşte.
1 Acesta este un model de meditaţie ce implică mesaje pozitive înregistrate
pe benzi audio care se repetă la nesfârşit.
59
'.
- p
,f

Fişa de lucru 11 Printesa şi durerea

Scrie 5 mesaje pozitive despre tine şi pentru tine. Apoi,
alege-I pe cel mai puternic, desenează-1 pe o foaie mare si
lipeste-I undeva la vedere.
Problemele vizate: o proastă părere despre sine, bazată pe
afirmaţii negative şi moralizatoare care sunt repetare constant
• şi care devin abuzive.
Potrivită pentru: orice vârstă.
Mesajul transmis: Poţi găsi o cale prin care: să transformi
lucrurile negative pe care ţi le spui în declaraţii pozitive, să fii
mulţumit de tine, să îţi impui standarde rezonabile, să devii
optimist!
Simbolurile: durerea de la picior = orice durere sau boală
fizică sau emoţională cauzată de ura de sine; lovirea peretelui
cu piciorul = o reprezentare vizuală a faptului că afirmaţiile
răutăcioase şi abuzive pe care şi le spune o persoană îi
cauzează multă durere.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: Povestea
poate fi scrisă în variantă masculină. Trebuie păstrată
metafora lovirii peretelui cu piciorul, în timp ce personajul
visează că este abuziv cu el însuşi.
Notă: Povestea îi ajută pe indivizii de vârste diferite să
găsească modalităţi prin care să fie buni cu ei Înşişi.

60 61

.:: ,,' '~-

 Printesa şi durerea
A fost odată ca niciodată, într-un ţinut nu prea
îndepărtat, o prinţesă roşcată, încântătoare, pe nume Ana. Era
singura persoană din întreg regatul care avea părul roşu. De
aceea, mulţi oameni îşi doreau un aşa păr, la fel ca cel al
prinţesei Ana. Cu toate că multe fete o invidiau şi vroiau să fie
în locul ei, prinţesa nu era prea mulţumită de ea. Atunci când
Ana purta o rochie pe care ea o cusu se, supuşii o admirau
spunând:
- Ce rochie superbă!
În loc să le mulţumească, prinţesa răspundea:
- De fapt, nu e superbă! Ar fi trebuit să o cos mai bine ...
Uite câte greşeli am făcut când am cusut-o!
La şcoală, prinţesa Ana avea calificative bune. Dar,
chiar şi atunci când primea o notă de zece la un test, ea îşi
spunea: "Nu merit nota zece ... Nu este o lucrare destul de
bună. Ar fi trebuit să mă străduiesc mai mult, iar scrisul este
dezordonat!".
Tânăra era îndrăgită şi avea mulţi prieteni. Totuşi, ea
simţea că nu îi erau prieteni adevăraţi. "Sunt sigură că stau cu
mine numai pentru că sunt prinţesă ... Nu cred că mă plac cu
adevărat... Mereu fac greşeli şi mă comport prosteşte!", îşi
spunea ea. Când familia Anei a surprins-o rostind acele
cuvinte distructive, au încercat să o convingă de neadevărul
lor. Prinţesa a refuzat să îi asculte. Era convinsă că era urâtă
şi proastă, că făcea prea multe greşeli şi că toţi cei din jurul ei
nu o agreau.
Într-o dimineaţă, când s-a dat jos din pat a simţit că o
durea piciorul. Le-a spus părinţilor. Parcă şchiopăta puţin
atunci când mergea. Regele şi regina au liniştit-o spunându-i
că, de cele mai multe ori, durerea nu durează mult. Curând
piciorul va fi bine. Dar, durerea de la picior nu a trecut. În
dimineaţa următoare, când s-a trezit, piciorul o durea şi mai
tare. Prinţesa a încercat să îşi amintească dacă se lovise la
picior. Nu a alergat şi nici nu a avut ore de Educaţie Fizică la
62
şcoală. Aşadar, nu înţelegea de ce s!mţea acel disc.onfort. Pe
de altă parte, piciorul o durea din ce In ce mal tare. II. era greu
să meargă, să alerge sau să facă toate acele lucrun pe care
era obişnuită să le facă. .
În cele din urmă părinţii au dus-o pe Ana la medicul
curţii. EI a examinat piciorul prinţesei şi a remarcat:
_ Înţeleg că te doare piciorul, dar nu ŞtiU care este
motivul!
Atunci Ana a început să plângă.
_ Eşti medic şi ar trebui să fii în st~re să. mă ajuţi! a
suspinat ea. De ce nu şti ce e în neregula cu pICiorul meu?
Mă doare! M-am săturat să mă doară piciorul!
Au venit şi alţi medici. Ei au făcut o mulţime de teste pe
piciorul prinţesei. Dar, nu şi-au dat seama de ce suferea
prinţesa. .
Pe când se întindea în pat ca să se culce, pnnţesa Ana
şi-a spus frustrată: .••
. _ Va trebui să îmi dau seama singura de ce ma doare
piciorul! Nimeni nu pare în stare să mă ajute! Deci, va trebui
să mă ajut singură! .
În noaptea aceea prinţesa Ana a ~vut un VIS. ••
Mai întâi s-a văzut pe ea enervandu-se din cauza ca
greşise cusătura. Apoi, s-a văzut pe ea enervâ~du-se din
cauză câ nu îşi îndeplinea destul de bine sar~lnlle şcol~re:
Când se juca cu prietenii ei se autoevalua ca fIInd proasta ŞI
urâtă. În acel moment Ana s-a trezit tresărind. Şi-a dat seama
că lovea puternic peretele cu piciorul. Şi-a aranjat ţinuta şi a
început să se gândească la visul avut şi la picior. Deodată, a
înţeles ce se întâmpla: . .'
_ Nu-i aşa că e interesant? a şoptit. Acum, ce ma fac In
legătură cu asta? •. ..".
Şi-a aşezat din nou capUl. pe "perna ŞI. s:a gandll... MI:
ar prinde bine încă un vis care sa ma ajute sa Inţeleg cum sa
rezolv problema asta ...". După. un timp prinţesa Ana a fost
purtată din nou în ţara viselor. In visul acela ea discuta cu o
profesoară foarte înţeleaptă. Ele au vorbit despre dragostea
63
 f

de sine şi despre autocritică. Apoi, despre dorinţa de a fi Fisa de lucru 12

perfect, dar şi despre veşnica nemulţumire ... despre educaţie •
şi viaţă, despre prieteni şi cum să devii un bun prieten. Notează 5 lucruri care demonstrează că tu eşti bun cu
A doua zi de dimineaţă prinţesa a început să simtă şi tine însuţi. Tu cum te recompensezi?
să gândească diferit. La început a fost greu. Era obişnuită să
aibă o părere proastă desprea ea, să îşi spună lucruri
răutăcioase şi să creadă că nimeni nu o plăcea. Dar, de
fiecare dată când gândurile acelea vechi îi apăreau în minte,
ea se lupta cu ele. Într-un final, reuşea să îşi spună cuvinte
frumoase, încurajatoare. Nu după multă vreme Ana zâmbea ,
atunci când profesoara îi înapoia testul corectat, chiar dacă nu
avea nota maximă scrisă pe el. Îşi spunea: "Nimeni nu e
perfect! M-am săturat să tot încerc să ating imposibilul! Sunt
deşteaptă, învăţ şi mă străduiesc să fac totul cât mai bine!".
Când o chemau prietenii la joacă, zâmbea. Înţelegea că erau
mulţi cei care o plăceau.
Cu fiecare zi care trecea, prinţesa Ana îşi vorbea tot
mai optimist, transmiţându-şi mesaje pozitive. În consecinţă,
durerea de la picior se diminua treptat. Într-o zi Ana şi-a dat
seama că transformase aproape toate lucrurile negative care
şi le adresa în unele pozitive. Tot atunci a simţit că nu o mai
durea piciorul. În seara aceea, când s-a dus la culcare,
prinţesa Ana s-a gândit Ja picior şi la cât de mult se
schimbase. A înţeles că durerea de la picior fusese o lecţie
pentru ea: uneori durerea fizică este o atenţionare asupra
faptului că îţi faci rău singur!

64 65
 Un câmp plin cu flori sălbatice
Problemele vizate: stima de sine scăzută; umilire şi înjosire
din partea prietenilor.
Potrivită pentru: orice copil de vârstă şcolară care este
ridiculizat de alţi copii pentru că este diferit de ei.
Mesajul transmis: A fi diferit de alţii nu are nimic de a face cu
~espectul de. sine! Te poţi respecta chiar şi atunci când eşti
InJosit de ceilalţi!
Simbolurile: florile = orice.copil care este diferit de ceilalţi; se
ascunde sub frunze = tendinţa unui copil cu stimă de sine
scăzută de a-şi ascunde calităţile, chiar şi faţă de el însuşi.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: comentariile
celorlalţi elevi pot fi individualizate.
Not~: Povestea a fost scrisă pentru două surori filipineze.
COPIII de la şcoală le hărţuiau din cauza culorii pielii lor. Fetele
credeau că erau urâte. Povestea a ajutat la corectarea acelei
percepţii de sine.
66
Un câmp plin cu flori sălbatice
A fost odată ca niciodată un câmp plin cu flori
magnifice, în culori strălucitoare. Erau flori sălbatice pentru că
nu le plantase nimeni acolo. Ele au încolţit şi au crescut
singure. Unele au germinat din seminţe purtate de vânt, altele,
din seminţe făcute provizii de veveriţe, dar apoi date uitării.
Tnsă, cele mai multe au apărut din seminţele scăpate de
păsările care zburau pe deasupra câmpului. Au fost şi animale
mici care au adus seminţe pe câmp, prinse în blana lor.
Datorită mulţimii de animale şi de păsări, dar şi
vânturilor puternice, cât vedeai cu ochii câmpul era împânzit
cu flori de toate felurile şi de toate culorile ... narcise galbene
înalte, flori mici violete, ruji glabeni şi flori albastre de nu-mă­
uita. Toate creşteau de-a lungul pârâului care curgea peste
câmp. Toţi cei care treceau pe acolo se minunau de
frumuseţea locului.
Tntr~o zi, o pasăre venită de departe a scăpat două
seminţe. Acelea au dat naştere la două flori frumoase de
culoare roz,. aşa cum nu mai erau pe tot câmpul. Pentru că
erau neobişnuite, florile şi-au spus:
_ Suntem diferite! Pe tot câmpul nu mai găseşti altele
ca noi!
Dar, şi celelalte flori au observat diferenţa. Curând, au
început să le tachineze:
_ Ceva este în neregulă cu voi! Nu arătaţi ca noi! a
spus una dintre ele.
_ Nu aveţi culoarea potrivită! a mai spus alta.
_ Şi forma pe care o aveţi este diferită! a spus o a treia.
larfrunzele sunt prea verzi!
Celor două flori roz nu le-a plăcut să fie respinse. Iar
apoi, ceva de-a dreptul neobişnuit s-a întâmplat! Au început să
creadă toate lucrurile răutăcioase pe care le-au spus celelalte
flori. Curând, îşi repetau acele reproşuri: "Suntem îngrozitoare!
Nu suntem la fel de bune ca celelalte flori! Noi nu suntem la fel
de frumoase! Nu avem o culoare strălucitoare şi parfumul
67
Fişa de lucru 13 Băiatul Rezolvă-Tot

Care sunt calităţile tale? Problemele vizate: abilităţi slab dezvoltate de rezolvare a
problemelor.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 5 şi 12 ani.
Mesajul transmis: Fii perseverent, până când vei găsi soluţia
perfectă la problema cu care te confrunţi!
Simbolurile: încuiat afară din casă = orice problemă.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
personajului principal.
Notă: Copiii optimişti care se Încăpăţânează să rezolve
problemele cu care se confruntă tind să se descurce mult mai
bine În viaţă, spre deosebire de aceia care se dau bătuţi mult
prea uşor. (Seligman, 1995)

70 71
 Băiatul Rezolvă-Tot
A fost odată ca niciodată un băiat pe care îl chema
Cătălin. Mama lui Cătălin lucra, de aceea băiatul purta cheia
casei legată de gât cu un lanţ. Doar aşa putea intra în casă,
după ce pleca de la şcoală. Într-o zi, când a ajuns acasă şi-a
dat seama că nu mai avea cheia. O dăduse jos la ora de
Educaţie Fizică şi a rămas la şcoală. EI obişnuia să meargă la
scoală cu autobuzul. Deci, nu avea cum să se întoarcă acolo.
A înţeles că trebuia să găsească o modalitate prin care
să intre în casă fără ajutorul cheii. Mai întâi a încercat să
deschidă uşile. Dar acelea erau închise. Şi ferestrele de la
etajul întâi erau încuiate. "Cred că aşa nu va merge... ", şi-a
spus băiatul hotărât. "Dar sunt şi alte variante pe care pot să le
încerc! Voi găsi o cale să intru în casă!" Aşadar, a împrumutat o
scară de la un vecin. A fixat-o de casă şi a urcat până în dreptul
ferestrelor de la etajul al doilea. Şi acelea erau încuiate. "Ei
bine, cred că nici aşa nu va merge ... ", a spus Cătălin.
Dar nu s-a dat bătut. "Voi găsi o cale să intru în casa
mea!", şi-a spus el. Era un băiat deştept, hotărât şi rezolva
repede orice problemă. Deci, ştia că va găsi curând o soluţie.
Pasul următor a fost să o sune pe mama lui la serviciu. A folosit
telefonul unui vecin. Vroia să ştie dacă putea veni să îi dea
drumul în casă. Dar mama nuera la birou. Participa la o întâlnire
de afaceri. Atunci Cătălin şi-a spus: "Ei bine, mai este garajuL ..
Dacă aş găsi telecomanda de la uşa garaj ului, aş intra pe
acolo... ". S-a dus la maşina parcată pe aleea din faţa casei.
Încerca să găsească telecomanda, dar uşile maşinii erau închise.
"Ei bine, cred că nici aşa nu va merge...". S-a gândit chiar să
spargă o fereastră de la casă, dar, numaidecăt şi-a spus: "Nu!
Este ultima variantă! Dacă sparg fereastra, va trebui să o
reparăm şi asta este o problemă .... ". S-a gândit că poate mama
lui a ascuns chei sub pietre sau borduri. Dar, nu a fost aşa ...
Cătălin s-a aşezat pe treptele din faţa casei ca să se
gândească puţin. S-a întrebat: "Ce mai pot face? Ştiu că pot
rezolva problema asta!". Stând aşa, a zărit o unealtă de
72
grădinărit zăcând pe jos. Şi-a amintit că închizătoarea uşii di~
faţă nu funcţionase prea bine în u.ltima vreme. ,,~un pariu ca
îmi pot da seama cum să deschid uşa din faţa .. cu unealta
asta!" Aşa că, a strecurat-o prin acea parte~a UŞII care a,v?a
închizătoarea. La început nu a mers. Dar baiatul era hotarat:
Pot face asta!" a spus el. "Sunt deştept şi rezolv repede orice
problemă! Voi găsi un mijloc prin care să intru în casă!" Cu c~t
se înverşuna mai tare, cu atât încerca mai mult. Deodata:
"Clic!", închizătoarea a cedat. A apăsat clanţa ŞI a Intrat.
- Uau! Am ştiut că pot rezolva problema asta!
S-a dus în bucătărie şi şi-a pregătit o gustare. S-a
aşezat la masă şi a spus: .' •
_ Nu mai vreau niciodată să rămân închis pe dinafara!
Ce s·ar fi întâmplat dacă aş fi rămas închis pe dinafară iarna:
când ninge? Aş fi îngheţat tot încercând să intru în ~asă ... Aş ~
spart un geam şi frigul ar fi intrat înăuntru. Vo~ găSI o metoda
prin care să nu mai îmi pierd cheile vreodata! a spus el cu
fermitate.
S-a gândit să îi ceară voie mamei lui să ia piatra
primită în dar de la bunica şi să asc~nd.ă o chei~ sub ea. Da.r,
şi-a amintit de fraţii lui. Proba.bil. ca el. ar fi ?Ierdut o cheie
ascunsă sub o piatră sau ar fi Uitat-o In casa. AtunCI s-ar fi
confruntat cu aceeaşi problemă. Apoi s-a gândit să păstreze în
ghiozdan telecomanda de la uşa garajului. Dar ar fi fost prea
greu să o care peste tot cu. e;L Şi ni~i nu vroia aces~ ~ucru.
Poate un telefon mobil, ca sa IŞI poa.ta suna mama orlcand ...
Poate îi va cere mamei unul! Doar ca telefoanele mobile sunt
scumpe ... Nu era nici asta o soluţie prea bună! .
Cătălin stătea la masă şi se gândea la problema luI.
Deodată, şi-a amintit că avea teme de rezolvat. S-a uitat la
ghiozdan şi a remarcat fermoar~1 din exter~o~ .. partea pe care o
apucai cu mâna forma o bucla mare. Catahn s:a IU~lnat la
faţă. Ştia exact ce urma să fac~! A căutat o alta cheie de la
casă şi a agăţat-o de fermoar. "In felul ac.esta V?I avea ';,ler~u
o cheie la mine, deoarece am mereu la mine ghlozdanul! , şI-a
spus băiatul. "Îmi amintesc mereu să îmi aduc ghlozdanul
73
acasă. În el îmi ţin cărţile, temele pentru acasă şi alte chestii
importante! Iar învăţătoarea ne aminteşte mereu să nu ne Fişa de lucru 14
uităm ghiozdanele la şcoală. Deci, nu am cum să-I uit!".
Care sunt paşii pe care îi urmăreşti În rezolvarea de
Cătălin era foarte mândru de el. Şi-a dat seama singur cum să
probleme?
intre în casă, dar şi cum să înveţe din experienţa avută, astfel
încât să nu mai păţească la fel.
Când părinţii s-au întors seara acasă Cătălin le-a
povestit tot ce făcuse ca să poată intra în casă. Apoi a
adăugat:
- Ar fi bine să reparaţi uşa din faţă! Dacă eu pot intra
pe ea fără cheie, şi alţii şi-ar putea da seama cum să facă
asta!
Părinţii erau foarte mândri de băiatul lor. Cătălin era şi
el foarte mândru de el. A înţeles că putea rezolva orice
problemă. A perseverat, a încercat mai multe variante şi nu s-
a dat bătut până când nu a găsit soluţia perfectă.

74 75
 Călătoria spre plajă
Problemele vizate: gândirea rigidă, rezolvarea problemelor,
gândirea conform căreia scopul poate fi atins doar urmând o
anumită cale.
Potrivită pentru: toate vârstele.
Mesajul transmis: Există mai multe moduri de a rezolva o
problemă! Găsirea soluţiilor poate oferi o experienţă captivantă
şi educativă!
Simboluri şi metafore: plimbarea cu maşina spre plajă =
orice metodă intrată în rutină prin care se rezolvă o anumită
problemă; harta = mijloc de a descoperi alte soluţii şi idei;
alte căi de acces = soluţii diverse; plimbare cu maşina = ideea
conform căreia drumul parcurs până la atingerea unui scop
poate fi la fel de plin de satisfacţii ca şi atingerea scopului în
sine.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: membrii
familiei; sexul copiilor; destinaţia vacanţei, astfel încât
informaţia furnizată în poveste să fie corectă din punct de
vedere geografic.
Notă: Mulţi oameni duc o viaţă intransigentă pentru că au o
gândire rigidă şi sunt incapabili de a găsi soluţii la rezolvarea
problemelor. Această poveste reprezintă o altă modalitatea de
provocare a rigidităţii. Copiilor le surâde ideea de a-i învăţa pe
adulţi noi atitudini comportamentale.
76
Călătoria spre plajă
A fost odată ca niciodată o familie care în fiecare vară
pleca în vacanţă la mare cu maşina. Deţineau o ~ăsută pe
malul mării şi îşi petreceau acolo două săptămâni. Inotau, se
jucau sub razele soarelui. .. se relaxau. De fiecare dată, cei doi
copii erau însoţiţi de câte un prieten cu care împărţeau
distracţia. În fiecare an mergeau pe acelaşi drum. De aceea, ei
ştiau exact de cât timp aveau nevoie pentru a ajunge la
căsuţă.
Într-o zi frumoasă de vară membrii familiei au pornit în
excursia lor obişnuită. S-au urcat într-o furgonetă ticsită cu
mâncare, prosoape pentru plajă şi copii care abia îşi mai
puteau stăpâni neastâmpărul. Radioul mergea iar ei erau plini
de veselie. Îşi planificau activităţile recreative. Deodată muzica
de la radio a fost întreruptă de un buletin informativ. Un
camion plin cu benzină se răsturnase pe podul care ducea
spre plajă. Crainicul a anunţat un adevărat dezastru: camionul
a explodat şi podul devenise' impracticabil. Era nevoie de mai
multe săptămâni ca să poată fi reparat.
Furgoneta s-a umplut de zarvă.
- Va trebui să ne întoarcem acasă ... au spus cu tristeţe
părinţii. Întotdeauna mergem pe acel pod spre mare şi
crainicul de la radio a menţionat că va fi închis în următoarele
săptămâni. ..
Dezamăgiţi, trei dintre copii au început să plângă cu
putere. Numai unul, musafir, vedea lucrurile altfel decât
părinţii.
- Aveţi o hartă? a întrebat el.
- Nu ştiu să citesc hărţile! a răspuns tatăl.
- Hărţile mă zăpăcesc ... a adăugat mama.
- Dar eu înţeleg hărţile! a anunţat copilul. Trebuie să
căutăm pe hartă alte căi de acces spre plajă!
- Nu avem o hartă! a spus ferm tatăl.
77
 - Existăun singur drum spre plajă! a răspuns şi mama. care să ajungă acolo unde ea se desfăşura. Călătoria spre
Vacanţa noastră este compromisă. Trebuie să întoarcem destinaţia finală putea fi educativă şi distractivă, ceea ce era o
furgoneta şi să plecăm acasă. noutate pentru ei.
Însă prietenul copiilor provenea dintr-o familie care nu Au ales o altă rută de urmaI. S-au oprit de câteva ori ca
se dădea bătută prea uşor. Indicând spre marginea drumului, să admire peisajul. La finalul celor două săptămâni de vacanţă
el a cerut: au decis să se Întoarcă acasă pe un cu totul alt drum decât cel
- Opriţi la benzinăria aceasta şi cumpăraţi o hartă! pe care merseseră.
Lăsaţi-mă să vă demonstrez că există mai mult drumuri care - A fost cea mai tare vacanţă la mare pe care am avut-
duc acolo unde vrem să ajungem! Unele sunt mai lungi şi mai o până acum! le-au spus copii părinţilor Într-o zi, amintindu-şi
complicate, altele străbat peisaje atrăgătoare, iar altele sunt de vara lor de băIăceală şi distracţie.
ghidate de reguli de circulaţie diferite. Există mai multe - Cred că niciodată nu este prea târziu să Înveţi că
variante de acces pentru locul în care vrei să ajungi! Trebuie există mai multe variante de a ajunge la destinaţie şi că există
doar să le cauţi! multe lucruri noi de Învăţat până acolo! a spus mama
În consecinţă, părinţii au oprit la o benzinărie şi au făcut gânditoare.
rost de o hartă. Totuşi, bombăneau că ştiau mai multe decât un
copil. Familia mergea la mare de mulţi ani, de aceea se
asigurau unul pe altul că nu exista altă rută spre destinaţia lor.
Musafirul a studiat harta o vreme. A căutat locul de
unde plecaseră şi cel spre care se îndreptau. A cerut un stilou.
Mama i-a înmânat unul cu cerneală roşie.
Băiatul a început să traseze căile de acces. Când a
terminat, le-a arătat scepticilor părinţi cum puteau ajunge la
plajă. Apoi i-a sfătuit:
- Acum trebuie să analizaţi avantajele şi dezavantajele
fiecărei rute. Una are drumul mai lat şi s-ar putea să dureze
cel mai puţin. Acest drum are vedere spre ocean, a remarcat
arătând spre o linie roşie. Am admira un peisaj interesant...
Linia aceasta roşie marchează un drum care străbate un parc
naţional cu animale sălbatice. Trebuie să decideţi dacă vreţi să
ajungeţi repede la plajă, sau dacă vreţi să petreceţi mai mult
timp pe drum dar să vă bucuraţi de privelişti Încântătoare ... !
Familia era intrigată şi uimită. An după an au urmat
aceeaşi cale, fără să ia În considerare posibilitatea existenţei
altor căi de acces. De asemenea, nu au luat În considerare
nici faptul că vacanţa Începe În momentul plecării de acasă.
Călătoria putea fi o parte a vacanţei, nu numai un mijloc prin

78 79
Fişa de lucru 15
Câinele cu purici
Descrie o situaţie limităprin care ai trecut. Cum ai Problemele vizate: fermitatea, teama de a confrunta un
procedat? prieten atunci când comportamentul lui Îţi provoacă o tensiune
nervoasă.
Potrivită pentru: de la 6 ani În sus.
Mesajul transmis: Prietenia adevărată presupune onestiate
În privinţa sentimentelor. Chiar dacă anumite dezvăluiri
cauzează uneori probleme relaţiei de prietenie, trecerea lor cu
vederea aduce Întotdeauna prejudicii.
Simbolurile şi metaforele: proprietarul pretinde supunere =
modul În care s-a deprins smerenia; Puricii = orice problemă
care deranjează sau Înfurie pe cineva În ceea ce priveşte un
prieten; preţul plătit pentru statutul de rebel; Tanu = reprezintă
libertatea celui rebel sau supus; de obicei o persoană pasivă
Înfruntă mai dificil un rebel; baia din heleşteu = există soluţii
pentru probleme; nici o mâncărime care să determine
scărpinatul = de obicei, o dată ce motivul furiei este analizat şi
problema Îşi găseşte soluţia perfectă, pricina enervantă
dispare.
Notă: Multora nu le place să fie supuşi. În loc să Îşi exprime
nemulţumirile, ei adună furie În suflet. Punctul culminant
constă În a urî pe cel care cândva fusese prieten. Adesea
aceşti oameni Îşi reprimă punctele de vedere, de teamă să nu
Îşi piardă prietenii. În cele din urmă ei chiar Îşi pierd prietenii
tocmai pentru că nu s-au exteriorizat.

80 81
 Câinele cu purici
Au fost odată ca niciodată doi câini. Deşi aparţineau
aceleiaşi rase, Golden Retriever, trăiau vieţi foarte diferite.
Patroele locuia cu un antrenor de câini care pretindea
supunere imediată. Stătea în poziţia în şezut atunci când i se
comanda. La fel, sărea sau se oprea daca i se cerea. Dar
uneori nu vroia să execute toate acele comenzi. Se mai
întâmpla să aibă un ghimpe în labă sau tocmai atunci să roadă
un os. Însă nu îşi atenţiona stăpânul în privinţa acelor lucruri.
Doar urmărindu-1 cu mare atenţie cineva ar fi putut desluşi
semnalele slabe care anunţau că nu îi plăcea ceea ce era pus
să facă.
În schimb, Tanu, celălalt câine, ducea o viaţă liberă şi
captivantă. EI nu era ţinut prizonier în spatele unui gard.
Sărise de prea multe ori peste el iar proprietarul lui a renunţat
să îl mai ţină închis. Aşadar, Tanu alerga prin păduri şi se
bălăcea în pâraie. Urmărea veveriţe şi se rostogolea prin
noroi. Dar, între timp s-a pricopsit cu purici.
Într-o zi Tanu l-a zărit pe Patroele în spatele gardului.
Fiind din aceeaşi rasă, a simţit imediat o atracţie pentru
celălalt câine. A sărit gardul ca să se joace şi să se
hârjonească cu Patroele. După o zi întreagă de zbenguială,
Tanu a sărit gardul şi s-a dus acasă să se culce.
De atunci a sărit de mai multe ori gardul ca să se joace
cu Patroele. Le făcea plăcere să se joace mai ales cu o funie
groasă şi să alerge de-a lungul gardului. În general, Patroele îl
lăsa pe Tanu să preia conducerea şi să decidă jocurile. EI
credea că Tanu avea mai multă experienţă de viaţă decât
avea el. Dacă Tanu lătra la ceva, Patroele se îngrozea:
- Nu poţi lătra! Proprietarului meu nu îi va plăcea!
spunea el.
Lui Tanu i se părea ciudat şi chiar nostim. Uneori lătra
oricum:
- Câinii au fost făcuţi să latre. Cum poţi să fii un câine
de pază dacă nu latri?
82
Patroele se simţea bine în compania lui Tanu şi curând
au devenit buni prieteni. Într-una din zile, după ce Tanu a
plecat acasă, Patroele a început să simtă mâncărimi. Şi-a dat
seama că Tanu îi dăduse purici. Însă nu i-a spus nimic
prietenului său atunci când la revăzut. Nu a vrut să-I
necăjească. "Şi apoi, Tanu nu mi-a dat purici cu intenţie şi nici
nu e vina lui că îi are!" şi-a spus el.
Totuşi, cu cât se jucau mai mult cei doi câini, cu atât
era Patroele mai plin de purici. Nu a trecut mult timp până să
se scarpine şi să se muşte tot timpul, dar numai după plecarea
prietenului său.
- Nu te mai muşca! i-a comandat proprietarul.
Dar nu se putea abţine. Când îl muşca un purice,
Patroele se scărpina şi mesteca.
Tanu îl vizita în continuare, iar Patroele păstra tăcerea
în legătură cu purecii. Îi plăcea să se joace cu Tanu. Cu toate
acestea, cu cât primea mai mulţi purici, cu atât mai rar îl căuta
pe Tanu atunci când ieşea la joacă în curte. Curând a ajuns să
stea la o depărtare tot mai mare de Tanu atunci când alergau.
Nici nu mai vroia să se ia la harţă.
- Ce te-a apucat? l-a întrebat Tanu.
Dar Patroele tăcea de fiecare dată.
După o vreme a ajuns atât de plin de purici încât nu
mai ieşea din casă. Îşi evita prietenul. Tanu sărea gardul şi îl
căuta, dar Patroele pretindea că nu era acasă şi se ascundea
după perdea. Într-adevăr, ducea mult dorul curselor de alergat
şi a încăierărilor de altădată. Pe de altă parte însă, nu putea
ignora muşcăturiie puricilor.
Într-o zi Patroele era în curte. Chiar atunci, pe
neaşteptate, Tanu a sărit gardul. Patroele a început să se
retragă.
- Ce se întâmplă? l-a întrebat Tanu.
- Nimic! a răspuns câinele.
- Ştiu că ceva e în neregulă şi a venit timpul să îmi spui
şi mie despre ce este vorba! a cerut Tanu.
83
 Dar Patroele încerca să intre în casă fără să spună un prietenului său să se" gândească la ceea ce învăţas: din
cuvănt. Atunci Tanu i-a blocat retragerea. Chiar atunci, parcă experienţa cu puricii. In noaptea ac~ea Patroele ~-a _intinS
toţi puricii s-au înţeles să îl muşte de spate pe Patrocle. A
liniştit pe podea, făr~ să mal f~e deranjat de vr~o man~anme.
scheunat şi a început să se scarpine şi să se muşte. Era bucuros că el ŞI Tanu scapasera de puncl. S-a gandlt la
- Ştiu că ceva e în neregulă! Spune-mi ce este! a cerut cât de afectat era cu o seară înainte şi la cât de bine se. slri1ţea
Tanu din nou. în acel moment. Apoi s-a ghemuit ca să se culce ŞI sa se
Deodată parcă, toţi anii de instrucţie pentru reprimarea
sentimentelor au fost complet dizolvaţi de durerea muşcăturiior
c.
gândească la purici. Deod~tă, .şi-a dat seama de Ie:.cţla ~e are
o învăţase: prietenii adevaraţl nu permit niciodata fncii sa I~
de purici. afecteze sinceritatea atunci când vine vorba de a-şI
- Mi-ai dat purici şi ei mă ţin treaz zi şi noapte! a strigat
recunoaşte frustă riie.
Patroele. După aproape fiecare vizită de a ta ajung să am şi
mai mulţi purici. Am încercat să stau departe de tine, dar
puricii tăi pot să sară până la mine! Sunt afectat dacă stau în
preajma ta!
- De ce nu mi-ai spus de prima dată când au început
să te necăjească? a întrebat Tanu.
- Cred că toţi acei ani în care proprietarul m-a făcut să
stau culcat, în poziţia în şezut şi să sar la comandă m-au
determinat să îmi fie frică să spun ceea ce gândesc... a
răspuns Patroele gânditor.
- Pe mine puricii nu mă deranjează prea mult, dar dacă
pe tine te deranjează, vom scăpa de ei. Haide! Sari gradul
împreună cu mine şi să mergem la heleşteu! Intrăm sub apă şi
puricii se îneacă!
Însă lui Patroele îi era aproape tot atât de multă frică să
sară gardul, cât TI fusese să povestească despre purici. Totuşi,
când puricii au decis să mănânce prânzul pe pielea lui, a luat o
hotărâre. Ambii câini au sărit gardul şi s-au îndreptat fugind
spre heleşteu. Tanu l-a învăţat pe Patroele cum să îşi frece
capul cu noroi, astfel încât puricii să rămână pe corp. Apoi au
intrat sub apă. Au rămas acolo până când au fost siguri că nu
mai era nici un purice pe ei. Iar ca să scape şi de noroi, câinii
au plonjat şi au înotat pe sub apă.
Când au ieşit la mal s-au scuturat şi au început să se
joace şi să se hârjonească. Într-un târziu au plecat spre casa
lui Patroele. Tanu a mers şi el acasă, nu înainte de a-i cere

84 85
Fişa de lucru 16
Dă un feedback unei persoane apropiate ţie. Atenţie:
începe cu ceva ce îţi place la acea persoană, apoi un lucru
pe care tu consideri că ar trebui să îl îmbunătăteasca
, si
, Potrivită pentru: de la 6 ani în sus.
încheie cu un lucru pozitiv despre acea persoană.
86
Jucătorul de baseball
Problemele vizate: pesimismul, capacitatea de a înţelege că
oamenii au slăbiciuni şi puncte forte diferite.
Mesajul transmis: Doar pentru că ai dat greş într-o a~umită
situaţie nu înseamnă că vei da greş şi în următoarea. lţi POţi
descoperi şi îmbunătăţi punctele forte!
Simboluri şi metafore: fotbalul şi baseball-ul = orice fel de
abilităţi, servicii, sporturi sau direcţii pe care le încerci în viaţă.
Elemente ale poveştii pe care le poţi schimba: sexul
personajului principal, sportul la care înving sau eşuează.
Notă: Copiii trebuie să ştie că orice fel de abilitate implică
multă muncă: să îşi identifice punctelor forte şi să le
îmbunătăţească, să înţeleagă sintagma "a greşi este
omeneşte" (nu înseamnă că viata întreagă este un eşec).
Copiii pot fi învăţaţi să fie optimişti (Seligman, 1995) şi să
creadă în abilitatea de a excela în multe domenii, dar să fie
mereu realişti.
87
 Jucătorul de baseball
A fost odată ca niciodată un băiat pe care îl chema
Lucian. EI îşi dorea foarte mult să devină jucător de baseball.
Fraţii lui mai mari jucau baseball, iar în familie se urmăreau
meciurile din Liga Mică de când Lucian era bebeluş. Tşi dorea
să practice acel sport, la fel ca fraţii lui. În fiecare primăvară
băiatul urmărea jucătorii lovind cu bâta, eliminând adversarii şi
prinzând mingea. A observat că jucătorii se distrau în timpul
jocului şi deveneau prieteni. De aceea, Lucian îşi dorea cu
ardoare să devină şi el o parte din toate acelea.
Când s-a făcut destul de mare părinţii l-au înscris într-o
echipă. Dar, ce să vezi? Lucian nu era prea bun la baseball.
Atunci când încerca să lovească mingea, nu o nimerea. Când
vroia să o prindă, trecea pe lângă el. Nu se descurca nici cu
aruncatul mingii coechipierilor săi. A exersat mult împreună cu
fraţii lui. Cu toate acestea, corpul nu îi era făcut pentru
baseball. Din cauză că jocul lui nu se îmbunătăţea, Lucian nu
a fost promovat într-o echipă mai bună în anul care a urmat.
Tnsă nu aşa s-a întâmplat cu ceilalţi copii de vârsta lui. În
consecinţă, coechipierii lui erau mult mai mici decât el. După o
vreme Lucian s-a descurajat şi a abandonat echipa.
"De fapt, niciodată nu. am vrut să joc baseball... E un
joc atât de stupid!", şi-a spus el. Bineînţeles, minţea.
A încercat să îşi urmărească fraţii cum jucau baseball.
Dar s-a întristat foarte mult. De aceea, de cele mai multe ori
când ei exersau, Lucian se ducea singur pe un câmp din
apropiere şi se rotea cu bicicleta. Îşi spunea mereu că nu
conta faptul că nu putea juca baseball. În inima lui ştia că nu
era adevărat.
Într-o zi, pe când dădea rotocoale cu bicicleta, un băiat
s-a apropiat de el. Era îmbrăcat cu jambiere şi pantaloni scurţi.
- Ce spui, vrei să joci fotbal cu noi? Cel mai bun jucător
al nostru s-a mutat din zonă.
Lucian nu vroia să mai sufere. De aceea, a răspuns
precaut:
88
- Nu ştiu să joc fotbal.
- Avem o echipă grozavă şi un antrenor bun. Te vom
învăţa cum se joacă. Te rog vino ... Avem nevoie de tine!
Lucian greşise mult la baseball. De aceea îi era teamă
că va greşi din nou. I-a povestit băiatului despre experienţa
anterioară. Celălalt i-a explicat că unii oameni sunt buni la un
sport, alţii la altul. Apoi a continuat să vorbească, până când
Lucian a fost de acord să încerce.
Echipa cea nouă şi antrenorul ei l-au învăţat pe băiat
despre: lovirea mingii cu piciorul, alergare şi munca în echipă.
Lucian a exersat mult. A descoperit că se pricepea mult mai
bine să lovească mingea cu picioarele, decât să arunce cu
mâinile şi să lovească cu bâta. Spre surprinderea lui, a învăţat
să joace fotbal foarte bine. Curând el a ajuns să joace în
fiecare meci. Nu mai "încălzea banca de rezerve", cum făcuse
la meciurile de baseball. Era fericit şi mândru de el. A început
chiar să se simtă o parte a echipei. Se distra şi învăţa lucruri
noi. Cu cât juca în mai multe meciuri, cu atât îi plăcea mai mult
fotbalul.
Apoi, a văzut că nu se mai simţea inutil şi plictisit atunci
când işi urmărea fraţii jucând baseball. Lucian a învăţat o
lecţie valoroasă din practicarea celor două sporturi: mai multe
drumuri pot duce la aceeaşi destinaţie; deci, dacă te afli pe un
drum impracticabil, trebuie să cauţi unul practicabil.
89
Fişa de lucru 17 Maşina stricată

Imaginaţi-vă trei modalităţi de a dobandi noi
abilităţi, precum şi un plan de actiune pentru dezvoltarea
uneia dintre ele.
Problemele vizate: abilităţi sărace de rezolvare a
problemelor, copiii care se Întâlnesc cu situaţii foarte dificile În
viaţă şi care au nevoie de anumite abilităţi ca să le
depăşească.
Potrivită pentru: orice vârstă.
Mesajul transmis: Poţi Învăţa cum să rezolvi sau să repari
problemele din viaţa ta şi să ştii când trebuie să ceri ajutorul!
Rezolvarea problemelor poate mări stima de sine!
Simbolurile şi metaforele: maşina care se strică = orice
problemă care se iveşte În viaţă;
Vecinul = oricine te poate Învăţa ce trebuie să ştii ca să Îţi
rezolvi problema; este foarte diferit de a rezolva el problema În
locul tău; trusa cu unelte = abilităţile necesare pentru
rezolvarea situaţiilor problematice.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: reparatul
maşinilor este o Îndeletnicire tipică bărbaţilor, dar personajul
poate fi unul feminin; de adăugat mesaje privind acceptarea
de roluri noi şi de provocări În domenii specific masculine; În
acest caz, povestea transmite un al doilea mesaj legat de
emanciparea femeilor.
Notă: Am observat că multe dificultăţi care apar În viaţa
oamenilor de toate vârstele sunt cauzate de lipsa abilităţilor de
rezolvare a problemelor. Multora dintre ei nu le-au fost
modelate niciodată astfel de abilităţi de către părinţi sau de cei
În grija cărora se aflau. Atunci când aceşti oameni se
confruntă cu o problemă, Încearcă una sau două soluţii. Dacă
nu găsesc rezolvarea, renunţă şi concluzionează că nu există
o soluţie perfectă. Terapeuţii sau profesorii trebuie să
transmită certitudinea conform căreia soluţia perfectă poate fi
a douăsprezecea, a cincisprezecea sau chiar a o sută
douăzeci şi şasea. Mai mult, aspectul cel mai important În
rezolvarea unei probleme este convingerea că ea poate fi
rezolvată.

90 91
 Maşina stricată
A fost odată ca niciodată un băiat de şaisprezece ani
pe nume Claudiu. Încă de la doisprezece ani el a început să
strângâ bani pentru a-şi cumpăra o maşină. De îndată ce a
împlinit vârsta necesară, Claudiu a cheltuit toţi banii
economisiţi pentru o maşină roşie strălucitoare de mâna a
doua. Dar maşina avea o mare problemă pentru că mereu se
strica. Uneori motorul se bloca lângă semafor dimineaţa când
mergea la şcoală. Alteori, când îşi scotea prietenii la plimbare,
deodată începea să iasă fum de sub capotă. Sau nu mergeau
farurile atunci când conducea după lăsarea întunericului.
A cheltuit pe reparaţii toţi banii obţinuţi la slujba pe care
o avea după orele de curs. Se întâmpla ca maşina să stea în
faţa casei mul timp, până când Claudiu putea economisi destui
bani încât să o repare. Dar, după ce cheltuia şi ultimul bănuţ
ca să o repare, nu-i mai rămâneau bani pentru benzină. De
multe ori a mers pe jos unde avea nevoie pentru că maşina fie
era stricată, fie nu avea benzină.
Într-o zi Claudiu tundea iarba din faţa casei şi se
gândea la maşina lui. Îşi dorea să fi avut una care să nu se
strice niciodată. La un moment dat băiatul a observat peste
drum un vecin care îşi repara maşina veche. Claudiu s-a dus
la el şi l-a urmărit o vreme. Vecinul i-a destăinut că învăţase
toate acele lucruri singur, din manuale tehnice şi prin
perseverenţă. Obişnuia să se preocupe de o problemă, până îi
găsea soluţia perfectă.
- Sunt un mecanic destul de bun ... Îmi place mult să
repar maşinilevechi! i-a spus lui Claudiu.
Deodată, băiatului i-a venit o idee. "Dacă mi-aş da
seama cum să îmi repar singur maşina, aş economisi o
grămadă de bani! Reparaţiile ar fi mult mai ieftine şi mi-ar
rămâne bani pentru benzină!"
- Ai vrea să mă înveţi cum să repar maşinile? În felul
acesta, când maşina mea se strică, o repar singur! M-am
săturat să plătesc pe alţii să îmi repare maşina.
92
_ Eu nu am un fiu pe care să îl învăţ cum se repară
maşinile ... Mi-ar face o deosebită plăcere să. te învăţ tot ce
ştiu! i-a spus vecinul. Vor exista multe lucruri pe care le v~~
putea repara singur. Dar uneori maşina va necesita reparaţl~
majore şi atunci vei avea nevoie de ajutorul altora. A fi
posesorul unei maşini devine o adevărată plăcere î~ mome~tul
în care ajungi să înţelegi de ce are nevoie o maşina ŞI daca tu
singur o poţi repara! .• . ..
Începând din ziua aceea ClaudiU II aSista zilnic pe
vecin la repararea maşinilor lui. Aşadar, băiatul deprindea
abilităţi importante. Într-o zi vecinul i-a spus:
_ Adu-ţi maşina la mine acasă şi vom lucra la ea! .
În timpul liber Claudiu învăţa cum să îşi repare maşina
roşie. Mai întâi cei doi au scos m~toru! şi l-au .dus la_~n at~lie.r
auto pentru a fi reconstruit. Vecinul l-a explicat balatu.IUI c~
aceea era o problemă pe care ei nu o puteau rezolva singuri.
Nu dispuneau de uneltele necesare. Când. motorul a fost gata,
ICau îmbunătăţit adăugându-i câteva bujii. Impreună au reparat
toba de eşapament şi pompa de apă. Claudiu a adus un
casetofon nou, iar vecinul i-a arătat cum să îl instaleze în
tabloul de bord. Au reparat toate aparatele de măsură de pe
tablou şi au pus carpete noi pe jos. Apoi,. mecanic:ul . din
vecinătate şi noul lui asistent au verificat farUrile din faţa ŞI p~
cele din spate. S-au asigurat că băiatul va fi observat de tOţi
şoferii atunci când venea de undeva sau atunci când oprea.
Au îndreptat toate urmele de lovituri de pe caroserie. ~a final
maşina era de un roşu cireaşă-măr stră~ucitor. A~ cerUit ~hl~r
maşina până a devenit de un roşu atat de stralUCitor Incat
trecătorii se opreau din drumul lor şi întrebau:
- A cui este maşina aceasta?
La început vecinul le răspundea astfel:
_ Este maşina lui Claudiu şi a petrecut multe ore
lucrând la ea!
După o vreme, când admiratorii întrebau despre
posesorul maşinii, Claudiu spunea mândru:
93
 - Este a mea şi am reparat-o cu ajutorul vecinului meu!
Fişa de lucru 18
Acum ştiu cum să o repar singur!
Vecinul era atât de mândru de băiat că învăţase cum Gânditi-vă la un moment în care aţi experimentat
să repare maşinile, încât i-a cumpărat un cufăr. L-a umplut cu
multe unelte pentru ca băiatul să poată repara singur maşina
situatii .
, iimită. Cum ati procedat ca să le gestionaţi ?

când va avea nevoie. Cei doi au continuat să fie prieteni

speciali, chiar şi atunci când nu aveau nimic de reparat.
Lui Claudiu îi făcea plăcere să îşi conducă prietenii la
şcoală, la masă sau la petreceri. Într-o seară, când se îndrepta
împreună cu prietenii spre un meci de fotbal, maşina s-a
stricat. Dar, atunci Claudiu nu s-a supărat. A sărit din maşină
şi a scos afară cufărul cu unelte. În timp ce prietenii îl
urmăreau cu admiraţie, Claudiu a reparat maşina înntr-un timp
foarte scurt. Apoi şi-au continuat drumul şi au ajuns cu doar
zece minute întârziere la meci.
Toată şcoala vuia despre cât de îndemânatic era
Claudiu ca mecanic şi despre modul în care învăţase atâtea
lucruri despre cum să îşi repare maşina. Nu a trecut mult timp
şi prietenii îl rugau să îi înveţe şi pe ei cum să îşi repare
maşinile. Claudiu îi ajuta cu plăcere. Îi plăcea să repare maşini
şi să îi înveţe pe alţii ceea ce ştia. Băiatul era mândru de el,
mai ales pentru că învăţase să îşi repare singur maşina. Nu
mai rămânea blocat atunci. când avea o problemă! Claudiu a
învăţat că există multe metode de a rezolva problemele şi
deprinderea abiiităţilor necesare rezolvării lor uşurează viaţa!

94 95
 Băiatul care nu uită niciodată
Problemele vizate: indivizii care reţin cu exactitate detaliile
întâmplărilor negative care li s-au întâmplat în viaţă, ignorând
experienţele pozitive şi pline de dragoste; denaturarea realităţii
prin ?p,lI~area unei persective pesimiste asupra vieţii în general.
Potnvlt~ pentru: de la 5 ani în sus (Nu este o poveste
destinata ~ copIIlor abuzaţl, care să îi ajute la anularea acelor
amintiri! In s~~~mb, este scrisă pentru copiii înconjuraţi de
drag?ste ŞI gr~a, dar care denaturează această dragoste din
convingerea ca sunt respinşi şi trataţi cu ură).
Mesajul transmis: Poţi găsi puterea necesară de a inversa
modul în _care îţi aminteşti trecutul, astfel încât experienţele
pozitive sa capete putere în faţa celor negative!
Si~bolu~ile şi metaforele: doamna magică = oricine ajută
copilul sa se schimbe sau puterea subconştientului de a se
s~hi~ba pe el !nsuşi; a avea în minte numai coşuri = amintirile;
mlngl cu sfori ataşate de ele = puterea amintirilor de a
influenţa modul de gândire, sentimentele şi comportamentul; a
fluturat bagheta magică în faţa ochilor lui= orice agent al
schimbării.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
personajului p~incipal, constelaţia familială, afirmaţiile negative
ale copiluluI, tipurile de lucruri negative evidenţiate de copil,
experienţele noi pozitive.
Notă: Povestea aceasta a fost scrisă pentru un băiat de 10
ani.. EI le ~spunea constant părinţilor că ei nu.îl iubeau şi că pe
fraţII lUi II Iubeau mai mult decât pe el. lşi amintea toate
lucrurile negative din trecut dar şi felul în care credea că
greşise. Pă!inţii băiatului erau iubitori şi bine integraţi în
soclet~te. Pareau nişte părinţi potriviţi. Pe de altă parte, băiatul
era ŞI foarte scund. A fost realizată o bandă audio
p~rso~alizată pentru el. A participat la 3 sesiuni, după care
parlnţll au menţionat că băiatul lor a început să se manifeste
f~arte. diferit, . dar într-un sens pozitiv. Nu se ştie dacă
dlrectlvele furnizate au fost eficiente în acest caz.
96
Băiatul care nu uită niciodată
A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Traian. EI
părea furios şi nefericit aproape tot timpul. Traian credea că
familia şi prietenii erau răutăcioşi cu el şi că nu îl iubeau. Se
dispreţuia pentru greşelile pe care le făcea. Mai mult, avea o
memorie care reţinea toate relele, nedreptăţile şi greşelile.
Aşadar, Traian şi-a înmagazinat în minte toate amintirile
dureroase despre nedreptăţile suferite şi despre
imperfecţiunile lui. Putem spune că memoria lui era ca un coş
plin cu mingi. Însă, problema era că acel coş plin cu lucruri
negative sau rele era mereu plin. Pe de altă parte, coşul
elementelor pozitive şi al complimentelor era de obicei gol.
_ Sigur sunt o persoană îngrozitoare! şi-a spus Traian.
Nimeni nu mă iubeşte! Priveşte numai coşurile mele! Cel cu
lucruri rele este plin, iar cel destinat lucrurilor bune este
aproape gol! Asta se poate întâmpla doar persoanelor rele,
îngrozitoare, oribile!
Traian s-a supărat pe toţi: pe familia lui, pe prieteni şi
pe el însuşi. Credea că nimeni nu îl iubea şi, bineînţeles, el nu
avea o părere prea bună despre el. Furia băiatului era atât de
mare încât i-a influenţat dezvoltarea fizică. A rămas mic de
înălţime, nu îşi putea duce până la capăt îndatoririle şcolare şi
avea probleme în cadrul familiei. Activităţile şcolare şi cele
sportive au devenit o reală problemă.
Într-o zi Traian a avut un acces puternic de furie. Mama
şi tata s-au îngrijorat foarte mult. Băiatul le scrisese un mesaj
în care afirma că era convins de lipsa dragostei lor pentru el.
Toate acestea, deşi părinţii îl asigurau mereu de contrariul
acelui lucru. Mama şi tata au încercat să îi spună că ei îl
iubesc foarte mult. Traian nu i-a crezut deloc.
Furia şi nefericirea băiatului continuau să crească.
Nimeni nu a reuşit să îl convingă de faptul că nu vedea
lucrurile aşa cum erau în realitate.
Era din ce în ce mai nefericit. La un moment dat, la
şcoală au avut o lecţie despre rezolvarea problemelor. Traian
97
a ascultat cu mare atenţie. Apoi şi-a
dat seama că trebuia să
Înveţe să folosească abilităţile de rezolvare a problemelor
amintite În lecţie.
- Nu mai vreau să mă simt aşa! şi-a spus. M-am săturat
să fiu furios! M-am săturat să fiu trist! M-am săturat să fiu
deprimati M-am săturat să fiu scund şi să am o părere foarte
proastă despre mine! Voi face ceva În privinţa asta!
Traian auzise despre o doamnă magică care rezolva
probleme. Deci, s-a dus la ea.
- Am aceste coşuri În minte! i-a explicat femeii. Cel
mereu plin conţine amintirile a tot ceea ce mi s-a Întâmplat rău
În viaţă. Iar cel care ar trebui să conţină lucrurile bune şi
pozitive din trecutul meu este aproape gol. Din cauza acestor
coşuri În fiecare zi mă gândesc numai la ceea ce mi s-a
Întâmplat rău În trecut! Nu Îmi amintesc decât lucruri jenant~ şi
nefericite! Rememorez mereu amintiri negative, nefericite ... Imi
amintesc că cineva m-a bătut cu mult timp În urmă ... Tmi
amintesc toate lucrurile negative pe care mi le-au spus părinţii
mei... Tmi amintesc toate greşelile efectuate la testele
şcolare ... Tmi amintesc toate greşelile făcute În sport... Mă
gândesc numai la lucrurile rele ce mi s-au Întâmplat şi de
aceea, mă simt Îngrozitor!
Doamna magică a discutat cu el un timp. Apoi l-a
Întrebat: .
- Dar ce spui despre toate acele lucruri bune, pozitive,
care au fost În viaţa ta? Ţi le aminteşti?
- Mi s-au Întâmplat multe lucruri bune în viaţă, a
explicat Traian. Ştiu că ele există pe undeva În memoria mea.
Tnsă, nu mă gândesc prea des la ele...
- Hmmmm, hmmmm ... ! a murmurat femeia, gândindu-
se la cele auzite. Eu cred că ai multe sfori ataşate mingilor din
coşul în care ai depozitat amintirile negative! Aceste sfori s-au
agăţat cumva de inima ta, de minte şi de sentimente. Atunci
când Îţi aminteşti o parte negativă din trecutul tău, sforile
acestea se agaţă de tine. Atunci ai o părere foarte proastă
98
despre tine! Cred că e timpul să schimbăm lucrurile! Voi
dezlega toate sforile!
Atunci femeia şi-a fluturat bagheta magică În faţa lui
Traian. Iar el a urmărit bagheta cu ochii. Mai Întâi a Început să
simtă sforile care legau amintirile negative şi gândurile
dureroase de inimă şi de minte. Mai pe urmă le-a simţit
deconectându-se. Cu cât doamna magică Îşi flutura bagheta
mai mult, cu atât mai mult se simţea Traian liber! Toate
legăturile dintre inimă, minte şi amintiri, gânduri supărătoare
depozitate În coş s-au rupt.
- Uau! Chiar simt o diferenţă! Cred că e timpul să
scăpăm şi de mingile care reprezintă lucrurile negative la care
mă gândesc mereu! Crezi că sunt În stare să fac acest lucru?
- Bineînţeles! i-a răspuns doamna magică.
Atunci Traian şi-a imaginat amintirile ca fiind mingi de
tenis, iar mingile au fost aruncate afară din mintea lui.
- Trebuie să te eliberezi de toate amintirile neplăcute,
cu excepţia acelora care îţi îmbunătăţesc părerea pe care o ai
despre tine! i-a indicat femeia.
Traian nu s-a gândit niciodată să arunce mingile
acelea. De fapt, sforile lor influenţau negativ abilităţile lui de
rezolvare a problemelor. Băiatul a luat câte o minge şi a
aruncat-o cât mai departe cu putinţă. Pe măsură ce le arunca
se simţea tot mai uşor şi mai fericit. "Uau! Este uimitor!" şi-a
spus el.
A continuat să scape de mingi până când au rămas
doar câteva pe fundul coşului. Acelea erau amintiri care ÎI
ajutau să crească şi să înveţe. Avea nevoie de ele.
- Acum vreau să priveşti coşul cu amintiri bune şi
pozitive din trecutul tău. Observi cât de puţine sunt ele? i-a
indicat femeia.
- Mi s-au întâmplat foarte puţine lucruri bune În trecut!
- Nu cred că este adevărat! a spus ea. Cred că le uiţi pe
cele pozitive! Tţi voi dărui o putere magică ca să ţi le aminteşti!
Şi-a fluturat bagheta şi amintirile au început să prindă
viaţă în mintea băiatului. Erau amintiri ale reuşitelor lui
99
sportive, ale notelor bune şi laudelor primite la şcoală, a Fişa de lucru 19
dragostei şi lucrurilor frumoase primite de la părinţi. A început
să îşi amintească toate complimentele frumoase primite de la Fă o listă cu 10 lucruri pentru care eşti recunoscător.
diverse persoane şi toate reuşitele şi lucrurile pozitive
întreprinse de el. Traian a început să îşi facă complimente,
Spre surprinderea lui, cu cât se gândea mai mult la toate
lucrurile pozitive ale trecutului său, cu atât mai mult se umplea
coşul cu mingi. Curând era aproape plin.
- Aceste mingi, din coşul amintirilor pozitive, trebuie
legate de inima ta! Dacă te concentrezi asupra laturii pozitive a
trecutului tău părerea pe care o ai despre tine se va
îmbunătăţi! Astfel vei avea mult mai multe realizări în viaţă!
Apoi l-a ajutat pe băiat să îşi conecteze mintea, inima şi
sentimentele la toate amintirile pozitive. Ea ştia că numai ele îi
vor îmbunătăţi stima de sine şi îl vor elibera de furie.
- Cred că împreună am rezolvat problema! De fapt, tu
singur ai făcut asta!
- Mulţumesc! Mulţumesc! a spus băiatul, îmbrăţişând-o
de rămas-bun.
În zilele care au urmat Traian a observat schimbări în
felul lui de a fi. Un lucru era clar: a început să crească! Era ceva
magic în rapiditatea cu care se înălţa! Apoi şi-a dat seama că
nu se mai enerva pe el însuşi atunci când făcea greşeli. A
învăţat să privească lumea şi prietenii pe care îi avea într-un
mod cât mai optimist. Ştia că până la urmă orice problemă îşi
găsea rezolvarea. Îşi putea face prieteni şi se descurca bine la
şcoală. Atunci când părinţii lui se purtau frumos cu el, Traian îşi
înmagazina acele amintiri frumoase. Pe de altă parte, el se
elibera de lucrurile negative care i se întâmplau. Nu a trecut
mult timp şi Traian era mai fericit decât fusese înainte. Avea o
părere bună despre el şi îi plăcea să meargă la şcoală, să fie
împreună cu familia lui şi să practice sport.
Deoarece şi-a învăţat bine lecţia, Traian se îngrijea de
coşul cu amintiri frumoase. Acel coş era mereu plin. Pe de altă
parte, coşul amintirilor negative era aproape gol. Băiatul a
învăţat că viaţa este plină de alegeri.

100 101
 Maşina care vroia să participe la curse
Problemele vizate: gândire rigidă, convingerea că există o
singură cale care duce la fericire.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 4 şi 11 ani.
Mesajul.transmis: Există multe feluri prin care să fii apreciat
ŞI pus In valoare! Dragostea este unul dintre cele mai
importante mijloace prin care eşti recompensat în viaţă!
Simbolurile şi metaforele: maşina de curse = orice vis
nerealist de a atinge faima, vis pe care îl poate avea un copil
ce crede că numai prin împlinirea lui se poate respecta pe
sine.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul maşinii
sexul cumpărătorului, ceea ce visează maşina să devină I~
începutul poveştii.
Notă: .M~lţi ~o~ii şi adolescenţi decid că trebuie să ajungă
faimoşI ŞI sa fie recompensaţi ca să fie fericiţi. De obicei
aceştia. sunt copiii care nu dispun de abilităţile necesare
atingem scopurilor lor. Dar ei au decis că numai devenind
staruri vor fi iubiţi. Povestea îi ajută să descopere şi un alt
punct de vedere.
102
Maşina care vroia să participe la curse
A fost odată ca niciodată o maşinuţă roşie care făcea
parte dintr-un lot scos la vânzare. Îşi dorea foarte mult să
devină o maşină de curse. De fapt, îşi dorea să fie un Ferrari
care putea rula cu o viteză de 300 kilometri pe oră pe un
circuit de curse. Visa să fie un Ferrari de culoare roşie, ca un
măr glazurat. Vroia să câştige curse, să fie recompensat şi să
audă încurajările mulţimii care i-ar fi aplaudat succesul.
Într-o zi un pilot de curse a venit să vadă maşinuţa
roşie. EI auzise de visul ei. I-a examinat caroseria, s-a uitat
sub capotă, s-a aşezat pe scaunul şoferului şi apoi a început
să-i vorbească:
- Îmi pare foarte rău dar nu ai forma necesară unei
maşini de curse! Motorul tău nu este destul de puternic ... Mă
tem că dacă ai încerca să fii o maşină de curse ai provoca
accidente, ţi-ai produce avarii şi l-ai răni grav pe şofer!
Maşinuţa a fost foarte dezamăgită. Pilotul de curse a plecat,
luând cu el şi visul ei.
- Cred că sunt inutilă dacă nu sunt maşină de curse! a
bolborosit maşinuţa.
Era atât de nefericită, încât a început să scoată fum prin ţeava
de eşapament. Claxona şi scotea sunete ascuţite cu frânele. A
rămas supărată câteva zile, până când un bărbat a venit la
vânzătorullotului.
- Am nevoie de o maşină foarte specială. Am nevoie de
o maşină care să mă ajute să distribui mâncare oamenilor
bătrâni şi bolnavi care nu pot face asta singuri. Eu lucrez la
"Mese pe roţi"'> Trebuie să am o maşină foarte hotărâtă. Ea nu
trebuie să meargă cu viteză mare, altfel mâncarea se varsă.
Îmi trebuie una care să nu iasă în evidenţă, ca să nu o fure
nimeni. Pe această maşină trebuie să mă pot baza, ca să pot
oricând livra mâncare celor flămânzi.
2 o organizaţie de caritate care distribuie mâncare celor bolnavi şi izolaţi.
103
 Vânzătorul i-a prezentat câteva maşini. Apoi a venit bucuroasă! Atunci a înţeles că servea unui scop nobil. Îi ajuta
rândul maşinuţei roşii să fie examinată. Bărbatul a privit-o de pe oameni să se simtă mult mai bine!
la un capăt la celălalt, s-a uitat la motor şi s-a aşezat pe Când a terminat de livrat toată mâncarea maşinuţa s-a
scaunul şoferului. gândit la ceea ce învăţase. Distribuirea mâncării oa~enilor
- Cred că aceasta este exact maşina de care am care nu s-ar fi descurcat fără ea îi aducea mult mal multe
nevoie! l-a anunţat el pe vânzător. satisfacţii decât dacă ar fi fost o maşină de curse. La "Mese pe
După aceea, a examinat interiorul şi portbagajul, ca să se roţi" nu trebuia să aştepte un premiu până la terminarea
asigure că era spaţiu suficient pentru mâncarea pe care cursei. Ştia că primea recompense zilnic. Meseria cea nouă o
trebuia să o livreze persoanelor care nu puteau ieşi din casă făcea foarte fericită!
sau găti. Deodată a exclamat bucuros: De aceea maşinuţa a continuat să distribuie mâncare.
- Iau maşinuţa asta! Într-o zi o maşină de curse roşie mergea pe stradă în faţa ei,
Era perfectă pentru munca lui. cu un trofeu uriaş pe bancheta din spate. Maşinuţa s-a bucurat
Pe de altă parte, maşinuţa roşie nu era prea sigură de pentru maşina de curse. Dar, se bucura şi pentru sine. A
perspectivă. Trebuia să livreze mâncare, când ea încă se visa înţeles că dragostea şi aprecierea pot fi o recompensă mult
o maşină de curse. Era o decădere mult prea mare de la mai va 10 roasă decât oricare trofeu făcut din metal!
viteze de 300 kilometri pe oră şi trofee. Totuşi, a decis să
încerce. Nu avea nimic de pierdut. De aceea s-a comportat
frumos în timp ce bărbatul o conducea. Au ajuns la o clădire
unde se gătea şi se ambala mâncarea ce urma să fie livrată.
Câţiva oameni au înghesuit pe scaune şi în portbagaj pachete
cu mâncare.
Curând maşinuţa se afla în faţa primei case de pe ruta
de distribuire. Şoferul a scos un pachet cu mâncare din
portbagaj. O bătrânică a ieşit din casă. Era bucuroasă că Îşi
primea mâncarea. A bătut uşor cu mâna caroseria maşinuţei şi
aceea i-a răspuns făcându-şi motorul să toarcă. Era fericită! A
înţeles că făcuse ziua cuiva mai bună pentru că i-a livrat
mâncarea.
Apoi a urmat o casă din care a ieşit un bătrânel ca să
îşi primească mâncarea. Maşinuţa a văzut că acolo locuia şi o
bătrânică prea bolnavă ca să se poată da jos din pat. Până să
poată porni din nou la drum, bătrânelul a ieşit din casă cu un
braţ cu flori şi le-a aşezat pe capota maşinii.
Restul zilei a fost la fel de recompensatoriu. La fiecare
oprire i se mulţumea sau era mângâiată. Maşinuţa era foarte

104 105
Fişa de lucru 20
Maimuţa care se credea copac
Care sunt lucrurile care te fac fericit? De ce ?
Problemele vizate: părintele care îşi învaţă copilul să fie
dependent, transmiţându-i clar mesajul că el este incapabil să
trăiască fără ajutorul lui.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 5 şi 16 ani.
Mesajul transmis: Poţi deveni un adult independent ŞI In
acelaşi timp să ai o relaţie sănătoasă cu părinţii tăi! De reţinut,
în această poveste copacii apar adesea ca simbol al mamei
sau al părintelui. Prin urmare, subconştientul pare să înţeleagă
simbolismul implicat. Este o poveste care poate fi spusă fără
ca ascultătorii să trebuiască să facă o conexiune conştientă:
tema poveştii este uniunea dintre părinte şi copil. În felul
acesta terapeutul nu se va confrunta cu împotrivirea
subconştientului, specifică tratării directe a problemelor legate
de contopire.
Simbolurile şi metaforele: maimuţa = copilul; copacul =
părintele; ratonul = înţelepciunea subconştientului; semeni;
înţelepciune instinctuală.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul raton ului,
tipul de animal care cheamă maimuţa la joacă.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru o fetiţă de 2 ani care
locuia într-un cămin în care exista o contopire între 3 generaţii,
adică: copil, mamă şi bunică. Autorul a observat o
îmbunătăţire în modul de viaţă al tuturor membrilor acelei
familii, atunci când povestea a fost inclusă în colecţia de
poveşti pe care micuţa o asculta zilnic la casetofon.

106
107
 Maimuţa care se credea copac Maimuţa s-a gândit şi nu era prea sigură de unde i-a
venit ideea aceea. A vrut să plece departe de copac, dar ştia
A fost odată ca niciodată o maimuţă care se credea că va fi foarte înfricoşător să fie pe cont propriu. Totuşi, după
copac. Poate părea ciudat şi de necrezut, dar maimuţa stătea multe încurajări din partea ratonului, ea a coborât din copac.
într-un copac toată ziua şi toată noaptea. Nimeni nu i-a spus Apoi şi-a petrecut ziua jucându-se. S-a simţit mai bine decât
că ea nu era un copac. Nici copacul în care stătea nu i-a spus se simţise vreodată. După o zi lungă plină de distracţie şi
că EA nu era copac. Lui i se părea amuzant şi chiar măgulitor descoperiri, maimuţa s-a întors seara la copac ca să se culce.
ca o maimuţă să se creadă copac. Iar maimuţica se apleca în Se bucura de confortul oferit de copac. Insă, zilele treceau şi
bătaia vântului, aşa cum făcea copacul. Dormea acolo şi toată ei i se părea tot mai uşor să plece şi să se distreze jucându-
ziua mânca frunzuliţe din copac. Pe scurt, maimuţica a crescut se. Curând nu mai tânjea după nimic şi se simţea altfel în
şi a crescut, crezând mereu că era un copac. interior.
In pădure nu sunt oglinzi. De aceea, maimuţa nu Pentru prima dată în viaţa ei maimuţa a ştiut cine era
avea cum să îşi dea seama că arăta foarte diferit faţă de CU ADEVĂRAT. li plăcea să ştie că era diferită de acel copac.
copac. Părea mulţumită că stătea în copac. Cu toate acestea, In fiecare zi se distra descoperind lucruri noi despre ea însăşi.
ea avea sentimentul că ceva îi lipsea din viaţă. Mai mult, Şi-a dat seama cât de specială era. Privind în urmă la trecutul
simţea că era legată de copac într-un mod ciudat şi nepotrivit. ei, maimuţa a zâmbit. Şi-a amintit că odată a crezut că era un
Intr-o zi un raton a poposit lângă copac. S-a uitat în copac.
sus şi a zărit maimuţa. A strigat-o:
- Hei! Tu de colo! Hai jos să ne jucăm! Mă simt foarte
singur şi am nevoie de cineva cu care să mă joc. Am nevoie
de un prieten!
Maimuţa, care niciodată nu mai vorbise cu adevărat cu
cineva, şi-a găsit vocea şi a răspuns:
- Cine, eu? De ce mă întrebi pe MINE? Eu sunt un
copac!
Ratonului i s-a părut foarte amuzant. De aceea a
început să chicotească. Apoi a început să râdă şi curând se
rostogolea pe jos cuprins de un râs isteric. Nu mai văzuse
NICIODATĂ o maimuţă care să se creadă copac.
Maimuţa s-a enervat văzându-1 pe raton cum râdea
de ea. A strigat spre el:
- De ce râzi?
Continuând să chicotească, ratonul i-a spus:
- Tu nu eşti un copac! Eşti O MAIMUŢĂ! De unde ţi-a
venit această idee ridicolă cum că ai fi un copac?

108 109
Fişa de lucru 21
Eroul

Care sunt situaţiile În care te descurci fără ajutorul Problemele vizate: un copil care se simte lipsit de putere, un
părinţilor? copil care a fost traumatizat, precum şi oricare alt copil care ar
avea de câştigat de pe urma folosirii propriei Înţelepciuni
pentru a-şi rezolva problemele.
Potrivită pentru: copii cu vârste cuprinse Între 2 şi 8 ani.
Mesajul transmis/Instrucţiuni: Te poţi conecta cu
Înţelepciunea şi resursele pe care le deţii În interiorul tău,
pentru a găsi soluţiile problemelor. Poţi "stinge incendii" (adică,
traume emoţionale) şi te poţi vindeca după ce ai trecut prin
acele experienţe! Îţi poţi Învăţa adresa pe dinafară şi cum să
telefonezi la 112 atunci când ai nevoie de ajutor! ("Nu ştia cum
să ÎI folosească pentru că nimeni nu Îi arătase vreodată. Dar,
SI-A DAT SINGUR SEAMA CUM SA IL FOLOSEASCA!")
Simboluri şi metafore: focul = un sentiment deranjant, un
scop problematic sau evoluţionist; furtun/extinctor = tehnici
folosite În rezolvarea problemelor; părinţii care pleacă la
magazin fără el/ea = a utiliza resursele personale pentru a
rezolva problemele.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul copilului;
oamenii cu care locuieşte copilul; dacă cei În grija cărora este
copilul se deplasează pe jos sau cu maşina la magazin; tipul
casei, adică poate fi modificat Într-un apartament; locul
depozitării extinctorului sau a furtunului; modul În care eroul
este aclama!.
Completarea spaţiului liber dintre parantezele rotunde se va
face cu numele copilului căruia Îi este destinată povestea şi de
către cititor sau chiar de către copil. EI/Ea Îşi va rosti numele
atunci când pauzele sunt indicate.
Notă: "Eroul" a fost prima mea poveste. A fost concepută ca o
poveste de adormit copiii, dar mai ales băiatul meu Luke care
era În vârstă de 3 ani. Scopul poveştii este acela de a dezvolta
forţa interioară şi de a clădi Încrederea În orice copil. In
momentul narativ În care pompierul spune, "Luke, eşti un
erou!", fiul meu stătea drept şi Îşi scotea pieptul În evidenţă.

110 111
Copiii sub 6 ani (sau cei mai mari, dar ale căror emoţii au o
dezvoltare întârziată) spun adesea că această poveste este
preferata lor. "Eroul" este o scriere potrivită pentru a-i ajuta pe
copiii care prezintă o gamă largă de probleme. De exemplu,
un terapeut care lucra cu un copil mic, care fusese grav rănit
într-un incendiu, a observat cu surprindere că acel copil cerea
în mod repetat să i se citească "Eroul". Terapeutul a indicat
faptul că, ascultată în mod repetat, povestea părea că
înlocuieşte sentimentul de frică al băieţelului cu unul de calm.
112
Eroul
A fost odată ca niciodată un băieţel pe nume ( ... ).
Într-o zi el se juca în curtea din faţă, când mămica şi tăticul lui
au ieşit din casă şi i-au spus:
- Mergem la magazin, (... ).
( ... ) a spus:
_ Nu vreau să merg astăzi. Pot rămâne aici?
_ Bine, au răspuns ei. Poţi rămâne aici şi te poţi juca
în curtea din faţă. Ne vom întoarce repede.
_ Bine, a spus ( ... ), şi le-a făcut "Ia revedere" cu
mâna. Iar ei au plecat cu maşina la magazin.
Nu după mult timp, ( ... ) a auzit ţipete. EI a privit în sus
şi a văzut cum casa de peste drum ardea. Un băiat şi o fată
atârnau pe o fereastră de la etaj. Ei strigau:
_ Ajută-ne! Ajută-ne! Casa noastră arde! Pisica
noastră este aici sus şi cîinele nostru la fel şi avem nevoie de
ajutor! Ajutor! Ajutor!
_ Eu te voi ajuta, băieţelule! Eu te voi ajuta, fetiţo! a
spus ( ... ). A intrat în casa lui alergând şi a telefonat la numărul
112. Când cineva i-a răspuns, a spus:
_ Sunt ( ... ) şi casa de peste drum de mine arde!
Adresa mea este ( ... ). Vă rog să veniţi repede!
Persoana de la celălalt capăt al telefonului a spus:
- Venim imediat!
( ... ) nu s-a mulţumit doar să aştepte pompierii. Deci,
s-a dus afară, a apucat furtunul şi l-a desfăşurat complet. A
târât furtunul peste drum şi a împroşcat, şi a împroşcat, casa
cu apă, până când tot focul de pe exterior s-a stins. Dar
băieţelul şi fetiţa încă strigau:
_ Ajută-ne! Ajută-ne! Aici înăuntru încă arde!
Repede, ( ... ) a alergat înapoi peste drum şi a luat
extinctorul din casă. Nu ştia cum să îl folosească pentru că
nimeni nu îi arătase vreodată. Dar, ŞI-A DAT SINGUR SEAMA
CUM SĂ ÎL FOLOSEASCĂ! A desfăcut sigiliul, a alergat
înăuntrul casei care ardea şi a stins toate flăcările. Apoi, cu o
113
mână l-a apucat pe băieţel de braţ şi cu cealaltă pe fetiţă, iar
Fişa de lucru 22
copiii Îşi
duceau În braţe pisica şi câinele. I-a ajutat să coboare
scările. Tocmai când au ajuns afară, maşina pompierilor
Notează 3 lucruri pe care îţi este frică să le faci şi
apărea de după colţ, cu sirena urlând şi cu girofarul pornit.
găseste modalităţi prin care să îţi depăşeşti frica.
- Unde este focul? a Întrebat pompierul. • Pune-le În practică!
- Acest băiat a stins focul singur! au spus băieţelul şi
fetiţa.
- Este adevărat, micuţule? a Întrebat pompierul.
- Da, a răspuns Încet ( ... ).
- ( ... ), tu eşti UN EROU! i-a spus pompierul.
Apoi l-a luat pe ( ... ) la plimbare cu maşina de pompieri
prin tot cartierul. Băiatul stătea În spate, aşa Încât toţi să poată
vedea cum arăta un erou. Iar oamenii de la o staţie de
televiziune l-au prezentat pe (... ) la ştirile de la ora 6. Aşa, toţi
cei din oraş puteau să vadă un erou adevărat. Părinţii lui ( ... )
erau foarte mândri de el. Iar (... ) era bucuros că Îşi dăduse
seama cum să stingă un incendiu SINGUR-SINGUREL.

114 115
 Monstrul din întuneric
Problemele vizate: teama de propriile sentimente; folosirea
mâncării ca scut împotriva emoţiilor neplăcute; folosirea
neadecvată a funcţiei de hrănire pe care o are mânca rea.
Potrivită pentru: de la vârsta de 4 ani în sus.
Mesajul transmis: Sentimentele pot fi prietenii tăi, ele nu sunt
monştri! Poţi fi prieten cu tine însuţi şi nu va trebui să îţi fie
teamă! ("Deci ea a hotărât să caute un alt mijloc prin care să
îşi rezolve problema pe care o avea cu monstrul acela
înspăimântător.")
Simbolurile şi metaforele: monstrul = sentimentele; hrănirea
monstrului = acţiunea de a mânca, precum şi orice altceva
care este folosit pentru a te sustrage de la a folosi
sentimentele în: rezolvarea problemelor, confruntarea cu
problemele vieţii şi/sau stabilirea unei legături cu propria
intuiţie; a lumina monstrul = a înţelege şi a accepta
sentimentele, dar şi pe sine; marginile camerei erau
întunecate = informaţie ce nu era disponibilă minţii ei
conştiente/părţii stângi a creierului.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: mâncărurile cu
care era hrănit monstrul; comportamentul copilului destinat
liniştirii monstrului; sexul copilului.
Notă: Această poveste a fost' scrisă pentru o fetiţă de 7 ani.
Ea fusese abuzată în multe feluri de mama ei şi de iubitul
acesteia. Adesea mâncarea nu îi era pusă la dispoziţie. Însă
atunci când o avea, mânca obsesiv, până o vărsa. După ce
abuzatorii fetei au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă, ea a
fost dată în grija unei familii adoptive, la care a rămas în cele
din urmă. A acultat povestea aceasta de mai multe ori
derulându-se la casetofon şi i s-a diminuat substanţial obsesia
de a mânca.
116
Monstrul din întuneric
A fost odată ca niciodată o fetiţă care locuia într-un
loc foarte ciudat. Era o cameră foarte, foarte mare. Mijlocul
încăperii era foarte luminat, dar marginile erau foarte, foarte
întunecate şi înfricoşătoare. Era înfricoşător pentru fetiţă mal
ales pentru că ea nu putea să vadă în întuneric. Iar în acea
întunecime locuia un monstru. Cu toate că nu îl văzuse
niciodată pe acel monstru, l-a auzit adesea cum mârâia şi îşi
arăta colţii. Scotea sunete groaznice care o înspăimântau.
Fetiţa îşi dorea ca monstrul să nu mai scoată acele zgomote. _
Aşadar, a încercat să găsească un mijloc prin care s~
îl facă pe acel monstru să tacă. A spus către zona întunecata
de unde i se părea că veneau zgomotele:
- Te rog să taci!
Dar monstrul nu a tăcut, iar fetiţa s-a supărat şi mai
tare. Într-o seară, pe când cina, l-a auzit mai zgomotos şi mai
înfricoşător decât de obicei. Iritată, fetiţa a aruncat o bucată de
pâine înspre monstru... iar el a tăcut o vre.me. De ace.ea,
atunci când a început să o sperie din nou, ea l-a aruncat nişte
boabe de fasole verde şi el a tăcut o vreme. Deci, dacă îi
arunca din mâncarea ei, monstrul părea să se liniştească.
Fetiţa a decis să îl hrănească, ceea ce o. va ajuta să ~u îi ma~
fie frică. Aşadar, i-a aruncat un sendviş ŞI monstrul a tacut mal
mult timp. Iar când a mârâit din nou, i-a aruncat o bucată de
prăjitură, iar monstrul a tăcut şi mai mu~ timp. . _ _.
Atunci ea şi-a spus: "Oh, e atat de minunat! In sfarşlt
am găsit un mijloc prin care să îl fac pe monstru să tacă ... pe
acel monstru bătrân răutăcios, înfricoşător, îngrozitor!". Apoi s-
a gândit că era foarte important să îl facă 'pe mo~stru ~ă tac~
cât mai mult timp posibil. De aceea, a cautat cat mal multa
mâncare cu care să îl hrănească. I-a dat: prăjituri, cartofi pai ŞI
bomboane. L-a hrănit cu: îngheţată, sendvişuri, salate, biscuiţi,
unt de arahide. Îi dăcea tot ceea ce putea găsi. Şi-a dat seama
că, cu cât mai mult îl hrănea, cu atât mai puţin părea monstrul
117
să mârâie şi să O sperie. Odată nu a găsit mâncare, aşa că i-a
Fetiţa a găsit puţină mâncare pentru el, dar nu prea multă.
dat hrană pentru pisici. Dar şi aceea l-a făcut să tacă.
Apoi ea a spus:
Intr-o zi fetiţa a rămas fără mâncare. Monstrul a - De ce nu te urci pe genunchii mei ca să îţi spun o
început să mârâie şi să devină foarte, foarte înfricoşător. Fetiţa
poveste?
a căutat mâncare peste tot. Dar i-o dăduse pe toată Dar, de data asta, monstrul era cel care s-a speriat. Cu
monstrului. Nu mai rămăsese nimic. De aceea, monstrul a toate acestea, curând şi-a făcut curaj şi s-a urcat în poala
devenit mai zgomotos şi din ce în ce mai înfricoşător. fetei. Fetiţa a început să îi spună poveşti şi l-a îmbrăţişat. Cu
Totuşi, în timpul petrecut în acea cameră, fetiţa s-a
cât povestea mai mult, cu atât mai moale şi mai puţin
făcut puţin mai mare şi mai curajoasă. Deci, ea a decis să
înfricoşător i se părea acel monstru. Puţin după aceea,
găsească o cale mai bună de a rezolva problema monstrului
monstrul a început să semene cu un ursuleţ moale de pluş. Nu
înfricoşător. Curând i-a venit o idee. A adunat toate lămpile
era deloc înfricoşător.
care luminau doar o anumită parte a camerei ei. Apoi, după ce In loc să mai mârâie, să îşi mai arate colţii sau să mai
le-a aranjat în aşa fel încât toată camera să fie luminată, l-a ceară de mâncare, el spunea:
chemat pe monstru, spunând: - Imbrăţişează-mă şi fii prietena mea!
- M-am săturat să tot mârâi şi să mă sperii! Fetiţei îi era mult mai uşor să îi dăruiască acelui micuţ
Apoi a deschis lumina Iămpilor, astfel încât a putut pufos îmbrăţişările şi prietenia ei. Aşadar, nu mai era nevoit?
vedea totul în camera cea mare. Tot întunericul dispăruse. să îi dea mâncare pentru a-I linişti. Ea şi monstrul au devenit
Spre surprinderea ei, monstrul pe care îl crezuse mare şi buni prieteni.
înfricoşător, era doar ceva mic, minuscul. Atunci fetiţa a Şi. .. acum îi era foarte uşor să iubească.
îndreptat lumina direct asupra monstrului. Acela încă mai
încerca să mârâie şi să o sperie. Dar fetiţa nu se mai speria de
monstru. Ea a început să râdă de acel monstru prostuţ de care
se temuse atât de mult timp. Şi pe când ea râdea de el,
monstrului păru că îi răsare un 'zâmbet mic pe faţă.
Observând zâmbetul, fetiţa i-a spus:
- Poate că putem fi prieteni.
Dar monstrul cel mic a încercat să o mai sperie cu un
mârâi!:
- Mrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
Totuşi, fetiţa a înţeles că el nu era chiar atât de fioros şi de
înfricoşător. Asa că, i-a spus:
- Haide să ne jucăm şi vei putea găsi un mijloc prin
care să devii prietenul meu!
La început monstrul nu a prea vrut să facă aşa ceva.
EI a ceru!:
- Dă-mi mâncare! Dă-mi mâncare!

118 119
 1
Fişa de lucru 23 Leul din groapă
Zilnic notează 5 sentimente pe care le-ai experimentat Problemele vizate: convingerea conform căreia dimensiunile
În ziua respectivă. Care sunt situatiile În care au mici şi lipsa experienţei conduc la neajutorare şi nevoia de a
apărut, la ce te-ai gândit În momentel~ respective si ce tolera abuzul; relaţionarea cu forţa interioară şi cu resursele
ai făcut? . necesare rezolvării problemelor; vizează şi convingerea
agresorului conform căreia ironizarea, hărţuirea şi rănirea
celor din jur reprezintă calea spre a obţine forţă interioară.
Potrivită pentru: toate vârstele (atât victime, cât şi agresori).
Mesajul transmis: Propria forţă este prea puţin influenţată de
dimensiuni, În schimb este mult influenţată de modul În care
cineva gândeşte, relaţionează şi percepe propria teamă. "Mi-
am descoperit puterea!"; "Forţa interioară nu are nimic de a
face cu mărimea sau cu ghearele, cu dinţii sau cu mirosul.
Forţa interioară nu Înseamnă a face celelalte animale să se
teamă de tine sau a le face să aibă o părere proastă despre
ele Însele. Adevărata forţă vine din interior!"
Simbolurile şi metaforele: leul = agresorul copilului,
violatorul, bătăuşul, cel care atacă; animalele mici = oamenii
care se simt neputincioşi În faţa persecuţiei; iepuraşul = un
animal care este de obicei perceput ca fiind lipsit de apărare.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
iepuraşului să fie acelaşi cu al copilului/victimei; reacţiile
animalelor mici În faţa persecuţiei, de exemplu: "frica de a
merge la culcare", "probleme legate de alimentaţie"; pentru
copiii de 7 ani sau mai mici, Înlocuirea numelui personajului
principal cu acela al lor; limbajul poate fi adaptat pentru nişte
ascultători mai În vârstă, pentru a-i mări complexitatea.
Notă: Povestea a fost compusă după ce am participat la o
conferinţă În anul 1986, care s-a bucurat de participarea lui
Nicholas Groth, Ph.D. (Psihologia celui ofensat sexual:
aprecieri şi tratament). Povestea de faţă a fost scrisă
Îndeosebi pentru o fetiţă care fusese sadic abuzată sexual de
tatăl ei şi căreia i se cerea să ÎI viziteze sub supraveghere.
Frica pe care o manifesta faţă de tatăl ei s-a răsfrânt asupra
tuturor bărbaţilor adulţi. Povestea a ajutat-o să se relaxeze În

120 121

prezenţa lor şi să îşi diminueze frica în timpul vizitelor
desfăşurate sub supraveghere.
Ar putea fi informativ din punct de vedere al diagnosticului,
dacă i s-ar cere copilului să spună cum iese leul din groapă.
122
1
I
I Leul din groapă
I A fost odată ca niciodată un leu impunător şi el era
I regele jung Iei. Cele mai multe animale îl respectau sau se
temeau puţin de el, atunci când îl zăreau plimbându-se ca
oricare alt leu prin junglă. Dar ceva s-a întâmplat cu el. Leul a
devenit din ce în ce mai rău şi mai egoist. Era tot mai hotărât
să stăpânească peste toată pădurea. Zgâria animalele junglei
şi le agresa. Le înspăimânta, le jignea şi le făcea să se simtă
lipsite de importanţă. De aceea, ele au devenit tot mai
speriate. Frica le era atât de mare încât le afecta vieţile, în
cele mai variate moduri cu putinţă. Le era frică să doarmă
noaptea şi chiar să iasă afară din vizuini. Au început să aibă
coşmaruri şi unele aveau probleme de alimentaţie.
În schimb, leul părea complet indiferent la tot ce se
întâmpla. Continua să le agreseze, să le rănească şi să
încerce să le sperie. De fapt, adevărul era că leul acela se
simţea adesea nesigur în privinţa propriei identităţi. Era
speriat. Aşadar, a decis că singurul mijloc prin care îşi putea
recâştiga forţa interioară era acela de a determina pe celelalte
animale să facă lucruri pe care altfel nu le-ar fi făcut şi să se
teamă de el.
Dar, la un moment dat, unui iepuraş pufos pe nume
Sandi i-au ajuns toate acelea. S-a săturat să audă animalele
plângându-se de leu şi să le vadă morocănoase din cauza
coşmarurilor şi a lipsei de somn. La început şi lui i-a fost frică
de leu. Dar, apoi, l-a descifrat.
- Am de gând să îi dau acelui leu o lecţie! a anunţat
animalele într-o zi.
- Cum? au întrebat ele. Eşti doar un iepuraş mititel şi
nu ai nici un sistem de apărare! Nu ai dinţi sau gheare mari ca
ale unui leu, sau miros urât ca un sconcs! Nu alergi prea
repede şi eşti foarte moale!
- Asta nu contează! le-a răspuns Sandi, iepurele. Mi-
am descoperit puterea şi am de gând să îl învăţ minte pe leul
acela!
123
 1,

Auzind asta, celelalte animale s-au speriat şi mai mult

decât Înainte. Erau convinse că leul cel rău o va răni pe Sandi. Fişa de lucru 24
Dar iepuraşul nu a băgat În seamă temerile lor. S-a pus pe
Ce înseamnă pentru tine să ai putere?
săpat o groapă chiar pe cărarea pe care leul o străbătea În
fiecare dimineaţă. Şi-a folosit labele şi a lucrat cât de repede a
putut. L-a prins noaptea tot săpând la groapă.
A doua zi de dimineaţă groapa era foarte adâncă.
lepuraşul a acoperit-o cu frunze, nuiele şi chiar cu un copăceI.
Nu era nici un semn că o groapă adâncă s-ar afla acolo,
dedesubt. Ca de obicei, leul a venit de-a lungul cărării, prost
dipus, mârâind, zgâriind şi speriind toate animăluţele. Privindu-
1, Sandi a simţit doar o uşoară senzaţie de teamă.
Leul a trecut pe deasupra gropii acoperite şi a căzut
În ea cu un zgomot puternic! Sandi săpase foarte adânc, astfel
încât era imposibil pentru leu să iasă afară. Ea a alergat până
la marginea gropii şi l-a privit de sus.
- Este ceva în legătură cu puterea, ceva ce tu nu ai
înţeles! i-a spus calm leului. Forţa interioară nu are nimic de a
face cu mărimea, ghearele, dinţii sau cu mirosul! Ea nu are
nimic de a face cu obligarea altor animale să se teamă de tine
sau cu a le face să aibă o părere proastă despre ele însele.
Adevărata forţă vine din interior!" Dacă ai fi Înţeles asta, acum
nu ai fi În această încurcătură! Atunci când vei afla adevărata
putere, Îţi vei putea da seama ·cum să ieşi din groapă!
Şi iepurele Sandi s-a Îndepărtat ţopăind şi zâmbind.

124 125
 Poneiul şi pietrele
Problemele vizate: abilităţi reduse de rezolvare
problemelor;. anxietate provocată de despărţiri; problem:
legate de strabaterea unor etape de dezvoltare şi de stabilirea
unor anumite scopuri.
Potri~ită pentru: copiH<:u v~rste cuprinse între 3 şi 8 ani.
Mesajul tra~smls: POţi Invaţa să îşi rezolvi singur problemele
ŞI o cale ar fi defal<~ar:a problemei în etape uşor de gestionat!
Schlm~area est~ ~anat?asă şi negesară! Schimbarea măreşte
?pţlunlle, .nu le 11I;lIteaza! "Deodata poneiului i-a venit o idee. A
Inceput. s~ treaca apa, călcând de pe o piatră pe alta, PAS CU
PAS, pana a ajuns pe malul celălalt."
Simbolurile şi ~e!aforele: pârâul = sentimentele care te
c?pleşesc atuncI cand întâmpini un obstacol de neînvins'
pietrele = POţi descoperi soluţii cu care să învingi obstacolul:
rezolvarea treptată a problemei.
Element.~ ale poveştii. care pot fi modificate: îngrijitorul
pon:~uIUl, sexul ponelulUl; complexitatea limbajului.
Nota. Povestea are un mesaj direct, adresat subconştientului:
al permls~unea ~e a descoperi singur rezolvarea problemelor
ta~e. DeşI. limbaJul. este simplu şi adecvat copiilor mai mici,
prin modlflc.area lUI, precum ŞI a obiectului interesului exercitat
de ponel Uoaca altor ponei), povestea poate fi utilizată şi
pentru adulţi, mal ales când se află într-o transă hipnotică.
126
Poneiul şi pietrele
A fost odată ca niciodată un ponei tânăr. EI trăia cu
mama lui pe o pajişte întinsă. Acolo erau mulţi cai mari, dar
nici un alt ponei. De aceea, cât era ziua de lungă, poneiul se
juca şi alerga cu mama lui. O îndrăgea foarte mult, dar se
simţea singur şi trist deoarece nu mai erau ponei tineri pe
pajişte. Fiecare ponei are nevoie de prieteni. Iar micuţul ponei
părea să simtă că îi lipsea ceva în viaţă.
Într-o zi, când se simţea mai trist decât de obicei,
poneiul s-a aşezat sub un copac. A adormit şi a avut un vis.
Se făcea că se plimba şi a ajuns la un pârâu. Când s-a uitat la
celălalt mal al pârâului, a văzut mulţi ponei tineri care alergau,
se jucau, râdeau şi se distrau de minune. Erau chiar de vârsta
lui! Îşi dorea foarte mult să se joace cu ei. Poneii I·au strigat să
se joace împreună, dar el nu ştia cum să treacă pârâul. Nu ştia
' dacă va fi VREODATĂ în stare să se joace cu ceilalţi. A
continuat să se uite la apă, când, deodată, a zărit ceva-era
ceva acolo, în apă! Chiar aproape de suprafaţă, erau pietre
care traversau râul-una, două, trei, patru. Deodată poneiului i-
a venit o idee. A început să treacă apa, călcând de pe o piatră
pe alta, PAS CU PAS, până a ajuns pe malul celălalt. Apoi a
început să se joace cu toţi ceilalţi ponei. A avut una dintre cele
mai bune zile din viaţa lui! Au sărit împreună, s-au jucat
"prinde coada", au alergat printre dealuri cât i-au ţinut
picioarele.
La sfârşitul acelei zile poneiul s-a întors la pârâu.
Unu, doi, trei, patru - l-a trecut. Deodată visul s·a terminat.
Poneiul s-a trezit şi a văzut că stătea întins lângă mama lui. S·
a ridicat şi a privit împrejur. Deodată, pe malul îndepărtat al
unui pârâu din apropiere el a zărit. .. mulţi ponei tineri care se
jucau şi alergau cât îi ţineau picioarele.
Autorul acestei poveşti este necunoscut. Tema a fost
utilizată în poveşti de multă vreme încoace.
127
 --
r
I
,
I
Fişa de lucru 25 Din aceeaşi colecţie, fac parte urmatoarele titluri:
1
1
Numeşte 3 dorinţe de ale tale. Ce faci ca să le J
îndeplinesti ? .:. Poveşti ce duc la dezvoltarea unor reacţii emoţionale
1 adaptative, a gândirii, percepţii lor, credinţelor, imaginii
de sine şi a abilităţilor sociale
.:. Poveşti pentru probleme şcolare
.:. Poveşti care ajută în probleme legate de părinţi, rude,
adopţie, creşterea copilului sau divorţ
.:. Poveşti care reduc şi elimină cosmarurile
.:. Poveşti pentru adulţi şi adolescenţi
I
,
.:. Poveşti care să ajute individul să facă fată morţii,
pierderii sau bolii
.:. Poveşti cu Zâne moderne
.:. Poveşti pentru copii care nu au avut un curs normal de
dezvoltare
.:. Poveşti să ajute copiii să se deschidă în legatură cu
1 experienţe traumatice sau abuz
.:. Poveşti pentru copii care trebuie să depună mărturie
într-un tribunal
.:. Poveşti care împuternicesc şi tratează simptomele unui
abuz
.:. Poveşti care împuternicesc şi tratează simptomele de
1 traurnă sau stres post-traumatic

J
(

1
1
I

I
128 129
 Nancy Davis, Ph.D.

A fost odată ca niciodată ...

Poveşti terapeutice
Partea VIII:
Poveşti care tratează simptomele Tulburărilor
de Stres Postlraumatic

Traducerea şi adaptarea În limba română:

Roxana Maria MOldovan, Alexandra Gorea

I
www.jucariieducationale.ro

MIDOPRINT
Cluj Napoca, 2012
 Editia În limba engleză:
Poveştile au fost iniţial publicate În cărţile numite "Therapeutic Stories that Teach and Heal" Cuprins
şi "Therapeutic Stories to Heal Abused Children - Revised Edition".

Ediţia În limba română:

Copyright ©2011 Asociaţia Alternativă Socială şi Capital Uman. Toate drepturile
rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice formă, a textului, fără
acordul prealabH În scris al Asociaţiei Alternativă Socială şi Capital Uman, este Despre PTSD .................................................................... . 7
interzisă.
Cărarea din pădure .......................................................... .. 26
Traducerea În limba română cu permisiunea Dr. Nancy Davis 31
Maşina sport şi alarma ...................................................... .
Traducerea şi adaptarea În limba română: Roxana Maria Moldovan, Alexandra Gorea 39
Casa şi uraganul .............................................................. ..
Dulapul ............................................................................. .. 45
Pentru comenzi:
www.jLJcariieducationale.ro
Băiatul care s-a transformat În piatră ................................ . 49
Un proiect Alternativă Socială şi Capital Uman
Str. Praf. I.Gh.Marinescu, nr.32, Cluj Napoca
Furtuna ............................................................................. .. 53
Tel: (004)0727.839.852
Fax: (004)0264439045 57
E-mail: office@ascu.ro Casetofonul ....................................................................... .
Câinele şi uraganul .......................................................... .. 61
Cuptorul cel mare .............................................................. . 64
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României
DAVIS, NANCY Mingea roşie cea furioasă ................................................ .. 67
Poveşti terapeutice I Nancy Oavis ; trad : Alexandra Gorea, Isabella
Isoc. - Cluj-Napoca : Mido Print, 2010- Maşina cea incredibilă ...................................................... .. 70
12 val.
ISBN 978-606-92706-2-2 Printesa şi regina ............................................................... 74
Partea 8 : Poveşti care tratează simptomele tulburărilor de stres
posttraumatic I trad.: Alexandra Gorea, Roxana Maria Moldovan. - 2012.-
Directorul şi rechinul ........................................ · ...... ·· ........ .. 80
ISBN 978-606-8397-02-3
Siamezele ......................................................................... . 84
1. Gorea, Alexandra (trad.)
II. Moldovan, Roxana (trad.) Marioneta .......................................................................... . 88

615.851-053.2:821.11-93-34=135.1
159.922.7
Midoprint
Cluj-Napoca, str. Petru Maior, nr. 6-8, apt. 9, cod: 400002, Romania
Tel: (004)0745366249
E-mail:office@midoprint.ro
ISBN 978-606-8397-02-3

•
 Poveşticare conferă fortă interioară şi
care tratează simptomele Tulburărilor de Stres
Traumatic şi PosUraumatic

Aceste poveşti au fost scrise special pentru simptomele

PTSD - Tulburarea de Stres Posttraumatic (Creamer, 1993;
DSM IV, 1995; Ellen şi Van-Kammen, 1990; Everly, 1994; Foa
el. al., 1995; McFarlane, 1993; Rosen şi Fields, 1988; Sample,
el. al., 1993; Schreiber şi Galai-Gat, 1993; Vargas şi
Davidson, 1993), simptome care au fost evidenţiate În articolul
de la Începutul acestei cărţi. Bineînţeles, multe dintre aceste
poveşti pot fi Întrebuinţate şi În cazul traumelor cauzate de
abuzul asupra copiilor. Poveştile acestei cărti folosesc
metaforele (precum: uraganele, tornadele, fulgerul, vandalii
etc.) pentru a simboliza trauma, iar cititorii pot personaliza
aceste metafore. Prin urmare, aceste poveşti terapeutice sunt
potrivite pentru simptome cauzate de o mare varietate de
traume.

Tulburărilede Stres Posttraumatic

Nancy Davis, Ph. D.
Marcella Marcey, Ph. D.

PTSD este o reacţie obişnuită, manifestată atunci când o

persoană a fost expusă la un eveniment traumatizant, În care:
"persoana a experimentat, a fost martoră sau s-a confruntat cu
un eveniment (sau cu evenimente) care a implicat moarte,
ameninţare cu moartea, vătămare corporală serioasă sau
ameninţarea integrităţii fizice a propriei persoane sau a altora."
Reacţia la un asemenea eveniment traumatizant "a presupus
teamă intensă, neajutorare sau groază" (DSM IV, 1994).
Simptomele pot fi declanşate şi de moartea neaşteptată şi/sau
violentă a cuiva drag. În general, expunerea de lungă durată la
o traumă determină simptome mai severe decât În cazul unui
eveniment traumatizant singular. Simptomele declanşate de

7
traumă pot varia În intensitate de la o zi la alta. Diagnosticul
PTSD este pus dacă simptomele continuă mai mult de 30 de
zile. Dacă durata este mai mică de 30 de zile, atunci
diagnosticul este de 'Reacţie Acută la Stres'. Reacţiile la
traumă pot Întârzia, ele apar după zile sau chiar luni de la
evenimentul traumatizant. PTSD poate chiar să apară după
ani de zile de la evenimentul traumatizant, dacă evenimentul
În sine, sau doar un aspect al lui (dar cu o Încărcătură
emoţională puternică), a fost "uitat" şi apoi brusc rememorat.
PTSD este rezultatul expunerii la o traumă extremă şi
este declanşat de incapacitatea creierului de a procesa o
experienţă traumatizantă. Expunerea la o traumă poate
provoca modificări la nivelul multor tipuri de hormoni. În
schimb, aceşti hormoni par să determine transformări În modul
de funcţionare al creierului, mai ales În hipotalamus şi la
nivelul noradrenalinei. Activitatea electrică a celulelor poate
creşte semnificativ În unele părţi ale creierului. Cercetările
actuale susţin faptul că PTSD, şi simptomele rezultate, sunt
cauza modificărilor pe care le suportă schimbările de la nivelul
creierului expus unei traume. PTSD este rezultatul
sensibilizării neurologice a creierului, motiv pentru care acesta
reacţionează exagerat la stimuli de intensitate mică (de
exemplu, alarma unei maşini care se declanşează atunci când
cineva trece aproape de maşînă, fără să o atingă). Din fericire,
mulţi indivizi Îşi revin singuri din stresul traumatic. Cei care au
nevoie de asistenţă specializată pot beneficia foarte mult de
pe urma tehnicilor avansate care elimă adesea simptomele
legate de PTSD Într-un interval scurt de timp.
Existenţa unor cazuri traumatizante semnificative În
trecutul individului, În special În copilărie, poate intensifica
simptomele legate de PTSD. Gradul de severitate al
simptomelor declanşate de o traumă recentă poate să fie
influenţat de trecut, mai ales de: moartea neaşteptată şi/sau
violentă a cuiva drag sau de statutul de martor la violenţă.
Totuşi, expunerea la un număr redus de traume poate imuniza
o persoană Împotriva stresului, reducând mai târziu
8 9
intensitatea reacţiei la o traumă serioasă. O parte a efectului
de imunizare pare a se datora dezvoltării abiiităţilor de
rezolvare a problemelor. Se mai crede că imunizarea se
datorează modificărilor care au avut loc la nivelul creierului În
timpul unei traume anterioare, ceea ce a permis ca stresul să
fie perceput altfel la nivel neurochimic.
Simptomele specifice PTSD se Împart În trei
categorii:
- amintiri intruzive;
- anestezic;
- evitarea.
A. Amintirile intruzive:
1. Amintirile intruzive sau viziunile retrospective
(f1ashback-urile):
-presupun re-experimentarea evenimentului
traumatizant, ca şi când s-ar Întâmpla din nou; acest lucru
poate fi realizat prin: amintiri intruzive ale evenimentului,
imagini, gânduri, senzaţii tactile, sentimente sau percepţii;
trauma este "blocată" În memoria prezentului, deoarece
creierul nu poate procesa gândurile, sentimentele şi senzaţiile
implicate, ca mai apoi să le treacă În memoria trecutului;
evenimentele care nu au fost experimentate În mod direct, dar
care au fost intens Închipuite, precum moartea În chinuri şi În
singurătate a cuiva drag, pot fi trăite În mod repetitiv În
aceeaşi zi; Dr. can der Kolk (1995), director al Centrului pentru
Cercetarea Traumei de la Harvard medical School, a scanat
creierul pentru a Înţelege modul de funcţionare În timpul
viziuni lor retrospective; der Kolk a indicat faptul că partea
dreaptă a creierului, mai ales dacă sunt implicate viziunile şi
teroarea, era suprasolicitată; emisfera stângă, sau zona pentru
vorbit, s-a Închis complet, mai ales zona care traduce
experienţele În vorbire; amintirile intruzive sunt adesea
stimulate de ancore sau de mecanisme declanşatoare care
amintesc de traumă şi care pot fi activate de oricare dintre
simţuri (adică: de miros, de vedere, de auz sau tactil) sau de
un gând sau sentiment; re-experimentarea sentimentelor
asociate cu evenimentul traumatizant este adesea
Înfiorătoare; din această cauză, declanşatorii amintirilor
traumatizante sunt adesea evitaţi, În special discuţiile despre
eveniment; terapia este arareori acceptată, de vreme ce
povestirea evenimentului traumatizant reactivează flashback-
urile; În funcţie de locul unde s-a desfăşurat incidentul
traumatizant şi de lucrurile cu care este el asociat, lumea
Înconjurătoare poate deveni un câmp al minţii plin cu obiecte
care pot cauza emoţii copleşitoare; În cazul copiilor, flashback-
urile sunt adesea recunoscute atunci când copilul introduce
trauma În joc; flashback-urile sau amintirile intruzive trebuie să
fie prezente pentru a se putea diagnostica PTSD.
- "Mă simţeam de parcă rememoram totul În fiecare
minut al zilei.'"
- "Văd arma Îndreptată spre mine, stomacul mi se
strânge, capul mi-I simt greu, corpul mi-e slăbit, iar frica e atât
de puternică Încât transpir şi tremur."
- "Ce criză a avut! Am Încercat să acopăr zgomotele,
dar nu am putut!"
- "Nu mai conduc pe lângă spital. ÎI văd acolo. Odată nu
am putut respira, am simţit ca şi când aveam ceva În gât, ca şi
tu bul pe care i l-au introdus lui. Mereu plec mai repede cu 10
minute de acasă, ca să ocolesc clădirea."
- "Încerc să nu mă gândesc, dar nu pot. Nu Îmi iese din
cap."
- "Am acelaşi sentiment ca atunci. Revăd totul, de parcă
s-a Întâmplat În dimineaţa aceasta."
- "Azi am avut un flashback. Nu puteam gândi. Era de
parcă eram acolo. Ştii, el niciodată nu se spăla, nici măcar pe
dinţi. Am simţit mirosul acela toată ziua. Nu Îmi vine să cred."
1 Citate ale persoanelor care au experimentat PTSD.
10
- "Mă gândesc la asta de vreo 10 ori pe zi. Obişnuiam să
mă gândesc la asta de 1000 de ori pe zi."
- "Ei au deschis coşciugul pentru mine. Era tot ars. Încă
mai simt mirosul acela de fiecare dată când mă gândesc."
- "Dacă mă duc la parter şi deschid uşa camerei unde s-
a Întâmplat, e ca şi când aş fi acolo. Este acelaşi miros,
aceleaşi sunete, acelaşi Întuneric."
- "Dacă o maşină se apropie prea mult, simt de parcă mi-
ar exploda capul, sau capul copiilor mei. Nu am văzut
niciodată fata al cărei cap a fost tăiat, dar Îmi imaginez cum ar
fi arătat şi pot să văd cum mi se întâmplă şi mie."
- "Când am văzut trenul la ştiri aseară ... era În
flăcări. .. oamenii ţipau pentru că nu puteau ieşi de acolo, mi-
am amintit de tipul care a aruncat bomba. Am văzut un om
cum ardea de viu. Urla şi voma. A fost acum 30 de ani, dar
parcă s-a Întâmplat acum."
- "M-am Întors acasă de la morgă În dimineaţa aceea.
Nu am putut dormi. Am deschis televizorul şi acolo am văzut
cum o puneau În sacul de plastic. Părul Îi atârna. Un sac
menajer! Mi s-a părut că am auzit fermoarul. De ce arată aşa
ceva? Văd totul iar şi iar, de 100 de ori pe zi. Iar la proces,
omul beat care a omorât-o, ... o fată a spus că el a scuipat-o În
timp ce ea zăcea pe trotuar. Ştiu că atunci ea era moartă, dar
atunci el ce este? Mă gândesc să ÎI omor. Mă gândesc la asta
mereu, mai ales când am un cuţit În mână sau altceva. ÎI văd
cum o scuipă şi îl văd zâmbind la proces după ce a luat numai
o lună de Închisoare. O nimica toată. Şi atunci mi-a zâmbit. Nu
sunt genul care omoară. Simt uneori că o iau razna. Sunt aici,
dar cea mai mare parte a mea este acolo."
2. Spaimele nocturne:
- sunt acele vise care apar În timpul somnului, la alt
moment decât visele obişnuite; par a fi flashback-uri care apar
În somn, În timp ce mintea Încearcă să proceseze experienţa
traumatizantă; adesea cel care a visat se trezeşte Înfricoşat,
11
dar nu Îşi poate aminti conţinutul visului:
- "Mă Împuşcă şi Încerc să scap, dar nu mă pot mişca.
Mă trezesc plin de sudoare.";
- "Mă trezesc plângând, de parcă m-aş Îneca. Ştiu că
Încă dorm şi că trebuie să mă trezesc, dar e atât de greul";
- "Mă trezesc şi sunt speriat, dar nu Îmi amintesc
niciodată visul. Mă trezesc de cel puţin de două ori În cursul
săptămânii şi vărs."
- "Soţul mă trezeşte de cel puţin de două ori pe lună.
Visez că are bombe pe stomac iar eu Încerc disperată să le
dau jos Înainte să explodeze."
- "Când are spaimele astea noaptea, corpul i se
Încordează. E atât de puternic. Nu poţi face nimic cu el. E ca şi
când ar fi treaz, dar nu este treaz." (copil mic).
B. Anestezic: expunerea la un eveniment (Ia
evenimente) traumatizant determină corpul să elibereze
hormoni de stres; creierul reacţionează În prezenţa acestor
hormoni În moduri diferite, adesea intensificând viteza
activităţii electrice de la nivelul celulelor nervoase În anumite
zone (Everly, 1995); aceste schimbări cauzează de obicei
următoarele simptome:
1. Tensiune, anxietate, iritabilitate, hiperactivitate:
- aceste simptome determină senzaţia de iritabilitate;
persoana În cauză tremură şi este mereu pe punctul de a
izbucni În manifestări gălăgioase;
- lucrurile mărunte devin foarte enervante;
- reacţia la ceva iritant, deşi de mică intensitate, poate
implica strigăte sau lacrimi;
- emoţiile ajung de la inexistente la a fi foarte intense
aproape instantaneu; nu există stări intermediare; de exemplu,
etapele furiei pot fi descrise astfel: iritabilitate, enervare,
supărare extremă şi furie; În cazul PTSD adesea emoţiile sar
peste etapele intermediare În evoluţia lor, pacientul trece de la
12
simplă iritare la furie aproape instantaneu;
- sunt experimentate şi exprimate sentimente, precum:
supărare neaşteptată şi intensă, depresie, gelozie, alte emoţii
puternice: copiii pot să pară În regulă la un moment dat, ca
mai apoi, În următorul moment să plângă isteric.
"A trebuit să mă las de serviciu. Eram funcţionar. Îmi
plăcea, dar nu puteam sta nemişcat pe scaun. Încă nu pot. Ar
fi fost bine dacă făceam ceva, Însă doar mă mişcam."
"Trebuie să mă agit În continuu ca să nu mă Înfurii!"
"Am ieşit de la Tribunal şi am văzut rămăşiţele
bombardamentului şi am Început să plâng. A fost jenant."
"Am exagerat. Nu mai eram calm deloc. Sunt lucruri care
mă supără. Mă simt aşa tot timpul."
2. Întreruperea Ciclului de Somn:
- se poate referi, fie la a dormi greu, fie la a te trezi dintr-
un somn de scurtă durată şi a nu mai putea adormi la loc;
dacă Întreruperea ciclului de somn determină oboseală
cronică acută, atunci apar alte simptome legate de lipsa de
somn.
"Este ca şi când m-ar preocupa ceva, dar nu Îmi dau
seama ce. Şi nu dispare. Mă ţine treaz."
"Poliţia a venit şi a bătut la uşă la ora 2 dimineaţa. De
atunci cu mai pot dormi după 2 dimineaţa. Uneori mă trezesc
şi parcă aud bătăile În uşă."
"Trebuie să citesc sau să mă uit la televizor ca să pot
adormi. Trebuie să Îmi umplu mintea cu ceva, altfel nu adorm.
Mă trezesc de patru ori pe noapte, uneori mai mult decât atât.
Acum pare ceva normal."
"De aceea nu pot adormi, din cauza a tot ce se Întâmplă
În capul meu!. .. "
"După ce vorbesc despre viol cu procurorul sau cu
terapeutul meu, nu mai pot dormi. Toată noaptea mă trezesc."
"Mă duc la culcare la 8.30. Mă uit fix la ceas. Se face cel
puţin 11.00 când adorm. Apoi mă trezesc ca să merg la baie, şi
13
nu mai pot adormi. Simt că mă necăjeşte sau că mă irită ceva."
3. Coşmaru riie:
- de obicei coşmarurile au legătură cu evenimentul, În
mod direct sau simbolic;
- atunci când trauma se referă la o crimă, visul se
centrează adesea pe lipsa de siguranţă, adică vătămarea
corporală sau uciderea celui care visează şi/sau a familiei lui;
- aceste vise Încep cu reprezentarea exactă a
evenimentului traumatizant, iar apoi devin mai simbolice.
"ÎI visez tot timpul, dar ÎI visez viu. E copil, un bebeluş
care plânge ... Încerc să ajung la el. Trebuie să ÎI hrănesc,
altfel va muri, dar nu pot să-I ating. Mă uit. .. E acolo, dar apoi
dispare ... Dar e un copil. .. Apoi mă trezesc şi Îmi dau seama
că este mort şi că a murit singur şi că nu voi putea schimba
asta niciodată. Care este coşmarul meu? Când dorm şi sunt
Înnebunită, sau când sunt trează şi nu mai pot face nimic?"
"Tot visez că sunt Îngropat de viu. Când mă trezesc,
sunt atât de supărat Încât nu mai pot adormi."
"Visez că tata vine să mă omoare. Mă vânează şi când
mă găseşte, mă trezesc. Visez asta iar şi iar. Nu pot dormi
pentru că nu vreau să visez asta."
"Atunci când se sperie noaptea, nu se simte În siguranţă
decât În patul nostru. Stă agăţat de noi ca lipiciul. Am fost
profesoară, dar nu am rezistat stresului. Stăteam trează
noaptea cu el atunci când nu putea dormi sau când avea
spaime nocturne. A trebuit să demisionez."
4. Vigilentă crescută, uşor de speriat:
Senzaţia de a fi mereu pus În gardă pentru a preveni un
atac, adesea până la a fi paranoic; nervii sunt Întinşi la maxim;
corpul poate părea extrem de Încordat; sunetele de joasă
intersita:a, mişcarea sau umbrele pot provoca frică intensă
sau fugă; sentimentul că atacul sau trauma se vor repeta este
14
adesea prezent; o persoană nevinovată aflată În apropiere
pare una periculoasă care atacă.
"Am văzut omul de la Compania de Gaze şi am crezut
că vrea să intre În casă. Mi-am luat puşca şi m-am baricadat
În spatele uşii. M-am pitit lângă fereastră. Când mi-am dat
seama cine era, m-am simţit stupid."
"Fiecare sunet mă enerva. Noaptea casa părea vie,
scotea sunete. Mi-am spus că eu deţineam controlul asupra
situaţiei şi că trebuia să mă liniştesc. Am verificat Încuietorile
de mai multe ori."
"Când merg undeva, mă uit mereu peste umăr. Mă
opresc din drum parcă aş fi paranoic şi las oamenii să treacă.
Dacă aud frunzele foşnind, sar ca ars."
"Când mă uit, de pildă, la televizor, Încerc să mă
concentrez, dar, dintr-o dată Încep să mă uit prin casă, să văd
dacă am tras draperiile. Vreau să fie mereu trase."
"Dacă aude un zgomot afară, vine alergând şi sărind şi
Întreabă: «Ce este asta?». Este greu de liniştit. Dacă se află În
maşină şi se sperie, atunci simte nevoia să mă atingă sau să
se ţină de ceva." (copil mic)
5. Teama şi pierderea sentimentului de sigurantă:
PTSD ÎI face pe om să nu se simtă În siguranţă; nimic nu
mai contează; percepţiile asupra lumii se schimbă adesea;
dacă trauma a avut loc În casă sau În alt loc sigur, atunci
pierderea sentimentului de siguranţă este mult mai intensă;
percepţia asupra lumii poate fi distorsionată; pot să apară
fobiile şi teama extremă, mai ales dacă persoana respectivă
este supusă din nou unei traume sau dacă i se reaminteşte
trauma suferită; apar tehnici elaborate de evitare a lucrurilor
care ar putea aminti de traumă; copiii Îşi udă pantalonii din
cauza intensităţii fricii sau a flashback-urilor.
"Aceşti băieţi Îmi amintesc de el. Îngheţ de frică."
"Tipii aceia nu au fost prinşi niciodată. Nu le-am văzut
feţele. Aş putea să stau lângă unul din ei În magazin şi nici
15
măcar să ştiu asta. Mă gândesc la ce s-a Întâmplat. Îmi
amintesc şi atunci inima Începe să îmi bată foarte tare. Vreau
să fug. Odată a trebuit să plec din magazinul în care mă aflam.
Am pus totul jos şi am plecat. Doamne, cât de greu a fost să
conduc înapoi acasă! Dacă mă gândesc, nu am mai mers
niciodată acolo."
"La Început am vrut numai să stau departe de ce ar fi
putut să mă supere. Dar un prieten mi-a spus să mai ies din
casă. M-am Înfuriat, dar m-am gândit să ies. Am crezut că
urma să mor, parcă aveam un atac de cord. Am căzut şi
vecinii au chemat ambulanţa. M-au dus la un spital. Eu nu
voiam decât să stau acasă, acolo unde nu mi s-ar fi întâmplat
aşa ceva."
"Mi-a furat inocenţa. Nu mă mai simt În siguranţă."
"De fiecare dată când ajung acasă caut peste tot. Verific
fiecare dulap, mă uit sub fiecare pat. Avem un câine care Îi
ajută pe copii să se simtă În siguranţă. Dar pe mine nimic nu
mă face să mă simt În siguranţă. Am mereu senzaţia că parcă
cineva urmează să intre iar în casă prin efracţie."
"Obişnui am să iau lucrurile aşa cum erau. Acum ştiu că
aş putea fi rănit sau că aş putea muri oricând. Uneori am grijă,
alteori nu mai îmi pasă, de vreme ce nu pot face nimic. Iar fata
mea ... mă port îngrozitor cu ea. Mereu mi-e teamă pentru ea.
Aş face orice ca să o protejez."
"Ştie să facă la oliţă, exceptând atunci când se află Într-
un mediu nou. Atunci, deodată, se scapă pe el." (copil mic)
6. Agresiune/Furie:
- furie extremă şi gânduri despre pedepsirea sau
uciderea atacatorului / persoanei abuzive; intensitatea furiei
poate fi îngrozitoare, deoarece nu seamănă cu nici un alt
sentiment experimentat vreodată; această agresiune poate fi
direcţionată în mod greşit spre prieteni, membri ai familiei şi
colegi de muncă.
"Înjur mult. Oamenii mă enervează!"
16
. ,.L~"' __ .. az_, __
"La început eram nervos 80% din timp. Eram furios pe
toţi şi pe toate. Nici nu puteam vorbi. Mă evitau şi asta mă
Înfuria şi mai mult. Eram nervos dacă erau În preajma mea şi
eram nervos şi când nu erau acolo. Eram nebun, nu ştiam ce
urma să mă mai enerveze."
"La lucru toţi îmi spun că m-am schimbat. Par mult mai
nervos. Nu mă simt bine când mi se spune că Înainte eram
altfel, mai bun."
"M-am luat la bătaie cu un procuror. Urlam unul la altul.
Înainte eram calm şi Iăsam mult de la mine. Judecătorul i-a
scris o scrisoare supraveghetorului meu."
"Are accese de furie şi atunci se manifestă necontrolat.
Urlă. Îmi trebuie 45 de minute pentru a-I calma. Se răneşte
sau mă loveşte şi pe mine. S-a dat cu capul de perete, şi-a
ciobit un dinte. E imposibil de oprit." (copil mic)
7. Probleme de concentrare, de citit, de scris, de
vorbit; atenţie de scurtă durată:
- imposibilitatea de a duce gândurile până la capăt
deoarece mintea are o activitate atât de accelerată, Încât
gândurile sunt fragmentate; cititul şi scrisul prezintă probleme
atunci când lipseşte abilitatea de concentrare; ascultarea este
problematică deoarece mintea fuge În alte locuri sau retrăieşte
evenimentul traumatizant; aceste simptome anulează Întâlnirile,
le face uitate; la copiii aceste simptome de PTSD pot fi
diagnosticate greşit, ca fiind Hiperactivitate sau Deficit de
atenţie.
"Mi-a afectat munca. Începeam să spun ceva şi după o
propoziţie uitam complet ce voiam să spun. Mi se Întâmpla tot
timpul. Îmi era frică să vorbesc cu cineva."
"E ca atunci când citesc ceva. Sau când vreau să fiu
atent la ceva. Nu pot. Văd clar, dar nu mă gândesc la ce am în
faţa ochilor."
"Nu am mai predat În şcolile de Poliţie. Nici În şcolile de
Duminică. Nu Îmi puteam aminti ce trebuia să spun de la un
17
minut la altul. M-am oprit din orice activitate care ar fi putut
transmite oamenilor că nu Îmi puteam aminti mimic."
"Tata Începe să vorbească cu mine ... îl aud, dar parcă e
un ecou. Mintea mea e atentă la un milion de alte lucruri."
"Când Îmi susţin prezentarea mă concentrez pe o
anumită parte a slide-ului şi atunci mintea mi se goleşte.
Trebuie să Îmi revin şi să continui discursul."
"Te aud, dar nu Înregistrez nimic."
"Nici măcar nu ştiu cum am ajuns astăzi până aici. Nu
Îmi mai pot controla gândurile. Când vorbesc cu cineva, aud
dar nu Înţeleg."
"Când trebuie să fac ceva În clasă, nu pot. Nu pot. Nu
mă pot concentra. Citesc de mai multe ori, dar nu se lipeşte de
mine." "E ca şi când ochii se uită la pagină, dar mintea mea nu
e acolo."
"Obişnuiam să citesc tot timpul. Acum citesc prima
propoziţie şi apoi Încep să mă gândesc la altceva. Simt că
mintea mea o ia razna."
8. Sentimentul de a fi blocat; dificultăţi În luarea
deciziilor:
- adeseori nu pot fi luate nici măcar decizii minore; nu
pot fi Întreprinse activităţi ob1şnuite; inconsistenţa În rezolvarea
problemelor; o permanentă trecere de la un punct de vedere la
altul.
"Pot să fac lucrurile pe care le făceam odată, dar nu pot
face altele noi. Un prieten m-a Întrebat dacă vreau să merg la
cumpărături. Mă Îndemna să cumpăr lucruri noi. Nu m-am
putut decide. Cum Îţi explici faptul că nu poţi lua nişte decizii?
Trebuie să mă Întorc la muncă, dar serviciul meu implică
luarea deciziilor. Nu mă pot hotărî ce să fac."
"E ca şi când ai fi pe o roată de ocnă şi ai Încerca să
apuci ceva cu mâna ca să deţii controlul. Dar eu nu pot apuca
nimic, nici nu pot deţine controlul. Parcă aş fi un animăluţ care
face exerciţii pe o roată ... alerg cât pot de repede, dar nu
18
ajung nicăieri."
"Caut scuze ca să nu trebuiască să scriu raportul. Merg
la masa de prânz, vorbesc la telefon. Tot amân raportul şi nu
ajung nicăieri. Şi nici nu Îmi plătesc facturile."
"Eram o persoană organizată. La orice oră ai fi venit la
mine acasă ai fi văzut o curăţenie exemplară. Acum ... toate
hainele mele de vară zac Într-o grămadă În colţul camerei.
Vreau să fac curăţenie, dar pur şi simplu nu mă pot apuca de
asta."
"Când Îi spun să aducă o carte, se duce. Dacă merg
după el, ÎI găsesc În faţa mai multor cărţi Împrăştiate pe
podea. Nu se poate decide pe care să mi-o aducă. Face la fel
şi cu jucăriile." (copil mic)
C. Evitarea:
Deoarece flashback-urile, sentimentele şi gândurile
asociate cu experienţa traumatizantă sunt terifiante, dureroase
şi dezarmante, efortul de a evita gânduri, sentimente, discuţii,
oameni sau locuri care pot declanşa amintiri traumatizante,
este ceva obişnuit. Lipsa reacţiei prompte este un factor
suplimentar. Retragerea În sine şi evitarea sunt etape ale
PTSD. Sunt cicluri care pornesc de la simptome intruzive şi
ajung la retragere În sine şi amorţire a simţurilor, după care se
reîntorc la simptomele intruzive. Indivizii aflaţi În etapa de
retragere În sine a PTSD sunt adesea diagnosticaţi greşit de
experţi sau de prieteni sau colegii de serviciu, ca fiind În
regulă. Evitarea şi retragerea În sine prin:
1. Incapacitatea de a rememora evenimentul
traumatizant, sau măcar părţi din el:
Deoarece evenimentul traumatizant nu este Încă
procesat, iar reacţiile faţă de orice fiinţă sau lucru care
aminteşte de el sunt intense, unele aspecte ale traumei pot fi
imposibil de rememorat. Unele fapte legate de evenimentul
19
al
respectiv pot deveni neclare. (Acesta nu este un proces
conştient.) Deşi uitarea oferă o oarecare uşurare, pierderea
memoriei poate fi supărătoare, mai ales dacă trebuie date
declaraţii despre eveniment. Astfel, se pare că trauma din
copilărie care a fost intensă şi de lungă durată poate fi uitată.
"Nu cred că am simţit ceva la Înmormântare. Nu cred că
am simţit ceva din momentul În care am plecat la spital şi În
cele trei săptămâni care au urmat. Mi s-a spus că am
organizat totul şi că am participat la Înmormântare ... că nu am
plâns deloc, dar eu nu Îmi amintesc."
"E ca şi când mi-aş aminti numai frânturi, dar nu Îmi pot
aminti totu!. .. Nu pot."
2. Paralizia şi diminuarea interesului pentru
activităţileimportante:
In general este vorba despre o retragere În sine, care
evocă depresia. "Nu simt, nu gândesc, nu văd, nu aud." Acest
simptom este obişnuit În cazul copiilor care au suferit o traumă
intensă sau de lungă durată, care a determinat PTSD
nediagnosticat. Dacă această "paralizie" durează luni sau
chiar ani, atunci dezvoltarea copilului este afectată şi el ar
putea fi diagnosticat ca fiid retardat. Cazul menţionat este
caracteristic şi sindromului femeilor maltratate.
"Vreau să fac ceva, dar nu pot. Vreau, dar nu pot
Încerca!"
"Mă simt aşa. Joi oamenii Îşi fac planuri pentru sfârşitul
de săptămână care vine ... de exemplu patinaj. Ei mă Întreabă
dacă vreau să merg cu ei. Eu le răspund că am ceva
planificat, dar nu am. Chiar vreau să merg, dar nu merg."
"Am lăsat afacerea soţului să se ducă pe apa Sâmbetei,
cât ai zice peşte. Nu am mai gătit. Obişnuiam să vin acasă şi
să gătesc, să fac curat şi să spăl haine. Acum doar stau. Copiii
şi soţul nu au decât să se descurce singuri." . şi de rude. Adesea victima unei traume pierde acum din
"Mă simt fără vlagă. Nu am nimic de spus. Nu pot
participa la discuţii. Mă simt incomod."
20
3. Sentimente anoste sau confuze
Starea de "îngheţare" declanşează senzaţia că nimic nu
este rea!. Adesea sunt relatate senzaţii de: "ceva inuman" sau
"din altă dimensiune". Acestea sunt surprinse În timpul rutinei
zilnice. Uneori, atunci când unui individ i se cere să relateze
experienţa traumatizantă pe care a trăit-o, el o relatează ca şi
când ar fi văzut-o Într-un film. Emoţiile devin atât de
"Îngheţate" Încât nici nu sunt experimentate. Din cauza
aceasta, cei din jurul individului respectiv pot să creadă că
acesta se descurcă bine având În vedere situatia, de vreme ce
nu reactionează atunci când este confruntat cu detalii ale
experientei traumatizante. In această etapă copiii adesea
desenează imagini lipsite de detalii, cum ar fi conturul unui om
fără faţă.
"Aş vrea să mă entuziasmez, dar nu se Întâmplă asta."
"Toţi Îmi spuneau că mă descurc bine, că sunt ca o
stâncă, lucruri de genul ăsta. Am citit mesajele de
condoleanţe, dar nu am simţit nimic. Am mers numai Înainte.
Erau atâtea de făcut. Apoi am rămas singur o săptămână.
Nimeni nu era acasă. Am Început să mă simt ca şi când toată
pielea Îmi era jupuită de pe corp. Fiecare mişcare, fiecare
respiraţie mă durea Îngrozitor. Am crezut că eram bolnav, dar
medicul mi-a spus că de fapt simţeam durerea. Nu Înţeleg cum
de În doi ani nu simţi nimic şi apoi, Într-o singură săptămână,
te prăbuşeşti!"
4. Probleme vizând stabilirea unor relaţii şi
ataşamentul:
Acum se poate manifesta convingerea că toţi oamenii
din jur sunt duşmani. Victima se retrage din mediul social,
Încetează activităţile zilnice obişnuite, se izolează de prieteni
dragostea pentru cei dragi. Dispar râsul şi simţul umorului.
Retragerea În sine poate fi cauzată de un sentiment de ruşine,
21
victima crede că este vinovată pentru ceea ce s-a întâmplat.
Iubirea este atât de "îngheţată" încât pare că a dispărut.
Victima se poate izola în muncă.
"Nu ţi-am sus asta. Nu mai mâncam. Nu mai beam. Nu
mai vorbeam cu familia mea sau cu prietenii. Am crezut că mă
puteam descurca singur, dar cele întâmplate pur şi simplu îmi
reveneau în minte iar şi iar."
"Uneori eu vorbesc iar ei mă ascultă. Dar e ca şi când
port o conversaţie singură. Alteori ei nu sunt cu mine şi atunci
vorbesc singură."
"De exemplu anul trecut, când profesoara l-a testat. S-a
închis în el şi nu au putut scoate nimic de la el. li puneau
întrebări dar el le răspundea mereu că nu voia să fie deranjat."
(copil mic)
"Credeam că toţi cei de la birou erau împotriva mea, că
vorbeau despre mine, că mă sabotau ca să fiu dat afară sau
ca să fiu scos la pensie."
"Nu puteam vorbi cu nimeni. Parcă eram într-o altă
dimensiune. In acea lume a mea se puteau întâmpla lucruri
îngrozitoare. Era mereu frig, nu exista viitor. Oamenii îmi
spuneau să uit totul. Ştiu că ei credeau că făceam ceva rău
sau că eram slab, dar am început să cred că de fapt nici nu
erau umani, numai nişte zgomote. Uneori îmi venea să le râd
în nas, dar de cele mai multe ori mă simţeam groaznic."
"Nu vreau să discut cu prietenii. Nu vreau să discut cu
nimeni."
5. Lipsa interesului pentru relatiile de iubire:
Deoarece sentimentele sunt "îngheţate" iubirea poate să
dispară. In cazul unora se intensifică dorinţa stabilirii unei
relaţii, tocmai pentru a rămâne în contact cu umanitatea din
jur, mai ales când această interacţiune este evitată în alte
aspecte.
"Chiar nu vreau să îl îmbrăţişez, dar o fac pentru că vrea
el."
22
.,
"lncă mai am un iubit, numai că nu ne mai întâlnim atât
de des."
6. Lipsa fanteziei, nici un interes pentru viitor:
PTSD blochează gândurile într-o buclă a prezentului fără
sfârşit.De aceea nu există interes pentru acţiunile viitoare, nici
liste cu ceea ce trebuie întreprins, nici visuri. Dar, victima nici
nu poate distinge consecinţele unor atitudini comportamentale
prezente. Lipsa sentimentului de siguranţă provoacă pesimism
în legătură cu trăirea unei vieţi recompensatorii sau a uneia
normale. Mulţi adulţi care prezintă acest simptom mărturisesc
faptul că nu mai plătesc facturile la timp, nici nu îşi mai întreţin
casa, de vreme ce nu îi interesează viitorul.
"ViitoruL.de ce să mă intereseze? Nimic nu a fost mai
important decât a fi mamă. Nici o altă realizare nu mai
contează."
"Au vrut să ştie ce urma să fac după absolvire. Nu m-am
gândit niciodată la asta. Mă simt ca şi când nu aş avea un
viitor."
"Uneori cred că voi fi mort până la 14 ani. Când am avut
12 ani nu am crezut că voi ajunge la 13. Când am avut 11, nu
am crezut deloc că voi ajunge la 12."
Alte probleme legate de PTSD:
1. Probleme legate de teritoriu:
- convingerea că ceilalţi încearcă să îţi ia ceea ce este al
tău, un sentiment puternic de posesivitate poate să apară;
această suspiciune se poate extinde asupra angajaţilor, a
şefilor sau a membrilor familiei; copiii traumatizaţi manifestă
acest simptom prin luptă sau agresivitate; adesea copiii se bat
între ei pentru a-şi lua fiecare partea cuvenită din ceva anume;
şi furtul poate simboliza dorinţa copilului de a-şi însuşi ceea ce
i se cuvine;
23
 "Fratele meu a venit În vizită. Nu am vrut ca el să fie
acolo. L-am urmărit tot timpul cu privirea şi nu i-am spus nimic.
EI tot punea Întrebări."
"Ai avut dreptate În legătură cu posesivitatea. Cineva ţi-a
pus ceaşca de cafea pe masa mea şi am luat-o razna.
Partenerul meu a vrut să Îşi pună nişte hârtii În sertarul meu şi
asta m-a supărat. EI este prietenul meu cel mai bun şi totuşi
nu am vrut să Împart nimic cu el."
"Devine tot mai egoist. Nu Iasă pe nimeni lângă jucăriile
lui. Nu vrea să mă vadă sărutându-mi soţul sau pe alţi copii."
(copil mic)
2. Lipsa regulilor:
- simptomul amintit aici implică lucruri spuse sau făcute
care Încalcă regulile, care sunt revoltătoare sau dau dovadă
de o proastă judecată; adesea copiii regresează la un
comportament care pare scăpat de sub control;
"Umblă peste tot. Aveau musafiri iar el a intrat În
bucătărie cu un obiect de igienă feminină În mână şi a
Întrebat-o pe bunica lui: «Ce este acesta bunico?»"
3. Vina/Ruşinea:
- sentimentul responsabilităţii sau convingerea că
atitudinea din timpul traumei a fost una greşită determină
sentimente puternice de ruşine şi vină. Cele două sentimente
amintite deja pot fi provocate şi de furia intensă a victimei, sau
de dorinţa de a ucide (În timpul sau după un eveniment
traumatizant care a implicat un atacator). Vina şi ruşinea pot
conduce la ura de sine. Dacă trauma a implicat o moarte
recentă, atunci ruşinea poate fi şi mai intensă În cazul În care
convingerile religioase intră În conflict cu sentimentele,
gândurile şi comportamentul care au apărut În timpul
evenimentului. Uneori victima se simte vinovată că nu a
acţionat În timp util, şi nici după consumarea traumei. Aceste
24
...
~~_~_""".""< ~ . ___
4 .. _ _ _ _ _ _ _ _ _. .
._""~.~
sentimente pot provoca frica, cum ar fi În cazul copiilor care Îşi
udă pantalonii; Îngheţare, de exemplu o ţintă greşită a unui
ofiţer de poliţie efectuată Într-un schimb de focuri. Vina este
declanşată şi de convingerea că trauma a fost o pedeapsă de
la Dumnezeu pentru că victima nu a fost o persoană bună.
Vina şi ruşinea sunt experimentate după ce victima Începe să
îşi facă reproşuri care încep astfel: "Doar dacă aş fi ... ", "Ar fi
trebuit să ... ", "Este vina mea."Vina poate fi declanşată de
lucruri mărunte dar care, În mintea victimei, par greşie. Poate
fi declanşată de gândulla ceea ce trebuie făcut pentru a putea
supravieţui situaţiei traumatizante. Adesea sentimentul de
vinovăţie este un alt mod de a spune următorul lucru:
"Chiar am deţinut controlul!"
"Cred că ar fi putut fi prevenită trauma. Dacă nu aş fi
lăsat-o să iasă din casă în noaptea aceea ... Eu i-am dat cheile
de la maşină. Dacă aş fi spus "nu", ea ar fi fost În viaţă acum."
"Am fugit. Nu mă gândeam la altceva decât să ies afară.
Ar fi trebuit să mă asigur că toată lumea era bine."
"Ar fi trebuit să ştiu că Îi va face rău surorii mele. Poate
că, dacă nu ar fi trebuit să plec la colegiu .... Poate că aş fi
putut să îl opresc... Poate că nu trebuia să o las singură."
25
_------"""",="",-_._&=. •.,=._=
=""""'kW='-= .....=
...=.. =.=
....=. ...=...=.="=""='"-
""'""~,~
 Cărarea din pădure
Problemele vizate: etapele de intruziune şi de stimulare
ale PTSD (ale Tulburărilor de Stres Posttraumatic), incluzând:
gândirea circulară, secvenţele retrospective, gândirea
accelerată şi dificultăţi de concentrare (Ellen, el. al., 1990;
Epstein, 1993; Everly, 1993; McFall; el. al., 1989).
Potrivită pentru: adolescenţii şi adulţii care au fost
traumatizaţi.
Mesajul transmis: Simptomele de PTSD pot fi eliminate
şi poţi descoperi modalitatea de a te vindeca!
Simboluri şi metafore: alergarea = intensificarea
activităţii creierului şi a influxului nervos de la o celulă
nervoasă la alta determinată de PTSD;
Fulgerul = o traumă neaşteptată;
Arsuri = simptome cauzate de expunerea la o traumă;
Lipsit de raţiune = se ştie faptul că secvenţele retrospective
se manifestă În emisfera dreaptă a creierului, numită şi simbolică;
emisfera aceasta nu ţine de gândirea logică;
Fructe de pădure = tehnici care vindecă simptomele de
PTSD.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
personajului principal; acele simptome care sunt neobişnuite
pentru cititor.
Notă: Această poveste a fost compusă pe baza unei
descrieri a simptomelor de PTSD, descriere furnizată de un
ofiţer al legii care suferise de Tulburări de Stres Posttraumatic
acute. EI a descris experienţa astfel: "Nu v-am spus niciodată,
dar. .. nu mai beam, nu mai mâncam şi nici nu mai vorbeam cu
nimeni. Am crezut că mă voi descurca singur, dar gândurile
mele se tot Învârteau În cerc."
26
Cărarea din pădure
A fost odată ca niciodată un om care se odihnea pe
treptele casei sale. Soarele strălucea pe cerul albastru de
cobalt, iar vântul sufla numai atât cât să Însufleţească copacii
şi să Îi Încovoaie. Bărbatul contempla peisajul care i se
aşternea În faţa ochilor. Totul părea perfect. A zâmbit atunci
când şi-a adus aminte de familia lui, de serviciu şi de planurile
de viitor.
Deodată, pe neaşteptate, un fulger puternic a lovit din
cer. La Început bărbatul a fost uimit, dar apoi a început să
alerge fără ţintă, Încercând să scape de arsuri. Alerga fără să
gândească, fără să vadă sau să audă. Când, Într-un final, a
devenit conştient de locul În care se afla, şi-a dat seama că
era pierdut... pierdut Într-o pădure întunecată, un loc ciudat şi
neprietenos. O vreme a rămas nemişcat, uluit şi prostit. A
încercat să se gândească, dar nu putea reflecta decât asupra
fulgerului. Şi-a dat seama că se rătăcise, dar mai mult era
afectat de durerea pe care o simţea. Fulgerul lovise atât de
neaşteptat, şi cu o putere atât de mare, încât rănile provocate
au rămas nevindecate. Cu toate acestea, cuprins de uluire,
bărbatul simţea prea puţin durerea.
Pe măsură ce amorţeala se estompa, durerea devenea
mai intensă şi mai perceptibilă. Aşadar, omul şi-a dat seama
de importanţa găsirii unui drum care să îl scoată din pădure. A
început să alerge. Tot alergând, la un moment dat a zărit o
cabană pe marginea cărării. Un bătrân stătea pe verandă. Se
legăna într-un balansoar şi l-a salutat, făcându-i cu mâna.
Bărbatul abia dacă l-a observat sau dacă l-a băgat în seamă
pe bătrân. A continuat să alerge şi. .. să alerge. Nu după multă
vreme a remarcat o altă cabană pe marginea cărării. Era şi
acolo un bătrân, asemănător celui dinainte. La fel, bătrânul i-a
făcut cu mâna. EI, însă, şi-a văzut de drum. Deoarece
memoria Încerca să evite realitatea fulgerului şi a arsurilor,
bărbatul alerga mai repede decât alergase vreodată. Iarăşi şi
iarăşi îi apărea Înaintea ochilor imaginea cabanei şi a
27
bătrân ului care îi făcea cu mâna. De fiecare dată nu vorbea,
nu făcea cu mâna şi nu percepea salutul.
La un moment dat, bărbatul şi-a dat seama de faptul că
toate cabanele semănau între ele. Nu erau diferite. De fapt,
alergase pe lângă aceeaşi cabană, pe lângă acelaşi bătrân,
iarăşi şi iarăşi. Când a mai trecut pe acolo, a auzit o voce care
îl invita să se oprească şi să stea de vorbă. Dar, cel care
alerga a strigat peste umăr că nu se putea opri, nici măcar
pentru a bea apă sau pentru a mânca. Chiar dacă ştia că se
învârtea într-un mare cerc, că nu ajungea nicăieri, nu părea în
stare să se oprească. Şi-a continuat fuga.
De fiecare dată când încheia un circuit salutul bătrânului
se distingea tot mai clar în mintea bărbatului. Era convins că
dacă s-ar fi oprit, ar fi fost întrebat despre motivul pentru care
alerga şi ar fi trebuit să discute despre fulger. Vorbitul despre
fulger ar fi însemnat o forţare de a se concentra asupra
modului dureros în care a fost rănit, ceea ce ar fi intensificat
chinul provocat de arsuri. "Mă descurc şi singur." a spus, "Voi
continua să alerg şi voi ieşi la liman!" Bărbatul refuza să
accepte adevărul, un cerc nu are nici capăt, nici ieşire.
Bătrânul a obosit să fie ignorat de fugar. Şi-a părăsit
balansoarul şi s-a apropiat de cărare. Văzându-l, bărbatul s-a
oprit o clipă. Apoi şi-a continuat traseul, începând un nou
circuit. Se străduia să îşi astâmpere durerea care svâcnise în
momentul opririi. Dar, când circuitul a fost încheiat, bătrânul i-a
blocat calea. Deşi speriat, fugarul s-a oprit. Nedumerit,
bătrânul a întrebat:
- De ce alergi fără oprire pe cărarea aceasta? Nu îţi dai
seama că nu ajungi nicăieri? Nu faci decât să te extenuezi!
Pentru că fusese o persoană raţională înainte ca fulgerul
să îl lovească, bărbatul a recunoscut că bătrânul avea
dreptate. Totuşi, raţiunea părea să-I fi părăsit.ln consecinţă, a
mai alergat un circuit. Bătrânul a rămas pe loc. Când a trecut
pe lângă el, i-a spus:
- Ştiu că eşti pierdut! Spune-mi ce s-a întâmplat şi te
voi ajuta să îţi regăseşti calea, să ieşi afară din acest desiş!
28
- Nu este nimic din ce ai putea face ca să mă ajuţi! a
exclamat celălalt. Trebuie să mă descurc singur. Şi a mai
alergat un circuit.
Când, însă, a trecut din nou prin faţa bătrânului, acela s-
a dat din calea lui şi l-a lăsat să mai alerge câteva ture. Apoi,
pentru a doua oară, s-a postat în mijlocul cărării.
- Te-ai convins că alergatul în cerc nu te duce nicăieri? l-a
întrebat pe cel care alerga. Nu vei ieşi niciodată din această
pădure şi nici nu vei afla remediul pentru arsuri, decât dacă nu
vei mai alerga în cerc!
Cuvintele bătrânului au început să pătrundă latura logică
a bărbatului. Era înfometat, însetat şi nu ajungea nicăieri.
Aşadar, s-a oprit şi s-a aşezat lângă bătrân. A început să
descrie fulgerul, chiar dacă în felul acela devenea conştient de
arsurile cele dureroase.
Bătrânul a ascultat şi apoi i-a explicat ce se întâmplă
atunci când fulgerul loveşte pe neaşteptate. I-a vorbit despre
arsuri şi despre alergatul în cerc. Atunci conversaţia s-a
concentrat pe găsirea unui mijloc prin care să poată ieşi din
pădure.
- Eu îţi pot destăinui
lucruri care să te ajute să găseşti
direcţia corectă, a spus bătrânul. Dacă nu este de ajuns,
aminteşte-ţi că pe parcursul vieţii ai fost un om inovator şi
motivat. Foloseşte-ţi acum valorile respective pentru a
descoperi acel ceva care îţi va vindeca arsurile şi te va scoate
din desişul pădurii!
Tot discutând fugarul a înţeles că alergatul în cerc îl
amorţea. ln consecinţă, nici durerea nu mai era sesizabilă.
Fiind o persoană raţională, ştia că nu mai dorea să fie pierdut,
să alerge în cerc. Logica i-a impus să ceară îndrumări de la
bătrân. ln felul acela încălca regula generală, "masculină"
despre găsirea propriului drum prin orice mijloace.
Asadar, bărbatul a străbătut cărarea în direcţia indicată
de bătrân. Arsurile au început să îl doară. Dar, şi-a amintit că
fructele de pădure aveau puteri vindecătoare. De aceea a
început să culeagă fructe, când de un fel, când de un altul. Şi-
29
 a continuat căutările până când a găsit combinaţia perfectă
care să îi vindece rănile cât mai repede şi cât mai eficient.
După ce a folosit fructele bărbatul a continuat să meargă
pe cărarea nou aleasă. A început să fie atent la copaci, la
plante. Apoi, lumina de la capătul cărării a devenit vizibilă. Ea
indica sfârşitul apropiat al plimbării.
Atunci când l-au văzut ieşind din pădure familia, prietenii
şi colegii de serviciu l-au întâmpinat cu bucurie:
- Ne-ai speriat foarte tare! Ne-am dat seama că te-ai
pierdut, dar nu ştiam cum să te ajutăm!
În semn de mulţumire că s-a întors, toţi l-au Însoţit până
acasă şi au petrecut la un picnic. Bărbatul s-a aşezat şi le-a
povestit tuturor despre fulger şi arsuri. Le-a mai spus despre
alergatul în cerc şi despre bătrân. A vorbit mai ales despre
modul în care şi-a găsit drumul afară din pădure, şi despre
cum a folosit fructele de pădure ca să Îşi vindece arsurile. Toţi
îl ascultau cu sufletul la gură. Deşi cei mai mulţi dintre ei nu
fuseseră niciodată loviţi de fulger, povestea fugarului a devenit
o amintire aparte pentru fiecare. Astfel, deţineau o hartă
salvatoare, una care i-ar fi îndrumat spre ieşire în cazul În care
fulgerul sau arsurile i-ar fi făcut să îşi piardă drumul.
30
•
Maşina sport şi alarma
Problemele vizate: simptome ale PTSD (Tulburări de
Stres Posttraumatic), În special: funcţie cognitivă accelerată,
incapacitate de concentrare, hiperactivitate, atenţie sporită şi
lipsa sentimentului de siguranţă; tratarea acestor simptome cu
psihoterapia de tip EMDR ("Eye movement desensitization
and reprocessing" - Reprocesare şi desensibilizare prin
miscări oculare, Foa, et. al., 1995; Shapiro, 1995) sau MTP
("Multi-theoretical psychotherapy" PSihoterapia
multiteoretica, Davis, 2002).
Potrivită
pentru: de la vârsta de 6 ani până la adulţi;
bărbaţii
tind să fie mult mai interesaţi de maşini decât femeile,
dar metafora care străbate din această poveste este Înţeleasă
de ambele sexe.
Mesajul transmis: Tehnica mişcării ochilor de la stânga
la dreapta şi de la dreapta la stânga, În timpul retrăirii unei
amintiri traumatizante, ajută la procesarea acelei amintiri şi
poate reduce sau chiar elimina multe simptome experimentate
ca rezultat al traumei (Shapiro, 1995). Această tehnică este o
componentă crucială a EMDR ("Eye movement desensitization
and reprocessing" - Reprocesare şi desensibilizare prin
mişcări oculare), şi este găsită şi În MTP ("Multi-theoretical
psychotherapy" - PSihoterapia multiteoretica).
Simboluri şi metafore: inundaţia = orice experienţă
traumatizantă;
Noroi şi nisip În motor = hormonii de stres care modifică
funcţionarea creierului;
Activitate accelerată a sistemului electric = intensificarea
activităţii electrice a influxului nervos de la o celulă nervoasă
la alta la nivelul creierului, ca o consecinţă a trăirii unei traume;
A ieşi de pe carosabil = capacitate scăzută de
concentrare;
31
 Deconectarea alarmei atunci când dispare pericolul =
atenţie sporită şi comportament paranoic, specific celor care
suferă de PTSD;
Schimbarea intermitentă a fazelor ="eyemovement"
(mişcarea intermitentă a ochilor) folosit ca mijloc de procesare
a amintirilor legate de o traumă;
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: pot fi
adăugate şi alte simptome, dar ele trebuie să fie o metaforă
compatibilă cu elementul "maşină"; alegerea mărcii maşinii
sport reflectă preferinţele în materie.
Notă: Această poveste a fost scrisă pentru un băiat în
vârstă de 10 ani. Băiatul fusese abuzat sexual în mod repetat
de un tânăr de 15 ani din vecinătate. Părinţii nu-I cunoşteau şi
nici nu ştiau ce se întâmpla cu băiatul lor. Au aflat abia la un an
de când au început abuzurile. În consecinţă, simptomele de
PTSD s-au înmulţit dramatic. Când a fost adus la sesiunile de
terapie, băiatul se afla într-o stare cronică severă de PTSD,
încât îi era teamă de orice tehnică terapeutică care i se
propunea. A început să strige că vrea să meargă acasă şi m-a
făcut în tot felul. Timp de trei şedinţe eu stăteam în faţa uşii
pentru a-I împiedica să plece (cu permisiunea părinţilor). I-am
citit poveşti terapeutice (fără explicaţii). A început să se
liniştească la sfârşitul celei de a treia şedinţe. Pentru a putea
aplica EMDR a trebuit să îi demonstrez tehnica folosind-o pe
mama lui. Nu este ceva neobişnuit, de vreme ce încrederea
devine o problemă pentru cei care suferă de PTSD. Combinând
poveşti, EMDR şi înregistrări audio de 3 minute fiecare, am
reuşit o îmbunătăţire semnificativă a stării băiatului.
Pe o casetă au fost înregistrate sugestii benefice de
stăpânire a comportamentului băiatului (reflectând simptomele
prezentate de băiat). La şcoală, atunci când băiatul simţea că
nu se mai poate stăpâni, ridica un cartonaş roşu iar
învăţătoarea îi permitea să meargă în cancelarie. Acolo el
asculta înregistrarea până când se liniştea. Apoi, calm, se
32
putea întoarcea la clasă. Povestea are două scopuri: o
înţelegere mai profundă a tehnicii EMDR şi o directivă dată
subconştientului (aceea de a găsi singur o cale prin care să
proceseze amintirile traumatizante).
Scenariul celor 3 minute de înregistrare este următorul:
Cu fiecare zi care trece părerea pe care o ai despre tine
este tot mai bună. Cu fiecare minut care trece te descurci tot
mai bine la şcoală. În fiecare minut al fiecărei zile găseşti un
mijloc prin care să deţii tot mai mult controlul asupra propriei
fiinţe, prin care să te linişteşti tot mai mult, prin care să Îţi
Îmbunătăţeşti părerea despre ceea ce eşti. Îţi schimbi
comportamentul astfel Încât să Îţi faci tot mai mulţi prieteni,
deoarece Îţi dai seama de ce trebuie să faci pentru a avea
prieteni. Îţi dai seama de exact ce trebuie spus pentru a avea
prieteni şi de cum anume trebuie să te comporţi şi tu faci toate
aceste lucruri. Cu cât reuşeşti mai mult să te controlezi şi să
foloseşti toate tehnicile prin care Înveţi să Îţi faci prieteni, cu
atât deţii o părere mai bună despre tine, cu atât eşti mai
Încrezător În capacitatea ta de a-ţi controla comportamentul,
de a-ţi minimaliza furia şi de a te calma. Eşti calm chiar şi
atunci când cineva Îţi spune lucruri dureroase şi răutăcioase.
Eşti În stare de a ignora orice afirmaţie răutăcioasă şi de a te
concentra asupra Îndeplinirii Îndatoririlor şcolare.
Citeşti din ce În ce mai bine şi eşti atent la ceea ce
spune Învăţătoarea şi la ce trebuie să faci. Eşti În stare de a-ţi
Îndeplini Îndatoririle şi de a le finaliza cât mai bine. Te
perfecţionezi În fiecare zi, astfel Încât capacitatea ta de
concentrare creşte. Eşti liniştit mai ales atunci când te afli În
mijlocul familiei tale. Vrei să citeşti, să scrii, să rezolvi tema la
matematică şi să termini toate celelalte Îndatoriri. Te
concentrezi şi rămâi calm. Obţii note din ce În ce mai bune.
Reuşeşti să dai dovadă de responsabilitate la şcoală, iar
Învăţătoare te recompensează. De aceea poţi să te apreciezi
pozitiv. Când simţi că Începi să te superi, eşti În stare să te
stăpâneşti şi să te calmezi, iar mintea ta ştie cum să facă asta,
atât acasă, cât şi la şcoală şi atunci când eşti cu prietenii.
33
 Când dormi mintea îţi transmite vise cu mesaje pozitive
şi te ajută să îţi Îmbunătăţeşti părerea pe care o ai despre tine.
Visele pe care le ai te ajută să conştientizezi faptul că tu deţii
controlul asupra ta, şi astfel te simţi În siguranţă. Eşti Într-o
continuă schimbare, eşti tot mai optimist În ceea ce îţi spui.
Reuşeşti să rămâi calm şi să acţionezi astfel Încât să te pui În
valoare, pentru că vrei asta cu adevărat. Părerea pe care o ai
despre tine se Îmbunătăţeşti pe zi ce trece, te descurci tot mai
bine la şcoală şi te accepţi tot mai mult!
34
..--
Maşina sport şi alarma
A fost odată ca niciodată o maşină Porsche cu un motor
puternic şi cu scaunele învelite în piele. Era o maşină
costisitoare, fără pereche. Pentru a o proteja de hoţi
proprietarul i-a instalat cel mai bun şi mai scump sistem de
alarmă găsit pe piaţă. Cu toate că era o maşină, Porsche-ul
părea să simtă că este puternic şi rapid. Simţea mândrie când
vedea mulţimea de băieţi care visa la o asemenea maşină.
Atunci când era parcată pe marginea străzii sau într-o parcare,
maşina era asaltată de mulţi oameni care îi făceau
complimente. Ea a înţeles repede că acei admiratori erau
inofensivi, motiv pentru care avea grijă să nu se declanşeze
alarma. li plăcea să fie admirată şi să audă remarci precum:
- Când voi fi mare, vreau să am un Porsche la fel ca
acesta!
Totuşi, din când în când se întâmpla ca unul dintre
admiratori să fie agresiv, fie îi loveau cauciucurile, fie că îi
zgâriau vopseaua cu o cheie. Chiar şi maşinile sport
înţelegeau diferenţa dintre admiraţie şi abuz. De aceea, atunci
când se întâmplau toate acele lucruri, declanşa repede
alarma. Aceasta se auzea strident:
- Pleacă de lângă maşină! li faci rău!
Persoana care rănise maşina era repede îndepărtată.
Porsche-ul nu şi-ar fi putut dori o viaţă mai bună. La
fiecare sfârşit de săptămână proprietarul îl ducea la o cursă la
care nu exista limită de viteză. Acolo maşina rula pe pistă cu
peste 160 kilometri pe oră. li plăcea la nebunie să atingă
viteze extreme. Uneori făcea parte din parade. Era decorat şi
admirat mai mult decât de obicei.
Dar, aşa cum se întâmplă în vieţile celor mai mulţi
oameni şi a celor mai multe maşini, tragedia s-a abătut asupra
maşinii sport. A început să plouă, şi a continuat aşa timp de
mai multe zile. Râul din apropierea locului în care era parcat
Porsche-ul s-a umflat deodată şi a inundat malurile. Nivelul
apei a crescut tot mai mult şi maşina s-a făcut curând
35
 nevăzută sub o mare de noroi. Motorul s-a umplut cu apă,
noroi şinisip.
Când inundaţia s-a sfârşit, iar apele râului s-au retras
Între cele două maluri, proprietarul Porsche-ului a Încercat să
Îşi salveze maşina. A spălat-o, a uscat-o şi a lustruit-o. Dar, nu
a Înţeles cu adevărat stricăciunile pe care inundaţia le-a
provocat motorului. Noroiul şi nisipul din apă s-au depus În
sistemul electric al maşinii sport, obligând-o să alerge mult
prea repede.
Crezând că problemele maşinii, cauzate de inundaţie,
vor dispărea odată cu scoaterea ei la o plimbare, proprietarul
s-a urcat la volan. Totuşi, când a Învârtit cheia În contact, deşi
nu a accelerat şi intenţia lui era să o conducă cu grijă, maşina
a demarat În trombă. A ieşit de pe carosabil. Scotea sunete
ciudate şi se manifesta complet diferit de cum fusese Înainte
de inundaţie. Mergea altfel şi proprietarul său nu era obişnuit.
Uneori Porsche-ul scotea de pe carosabil maşinile participante
la trafic. Credea că ele Încercau să Îi ocupe spaţiul sau să ÎI
determine să se accidenteze.
Când era parcat şi admiratorii se apropiau de el aşa cum
făceau altădată, alarma se declanşa. Câteodată se declanşa
chiar şi dacă oamenii se plimbau pe stradă, fără să bage
Porsche-ul În seamă. Alarma răsuna:
- Plecaţi de lângă maşină! Plecaţi de lângă maşină!
Proprietarul nu ştia cum să repare maşina de unul
singur. La Început a Încercat. A dus-o la câţiva mecanici auto,
dar Porsche-ul nu Îi lăsa să lucreze. Atunci cânt se ridica
capota, alarma răsuna:
- Plecaţi de lângă maşină! Plecaţi de lângă maşină!
Câţiva mecanici şi-au dat silinţa să o repare. Unul dintre
ei a Înlocuit uleiul şi alte fluide din motor. Altul a schimbat
bateria şi a adăugat o pompă de apă. Iar un altul a schimbat
bujiile şi a reglat carburatorul. Totuşi, nimic nu părea să
meargă. Alarma maşinii sport continua să se declanşeze. Se
auzea chiar şi atunci când nu era nici un pericol În apropiere.
lntr-una din zile proprietarul Porsche-ului a descoperit un
36
.. .,
articol de ziar despre un mecanic specializat În repararea
maşinilor care fuseseră stricate de inundaţii. Un client mulţumit
povestea cum maşina lui mergea chiar mai bine decât În
perioada dinainte de a fi fost acoperită de noroi şi apă. Deci,
mecanicul era foarte bun. Pentru că Îşi dorea foarte mult ca
Porsche-ul să funcţioneze din nou bine, proprietarul a dus
maşina la mecanicul amintit În ziar. Acolo, i-a explicat aceluia
cum maşina lui fusese acoperită de apă, noroi şi nisip. Apoi a
adăugat:
- Alarma se declanşează chiar dacă nu există nici un
pericol. Mai mult, maşina mea le scoate pe altele de pe
carosabil. Uneori merge prea repede, alteori merge prea Încet.
Am dus-o la mulţi mecanici, dar nici unul nu a reuşit să o
repare. Aceasta este o maşină sport foarte va 10 roasă şi este
foarte important ca ea să fie reparată. Intenţionez să o păstrez
pentru totdeauna! Este cea mai bună maşină pe care am avut-
o vreodată!
La Început Porsche-ul şi-a declanşat alarma atunci când
noul mecanic s-a apropiat de el. Dar, acesta era diferit de
ceilalţi care au Încercat să ÎI repare şi au eşuat. EI Înţelegea
cum inundaţiile puteau schimba modul de funcţionare al
motorului unei maşini. Mai mult, el ştia ce trebuia făcut astfel
Încât motorul să Înceapă să funcţioneze din nou normal.
- Am lucrat cu multe maşini care trecuseră prin inundaţii,
a Început el să povestească. Acest tip de maşini trebuie
reparat Într-un mod cu totul diferit decât cele care se strică din
motive normale. Inundaţia a determinat o suprasolicitare a
sistemului electric. Deşi ar putea părea foarte ciudat, maşina
poate fi reparată făcând uz de farurile ei.
Spunând acelea, mecanicul a adus un mecanism de
ajustare a farurilor şi a pornit farurile Porsche-ului. Apoi a atins
maşina şi s-a comportat ca şi când ar fi vrut să lovească cu
piciorul cauciucurile, În timp ce schimba direcţia farurilor
Încoace şi Încolo. Apoi a ras noroiul şi nisipul de pe motor şi
din nou a schimbat direcţia farurilor Încoace şi Încolo.
- Când Îţi vei aminti de inundaţie, i-a spus maşinii, caută
37
.x
o cale prin care să Îţi mişti farurile Încoace şi Încolo până când
ţi se va părea că inundaţia a avut loc cu mult timp În urmă!
Curând vei putea merge pe şosea În felul În care ţi se dictează
şi vei declanşa alarma doar atunci când pericolul este evident!
Proprietarul a fost atent la modul În care mecanicul a
schimbat fazele şi a vorbit cu maşina lui. S-a Întrebat dacă
greşise cumva ducându-şi maşina nepreţuită acolo. Mecanicul
l-a povăţuit să o ducă acasă şi să Îi permită să ruleze la viteză
maximă fără să apese prea tare pe acceleraţie. Gândindu-se
că nu avea nimic de pierdut, de vreme ce nimeni nu reuşise să
Îi repare maşina, proprietarul şi-a condus Porsche-ul acasă.
Nu după multă vreme, spre surprinderea lui, maşina
mergea aproape la fel ca Înainte de a fi fost inundată. Când o
conducea pe şosea maşina răspundea comenzilor exact În
modul În care trebuia, conform fabricaţiei. Când era parcată,
alarma se declanşa numai dacă cineva Începea să lovească
cauciucurile sau Încerca să o fure sau o avaria Într-un fel sau
altul. Pentru a o supune unui ultim test, proprietarul a dus-o la
cursa de maşini. Maşina sport a rulat cu peste 160 kilometri pe
oră. A rămas pe pistă, iar motorul suna ca la orice altă maşină
care se crede cea mai bine construită vreodată. Nu după mult
timp Porsche-ul a ajuns să meargă chiar mai bine decât
mergea Înainte de inundaţie. De fapt, aşa cum orice fan al
maşinilor ştie, o maşină grozavă devine mai bună odată cu
trecerea anilor.
În zilele care au urmat, atunci când remarca maşini
avariate de inundaţie, proprietarul Porsche-ului nu uita să
povestească şi celorlalţi proprietari despre mecanicul care
folosea tehnica farurilor pentru a remedia pagubele provocate
de inundaţie.
38
Casa şi uraganul
Problemele vizate: simptomele vizând retragerea În
sine şi frica care paralizează simţurile, specifice etapei de
eschivare din PTSD (Foa, et. al., 1995; Riggs, et. al., 1995).
Potrivită pentru: orice caz de retragere În sine; de la 6
ani; În această situaţie copiii de vârstă mică pot fi consideraţi şi
testaţi ca fiind Întârziaţi mintal; retragerea lor În sine şi Încetarea
funcţiilor sunt adesea cronice, dacă trauma a fost de lungă
durată.
Mesajul transmis: Te poţi proteja şi poţi găsi metode
prin care să te simţi În siguranţă În timp ce relaţionezi cu cei
din jurul tău şi poţi participa la activităţile cotidiene.
Simbolurile şi metaforele: uraganul = orice experienţă
traumatizantă;
Baricadarea ferestrelor cu scânduri = retragere În sine şi
amorţirea sentimentelor, pierderea interesului pentru lumea
exterioară.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate: sexul
personajului principal; evenimentele pe care personajul principal
le pierde din cauză că se retrage În sine pot fi personalizate.
Notă: Aceastăpoveste a fost scrisă pentru un băiat de
şapte ani care era foarte retras. Coeficientul lui de inteligenţă a
avut o fiabilitate de 70%. A fost plasat În grija asistenţilor
maternali Întreaga lui viaţă. Mama naturală era dependentă de
droguri. Băiatul fura, nu putea dormi şi avea coşmaruri.
Această poveste a fost scrisă pentru el şi o asculta seara. S-a
lăsat de furat, a Început să râdă, să doarmă şi să se descurce
mai bine la şcoală. A fost adoptat, coeficientul de inteligenţă
este de 95B 100 şi nu mai este retras sau trist. Părinţii adoptivi
trebuie apreciaţi pentru faptul că au fost alături de el, l-au adus
la şedinţele de terapie, s-au asigurat că Îşi asculta poveştile
terapeutice şi pentru faptul că l-au adoptat.
39
 -
Casa şi uraganul
A fost odată ca niciodată un orăşel situat pe malul unui
ocean. În majoritatea timpului viaţa petrecută În el era o
experienţă relaxantă şi fericită. Totuşi, uneori apăreau furtunile
şi atunci oceanul devenea agitat, Întunecat şi Înspăimăntător.
Iar uraganele erau furtunile care provocau cele mai multe
stricăciuni. Orăşenii au constatat că vânturile aduse de uragan
suflau cu o putere atât de mare Încât adesea spărgeau
geamul ferestrelor. Şi când se Întâmpla aşa ceva cioburile de
sticlă se Împrăştiau prin toată casa, cauzând şi mai multă
pagubă. Cu mult timp În urmă, pe când reparau ferestrele
sparte de un uragan, orăşenii şi-au dat seama de modul În
care puteau preveni aşa ceva. Astfel, atunci când era
prognosticat un uragan, toată lumea din orăşel Îşi baricada
ferestrele de la case şi magazine cu scânduri din lemn.
Vara a venit şi a trecut, fără prea multe furtuni. Apoi, Într-
o zi, meteorologul a spus:
- Un uragan se Îndreaptă Încoace! Trebuie să vă
baricadaţi ferestrele!
Aşadar, toată lumea s-a baricada!. În acel orăşel se afla
o căsuţă. Ferestrele Îi erau baricadate ermetic, de teamă să
nu fie avariată de uragan. Nu mult timp după ce ferestrele au
fost asigurate, vântul a' Început să sufle. Curând şi-a
intensificat forţa. Ramurile copacilor şi multe alte obiecte
zburau şi loveau casa. Vântul se Îndârjise. Acoperişul căsuţei
a fost găurit, În schimb ferestrele nu s-au spart, mulţumită
scândurilor din lemn.
În urma uraganului căsuţa arăta dezastruos pe exterior.
Câteva ţigle au fost trântite la pământ, vopseaua s-a cojit pe
alocuri, iar pereţii laterali aveau găuri. Proprietarul casei a
observat pagubele provocate de uragan. Dar a şi Înţeles că,
fără acele scânduri de la ferestre, mult mai muie stricăciuni ar
fi fost provocate căsuţei sale. "Nu vreau să Îmi fie stricată
casa! şi-a spus el. Cred că voi lăsa ferestrele baricadate tot
timpul, ca să nu fiu luat pe nepregătite de vreun uragan sau de
40
--~----~~= __________________.................. ___________________________________=__
~ ...
vreo furtună! Aşa, nu va mai trebui să Îmi fac griji că Îmi vor fi
stricate ferestrele!"
Proprietarul a avut totuşi un preţ de plăti!. În fiecare
cameră era Întuneric, iar privitul pe fereastră nu mai era o
opţiune. "Deşi aş vrea să pot privi pe fereastră, şi-a spus el,
sentimentul de siguranţă este mai important decât privitul.
Păstrarea acestor scânduri merită preţul pe care ÎI plătesc.
Astfel, nici un uragan nu mă poate lua prin surprindere şi nu
Îmi poate sparge ferestrele sau să Îmi spulbere căsuţa! Poate
că voi face nişte găuri mici În scânduri. Aşa voi putea vedea
destul prin ferestre astfel Încât să ştiu ce se Întâmplă În jurul
meu. În felul acesta casa Îmi va fi protejată, dar voi şti dacă se
află cineva afară!"
Deci, aşa a şi făcu!. A avut În continuare o căsuţă foarte
Întunecoasă pe interior, dar cu nişte găuri mici În scândurile de
la ferestre. În felul acela proprietarul putea privi afară atunci
când dorea. Totuşi, nu putea vedea prea multe. Atunci când
privea prin găuri, singura privelişte percepută era numai aceea
care i se desfăşura Înaintea ochilor. Nu putea vedea nimic În
lateral. Aşadar, a pierdut tot ceea ce ar fi fost vizibil de la o
fereastră. Nu putea distinge oceanul, nici păsările zburând şi
nici cerul albastru.
In zilele În care meteorologul prevestea furtuni,
proprietarul căsuţei Îşi spunea:
- Am dat dovadă de isteţime când am decis să Îmi
baricadez ferestrele pentru totdeauna! In felul acesta nu sunt
nevoit să repet operaţiunea de fiecare dată când se anunţă
furtună. Cine ştie, complet pe neaşteptate o furtună de mică
intensitate s-ar putea transforma Într-un uragan!. .. Nu am de
ce să mă Îngrijorez din cauza furtunilor deoarece ferestrele
mele sunt Închise ermetic. Ele sunt baricadate cu scânduri şi
În felul acesta eu sunt protejat!
Furtunile şi uraganele puternice nu se prea abăteau
asupra orăşelului, poate numai o dată pe an. Acest lucru
Însemna că În timpul celor 364 de zile vremea era plăcută.
Deci, timp de 364 de zile cu vreme frumoasă proprietarul
41
"~.hmm=.mâ=~#"._~==Gk~"~.=",_=.·~=.".,~
 jiO
căsuţei stătea înăuntru, în întuneric, fără să vadă prea multe.
Într-o zi o trupă de circ a venit în oraş. Au mărşăluit pe
strada cu căsuţa baricadată şi au invitat pe toată lumea să li
se alăture şi să se distreze. Dar ferestrele căsuţei erau
acoperite de scânduri, iar proprietarul nu a văzut circul şi nu a
răspuns invitaţiei. În altă zi câţiva prieteni au venit în oraş ca
să se bucure de plajă. De obicei se cazau la el, dar de data
aceea au trecut pe lângă căsuţă, deoarece au observat
scândurile de la ferestre.
- Se pare că nu este nimeni acasă. Ferestrele sunt
baricadate! şi-au spus unul altuia. Se pare că prietenul nostru
s-a mutat din oraş!
Aşa că s-au dus la plajă fără el. Deoarece proprietarul
căsuţei nu se uita prea des prin găurile făcute în scânduri, el
nu şi-a văzut prietenii şi a ratat toată distracţia. Într-o altă zi de
vară vecinii au organizat un picnic la care au participat toţi
locuitorii orăşelului, cu excepţia proprietarului căsuţei
baricadate. S-au fript pe grătar costiţe şi cârnaţi. Apoi toată
lumea a participat la diverse jocuri. Bărbatul îndrăgea
picnicurile dar nu a ştiut de eveniment din cauză că ferestrele
îi erau acoperite cu scânduri iar el era după ele.
Într-una din rarele ocazii în care ieşea din casă bărbatul
şi-a văzut vecinul îngrijindu-şi gardul viu. S-a dus la el ca să
schimbe o vorbă:
- Locul acesta nu mai are haz deloc! ... a comentat el.
Este de-a dreptul plictisitor să locuieşti în orăşelul acesta!
- Cum adică e plictisitor? s-a mirat vecinul. S-au
întâmplat aici multe lucruri în ultima vreme. Săptămâna trecută
a venit circul în oraş, recent am organizat un picnic şi chiar
alaltăieri ţi-au venit prietenii în vizită!
- Chiar au venit? a întrebat proprietarul căsuţei. Nu i-am
văzut!
Dar vecinul i-a spus:
- Ei bine, nici nu mă mir că nu i-ai văzut! Îţi ţii ferestrele
baricadate şi nu ai cum să vezi mare lucru prin ele! Pierzi cam
tot ce se întâmplă în exteriorul casei tale din cauza
42
..
scândurilor!
- Bine, dar am nevoie de ele, numai aşa pentru a mă feri
de posibile furtuni!, a răspuns cu ezitare.
Atunci vecinul l-a privit îngrijorat şi l-a anunţat:
- Nu se petrec prea multe furtuni în viaţa ta, şi pierzi mult
dacă te baricadezi! De ce nu încerci să dai jos scândurile şi să
vezi ce se întâmplă!
Proprietarul căsuţei a luat sfatul în considerare. Deşi îi
era foarte teamă de furtuni, el a decis să aibă încredere în
spusele vecinului. La urma urmelor, furtunile nu se abăteau
prea des pe acolo. Ar putea urmări prognozele meteo. Dacă ar
veni furtuna, ar putea aşeza scândurile la loc. Aşadar, bărbatul
a smuls scândurile de la ferestre şi a lăsat lumina să pătrundă
În fiecare ungher al căsuţei sale. A intrat şi a remarcat că îi era
mult mai uşor să privească prin ferestre. Casa avea nişte
ferestre mari, minunate. Bărbatul chiar a curăţat sticla, ca să
vadă mai clar. A doua zi, în vecinătate a avut loc o petrecere.
Proprietarul privea prin geam şi a observat-o. A copt nişte
prăjituri şi s-a dus la petrecere. S-a distrat de minune! Iar apoi,
într-o altă zi, nişte copii au căzut de pe bicicletele lor chiar
lângă curtea lui. Pentru că putea vedea în exterior, i-a
observat şi a alergat să îi ajute, de vreme ce erau răniţi. Nu
după mult timp s-au întors prietenii lui în oraş. Au remarcat că
scândurile nu mai erau la ferestre. Şi-au spus:
- Prietenul nostru sigur este acasă. Haide-ţi să îl vizităm!
Au bătut la uşă. Bărbatul din căsuţă s-a bucurat nespus
să îi vadă. Au petrecut întreaga zi discutând şi râzând şi
făcând lucruri pe care de obicei prietenii le fac atunci când
sunt împreună.
În seara acelei zile bărbatul urmărea ştirile la televizor. A
văzut un uragan care se abătea asupra altui colţ al
Pământului. Erau prezentaţi locuitorii care Îşi baricadau cu toţii
ferestrele. Atunci, proprietarul căsuţei le-a vorbit, de parcă l-ar
fi putut auzi:
- Hei! Voi toţi cei care vă baricadaţi ferestrele! Nu uitaţi
să daţi jos toate scândurile acelea când se termină uraganul!
43
 p
Dacă nu veţi proceda astfel, atunci veţi pierde multe lucruri
frumoase din viaţă, lucruri care v-ar Încânta şi v-ar ajuta să
evoluaţi!
Apoi a zâmbit, deoarece şi-a dat seama că vorbea
singur. A Învăţat că ferestrele reprezintă o parte deosebit de
importantă a vieţii, iar scândurile se pot transforma din ceva
ocrotitor, Într-o Închisoare.
44
Dulapul
Problemele vizate: retragerea În sine, În urma unei trau-
me suferite, eschivarea, frica specifică PTSD care paralizează
simţurile; povestea este potrivită şi pentru cei care se eschivează
din cauză că nu au fost iubiţi sau Îngrijiţi În timpul copilăriei.
Potrivită pentru: de la vârsta de 5 ani În sus.
Mesajul transmis: Deşi
modul În care ai trecut peste o
experienţă traumatizantă a fost adecvat În trecut, este timpul
să te integrezi din nou În societate şi să eviţi retragerea În
sine, eschivarea şi depresia.
Simbolurile şi metaforele: tornada = orice traumă;
Încuiatul uşilor şi ascunsul În dulap = retragerea În sine
şi respingerea lumii Înconjurătoare cu scopul de a se apăra;
Fereastra şi lumina = declanşarea percepţiilor;
Desfacerea Încuietorilor care sunt diferite = găsirea forţei
interioare pentru a lăsa În urmă simptomele cauzate de o traumă;
Telefonul Învăţătoarei = aluzie la dificultăţile copilului de
a Învăţa din cauza retragerii În sine care a fost cauzată de
experienţa traumatizantă.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: numele
şisexul copilului; tipul de traumă de care se ascunde copilul;
ceea ce face copilul atunci când el/ea iese din dulap.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru doi copii aflaţi În
grija asistenţilor maternali, un băiat de 6 ani şi o fata de 8 ani.
Cei doi au fost Îndelung traumatizaţi de mamele lor
dependente de droguri care i-au neglijat şi i-au abuzat.
Testarea coeficientului de inteligenţă a avut o fiabilitate de
70% deoarece prezentau simptome de "amorţire a simţurilor".
Cu ajutorul poveştilor terapeutice ascultate zilnic şi mulţumită
familiilor adoptive iubitoare copiii au Încetat să se mai retragă
În sine. Când a fost repetată testarea, după un an, coeficientul
de inteligenţă se Încadra În parametri normali vârstei.
45
 p
Dulapul
A fost odată ca niciodată o fetiţă pe care o chema Maria.
Ea locuia Într-o casă mare. Casa aceea era foarte drăguţă şi
avea multe camere. De fapt, erau atât de multe camere, Încât
fetiţa nici nu le văzuse pe toate. Erau camere mari şi camere
mici. Erau camere pătrate şi camere triunghiulare. Casa avea
chiar şi camere rotunde. Mai erau acolo şi altele, construite În
diverse alte forme. Erau camere cu ferestre mari şi camere cu
multe becuri. Erau camere cu covoare moi, şi altele cu pOdele
lustruite. În concluzie, casa aceea avea camere de toate
culorile, formele, mărimile şi texturile.
Într-o zi o tornadă s-a abătut prin vecinătate. Maria a
Învăţat la şcoală că În asemenea cazuri cel mai sigur loc era
unul din interiorul casei. Când a auzit despre tornadă fetiţa se
juca afară. Prietena ei a strigat:
- Vine tornada! Trebuie să mergi Înăuntru, să te ascunzi
Într-un dulap şi să Închizi uşile! Numai acolo vei fi În absolută
siguranţă!
Aşadar, Maria a intrat În casă pe uşa din faţă şi a
Încuiat-o. Apoi a trecut de multe alte uşi şi le-a Încuiat şi pe
acelea. A continuat să Încuie uşile În urma ei până când a dat
peste un dulap. Dulapul acela se afla exact În mijlocul casei.
Maria a intrat În el şi a incuiat uşa. S-a aşezat, cu braţele
Încolăcite În jurul corpului. Deşi nu Îi plăcea Întunericul din
dulap, cel puţin se simţea În siguranţă. Nu trebuia să se
gândească la tornadă pentru că era ascunsă În dulapul ei.
Stătea ascunsă atât de adânc În interiorul casei, Încât nu
putea auzi tornada, nici nu putea simţi vânturile puternice şi
distructive. Fetiţa se simţea În siguranţă, adânc În interiorul
casei, În dulap.
Tornada a venit şi apoi a trecut. Când a suflat peste
casa Mariei a trântit câteva ţigle la pământ, a îndoit unul dintre
pereţii laterali şi chiar a spart câteva ferestre. Dar acelea erau
lucruri care puteau fi uşor reparate. Pentru că se afla În dulap,
fetiţa nu avea de unde să ştie dacă tornada venea sau pleca.
46
",._" = n .. ~. _ ;;::::.
Maria a rămas În dulap. A Încetat să mai asculte ce se
Întâmpla. Acolo nu s-a gândit la prea multe lucruri. Stătea doar
Într-un colţ al dulapului, cu uşa Închisă. Nu putea nici vedea,
nici auzi şi abia dacă putea gândi. Prietenii ei s-au Îngrijorat
foarte mult. Maria nu mai ieşea din casă la joacă. Totuşi, după
un timp, s-au gândit că poate fetiţa se mutase din casa aceea.
Dar nu era aşa. Maria era Încă În dulap. A rămas acolo mult
timp. Fetiţa creştea tot mai mult.
Într-una din zile, cineva de la şcoala unde Învăţa fetiţa a
bătut la uşa ei. Ei auziseră că o fetiţă locuia dincolo de acele
uşi. Dar Maria era În dulap şi nu a putut auzi bătăile În uşă.
Era mult prea departe de ea. Cei din conducerea şcolii au
căutat apoi numărul de telefon al fetei. Au format numărul iar
aparatul a sunat şi... a sunat. Maria a auzit telefonul şi s-a
hotărât să răspundă. A deschis uşa dulapului şi a ascultat cu
atenţie. A găsit aparatul după ce a deschis multe uşi.
- Bună, a spus fetiţa.
Iar Învăţătoarea de la şcoală i-a răspuns.
- Este timpul să mergi la şcoală! Este timpul să Înveţi!
Este timpul să creşti şi să cunoşti lumea care te Înconjoară!
Aşadar, trebuie să ieşi din casă şi să vii la şcoală!
Dar Maria stătuse prea mult timp În dulap. Nu mai ştia
cum să iasă din casă. I-a spus Învăţătoarei, iar aceasta i-a
răspuns:
- Este important să intri În fiecare cameră a casei. În felul
acesta le poţi vizita, folosi, şi, mai ales, poţi permite luminii
soarelui, de care ai atât de multă nevoie, să pătrundă În toată
casa.
Maria a Început să deschidă fiecare uşă În parte. Multe
dintre uşi aveau Încuietori aparte. Uneori fetiţa era nevoită să
asculte sunetele scoase de o anumită Încuietoare pentru a o
putea deschide. Alte uşi erau foarte grele, iar camerele pe
care le deschideau erau foarte întunecate. Maria simţea forma
uşii şi a Încuietorii, apoi o putea deschide. Alte uşi erau mai
uşor de deschis, iar fetiţa ştia cum să le deschidă dintr-o
simplă privire. Maria a Început deschisul uşilor fără grabă.
47
 p
Apoi, treptat, pe măsură ce Înainta prin casă, a Început să
meargă din ce În ce mai repede.
Nu a trecut mult timp şi toate uşile din casă erau
descuiate. Lumina soarelui s-a reflectat În ferestre. Fetiţa a
putut vedea ce se afla În afara casei. A zărit mulţi copii care o
aşteptau să se joace Împreună şi să o conducă la şcoală.
Maria a găsit uşa din faţă a casei sale. A ieşit În fugă şi a
Întrebat copiii:
- Unde este şcoala? Sunt gata să Învăţ! Am pierdut
multe lucruri cât timp am stat În dulapul acela! Este timpul să
Învăţ! Trebuie să mă grăbesc şi să Învăţ tot ceea ce am
pierdut cât timp am fost În dulap! Atunci ceilalţi copii i-au arătat
drumul spre şcoală. Acolo Maria a recunoscut vocea
Învăţătoarei care o sunase la telefon:
- Mulţumesc că mi-aţi telefonat! Nu cred că aş fi ieşit
vreodată din dulap dacă nu aţi fi hotărât că era timpul să vin la
şcoală şi să Învăţ!
Învăţătoarea aceea şi toţi ceilalţi profesori au învăţat-o
multe lucruri. Maria a acumulat cunoştinţe de la şcoală, de la
prieteni, din jocuri, citind şi uitându-se la televizor. De
asemenea, a Învăţat şi de la alţi adulţi din viaţa ei. A reuşit să­
şi ajungă din urmă colegii la Învăţătură. Apoi s-a mutat Într-o
clasă cu elevi avansaţi.
Pe măsură ce creştea, Maria Învăţa tot mai mult despre
lumea care o înconjura. Ştia că nu îşi mai dorea să fie izolată
Într-un dulap. Ca adult, Maria a devenit meteorolog. Ea sfătuia
populaţia nu doar cum să se ferească de tornade intrând În
dulapuri, dar şi cum şi când să iasă din ele.
48
Băiatul care s-a transformat În piatră
Problemele vizate: etapa de amorţire a simţurilor şi de
retragere În sine specifică PTSD (Tulburări de Stres
Posttraumatic).
Potrivită pentru: de la vârsta de 6 ani la 16 ani.
Mesajul transmis: Poţi găsi suficientă putere În tine ca
să ieşi din această amorţeală şi să te reintegrezi în lumea din
jur!
Simbolurile şi metaforele: vraja = simptomele specifice
PTSD;
Incapacitatea de a-şi identifica darurile cu care a fost
Înzestrat = stimă de sine scăzută;
Vrăjitoarea = oricine care cauzează PTSD unui copil;
Transformarea În piatră = retragerea În sine până la
punctul În care nu mai există afect, doar refuzul de a relaţiona
(semnificativ) cu lumea Înconjurătoare.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
personajului principal; simptomele; ceea ce Îşi spune
personajul principal; constelaţia familială.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un băiat În vârstă de
12 ani. S-a retras în sine plin de furie şi acest lucru l-a făcut
prizonierul nefericirii. A fost scrisă Înainte ca eu să înţeleg
faptul că etapa retragerii În sine şi a amorţirii simţurilor
specifică PTSD poate cauza astfel de simptome. Este
important ca abuzul să fie de domeniul trecutului atunci când
este lecturată povestea, pentru că un copil nu se poate
vindeca dacă abuzul este Încă de actualitate.
49

Băiatul care s-a transformat În piatră
A fost odată ca niciodată un băiat care se născuse cu
multe daruri. Avea darul inteligenţei, al aptitudinilor artistice, al zâmbească, nici să râdă. Faţa unei statui rămâne cu o singură
frumuseţii şi al râsului înveselitor. Mama lui i-a pus numele de
Tudor. La vremea când s-a născut Tudor, în apropiere locuia o
vrăjitoare. Aceea era geloasă pe mama băiatului. De aceea,
ea a aruncat o vrajă asupra lui: el nu trebuia să ştie că era
înzestrat cu multe daruri.
Vrăjitoarea şi-a spus râzând:
- Când va creşte mare băiatul nu va şti că este înzestrat
cu toate aceste daruri! Va avea probleme de comportament la
şcoală. Nu va avea prieteni. Va fi un băiat foarte trist!
Era o vrăjitoare rea. De aceea, gândul că băiatul nu va fi
conştient de darurile pe care le avea a umplut-o de bucurie:
- Ha! Ha! Ha!
Aşa cum a prezis vrăjitoarea, Tudor a crescut fără să
ştie că avea multe daruri înnăscute. Atunci când se privea în
oglindă se vedea urât. Când era la şcoală nu lucra nimic iar . l-a vrăjit pe Tudor. O vecină a auzit-o şi a înfruntat-o:
învăţătoarea nu ştia ce era cu el. Îşi folosea darul desenatului
numai pentru a mâzgăli acelaşi lucru iar şi iar. Tudor nu îşi
putea folosi zâmbetul sau râsul înveselitor deoarece, la urma
urmelor, el nu era înzestrat cu nimic. Băiatul a înaintat în
vârstă şi s-a înălţat. Curând a devenit la fel de înalt ca şi
mama lui. Totuşi, încă nu ştia ce daruri deţinea. Tudor trebuia
să meargă la şcoală, la fel ca toţi ceilalţi copii. Dar, acolo el
stătea nemişcat cu orele şi nu făcea nimic. De fapt, a stat în
aceeaşi poziţie atât de multă vreme încât s-a transformat în
piatră. Băiatul nu se putea mişca şi nu putea gândi. Nu putea
vorbi, nici zâmbi. Stătea nemişcat, cu o mână pe faţă şi cu
cealaltă pe burtă. Nu putea practica nici un sport şi nici nu
avea prieteni. La urma urmelor, era de piatrâ.
Profesorii băiatului şi directorul şcolii au fost foarte
îngrijoraţi când au văzut ce se întâmpla cu el. Au chemat-o
repede pe mama lui Tudor la şcoală. Când l-a văzut, aceasta
50
"_ A
p
a început să plângă pentru că nu ştia cum să îl ajute. Au
chemat o ambulanţă care l-a dus la spital. În timp ce era
transportat la ambulanţă, toţi au observat că faţa băiatului era
şi ea de piatră, la fel ca şi corpul. Statuile din piatră nu pot să
expresie împietrită pe ea.
La spital nimeni nu şi-a putut da seama cum s-a
transformat băiatul în piatră. Tudor a fost examinat de mulţi
doctori şi de studenţi la Medicină. Dar nimeni nu l-a putut
vindeca. Ei nu ştiau despre vraja aruncată asupra băiatului de
către vrăjitoarea cea rea. L-au aşezat pe un scaun. A rămas
aşa în aşteptarea cuiva care să ştie cum să îl ajute. Deşi în
exterior era din piatră, în interior băiatul încă putea gândi.
"Este ceea ce merit pentru că sunt o persoană groaznică,
urâtă şi proastă! Sunt lipsit de valoare şi de aceea nu merit să
exist!"
Când au auzit despre cele întâmplate vecinii lui Tudor s-
au îngrijorat. Mulţi dintre ei au trimis mâncare şi flori mamei
băiatului. Dar vrăjitoarea râdea şi vorbea singură despre cum
- la-ţi vraja înapoi! i-a cerut ea. Altfel, voi turna apă peste
tine!
Se ştie că o vrăjitoare dispare dacă este stropită cu apă.
Aşadar, ea nu a mai râs. A încercat să o ameninţe pe vecină.
Însă a întîmpinat rezistenţă:
- la vraja de pe băiat şi fă asta chiar acum! i-a strigat
vrăjitoarei.
- Bine... a spus vrăjitoarea cea bătrână şi rea. Voi
îndepărta vraja dar tu trebuie să mă ajuţi. Trebuie să îi pui
aceste picături în ochi!
Spunând acelea, vrăjitoarea i-a dat vecinei o sticluţă.
Apoi vecina a dus picăturile pentru ochi la spital. Tudor
era tot acolo, arătând ca o statuie din piatră. Vecina a luat o
oglindă şi a aşezat-o în faţa băiatului. I-a pus câteva picături în
fiecare ochi. Curând Tudor s-a putut vedea cu alţi ochi. Şi-a
recâştigat darurile cu care fusese înzestrat la naştere şi care i-
51
 f

au fost furate. La Început şi-a putut mişca ochii. Apoi şi-a putut Furtuna
Întinde mâna. Vroia să o îmbrăţişeze pe acea vecină care i-a
adus picăturile speciale. Nu a trecut mult timp şi Tudor putea Problemele vizate: experienţele traumatizante;
râde şi vorbi. Discuta cu toate fetele de pe holul spitalului. renunţarea la speranţă În astfel de cazuri.
Curând s-a putut Întoarce la şcoală.
- Cât timp am fost împietrit din cauza vrăjii nu am fost Potrivită pentru: de la vârsta de 9 ani până la vârsta
conştient de darurile cu care eram Înzestrat! Tudor i-a spus. adultă.
vecinei.
- Aşa este, a răspuns aceea. Dar acum le cunoşti! Mesajul transmis: Viaţa este plină de experienţe
traumatizante! Tţi poţi reveni În urma unei astfel de experienţe,
Îţi poţi recâştiga optimismul şi te poţi vindeca!

Simbolurile şi metaforele: copacul = o persoană;

Furtunile = orice traumă;
Pădurarul = orice persoană căreia îi pasă Îndeajuns
Încât să dea o mână de ajutor În procesul de vindecare;
Câteva crengi au fost rupte şi nu mai puteau fi salvate =
trauma cauzează multe schimbări şi unele pierderi sunt
permanente.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul

pădurarului.

Notă: Aceasta este Încă o poveste concepută pentru

victimele şi salvatorii din timpul dezastrului provocat de
bombardamentul de la Oklahoma, Statele Unite ale Americii.

52 53

d

Furtuna
A fost odată ca niciodată, undeva departe de oraşele
cele mari, o pădure plină de copaci de multe soiuri. Erau
copaci mari, cu trunchiuri lungi şi copaci mici, cu trunghiuri i
scurte. Unii străjuiau acolo de mulţi ani, pe când alţii abia i
răsăriseră. Între toţi acei copaci, un stejar falnic se înălţa pe i
deal. Părea să vegheze peste toţi ceilalţi. Datorită:
dimensiunilor pe care le avea, mulţi au crezut că el era cel mai ,
bătrân copac al pădurii. Guvernul a decis să includă astfel de l
copaci în arealul unei păduri naţionale. Însemna că erau:
protejaţi împotriva tăietorilor de lemne şi a dezvoltatorilor.
Veneau mulţi vizitatori să admire copacii. Fugeau de .
oraşele aglomerate şi îşi petreceau acolo vacanţa cu familia.
Uneori cam pau sau organizau picnicuri. Mulţi se aşezau în
linişte sub copaci şi îi contemplau pe cei maiestuoşi.
Titulatura de "Parc naţional" protejează pădurea de a fi
doborâtă pentru cherestea, dar nu şi împotriva forţelor naturii.
Într-o zi mohorâtă o furtună înfricoşătoare s-a abătut asupra i
pădurii. A fost însoţită de vânturi nimicitoare. Grindina avea
dimensiunea unei mingi de golf. Vântul a suflat cu putere şi a i
produs multe stricăciuni. Frunzele şi crengile multor copaci au
avut de suferit. Vârfurile unora mai înalţi s-au îndoit.
Deoarece stejarul crescuse cu mult deasupra celorlalţi !
copaci, a fost expus printre primii furiei distructive a furtunii. [
Vântul şi grindina l-au desfrunzit, i-au rupt crengile şi cea mai 1
mare parte a scoarţei.
Furtuna a trecut, mutându-se în altă parte. Soarele s-a !
întors, aducând cu el şi vizitatorii de altădată. Ei au privit uimiţi ţ
şi trişti copacii distruşi. Copiii au pus întrebări:
- De ce există furtunile?
- Cât de tare a trebuit să bată vântul ca să rănească :
copacul în felul acesta?
- Vor mai creşte la loc copacii?
- Copacul acesta va muri?
- De ce stejarul nu mai are toate crengile, pe când alţi
54
d
p
copaci nu au păţit nimic?
Multe dintre aceste întrebări au rămas fără răspuns.
Vizitatorii au întrebat un pădurar dacă puteau cumva ajuta la
refacerea pădurii. Pădurarul îşi petrecuse toată viaţa lucrând
cu copacii. Tatăl lui fusese şi el pădurar. Ştia că o furtună îi
poate distruge pe unii, pe când pe alţii îi poate face mai
puternici şi mai dornici să supravieţuiască. Mai mult, adesea
nu furtuna era aceea care decidea dacă un copac îşi revenea
şi creştea viguros. Din experienţă pădurarul a învăţat că însăşi
grija cu care era înconjurat copacul rănit de furtună şi forţa lui
interioară îi determinau adesea viitorul.
. Stejarul cel falnic de pe vârful dealului a fost mereu
preferatul pădurarului. Avea un trunchi imens şi ramuri care
formau o coroană superbă. Stejarul trecuse prin multe ierni şi
ţinuse piept multor furtuni. Pădurarul ştia asta. Artiştii îl găseau
potrivit pentru schiţele lor. Pe când privea stejarul distrus de
furtună pădurarul a tras cu urechea la ceea ce spuneau
vizitatorii:
- Copacul acesta nu îşi va reveni niciodată!
! Numai că pădurarul nu privea lumea cu atâta pesimism.
Nu însemna că nu îşi dădea seama de cât de tare fusese
i distrus stejarul. Dar, ştia că era nevoie de o grijă deosebită
i care să ajute copacul să îşi revină şi să se dezvolte. Iar el era
dispus să îi ofere toată grija de care avea nevoie. Pentru
început, a tăiat crengile care nu mai puteau fi recuperate. Ştia
că stejarul va creşte crengi noi care le vor înlocui pe celelalte.
t Pentru că era atât de mare, curăţatul de uscături a ţinut
aproape întreaga zi. Apoi a uns rănile copacului cu o alifie
specială. A folosit-o şi pentru găurile mai mari apărute în
i. trunchi, pentru a împiedica insectele să-I colonizeze. A
înconjurat trunchiul cu bandaje şi cu multă dragoste, acoperind
fiecare părticică de lemn care a fost expusă furiei naturii.
Copacii erau prietenii pădurarului. De aceea a început să
vorbească cu stejarul, încurajându-I să se vindece:
- Vei reuşi! l-a încurajat el, de parcă l-ar fi putut auzi. De
fapt, te vei înălţa şi mai falnic decât înainte!
55
 T
~

·•
"
-
l-a reamintit stejarului că scoarţa care se regenerează Casetofonul
pe un trunchi distrus devine şi mai durabilă decât cea
originală.
Se prea poate ca încrederea pădurarului în puterea de
vindecare a copacului să fi fost cumva transmisă şi aceluia.
Optimist, stejarul a început să se vindece. Frunzele au răsărit,
iar crengile au început să crească. O vreme părea că acel
I Problemele vizate: probleme legate de: capacitatea de
concentrare, memorie şi îndeplinirea îndatoririlor şcolare,
specifice persoanelor care suferă de PTSD cronic; sunt vizate
şi victimele abuzului asupra copiilor (Browne, et. al., 1986;
Friedrich, et. al., 1987),
copac îşi folosea toate resursele ca să înlocuiească tot ce
fusese pierdut. Apoi şi-a adunat forţele ca să se dezvolte. La Potrivită pentru: de la vârsta de 6 ani.
final a rezultat un stejar falnic, mai frumos decât fusese înainte
de furtună. Mesajul transmis: Poţi găsi o cale prin care să îţi
În vara următoare vizitatorii s-au întors să admire copacii vindeci mintea şi să îi permiţi creierului să funcţioneze normal!
din parc. Cei mai mulţi dintre ei nu ştiau nimic despre furtuna
nimicitoare. Însă pădurarul şi stejarul şi-au amintit. Pădurarul a Simbolurile şi metaforele: casetofonu = mintea,
folosit experienţa ca să înţeleagă modul în care copacii se memoria;
vindecau şi creşteau după ce experimentau o traumă. Stejarul, Redare de scurtă durată a melodiei = pierderea
pe de altă parte, a învăţat că scoarţa care creşte peste zonele memoriei; incapacitatea de a folosi funcţia creierului;
rănite ale trunchiului poate fi mai durabilă decât aceea care a Electricianul = înţelepciunea subconştientului.
fost smulsă. Amândoi au învăţat că furtunile pot fi
devastatoare, iar a învăţa cum să te vindeci după astfel de Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
experienţe traumatizante devine o parte importantă a vieţii. personajului principal; sexul electricianului.

Notă: Mulţi copii nu îşi pot îndeplini corect îndatoririle

şcolare din cauza unor traume nediagnosticate, De vreme ce
adulţii care au experimentat o traumă prezintă adesea
probleme legate de citit, scris, de rezolvarea unor operaţiuni
matematice şi de memorie, un copil care încă nu a dezvoltat
astfel de abilităţi va prezenta mult mai multe dificultăţi. Este
important să se caute traume în trecutul copilului care prezintă
la şcoală probleme legate de învăţare sau de comportament.

56 57

...._ .. ~w,~.".~=---~~~~ ...=....,="=.•,..=

..... =_...=,'_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _M__"=.U_
.. u~.~~---- ...- - . - - -..
 Casetofonul
A fost odată ca niciodată un băiat pe care ÎI chema Cristi.
EI şi-a adunat toate economiile pentru a-şi cumpăra un
casetofon. Cristi iubea muzica. Prietenii şi rudele i-au dăruit
multe casete. Băiatul nu avea serviciu, de aceea nu şi-a
permis un casetofon nou. A decis să cumpere unul uzat, de la
un amanet. După ce a adunat suma necesară Cristi şi-a
achiziţionat exact casetofonul de care avea atât de mare
nevoie. Nu a putut aştepta până să ajungă acasă şi a pus o
casetă.
Era o casetă cu melodiile lui preferate. Dar nu putea
distinge decât frânturi din ele. "Ce se Întâmplă aici? s-a
Întrebat băiatul. Poate că nu este bună caseta!. .. " Aşadar, a
Încercat următoarea casetă. Din nou, numai părţi din melodie
puteau fi auzite. Casetofonul ignora cea mai mare parte a
cântecului şi reda foarte puţin, numai din când În când. "Ce
este În neregulă cu acest casetofon?" voia Cristi să afle.
Ca să se asigure, a dus casetofonul la un prieten. A pus
casetele la casetofonul prietenului, iar acelea au redat perfect
melodiile. Cristi s-a Înfuriat. Ştia că magazinul de la care a
achiziţionat aparatul nu practica o politică de returnare a
banilor. Aşadar, a rămas cu un casetofon care nu mergea. "Ce
este În neregulă cu el?!" a strigat băiatul. A scuturat aparatul,
dar degeaba. Nu a folosit la nimic. Continua să sară peste cea
mai mare parte a melodiei. De fapt, cu cât se enerva mai tare
băiatul, cu atât mai prost erau redate cântecele. Când l-a lovit
aparatul a tăcut, deşi banda rula În interior. Cristi a decis că
trebuia făcut ceva. Nu avea nici un sens să păstreze un
casetofon stricat, iar el nu ştia cum să ÎI repare. Dar şi-a
amintit de un bărbat din vecinătate care se pricepea la
electronică. Acela se pricepea să repare tot felul de lucruri,
făcându-le să meargă ca noi. Băiatul şi-a dus casetofonul la
electronistul acela.
- Mă poţi ajuta? l-a Întrebat.
Apoi a povestit ce păţea atunci când Încerca să asculte o
58
,- .."....._,' ...-.. '", . ====- •
-
melodie.
- Este o problemă comună, a fost răspunsul. Am văzut
astfel de cazuri la casetofoanele care au fost scăpate sau
izbite. Uneori cauza este frigul În care au fost lăsate sau faptul
că nimeni nu le-a avut În proprietate şi nu au fost Îngrijite ...
Apoi electricianul a desfăcut aparatul şi i-a arătat lui
Cristi problema.
- Acest casetofon a fost tratat atât de rău Încât
componentele mici care ating caseta şi care citesc melodia au
fost scoase de la locul lor şi s-au stricat. ÎI pot repara, dar apoi
va trebui să ai foarte mare grijă de el!
- Promit! Promit! a afirmat băiatul.
Aşadar, electronistul a aşezat la loc componentele. S-a
asigurat că le-a reparat corect, ca să poată contribui la
redarea unei muzici frumoase. Apoi a asamblat aparatul la loc
şi i l-a Înmânat lui Cristi.
- Haide să Încercăm o casetă! a spus Cristi.
A introdus caseta În aparat şi a putut auzi toată melodia.
- E de-a dreptul minunat! s-a bucurat el. Mulţumesc!
Mulţumesc foarte mult!
A ascultat melodii până când a ajuns acasă. A ascultat
melodii vesele, triste, de dans, rock şi rap.
Pe când le asculta, Îi vorbea casetofonului astfel:
- Vei cânta mereu pentru mine. Nu vei mai avea
intermitenţe, pentru că voi avea mare grijă de tine! Muzica te
face să te simţi fericit şi te poate Învăţa multe lucruri! Dacă ai fi
continuat să cânţi prost, ai fi sfârşit la gunoi sau la vreun om al
străzii care nu aude prea bine.
Casetofonul, deşi un obiect, părea să asculte spusele lui
Cristi. Parcă ÎI Înţelegea. Băiatul ştia să aibă grijă de un
casetofon. De aceea aparatul mergea bine şi reda cu
exactitate melodiile. Cu fiecare zi care trecea, băiatului i se
părea că aparatul mergea tot mai bine. Într-o zi Cristi a primit
În vizită un prieten care avea la el un casetofon.
- Casetofonul acesta sare peste multe pasaje din
59
 melodie ... a spus prietenul.
T,
-
Câinele şi uraganul
- Ştiu eu ce este În neregulă cu el, i-a spus Cristi. Şi
casetofonul meu obişnuia să sară pasaje din melodie, dar Problemele vizate: frica şi retragerea În sine cauzate de
acum nu mai am probleme. experimentarea unei traume (van der Kolk, 1995).
Casetofonul părea să zâmbească În timp ce Cristi Îi
explica prietenului său cum să Îşi repare aparatul stricat. Potrivită pentru: 5-12 ani.

Mesajul transmis: Eşti În siguranţă şi te poţi elibera de

teamă!

Simbolurile şi metaforele: uraganul = orice experienţă

traumatizantă din trecut.
Peştera = retragerea În sine, amorţirea simţurilor,
depresia;
a astupa intrarea În peşteră = a găsi o cale de a evita
retragerea În sine;
Nu ştia de venirea uraganului = traumă neaşteptată sau
inocenţa copilului care nu Înţelege abuzurile sexuale.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul

personajului principal; simptomele prezentate, cauzate de
teama de uragan.

Notă: Povestea a fost scrisă pentru un băiat de 6 ani. O

rudă a intrat În baie În timp ce băiatul se spăla şi a abuzat
sexual de el. Copilul s-a retras În sine şi nu a putut vorbi
despre Întâmplare. Avea probleme şi la şcoală. Povestea
poate fi Întrebuinţată pentru orice tip de traumă În care
retragerea În sine a copilului devine o reală problemă.

60 61

,.=
..._ _ _==__ . ......
.".",...~~.~~~_ ~. _==
....._ _..z_u_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
• _•..= . ~~----- .....- .. - .
 ....,..--
,
I

I
I
Câinele şi uraganul
A fost odată ca niciodată un câine miţos şi plin de
energie pe nume Mugur. Trăia lângă ocean şi Îi plăcea foarte
mult să alerge pe plajă. Sărea În valuri şi alerga după crabi.
Era plin de veselie şi şi-a făcut o mulţime de prieteni. S-a
Împrietenit cu toţi câinii, chiar şi cu pisicile care trăiau În zonă.
Într-o zi un uragan a răscolit plaja. Mugur nu a ştiut de
venirea lui. Câinii nu ascultă previziunile meteorologice şi nici
nu citesc ziarele. La Început, când valurile mari au lovit plaja,
câinele a alergat spre ele. Dar valurile au continuat să
crească, iar vântul a Început să sufle din ce În ce mai tare.
Mugur s-a speriat. Uraganul era prea puternic pentru el.
Aşadar, a făcut singurul lucru l-a care s-a putut gândi atunci: a
căutat o ascunzătoare. Mugur ştia o peşteră care se afunda
adânc În pământ. Dar nu fusese niciodată În ea, pentru că era
prea Întunecată şi ÎI Înspăimânta. Totuşi, a concluzionat că
peştera nu era tot atât de Înfricoşătoare ca şi vântul sau ca
tăria uragan ului. Aşadar, Mugur s-a aventurat adânc În
peşteră, ca să se apere de forţa uragan ului.
Vântul a continuat să sufle cu putere. Casele au fost
culcate la pământ, iar străzile au fost inundate. Totul a părut o
veşnicie pentru Mugur. Dar, În realitate, furia uraganului a
durat mult mai puţin. Curând s-a ivit soarele. Prietenii câinelui
ÎI căutau. L-au descoperit ascuns În peşteră şi i-au strigat să
iasă la lumină. Dar Mugur nu a vrut să iasă. Era Înspăimântat.
Câinii şi pisicile au Încercat să ÎI determine să iasă la
joacă pe plajă. Într-un târziu, Mugur a ieşit puţin. Dar s-a
speriat repede şi s-a retras din nou În peşteră. Şi-a petrecut
acolo restul zilei. Nu mai alerga după valuri şi după crabi.
- Ce este În neregulă cu tine? l-a Întrebat un câine de
care ÎI lega o prietenie frumoasă. Nu numai că nu te mai joci,
dar nie: nu mai înveţi. Ce ţi-a făcut uraganul? De ce eşti atât
de speriat? Mugur a dat din cap, fără să răspundă. Nu ştia
prea bine de ce uraganul i-a afectat, sau ce i s-a întâmplat.
Ştia doar că nu se simţea prea bine în interior şi că vroia să
-
fugă Înapoi În peşteră. Într-una din zile, prietenul lui Mugur s-a
aşezat În faţa peşterii.A blocat intrarea, ca Mugur să nu se
mai poată ascunde acolo.
- Mugur, a spus el, dacă vei continua să fugi În peşteră,
nu vei mai putea face toate acele lucruri pe care obişnuiai să
le faci Înainte de venirea uraganului! Te ascunzi În loc să
Înveţi! Te voi ajuta. Haide să acoperim intrarea În peşteră ca
să nu mai poţi alerga niciodată Înăuntru!
Mugur nu era prea sigur că aceea era şi dorinţa lui. ÎI
Înspăimânta ideea de a nu mai avea o peşteră În care să se
ascundă. Dar a recunoscut că prietenul lui avea dreptate. Nu
ar trebui să stea tot timpul ascuns În peşteră! Au venit toţi
prietenii să îl ajute. Au săpat cu labele până când au acoperit
intrarea În Întregime. Mugur trebuia să găsească altă
modalitate de a scăpa de frică.
În perioada următoare, câinele a avut multe vise care I-
au ajutat să se elibereze de teamă. Se juca din nou, Învăţa şi
era plin de voie bună. Curând a Început iarăşi să alerge după
valuri, crabi şi fluturi. A învăţat multe lucruri noi de la prieteni.
S-a împrietenit cu alţi câini şi cu alte pisici care tocmai se
mutaseră pe plajă. Mugur a Învăţat ceva foarte important de la
peşteră şi de la prieteni: nu este nevoie să te ascunzi de un
uragan care a trecut deja!

32 63

a c.;i .....

Cuptorul cel mare
Problemele vizate: furia şi iritarea explozive, specifice
acelor persoane care experimentează ambele forme ale
PTSD: acută şi cronică (Marcey, 1995).
Potrivită pentru: de la vârsta de 6 ani.
Mesajul transmis: Poţi găsi un mijloc prin care să Îţi
opreşti hiperstimularea de la nivelul creierului şi să Îţi reduci
furia până ajunge la un nivel normal. Problema pe care o ai În
legătură cu furia este din cauza experienţei traumatizante.
Simboluri şi metafore: casa = persoana;
Fulgerul şi furtunile = orice traumă;
S-a modificat sistemul de comandă al cuptorului =
hormonii de stres au modificat funcţionarea creierului;
Repararea comenzilor = găsirea unui mijloc de reglare a
creierului.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: modul În
care furia este exprimată.
Notă: Multe persoane' care au experimentat o traumă
descoperă faptul că simptomele includ iritabilitate şi furie,
aceasta din urmă trecând instant de la inexistenţă la supărare
cumplită. Am descoperit faptul că astfel de simptome sunt
reduse mulţumită unui tratament bazat pe tehnici care vizează
emisfera dreaptă a creierului (Disensibilizare şi Reprocesare
Eyemovement; Procesare Multisenzorială a Traumei); partea
creierului În care imaginea formată indică o extra stimulare În
timpul PTSD (van der Kolk, 1995).
64
,",$
-
Cuptorul cel mare
A fost odată Într-o pădure o casă. Era o casă foarte
specială. Avea pereţi groşi, un acoperiş robust şi multe
ferestre. Interiorul era mobilat cu dragoste şi grijă. În
concluzie, era o casă plină de farmec. Dar, Într-una din zile, s-
a pornit furtuna. Fulgerul a lovit acoperişul cu forţă şi a făcut o
gaură. Prin ea a fost lovit cuptorul.
Înainte casa avea exact temperatura necesară pentru a
putea fi considerată confortabilă. Fulgerul a dereglat
comenzile de control ale cuptorului. De aceea, casa era mai
tot timpul supraÎncălzită. După ce a trecut furtuna, În subsol, În
pod şi Îndeosebi În zona de living era foarte cald. Casa emana
căldură şi ardea tot ceea ce o Înconjura. Curând nu mai avea
să rămână nimic. Goliciunea şi singurătatea domneau
Împrejur. Nimeni nu mai vizita casa. Plantele nu mai creşteau
pe lângă ea. Cuptorul era ars şi el. Interiorul Îi era Întunecat şi
carbonizat. Era evident că nimeni nu ar fi putut considera casa
aceea confortabilă.
Într-o zi o familie care se plimba prin pădure a dat peste
casa aceea supraÎncălzită. Ei au observat că apropiindu-se din
ce În ce mai mult de casă, aerul devenea tot mai fierbine. Au
remarcat plantele arse dimprejur, iar locuinţa era abandonată
de animale şi de oameni.
- De ce este casa aceasta aici În pădure? a Întrebat unul
dintre copii.
- De ce totul este ars În jurul ei? s-a Întrebat mama.
Tatăl a decis să afle adevărul. Pentru că era un mecanic
foarte bun, el a descoperit repede cauza problemei.
- Cuptorul din casă arde cu prea mare putere, a spus el.
Termostatul s-a blocat iar cuptorul nu se poate răci.
Continuând să îl analizeze, bărbatul a observat gaura
provocată de fulger:
Un fulger a provocat paguba! Cuptorul este
supraÎncălzit şi arde tot, distrugând totul În jur, şi-a informat el
familia.
65
 -
Mingea roşie cea furioasă
Atunci el a oprit cuptorul. A descoperit o metodă prin
care a reparat sistemul de control. Cuptorul se putea regla din Problemele vizate: exprimarea emoţiilor, prin discuţii
nou singur. Căldura pe care a început să o emane era numai care să le vizeze în mod direct, nu indirect prin atitudini
atât cât trebuia. Era din nou o casă confortabilă şi primitoare. comportamentale.
Când reparaţiile au fost gata, familia au apreciat casa ca
fiind foarte frumoasă si primitoare. Au început să o cureţe. Au Potrivită pentru: pentru vârste cuprinse între 3 şi 6 ani.
decorat interiorul şi au re plantat copaci şi flori în exterior. Nu
după multă vreme a crescut iarba verde, iar curtea era vie din Mesajul transmis: Dacă discuţi despre lucrurile care te
nou. Acoperişul a fost invadat de păsărele. Animalele şi-au frământă, atunci sentimentele de furie vor dispărea!
făcut apariţia, încântate de ceea ce vedeau. Casa era fericită
deoarece familia aceea a descoperit motivul pentru care Simbolurile: mingea roşie = sentimentul de furie, de
cuptorul dogorea atât de tare. Şi-a dat seama de faptul că un tristeţe
sau de respingere;
lucru stricat nu este neapărat şi unul pierdut pentru totdeauna, Doamna magică = terapeutul sau învăţătoarea;
pentru că el poate fi reparaI. Pe gură afară = discuţia despre sentimente.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul

personajului principal; comportamentul manifestat de copil
atunci când este furios; evenimentele care au cauzat furia;
persoana care îl determină pe copil să îşi exprime
sentimentele.

Notă: Povestea a fost scrisă pentru un copil de 4 ani

care prezenta dificultăţi în a vorbi la şedinţele de terapie. Este
simplă şi potrivită pentru copiii mici care trebuie să înveţe să
îşi exprime sentimentele. Este important să nu li se promită
copiilor că părinţii lor îşi vor schimba atitudinea numai pentru
că copilul îşi manifestă dezaprobarea.

66 67
 -
Mingea roşie cea furioasă jucăriile şinu mai lovea pisica. Folosea creioanele ca să scrie
pe hârtie, nu pe perete. Râdea Împreună cu familia lui şi intra
A fost odată ca niciodată un băiat pe care îl chema În bucluc foarte rar.
Marius. EI avea o familie şi se juca toată ziua. La un moment După aceea, de câte ori Marius simţea că o minge roşie
dat s-au Întâmplat nişte lucruri În famile. Marius a Început să se forma În burtica lui, discuta cu cineva despre ea. În acel fel
se simtă foarte ciudat. Atunci când se simţea aşa, o minge orice minge roşie supărată care se forma În burtica lui
roşie mare şi furioasă cu ţepi ascuţiţi apărea În interiorul lui. dispărea. Când părinţii l-au Întrebat ce cadou Îşi doreşte de
Mingea Îi rănea burtica. Atunci când mingea era În burtică, ziua lui de naştere, Marius a răspuns că vrea o minge roşie. EI
Marius făcea lucruri fără voia lui. Atunci lovea pisica şi arunca voia să Îşi amintească că mingile roşii sunt ca să te joci cu ele
cu lucruri prin cameră. Îşi strica jucăriile şi scria pe pereţi. şi să le arunci. Ele nu au ce căuta În burtica ta!
Când făcea acele lucruri băiatul intra În bucluc. Familia lui se
supăra pe el. Şi el era supărat pe el. Dar nu ştia ce să facă.
Mingea aceea mare, roşie şi dureroasă era Încă În interiorul
lui. Uneori mingea îl ardea şi atunci Marius era trist.
Într-o zi el şi-a spus:
- Nu mai vreau să am mingea roşie În mine! M-am
săturat de ea! De aceea Marius s-a dus la o doamnă specială
ca să discute cu ea. Doamna ştia cum să ÎI ajute să scape de
minge. Marius i-a spus:
- Mă vei scăpa de mingea aceasta roşie şi furioasă din
mine, doamnă magică?
- Eu te pot ajuta, Marius, dar trebuie să vorbeşti cu mine
şi să Îmi spui ce te necăjeşte. Mingea va ieşi din tine odată cu
cuvintele tale, În timp ce tu' vorbeşti despre lucruri care te fac
să te simţi ciudat În interior.
- Bine, a spus Marius. Eu am crezut că dacă vorbesc
despre sentimentul meu ciudat va fi mai rău. Dar, Îţi voi spune
despre el şi voi vedea dacă asta mă ajută.
Marius a Început să vorbească despre toate lucrurile
care l-au necăjit. Doamna magică
l-a ajutat să găsească idei prin care să alunge
sentimentele ciudate. Când s-a Întors acasă el a Încercat
acele idei. Curând Marius a ajuns să vorbească mai mult. A
povestit familiei lui despre sentimentele ciudate. Apoi le-a
vorbit despre alte lucruri care ÎI necăjeau. Într-o zi, Marius a
observat mirat că mingea cea roşie nu mai era. Nu mai strica

68 69

!!JS2:!i!i:::•..• -
 r
I
I -
Maşina cea incredibilă
Problemele vizate: o traumă neprevăzută.
Potrivită pentru: de la vârsta de 6 ani.
Mesajul transmis: Poţi găsi o cale prin care să te
vindeci În urma traumei suferite şi să Îţi reconstruieşti visurile!
Poţi găsi o cale de a fi optimist, chiar dacă viaţa nu este
corectă; de fapt, ea nici nu a fost vreodată aşa.
Simbolurile şi metaforele: maşina = orice vis;
Vandalii = orice traumă, mai ales cele cauzate intenţionat
de oameni.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
personajului principal; caracteristicile maşinii.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru victimele dezastrului
provocat de bombardamentul din Oklahoma City, Statele Unite
ale Americii, 1995. A fost folosită şi În cazul familiilor şi copiilor
salvatorilor. Povestea a fost Înregistrată audio, Împreună cu
multe altele, şi oferită celor care au fost afectaţi de dezastru.
Mulţi salvatori au continuat· să prezinte simptome ale PTSD
după multe luni de la dezastru. Din experienţa mea de lucru cu
aceşti oameni, amintirea copiilor cauza cele mai teribile viziuni
retrospective.
70
Maşina cea incredibilă
A fost odată ca niciodată
un băiat care dintotdeauna şi-a
dorit să construiască o maşină magnifică. S-a jucat cu
maşinuţele când era mic, iar când a crescut şi-a petrecut t<:,t
timpul liber observând maşinile şi Învăţând despre ele. Ii
plăceau mărcile Porsche, Mazda şi Corvetle. Admira maşinile
precum Ferrari, Mustang şi Mirata. Căuta cu atenţie diferenţele
În materie de caroserie şi motor. Întreba pe orişicine avea timp
să îl asculte despre motoare. În fiecare zi Îşi spunea acelaşi
lucru: "Îmi voi construi o maşină care va fi numai şi numai a
mea! Ea va Însuma calităţile tuturor maşinilor pe care le
admir!"
Iar noaptea când dormea, el Îşi visa maşina. Pe
parcursul vieţii a adăugat părţi şi detalii visului, astfel Încât,
adult fiind, avea o imagine clară despre cum voia să fie
maşina lui perfectă. Ştia cu exactitate cum va arăta şi Îşi putea
imagina cum ar conduce-o. Putea să Îi simtă forţa motorului
când indicatorul sărea de la zero la şaizeci de mile pe oră.
Simţea schimbătorul de viteze şi Îmbrăţişa cu ochii minţii
drumul plin de cotituri. Putea mirosi până şi pielea cu care
erau Învelite scaunele. Nu exista nici un dubiu În mintea lui că
Îşi va construi maşina visurilor.
Băiatul şi-a dat seama că pentru a-şi atinge ţelul avea
nevoie nu numai de noroc sau de magie. De aceea, a
frecventat şcoli unde a Învăţat cum să repare un motor şi cum
să proiecteze o maşină. A absolvit şi s-a angajat. Timpul liber şi
toţi banii câştigaţi i-a consacrat construirii maşinii sale
splendide. A Închiriat un garaj şi a Început să stea acolo ore În
şir meşterind la maşină. Deoarece era o Iim uzină complicată, i-
au trebuit luni de zile ca să o desăvârşească. S-a asigurat că
motorul mergea În cel mai eficient mod cu putinţă. Caroseria
era foarte atractivă, diferită de a oricărei alte maşini. A vopsit-o
cu roşu aprins, dându-i strălucire. În sfârşit, a venit şi ziua În
care maşina era identică cu aceea din visurile lui. Era timpul să
o arate lumii Întregi! Chiar şi placa cu numărul de circulaţie avea
71
 --r-
I
inscripţionat: VISUL MEU. Auzea motorul torcând atunci când
făcea opriri la semafoare. Maşina a fost condusă pe multe străzi
iar oamenii s-au oprit ca să o admire. Nu avea pereche. Vestea
despre maşina bărbatului s-a răspândit repede. Reprezentanţii
celor mai importante fabrici de maşini au venit să o vadă. Toţi
au recunoscut talentul bărbatului. I-au oferit slujbe în care să
deseneze prototipuri pentru companiile lor.
Totuşi, nu toată lumea din oraş admira maşina. Niste
adolescenţi furioşi erau invidiosi că nu deţineau ei maşi~a.
Tinerii ar fi vrut să o fi construit ei. În loc să facă cunoştinţă cu
proprietarul şi să Înveţe de la el, ei au făcut rost de următoarea
informaţie: noaptea maşina rămânea nesupravegheată în
garaj. Au hotărât să îşi verse furia pe maşină. De aceea, au
intrat prin efracţie şi au lovit-o cu ciocanele şi cu bâtele. Dar,
nu s-au mulţumit numai cu caroseria. Au rupt tapiseria
scaunelor cu cuţitele şi au turnat sirop în motor. Apoi, mulţumiţi
că au avariat-o fără putinţă de a mai fi reparată vreodată, au
plecat râzând.
A doua zi de dimineaţă, când proprietarul maşinii a intrat
în garaj, s-a oprit şocat la vederea visului său distrus. Când şi­
a mai revenit din şoc, tristeţea şi îndurerarea i-au invadat
sufletul. Maşina visurilor lui era un dezastru! "De ce? s-a
întrebat el. De ce ar vrea cineva să îmi distrugă maşina? E
maşina pentru care mi-am 'petrecut toată viaţa desenând şi
construind!?"
Mâhnirea şi furia l-au copleşit. Visul i-a fost spulberat.
Energia şi viziunea pe care le folosise pentru a-şi construi
maşina nu mai erau. Nu mai visa la maşini. În schimb, se
gândea cum să îi prindă pe cei care i-au vandalizat maşina.
Nu după multă vreme a început să lipsească de la serviciu.
"Ei bine, asta este!. .. a murmurat într-o noapte. Mi-am
petrecut toată viaţa visând la maşina aceasta, iar acum visul
meu este mort!"
În fiecare seară adormea trist. Somnul îi era tulburat de
coşmaruri. Se făcea că el îşi conducea maşina prin foc,
uragane şi inundaţii. Bineînţeles că maşina ajungea avariată în
72
-
urma bătăliilor purtate în vis, dar, la finalul visului maşina
apărea din nou nouă iar el se trezea.
A trebuit să treacă un timp până când bărbatul a putut
descifra mesajul coşmarurilor. "Mă descurc eu! şi-a spus ferm.
Visul meu este mort numai dacă îi permit eu să fie mort! Dacă
renunţ, atunci vandalii ies învingători! Furia lor nu îmi va
distruge visul!" Apoi a căutat acea parte din interiorul lui care îl
motivase în trecut ca să îşi urmeze visul. A folosit forţa aceea
ca să se auto motiveze din nou.
Pentru început bărbatul a luat legătura cu compania de
asigurări pentru a fi despăgubit. Apoi, când a avut banii, a
început să construiască o maşină chiar mai bună decât
cealaltă. A folosit piele pentru scaune. Datorită îmbunătăţirilor
recente în materie, scaunele erau şi mai confortabile şi mai
rezistente la murdărie decât înainte. A refăcut caroseria şi a
reparat complet maşina. Iar vopseau a era incredibil de
strălucitoare şi de rezistentă. A scos siropul din motor şi l-a
curăţat. A reuşit chiar să îl îmbunătăţească şi era mai bun
decât primul. Deşi a avut nevoie de multă muncă, noua
maşină era şi ea reflectarea visurilor lui.
De data aceasta, în loc să folosească maşina numai la
ocazii speciale, bărbatul o conducea în fiecare zi. Localnicii i-
au admirat creaţia. A primit multe oferte de serviciu. Iar o
revistă de specialitate a pus fotografia maşinii pe copertă.
Bărbatul era un om care învăţa din experienţele
anterioare, de aceea a dus maşina într-un garaj nou, mai
sigur. A instalat încuietori şi sisteme de alarmă pentru a ţine
cât mai departe vandalii şi hoţii. A cumpărat chiar şi un câine
de pază care să doarmă lângă maşină. Oricine ar fi vrut să îi
avarieze maşina, ar fi avut de-a face cu el.
În anii care au urmat bărbatul a construit şi mai multe
maşini. Apoi a avut şi alte visuri. A învăţat că este important să
nu îţi abandonezi visurile, chiar dacă viaţa încearcă să ţi le
răpească!
73
 ~
I -
Printesa şi regina
Problemele vizate: o mamă care deformează realitatea şi
care este convinsă de veridicitatea acestei realităţi; ea încearcă
să îşi convingă fiica că singura individualitate pe care o are este
una identică cu cea a mamei; ignorarea înţelepciunii interioare.
Potrivită pentru: de la vârsta de 7 ani până la vârsta de 16
ani.
Mesajul transmis: Deţii o înţelepciune extraordinară
care te îndrumă să acţionezi sănătos din punct de vedere
emoţional, să devii un adult educat şi sănătos emoţional şi să
te diferenţiezi de părintele tău narcisist sau tulburat. ("Inima ta
va înţelege. Aceste obiecte te vor conduce pe un drum care îţi
era destinat... un drum care te va conduce la darurile şi la
înţelepciunea care au stat ascunse adânc în interiorul tău ... !")
Simbolurile şi metaforele: ecran radar = viaţa;
Terorişti care atacă = realitatea deformată de către mamă;
Judecătoarea înţeleaptă = înţelepciunea subconştientului.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
părintelui care deformează realitatea; constelaţia familială;
cauza fricii copilului; modul în care regina deformează
realitatea; sexul persoanei înţelepte.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru o fetiţă foarte
inteligentă În vârstă de 8 ani. Mama ei deforma mereu realitatea
aşa cum era ea percepută de fetiţă şi imaginea pe care copilul
şi-o formase despre tată. Mama intentase divorţ după ce se
mutase În casa altui bărbat. Femeia pretindea ca fetiţa "să Îi ia
partea" şi încerca să o facă să creadă multe minciuni şi să se
întc~că împotriva multor persoane care o iubeau. Povestea s-a
dovedit esenţială pentru a ajuta fetiţa să distingă realitatea de
imagini:e deformate sugerate şi să Înţeleagă comportamentul
motivat cie iubire al membrilor familiei, opusul comportamentului
mot'val de dorinţa de a deţine controlul.
74
Printesa şi regina
A fost odată ca niciodată un mic regat condus de un
rege şi de o regină. Cei doi aveau o fiică pe care o chema
Loredana. Toată lumea era de părere că prinţesa semăna leit
cu regina şi că se comporta exact ca ea. Poate că În viitor va
ajunge să conducă regatul la fel ca mama ei. Prinţesa
Loredana a ascultat cu mare atenţie părerea bunicii, a
profesorilor şi a prietenilor. Toţi Îi repetau acelaşi lucru: că
semăna foarte mult cu regina.
Pentru a proteja regatul de atacurile teroriştilor, castelul
În care locuia familia regală a fost echipat cu cel mai
performant sistem de supraveghere. Sistemul cuprindea
ecrane, asemănătoare cu acelea de televizor, care
monitorizau cerul de deasupra regatului. Orice avion sau alt tip
de armă care ar fi atacat regatul ar fi fost repede depistat.
Gărzile ar fi putut uşor declanşa defensiva.
Mama Loredanei, regina, era o femeie neobişnuită.
Adesea ea se convingea de faptul că regatul era atacat de
terorişti. Deşi gărzile palatului erau cele care trebuiau să
monitorizeze echipamentul de supraveghere, regina se afla
adesea în camera de control. Verifica obsesiv dacă nu cumva
regatul era atacat. Dacă zărea un punct în mişcare (putea fi o
pasăre sau chiar o particulă de praf) regina era convinsă că
acele puncte minuscule de pe ecran erau de fapt avioane care
veneau să-i atace regatul. Atunci anunţa strident:
- Vin teroriştii! Poruncea gărzilor să pregătească toate
avioanele şi rachetele din regat pentru a putea răspunde
atacului. Gărzile se supuneau ascultătoare, chiar dacă ştiau că
regatul nu era atacat. Deşi rachetele şi avioanele nu erau
niciodată lansate, regina refuza să ia În considerare
eventualitatea unei greşeli. Credea cu convingere că regatul
era atacat. Zi după zi ea interpreta greşit formele pe care le
zărea pe ecranele sistemului de supraveghere. Gărzile
palatului erau tot mai obosite, de vreme ce zilnic se pregăteau
pentru atacuri imaginare. Regina mai pretindea că auzea
75
 T
I
I -
lucruri pe care, de altfel, nimeni nu le distingea. Credea că
teroriştii au plasat instrumente de monitorizare În dormitorul ei
că au plasat dispozitive prin care Îi ascultau convorbiril~
telefonice şi Îi supravegheau conţinutul căsuţei poştale
electronice. Iar zgomotele pe care le auzea noaptea erau
făcute de ei, În pOdul palatului. Convinsă de toate acelea, ea
striga de mai multe ori pe zi: - Gărzi! Gărzi! Gărzi!
De fiecare dată când regina Îşi chema gărzile, ele
mergeau la ea alergând. Clătinau din capete cu neîncredere şi
Îşi spuneau una alteia: - Regina are iarăşi halucinaţii! Dar ea
era regina, iar o regină era puternică. De aceea gărzile se
prefăceau şi căutau teroriştii. Ei Încercau să Îi facă pe plac şi
să Îndeplinească Întocmai toate ordinele reginei. Ştiau că În
acel regat, dacă nu ascultau de regină, atunci puteau auzi
uşor următoarea poruncă: - Jos cu capetele lor!
Cât despre prinţesa Loredana, ea creştea aşa cum era
de aşteptat. O imita pe mama ei, regina. A Început să creadă
că monştrii erau pe urmele ei, mai ales atunci când se afla În
dormitorul ei. Era sigură că văzuse unul privind-o prin geam.
Era convinsă că le-a auzit paşii În spatele uşii. Era sigură că
stăteau ascunşi În dulapul ei cu haine. Prinţesa se
Înspăimânta şi atunci striga cu putere: - Gărzi! Gărzi! Gărzi!
Iar gărzile veneau alergâng la ea, dând din cap a
dezaprobare şi comentând: .
- Prinţesa Loredana va fi exact ca mama ei când se va
face mare!
După multe zile de alergat după monştri şi terorişti
inexistenţi, gărzile palatului au organizat o Întrunire. Tema
discuţiei a fost chiar situaţia tinerei prinţese Loredana. Trebuia
găsită o soluţie ca prinţesa să nu ajungă ca mama ei. În acel
regat o gardă la palat Îşi păstra slujba toată viaţa. Aşadar, De altfel, şi femeia cea Înţeleaptă se săturase de ţipetele
perspectiva ca prinţesa să Îi trimită după monştrii inexistenţi, invariabile ale celor două femei care se credeau În pericol sau
atunci când regina nu va mai fi, nu era tocmai agreată. Gărzile atacate. S-a gândit o vreme şi a construit un plan. Apoi, Într-o
au decis să ceară părerea femeii Înţelepte de la palat. Ea şi-ar frumoasă zi Însorită, pe când prinţesa Loredana se juca
fi folosit iscusinţa pentru a o ajuta pe prinţesă să devină o singură În grădina cu trandafiri, femeia cea Înţeleaptă şi-a pus
regină altfel decât era mama ei. planul În aplicare. S-a dus la prinţesă şi s-a aşezat În
apropierea ei, pe o bancă. O vreme a urmărit-o cu privirea În

76 77

timp ce se juca. Iar când Loredana a părut dispusă să asculte,
i-a înmânat o cutie, spunând: - Ţi-am adus un dar foarte
special. Fetei îi plăcea foarte mult să primească cadouri. A
zâmbit în timp ce primea cutia împodobită cu o fundă mare. A
deschis-o în grabă şi a descoperit câteva lucruşoare în
interior. Primul a fost un cristal strălucitor. Când l-a scos din
cutie, un curcubeu de raze colorate a început să joace
împrejur.
- Priveşte! i-a spus femeii. Culorile curcubeului s-au
schimbat atunci când lumina soarelui s-a prelins pe faţete le
cristalului! Apoi Loredana a scos un lanţ de care era ataşată o
cheie de aur. Şi-a pus lanţul la gât şi a privit cheia. A mai scos
o oglindă. Când s-a privit în ea a observat că se putea
percepe foarte clar. Îi plăceau darurile, dar era nedumerită. A
vrut să afle semnificaţia lor.
- Acestea sunt cadouri speciale, i-a spus femeia cea
înţeleaptă. Inima ta va înţelege. Aceste obiecte te vor conduce
pe un drum care îţi era destinat. .. un drum care te va conduce
la darurile şi la înţelepciunea care au stat ascunse adânc în
interiorul tău ... ! Deşi a ascultat-o cu atenţie, prinţesa Loredana
nu a înţeles ce voia femeia înţeleaptă să spună prin "un drum
care îţi era destinat" ... Dar a îmbrăţişat-o şi i-a mulţumit pentru
daruri. Tinerei fete îi plăcea mult felul în care cristalul strălucea
în lumina soarelui şi cum se reflecta chipul ei în oglindă.
În zilele şi în nopţile care au urmat prinţesa Loredana a
devenit conştientă de gânduri, idei şi sentimente pe care le
ignorase în trecut. A început să asculte tot mai atent acele voci
care se auzeau din interiorul fiinţei ei. A ajuns să vadă, să
audă şi să înţeleagă altfel decât până atunci. Nu după multă
vreme a înţeles că în camera ei nu existau monştri care
încercau să o prindă. Nu mai striga după ajutorul şi după
protecţia gărzilor. A râs chiar când şi-a amintit cum mintea îi
jucase feste şi cum o făcuse să vadă şi să audă lucruri
inexistente. Loredana a ajuns să privească altfel lumea din jur
şi chiar şi pe ea, într-un mod realist. Privea viaţa prin alţi ochi
şi a înţeles că nu trebuia să ajungă la fel ca mama ei, regina,
78
-
atunci când va fi mare. Prinţesa a crescut. A ajuns la vârsta
adolescenţei, însă continua să îşi păstreze o percepţie clară,
realistă, asupra lumii. De asemenea, îşi asculta glasul
înţelepciunii pe care îl descoperise în interiorul ei. De multe ori
mama ei a încercat să o convingă de existenţa teroriştilor care
atacau regatul. Dar, de fiecare dată, Loredana refuza să fie
păcălită:
- Of, mamă!. .. Ştii doar că nu e decât o pasăre sau un fir
de praf pe ecran! De ce continui să te comporţi ca şi când ar fi
terorişti care atacă palatul?
Când a venit timpul ca Loredana să conducă regatul, ea
a fost o cu totul altfel de regină, complet diferită de mama ei. A
continuat să preţuiască şi să asculte acea voce interioară plină
de înţelepciune. De aceea, a fost o regină sensibilă, raţională
şi iubitoare. Loredana a descoperit comoara care zăcea în
interiorul ei şi a folosit-o ca să îşi îndrume supuşii să îşi
descopere propriile comori. Regina Loredana era bună mai
ales cu gărzile palatului.
Anii au trecut. Gărzile palatului s-au felicitat de
nenumărate ori pentru înţelepciunea de care au dat dovadă
atunci când, cu mult timp în urmă, au cerut ajutorul unei femei
înţelepte.
79

Directorul şi rechinul
Problemele vizate: o persoană (indiferent de vârsta pe
care o are) care trebuie să interacţioneze cu un adult tulburat
psihic, adesea acesta fiind un părinte sau un tutore situat pe o
poziţie care Îi conferă putere; acest adult tulburat psihic Încearcă
să o atragă pe cealaltă persoană de partea lui sau să o
controleze; un părinte acaparator care pretinde dependenţă, care
Îşi convinge copilul că este incapabil de a funcţiona fără el/ea.
Potrivită pentru: vârste cuprinse Între 5 şi 16 ani.
Mesajul transmis: Te poţi dezvolta Într-un adult
independent şi, În acelaşi timp, să păstrezi o relaţie sănătoasă
cu părinţii tăi! ("Cea mai bună modalitate de a interacţiona cu
un rechin alb este să nu intri În apă şi să stai cât mai departe
de marginea bazinului În care trăieşte rechinul. Atunci când
trebuie să ÎI hrăneşti, stai cât mai departe posibil de marginea
bazinului şi aruncă-i mâncarea În apă. ÎI poţi hrăni În felul
acesta, iar el nu te poate răni!")
Simbolurile şi metaforele: rechinul = adultul tulburat
psihic;
A intra În apă cu rechinul = a fi implicat În distorsiunile
persoanei tulburate psihic, fuziune;
A permite persoanei tulburate să deţină un control nepotrivit;
A hrănit rechinul = legătura; vizita.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
directorului; sexul vizitatorului.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru o fetiţă de 12 ani
căreia i s-a cerut să petreacă o anumită perioadă de timp cu
mama ei, o mamă-păpuşar care nu primise custodia fetiţei În
urma divortului. Înainte de aceasta, fetiţa o asociase pe mama ei
cu o păpuşă care reprezenta un rechin. Povestea a ajutat şi copii
care aveau la şcoală o Învăţătoare cu probleme emoţionale.
80
-
Directorul şi rechinul
A fost odată ca niciodată un băiat care a devenit directorul
unui Acvariu ... asemănător unei grădini zoologice, dar cu peşti
de apă sărată. Erau acolo multe bazine În care trăiau peşti
oceanici, cu dimensiuni şi Înfăţişări din cele mai diverse. Peştii
variau, de la cei mici şi inofensivi, până la cei vizibil răi şi
periculoşi. Directorul a Învăţat foarte multe despre peştii
oceanici, pentru a-şi putea Îndeplini foarte bine Îndatoririle
manageriale. Informaţiile erau foarte multe şi importante. Dar
directorul era foarte inteligent, de aceea a memorat aproape tot
ceea ce a citit. Dintre toţi peştii de la Acvariu, cel mai periculos
şi mai rău peşte era un rechin mare alb.
Rechinul avea fălci puternice şi era mai mare şi mai rău
decât oricare altă creatură din Parc. Directorul citise un
manual Întreg despre modul de hrănire al peştilor, dar pagina
În care era menţionat Marele rechin alb, lipsea. Paginile
fuseseră lipite greşit, aşadar directorul a ajuns să creadă că
acel peşte trebuia hrănit În bazinul În care trăia şi Înota.
Credea că trebuia să intre În bazin. Era foarte periculos şi
Înspăimântător să intre În apa rechinului. De fiecare dată când
directorul intra În apa lui, peştele ÎI ataca.
-~ , ."
81
 Îngrozit, omul Încerca să evite dinţii şi arunca spre rechin
r -
ÎI muşte de picioare. EI chiar visa la ziua În care directorul nu
mâncarea. Spera ca peştele să Înşface cu fălcile hrana, nu pe ar mai fi putut ieşi din apă şi ar fi rămas acolo pentru
el. Dar, toată acţiunea aceea era foarte obositoare. Cu toate totdeauna. Dar directorul era inteligent. Deprinsese un alt mod
că Îi era teamă de rechin, directorul continua să intre În bazin de hrănire a peştelui, unul mai puţin primejdios. EI şi-a dat
şi să hrănească rechinul. Era convins că aceea era una dintre seama că, de fapt, nici măcar nu avea importanţă ce Îşi dorea
Îndatoririle unui bun director. Într-una din zile un vizitator a rechinul. Nevoile şi siguranţa lui erau mult mai importante
rămas să privească cum era hrănit Marele alb. S-a Îngrozit de pentru el decât acelea ale rechinului.
ceea ce a văzut. Atunci când directorul a ieşit din apă, epuizat
şi plin de vânătăi, dar mulţumit că, Încă o dată, evita se dinţii
rechinului, vizitatorul s-a dus la el ca să-i vorbească.
- De ce intri În apă ca să-I hrăneşti? l-a Întrebat
Îngrijorat.
- Ei bine, undeva Într-un manual am citit că trebuie să
intru În apă ca să hrănesc Marele alb, a răspuns directorul,
tremurând de frică la amintirea atacurilor rechinului.
- Cu siguranţă că ai citit cartea greşită! Sau poate că ai
interpretat greşit informaţia!. .. i-a spus vizitatorul, bătându-1 pe
umăr. Cea mai bună modalitate de a interacţiona cu un rechin
alb este să nu intri În apă şi să stai cât mai departe de
marginea bazinului În care trăieşte rechinul. Atunci când Începând de atunci a hrănit Marele alb de la distanţă,
trebuie să îl hrăneşti, stai cât mai departe posibil de marginea fără să se mai pună În pericol. Uneori Îi lăsa pe alţii să facă
bazinului şi aruncă-i mâncarea În apă. ÎI poţi hrăni În felul treabă În locul lui. Directorul a descoperit că În viaţă unele
acesta, iar el nu te poate răni! lucruri sunt mai evidente decât altele şi că În fiecare zi Înveţi
Directorul nu se gânElise niciodată că ar fi putut să lucruri noi.
hrănească peştele şi altfel decât o făcea, adică intrând În apă.
Vizitatorul ÎI sfătuise să facă altfel. Şi-a dat seama că se
săturase să Îi tot fie teamă de fiecare dată când trebuia să
hrănească rechinul. Şi-a amintit cum, de fiecare dată, pleca de
la bazin plin de vânătăi şi de sânge. De fiecare dată trebuia să
lupte pentru a evita atacurile răutăcioase ale Marelui rechin
alb. Aşadar, Începând chiar din ziua următoare, directorul a
schimbat modul În care hrănea rechinul. S-a poziţionat cât mai
departe de marginea bazinului şi a aruncat cina rechinului În
apa În care acesta Înota. Dar peştelui nu i-a plăcut felul În care
a fost hrănit. S-a Înfuriat. Era supărat că directorul nu intrase
În apă. Îi făcea plăcere să ÎI atace pe director şi să Încerce să

82 83
 Siamezele
Potrivită pentru: părintele, fratele sau prietenul egoist,
narcisist, care încearcă să controleze pe deplin un copil;
sentimentul de neputinţă pe care îl experimentează copilul
atunci când se opune acestei dominaţii.
Potrivită pentru: de la vârsta de 8 ani până la maturitate.
Mesajul transmis: Te poţi desprinde de un părinte,
frate, amic sau prieten care este tulburat psihic, chiar dacă
acesta Încearcă tot ce este posibil pentru a menţine acea
relaţie nesănătoasă. Mulţumită separării de această persoană
poţi descoperi în interiorul tău forţa necesară pentru a deveni
sănătos şi independent. ("Acolo s-a decis că sora cea mare nu
avea dreptul să decidă ca sora mai mică să rămână pentru
totdeauna ataşată de ea. Astfel, În ciuda dorinţei surorii mari,
medicii le-au separat, oferindu-Ie o viaţă nouă, una în care
fiecare devenea o persoană independentă şi unică.")
Simbolurile şi metaforele: gemenele siameze = copil,
frate, prieten, amic, părinte;
Medicii = înţelepciunea subconştientului; cei cărora li se
cere acordul în privinţa unei probleme;
Separarea = copilul nu mai vrea să fie dependent.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
gemenei mai mici, comportamentul gemenei mai mari, sexul
gemenei mai mari; sexul medicului ar trebui să fie acelaşi cu
cel al terapeutului.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru o fetiţă a cărei mamă
a încercat să-i controleze fiecare gând şi fiecare emoţie.
Folosită Împreună cu celelalte 2 poveşti din aceeaşi categorie, a
avut rezultate miraculoase, ajutând fetiţa să se desprindă de
mamă. Tata era părintele care obţinuse custodia în urma
divorţului, iar mama prezenta tulburări psihice grave. Aceste
poveşti au fost eficiente în cazul unui pacient de vârstă mică.
Schimbările sănătoase care au survenit au fost permanente.
84
-
Siamezele
A fost odată ca niciodată o pereche de siameze.
Aproape întotdeauna gemenele siameze sunt identice. Dar nu
era şi cazul celor două. O fetiţă era foarte mare,. iar. cealaltă
era foarte mică. Cu toate acestea, ele erau unite In multe
aspecte, astfel încât mereu trebuiau să f~că totul împreu.nă.
Cea mai mare reuşea să facă mereu ce IŞI dorea, Ignorand
nevoile celeilalte surori mai mici. De exemplu, chiar dacă cea
mică nu voia să se uite la televizor, dar cea mai mare dorea,
atunci amândouă urmăreau emisiunea televizată. Dacă cea
mare voia să doarmă, atunci amândouă dormeau. Tot ceea ce
făceau surorile era direcţionat de sora mai mare.
La un moment dat sora mai mică s-a săturat să tot fie
ignorată, dar nu ştia prea bine ce să facă. Îi era teamă să
vorbească despre nevoile ei. Era lipită de sora el ŞI se temea
ca nu cumva să o înfurie şi să fie lovită. Aşadar, deşi nu îi
plăcea situaţia În care se afla, sora mai mică nu a spus nimic:
Cele două surori arătau straniu, motiv pentru care me;Jlcll
veneau de departe ca să le observe şi să le fotografieze. Intr-
una din zile, o doctoriţă renumită a venit la ele şi le-a spus:
- Am veşti bune pentru voi! Eu vă pot separa! Vă pot
transforma în două persoane independente, complet diferite!
Dar sora cea mare nu a vrut să fie separată de cea mică
pentru că îi făcea plăcere să deţină controlul. Se. simţea bine
când decidea în ce parte să o apuce. AtunCI se simţea
puternică, importantă. În schimb, sora cea rr:ic~ s-a gând~t
puţin. Chiar dacă nu ştia ce urma să :e m~ample dupa
separare, se săturase de vechea viaţa ŞI IŞI dorea o
schimbare:
- Oh, da! Da! Haide să o facem! Te rog, separă-ne! a
implorat ea.
Sora mai mare insista să nu fie realizată separarea.
După ce a ascultat ambele opinii, doctoriţa a organizat o
conferinţă de mare anvergură la care s-a discutat problema
celor două fete.
85
 T
I
-
ce va face? Cum altfel va putea ea să fie o persoană
importantă, puternică? În consecinţă, după cum bine vă puteţi
da seama, la început sora cea mică a întâmpinat o problemă.
Ea chiar nu îşi dorea ca sora ei să fie nefericită, dar ce putea
face? Doctoriţa a discutat cu ea şi i-a explicat că separarea
era un dar pentru ambele surori.
Trebuia ca ea, sora mai mică, să lase un pic timpul să
treacă. Surorile aveau nevoie de timp pentru a învăţa cum să
fie libere şi cum să fie cu adevărat puternice. Deci, atunci când
sora cea mare a insistat ca cea mică să îi cânte în strună,
aceea din urmă a refuzat. Ea a înţeles că după separare îşi
era propriul stăpân. Decidea singură ce voia să devină,
direcţia în care să se îndrepte, unde urma să mănânce şi să
doarmă. Iar când sora mai mare s-a plâns de situaţie, cea
mică şi-a spus în gând: "Ai nevoie doar de puţin timp pentru a
învăţa cum să îţi dezvolţi forţa interioară!". Şi a avut dreptate.

Acolo s-a decis că sora cea mare nu avea dreptul să

decidă dacă sora mai mică să rămână pentru totdeauna
ataşată de ea sau nu. Astfel, în ciuda dorinţei surorii mari,
medicii le-au separat, oferindu-Ie o viaţă nouă, una în care
fiecare devenea o persoană independentă şi unică. Odată
separate, cea mică s-a umplut de bucurie. Putea sări! Putea
alerga cât de repede sau cât de încet dorea. Se putea întinde
în orice direcţie. Cât de bine era să fie liberă! În schimb, cea
mare era foarte nefericită. Bombănea şi era îmbufnată. De
fapt, adânc în interiorul ei, ea se temea. Totul se schimbase!
Dacă nu mai putea să o controleze pe sora cea mică, atunci

86 87

II
 T

pentru a se putea pregăti pentru etapa următoare, colegiul,

Marioneta
Problemele vizate: adolescentul absolvent de liceu, dar
ai cărui părinţi vor în continuare să îl controleze în totalitate; ei
sunt în continuare extrem de legaţi de el/ea; adesea aceşti
părinţi îşi doresc ca fiul sau fiica să prezinte la maturitate
anumite tulburări care să le ofere motivul pentru care îl vor
controla toată viaţa.
Potrivită pentru: de la 14 ani pâna la vârsta maturităţii.
-
băiatul trebuia să descifreze dinamica familială şi să
descopere forţa proprie de a se maturiza. A mers la colegiu şi
a avut un mare succes. Părinţii i-au prezis că nu va fi în stare
să plece de acasă pentru a învăţa, şi dacă o va face, în
aproximativ două săptămâni se va întoarce la ei. Povestea de
faţă l-a ajutat enorm în a-şi descoperi abilitatea de a se
descurca singur. I-a fost povestită în timp ce băiatul se afla în
transă. Deşi studentul era mulţumit de sesiunile de terapie,
părinţii lui erau furioşi.

Mesajul transmis: Ca să te poţi dezvolta adecvat,

trebuie să înţelegi că eşti adult şi că este natural şi sănătos să
părăseşti casa părintească şi să deţii controlul asupra vieţii
tale. Ai deja toate abilităţile şi deprinderile necesare pentru a
trăi în acest fel. ("În vis i s-a dezvăluit adevărul: era o fiinţă
umană adevărată, cu un set de valori personale şi cu
suficiente cunoştinţe care să îl ajute să devină ceea ce EL
însuşi îşi dorea."; "A început să gândească singur şi a folosit
tot ceea ce învăţase ca să îşi găsească locul în lume. Pe
măsură ce se obişnuia cu statutul de om, Bogdan îşi smulgea
sforile pentru ca nimeni niciodată să nu îl mai poată
transforma într-o marionetă.")

Simbolurile şi metaforele: sforile marionetei =

manipularea exercitată de părinte asupra copilului (adultul
manipulează copilul, învăţându-1 că fără el nu poate trăi);
Visul = înţelepciunea subconştientului;
Vârsta copilului = 18;
Gradul de maturitate = aproximativ 10.

Notă: Povestea a fost scrisă pentru un licean din clasele

terminale. A fost născut prematur, cântărind aproximativ 1 kg.
Mama copilului a decis că el era neputincios fără ea. Cu toate
că existau dificultăţi de învăţare, mai ales la Ştiinţele sociale,
coeficientul de inteligenţă a tânărului era de 150. Era clar că

88 89
 Marioneta visurile şi aspiraţiile specifice unui viitor absolvent de liceu.
-
Plin de entuziasm, Bogdan a alergat să dea părinţilor vestea
Odată, demult, s-a născut un băieţel frumos. Părinţii lui cea mare, să le împărtăşească marea lui descoperire. Dar,
nu erau foarte tineri. Ei l-au numit Bogdan. Băieţelul era un aceia nu i-au împărtăşit bucuria.
copil special, care se manifesta la fel ca oricare alt bebeluş.
Urla şi lovea, îşi uda scutecele şi striga atunci când îi era
foame. Îşi ţinea părinţii treji nopţile şi îi deranja de la masă. Se
murdărea şi era foarte gălăgios. Din cauza acestor
manifestări, părinţii lui Bogdan au decis că au făcut o mare
greşeală. Ei, de fapt, nu îşi doreau un copil care să facă
lucrurile În felul lui.
Aşadar, au găsit o modalitate prin care să Îşi transforme
copilul într-o marionetă. Au făcut asta pentru a-I putea controla
în totalitate. Marionetele au nişte sfori ataşate de corp, astfel
încât sunt uşor de controlat. Totuşi, Bogdan era o marionetă
foarte neobişnuită. EI a crescut la fel ca ceilalţi băieţi, numai că
le permitea mereu părinţilor să-i controleze toate mişcările,
deciziile şi scopul În viaţă, la fel ca o marionetă. Băiatul a
crescut, a devenit adolescent şi apoi licean în ultimul an. În
acea perioadă Bogdan a devenit conştient de existenţa unui
sentiment foarte neliniştitor, care săIăşluia adânc în interiorul
lui. Tânjea să fie o persoană adevărată. Dorinţa aceea
arzătoare a devenit din ce în ce mai puternică. A încercat să
discute cu colegii de clasă, dar nu a fost înţeles. Într-o noapte
a avut un vis special care i-a transmis un mesaj interesant
despre el însuşi. Mesajul era foarte clar: la urma urmelor,
Bogdan nu era o marionetă! Părinţii i-au făcut ceva la ochi,
astfel încât băiatul se percepea altfel decât era el în realitate.
În vis i s-a dezvăluit adevărul: era o fiinţă umană adevărată, cu
un set de valori personale şi cu suficiente cunoştinţe care să îl
ajute să devină ceea ce EL însuşi îşi dorea.
A doua zi de dimineaţă, când s-a trezit Bogdan a
rememorat visul. A sărit în grabă din pat şi s-a îndreptat spre
oglinda cea mare. Băiatul se mai privise de multe ori în ea, dar
atunci a fost altfel. Şi-a dat seama că nu era deloc o Părinţii băiatului au insistat în continuare ca el să se
marionetă! În schimb, era un om normal, chipeş, cu toate comporte ca o marionetă şi să îi lase să îl manipuleze prin

90 91
manevrarea sforilor care îl determinau să facă numai ce voiau
-
ei. Trist, dar şi bucuros în acelaşi timp, Bogdan a înţeles că
pentru a deveni bărbat trebuia să creadă despre el că era o Din aceeaşi colecţie, fac parte urmatoarele titluri:
persoană adevărată. A început să găndească singur şi a
folosit tot ceea ce învăţase ca să îşi găsească locul în lume. .:. Poveşti ce duc la dezvoltarea unor reacţii emoţionale
Pe măsură ce se obişnuia cu statutul de om, Bogdan îşi adaptative, a gândirii, percepţii lor, credinţelor, imaginii
smulgea sforile pentru ca nimeni niciodată să nu îl mai poată de sine şi a abilităţi lor sociale
transforma într-o marionetă. .:. Poveşti pentru probleme şcolare
.:. Poveşti care ajută în probleme legate de părinţi, rude,
adopţie, creşterea copilului sau divorţ
.:. Poveşti care reduc şi elimină cosmarurile
.:. Poveşti pentru adulţi şi adolescenţi
.:. Poveşti care să ajute individul să facă fată morţii,
pierderii sau bolii
.:. Poveşti cu Zâne moderne
.:. Poveşti pentru copii care nu au avut un curs normal de
dezvoltare
.:. Poveşti să ajute copiii să se deschidă în legatură cu
experienţe traumatice sau abuz
.:. Poveşti pentru copii care trebuie să depună mărturie
într-un tribunal
.:. Poveşti care împuternicesc şi tratează simptomele unui
abuz

92 93
 Nancy Davis, Ph.D.

A fost odată ca niciodată ...

Poveşti terapeutice
Partea IX:
Poveşti care tratează simptomele abuzului
asupra copiilor

Traducerea şi adaptarea În limba română:

Roxana Maria Moldovan, Alexandra Gorea

I
www.jucariieducationale.ro

MIDOPRINT
Cluj Napoca, 2012

~~~,.t-------- __________________ ~
 Ediţia În limba engleză:
Poveştile au fost iniţial publicate În cărţile numite "Therapeutic Stories that Teach and Heal" Cuprins
şi "Therapeutic Stories to Heal Abused Children - Revised Edition".

Ediţia În limba română:

Copyright ©2011 Asociaţia Alternativă Socială şi Capital Uman. Toate drepturile
rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice formă, a textului, fără
Despre abuz .................................................................... . 7
acordul prealabil În scris al Asociaţiei Alternativă Socială şi Capital Uman, este
Pasărea care se temea de dragoni ................................. . 25
interzisă.

Animalul care nu ştia ce era ............................................ . 31

Traducerea În limba română cu permisiunea Dr. Nancy Davis
Băiatul care avea o cocoaşă pe umăr ............................. . 35
Traducerea şi adaptarea în limba română: Roxana Maria Moldovan, Alexandra Gorea
Pompierul care stinge incendii imaginare ....................... . 39
Pentru comenzi: Tornada şi purceii ............................................................. 43
\N\N\N. juca ri i ed Uc",t ion 8!e. r.o
Un proiect Alternativă Socială şi Capital Uman Floarea de pe trotuar ...................................................... . 49
Str. Prof. I.Gh.Marinescu, nr.32, Cluj Napoca
Tel: (004)0727.839.852 Prinţesa şi comoara ei ..................................................... . 54
Fax: (004)0264439045
E-mail: oft.icew ... scLI.ro Fetiţa cea urâtă ............................................................... . 57
Zd rean ţ-' aJu I magic
a ŞI b an d' ."Invizi'b'lI ................................ . 62

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României

Cutiile ascunse ................................................................. 68
Davis, Nancy
Poveşti terapeutice f Nancy Davis ; trad.: Alexandra Gorea, Isabel1a lsoc. -
Băiatul şi tornada ............................................................. 72
Cluj-Napoca : Mido Print, 2010-
12 val.
Monştrii din sertar ............................................................ . 76
ISBN 978-606-92706-2-2
Partea 9 : Poveşti care tratează simptomele abuzului asupra copiilor I Băiatul şi carapacea ....................................................... .. 80
trad.: Alexandra Gorea, Roxana Maria Moldovan. - 2012.-
ISBN 978-606-8397-03-0 Ana .................................................................................. . 84
1. Gorea, Alexandra (trad.) Lumina cea neagră ......................................................... . 89
II. Moldovan, Roxana (trad.)
Înstrăinatul ........................................................................ 95
615.851-053.2:821.11-93-34=135.1
159.922.7 Copilul ars ....................................................................... . 98
Soldăţelul de jucărie ......................................................... 103
Midoprint
Cluj-Napoca, str. Petru Maior, nr. 6-8, apt. 9, cod: 400002, Romania Fluturele şi păianjenul ..................................................... . 107
Tel: (004)0745 366 249
E-mail:office@midoprint.ro Casa cea urât mirositoare ............................................... . 111
ISBN 978-606-8397-03-0 Ferla .
ŞI
ţ
epll.. ...................................................................... 117

i

Fetiţa care nu-şi putea vedea reflexia În oglindă ............
Copacul cu mai multe feţe ................................................
lepuraşu I -Inva ţ-a sa- spuna"
- Nu 1"....................................... .
lepuraşul care se comporta ca o mămică ...................... ..
Mânzul şi armăsarul ........................................................ .
O lume cu susul În jos .................................................... ..
Călătoria dincolo de Întuneric .......................................... .
Câinele cu mai multe feţe ................................................ .
lepuraşii-porci spinoşi .................................................... ..
r
,
121 Poveşti care conferă forţă interioară şi
care tratează simptomele abuzului asupra copiilor
125
130
132 Poveştile acestei carti sunt mai degrabă unelte
terapeutice decât unele investigative. Totuşi, au fost folosite cu
135 succes În cazul victimelor care În timpul sesiunilor de terapie
139 au povestit abuzuri. Multe dintre aceste dezvăluiri s-au soldat
cu procese de acuzare a agresorilor. Într-un caz, (Statul
142 Maryland vs. Karen Bethea; Circuit CI., Prince George' s
145 County, CT 88-, 1989), 3 din 4 copii au depus mărturie
Împotriva mamei lor şi a iubitului ei. Acuzaţiile au vizat abuz
148 sexual şi fizic, şi neglijenţă. Un ofiţer de Poliţie era convins că
abuzul asupra copiilor exista, dar copiii nu confirmau
suspiciunile. Înainte sa-I cunoască pe copii, aceia
participaseră la sesiuni de terapie timp de 2 ani. Nu şi-au
dezvăluit traumele nici atunci. Poveştile decianşatoare de
dezvăluiri (şi altele folosite pentru vindecare şi stimularea
Încrederii În forţele proprii) au fost folosite În sesiunile de
ÎncepuI. Toţi cei 4 copii au făcut dezvăluiri În primele 4 sesiuni
de terapie.
Poveştile terapeutice i-au ajutat să Îşi găsească
resursele necesare pentru a depune mărturie Împotriva
agresorilor lor. În timpul procesului avocatul mamei a obiectat
Împotriva folosirii acestor poveşti terapeutice la copii, dar
obiecţia a fost respinsă. Copii ale poveştilor au fost distribuite
membrilor juriului. Cei doi agresori au fost condamnaţi pentru
mai multe capete de acuzare, şi condamnaţi la 3 vieţi de
Închisoare plus 30 de ani. Au făcut apel, dar a fost respins.
Din punctul de vedere al autorului poveştile de acest tip
care ajută la dezvăluirea incidentelor traumatizante au fost de
un real folos În acest caz. Ele au ajutat copiii să se simtă
destul de relaxaţi Încât să poată depune mărturie.
Abuzul asupra copiilor cauzează adeseori modificări
permanente la nivel fizic, psihic şi funcţional. Simptomele sunt
mai severe În cazul abuzului sexual, dacă victima este una
7
 tânără, dacă s-a produs pe o perioadă mai lungă de timp şi I
sau a fost combinat cu abuzul fizic şi cu cel emoţional (Briere
şi Runtz, 1993; Browne şi Finkelhor, 1986; Conte şi
Schuerman, 1987; Finkelhor, 1984; Putnam, 1996; Trickett şi
Putnam, 1993).
Incidentele traumatizante cauzează modificări la nivel
fizic, psihic şi funcţional care pot fi dramatice. Prin urmare,
chiar dacă un astfel de incident nu a fost dezvăluit verbal,
modificările survenite determină simptome notabile. Chiar
dacă gura ramane Închisă, corpul şi atitudinea
comportamentală prind voce. Lipsa mărturisirii alături de
simptome specifice abuzului sau traumei au condus
profesioniştii la concluzia eronată că simptomele aparţin unui
anumit tip de traumă, de exemplu abuzul sexual. Dar, trebuie
reţinut faptul că simptomele care indică un abuz sexual sunt
foarte similare cu acelea care indică expunere la o gamă largă
de experienţe traumatizante. Exceptând existenţa unei
evidenţe medicale clare sau a unui martor care să indice actul
sexual ca fiind cauza simptomelor, terapeuţii trebuie să aibă
grijă şi să nu determine sursa traumei din simptomele
copilului, ci din depoziţiile acestuia.
Mulţi copii abuzaţi prezintă PTSD (Tulburări de Stres
Posttraumatic), ca o consecinţă a experienţelor trăite.
Simptomele de PTSD influenţează de obicei toate ariile de
funcţionare ale copilului. Îndatoririle şcolare şi Învăţarea sunt
neglijate. Relaţiile sociale, capacitatea de a gestiona
sentimentele, memoria, vorbirea şi o mulţime de alte aptitudini
necesare dezvoltării
sunt deteriorate. În plus, imaginea de sine devine În mod
tipic negativă, adesea Însoţită de un sentiment intens de
ruşine, de vreme ce victima preia asupra ei responsabilitatea
pentru abuzul de care a suferit (Downs, 1993).
Din experienţă pot afirma faptul că acei copii care au
ţinut ascunsă experienţa traumatizantă sau abuzivă au devenit
foarte agitaţi atunci când au ascultat poveşti bazate pe
destăinuiri. Este o agitaţie diferită de lipsa de interes
8 9
..
manifestată de copiii neabuzaţi. Ea se naşte din teama de
consecinţele povestirii unei traume (teama de a se simţi jenaţi,
de pedeapsă, de ameninţări). Dacă poveştile revelatorii agită
un copil, se recomandă Înregistrarea lor audio sau pe un CD,
Împreună cu poveşti care induc o stare de Încredere În forţele
proprii. Acestea trebuie derulate când copilul a adormit.
Subconştientul sau emisfera dreaptă a creierului va asculta şi
va Înţelege. Tipic, un copil iniţial agitat În timpul redării unei
poveşti de acest fel va cere În continuare şi altele.
Când un copil prezintă simptomele unei posibile traume,
sau când există dovezi În acest sens dar copilul nu vrea să
dezvăluie incidentul, următoarele aspecte trebuie luate În
considerare:
aDeşi specialiştii care se ocupă de victimele abuzate şi
care le tratează recunosc existenţa consecinţelor devastatoare
asupra tuturor aspectelor modului de funcţionare al unui
individ, cercetători precum Frank Perry şi von der Kolk au
demonstrat că abuzul poate modifica pentru totdeauna
funcţiile creierului şi ale corpului la copii.
b.Dacă se descoperă un abuz asupra unui copil, atunci
este absolut imperios ca abuzul să fie dezvăluit iar acel copil
să fie Îndepărtat din mediul traumatizant.
c.Orice specialist În sănătate mintală, anchetator al
abuzului asupra copiilor, procuror sau profesor care a avut de
a face cu un copil suspectat că ar fi fost abuzat sau a cărui
abuz chiar a fost demonstrat, recunoaşte complexitatea şi
dificultatea dezvăluirii situaţiei traumatizante.
Inclusiv D. Alian N. Schore a scris intens despre funcţiile
celor două emisfere ale creierului uman, mai ales despre
legăturile cu stresul, trauma şi Tulburările de Stres
Posttraumatic. Articolele lui sunt disponibile pe www.trauma-
pages.com.
Trauma poate provoca "tăcerea fără cuvinte". Memoria
expusă unei experienţe traumatizante poate Îngheţa În
emisfera dreaptă. Rezultatul constă În flashback-uri şi spaime
nocturne. Atunci când emisfera dreaptă a creierului este intens
 activată În timpul viziunilor retrospective (În emisfera dreaptă
sunt procesate metaforele, imaginile, simbolurile şi
sentimentele) emisfera stângă pare dezactivată (van der Kolk,
1996).
Motivul pentru care un copil sau OriCine altcineva nu
poate vorbi despre un eveniment traumatizant poate fi acela
că nu este lăsat de creier să Îşi găsească cuvintele necesare.
Multe ziare au anunţat că un martor-copil la un incident a uitat
ce s-a Întâmplat atunci când a fost interogat În boxa martorilor.
Probabil că a fost exact invers. Factorii de stres numeroşi care
erau implicaţi în procesul de investigare au intensificat simţul
traumei la copil. Deci copilul şi-a reamintit incidentul foarte
clar, dar "tăcerea fără cuvinte" l-a împiedicat să vorbească.
Stimularea alternativă, precum o bătaie pe umăr, poate
ajuta memoria traumatică să proceseze, În timp ce mesajele
despre dezvăluire, încredere şi acelea privind forţa personală
sunt prezentate sub formă de poveste.
Adesea copiii nu pot explica ce i-a traumatizat. Un copil
nu gândeşte În cuvinte până la vârsta de aproximativ 5 ani.
Până atunci cuvintele sunt folosite numai extern. Vorbirea
egocentrică se petrece între vârstele de 3,5 şi 5 ani. Atunci un
copil descrie ceea ce face. Emisfera stângă încearcă să redea
în cuvinte ceea ce emisfera dreaptă a creierului ÎI pune pe
copil să facă. Când vorbirea trece de la extern la intern Începe
gândirea În cuvinte.
Bebeluşii folosesc limbajul limbic şi nu Înţeleg cuvintele.
Amintirile timpurii sunt stocate într-un limbaj aparte. Pe
măsură ce copilul creşte el pierde cheia descifrării acestor
amintiri. Pierderea este permanentă. Copiii reţin sentimentul şi
senzaţia fizică asociate cu trauma dar nu şi-o amintesc sau nu
o pot descrie, indiferent de tehnica folosită. Uneori ceea ce
declanşează amintirea este atât de deranjant încât se
recomandă terapeuţilor să nu sugereze cauza simptomelor.
Copiii nu trebuie să ştie ce a determinat rememorarea
incidentului traumatizant.
De obicei copiii mai mici nu pot exprima în cuvinte sau
10
'i
l
nu pot Înţelege de ce simt sau se manifestă Într-un anumit fel.
Motivul rezidă În faptul că emisfera dreaptă a creierului
declanşează comportamentul lor iar emisfera stângă (latura
vorbirii) habar nu are de ce ei se manifestă Într-un anumit
mod. Emisfera dreaptă poate reacţiona la tonul vocii cuiva, la
limbajul corpului etc., de exemplu un profesor vorbeşte frumos
dar emisfera dreaptă percepe cuvintele lui ca fiind răutăcioase
şi abuzive. Partea dreaptă a creierului este cea intuitivă, cea
care citeşte limbajul corpului. Copilul se supără. Partea stângă
a creierului poate să nu aibă habar despre motivul acestei
reacţii, de aceea reacţia nu poate fi explicată. La copii
legăturile dintre cele două emisfere sunt imature şi
comunicarea nu este pe deplin dezvoltată. Modul de
funcţionare al copiilor mai mici seamănă mai mult cu cel al
adulţilor cu leziuni craniene cărora li s-au făcut astfel de
Întreruperi pentru a se stopa atacurile de epilepsie.
Conexiunile devin mature abia la vârsta de 12 ani. Când un
copil este Întrebat de ce a făcut un lucru şi răspunde că nu
ştie, atunci este probabil ca el chiar să nu ştie motivul. (vezi
www.brainmind.com).
Cu toate că atitudinea comportamentală scandaloasă a
unui copil este declanşată de indicii ale unei traume
anterioare, copilul este arareori conştient de aceste indicii sau
nu le poate exprima În cuvinte. Pe măsură ce vârsta victimei
creşte aceste indicii sunt conştientizate mai bine, deşi există
mulţi adulţi care nu le disting.
Există şi alte motive pentru care amintirile legate de o
traumă nu sunt niciodată rememorate. Hormonii produşi În
timpul experienţei traumatizante provoacă leziuni creierului şi
modului în care sunt stocate amintirile. Amintirile pot fi stocate
În emisfera dreaptă, Într-un limbaj care nu este disponibil
emisferei stângi şi care nu poate fi tradus în cuvinte. Chiar şi la
adulţi multe conexiuni dintre cele două emisfere nu sunt
complete şi transferul de informaţie nu este pe deplin realizat.
Fiecare parte a creierului poate interveni În activitatea
celeilalte cu amintiti sau alt tip de informaţii. Adesea amnezia
11
 este un lucru bun. Un adult care îşi poate aminti sutele de dăţi
în care a fost abuzat sexual de un tată abuziv nu va avea o
viaţă uşoară.
Un om obişnuit are amintiri nu mai devreme de 3,5-4 ani.
Adulţii care au fost traumatizaţi în copilărie deţin amintiri nu
mai devreme de 6 ani. Specialiştii consideră că acest lucru se
datorează leziunilor provocate memoriei de hormonii de stres
şi de alte reacţii ale creierului la traumă.
Amintirile legate de o experienţă traumatizantă pot fi
disociate sau în corelaţie unele cu altele. Amintirile legate de o
traumă sunt stocate în emisfera dreaptă a creierului. Ele sunt
stocate sub formă de: imagini, sentimente, senzaţii tactile,
gust, sunete, metafore, simboluri şi mirosuri. Prin urmare,
tehnicile terapeutice care cunosc limbajul emisferei drepte a
creierului reprezintă o parte importantă a terapiei. Aici sunt
amintite: terapia prin joacă, poveştile terapeutice,
exemplificare vizuală prin imagini, hipnoză, NLP (Programare
Neuro-Lingvistică), EMOR ("Eye movement desensitization
and reprocessing" - Reprocesare şi desensibilizare prin
mişcări oculare), şi MTP ("Multi-theoretical psychotherapy" -
Psihoterapia multiteoretica). Aceste forme de terapie par
potrivite deoarece integrează funcţiile ambelor emisfere prin
stimulare alternativă.
Poveştile acestea "Sunt adecvate pentru copii,
adolescenţi şi adulţi. Subconştientul va interpreta metaforele
din aceste scrieri într-o manieră personalizată, permiţând
utilizarea lor pentru o gamă variată de traume. Dacă sunt
modificate astfel încât să se apropie cât mai mult de linia vieţii
victimei, atunci mesajul lor devine mult mai puternic.
Abuzul determină schimbări permanente. Cu cât abuzul
sau incidentul traumatizant se repetă într-o perioadă mai mare
de timp, cu atât consecinţele sunt mai multe.
Simptomele expunerii la incidente traumatizante pot fi
similare, fiind imperativ ca ele să nu fie întotdeauna asociate
cu abuzul în sine.
12
..
Motive importante pentru care un copil trebuie să
povestească experienţa traumatizantă:
1.Copiii sunt fiinţe dependente şi adesea ei nu deţin
destulă putere încât să oprească un abuz în desfăşurare, fără
să fie asistaţi de un adult.
2.Există dovezi clare conform cărora incidentele abuzive
şi / sau traumatizante cauzează schimbări pe termen lung şi
adesea permanente în ceea ce priveşte funcţiile neurologice
ale unui copil. Cu cât durează mai mult abuzul, cu atât sunt
mai multe modificările negative care survin. Copiii se tem ca
nu cumva să fie învinovăţiţi, pedepsiţi, puşi într-o situaţie
jenantă sau ridicolă. Dacă experienţa traumatizantă implică
sex, şi cum înclinaţia naturală a majorităţii oamenilor de toate
vârstele este să considere astfel de probleme ca fiind ceva
personal, copiii pot fi împiedicaţi să dezvăluie experienţa
traumatizantă.
Motive pentru care copiii nu dezvăluie un incident
traumatizant:
- nu cunosc cuvintele necesare ca să îl poată descrie;
emisfera dreaptă a creierului ştie, pe când cealaltă, nu;
- teama;
- muţenia care alină;
- disociere în timpul abuzuluilamnezieilmemorie de sine
stătătoare;
- nu înţelegeau ce se întâmpla;
- auto învinovăţirea;
- ameninţări; frica.
Copiii suferă de un narcIsism care îi determină să se
învinovăţească pentru abuzul îndurat. Ei pot chiar crede că
merită să fie abuzaţi. De aceea curcubeul sentimentelor se
îmbogăţeşte cu sentimentul vinovăţiei. Ei pot să considere că
abuzul este meritat. Mulţi adulţi au refuzat să recunoască că
au fost abuzaţi de părinţi.
Se poate ca abuzul să nu fie dezvăluit din pricina fricii.
Copiii se tem ca nu cumva să fie învinovăţiţi, pedepsiţi, puşi
într-o situaţie jenantă sau ridicolă. Dacă experienţa
13
 traumatizantă implică sex, şi cum înclinaţia naturală a
majorităţii oamenilor de toate vârstele este să considere astfel
de probleme ca fiind ceva personal, copiii pot fi împiedicaţi să
dezvăluie experienţa traumatizantă.
Se prea poate ca un copil să nu înţeleagă ce s-a
întâmplat cu el atunci când a fost supus unei experienţe
traumatizante care a implicat şi abuz sexual. Uneori copiii sunt
ameninţaţi că ceva rău li se va întâmpla lor sau familiei lor,
dacă povestesc incidentul. Poate cel mai des întâlnit motiv
pentru care copiii nu povestesc astfel de întâmplări este faptul
că cel care a abuzat de copil este un membru al familiei lui,
unul care ar fi trebuit să îl protejeze.
Atunci când mărturisirile făcute de un copil intrau în
conflict cu comportamentul lui profesioniştii în sănătate mintală
şi cei implicaţi în sistemul judiciar au concluzionat până acum
că acel copil fie minte, fie îşi imaginează abuzul. Se poate să
fie adevărat, dar conflictul iscat se poate datora şi
următoarelor motive:
1. Pe parcursul unei perioade în care o traumă se repetă cu
brutalitate sau chiar ameninţă viaţa victimei, aceasta din
urmă se poate disocia tocmai pentru a scăpa de durere şi
teamă. De asemenea, la fel se poate întâmpla când copilul
este confruntat cu agresorul. Atunci el pare calm şi lipsit de
teamă, chiar dacă este în prezenţa cuiva care l-a abuzat
într-un mod brutal.
2. În mod obişnuit amintirile unor incidente traumatizante sunt
depozitate în creierul uman într-un mod care induce
amnezia. De asemenea, sunt şi amintirile de sine
stătătoare, care sunt disponibile numai atunci când victima
experimentează un incident traumatizant asemănător celui
original.
3. Copiii care au experimentat incidente traumatizante se
comportă diferit de adulţii care au experimentat incidente
similare. De exemplu, dacă un copil împreună cu mătuşa lui
au fost martori oculari la uciderea mamei copilului (care era
deci şi sora mătuşii), mătuşa va fi mâhnită şi va dezvolta
14
..
,
simptome specifice celor cu PTSD. Reacţiile mătuşii sunt
vizibile pentru cei din jur. Dar copilul va fragmenta
experienţa traumatizantă. Durerea şi tristeţea din suflet vor
putea fi vizibile în anumite perioade de timp, locaţii sau
când este antrenat în anumite activităţi. Totuşi, acelaşi copil
poate părea neafectat de experienţa trăită atunci când este
angrenat în alte activităţi, precum joaca cu alţi copii în curte.
4. Dacă agresorul acuzat este unul dintre părinţi, atunci
trebuie reţinut faptul că deşi brutal şi abuziv cu copilul,
părintele poate avea momente în care interacţionează
pozitiv şi grijuliu cu acelaşi copil. Relaţiile dintre un copil şi
părinţii lui sunt complicate. Copiii au o pornire naturală de
a-şi iubi părinţii.
5. Adesea copiii se consideră vinovaţi pentru ceea ce li s-a
întâmplat. Se consideră responsabili pentru abuzul de care
au suferit, mai ales dacă agresorul i-a convins de asta.
A aprecia dacă un copil a fost sau nu abuzat sexual este
o misiune grea şi complexă. Aşa cum am notat anterior,
amintirile legate de o traumă pot fi in disponibile din cauza
amneziei, a disocierii sau a "tăcerii fără cuvinte". Atât adulţii
cât şi copiii simt o reţinere naturală atunci când vine vorba
despre propria activitate sexuală. În lipsa unor martori, a unor
dovezi medicale şi concludente, ceea ce decide dacă a fost un
abuz sexual sau nu, rămâne declaraţia făcută de copil. Doar în
ultimii ani societatea noastră a recunoscut şi a acceptat că
abuzul sexual asupra minorilor a fost mult mai dezvoltat decât
s-a crezut. Adesea cicatricile au rămas pe viaţă. În plus, mulţi
specialişti au demonstrat că dezvăluirile făcute de copii nu
erau minciuni. În consecinţă, au apărut o mulţime de probleme
deoarece au fost intervievaţi o serie de copii în legătură cu
posibile abuzuri sexuale la care ar fi fost supuşi.
Experienţa acumulată din intervievarea a sute de copii şi
explozia cercetărilor bazate pe abuzul asupra copiilor au
demonstrat că un copil poate minţi, distorsiona şi interpreta
greşit atunci când raportează sau refuză să rapoteze un abuz
sexual, sau alte tipuri de experienţe traumatizante. Copiii vor
15
afirma că nu au fost abuzaţi, când există dovezi clare că au
fost. Identificarea paletei largi de probleme ce apare În
momentul intervievării unui copil, despre care se crede că a
fost abuzat, este extrem de folositoare.
Următoarele exemple ilustrează cazuri În care am fost
implicată În mod direct. Numele şi unele detalii au fost
modificate pentru a se păstra anonimatul.
A.Copii care neagă că ar fi fost abuzati sexual, deşi
există evidentă medicalăÎn acest sens.
Exemplul 1: Cristina, 3 ani, a povestit mamei că iubitul
dădacei "şi-a băgat degetul În pisicuţa mea". A povestit că la
fel s-a Întâmplat şi cu sora ei de 5 ani, Claudia. Au fost dovezi
medicale În acest sens. Ambele fetiţe prezentau leziuni În
zona vaginală. Medicul a concluzionat că ele au fost abuzate
sexual. Chiar şi aşa, sora În vârstă de 5 ani a negat totul pe
parcursul a câteva săptămâni de terapie. Într-o seară, după ce
a plecat de la terapie, Claudia a văzut În sufrageria casei un
ofiţer de Poliţie. S-a Îngrozit şi a spus ceva despre "mersul la
puşcărie". A fost evident că agresorul a ameninţat-o ~u aşa
ceva, de aceea fetiţa a fost interogată În continuare. In cele
din urmă a recunoscut că acela a ameninţat-o că va merge la
Închisoare pentru mult timp dacă va povesti despre abuz, că
va fi pedepsită şi nu Îşi va mai vedea mama, deoarece ceea
ce făcuse era Împotriva legii. Ca să contracareze ameninţarea,
fetiţa Împreună cu terapeutul (cu permisiunea mamei) au
Însoţit ofiţerul până la maşină. Poliţistul a aşezat-o pe scaunul
din faţă şi a lăsat-o să pornească sirena. I-a arătat cătuşele,
demonstrându-i că nu se potriveau copiilor.
Apoi a asigurat-o că numai adulţii merg la puşcărie.
Atunci forţa ameninţării a fost spulberată. Fetiţa s-a Încredinţat
de asta. A dezvăluit totul şi a depus mărturie Împotriva
agresorului. Acela a fost condamnat la 8 ani de Închisoare.
Recomandare: Atunci când există o evidenţă clară că
abuzul a existat, căutaţi ameninţarea care reduce copilul la
16
tăcere! Ameninţările comune care reduc copiii la tăcere sunt:
"Te voi ucide dacă spui!", ,,0 voi ucide pe mămica ta dacă spui
(sau pe alt membru al familiei)!", "Dacă spui, vei fi pedepsit,
vei fi bătut, vei merge la Închisoare etc.!", "Dacă spui eu voi
merge la Închisoare şi va fi numai din vina ta!".
Exemplul 2: Cristina, 5 ani, În Îngrijirea unor asistenţi
maternali; venea de la şcoală şi a fost lovită de o maşină; şi-a
rupt şoldul; la spital medicii au descoperit că fusese penetrată
vaginal recent şi În mod repetat; fetiţa a refuzat să
povestească despre abuz medicilor sau celor de la Asistenţa
Socială; atunci i s-a recomandat terapia; fetiţa a fost pusă În
ghips; ghipsul forma un V, astfel că ea nu putea umbla şi nici
nu se putea târÎ; când venea la sesiunile de terapie mirosea a
urină, ceea ce demonstra că nu era Îngrijită cum se cuvine; cu
reţinere, Cristina a confirmat şi a adăugat că nici nu era bine
hrănită; a spus că Îi era frică de părinţii adoptivi; Curtea a
decis să fie mutată Împreună cu sora ei de 6 ani În grija altei
familii; după ce a fost efectuată mutarea, Cristina a mărturisit
că tatăl vitreg şi un vecin de 19 ani au abuzat repetat de ea şi
de sora ei; sora a mărturisit şi ea; agresorii au fost supuşi sub
acuzaţie; Cristina a fost În stare să depună mărturie la tribunal;
bărbatul acuzat avea un trecut În acest sens, a fost găsit
vinovat şi a primit 35 ani de Închisoare; vecinul, 28 ani.
Recomandări: Copilului care locuieşte În aceeaşi casă
cu agresorul Îi va fi foarte greu să mărturisească abuzul. EI se
teme de consecinţe. Imaginaţi-vă că îi spuneţi unei victime a
unui viol că urmează să locuiască cu agresorul sub acelaşi
acoperiş. În cazul acesta, câte victime vor continua
dezvăluirile şi vor discuta cu Poliţia? Dacă consideraţi că un
copil păstrează tăcerea În legătură cu un abuz din cauză că se
teme de presupusul agresor, atunci găsiţi o cale de a-i separa!
S-ar putea să nu fie posibil, mai ales dacă agresorul este unul
dintre părinţii naturali.
17
 B.Copiii care povestesc despre un abuz sexual la
care au fost supuşi dar se dovedeşte că nu a fost aşa.
Exemlul 1: Ioana, 7 ani, a venit la terapie după ce a
susţinut că bunicul pe linie paternă a agresat-o sexual; mama
avea fetiţa În custodie iar tatăl o vizita; Ioana a oferit detalii
sumare despre abuz, susţinând că juca un joc video când
bunicul a intrat În cameră şi a atins-o În zonele intime; pe
parcursul a câteva sesiuni de terapie nu a mai putut adăuga
nici un detaliu; când a fost Întrebată direct despre
comportamentul bunicului a fost clar că răspunsurile date de
fată nu aveau logică; confruntată cu această descoperire,
Ioana a recunoscut minciuna; motivul era că Îşi auzise mama
vorbind despre o posibilă plasare a fetei În custodia tatălui şi a
bunicului; Întrebată de unde i-a venit ideea a amintit despre o
colegă; a negat implicarea mamei, ceea ce a şi fost
demonstrat.
Recomandare: Când un copil povesteşte despre un
abuz asiguraţi-vă că povestea lui are sens! Când determinaţi
dacă abuzul a avut loc sau nu, nu ignoraţi faptele conflictuale,
detaliile modului de funcţionare al copilului.
Exemplul 2: Ioan, 15 ani, a depus un raport la Serviciile
Sociale În care susţinea că tatăl lui ÎI obligase să Întreţină
relaţii sexuale, mai ales sex anal, de mai multe ori. Băiatul
oferea multe detalii. Tatăl băiatului fusese la Închisoare pentru
jaf armat şi era un om violent şi furios. Mai mult, avea o istorie
În a fi violent fizic şi sexual cu mama băiatului. Deci băiatul a
fost crezut cu uşurinţă. Existau şi evidenţe medicale În acest
sens. Tatăl a fost pus sub acuzaţie dar cazul a fost amânat de
mai multe ori. După luni de terapie Ioan a indicat că avea un
secret, dar nu voia să-I dezvăluie. Puţin Înainte ca procesul să
aibă loc Ioan a recunoscut că a fost abuzat sexual de tatăl lui
de două ori şi că multe detalii erau eronate. Minţise de teamă
să nu fie descoperită relaţia de natură sexuală pe care o avea
cu unchiul lui de la vârsta de 12 ani. Iar o examinare fizică ar fi
18
..
dus la aşa ceva. În consecinţă, tatăl a primit mai puţini ani de
Închisoare. Băiatul a refuzat să depună mărturie Împotriva
unchiului, iar acela nu a fost pus sub acuzaţie.
Recomandare: Adolescenţii sunt capabili să inventeze
poveşti foarte convingătoare despre abuzuri sexuale. Nu
ignoraţi nici o probă care ar putea clarifica problema! În acest
caz accentul pus pe secretul lui Ioan a ajutat la clarificarea
declaraţiei.
Exemplul 3: Serviciile Sociale au cerut ca Angela, 7 ani,
să fieevaluată şi supusă terapiei. Mama naturală a refuzat să
aibă grijă de ea şi fetiţa a fost crescută de o rudă de când
avea 2 ani. Mama naturală cerea custodia. Dar ruda nu voia
să i-o dea Înapoi. Fetiţa Îşi dorea să locuiască cu mama ei, de
aceea pretindea că era abuzată de ruda respectivă. Poveştile
spuse În sesiuni diferite variau În detalii. Întrebată de
profesionişti despre abuzul sexual, fetiţa le-a completat
răspunsurile cu detalii preluate de la ei. Ca să determine dacă
Angela folosea Întrebările profesioniştilor (şi ale mamei)
despre tipurile de abuz şi le Încorpora apoi În declaraţiile ei, a
fost Întrebată dacă presupusul agresor a pişcat-o de mână
până a sângerat. Iniţial a spus că nu, dar apoi, spre finalul
sesiunii a susţinut că a fost pişcată până a sângerat. Asistentul
social al fetei a fost chemat la sesiunea de terapie pentru a
observa cum declaraţiile fetei se modificau de la un minut la
altul. Terapeutul a jucat un joc pe podea cu fetiţa, iar asistentul
a stat pe canapea. Amândoi au observat o vânătaie pe gâtui
fetei. Terapeutul a atins-o la nivelul mijlocului şi a Întrebat-o de
unde are vânătaia. Angela nu ştia. După 15 minute terapeutul
şi asistentul social erau Într-un alt capăt al camerei iar fetiţa se
juca pe podea În continuare. Deodată ea a strigat: "Mi-ai băgat
mâna În pantaloni!". Era clar că fata avea o percepţie eronată
asupra realităţii. Declaraţiile ei nu au putut fi folosite la proces.
Recomandări: Unii copii Încorporează În răspunsurile
lor informaţii obţinute În timpul interviului. În astfel de cazuri
poveştile despre abuz devin din ce În ce mai elaborate. Când
19
vorbiţicu un copil despre abuz, Întrebaţi-I despre un act care
este improbabil, cum ar fi: "Te-a pictat cu vopseau a verde care
te-a ars?" Urmăriţi dacă o parte a Întrebării va fi inclusă Într-o
dezvăluire ulterioară. Dacă da, atunci prea puţin din ceea ce
spune este adevărat şi copilul nu va fi folosit ca martor la
proces. Deşi se poate ca acest tip de copil să fi fost abuzat, se
poate şi să nu fi fost abuzat. Modul În care Îşi Însuşesc
spusele sau faptele altcuiva intervine În Încercarea de a
descoperi adevărul. Se prea poate ca nici ei să nu ştie
adevărul.
Indiciu: Dacă aveţi de a face cu un copil care Îşi
imaginează abuzul sau care face declaraţii neobişnuite, atunci
trebuie să Înregistraţi audio sau video orice interacţiune pe
care o aveţi singur cu copilul (cu permisiune) sau să aveţi În
sală un coleg terapeut.
Exemplul 4: două surori, 5 şi 7 ani, În grija unor asistenţi
maternali; amândouă pretind că sunt abuzate fizic de mama
lor adoptivă; la prima sesiune de terapie au participat ambele
surori; Întrebate despre trecut, ele au povestit o Întâmplare cu
bunica lor; au vorbit despre micul dejun şi despre ce au
mâncat; au indicat amănunte despre emisiunea TV pe care o
urmăreau În timp ce mâncau; au indicat locul În care stăteau
ele şi acela În care stătea bunica lor; apoi au spus că o
Împuşcătură a ucis-o pe bunică; una dintre surori a descris
agresorul şi i-a spus numele; au descris cum au alergat la
bunica lor şi de asemena au descris cum arăta aceasta plină
de sânge; una dintre surori a spus că a sunat la Poliţie; iar
cealaltă a ţinut capul bunicii până a murit; după sesiunea de
terapie terapeutul a comentat asistentului care aştepta afară
fetele că trebuie să fi fost foarte greu pentru ele să Îşi vadă
bunica murind; dar asistentul social a rămas uimit, bunica Încă
trăia; nimic din cele spuse nu era adevărat.
Indiciu: Faptele detaliate nu indică mereu adevărul. În
timpul următoarelor sesiuni de terapie fetele au fost puse să
povestească din nou despre moartea bunicii lor. În fiecare
20
săptămână, fiecare fetiţă spunea altfel povestea, dar la fel de
detaliat. Uneori era vorba despre 2 agresori, alteori ele stăteau
În locuri diferite. Când primiţi detalii despre o întâmplare,
verificaţi dacă sunt adevărate! Cereţi copilului să repete
povestea cu altă ocazie. Chiar dacă detaliile şi faptel.~ ~nei
întâmplări adevărate variază până la un punct, modificarile
complete indică necesitatea unor investigaţii mai amănunţite.
C. Adultii pot interpreta greşit ceea ce spun copiii
sau Îi pot face să creadă că au fost abuzat i :
Exemplul 1: Maria, 6 ani, locuieşte cu tatăl care a
divorţat de mama instabilă psihic; Într-o noapte tatăl îi citeşte
fetiţei o poveste despre atingerea părţilor inti~e; _apoi ,o
întreabă dacă cineva i-a făcut aşa ceva (cartea II sfatula In
acest sens); fetiţa povesteşte cum mama o punea să stea
întinsă goală pe pat după ce făcea baie şi îi băga degetul În
zonele intime; a urmat o investigaţie a Serviciilor Sociale şi au
fost făcute acuzaţii penale; procurorul a cerut ca fetiţa şi mama
să fie evaluate psihic, ca o pregătire pentru proces; când a fost
confruntată cu declaraţia fetiţei, mama a povestit că într-o
seară, după ce i-a făcut baie, Maria a acuzat dureri în zona
intimă; mama a examinat-o şi a observat o roşeaţă în zona
intimă' a pus cremă pentru a se vindeca; Maria i-a spus că se
sim\e~ mai bine; de aceea a dat-o cu cremă în ~a.i multe
rânduri, de fiecare dată când fetiţa prezenta roşeaţa In zona
intimă; fetiţa a fost interogată de mai multe ori şi afirmaţiile ei
au susţinut declaraţiile mamei.
Indiciu: Fiti atenti ca numeroasele întrebări legate de
incident să facă 'difere~ţa între atingerile unui abuz sexual şi
atingerile unui părinte grijuliu care îşi îngrijeşte copi!ul. Atenţie
să nu acuzaţi presupusul agresor doar pentru ca In trecut a
fost instabil psihic.
Exemplul 2: Mihai îşi acuză învăţătoarea de clasa I că I-
a abuzat sexual; deşi povestea lui era departe de a fi credibilă,
21
 si anume că abuzul se desfăşura Într-o pivniţă Încuiată şi
numai directorul avea cheia, directorul şcolii a luat măsuri; a
trimis scrisori la părinţii tuturor copiilor care au avut aceeaşi
Învăţătoare În ultimii 10 ani; Îi informa despre acuzaţiile de
abuz sexual; o mamă a venit cu cei doi copii ai ei susţinând că
şi lor li s-a Întâmplat la fel; Învăţătoarea a fost pusă sub
acuzaţie; familia a fost evaluată Înainte de proces; separat, li
s-a cerut să povestească faptele; mama a spus că atunci când
a primit scrisoarea de la director a ştiut că şi copiii ei au fost
abuzaţi; i-a trezit şi i-a Întrebat; băiatul de 8 ani povestea
despre o sală de lectură, În faţa a 2 copii din clasa a VI-a şi alţi
câţiva mai mari; el a susţinut că Învăţătoarea i-a băgat mâna
În pantaloni şi i-a frecat penisul În faţa celorlalţi copii; apoi el ar
fi lovit-o şi ei i-ar fi fost frică de el; nu putea numi ceilalţi copii;
povestea surorii era la fel de lipsită de credibilitate.
Indiciu: Căutaţi indicii care nu au sens, În ceea ce
priveşte situaţia dată. Este greu de crezut că o Învăţătoare ar
abuza sexual de un copil În faţa altora de vârste diferite şi că
ei nu ar povesti despre asta. Este greu de crezut că un elev de
clasa I şi-ar lovi Învăţătoarea. Este greu de crezut că un copil
nu ar povesti mamei decât după mulţi ani de la incident. Mai
existau fapte care nu susţineau veridicitatea declaraţiei.
D. Chiar dacă dovezile indică abuzul, pot exista alte
explicaţii.
Exemplul 1: OI. X., investigator al abuzului asupra
copiilor, şi-a adus fiica la o evaluare. Fetiţa de 5 ani avea
coşmaruri, nu mânca, îşi uda pantalonii. OI. X. a descoperit că
un tânăr de 15 ani petrecea timp cu fetiţa lui. A întrebat un
vecin de 6 ani care susţinea că În timp ce se juca afară
i-a văzut pe geam pe cei doi. Fetiţa era în genunchi În
faţa băiatului. OI. X. avea inima frântă şi credea că fetiţa lui a
fost abuzată sexual. Dar fetiţa nega de fiecare dată.
Au fost compuse o serie de poveşti terapeutice pentru
fetiţă şi au fost înregistrate audio. Tatăl le derula în fiecare
22
seară când fetiţa mergea la culcare. La a treia sesiune de
terapie fetiţa a povestit următoarea întâ~p.lare: b~iatul de 15
ani spunea tuturor că ea era Iubita lUi; ea Illubeay el se purt~
frumos cu ea; apoi el a râs de ea În faţa altor COpII ŞI a sp~: ca
altă fetiţă era iubita lui; fetiţa de 5 ani era rănită ş~ ~tânj~nlta; ~
negat orice atingere ne potrivită din partea baiatulUi; apoI
simptomele traumei au dispărut. .
Indiciu: Simptomele unei posibile traume pot .fl
declanşate de o varietate de evenimente din viaţa unui COPII.
Simptome precum probleme cu somn~l: cu _ alimentaţia,
accesele de furie şi tristeţea nu ar trebUI niCiodata Ignorate de
un părinte sau de un îngrijitor. Acesta este _modul cel mal
important prin care un copil dezvăluie o trauma. O ameninţare
poate reduce copilul la tăcere, dar n_u poate reduce
simptomele unei traume. O ameninţare cu tacerea de_obicei o
accentuează. Totuşi, nu ar trebui presupus faptul ca aceste
simptome indică exclusiv un abuz. Copiii pot fi t:aumatizaţl de
huligani, de un profesor rău, de prieteni şI_chiar ~e un !llm
violent şi înspăimântător pe care îl considera adevarat Cand
majoritatea evenimentelor traumatizante din viaţa unUi copII
(mai ales acelea care nu modifică stilul de viaţă) a fost
dezvăluită şi supusă analizei, simptomele vor disparea. Cu
alte cuvinte, pentru a elimina simptomele este nevOie _doar de
îndepărtarea sursei traumei. Când copilul funcţi?neaza bine ŞI
simptomele au dispărut,. terapeutul ,:;au parintele poate
presupune că au descoperit trauma ~I ca au Vindecat efectele
ei. Totuşi, dacă simptomele continua sau apar din nou, mal
trebuie Întreprinse investigaţii referitoare la sursa traumei.
E.Trauma îl poate face pe copil să fie incapabil fizic
să vorbească despre abuz:
Claudia a fost adusă la terapie după ce a dezvăluit un
abuz din partea proprietarului În al cărui apartament stătea în
chirie. Proprietarul era prietenul mamei el (nu Iubitul). Ea
susţinea că a fost agresată de 3 Ori. Prezenta simptome
23
 r
severe de PTSD (Tulburări de stres posttraumatic). S-a folosit
tehnica EMDR ("Eye movement desensitization and
reprocessing" - Reprocesare şi desensibilizare prin mişcări
ocular), cu ea în timpul unei sesiuni terapeutice. Scopul a fost
reducerea intensităţii emoţiilor asociate cu abuzul. Într-o altă
sesiune EMDR a fost folosit cu mama ei. Mama se simţea
foarte vinovată pentru că nu a observat situaţia la timp.
(Shapiro şi Forrest, 1997). După tehnicile EMDR Claudia a
povestit despre abuzul sadic, care s-a repetat timp de 3 ani. S-
au înregistrat 50 minute de detalii despre abuz, detalii
povestite de Claudia. Deoarece criminalul era deja pus sub
acuzare, terapeutul a trebuit să se prezinte în faţa Marelui
Juriu şi să explice de ce Claudia dădea tocmai atunci detalii
mult mai complexe decât dăduse iniţial Poliţiei. A fost explicată
starea de "tăcere fără vorbe" iar bărbatului i s-au adus şi alte
capete de acuzare.
Claudia a fost întrebată de ce nu a putut descrie abuzul
când a fost întrebată prima dată.
Terapeutul: "Am nevoie să îmi explici de ce atunci când
ai fost întrebată prima dată despre ceea ce s-a întâmplat ţi-a
fost greu să vorbeşti?"
Claudia: "Atunci când eram întrebată mi se făcea rău. Nu
puteam vorbi. Pur şi simplu nu puteam povesti." (tăcerea fără
cuvinte)
Terapeutul: "Când te-au întrebat din nou şi tu încercai să
îţi aminteşti, în nenumărate rânduri, ce făcea mintea ta atunci
când erai întrebată?"
Claudia: "Se concentra pe acelaşi lucru şi nimic nu mai
avea sens."
24
Pasărea care se temea de dragoni
Problemele vizate: teama provocată fie de o anumită
situaţie, fie de situaţii similare; capacitate redusă de rezolvare
a problemelor.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 3 şi 10 ani.
Mesajul transmis: Poţi găsi o modalitate de a-ţi depăşi
teama!
Simboluri şi metafore: dragonul = un agresor fizic sau
emoţional; orice adult sau obiect înspăimântător care
provoacă teamă;
Focul = cuvinte abuzive;
Urşii şi vulpile = orice obiect care reflectă frica;
Vulturul = înţelepciunea subconştientului;
Zborul deasupra urşilor şi a vulpilor = orice tehnică care
menţine copilul în siguranţă.
Elemente care pot fi schimbate: sexul personajului
principal; ceea ce face sau zice dragonul.
Notă: Poveştile terapeutice pot adesea reduce şi chiar
elimina fobiile şi temerile excesive.
Puneţi copilul să asculte seara înainte de culcare o
casetă audio cu diverse poveşti terapeutice şi cereţi părinţilor
să noteze eventuale modificări comportamentale vizând
diminuarea fricii. EMDR ("Eye movement desensitization and
reprocessing" - Reprocesare şi. desensibiliz~re ~rin miş?ări
oculare. Shapiro, 1995) ŞI MTP (Multl-theoretlcal
psychotherapy" - Psihoterapia multiteoretica Davis, 2002). sunt
tehnici eficiente care pot reduce sau chiar elimina fobiile ŞI
temerile excesive.
25
 Pasărea care se temea de dragoni

A fost odată ca niciodată o pasăre mică Înzestrată cu un

penaj viu colorat. Zbura Încoace şi Încolo plină de veselie.
Putea să zboare la Înălţimi mici, dar şi la Înălţimi mari. Adesea
cântecul ei răzbătea din frunzişul copacilor. În ansamblu, viaţa
acelei părăsi mici era frumoasă şi se derula plină de veselie.
Dar Într-o zi foarte Întunecoasă lucrurile s-au schimbat.
Pe când pasărea zbura şi plonja prin aer, s-a Întâmplat să
plutească pe lângă un dragon. Când a fost aproape de el
acela a urlat, a scos flăcări pe nări şi i-a adresat păsării nişte
cuvinte răutăcioase şi crude. Experienţa aceea a speriat-o
foarte tare pe micuţa pasăre. Nici nu mai voia să zboare. Nu
putea să Îşi scoată imaginea dragon ului din minte. Se gândea
la el chiar şi atunci când stătea pe o creangă. Când şi-I
imagina dragonul părea foarte real. Faptul acela o speria şi
mai tare. Curând pasărea a renunţat să mai cânte, tocmai ca
să îl poată auzi În cazul În care s-ar fi apropiat de ea. De cele Nu voia să Îşi petreacă restul vieţii temându-se. Aşadar,
mai multe ori dragonul nu era prin preajmă. Dar micuţa pasăre şi-a Început călătoria. A zburat cât de repede au putut-o duce
continua să stea În linişte pe o creangă şi să tragă cu urechea aripile ei micuţe. Nu după mult timp a trecut pe lângă un urs.
la o eventuală apariţie a dragonului. Voia să fie sigură că i-ar fi Ursul acela era Într-o dispoziţie proastă şi mormăia supărat.
putut evita urletul, flăcările, cuvintele şi faţa răutăcioasă. În Amintindu-şi de dragon, pasărea a Început să tremure. Îi era
consecinţă, teama de dragon a Început să-i afecteze viaţa. greu să facă diferenţa dintre un dragon şi un urs. Iar
La un moment dat şi-a dat seama de nefericirea ei şi de zgomotele scoase de ursul Întâlnit În cale i-au stricat ziua.
faptul că frica o paraliza. De aceea Într-o zi şi-a spus cu voce Deci, În loc să Îşi continuie zborul, micuţa pasăre şi-a petrecut
tare: noaptea cocoţată într-un copac. Totuşi, a doua zi de dimineaţă
- Nu trebuie să mai suport toate acestea!. .. şi-a făcut curaj şi şi-a continuat călătoria. Nu după mult t.imp a
trecut pe deasupra unei vulpi roşcate. A ascultat cu atenţie? a
Nu era nimeni acolo care să o asculte, de fapt Îşi făcea auzit-o Iătrând ca un câine. Vulpea era foarte nervoasa ŞI
curaj singură. înfricoşătoare.
"Voi zbura spre un loc În care nu există dragoni!. .. a "Vulpea aceea îmi aminteşte de un dragon ... " şi-a spu~
decis micuţa pasăre. ea cu o voce tremurândă. Apoi s-a ascuns În frunzişul unUi
copac din apropiere. Dar a doua zi de dimi~eal~ ~u ~ ~~i
putut zbura. Era prea speriată. Curând a. d;cls sa ramana In
copac, în siguranţă. La început i-a fost fnca doar de dragOn!,
dar a ajuns să se teamă şi de urşi şi de vulpi.

26 27

5
 Într-o zi un vultur a aterizat tocmai în copacul care
devenise ascunzătoare micuţei păsări. Vulturii sunt păsări
foarte puternice, autoritare şi cu o vedere excelentă. La un
moment dat el a simţit cum creanga pe care se odihnea
tremura. Atunci a văzut-o pe micuţa pasăre cum tremura de
frică. Mirat, a întrebat-o:
- De ce tremuri micuţo?
La început păsării i-a fost frică de vultur. Însă vulturul a
continuat să o întrebe până când a primit răspunsul:
- Sunt dragoni răi peste tot şi urşi şi vulpi. .. Toţi sunt răi.
Sunt foarte speriată.
- Hm.. singurul dragon pe care îl ştiu eu locuieşte
departe de locul acesta. Nu este nici unul pe aici. .. a spus
vulturul.
- Bine, dar există urşi maro care seamănă cu dragonii şi
vulpi roşcate care scot zgomote ca dragonii. ..
Vulturul a analizat cuvintele şi teama micuţei păsări şi s-
a gândit cum să o ajute.
- Cred că îţi este atât de frică de dragoni, încât îi vezi
pretutindeni! a spus încet. Cred că ai ajuns la concluzia că
orice animal care rage, latră sau care are o privire răutăcioasă
este un dragon. Dar animalele acestea chiar nu sunt
dragoni!... Poţi învăţa să distingi ursul sau vulpea de dragon.
O privire răutăcioasă sau una furioasă nu transformă un urs
sau o vulpe într-un dragon!. ..
- Dar mie nu îmi place atunci când un animal scoate
sunete ca un dragon! a spus pasărea.
- Nu trebuie să îţi placă! Dar poţi găsi o modalitatea prin
care să te eliberezi de frică şi să poţi chiar trece în zbor pe
lângă un urs sau pe lângă o vulpe fără să tremuri deloc!
- Eşti sigur? a întrebat micuţa pasăre speriată numai la
gândul că ar putea să nu-i mai fie frică.
- Haide să te ajut eu cu frica aceasta! a spus vulturul.
Astăzi voi zbura împreună cu tine. Te voi ajuta să observi şi să
asculţi într-un mod diferit...
28
Astfel, în ziua aceea vulturul a zburat împreună cu
pasărea cea mică pe deasupra mai multor porţiuni .de pădure.
Deodată au auzit un urs care era supărat de nişte albine.
Pasărea a început să tremure şi s-a apropiat de vultur.
În schimb, vulturul a început să zboare împrejurul
ursului. Ursul continua să zbiere.
- Zburăm prea sus pentru ca ursul să ne poată ajunge.
Oricum ursul acela vrea numai să se facă auzit!
D'upă ce a mai zburat de câteva ori pe deasupra ursului
vulturul i-a spus micuţei păsări:
- Ai observat cât de nostime par zgomotele făcute de
urs? Atâta vreme cât stai în aer, nu te poate atinge! Poate că
nu ai observat încă diferenţa dintre urs şi dragon. Ursul este
mult mai mic, nu scoate flăcări pe gură şi nu este nici pe
departe tot atât de rău. . ..
- Oh, nu am observat niciodată cât sunt de difentl. .. a
spus pasărea. . .
Chiar atunci zburau pe deasupra unei vulpi. Vulpea
făcea mult zgomot, parcă lătra.
- Vezi cât este de furioasă? Sigur seamănă cu un
dragon... _. _
_ O privire furioasă nu îţi poate face rau. Cum POţi sa
crezi că vulpea este un dragon? Nici măcar nu seamănă cu
unul. Este mică, roşcată şi latră.
- Aha... Nu am observat niciodată cât de mare este
diferenţa dintre un dragon şi o vulpe... A '
Apoi vulturul însoţit de pasăre a zburat pe varful unuI
copac. A început să discute cu micuţa lui prietenă despre fune
şi frică. Apoi au vorbit despre diferenţa dmtre o pnvlre
răutăcioasă şi o atingere răutăcioasă ... despre dragonl ŞI
flăcări, despre urşi şi vulpi... despre tot ceea ce micuţa
zburătoare trebuia să ştie. Iar vulturul a fost un profesor foarte
bun. La final pasărea înţelegea altfel furia. Ştia diferenţa dintre
dragoni şi celelalte animale. Ştia că putea zbura până î~ î~altu~
cerului, deasupra feţelor furioase şi a răgetelor, astfel mcat sa
scape nevătămată. Dar cea mai importantă învăţătură a fost
29
aceea că nu va mai permite niciodată fricii să o împiedice să
zboare.
Într-o zi, în mod accidental, pasărea zbura pe deasupra
dragonului, chiar în momentul în care acela scotea flăcări pe
nări şi era foarte nervos. Pasărea şi-a schimbat direcţia de
zbor. A zburat atăt de sus încât mânia şi flăcările dragonului
nu o mai puteau atinge.
- Doamne, sunt mai inteligentă decât dragonii!... s-a
gândit ea.
Şi a zâmbi!.
30
Animalul care nu ştia ce era
Problemele vizate: cei care au fost abuzaţi, neglijaţi şi I
sau privaţi de iubire şi care nu au conştiinţă de sine (Browne şi
Finkelhor, 1986; Downs, 1993; Tricketl şi Putnam, 1993;
Putnam, 1996).
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 4 şi 12 ani.
Mesajul transmis: Deţii puterea de a te vindeca de o
traumă din trecut!
Simboluri şi metafore: nu ştia cine era = lipsa
conştiinţei de sine; .
Cheia = a activa o înţelegere la nivel de subconştJent;
Gaura a fost astupată cu sentimentul fricii = energia
necesară vindecării după un abuz secătuieşte adesea orice
sursă de energie necesară unei dezvoltări sănătoase;
Picăturile pentru ochi care au îndepărtat întunericul =
eliminarea distorsiunilor la nivelul percepţiei, cauzate de abuz;
Inima dată în dar, blana = cadouri simbolice care ajută
subconştientul să conştientizeze vindecarea.
Elemente care pot fi schimbate: sexul personajului
principal.
Notă: Multor copii abuzaţi le este greu să îşi dezvolte o
conştiinţă de sine. De aceea apar multe probleme în m~du~ lo~
de a funcţiona ca fiinţe umane. (Povestea de faţa ajuta
subconştientul să înceapă dezvoltarea unei astfel de conştiinţe
despre cine sunt ei şi ce îşi doresc să fie.)
31
 Animalul care nu ştia ce era
A fost odată ca niciodată un animal care nu ştia ce era.
Nu ştia dacă era un iepuraş, o vulpe sau un cangur. Când îşi
căuta conştiinţa de sine, nu găsea decât o gaură mare, goală.
Atunci micuţul animal începea să întrebe pe alţii despre
adevărata lui identitate. Uneori animalele inventau, alteori
spuneau doar atât:
- Nu ştiu ce eşti!
Nimeni nu părea în stare să îi dea răspunsul de care
avea ~evoie. Aşa că, golul din suflet s-a mărit şi mai mult.
Intr-una din zile micuţa creatură se plimba pe o cărare.
Deodată a întâlnit o bufniţă înţeleaptă. Pentru că era obişnuit
să întrebe acelaşi lucru pe toată lumea, micul animal a
întrebat-o şi pe bufniţă:
- Mă poţi ajuta? Nu ştiu ce sunt!... Nu ştiu ce fel de
animal sunt şi am un gol mare în suflet...
Pentru prima dată a întâlnit pe cineva care i-a dat un
răspuns afirmativ:
- Haide să discutăm puţin ... a început bufniţa. Eu o să
stau pe creanga aceasta, iar tu odihneşte-te pe iarba moale de
dedesubt.
După ce micuţul animal s-a aşezat confortabil, bufniţa a
început să vorbească: . va dispărea şi vei putea vedea lumea aşa cum este ea.
- Îţi aminteşti cum era când erai mult mai mic? a întrebat
ea.
- Da, a răspuns animăluţul.
- Îţi aminteşti toate acele lucruri urâte care ţi s-au
întâmplat? a întrebat bufniţa.
- Cum aş putea uita? s-a întristat micuţul.
- Ei bine, acele lucruri urâte ţi s-au întâmplat într-un
moment al vieţii tale în care ar fi trebuit să îţi dai seama ce fel
de animal eşti. .. Din cauza tuturor acelor lucruri rele nu ai avut
şansa să conştientizezi ceea ce eşti. Ai fost atât de ocupat să
fugi, ~ă te simţi în sigura~ţ~ şi să nu îli fie teamă, încât nu ţi-a
mal ramas timp pentru nimiC altceva. In loc ca acea gaură din
32
. t--
suflet să fie umplută cu conştiinţa de sine, ea s-a umplut cu
frică. Iar acum, când nu mai ai de ce să te temi, nu a mai
- .. I
ramas nimic ....
La auzul acelor cuvinte micuţul animal a început să
plângă. Dar bufniţa a continuat să vorbească.
_ Ştiu că îţi vine să plângi, dar curând te vei simţi mult
mai bine! Am nişte daruri pentru tine. Ele îţi vor umple golul din
suflet!
_ Ce fel de daruri? a întrebat micul animal, începând să
simtă optimismul.
- Urmează-mă, l-a îndemnat bufniţa.
Bufniţa a zburat până la un copac cu o scorbură mare
deschisă în el. A intrat şi a ieşit cu o inimă de aur.
_ Inima aceasta te va ajuta să te iubeşti pe tine însuţi! şi
i-a înmânat-o micului animal.
Apoi i-a dat o bucată de blană moale şi a spus:
_ Iar aceasta este ca să te ajute să îţi deschizi inima în
faţa iubirii. ..
Au mai fost şi alte daruri care să-i deschidă mintea, care
să îl motiveze şi să îl înveţe cum să îşi facă prieteni. Bufniţa
continua să scoată daruri din scorbură.
_ Uite nişte picături speciale pentru ochii tăi, a venit şi
explicaţia. Pune-le în ochi şi vei vedea cum orice fel de negură
l-a mai dat şi o cheie:
_ Foloseşte cheia aceasta ca să deschizi orice parte din
tine care a fost încuiată ... Inima ta va şti cum să folosească
cheia.
După ce a dat animăluţului toate instrucţiunile bufn~ţa a
adus mâncare. Au împărţit-o şi au început să mănânce. Intre
timp ea a continuat să vorbească despre viaţă, dragoste şi
spaţii goale. Dar, la un moment dat micuţul animal a adormit.
Era înconjurat de toate darurile primite de la noua lui prietenă.
În somn mintea lui a reuşit să înţeleagă semnificaţia tuturor
darurilor şi cum să folosească noile cunoştinţe ca să umple
găurile goale care aparţineau altui timp şi altui spaţiu. După ce
33
s-a trezit animăluţul s-a dus la râu ca să bea apă. Pentru
prima dată şi-a văzut reflexia În apă. Asta era! Era un iepure
pufos! Iar iepurele din apă a zâmbit.
- Sunt un iepure! şi-a spus. Ce interesant! Am venit aici
de multe ori dar niciodată nu mi-am văzut chipul În apă!. ..
Apoi, tot ţopăind, a dat peste alţi iepuri care mâncau
trifoi. S-a apropiat de ei Însă nu i-a mai Întrebat ce fel de
animal era el. Ştia deja. Curând şi-a făcut mulţi prieteni.
Spaţiul gol din suflet era plin de conştiinţa de sine şi de
informaţii despre ce voia el să fie. Într-o zi un animal s-a
apropiat de el şi l-a Întrebat:
- Nu ştiu ce sunt! Mă poţi ajuta?
- Da! a răspuns iepurele şi a zâmbit.
34
Băiatul care avea o cocoaşă pe umăr
Problemele vizate: furia declanşată de lipsa de
dragoste şi/sau de un abuz; furia intervine În identificarea
iubirii şi a satisfacţiei în viaţă, acestea fiind neces~re În
vindecarea rănilor cauzate de un abuz sau de o respmgere
suferită În trecut; "Pierderea abilităţii de reglare a intensităţii
sentimentelor şi a impulsurilor este probabil cel mai de răsunet
efect al traumei şi al neglijării." (van der Kolk şi Fisher, 1994).
Potrivită pentru: vârste cuprinse Între 6 şi 16 ani.
Mesajul: Poţi găsi o cale prin care să te eliberezi de
furie şi să îţi modifici comportamentul şi modul de gândire
astfel Încât viaţa să fie un şir lung de evenimente
recompensatorii!
Simboluri şi metafore: cocoaşa de pe umăr = furia şi
comportamentul pe care îl determină ea.
Elemente care pot fi schimbate: sexul personajului
principal; comportamentul şi gândirea. car~ cauze:.ază
probleme; persoana care îl ajută pe personajul pnnct?al sa se
schimbe; noile atitudini comportamentale care rezulta dm noul
mod de gândire.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru acelaşi copil care a
inspirat şi povestea "Copilul problemă". Profesorii lui au
raportat o schimbare de atitudine după ce a ascultat de mal
multe ori această poveste. Apoi a fost adoptat de o familie
iubitoare şi furia lui a dispărut, devenind de domeniul
trecutului.
35
 Băiatul care avea o cocoaşă pe umăr
A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Claudiu.
Timp de mulţi ani Claudiu a dus o viaţă foarte grea. Oamenii
care ar fi trebuit să îl iubească au dispărut. Când s-a întâmplat
una ca asta pe umărul băiatului a apărut o cocoaşă mare. Apoi
Claudiu a găsit o altă familie, dar în loc să aibă grijă de el, l-a
rănit. Când s-a întâmplat Claudiu s-a pomenit cu o cocoaşă şi
mai mare pe umăr. Este greu de imaginat cum arată aşa ceva
pe un umăr, iar pentru băiat era ceva foarte greu, ceva care îl
dobora la pământ.
Atunci când profesorii se supă rau pe el cocoaşa se
mărea. Băiatul şi-a dat seama că nu beneficia de iubirea
necesa~ă pentru a creşte armonios. În consecinţă, cocoaşa se
mărea. Intr-una din zile el a aflat anumite lucruri despre familia
lui, lucruri pe care nu a vrut să le creadă. Atunci cocoaşa s-a
făcut atât de mare încât băiatului îi era greu să meargă drept.
Claudiu s-a săturat să care peste tot cocoaşa aceea. Mai
mult, îl făcea să fie supărat tot timpul. Când alţi copii voiau să-i
vorbească băiatul îi lovea sau îi bătea. Claudiu a ajuns să
creadă că bătaia va nimici cocoaşa. În schimb ea creştea şi
mai mult. Ori de câte ori avea probleme la şcoală din cauza
bătăilor cocoaşa devenea şi mai grea. La fel se întâmpla şi
atunci când comportamentul lui îi provoca neînţelegeri cu
familia sau cu vecinii. La un moment dat cocoaşa devenise
atât de mare încât Claudiu se întreba dacă va mai putea
umbla.
Dar băiatul a învăţat la şcoală că fiecare problemă are şi
o soluţie. Aşadar, a decis să folosească abilităţile de rezolvare
a problemelor şi în cazul său.
- Trebuie să mă descotorosesc de cocoaşa aceasta! şi-a
spus într-o noapte, pe când se ducea la culcare. M-am săturat
să fiu epuizat din cauza acestei încărcături permanente.
Trebuie să găsesc un mijloc prin care să mă eliberez de ea.
Claudiu a cerut membrilor familiei un sfat. Dar nu a primit
nici un răspuns. Nici profesorii nu au ştiut cum să îl ajute. De
36
fapt învăţătoarea lui s-a încruntat atunci când Claudiu a
întrebat-o cum să scape de cocoaşă. A spus:
_ Despre ce vorbeşti? Eu nu văd nici o cocoaşă pe
umărul tau!. ..
La început Claudiu a părut că renunţă:
_ Nu ştiu ce voi face ... şi-a spus cu tristeţe. Nimeni nu mă
va putea ajuta vreodată ...
Dar apoi şi-a dat seama că întrebase doar doi oameni,
pe când lumea era alcătuită din mult mai mulţi. Cu siguranţă
că măcar unul dintre ei îi va putea da soluţia corectă.
A continuat să ceară sfatul. A întrebat colegii din clasă,
funcţionarul de la magazin şi poştaşul. Însă nu l-a putut ajuta
nici unul. Cu toate acestea băiatul nu a renunţat.
_ Trebuie să fie cineva în lumea aceasta care să mă
poată ajuta! a spus cu hotărâre.
S-a dus la consilierul lui şcolar. Acolo, în birou, era o
oglindă mare. Consilierul i-a cerut băiatului să se privească în
ea.
_ Priveşte cocoaşa de pe umărul tău! a spus ea.
_ lţi mulţumesc că o vezi. .. a răspuns Claudiu. Eşti prima
persoană care o poate vedea. Este atât de grea încât mă
doare spatele. Cum aş putea să scap de ea?
_ Ai puterea de a scăpa tu însuţi de ea ... a venit
răspunsul. Dacă îţi schimbi modul de gândire, felul în care
simţi şi cum acţionezi, ea va dispărea. Poţi să îţi faci o
promisiune, anume că nu vei mai lăsa toate lucrurile rele care
ţi se întâmplă să te împiedice să fii !ericit, să îţi faci prieteni
sau să te descurci bine la şcoală. lţi poţi înlătura cocoaşa
singur!. ..
Băiatului nu îi venea să creadă.
_ Nu ştiu dacă pot face asta. Pare prea dificil. ..
_ Va fi greu, dar nu este la fel de dificil ca a avea o
cocoaşă pe umăr. Te voi ajuta.
Aşadar cei doi au început să discute despre noi
modalităţi de a gândi şi de a se comporta. Apoi au vorbit
despre înlăturarea lucrurilor întâmplate în trecut şi despre cum
37
să îşi schimbe comportamentul în viitor. După care l-a
îndemnat să treacă pe acolo în mod regulat. Claudiu a început
să exerseze un nou mod de gândire. Era greu, dar reuşea să
distingă acele gânduri care îi dăduseră cocoaşa de pe umăr. A
înţeles cum atitudinea lui comportamentală făcea cocoaşa să
crească tot mai mult. Interesant! Pe măsură ce experimenta
noi modalităţi de a rezolva problemele, cocoaşa se micşora.
Iar atunci când la şcoală un copil i-a vorbit răutăcios, şi-a
înfrânat pornirea de a-I lovi. În schimb, a găsit un mijloc prin
care să discute cu el şi curând erau prieteni. Atunci o parte şi
mai mare a cocoaşei a dispărut. De fiecare dată când băiatul
dicuta cu consilierul şcolar despre întâmplări dureroase din
trecut cocoaşa se făcea mai uşoară şi mai mică.
Într-o noapte Claudiu a avut un vis care l-a ajutat să
găsească forţa necesară de a se descotorosi de ultirnele
rămăşite ale cocoaşei de pe urnăr. Visul l-a ajutat şi să se
comporte altfel, să aibă o părere bună despre sine şi să fie
fericit. Era atât de diferit de băiatul cu cocoaşă încât mulţi
oameni nici nu l-au mai recunoascut.
Curând a reuşit să îşi canalizeze întreaga energie, care
în trecut era folosită pentru a-şi căra cocoaşa, pentru a deveni
un atlet de renume. Alerga foarte mult. A descoperit că
alergatul îl făcea să aibă o părere mai bună despre el însuşi. A
început să alerge la întrecerf şi să câştige trofee. A început să
ocupe locul întâi tot mai des.
Într-una din zile antrenorul echipei de atletism a spus
întregii echipe că băiatul alerga precum vântul. Auzind acele
cuvinte Claudiu a zâmbit. Şi-a dat seama că nu ar fi avut
niciodată cum să alerge ca vântul dacă ar fi continuat să
poarte o cocoaşă grea pe umăr.
38
Pompierul care stinge incendii imaginare
Problemele vizate: percepţii distorsionate, mai ales în
ceea ce priveşte incapacitatea de a identifica situaţii abuzive
sau periculoase (Briere şi Runlz, 1993).
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 6 şi 16 ani.
Mesajul transmis: Poţi învăţa să prevezi pericolul şi .~ă
te aperi de el. Poţi recunoaşte persoanele abuzive d!n famll~a
ta şi poţi stabili dacă ele sunt periculoase ŞI cum sa stai cat
mai departe de ele.
Simboluri şi metafore: foc = situaţie abuzivă, oameni
abuzivi; •
Nu putea distinge incendiile = refuzul de a accepta ca
pericolul poate veni şi din partea unui membru al familiei;
Nuu a văzut focul ŞI s-a ars = lovit sau abuzat de un
membru al familiei de vreme ce nu a putut evita pericolul;
Recunoaşte focul cu ajutorul sentiment~lor.~ ~irectiva de
a fi folosite reacţiile emoţionale sau latura IntUltlva pentru a
preveni situaţiile periculoase.
Elemente care pot fi schimbate: sexul pompierilor.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un băiat de 9 ani aflat
în grija unor asistenţi maternali. La vârsta de 8 ani el a fo~t sever
bătut de mama lui. Cu o altă ocazie a fost chiar spltalizat In urma
bătăilor crunte date de mama lui. A fost luat din grija fem~lI.
Mamei i-a fost permis să îl vadă în timpul sesiunilor de ter~ple.
Femeia era nervoasă, cu afecţiuni psihice şi periculoasa .. A
refuzat terapia sau testul de detectare a drogurilor. Copilul
continua să îşi exprime dorinţa de a rămâne cu .mama lUi,.
ignorând faptul că femeia părea la fel de periculoasa ca. atu.nci
când l-a abuzat. Povestea, împreună cu altele, l-a permis sa o
vadă obiectiv pe mama sa şi astfel să se protejeze.
39
l
 Pompierul care stinge incendii imaginare După cum vă puteţi imagina, problema pe care o avea
Tudor cu identificarea incendiilor a continuat şi în zilele care
A fost odată ca niciodată un bărbat pe care îl chema au urmat. Într-una din seri pompierii au fost solicitaţi la un
Tudor. EI s-a angajat ca pompier. Există multe motive pentru depozit mare unde se produsese o explozie, Din no~, Tud?r
care cineva alege această meserie, dar Tudor a ales-o pentru nu a văzut incendiul. De aceea, Tudor, pomplerul, a patruns In
că în viaţa lui au fost multe incendii şi voia să Înveţe cum să le zona care era în flăcări şi a fost ars, Colegii i-au acordat primul
stingă. Credea că stingerea lor l-ar ajuta să aibă o părere mai ajutor. Apoi a fost transportat la spital cu o_ambulanţă, a
bună despre el. Ca pompier putea salva vieţi, căminele Departamentului de Pompieri. Medicul de garda l-a bandajat,
oamenilor şi putea conduce o maşină cu sirene asurzitoare. remarcând:
Bărbatului îi plăcea ideea ca maşinile să se oprească în faţa _ Mi s-a spus că ai intrat în flăcări.
maşinii de pompieri. "Va fi minunat să fiu pompier!, şi-a spus _ Aşa este, a răspuns Tudor. A fost foarte ciudat. Nu am
el. Eu voi deţine controlul. Voi stinge incendii! Mă voi simţi în văzut focul de la depozit, dar l-am simţit când m-a ars,
siguranţă dacă voi controla incendiile!" \,
Mai întâi a urmat cursuri speciale de pregătire. A învăţat
Î""j~
'~-,'
totul despre stingerea incendiilor şi salvarea victimelor. Printre , .\' . \ ,,'1
,, '\ .
altele a învăţat cum să conducă maşina de pompieri şi cum să \" 3 ,-' ,, ''1'
acorde primul ajutor şi să facă resuscitare cardiopulmonară.
"~, ~
/~~"\ "', ~\,
Deşi a absolvit primul, a întâmpinat multe piedici atunci 1\,
când a devenit un pompier adevărat. Când suna alarma
;C;!if I \
pompierii trebuiau să urce în camioane şi să se deplaseze la
locul incendiului. Acolo toţi alergau să stingă focul, mai puţin fi
!:
\ \' f,:-~
''-\Yl il ""-",
,,"1,

\,',",':'~A
~,','~,/~ ( / I~-::W ":~l'","",
Tudor. EI apuca un furtun şi alerga în direcţia opusă. Uda altă
casă. Nici măcar nu putea observa care casă ardea cu
adevărat. Era o reacţie foarte bizară. Ceilalţi pompieri îl priveau ;,
,: '",î7
\/'j
' ")
! . A '\
şi îşi spuneau că era un om ciudat. Unul dintre ei l-a întrebat:
- Ce faci?
Tudor nu a înţeles întrebarea. A răspuns:
ţfr,...,.,,,,--;,.,~'
')1'
"'''''-C O/.1i,h
1 . l/ ..''~; ,~~ I
t ,,", 1,1)i.

/ /
h

; // \,~./ \ ,~ t l1, ,:; ------

!
~~ij" \\V"-~/
- Sting focul. Nu ai auzit sirena? Casa arde!
- Dar nu arde casa aceea! a venit răspunsuL ,,"'
I \ '
"(/ ~_~;i'

~
Continuând să împroaşte cu apă casa care nu ardea " /-:'
If ;/ "
Tudor îşi susţinea în continuare afirmaţia:
I--
,', \ ''-''" ~'
_:,,~:~
- Ba da! O văd cum arde! Nu o vezi cum arde?
~/II r'/) ~"l'~Y5'?;r/ /
- Casa aceea nu arde! a început să îşi piardă răbdarea
celălalt pompier. Priveşte! Focul arde acolo!- Nu! Eu nu văd
nici un incendiu acolo unde îmi arăţi tu! Focul este aici, la casa
ff';;;)
V
-'z--;;Y
{:,_I
/f;\.....
' ~~~/<
aceasta!

40 41

- Poate că nu vezi focul aşa cum trebuie, a spus
medicul. Trebuie să te uiţi la un foc având convingerea că te
va arde. Sentimentul care te va cuprinde va obişnui ochii cu
realitatea. Curând ochii vor învăţa să vadă focul la fel cum
corpul îl simte.
În timp ce era bandajat Tudor vorbea cu medicul despre
focuri şi despre modalităţi prin care să le identifice. Tudor era
inteligent şi a înţeles că îşi putea pierde slujba dacă nu învăţa
să vadă focurile. Mai ştia că existau şanse să mai fie ars. De
aceea, atunci când s-a declanşat din nou alarma de incendiu,
Tudor nu s-a uitat să vadă focul ci şi-a lăsat sentimentele să îl
ghideze spre el. A simţit căldura şi a mirosit fumul degajat de
foc. Şi-a ascultat sentimentele şi a păşit cu atenţie. Ochii au
început să distingă incendiul aşa cum corpul îl percepea. Iar
Tudor îşi obliga ochii să privească şi să perceapă corect.
A văzut focul şi şi-a ajutat colegii. Ei l-au bătut pe spate
prieteneşte şi l-au felicitat:
- Uau! Se pare că ţi-ai dat seama cum se sting
incendiile!
Tudor a devenit tot mai iscusit în identificarea ŞI In
stingerea incendiilor. Într-o zi, pe când era la scena unui
incendiu, vecinii au alarmat pompierii că în casa care ardea se
aflau copii. Tudor putea vedea zona în care focul era mai
periculos. A alergat în casă' şi a salvat copii. Cotidianul de a
doua zi a tipărit poza lui Tudor salvând copii. Departamentul
de Pompieri l-a recompensat cu o Medalie a Onoarei.
Tudor a păstrat medalia în dulapul de la sediu ca să o
vadă în fiecare zi. Îi amintea că focul poate fi periculos dacă
nu îl vezi şi nu îl stingi.
42
r
I
Tornada şi purceii
Problemele vizate: o experienţă traumatizantă poate
osândi, împietri şi I sau educa.
Potrivită pentru: de la vârsta de 11 ani până la
maturitate.
Mesajul: deşi un incident traumatizant poate fi subit,
neaşteptat, poate pune viaţa în pericol sau o poate schimba,
dacă acest incident este văzut ca o oportunitate de dezvoltare
şi de consolidare a încrederii în forţe~e proprii, _atunci trauma
poate fi transformată într-o experienţa educatlva care adesea
îndrumă viaţa victimei în direcţii pozitive. De cele mal multe Ori
trauma este accidentală, ea nu se întâmplă pentru că victima
este o persoană rea sau pentru că trebuie pe~epsită. Trauma
este parte din viaţă, iar acest fapt nu trebUie sa fie mulţumltor.
Dacă victima permite fricii să o conducă, atunci experienţa
I vieţii va avea în continuare prea puţine de oferit.
I Simboluri şi metafore: casa din cărămizi = sentimentul
securităţii; corpul; căminul; familia.
f Lupul = mai puţine traume evitate sau gestionate cu
succes;
Peştera = izolarea; retragerea din cotidian şi
ascunderea;
Casă din materiale diferite, pe o fundaţie nouă şi cu faţa
spre o altă directie = folosirea unui incident_ traumatizant
pentru a dezvolta oportunităţi le o!erite de vl_aţa. ŞI pentru a
descoperi modalităţi noi şi îmbunătaţlte de a trai, ŞI nu pentru a
permite durerii sau pierderii suferite să devină o închisoare a
propriei fiinţe.
Elemente care pot fi modificate: sexul şi numele
purceilor; reacţia fiecărui purcel în faţa tornadei.
43
-
Notă: Adesea latura mea intuitivă mă determină să
concep o poveste bazându-mă pe amintirea chipului unei
pe:rs_oane c~ c~re ,am discutat sau pe o experienţă recent
tral~a. !reb~le ~a o Inregistrez sau să o notez imediat, altfel mi
se Intampla sa nu mi-o mai amintesc la un anumit moment
~Itenor. _Această poveste am descoperit-o când revizuiam
~nreglstran mai vechi. Dar, pe măsură ce ascultam
Inr~glstrarea: nu mi-o aminteam. Se pare că ar fi trebuit să
faca pa~e din. structura poveştii "Cei trei purceluşi" (povestea
prefer.ata_ a_ fIIlor mei când erau mici) şi să facă referire la
reacţii sanatoase /nesănătoase la incidente traumatizante,
reacţII pe care le-am observat la sute de persoane tratate.
44
Tornada şi purceii
Au fost odată ca niciodată trei fraţi purcei, Purceluş,
Purcelin şi Purcelino. Ei locuiau într-o casă construită din
cărămizi. ln trecutul lor a fost o perioadă în care un lup
flămând a vrut să îi mănânce. A încercat de mai multe ori, dar
nu a reuşit să le dărâme căsuţa din cărămizi. Lupul a renunţat
şi nu s-a mai întors niciodată să îi vâneze. Nemaifiind
ameninţaţi de lup, cei trei fraţi îşi începeau fiecare zi lipsiţi de
griji şi plini de bucurie.
lntr-o noapte, pe când Purceluş, Purcelin şi Purcelino
dormeau buştean în paturile lor, au fost luaţi prin surprindere
de o tornadă cumplită. Au fost treziţi de vijelia care s-a năpustit
asupra căsuţei lor din cărămizi. Vântul aprig a doborât pereţii
casei, a luat pe sus acoperişul cel robust şi a împrăştiat peste
tot lucrurile purceilor.
Cu toate că cea mai mare parte a căsuţei a fost distrusă,
tornada nu le-a atins pătuţurile. Astfel, ei au rămas îngroziţi,
dar nevătămaţi. Mai mult, aşa cum se întâmplă de obicei,
casele vecinilor au fost cruţate. Numai casa purceilor a fost
distrusă. lntr-o clipă tornada le-a distrus casa, dar a schimbat
şi tot ceea ce le asigura un sentiment de securitate.
Bineînţeles că purceii s-au speriat şi s-au alarmat de
ceea ce li s-a întâmplat. Seara ei se culcaseră în nişte pătuţuri
pe care le credeau sigure. ln zilele care au urmat fiecare dintre
cei trei fraţi purcei au reacţionat diferit la pierderea suferită.
Purceluş a început să plângă:
_ Nu este corect, nu este corect!
Nu se putea gândi la altceva decât la motivul pentru care
o tornadă i-ar lovi căsuţa şi nu le-ar distruge pe ale vecinilor.
Se gândea zi şi noapte, petrecând ore în şir la bibliotecă şi pe
Internet ca să afle răspunsul. Purceluş povestea vecinilor şi
prietenilor care aveau timp să îl asculte despre nedreptatea
care i se făcuse, despre pierderea lui şi despre motivul pentru
care numai căsuţa din cărămizi a fost distrusă.
_ De ce, de ce, de ce? întreba el pe fiecare interlocutor,
45
 căutând un răspuns.
Curând Însă prietenii şi vecinii au Început să ÎI evite
deoarece nu aveau răspuns la Întrebările purcelului, iar
Purceluş nu vorbea despre nimic altceva.
Purcelin a reacţionat diferit de fratele său. Groaza pe
care a experimentat-o atunci când torn ada l-a trezit pe
neaşteptate din somn i-a rămas În suflet. În loc să caute
sprijinul prietenilor şi al familiei, Purcelin s-a retras În
Întunericul unei peşteri din apropiere.
- Tornadele nu pot distruge peşterile! şi-a spus el. Sunt
În siguranţă aici şi nu trebuie să Îmi fie frică!
În peşteră era Întuneric. Atmosfera era mohorâtă iar
purcelul stătea acolo singur. Totuşi, Purcelin părea să nu
observe ce era În jurul lui, sau poate că nu îi păsa. Întocmai ca
şi Purceluş, şi pe el ÎI preocupa ceva. Voia să scape de sub
puterea fricii şi să nu mai fie trist din cauza a ceea ce a
pierdut. Prietenii, vecinii şi cei doi fraţi mergeau la gura peşterii
şi n chemau afară. Purcelul nu îi auzea. Poate că strigătele lor
ÎI determinau să se afunde şi mai adânc În peşteră. Dar, dacă
Purcelin ar fi fost sincer cu el însuşi, ar fi remarcat faptul că se
pierduse şi că nu găsise siguranţa în locul În care se afla.
Peştera întunecată şi tristă era doar o închisoare pentru el. Iar
ceea ce pierdea stând acolo era cu mult mai important decât
ceea ce a pierdut din cauza tornadei.
AI treilea frate, Purcelino, a reacţionat complet diferit de
ceilalţi doi purcei. EI a găsit nişte poze cu căsuţa lor de pe
vremea când era încă robustă. Atunci când a primit vizita
prietenilor şi a vecinilor lui, Purcelino le-a arătat pozele şi i-a
rugat să îi povestească întâmplări care să îl bucure. EI şi-a
auzit fratele spunând că nu era corect ceea ce se întâmplase.
Dar, Purcelino ştia că viaţa nu era deloc cinstită, motiv pentru
care a refuzat să se considere o victimă a torn adei. Atunci
când fratele a vrut să ştie de ce casa lor a fost distrusă, pe
când casele vecinilor au rămas intacte, nu i-a dat nici un
răspuns. EI ştia că sunt multe Întrebări în viaţă care rămân
fără răspuns. De aceea Purcelino a decis să nu îşi consume
46
1:
energia concentrându-se pe întrebarea "De ce?".
Aşadar, Purcelin a rămas în peşteră, iar Purceluş căuta
obsesiv răspunsuri. Purcelino, în schimb, a găsit modalităţi
r
,j
prin care să se bucure de amintirile pe care căsuţa din
cărămidă i le dăduse.
Nu a trecut mult timp şi cel de al treilea frate a Început să
construiască o căsuţă nouă. EI nu a Încercat să refacă vechea
locuinţă. A construit fundaţia în alt loc, astfel încât casa să fie
îndreptată spre o direcţie nouă. Pereţii erau din piatră, iar
acoperişul dintr-un material mult mai masiv. Prietenii şi vecinii
care treceau pe acolo observau că purcelul avea lângă el o
fotografie cu vechea căsuţă. Şi totuşi, nu părea să folosească
imaginea ca punct de reper pentru noua locuinţă.
_ De ce nu o construieşti la fel ca pe cealaltă, aceea pe
care a luat-o tornada? l-au Întrebat. De ce o construieşti aici, şi
nu pe locul vechii case?
Uneori Purcelino le răspundea la întrebări, alteori doar
zâmbea. Spera că inimile lor vor înţelege cândva.
Atunci când casa a fost gata Purcelino i-a invitat pe fraţii
lui să locuiască împreună cu el în ea. Purceluş a acceptat
invitaţia, dar a rămas obsedat de întrebările lui. EI îşi petrecea
aproape întreaga zi căutând nişte răspunsuri c,:re, de altfel: n~
puteau fi găsite niciodată. EI nu a observat ca noua locuinţa
era diferită de cea veche.
Purcelin a părăsit peştera pentru un timp, a vizitat căsuţa
din piatră, dar apoi s-a întors în ascunzătoarea lui. A decis: a
lăsat frica să îi conducă viaţa. Nu şi-a dat seama că frica lui
devenea sursa unei traume mult mai mari decât fusese
tornada însăşi. Purceluş şi Purcelin nu au observat că
Purcelino adăugase casei din piatră multe lucruri pe care casa
din cărămidă nu le-a avut. Aşadar, era acolo spaţiu suficient
pentru petreceri şi pentru diverse activităţi recreative. Şi,
bineînţeles, deoarece Purcelino ştia cât este de important să
înveţi din trecut, el a construit o pivniţă pentru a se ascunde
acolo în cazul în care viaţa i-ar mai fi scos în cale o tornadă.
47
--
Prietenii şi vecinii au venit să admire casa din piatră. Ei
au rămas surprinşi la vederea unei fotografii care atârna pe
peretele holului de la intrare. Era imaginea vechii case din
cărămidă. S-au mirat că Purcelino păstra amintirea a ceva
care i-a cauzat atât de multe pierderi În trecul.
_ Păstrez fotografia aici ca să Îmi amintească faptul că
tornadele fac parte din viaţa noastră. Eu transform
experienţele lor În ceva educativ, nu le permit să devină o
ancoră care să mă Încătuşeze.
48
Floarea de pe trotuar
Problemele vizate: victimele traumatizate şi/sau
abuzate care au pierdut contactul cu forţa lor interioară;
victimele cărora le lipseşte introspecţia şi conştiinţa capacităţii
de a se vindeca şi de a se dezvolta armonios; victimele care
cred că nu Îşi pot reveni după o experienţă traumatizantă din
trecut; măsuri nerealiste de siguranţă de care victimele au
nevoie şi care intervin În procesul de vindecare; acceptarea
noului cămin În care victima a fost mutată.
Potrivită pentru: toate vârstele.
Mesajul transmis: Vindecarea este posibilă, chiar şi
atunci când schimbarea sperie ("Uneori ceea ce ne sperie
este, de fapt, menit să ne facă mai puternici!. .. , i-a spus
plantei. Dacă ai devenit prizoniera fricii, atunci Înseamnă că
Încă nu ţi-ai dat seama de acest adevăr.").
Simbolurile şi metaforele: floarea = copilul/victima;
Lipsa luminii soarelui şi a hranei = lipsa îngrijirii;
creşterea este oprită = dezvoltare sistată din cauza
traumei;
Grădina = locul În care creşterea pozitivă este posibilă;
Sol bogat, apă, fertilizatori = condiţiile care favorizează
îngrijirea şi care stimulează iubirea de sine;
Soarele = adevărul, Înţelepciunea, ştiinţa;
Frumuseţea = imagine de sine pozitivă.
Elemente care pot fi modificate: sexul grădinarului;
sexul florii.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un adolescent care
fusese născut în Vietnam, în timpul războiului. Mama lui
naturală, din cauza ruşinii de a avea un copil aparţinând la
două rase diferite, l-a dat în grija altei femei. Copilăria i-a fost
49
plină de abuzuri fizice şi emoţionale. La adolescenţă a fost
căutat de soldatul care Îi era tată natural şi inclus În familia lui.
A Început sesiunile de terapie cu Încredere de sine scăzută şi
fără să fie conştient de resursele de care dispunea ca să se
vindece. Povestea i-a fost citită În timp ce era hipnotizat, ceea
ce a stimulat Îmbunătăţirea remarcabilă a vieţii băiatului.
50
I r
j
1
I
Floarea de pe trotuar I
A fost odată ca niciodată o sămânţă de floare. A fost
luată de o rafală de vânt şi a aterizat pe un trotuar, într-o
crăpătură. A fost udată de ploaie şi apoi scăldată de lumina
soarelui. Cu toate că locul pe care a căzut nu îi putea asigura
o creştere sănătoasă, sămânţa a făcut eforturi ca să se
dezvolte cât mai natural. La început a crescut foarte frumos.
Apoi, când vârful ei a încercat să străbată deasupra
cimentului, a întâmpinat nişte probleme. Planta încerca să se
înalţe, dar era mereu strivită de paşii trecătorilor.
După fiecare moment În care vârful îi era rupt planta se
încăpăţâna să crească şi mai mare şi să producă frunze şi
flori. Dar, tocmai când lucrurile păreau să meargă bine, o roată
de bicicletă sau talpa unui picior o strivea. După multe
încercări eşuate planta a renunţat să se mai dezvolte. A decis
să se concentreze numai asupra mijloacelor de supravieţuire.
Chiar şi aşa, îi era greu pentru că soarele şi hrana necesare
ajungeau cu dificultate la ea.
Într-o zi un grădinar se plimba pe trotuarul în ale cărui
crăpături o plantă Încerca să supravieţuiască. La un moment
dat el a privit în jos şi atunci a zărit micuţa plată ascunsă în
ciment. A îngenuncheat ca să o poată privi mai bine.
Gradinarul a observat vârful care fusese în mod repetat strivit.
Îngrijorat, el a spus:
- Ei bine, nu eşti în locul potrivit, micuţo! Locul tău este
acolo unde să poţi creşte şi înflori!
Grădinarul îndrăgea florile şi le cunoştea nevoile. S-a
dus acasă şi curând s-a întors cu o lopată şi o găleată. A
săpat şi a scos micuţa plantă, având grijă să îi păstreze intactă
toată reţeaua de rădăcini. Acasă el a plantat-o în pământul
bogat al grădinii sale. După aceea, a udat-o şi a presărat
fertilizatori în jurul ei.
- Acum eşti în locul potrivit, Micuţă Plantă! a spus el,
aproape şoptit. Eşti liberă să creşti şi să te dezvolţi, aşa cum a
vrut natura! Şi pentru că ai depus atât de mult efort ca să
51
supravieţuieşti, curând vei produce cele mai spectaculoase
flori din întreaga mea grădină!
care l-a avut cu cealaltă plantă salvată, a săpat în jurul noii
plante găsite şi a dus-o la el În grădină. Nu mai era blocată
r
Dar ascultând cuvintele binefăcătorului său, planta s-a sub piatră, dar plantele din grădină o int~i?au _pe micuţă. A
îngrozit. Ea a stat într-un singur loc mult prea multă vreme şi Început să tremure de frică şi să se retraga din b_atala so_arelul.
şi-a folosit toate resursele numai pentru a supravieţui. Chiar Se comporta la fel ca şi cealaltă plantă salvata de gradl~ar.
dacă pe trotuar a fost strivită, aceea era singura realitate pe Observându-i teama, floarea noastră s-a aplecat spre ea ŞI l-a
care ea o cunoştea. Grădina, în schimb, şi modul complet şoptit: . '
diferit în care trebuia să crească o speriau. _ Uneori ceea ce ne spene cel mal mult este de fapt
"Dacă voi fi rănită? Dacă în această grădină cineva va menit să ne ajute să devenim mai puternici!
trece cu bicicleta peste mine când voi încerca să cresc? Cred
că este mai uşor să rămân mică şi să mă ascund! M-am
săturat atât de mult să tot fiu ruptă şi călcată în picioare!" şi-a
spus ea.
Grădinarul înţelegea plantele, de aceea şi-a dat seama
că florii nou-venite îi era teamă să crească.
- Uneori ceea ce ne sperie este, de fapt, menit să ne
facă mai puternici! ... , i-a spus plantei. Dacă ai devenit
prizoniera fricii, atunci înseamnă că încă nu ţi-ai dat seama de
acest adevăr. Ca să îţi atingi potenţialul maxim, trebuie să
cauţi înăuntrul tău şi să îţi găseşti forţa interioară. Foloseşte-ţi
această forţă ca să discuţi cu tine însăţi, ca să te încurajezi şi
ca să descoperi libertatea de a ajunge acolo unde îţi este
sortit.
Planta a ascultat încurajările, dar tot îi era teamă. Cu
toate acestea, au reuşit cumva să o mişte. Şi-a făcut curaj şi a
început să crească. A devenit receptivă la tot ceea ce grădina
îi putea oferi... căldura soarelui, ploaia, un loc unde să
crească şi hrana solului. Nu a trecut multă vreme şi o frunză
şi-a făcut apariţia ... , apoi un boboc ... , încă unul. .. şi încă unul.
Curând planta era suficient de mare încât să fie acoperită de
flori înmiresmate, spectaculoase. Deoarece era înaltă, vecinii
grădinarului o puteau zări. Au povestit despre ea prietenilor şi
rudelor. Curând mulţi veneau ca să o admire şi ca să o
fotografieze.
Într-una din zile grădinarul a mai descoperit o plantă
blocată sub o piatră. Aducându-şi aminte de succesul mare pe

52 53
 Printesa şi comoara ei
Problemele vizate: stimă de sine şi încredere în forţele
proprii scăzute, adesea experimentate de victime ale unor
evenimente traumatizante sau/şi ale unor abuzuri.
Potrivită pentru: copii şi adolescenţi.
Mesajul: Este posibil să îţi recâştigi forţa interioară şi să
îţi dezvolţi o stimă de sine crescută. ("în fiecare dintre noi se
găseşte înţelepciunea şi forţa care ne ajută să ne găsim calea
în viaţă. Mulţi oameni nu ştiu de existenţa acestei înţelepciuni
şi nu au învăţat încă cum să o folosească. Iubirea este cheia
care deschide uşa spre această înţelepciune.")
Simboluri şi metafore: regele şi regina = părinţii;
caseta cu bijuterii = Imagine de sine pozitivă; forţă
interioară; încredere în puterea proprie de a schimba lumea;
naşa zână = înţelepciunea subconştientului.
Elemente care pot fi schimbate: constelaţia familială;
sexul personajului principal; identitatea celui care a provocat
abuzul.
Notă: Este prima poveste pe care am scris-o pentru un
copil abuzat. A fost scrisă la îndemnul expres al mentorului
meu, Karen Custer, L.C.S.W.-C. pentru o fetiţă de 4 ani care
fusese abuzată într-un mod sadic de tatăl ei natural. Am fost
uimită de rezultatul obţinut. Starea fetiţei s-a îmbunătăţit după
ce a ascultat povestea de mai multe ori. Este o poveste foarte
simplă şi demonstrează puterea metaforelor şi a simbolurilor
în accesarea înţelepciunii şi a resurselor disponibile în
subconştientul unui copil.
54
III
Printesa şi comoara ei
A fost odată ca niciodată o micuţă prinţesă care trăia
împreună cu mama şi cu tatăl ei, regina şi regele. Toţi trei
locuiau într-un castel mare, iar prinţesa era foarte fericită. Ea
avea multe jucării, dar cea mai dragă îi era o casetă plină cu
bijuterii strălucitoare din aur şi argint - coliere, brăţări şi inele,
toate împodobite cu pietre care reflectau culori şi lumini
multicolore. Bijuteriile erau foarte frumos lucrate. Caseta era
specială pentru micuţa prinţesă deoarece îi aparţinea numai ei
şi nimeni din întreg regatul nu mai avea una asemănătoare. O
îndrăgea mult, de aceea o purta cu ea pretutindeni.
Dar, într-o zi, cineva a furat caseta cu bijuterii a prinţesei.
Fetiţa s-a întristat. Era deprimată. I-a fost furat un bun de care
ea era foarte ataşată şi nu ştia cum să îl recupereze. Prinţesa
se întrista tot mai mult şi nu se mai juca cu prietenii ei. Nu mai
râdea şi rămânea toată ziua în camera ei. Regina, mama ei, a
întrebat-o de ce era atât de supărată. Dar ea nu a ştiut cum să
îi spună că cineva îi furase caseta. Poate că se temea că va
avea probleme sau că va fi pedepsită pentru că pierduse un
obiect atât de valoros.
Într-o noapte, micuţa prinţesă stătea singură şi tristă în
camera ei şi deodată a început să plângă. Atunci, naşa ei, o
zână, a apărut pe neaşteptate. S-a aşezat pe pat, lângă fetiţă.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat-o, apucându-i mâinile între
ale ei.
_ Cineva mi-a furat caseta cu bijuterii... a suspinat
prinţesa. Nu ştiu cum să o găsesc. Mi-e frică să le spun
părinţilor că nu o mai am, pentru că ştiu că voi avea necazuri.
Naşa fetiţei a încuviinţat dând din cap. A înţeles-o şi i-a
promis că o va ajuta. Pentru început zâna a fluturat bagheta ei
magică pe deasupra micuţei fete. Atunci, un norişor de praf
magic a început să o înconjoare.
_ Magia din acest praf te va ajuta să vezi altfel lucrurile.
Vei descoperi în interiorul tău ştiinţa necesară pentru a-ţi găsi
comoara!. .. , i-a şoptit uşor zâna. Priveşte în interior şi află
55
 ştiinţa şi cunoaşterea de care ai nevoie.
- Eşti sigură? a întrebat-o prinţesa, gândindu-se dacă să
o creadă sau nu.
- Da, sunt sigură! a fost răspunsul. În fiecare dintre noi
se găseşte înţelepciunea şi forţa care ne ajută să ne găsim
calea în viaţă. Mulţi oameni nu ştiu de existenţa lor şi nu au
învăţat încă cum să le folosească. Iubirea este cheia care
deschide uşa spre această înţelepciune. Praful este magic şi
te ajută să îţi descoperi puterea de a te îndrăgi, şi astfel vei
descoperi înţelepciunea necesară pentru a-ţi recâştiga
comoara.
Apoi zâna a zâmbit şi şi-a luat rămas-bun. A dispărut. În
urma ei, micuţa prinţesă se întreba dacă, într-adevăr, a fost
vizitată de o zână. Poate că a fost doar un vis ... Dar a văzut
praful sclipitor din jurul ei şi a ştiut că totul fusese real.
Aşa cum a prezis naşa fetiţei, ea CHIAR A
DESCOPERIT O CALE DE A PRIVI ÎN INTERIORUL EI ŞI DE
A ÎNŢELEGE CUM SĂ ÎŞI RECÂŞTIGE COMOARA FURATĂ.
În noaptea aceea s-a dus şi şi-a reclamat comoara. A
strâns-o cu putere la piept şi apoi s-a întors în camera ei. S-a
urcat în pat şi s-a învelit, dar a continuat să strângă caseta la
piept. Prinţesa era cuprinsă de o bucurie nemaiîntâlnită şi de
mândrie. Şi-a descoperit înţelepciunea şi forţa interioară. Le
putea folosi ori de câte ori avea nevoie. Şi-a privit caseta cu
bijuterii şi a şoptit:
- Am învăţat cum să îmi reclam comoara pierdută. Nu
voi mai lăsa pe nimeni niciodată să mi-o răpească!
Apoi micuţa prinţesă a adormit cu un zâmbet
întipărit pe faţă.
56
•
Fetiţa cea urâtă
Problemele vizate: persoanele care se consideră urâte,
rele, oribile, chiar monştri, din cauza unui abuz emoţional sau
de alt tip.
Potrivită pentru: toate vârstele (mai ales pentru copiii
mai mari şi pentru adolescenţi).
Mesajul transmis: Trauma şi abuzul pot deforma
imaginea de sine şi percepţia asupra propriei lumi.
Frumuseţea proprie ni se poate dezvălui şi astfel se descoperă
iubirea de sine şi grija pentru sine.
Simbolurile şi metaforele: urâţenia = ura de sine,
imagine negativă de sine, pierderea forţei proprii;
Femeia cea înţeleaptă = înţelepciunea subconştientului;
Lentile de contact fumurii = a percepe lumea
distorsionat, sub influenţa urii de sine;
Dopuri speciale în urechi = a auzi distorsionat şi sub
influenţa urii de sine;
Lumină nouă = a se percepe altfel, într-o lumină clară,
pozitivă, sănătoasă, iubitoare.
Elemente care pot fi schimbate: sexul personajului I
principal; modul în care personajul se percepe ca fiind urât;
ceea ce este respingător la personaj; persoanele cu care I
locuieşte personajul principal; reacţia familiei atun~i când
personajul pleacă; alte locuri, altele decât şcoala, In care
personajul principal îşi descoperă propria valoare.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru o adolescentă care a
fost abuzata fizic, emoţional şi sexual. Părinţii tinerei erau nişte
persoane foarte bolnave psihic, incapabile sau nedoritoare de
a-şi ajuta fiica, de a o sprijini emoţional sau altfel. SesIunile de
terapie au avut ca scop principal inversarea punctului ei de
vedere conform căruia ea era o persoană urâtă şi oribilă.
57

Fetita cea urâtă
A fost odată ca niciodată o fetiţă care părea foarte, foarte
urâtă. Urechile îi erau foarte mari şi ciudate. Fetiţa avea un
nas enorm acoperit cu umflături, iar dinţii îi erau negri şi
stricaţi. Corpul ei era mare şi diform. În ansamblu, fetiţa oferea
o privelişte îngrozitoare. Viaţa Angelei era grea pentru că
oamenii râdeau mult de ea. O agresau, o jigneau şi se holbau
la ea. Nimeni nu voia să îi devină prieten iar ea nu se putea
compara cu nici un copil de vârsta ei, din nici un punct de
vedere. Angela se simţea foarte urâtă, motiv pentru care se
descurca prost la şcoală. Ura şcoala pentru că acolo se râdea
cel mai mult de ea. Părinţii se ruşinau că aveau o asemenea
fetiţă. Ei îi repetau în continuu că era foarte urâtă şi că îi făcea
de ruşine. Când Angela nu a mai rezistat, a decis să fugă de
acasă. S-a gândit să se afunde adânc în pădure, acolo unde
nimeni nu-i putea vedea urâţenia.
Aşadar, Angela a împachetat lucrurile de care avea
nevoie, le-a lăsat un mesaj părinţilor şi s-a pierdut în noapte. A
intrat în pădure şi s-a adâncit din ce în ce mai mult, până când
a ajuns lângă un golfuleţ care bolborosea. Fetiţa s-a aşezat pe
muşchi şi a adormit. A început să viseze. O femeie grijulie şi
înţeleaptă a atins-o pe umăr şi a început să îi vorbească.
Vocea îi era atât de moale, incât părea susurul unui pârâu. Cu
cât o asculta mai mult pe acea femeie cu voce blândă, cu atât
fetiţa se liniştea mai mult. Era calmă. După ce au discutat o
vreme despre urâţenia Angelei, femeia a atins ochii fetiţei şi a
îndepărtat două lentile fumurii. Angela a fost uimită. Ea nu ştia
de existenţa lentilelor. Dar cât de bine se simţea!... Nu îşi
dăduse seama înainte cât de mult o iritau ochii. Şi, într-adevăr,
privind împrejur, lucrurile erau altfel. Culorile erau mai
strălucitoare, iar lumea părea mai luminoasă.
După aceea, femeia cea înţeleaptă a tras-o uşor de
urechi şi a scos din ele două dopuri respingătoare. Fetiţa a
rămas din nou uimită. Cum de au fost acolo? Femeia a
început să vorbească din nou şi, fără acele dopuri, fetiţa auzea
58
•
r
\ clar vocea aceea blândă.
- Sunt multe lucruri pe care nu le-ai înţeles, i-a spus
femeia fetiţei. Dar acum eşti pregătită să vezi şi să auzi
lucrurile altfel. În zilele şi în nopţile care vor urma oamenii şi
situaţiile îţi vor părea şi le vei auzi într-un mod complet diferit.
Poate că o parte din tine a perceput mereu lucrurile clar,
numai că nu ştiai de existenţa acelei părţi din tine. Vei învăţa
care dintre oameni sunt grijulii cu tine, care te resping, care
dintre ei sunt plini de mânie şi furie şi care sunt plini de iubire.
Vei ştii când cineva te transformă într-o victimă, când îţi
minimalizează valoarea şi vei sta departe de astfel de
persoane! Această ştiinţă nouă te va ajuta să te cunoşti altfel
şi să îi vezi pe cei din jurul tău aşa cum sunt ei în realitate.
Aşadar, această introspecţie te va ajuta să te înconjori cu
oameni care ştiu să te îngrijească, deoarece, în sfârşit, ştii că
meriti să fii iubită!
Femeia cea înţeleaptă a continuat să-i vorbească
Angelei despre multe alte lucruri importante. Apoi, zâmbind
gingaş şi binevoitor, a sărutat-o pe frunte. Angela a înţeles că
odată cu acel sărut ea a fost binecuvântată cu iubire. A simţit­
o pătrunzându-i în corp şi inundându-i sufletul. Apoi, pe
măsură ce se trezea, fetiţa şi-a dat seama că femeia cea
înţeleaptă îi dăduse şi darul acceptării necondiţionate. Era
veselă, chiar dacă încă dormea.
Angela s-a trezit. A rămas întinsă o vreme şi s-a gândit
la ceea ce visase. Ştia că visul fusese unul foarte special,
important şi revelator. Apoi fetiţa s-a ridicat şi s-a dus să se
privească în apa golfuleţului. Când a privit în apă a văzut faţa
cuiva frumos. O voce tainică din interior i-a spus:
- Tu eşti o persoană frumoasă!
Deşi în trecut ea a ignorat mereu acea voce,
recunoaşterea şi iubirea experimentate alături de femeia cea
Înţeleaptă au schimbat-o. A zâmbit şi a înţeles că latura aceea
înţeleaptă şi de mare ajutor fusese mereu acolo.
S-a uitat din nou la reflexia ei În apă, poate era prima
dată când se uita cu adevărat, şi
59
 şi-a zâmbit. "Ce interesant... , s-a gândit. Mă simt mai
puternică şi chiar mai înaltă!" Stătea lângă golfuleţ şi se
r înceapă munca femeia lua în mână cărbunele. Apoi îşi
reamintea că o bucată de cărbune care este expusă un timp
gândea la tot ceea ce a învăţat. Deodată şi-a dat seama că mai îndelungat unei presiuni se transformă în cele din urmă
urâţenia ei nu fusese altceva decât o iluzie. Cumva, lumea îi într-un diamant. După aceea aşeza cărbunele la locul lui şi lua
dăduse semnale greşite, modificând modul în care se în mână diamantul netăiat. TI ţinea cu ambele mâini şi zâmbea
percepea şi determinând-o să creadă că era urâtă. de fiecare dată. Se gândea la toţi acei oameni, s~te de
Angela a ieşit din pădure şi s-a îndreptat spre casă. La oameni, care au văzut asemenea diamante neşlefuite. Insă ei
un moment dat ea şi-a dat seama că totul părea nou. Ce le considerau nişte bucăţi de rocă urâte şi lipsite de valoare.
curios ... nişte flori atât de spectaculoase creşteau pe cărare ... După aceea îşi începea ziua de lucru, desena modele
Iar păsările aveau un viers atât de dulce ... Chiar şi soarele pentru bijuteriile ei faimoase. Când era momentul să monteze
părea altfel: avea o strălucire dulce aurie. Acasă părinţii nu au diamantul în aur, Angela ţinea piatra preţioasă în lumină şi o
întâmpinat-o. Abia dacă au observat că fata dispăruse. Tn admira cu un sentiment de mândrie şi de împlinire.
seara aceea, stând în preajma lor, fetiţa i-a văzut cu alţi ochi. _ Deşi mulţi au crezut că eşti lipsit de valoare şi urât, te-
De fapt, părinţii ei păreau să doarmă un somn ciudat, unul în ai transformat în cea mai preţioasă piatră. Când eşti tăiat şi
care umblau şi vorbeau, dar nu vedeau şi nu auzeau. şlefuit de aceia care îţi recunosc valoarea, eşti considerat
Fetiţa şi-a ascultat vocea interioară şi a înţeles ... simbolul iubirii.
urâţenia ei aparţinea visului lor. Nu era deloc o reflexie a ei. Atunci inima ei zâmbea.
A doua zi când a mers la şcoală Angela a dat ascultare
acelei voci înţelepte. A reuşit să vadă elevii altfel. De aceea,
mulţumită vederii şi auzului, a recunoscut care dintre ei îi
puteau deveni prieteni adevăraţi. "Ce interesant! şi-a spus ea,
dacă eu pot să mă apreciez corect, la fel îi pot aprecia şi pe
cei din jurul meu."
Tn săptămânile şi în lunile care au urmat fetiţa a apucat-o
pe cărări noi şi mult mai recompensatorii. Când a devenit adult
Angela a ajuns faimoasă datorită bijuteriilor pe care le
concepea. Tn fiecare creaţie erau montate diamante.
Diamantele erau şlefuite cu multă grijă, astfel încât să reflecte
lumina în multe direcţii. Tânăra lucra într-un studio pe care ea
însăşi îl crease. Avea ferestre pe toate laturile clădirii, astfel
încât lumina să pătrundă înăuntru din belşug. Era mândră mai
ales de masa ei de lucru, o masă unică pe care o construise
din stejar. Tn colţurile mai îndepărtate a sculptat două
suporturi, unul pentru o bucată de cărbune şi altul pentru un
diamant neşlefuit.
Tn fiecare dimineaţă când se aşeza la masă ca să

60 61

..
 Zdreanţă şi bandajul magic invizibil
Problemele vizate: copiii care prezintă simptome
specifice unei traume sau unui abuz nedezvăluit.
Potrivită pentru: copiii în vârstă de până la 12 ani; este
eficientă mai ales în cazul copiilor foarte mici; pentru copiii
ameninţaţi povestea devine foarte eficientă în combinaţie cu
altele şi trebuie înregistrată audio; în acest fel copilul ascultă
povestea în mod repetat; înştiinţează familia că nu are
importanţă dacă copilul este atent sau nu la aceste poveşti
atunci când se derulează; mesajele sunt preluate de acea
latură înţeleaptă care există în fiecare copil, chiar şi atunci
când copilul nu este atent în mod conştient; atunci când folosiţi
această poveste în şedinţele de terapie, să aveţi la îndemână
un câine mare de pluş şi un bandaj; la momentul narativ în
care Zdreanţă/Taffy primeşte un bandaj mare invizibil, puneţi-I
pe copil să lipească bandajul pe gura cîinelui de jucărie; în
momentul în care câinele din poveste îşi smulge bandajul,
puneţi copilul să facă la fel cu câinele (de pluş); dacă această
poveste îl agită pe copil, atunci acest lucru ar putea indica
faptul că există o experienţă traumatizantă în cazul acelui copil
dar care nu a fost dezvă"luită; prin urmare, sfătuiţi familia
pacientului să deruleze caseta după ce copilul a adormit, timp
de câteva nopţi; odată ce copilul dezvăluie problema care îl
preocupă, agitaţia copilului şi atitudinea de respingere faţă de
aceste poveşti de obicei dispar.
Mesajul: Calitatea unui copil este aceea de a spune
adevărul şi de a continua să vorbească despre ceea ce îl
preocupă cu adulţi puternici care îi pot oferi protecţie. (Reţineţi
descrierea simbolurilor şi a metaforelor aparţinând acestei
poveşti)
Simbolurile şi metaforele: activităţi desfăşurate la ceas
62
•
de noapte (alergatul după gândaci etc.) = lipsa fricii de
întuneric;
Călătoria din pădure = trauma copilului;
Bandajul magic invizibil = ameninţarea sau motivul
pentru care copilul nu dezvăluie informaţii despre evenimentul
traumatizant;
A dispărea = ameninţarea sau consecinţa negativă
determinată de povestirea traumei;
Ghimpele = durerea provocată de tăcere;
Înotul = a face faţă sentimentelor într-un mod
corespunzător;
Bandajul provoacă durere când este îndepărtat =
durerea şi teama care pot rezulta din dezvăluirea unei
experienţe traumatizante.
Elemente ale poveştii care pot fi modificate:
constelaţia familială poate fi modificată; simptomele pe care le
poate prezenta copilul; oamenii care pun întrebări căţeluşului
(dacă un membru al familiei este suspectat că ar abuza
copilul, atunci folosiţi în poveste cuvinte precum "cineva",
"învăţătoarea" sau "prietenul").
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un băieţel de 4 ani.
Se părea că tatăl lui îl ameninţa să nu dezvălui abuzurile la
care îl supunea. I s-a citit povestea şi apoi a fost înregistrată
audio. Puţin timp după ce a încheiat sesiunile terapeutice
copilul a povestit mamei lui despre abuz. Mama i-a derulat
banda audio cu povestea aceasta de mai multe ori, aşa cum i-
am recomandat. Băieţelul a continuat cu dezvăluirile, unele
fiind legate de abuzuri fizice şi sexuale traumatizante şi de
lungă durată. Este de reţinut faptul că această poveste nu
furnizează detalii specifice despre cum ar putea un copil să
dezvăluie un anumit abuz sau un altul. Povestea a fost
eficientă în încurajarea copiilor mici să povestească despre
sursa simptomelor lor.
63
 r
Ii
I
Simptomele cauzate de experienţe traumatizante diferite
pot să pară identice. Un copil poate experimenta un eveniment
ca fiind foarte traumatizant, pe când un adult abia dacă
reacţionează la aceeaşi experienţă. De exemplu, un copil a
povestit cum un coleg de clasă îl agasa numindu-I "Luca,
Buca" şi rupându-i testele. Simptomele au încetat când
I Zdreanţă
această problemă şi-a găsit rezolvarea.
Poveştile care determină dezvăluirile oferă terapeutului o
modalitate nouă de a ajuta un copil să îşi depăşească
experienţele traumatizante.
Zdreanţă şi bandajul magic invizibil
A fost odată ca niciodată un căţeluş pe nume Zdreanţă.
locuia împreună cu părinţii lui, cu fraţii şi surorile cu
care se juca cât era ziua de lungă. Nu îi era frică aproape de
nimic şi toată lumea spunea despre el că era un căţei căruia îi
plăcea aventura. Adesea pornea să exploreze împrejurul
casei, căutând sub pietre şi Iătrând la gândaci şi la păianjeni. Îi
făcea plăcere să iasă mai ales seara, când soarele apunea.
Atunci putea să alerge după licurici şi să urle la lună împreună
cu celelalte animale nocturne.
Într-una din zile Zdreanţă s-a dus în pădure. Dar când s-
a întors acasă el nu mai era căţelul de odinioară. Îi era frică să
meargă la culcare şi să stea departe de familia lui. Avea
coşmaruri şi tremura de groază când cineva îi sugera să caute
sub pietre sau să iasă singur noaptea. Adesea avea dureri la
stomac, chiar şi inima îl durea.

/r:
'-
./"..;J
/~ \\ ",--,~

t,fRy:--?---~0/
ll'ţ~.,-y,?,. ;~{
, ({ ~..\(~:,
\.
"" !:;,~-~"t pl- ~~~~1~'~
/(
.{.,(::
'/ /
(~~~ 'iwfl~)
,'·;"'--'c' ~)tf'
,.,",
'~
{I J /' <. .• '-o "- ~., .~~~"
I ( , /;;';ţ
'ţI/~~",
',"
i' l-,'1'/'>
/,
\. \,' (!!j
I
(
\tif '. t-.r,
/ ' i V . ",,) ~
! ~,\\,~Vj,!' /~>. ~:"'(f~,rY-2' ~~

". :: î \)Fz/ fI c~~~~y ~

/
/
Ii :' /, !,';[Jr/'.
l' I
,j
!
I
Jf ,.",
;1·
;.r-!5 I Jfi~ . ..
__ '>'F>~).ţf-171 '\ 1/,/
'1 : II :i', (",:-1>-"/..1- ,'" " ," /:1/ I
. 1~iiJ')! ,~~ ",,~ ,;;::::<~i,}/,,/,--, II ,/
0";,/ ,: j -"it _

N
\ tV1"/k0,~/"l~,'i: '/~'
,1 \
f \
/' /~>,:"'! ", ~~r~'2;I'"
(/;(I( ,,;~/,r,' %,
""':./ /.
~~#rI!'f;11' ~~\.!2!/{.,/~ .1($;.t~Y/,u
l' h ... ;,7.:; _,;:C. ,~<~//</v .-"", ,"'" ,,1?ţf,.A'
:., efe I.'P/I. $-', ~!h- ';>, ~ --.. -

64 65

Familia lui Zdreanţă a observat că ceva se întâmplase
cu căţelul. Nu mai era acelaşi de când se întorsese din
pădure. L-au întrebat de ce s-a schimbat. În schimb, căţelul nu
era în stare să vorbească despre acea călătorie deoarece în
pădure i s-a pus un bandaj magic invizibil pe bot. A fost
ameninţat că dacă l-ar fi smuls, ar fi dispărut. Cu siguranţă că
Zdreanţă se temea foarte mult de o posibilă dispariţie, de
vreme ce a păstrat bandajul. Toţi îl întrebau de ce se comporta
diferit. Zdreanţă se speria mai ales atunci când era luat la
întrebări. Era sigur că odată cu pierderea bandajului el s-ar fi
făcut nevăzut. Când era amintită pădurea cu pricina căţelul
începea să se agite şi se învârtea în cerc din cauză a ceea ce
simţea. Întorcea spatele acelora care îl interogau şi i se făcea
rău la stomac.
Într-o zi Zdreanţă s-a împuns într-un spin. A început să
plângă de durere. Familia lui a ştiut că fusese în nişte tufişuri
cu spini. L-au întrebat unde îl durea. Dar bandajul de pe bot l-a
împiedicat să le răspundă. Atunci cei din jurul lui au încercat
să ghicească:
_ Te doare piciorul? Te doare laba din faţă? Te doare
urechea?
Dar nimeni nu a reuşit să afle unde era spinul. Iar pe
căţei îl durea din ce în ce mai tare. Zdreanţă ştia că spinul era
în coadă, şi nu îl putea îndepărta singur. În cele din urmă
familia lui s-a supărat foarte tare pe el. I-au cerut să le spună
unde era ghimpele ca să îl poată ajuta. Însă Zdreanţă a rămas
tăcut. Încă mai avea bandajul acela magic şi îi era mult mai
frică să îl îndepărteze decât să rămână cu spinul înfipt în
coadă.
Într-o zi un câine bătrân şi răutăcios, Pată, a început să îl
bruscheze pe Zdreanţă.
_ Pun pariu că nici nu şti să înoţi!. .. i-a spus cu o voce
răutăcioasă. Cred că eşti singurul dintre toţi câinii din lume
care nu ştie ce să facă în apă! Ha, ha, ha!
Pată a continuat să îl tachineze şi să îşi bată joc de el,
până când Zdreanţă a înţeles că celălalt vorbea numai de
66
II
f
dragul de a vorbi. Îi plăcea să se audă vorbind.
Zdreanţă s-a dus până la marginea apei şi a intrat în ea.
Era îngrozit. A început să îşi mişte labele şi corpul şi a
traversat iazul. Putea înota! Câinele cel bătrân a încercat să îl
înşele, dar copiii (şi căţeii) pot să îşi dea seama când sunt
înşelaţi.
Căţelul a înţeles că
putea distinge minciuna de adevăr.
După experienţa aceea Zdreanţă a început să reflecteze
asupra bandajului magic. Şi-a dat seama că a fost păcălit
astfel încât să nu şi-I îndepărteze niciodată. Atunci şi-a ridicat
laba spre gură. A tras cu grijă de bandaj. L-a durut puţin, dar
nu a dispărut. Cuprins de un sentiment puternic de alinare
căţelul a fugit spre casă. Acolo a povestit totul familiei. După
aceea le-a spus unde anume era înţepat şi le-a cerut ajutorul
ca să îndepărteze spinul. Ţinuse spinul în coadă atât de mult
timp încât l-a durut puţin când a fost scos. Dar, odată scos, din
nou s-a simţit uşurat.
Curând după aceea Zdreanţă a redevenit vechiul căţei
care alerga după gândaci şi stătea afară noaptea până la ore
târzii. A remarcat că îi era mai uşor să adoarmă. Nu mai avea
coşmaruri şi nu îi mai era teamă să fie singur.
Ca să fie sigur că nu mai avea să primească un bandaj
magic, Zdreanţă a povestit tuturor despre călătoria din pădure
şi cât de frică i-a fost să vorbească despre ea. Cu cât spunea
mai mult din adevăr, cu atât se simţea mai în siguranţă şi mai
puternic. A descoperit că bandajul magic nu era de fapt magic
deloc. Exista numai ca să îl oblige să tacă. Zdreanţă a învăţat
o lecţie pe care şi-o va aminti mereu: faptul că a discutat cu
adulţi de încredere care protejează copiii despre călătoria din
pădure l-a ajutat să se simtă puternic şi în siguranţă.
67
 Cutiile ascunse
Problemele vizate: copiii care se luptă cu un secret sau
care au fost ameninţaţi într-un fel sau altul să tacă în legătură
cu o traumă/un abuz.
Potrivită pentru: până la vârsta de 12 ani.
Mesajul transmis: O promisiune poate fi încălcată (prin
dezvăluirea ei unui adult de încredere) dacă ţinând acea
promisiune înseamnă că tu sau altcineva veţi avea de suferit.
În cazul în care eşti un copil, a avea un adult furios pe tine
este mult mai puţin important decât a păstra secrete despre
traume şi abuzuri!
Metafore şi simboluri: cutiile = secrete despre o
experienţă traumatizantă;
Camera prea înghesuită ca ea să mai încapă în ea =
prea multe sentimente şi gânduri în legătură cu o traumă, ca
orice altceva să mai poată exista;
Judecătoarea înţeleaptă = înţelepciunea
subconştientului.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
copilului; sexul persoanei înţelepte; constelaţia familială.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru o fetiţă care păstra
prea multe secrete în legătură cu famila ei, fapt ce o împiedica
să evolueze în cadrul sesiunilor de terapie. Poate fi
înregistrată audio, în corelaţie cu "Bandajul magic invizibil",
pentru a deveni mai eficientă în întărirea încrederii de sine la
copii şi pentru a le da încrederea necesară ca să dezvăluie o
traumă sau alte probleme.
68
Cutiile ascunse
A fost odată ca niciodată o prinţesă mititică, Arisa, care
locuia împreună cu mama ei şi cu tatăl ei, Regina şi Regele,
într-un castel imens. În cea mai mare parte a timpului prinţesa
avea o viaţă uşoară şi lipsită de orice fel de complicaţii. Se
juca împreună cu prietenii ei, frecventa şcoala prinţeselor şi îşi
făcea temele. Foarte rar se întâmpla ca ceva să o sperie,
poate un coşmar ocazional sau un film de groază vizionat la
televizor.
Dar lucrurile s-au schimbat într-o noapte când cineva i-
a înmânat o cutie. Acel cineva i-a spus prinţesei că trebuia să
o păstreze în camera ei. Persoana aceea i-a mai spus să nu
lase pe nimeni să se uite în cutie, nici măcar să ştie de
existenţa ei. Micuţa prinţesă a păstrat secretul, aşa cum i-a
cerut persoana respectivă. Oricum, persoana continua să îi
aducă şi alte cutii. Dar secretul ţinut ascuns de cei pe care îi
iubea i-a cauzat Arisei teamă şi coşmaruri. A început să aibă
probleme cu somnul şi i-a scăzut capacitatea de concentrare
la şcoală. Când veneau prietenii la joacă, prinţesa era
supărată şi nu se distra prea mult. Profesorii şi prietenii au
obseNat starea fetiţei şi au întrebat-o dacă era bine. Însă fetiţa
nu a putut rosti cuvintele. A tăcut, aşa cum îi ceruse persoana.
Cu toate acestea, tăcerea nu a ajutat-o să se simtă mai
bine. De fapt, secretul despre cutii o făceau să se simtă rău.
Nu a trecut mult timp şi cutiile au umplut întreaga cameră. Nu
mai era loc nici măcar pentru fetiţă. În consecinţă, Arisa era şi
mai deprimată, dar nu ştia ce să facă. Îi era frică să-i ceară
persoanei să nu îi mai ducă şi alte cutii şi să le ia pe acelea
deja existente în camera ei. Persoana a obligat-o să promită
că nu va spune nimic. Iar Arisa a fost educată să nu îşi încalce
promisiunile, mai ales pe acelea făcute unor oameni mai în
vârstă decât ea. De aceea printesa ţinea secretul ascuns în
sufletul ei, dar era o povară tot mai apăsătoare. Camera fetiţei
era plină de cutii, iar Arisa nu mai avea loc de ele. Într-o
noapte prinţesa s-a aşezat pe podea, în faţa camerei ei.
69
 Atunci Judecătoarea s-a aşezat lângă fetiţă pe podea.
Deoadată, Judecătoarea cea Înţeleaptă s-a apropiat Ştia multe despre viaţă şi a observat că ceva o neliniştea pe
de-a lungul hol ului. S-a oprit în faţa fetei şi a observat că ceva prinţesă.
era în neregulă. - Îmi dau seama că ceva este în neregulă ... Lasă-mă să
- Ce faci aici pe hol? te ajut. Sunt foarte înţeleaptă, i-a spus ea fetiţei întristate.
- Nu am putut adormi, a minţit Arisa. Arisa ţinuse secretul ascuns atât de mult timp încât
simţea că urma să explodeze. Dar Încă se temea.
- Povesteşte-mi despre secrete! i-a cerut femeii.
- Secretele sunt bune, doar dacă nu produc suferinţă
cuiva! Dacă ai un secret care îţi răneşte sufletul, atunci îţi va fi
de mare ajutor să îl povesteşti cuiva în care ai încredere. În
felul acesta vei primi ajutor.
- Povesteşte-mi despre promisiuni, a rugat-o prinţesa,
dând din cap.
Femeia cea înţeleaptă a ridicat de bărbie faţa fetiţei până
când a putut-o privi în ochi. Apoi i-a spus:
- Este bine să îţi respecţi promisiunile, cu condiţia ca ele
să nu provoace rău, ţie sau altcuiva. Dacă o promisiune te
întristează, atunci este timpul să ceri ajutorul cuiva!
Prinţesa Arisa nu mai voia să fie tristă, speriată şi
deprimată. De aceea a luat hotărârea de a avea încredere în
acea femeie. Îi va încredinţa secretul ei despre cutii. Aşadar,
împreună au intrat în cameră. Au scos afară toate cutiile şi le-
au deschis ca să le vadă conţinutul.
Când toate au fost scoase prinţesa s-a simţit foarte
uşurată. Discuţia purtată cu femeia cea înţeleaptă a ajutat-o să
îşi revendice camera şi chiar viaţa. Persoana s-a înfuriat
pentru că prinţesa a aruncat cutiile şi pentru că refuza să mai
primească altele. În schimb, Arisa a învăţat de la prietena ei
cea înţeleaptă că a păstra nişte secrete-cutii era mult mai
primejdios decât a fi ţinta furiei cuiva.

70 71
 r
I

Băiatul şi torn ada Băiatul şi tornada

A fost odată ca niciodată un băiat, Ionel, care avea o

Problemele vizate: incapacitatea de a discuta despre tornadă în interiorul lui. Îi era greu să o stăpânească deoarece
sentimente deranjante. era foarte puternică. Forţa vârtejului îl făcea morocănos şi intra
mereu în câte o încurcătură. Şi tornada se răsucea, şi tornada
Potrivită pentru: până la vârsta de 12 ani. se învârtea, şi iarăşi se răsucea ... Băiatului îi era frică să
înfrunte forţa aceea. Aşadar, a încercat din răsputeri să pară
Mesajul transmis: Este important să discuţi despre calm la exterior. Parcă nu avea nici o grijă ... Dar au fost mulţi
sentimentele tale, altfel devii sclavul lor sau eşti mereu cei care nu s-au lăsat păcăliţi de aparenţe şi şi-au dat seama
supărat. că băiatul avea o problemă. Însă când îi ofereau ajutorul, el
răspundea:
Simboluri şi metafore: tornada = sentimentele, - Nu!
anxietatea, teama; EI chiar nu voia să ştie că avea o tornadă în el. Îi era
Tornada devine mai puternică = gândurile şi frică. Totuşi tornadele nu pot rămâne ascunse pentru
sentimentele neexprimate devin mai obsesive; totdeauna. Ele îşi intensifică forţa prin vârtejurile pe care le
Bărbatul înţelept = înţelepciunea subconştientului; creează. Cu cât sunt ignorate mai mult, cu atât devin mai
"Şuierul" care iese pe gură = a discuta despre puternice. Aşadar, tornada lui Ionel îl necăjea din ce în ce ma'l
sentimente; mult. La un moment dat Ionel şi-a dat seama că nu o mai
Senzaţia că este rupt în bucăţi = frica de a dezvălui un putea suporta. A decis să ceară cuiva ajutorul. Altfel simţea că
abuz sau anumite sentimente; se va destrăma.
"Cu siguranţă ai ştiut că eu eram cel care te putea În orăşelul în care locuia băiatul trăia un bătrân înţelept
ajuta ... " = copilul primeşte puterea de a alege adultul cel mai care ştia totul despre tornade de pe vremea când locuise în
indicat care să îl ajute. Kansas. De aceea Ionel s-a dus la el şi i-a cerut o întrevedere.
Bătrânul a acceptat şi l-a invitat să ia loc. Dar băiatul nu putea
Elemente care pot fi schimbate: sexul personajului sta locului. Tornada pe care o purta în interior îl făcea să fie
principal; sexul persoanei înţelepte. neastâmpărat, parcă ar fi fost urmărit de o albină.
Atunci bătrânull-a întrebat:
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un copil de 8 ani. - Ce este în neregulă? De ce ai venit să vorbeşti cu
Fusese abuzat la un centru de îngrijire, cu câţiva ani înainte de mine? De ce nu te poţi aşeza?
a veni la tratament. EI nu vorbise despre abuz. Părinţii l-au - Ei bine ... cred că tot va trebui să mă destăinui cuiva ...
adus la terapie deoarece suferea intens de anxietate şi avea a spus băiatul. Am în interiorul meu o tornadă şi chiar am
probleme de comportament la şcoală. După ce a ascultat nevoie de ajutor ca să mă descurc cu ea!
povestea băiatul a povestit despre abuz. - Oh, dar mulţi oameni sunt deranjaţi de tornade!. .. a
spus bătrânul cel înţelept.
- Da? s-a mirat Ionel. Nu am auzit despre nimeni că ar

72 73
 r
,
--
avea aşaceva! făcut de aceasta, la ieşire, a fost asurzitor! Băiatul s-a speriat.
Bătrânula zâmbit şi i-a spus: Credea că se va rupe În bucăţi. Dar o linişte plăcută l-a
- Pentru că cei mai mulţi oameni nu Îţi vor spune dacă au inundat. S-a simţit uşurat că scăpase de tornadă. A Întrebat:
o tornadă În interiorul lor. .. sunt speriaţi. Eu am o modalitate - Se va mai Întoarce vreodată'? Cum ai făcut asta?
specială prin care să o scot afară din tine. Nu te va mai - Ei bine, fac asta de ani buni de zile ... Cu siguranţă că
deranja! adânc În interiorul tău tu ai ştiut că doar eu te puteam ajuta.
De aceea ai venit la mine. Este foarte important ca atunci când
simţi cum se formează o tornadă În interiorul tău să Îţi
aminteşti cum să o dai afară ...

Ionel i-a mulţumit şi a plecat. A decis să verifice zilnic

dacă avea o tornadă În interiorul lui. Iar dacă ar fi găsit una,
atunci ar fi cerut repede ajutorul adulţilor care l-ar fi putut ajuta.
Zilele au trecut şi băiatul se simţea din ce În ce mai bine. În
fiecare zi el afla lucruri noi despre propria persoană şi Învăţa
să se iubească. A povestit despre tornadă multora şi despre
felul În care o stăpânea. Nu a trecut mult timp şi era convins
că În cazul lui tornadele erau de domeniul trecutului.

Şi atunci a şoptit nişte cuvinte În urechea băiatului.

Deodată tornada a ieşit şuierând pe gura lui Ionel. Zgomotul

74 75

Isa
 r
Monştrii din sertar
Problemele vizate: mulţi dintre copiii care sunt prizonieri
ai unor traume sau abuzuri sexuale, fizice sau emoţionale,
dezvăluite sau nu, deţin o imagine de sine atât de proastă
încât se consideră adevăraţi monştri; povestea se adresează
copiilor care se consideră incapabili de a-şi schimba imaginea
de sine; de asemesea, este utilă oricărui copil care se percepe
ca fiind inferior şi urât, sau care crede că sentimentele sunt
nocive.
Potrivită pentru: până la vârsta de 12 ani; ocazional
pentru adolescenţi.
Mesajul: Faptul că te consideri un monstru nu este
altceva decât o iluzie! Dacă îţi faci o introspecţie obiectivă vei
descoperi că eşti o persoană normală.
Simbolurile şi metaforele: sertarele = laturile diferite
ale personalităţii
umane;
Cheile =tehnici de autocunoaştere şi autoapreciere;
Monştrii = ura de sine, trauma;
Sertare încuiate = teama de autocunoaştere şi de iubire
de sine; tăcere cauzată de ameninţări.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
personajului principal; sexul prietenului; felul articolelor găsite
În sertar.
Notă:Povestea a fost scrisă pentru un băiat de 6 ani. EI
se percepea ca fiind foarte urât şi chiar oribil. Îi era frică să
discute despre ceea ce îl necăjea. Povestea l-a ajutat să
dezvăluie o experienţă traumatizantă şi să înceapă procesul
de uitare a incidentului respectiv.
76
Monştrii din sertar
A fost odată ca niciodată un băiat care avea multe
sertare în camera lui. Toate sertarele erau încuiate şi nimeni
nu le deschidea niciodată. Băieţelul purta cu el o mulţime de
chei. Erau cheile care deschideau fiecare sertar, dar el nu le
deschidea niciodată. Voia numai să se asigure că nimeni nu le
putea deschide. Prietenii lui îi puneau întrebări în legătură cu
sertarele din camera lui. Băiatul însă schimba de fiecare dată
subiectul. Nu voia să discute despre sertarele încuiate şi avea
grijă ca nimeni să nu se apropie de chei. Din cauza fricii sale
sertarele au rămas încuiate.
Într-o zi băieţelul a întâlnit o fetiţă care se mutase în
vecini. Nu a trecut multă vreme şi cei doi erau buni prieteni.
Odată fetiţa l-a întrebat:
- De ce porţi peste tot cu tine cheile acestea?
- Acestea sunt cheile de la sertarele din camera mea, a
clătinat băieţelul din cap. Dar nu trebuie deschise!
- Când te-ai uitat ultima dată în ele? l-a întrebat noua lui
vecină.
- Acum câţiva ani ... a fost răpunsul.
- De ce? a întrebat nedumerită fetiţa.
La început băiatul a ezitat. dar pentru că îi era prietenă
a decis să îi încredinţeze secretul.
- Pentru că sunt nişte monştri în sertarele acelea! Mie
mi-e frică de monştri. Dacă le dau drumul vor împânzi camera
şi poate că mă vor răni! Dacă vor ieşi afară nu voi şti cum să
scap de ei!
- Dar de unde ştii că sunt monştri în sertare? Ai spus că
nu te-ai mai uitat în ele de ani de zile ...
- Pur şi simplu ştiu că sunt acolo! Sunt sigur de asta! a
răspuns băiatul privindu-şi cheile şi agăţându-se de ele mai
mult decât făcuse vreodată.
Dar, văzând că prietenul ei a Înţeles că sertarele
Încuiate îi provocau durere, fetiţa a încercat în continuare să îl
determine să deschidă sertarele. În cele din urmă a reuşit.
77
Însă fetiţa a trebuit să promită că va sta alături de băieţel, că îl
va susţine şi îl va ajuta să se simtă în siguranţă.
Aşadar copiii au intrat încet în cameră. S-au apropiat
de primul sertar şi au strecurat cheia în broască. Băiatul a tras
aer în piept, a învârtit cheia şi A RĂBUFNIT! Băiatul şi-a închis
repede ochii ca să nu vadă monstrul.
Curând însă curiozitatea a învins şi a tras cu ochiul. În
faţa lui stătea monstrul: un ursuleţ de pluş pufos! A prins curaj.
Îndemnat şi de fetiţă, băiatul a început să deschidă şi alte
sertare. Când privea uneori în interiorul sertarului i se părea că
zăreşte un monstru. Dar nu privi se cu destul de multă atenţie.
78
-
l-a trebuit o bună bucată de timp ca să deschidă toate
sertarele. Dar cu ajutorul fetiţei a reuşit. Mai mult, a descoperit
că nici unul dintre sertare nu conţinea vreun monstru. Uşurat,
băiatul a aruncat cheile. A decis să nu mai încuie niciodată
sertarele, de vreme ce nu conţineau monştri.
Băiatul i-a fost recunoscător fetei pentru că l-a încurajat
să deschidă sertarele. De aceea, i-a dăruit un buchet special
de flori. Era bucuros că a descoperit că monştrii nu sunt
întotdeauna ceea ce par a fi.
79
 r -
Băiatul şi carapacea
Problemele vizate: copilului forţat să păstreze un secret
deranjant, îi este afectată tot mai mult capacitatea de a
funcţiona normal.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 4 şi 14 ani.
Mesajul transmis: Dacă un copil dezvăluie un secret
traumatizant unor adulţi de încredere care îi pot oferi ajutor,
atunci copilul va descoperi libertatea de a funcţiona într-o
manieră sănătoasă din punct de vedere emoţional.
Simboluri şi metafore: animalele = progres în
capacitatea copilului de a înţelege ceea ce îi trebuie sau ceea
ce îl deranjează;
pasărea = înţelepciunea subconştientului;
o bucată mare din ceva greu = povara secretului
nedezvăluit;
straturile carapacei = diferitele aspecte ale secretului,
toate trebuind dezvăluite pentru ca vindecarea să poată
începe.
Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
copilului.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un copil care părea
să deţină un secret foarte tulburător. Nu era clar tipul traumei.
Copilul suferise un regres şi era retras în sine. Povestea i-a
permis să devină mai deschis în timpul terapiei şi să dezvăluie
secretul.
80
f
Băiatul şi carapacea
A fost odată ca niciodată un băiat căruia i s-a întâmplat
ceva îngrozitor când a fost mai mic, Nimeni nu mai ştia despre
acel incident, deoarece nu a spus nimănui când s-a întâmplat.
Băiatul a crescut şi a încercat să-I uite. În cele din urmă a
reuşit să se gândească tot mai puţin la el. Însă uneori amintiri
îngrozitoare îl vizitau în vise, în coşmaruri. Băiatul nu înţelegea
semnificaţia acelor vise. De aceea băiatul avea o părere
proastă despre el deşi era ceva care i s-a întâmplat lui, nu
ceva făcut de el. A uitat incidentul, dar nu a uitat cât de
supărat a fost pe el însuşi şi ce părere rea a avut despre el.
Într-o noapte, în locul coşmarului obişnuit despre ceea ce i s-a
întâmplat, a visat că se afla într-o pădure lângă un râu.
Deodată o căprioară a venit ca să se adape şi a spus:
- Ce faci aici?
- Mă odihnesc. Am nevoie de un loc sigur. Am nevoie de
un loc în care să nu mă gânesc la mine însumi ...
- Aha! a exclamat căprioara şi a plecat.
Apoi a venit un iepure ca să bea apă.
- Ce faci aici?
- Nu ştiu. Nu îmi amintesc ...
- Oh! a exclamat iepurele şi a plecat şi el.
Băiatul a rămas o vreme pe malul râului. Într-un final o
pasăre a venit să bea apă şi să se scalde. Ea a spus:
- Ce cauţi aici?
- Caut libertate! a răspuns băiatuL
- Eu ştiu câte ceva despre libertate ... Eu zbor liberă şi eu
decid unde să aterizez. Lumea întreagă este a mea!
- Mă poţi învăţa să fiu liber? a întrebat băiatuL
- Da, a răspuns pasărea. Dar în pieptul tău se află ceva
foarte greu care te împiedică să zbori!. .. Acest obiect greu
seamănă cu o ancoră care te împiedică să zbori în direcţia care
ţi-a fost predestinată. Dacă ţi-ai putea lua greutatea aceea de
pe suflet şi ai putea-o aşeza jos lângă tine, atunci ai fi în stare
să zbori şi să fii liber! Spunând acelea pasărea a zburat.
81
 r

Băiatul a rămas Iăngă râu şi s-a întrebat:

- Ce a vrut să spună pasărea? Ce obiect greu îmi apasă Când s-a trezit şi-a amintit incidentul îngrozitor de când
pieptul? Se gândea şi îşi punea întrebări fără să observe cum era mic. Dar apoi a găsit oameni în care putea avea încredere
râul îi vorbea. Până atunci nu a reuşit să îl înţeleagă. Deodată şi le-a împărtăşit secretul lui. A descoperit că pe măsură ce
vorbele râu lui au căpătat sens. Râul i-a spus că obiectul greu discuta mai mult despre secret, acela îşi pierdea din putere.
despre care vorbea pasărea era secretul băiatului. Motivul Iar băiatul se simţea liber şi mult mai fericit decât fusese
pentru care exista şi devenea tot mai greu era faptul că un vreodată.
secret despre lucruri cumplite şi care nu este destăinuit se
înconjoară de o carapace. Şi ca să nu fie dezvăluit nici în
viitor, secretul îşi dezvoltă straturi la carapace până când
devine prea greu de suportat. Dacă într-adevăr voia să se
elibereze, atunci băiatul trebuia să înceapă prin a îndepărta
acele straturi. Băiatul trebuia să distrugă treptat carapacea şi
să lase secretul să iasă la iveală.

În vis băiatul a găsit puterea necesară ca să spargă

cara pacea. Pe măsură ce straturile se fărâmiţau băiatul se
simţea tot mai uşor şi mai liber. În cele din urmă secretul a
ieşit la iveală. Băiatul a început să îşi strige secretul lumii
întregi: râului, animalelor din pădure, sieşi, oamenilor care
trebuiau să afle despre el. Iar greutatea care îi apăsase pieptul
dispăruse. Nu mai era acolo. Secretul nu mai avea nici o
putere asupra băiatului. În schimb, copilul era liber şi putea
zbura ca o pasăre, putea alerga ca o căprioară şi se putea
juca şi ţopăi ca un iepure. Mai mult, a descoperit cu uimire că
putea chiar să curgă lin şi liber ca un râu.

82 83

Ana
Problemele vizate: copilul care disociază sau
blochează În mod selectiv amintirile, gândurile şi sentimentele
atunci când interacţionează cu adulţii, mai ales În cazurile În
care o exprimare adecvată a sentimentelor şi a modului de
gândire poate veni În ajutorul copilului şi ÎI poate proteja; copiii
care dezvăluie un abuz dar care par să se simtă bine În
compania agresorului.
Potrivită pentru: de la vârsta de 4 ani.
Mesajul transmis: Este important să Îţi recunoşti şi să
îţi
exprimi temerile şi să dezvălui adevărul adulţilor care te pot
proteja!
-
atunci când Îşi vizita tatăl abuziv. În felul acela ea se simţea În
siguranţă. Povestea a ajutat fetiţa să comunice cu succes cu
profesioniştii care investigau declaraţia ei conform căreia a
fost abuzată de mai multe ori.
Povestea nu trebuie folosită cu scopul de a ajuta copilul
să dezvăluie un abuz, dacă acel copil prezintă simptome
specifice copiilor traumatizaţi, deşi trauma care a declanşat
aceste simptome este neclară. Ar trebui folosită În cazul
copiilor care au făcut dezvăluiri despre abuzuri, care par
speriaţi de agresor, iar acuzaţiile par veridice. (Totuşi copilul
pare fericit şi iubitor În relaţie cu părintele acuzat În timpul
vizitei supravegheate.) În unele cazuri povestea a jutat la
discriminarea unor acuzaţii valide de altele invalide.

Simboluri şi metafore: regele = un judecător sau un

oficial care a ordonat vizita;
a făcut lucruri Înspăimântătoare = traumatizat sau
abuzat Într-un anumit fel;
Într-un costum = fragmentare sau disociere în
manevrarea fricii;
căprioara = Înţelepciunea subconştientului.

Elemente care pot fi schimbate: sexul ursului,

simptome pe care copilul le dezvăluie, tipul de comportament
pe care copilul este obligat să îl adopte.

Notă: Povestea a fost scrisă pentru un copil căruia i s-a

ordonat să viziteze un părinte abuziv. La sesiunea de terapie
fetiţa Îşi exprima frica şi teroarea. Dar, când îşi vizita tatăl
abuziv ea părea veselă, mulţumită şi râdea cu uşurinţă, în
ciuda a ceea ce a dezvăluit terapeutului. Ea povestise cum
tatăl ei o ameninţase cu moartea În cazul În care ar fi povestit
cuiva ce Îi făcuse. Fetiţa era reţinută În a-şi exterioriza frica

84 85

Ana
A fost odată ca niciodată o fetiţă pe care o chema Ana.
În fiecare sâmbătă Ana se ducea singură în pădure ca să
culeagă fructe. Fetiţa îndrăgea mult pădurea, animalele şi
păsările. Dar cel mai mult îi plăceau plăcintele şi gemurile
făcute din fructele pe care le culeg ea.
Într-o zi ceva a speriat-o. Ana a alergat afară din pădure,
înainte să îşi poată umple găleata cu fructe. Când se gândea
la cele întâmpate Ana se îngrozea şi îi era atât de frică încât
se întreba dacă nu cumva se va rupe în bucăţi.
În zilele care au urmat lucrurile nu au mai fost la fel. Ana
uda patul, avea coşmaruri şi se temea de atât de multe lucruri
încât îşi implora familia să nu o mai trimită în pădure. Dar
regele a ordonat ca toate fetiţele să culeagă fructe de pădure
în zilele de sâmbătă. Aşadar părinţii Anei au obligat-o să
meargă în pădure iar şi iar. Ei nu puteau înţelege de ce Ana
era atât de speriată şi de ce se comporta atât de ciudat. Ea
fusese o fetiţă fericită şi veselă! Când au întrebat-o ce se
întâmplă, ea nu a spus nimic. Se temea.
Frica pe care o simţea o înspăimânta pe Ana. Credea că
nu va trece mult timp şi se va rupe în bucăţi. Şi-a dat seama
că trebuia să facă ceva în acel sens. Deci, într-o zi, pe când
mergea pe cărarea ce ducea spre pădure, Ana a îmbrăcat un
costum. Ştia că urma să-I întâlnească pe ursul cel rău.
Costumul arăta exact ca fetiţa, dar avea o faţă veselă, una
care arăta că nu îi era teamă de urs. Faţa era atât de diferită
de cum se simţea! O făcea să pară că îi plăcea cu adevărat de
urs şi că era bucuroasă să îi fie prin preajmă. A îmbrăcat acel
costum ca ursul să creadă că îi plăcea de el. Credea că atunci
el nu va mai face lucruri înspăimântătoare. Nu a fost o idee
foarte bună, dar era singurul lucru pe care Ana îl putea face ca
să se apere. De fiecare dată când mergea în pădure ea
îmbrăca costumul. Nu ştia ce altceva să facă. Dacă ar fi văzut­
o cineva, fericită şi zâmbitoare, ar fi crezut că într-adevăr îi
plăcea de urs. În nenumărate rânduri s-a întors acasă cu
86
-
găleata plină cu fructe de pădure dar nimeni nu a ghicit ce
îndurase în pădure.
Într-una din zile Ana a decis să spună oamenilor
despre urs. Dar mulţi nu au crezut-o.
- Oh! spuneau ei, urşii nu sperie fetiţele! Minţi! Apoi au
adăugat:
- Te vom însoţi în pădure şi te vom urmări când eşti
împreună cu ursul. Dacă eşti atât de speriată de el precum
spui, atunci vom vedea. Sărmana Ana! Era obişnuită să îşi
pună costumul înainte să îl vadă pe urs, încât nu şi-a dat
seama de consecinţe. Oamenii s-au ascuns în pădure ca să o
vadă împreună cu ursul. Însă fetiţa care a apărut a fost Ana
costumată. Părea că îl iubea pe urs şi că se distra de minune.
Stătea în poala lui şi îl săruta. Chicotea şi râdea. Nu părea
deloc speriată de el. Ursul ştia că era urmărit de oameni. De
aceea se comporta foarte frumos cu fetiţa.
Aşadar, oamenii nu au înţeles cu adevărat ceea ce
vedeau. Ei s-au întors din pădure spunându-şi unul altuia:
- Pare că îl iubeşte! Aşa se şi comportă!. .. Nici o fetiţă nu
s-ar putea manifesta aşa în preajma unui urs care ar fi rău cu
ea şi care ar răni-o!. .. Şi nu au crezut-o când le spunea că
ursul era înspăimântător. Din cauza costumului, problemele
Anei deveneau tot mai mari. A trebuit să meargă în continuare
în pădure şi să îl vadă pe urs. De aceea continua să poarte
costumul.
Într-o zi, pe când fetiţa speriată se îndrepta spre pădure
şi se pregătea să îmbrace costumul "vesel", un cerb înţelept a
oprit-o din drum:
- Fetiţo! a început el, te-am următrit apropiindu-te de
pădure. Te-am văzut îmbrăcând acel costum care te face să
pari fericită. Costumul te face să crezi că ursul nu te va mai
răni, dar este exact invers! Cu cât mai mult te prefaci că îl
iubeşti pe urs, cu atât mai mult el te va răni. Este foarte
important să nu mai porţi acest costum. În felul acesta oamenii
vor putea vedea cum te simţi cu adevărat!. .. Când ei te văd
fericită, deşi eşti deghizată, nu le vine să creadă că cineva atât
87
 r -
de fericit şi iubitor poate spune despre urs că este îngrozitor ... Lumina cea neagră
Ana s-a gândit la multe alte lucruri, în timp ce cerbul vorbea
despre costum. Ştia că în acea zi nişte oameni o vor urmări Problemele vizate: Mulţi dintre cei sever traumatizaţi,
din nou. Atunci îşi va încerca norocul! mai ales sexual, rămân nişte victime pe tot parcursul vieţii lor.
- Te voi atinge cu coarnele mele magice, i-a promis Agresorii simt care sunt persoanele de care pot abuza, fie prin
cerbul. Ele îţi vor da forţa de care ai nevoie! tâlhărie, relaţii nepotrivite, sau alte mijloace. Prin urmare,
Coarnele cerbului au atins-o pe Ana. Fetiţa şi-a continuat problema rezidă în a ajuta victima să nu rămână în acest
drumul, dar de data aceasta era ea însăşi. Când s-a apropiat stadiu tot restul vieţii. La sesiunile de terapie, prin folosirea
de urs a început să se sperie. Oamenii care o priveau şi-au metodei ilustrării prin imagini, victimelor adulte li s-a cerut să
dat seama că ea era într-adevăr speriată. Fetiţa nu purta vizualizeze motivul pentru care cei care i-au traumatizat i-au
costumul. ales drept victime. Toţi pacienţii au descris ,,0 aură neagră cu
- Pune-ţi costumul! a mârâit ursul la ea. Oamenii îşi dau găuri în ea" care le înconjura corpurile. Lumina cea neagră din
seama că îţi este frică de mine! Repede! Pune-ţi costumul ca povestea de faţă reprezintă tocmai aura respectivă.
să te vadă zâmbind!
- Nu! a răspuns Ana, privindu-I drept în ochi. Niciodată! Potrivită pentru: copii de vârstă mai mare, adolescenţi
Nu voi mai îmbrăca acel costum niciodată! Oamenii vor vedea şi adulţi.
cum mă simt cu adevărat! Când am fost îmbrăcată cu acel
costum tu m-ai rănit şi mai mult. Nu mai pot continua aşa! Mesajul: Faptul că eşti o victimă nu înseamnă că trebuie
Ursul s-a înfuriat din ce în ce mai tare. I-a şi şoptit că o va răni să rămâi o victimă!
când oamenii vor pleca. Dar fetiţa a găsit suficientă forţă
interioară încât să reziste. A fugit spre oameni şi le-a cerut Simboluri şi metafore: lumina cea neagră = aura
ajutorul. victimei; convingeri despre neputinţă şi inutilitate;
După ce Ana a decis să permită şi altora să-i vadă
Ascuns în dulap = retras;
adevăratele sentimente în loc să le ascundă în spatele unui
Acces de plâns = deprimat;
costum, s-a simţit mult mai bine. Şi-a dat seama că îşi făcea Mâncarea sau somnul =dependenţă comportamentală;
rău dacă purta costumul. L-a transformat într-o păpuşă. Moş Crăciun/Îngerul Crăciunului = înţelepciunea
Începând de atunci ori de câte ori Anei îi era frică ea se subconştientului;
exterioriza astfel încât oamenii să vadă ceea ce simţea. La fel Lumina cea aibă din grădină = aura binelui şi a forţei
se manifesta şi atunci când era supărată. Când cineva încerca interioare;
să îi facă rău Ana striga după ajutor. A învăţat o lecţie foarte Schimbarea luminii negre = îndepărtarea pentru
utilă în viaţă: este foarte important să-i laşi pe oameni să îţi
totdeauna a aurei victimei;
vadă adevăratele sentimente. Nu faci decât să te rănăşti dacă Glob de cristal = introspecţie în multiplele laturi feminine;
porţi costume care îţi ascund durerea!
Oglinda = reflexie a unei păreri pozitive despre sine.

Elemente care pot fi modificate: caracteristicile şi

sexul personajului principal; metodele folosite de personajul

88 89
 principal pentru a scăpa de lumina cea neagră, de exemplu Lumina cea neagră
plânsul, ascunderea etc.; entitatea care reprezintă
înţelepciunea subconştientului; cadou riie primite. Ana era o fetiţă foarte drăgălaşă şi bună la suflet. Ea
locuia împreună cu familia ei într-un regat condus de un rege
Notă: Este o poveste eficace pentru toate vârstele. puternic. Nu se ştie exact dacă părinţii Anei se certau mereu
sau dacă o înjoseau constant. Cert este faptul că fetiţa evita
orice fel de conflict sau de confruntare. Trebuia să îşi ascundă
adevăratele sentimente după o mască, altfel era lovită sau i se
spunea că ceea ce simţea nu avea nici o importanţă. Poate că
acel costum i-a fost de folos cât timp a fost un copil. Când a
crescut a continuat să îl folosească, chiar dacă se
transformase într-o închisoare.
Ana a fost educată că furia era ceva greşit şi că nu era
potrivită pentru o fată. De aceea ea a învăţat să îşi
desconsidere propriile sentimente. Le spunea oamenilor ceea
ce voiau ei să audă.
Aşadar, cei din jurul ei obţineau ceea ce voiau, pe când
ea, nu. Purta un costum care îi ascundea sentimentele
adevărate, purta masca unei feţe fericite. Dar, pentru că nu
permitea nimănui să o cunoască sau să vadă ce simţea cu
adevărat, Ana era foarte singură. Nu avea prieteni apropiaţi
deoarece un prieten adevărat ştie cum te simţi.
A pierdut atât de multă energie încercând să afle ce îşi
doreau ceilalţi sau să evite să le rănească sentimentele, încât
nu-i mai rămânea prea multă şi pentru ea însăşi. Purta
aproape întotdeauna costumul, chiar dacă îi era cald, chiar
dacă se simţea constrânsă şi singură. Credea că el o proteja
de suferinţe. În schimb, era exact invers. Cei care se simţeau
bine atunci când profitau de alţii au recunoscut costumul Anei
şi au început să îl folosească împotriva ei. Aveau grijă să o
determine să facă numai ce voiau ei, fără să le pese de
dorinţele fetei. Erau oameni egoişti şi narcisişti.
Iar Ana se străduia tot mai mult să le facă pe plac şi să
rămână prizoniera costumului. L-a purtat atât de mult încât a
uitat cum era fără el sau cine era ea cu adevărat.

90 91

ia
-
 r
,i
-
Într-unul din visele sale, Ana cea din viitor a venit şi a viaţa ei ar fi fost altfel şi ea ar fi fost fericită. Moş Crăciun i-a
distrus costumul. Atunci a simţit libertatea de a-şi exprima promis că va încerca să o ajute. Fetiţa a plecat neştiind dacă
sentimentele şi de a înfrunta persoanele furioase şi va fi ajutată, ori dacă credea sau nu în Moş Crăciun.
asupritoare. Ana cea din viitor îi înfrunta pe aceia care se Cu cât Sărbătoarea Crăciunului se apropia mai mult, cu
dovedeau a fi nişte prieteni falşi şi care se foloseau de ea. atât fetiţa era mai împovărată de lumina cea neagră. Toţi cei
Putea să îi vadă într-o lumină clară. Îşi înfrunta colegii şi şeful, din jurul ei erau plini de bucurie şi de iubire, plini de spiritul
părinţii şi rudele. Crăciunului.
Mai mult, ce a motivat-o pe Ana să arunce costumul a
fost povestea unei fetiţe speciale, la fel ca şi ea .
... A fost odată ca niciodată o fetiţă foarte specială care
nu ştia cât de inteligentă şi de frumoasă era. Cauza o
constituia o lumină neagră care o înconjura În Întregime.
Oriunde se ducea umbra o însoţea, fără permisiunea ei.
Lumina cea neagră era ciudată pentru că nu toată lumea
o putea vedea. Cu toate acestea oamenii care îi simţeau
prezenţa abuzau de fetiţă. O victimizau şi se comportau odios
cu ea. Aşadar, fetiţa era deprimată. Se simţea tristă şi lipsită
de valoare. Nu era conştientă de forţa ei interioară şi de
inteligenţa pe care o poseda. Fetiţa a Încercat totul ca să
scape de lumina neagră.
A alergat cât a putut de repede, dar atunci când s-a oprit
lumina continua să o Înconjoare. S-a ascuns pe ultimul raft al
unui dulap.
A stat acolo câteva 'ore, Însă atunci când a ieşi, nu
lumina soarelui era aceea care o încălzea. A plâns, dar tot
degeaba. A încercat să o alunge altfel: mânca cu poftă sau
dormea mult timp. Totul era În zadar. Nici o activitate nu
alunga lumina neagră din preajma ei. Era atât de lipsită de
putere încât simţea nevoia să se bazeze pe alţii. Din păcate,
nu era o metodă eficace. Cei pe care Îi alegea ca sprijin nu o
respectau şi nu o ajutau să scape de lumina cea neagră.
Iarna a luat locul toamnei. Se apropia Crăciunul, dar
fetiţa se simţea din ce În ce mai tristă. În cele din urmă, într-o
zi s-a dus să-I vadă pe Moş Crăciun. I-a cerut ceva special: să
îndepărteze lumina cea neagră. Nu voia jucării, nici alt fel de
cadouri. Dacă ar fi reuşit să îndepărteze lumina neagră, atunci

92 93
 În Ajunul Crăciunului fetiţa era convinsă că cererea ei
fusese ignorată. S-a dus la culcare fără să aibă speranţa că
dorinţa i se va îndeplini. În timpul somnului a visat cum o voce
blândă o chema pe nume. S-a trezit şi a zărit Îngerul
Crăciunului, înconjurat de o lumină aibă frumoasă. Îngerul a
anunţat-o că venise să îi îndeplinească dorinţa şi să
îndepărteze lumina neagră care o împovărase prea mult timp.
Îngerul Crăciunului şi-a ridicat mâinile şi a atras lumina neagră
spre ele, parcă ar fi fost nişte magneţi. Apoi a liniştit-o pe fetiţă
spunându-i că nu va mai fi chinuită de acea lumină neagră
niciodată. În continuare Îngerul a creat o legătură între
strălucirea lui aibă şi lumina din sufletul fetei. Atunci lumina
interioară a fetei a început şi ea să strălucească şi să crească.
A continuat să crească până când a înconjurat-o, licârind
precum aceea a Îngerului.
La final Îngerul a binecuvântat-o cu dragostea
Crăciunului şi a plecat.
Fetiţa era atât de entuziasmată încât în noaptea aceea
nu s-a mai culcat. Simţea ceva nou şi diferit. Dimineaţa a
coborât în living. Moş Crăciun îi lăsase şi alte cadouri. Primise
o inimă mică de aur, un glob de cristal şi o oglindă frumoasă
cu ramă de argint. Pe oglindă era un bileţel: "Oglindeşte-ţi
chipul în mine şi vei vedea cum eşti tu cu adevărat!"
După Crăciun au urmat zile în care fetiţa a observat că
oamenii se comportau diferit cu ea. O respectau şi îi apreciau
inteligenţa, înţelepciunea, forţa interioră şi frumuseţea
lăuntrică. Treptat fetiţa a ajuns să înţeleagă tot mai mult din
semnificaţia iubirii şi a forţei interioare. În cele din urmă a
înţeles că ea era puternică, iar abuzurile la care fusese supusă
erau de domeniul trecutului şi nu mai trebuiau fi aduse în
prezent.
Anii s-au scurs. Sărbătoarea Crăciunului venea şi trecea.
Fetiţa a devenit femeie, iar lumina aibă strălucitoare care o
însoţea s-a mărit şi ea. Fiecare Înger al Crăciunului care
decora vreun brad îi reamintea semnificaţia sărbătorii, aşa
cum o înţelegea ea, într-un mod cu totul şi cu totul special.
94
-
Înstrăinatul
Problemele vizate: imaginea de sine distorsionată pe
care o au victimele abuzurilor, mai ales atunci când ele dau
crezare cuvintelor celor care le-au victimizat, când îi ascultă pe
cei care îi desconsideră şi/sau atunci când se învinovăţesc
pentru ceea ce li s-a întâmplat.
Potrivită pentru: începând cu vârsta de 8 ani şi pe tot
parcursul adolescenţei.
Mesajul: Este important şi posibil să ai o imagine de
sine pozitivă şi să înţelegi că omul poate evolua, învăţa şi se
poate integra.
Simbolurile şi metaforele: înstrăinatul = orice persoană
a cărei imagine de sine este aceea a unui paria, a unei
persoane respinse de societate;
Poţiunea magică = aprecierea propriei persoane ca fiind
parte integrantă a societăţii.
Elemente care pot fi schimbate: sexul personajului
principal; reacţiile celui înstrăinat; locul în care este găsită
cartea.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un băiat de 12 ani. EI
s-a distanţat de societate, s-a izolat social şi întâmpina dificultăţi
în a-şi identifica şi exprima sentimentele. Băiatul a fost multă
vreme abuzat fizic de tatăl lui. Povestea a fost definitivată după
ce răspunsurile date la cartonaşele Rorschach s-au concentrat
constant asupra unei singure teme: un extraterestru (Marţian;
Extraterestru cu două aripi mari; o creatură încovoiată cu o
mască şi două braţe ciudate; o creatură cu braţe, ochi de
gândac care se holbează la tine). Povestea i-a îmbunătăţit
semnificativ imaginea de sine. Băiatul nu s-a mai simţit un
înstrăinat şi a reuşit să îşi facă prieteni printre colegi.
95
 r
Înstrăinatul
A fost odată ca niciodată un extraterestru. Era un
înstrăinat care aparţinea altui spaţiu decât aceluia în care se
afla. Oamenii din jur îl considerau diferit şi ciudat. Nu îşi avea
locul acolo. Când mergea pe stradă oamenii strigau:
- Hei! Priviţi la acest înstrăinat!
Şi fugeau de el, crezând că poate era periculos. Nu
putea să îşi facă prieteni. Toţi îi aruncau priviri ciudate şi
speriate. Atunci, cel înstrăinat a încercat să-i copieze pe cei
din jur, dar în zadar. Nu îi dădea nimeni nici o şansă. Se
simţea străin de acele locuri, dar nu ştia care anume era casa
lui şi cum să ajungă acolo. Era singur şi foarte trist pentru că
nu cunoştea pe nimeni ca el cu care să poată discuta. Deşi
era un înstrăinat el era foarte isteţ şi îi plăcea să ducă lucrurile
la bun sfârşit. Zi şi noapte căuta prin biblioteci răspunsul la
următoarele întrebări: "De unde am venit?", "De ce sunt
diferit?", "Unde pot găsi alţi înstrăinaţi?", "Ce pot să fac pentru
a fi acceptat?". A consultat multe cărţi, dar nu a găsit nici un
răspuns satisfăcător. De aceea s-a întristat şi mai mult.
Încerca să se împrietenească, dar era respins. A încercat să
deprindă noi moduri de a se comporta, dar cei din jur îl
necăjeau pentru că era un înstrăinat.
Cu toate acestea el nu s-a dat bătut. A mers în
continuare la bibliotecă. Tot cercetând cărţile de acolo, la un
moment dat a zărit una care zăcea căzută după altele. Abia
dacă putea fi observată. Era o carte despre magie, care
conţinea vrăji secrete, informaţii despre poţiuni şi diverse
formule. După ce a răsfoit-o puţin a luat-o cu el acasă. În carte
scria aşa: "Poţi afla ceea ce cauţi!".
Erau acolo formule şi instrucţiuni despre cum să te
transformi din ceva în altceva, sau cum să treci dintr-un spaţiu
în altul. Atunci a înţeles că putea fi fericit numai dacă nu mai
era un înstrăinat. Iar ca să reuşească acel lucru trebuia să se
schimbe atât în exterior, cât şi în interior.
96
a
La un moment dat a găsit o poţiune magică care părea
potrivită pentru el. La început s-a temut c~ nu o _să gă_sească
ingredientele necesare. Dar era deter,:nlnat .sa f~ca orice
pentru a-şi atinge scopul. Aşadar, a cautat ŞI ? gasit to?te
ingredientele. Le-a pus laolaltă, aşa cum _cereau Instrucţiunile.
Toate erau necesare pentru ca efectul sa fie deplin: educare,
schimbare şi devenire. "Ce înseamnă asta?" s-a întrebat cel
înstrăinat. Şi a recitit i,:,strucţiunile de mal m_ulte O~I. S-a
descurajat şi s-a culcat. In timp ce dorf!1ea se fa_c:a ca .toate
acele ingrediente au găsit un mijloc pnn care sa II lumineze
asupra a tot ceea ce trebuia să cunoască. ., •
Când s-a trezit şi-a simţit corpul foarte diferit. A Inceput
să se simtă ca un om obişnuit! Precaut, s-a privit în oglindă.
Nici nu mai arăta ca un înstrăinat! _
_ Uau! Am descoperit exact ceea ce îmi lipsea ca să ma
transform dintr-un înstrăinat într-o fiinţă umană! şi-a spus el. S-
a mai privit încă o dată în oglindă şi a concluzion~t ~ă îi pl~cea
mult ceea ce vedea. Se simţea foarte bine. A Ieşit afara din
casă şi a început să se plimbe pe stradă.
Oamenii treceau pe lângă el iar el îi saluta.
- Bună! era răspunsul lor.
"Doamne! şi-a spus el. Am învăţat să fiu P!iete~os!" _
A ajuns în parc şi s-a aşezat pe o banca: A Inceput sa
discute cu diverşi oameni. Spre surprinderea lUi, a descoperit
că era diferit şi în interior: ştia ce trebuia să facă pentru!, avea
prieteni şi cum să discute despre lucrun Importante: A zamblt.
Şi-a dat seama că era o fiinţă umană mulţumlt~ de ceea c:
era! Era mândru de el şi se simţea special pentru ca reuşise sa
descopere formula care l-a schimbat din instrăinat în om. Pnn
urmare, chiar în ziua aceea şi-a făcut un cadou. Cu fiecar~ .Zl
care trecea el învăţa tot mai mult cum să se accepte ŞI cum sa IŞ:
facă prieteni. Nu se mai simţea un înstrăinat. Şi-a dat seama ca
era o fiinţă umană tandră şi bună. Depresla ŞI tristeţea
dispăruseră. În locul lor simţea bucurie, speranţă şi .iubire .•
A păstrat formula magică pentru eventualitatea In care
un alt înstrăinat ar fi avut nevoie de ea pentru transformare.
97
 Copilul ars Copilul ars

Problemele vizate: golul din suflet pe care îl simte o
persoană care a fost abuzată sau traumatizată; dificultăţi de
învăţare şi lipsa prietenilor; un copil care trece de la o familie
abuzivă la una plină de dragoste, dar care nu poate lăsa în
urmă atitudini comportamentale, gânduri şi sentimente
improprii.
Potrivită pentru: de la vârsta de 6 ani până la cea
Mesajul: Te poţi vindeca de durerea şi de tristeţea din
trecutul tău! ("Cu cât mai puternic devenea sentimentul de
iubire, cu atât mai multe arsuri erau vindecate".)
Simbolurile şi metaforele: copil ars = teama provocată
de abuz şi traumă;
A spăla arsurile = a face ceea ce este necesar pentru a
vindeca o traumă din copilărie;
Femeie bătrână şi înţeleaptă = înţelepciunea
subconştientului;
A accepta un prieten în suflet = a accepta prietenia
copilului din tine.
Elemente care pot fi schimbate: sexul personajului
principal; sexul femeii înţelepte; descrierea simptomelor
cauzate de abuz sau traumă la copil; mijlocul prin care se
formează noua familie; modul pozitiv de funcţionare ulterior
vindecării.
Notă: Aceasta este o adaptare a unei tehnici care iniţial
a fost folosită la victimele adulte: vizualizarea. Tehnica
vizualizării este o formă de hipnoză prin care victima întălneşte
copilul abuzat pe care îl poartă în suflet şi îl vindecă. Mulţi
adulţi au vizualizat acest copil ca fiind ars. De aceea povestea
conţine acestă metaforă.
A fost odată ca niciodată o fetiţă, Violeta, care avea o
viaţă foarte, foarte grea.
Oamenii din viaţa ei păreau să nu ştie diferenţa dintre
corect şi greşit, dintre bine şi rău, când să acţioneze şi când să
nu intervină. Şi astfel fetiţa a crescut fără ca cineva din
anturajul ei să o înveţe multe dintre aspectele importante ale
vieţii. Nu a învăţat lecţii preţioase despre dragoste, prietenie
adultă. sau bucurie. Era inteligentă, dar nu ştia nimic despre toate
acele lucruri deoarece nimeni nu o învăţase.
Oamenii din viaţa ei nu i-au spus când trebuie să
acţioneze şi când trebuie să stea deoparte. Nu i-au poves}it
despre iubire, iar fetiţa se simţea goală pe dinăuntru. In
consecinţă, simţea numai tristeţe şi durere. Viaţa i se părea
foarte grea.
Noaptea când mergea la culcare nimeni nu o îmbrăţişa.
Când avea coşmaruri sau când visa monştri nimănui nu îi
păsa dacă era bine sau nu. Totuşi, după un timp, viaţa Violetei
s-a îmbunătăţit. S-a mutat într-un loc unde oamenii ştiau ce
aveau de făcut şi cum să se comporte.
Erau oameni care distingeau binele de rău şi care aveau
suflete bogate. Acolo fetiţa era luată în braţe atunci când avea
vise cu monştri şi era mângâiată atunci când era tristă. Cu
toate acestea, deşi în exterior fetiţa arăta mai bine, în interior
totul era la fel ca înainte. Ea adusese în noul loc toată
tristeţea, goliciunea şi durerea adunate în trecut. Noii ei
cunoscuţi au încercat să o ajute să se schimbe, dar nu au
reuşit. Violeta nu cunoştea alte sentimente sau alt mod de a
se comporta. La şcoală nimeni cu voia să se joace cu ea şi
avea probleme cu învăţatul, deşi era destul de inteligentă.
Într-una din zile Violeta se afla pe terenul de joacă. Era
singură pentru că nimeni nu se juca cu ea. La un moment dat
a auzit două colege discutând despre o bătrână înţeleaptă
care trăia în pădure. Fetiţele povesteau cum femeia a ajutat pe
mulţi oameni să îşi rezolve problemele.

98 99

rO
 Atunci Violeta a decis să o caute şi să îi ceară ajutorul.
Chiar a doua zi, în loc să meargă pe drumul spre şcoală, fetiţa
a ales o cărare care ducea în pădure. Deodadă a zărit o fetiţă
mai mică mergând în faţa ei. Când s-a apropiat de ea a
observat că aceea fusese arsă grav. Micuţa era foarte
necăjită. Se pare că arsurile întristau oamenii ...
- Cine eşti tu şi de ce eşti singură aici? a întrebat-o cu
blândeţe Violeta.
- Eu sunt tu! a răspuns fetiţa cu arsuri. Durerea şi
tristeţea acumulate în trecut ţi-au provocat arsurii Din cauza
lor sufletul tău este gol! ...
Violetei nu-i venea să creadă. Parcă visa.
- Cum este posibil aşa ceva? Eu nu semăn cu tine atunci
când mă privesc în oglindă!
- Inima ta recunoaşte arsurile, chiar şi atunci când ochii
tăi nu le văd! i-a spus micuţa cu lacrimi în ochi.
- De fapt, când mă privesc în oglindă nu zăresc mare
lucru ... Nu vreau să mă simt goală în interior şi nici nu vreau
să îmi fie inima arsă! a spus cu tristeţe Violeta, şi a început să
plângă.
- Nici eu nu vreau să am arsuri, a spus şi cealaltă fetiţă.
De aceea te însoţesc pe această cărare. Vreau să o găsesc
pe bătrâna cea înţeleaptă! Haide să o căutăm împreună!
Poate că ne va putea ajuta!
Aşadar, cele două fetiţe s-au adâncit şi mai mult în
pădure. Deodată au dat peste o cabană cu multe ferestre şi cu
acoperişul din aur strălucitor.
- Acolo trebuie să locuiască bătrâna cea înţeleaptă, a
exclamat cu entuziasm fetiţa cu arsuri. Haide să batem la uşă!
Înainte ca ele să ajungă la căsuţă uşa s-a deschis şi bătrânica
le-a întâmpinat. Apoi s-a aşezat pe o laviţă din faţa casei.
- Vă aşteptam ... le-a zâmbit femeia, făcând semn fetelor
cu capul să se aşeze la picioarele ei.
Deşi nu o cunoşteau fetele au simţit că femeia purta în
suflet înţelepciunea de care ele aveau nevoie ca să se
vindece.
100
_ Spuneţi-mi poveştile voastre! ... le-a cerut cu blândeţe
femeia.
Fiecare fetiţă a început să îşi povestească viaţa, durerea
şi tristeţea din suflet. După ce le-a ascult~t ?u mare atenţie,
bătrâna cea înţeleaptă a început să le dezvalUie taina bucunel,
a dragostei şi a bunei-dispoziţii. Le-a vorbit.despre bine şi rău:
despre corectitudine şi greşeală, despre vindecare, durere ŞI
arsuri. Curios lucru, în timp ce ascultau fetiţele au simţit cum
durerea şi tristeţea le părăseau.
După un timp bătrâna le-a spus:
_ Arsurile pot fi îndepărtate! Veniţi cu mine să vă arăt
cine sunteţi de fapt! Bătrâna le-a condus la un pârâiaş din
apropiere. Acolo i-a cerut Violetei să o ajute pe micuţa cu
arsuri să intre în apa pârâu lui.
_ Îndepărtează-i arsurile şi durerea! Uite aici un săpun
special care te va ajuta să o speli!
Violeta a luat săpunul şi cu multă grijă a început să îşi
spele noua prietenă. În timp ce se îndeletnicea cu curăţarea
micuţei, Violeta a început să simtă ceva neobişnuit. Era un
sentiment nou, dragoste şi grijă pentru micuţa cu arsun.
Sentimentul a devenit tot mai puternic, inundându-i sufletul
gol. Arsurile au dispărut, iar pielea s-a regenerat. Totul părea
plin de magie. Cu cât mai intens îşi curăţa priet~na d~ răni, cu
atât mai multă dragoste simţea în suflet. Cu cat mal putemlc
devenea sentimentul de iubire, cu atât mai multe arsuri erau
vindecate. Nu a trecut mult timp şi micuţa prietenă a î!lceput
să râdă. Chiar şi amintirea arsurilor a fost îndepărtată. In timp
ce Violeta o ajuta pe cealaltă să se usuce, bătrâna le-a spus:
- Mai este altceva care trebuie vindecat?
_ Am nevoie de dragoste! au spus amândouă, aproape la
unison. Nu mai vreau să mă simt singură şi tristă! ...
_ Acum că te-am găsit, eu te voi iubi mereu! i-a promis
Violeta micuţei prietene. Voi fi prietena ta pentru totdeauna şi
nu te voi părăsi niciodată. Am fost singură şi tristă mult timp,
iar acum tu mă vei ajuta să nu mă mai simt aşa. Odată cu
acele cuvinte s-a completat şi ultima etapă a procesului de
101

vindecare. Amândouă fetele erau vindecate. Au început să
zâmbească, iar ochii lor străluceau. S-au îmbrăţişat.
- Eu ştiu o metodă prin care să nu vă despărţiţi niciodată
şi să nu vă mai simţiţi singure, le-a spus bătrâna cea
înţeleaptă. S-a uitat spre Violeta şi a spus:
- Noua ta prietenă poate ocupa un loc special în inima
ta.
- Cum ar putea face una ca asta?
- Prin magia dragostei. .. Apoi şi-a trecut mâinile peste
micuţa prietenă şi aceea a devenit transparentă, ca un nor. A
încurajat-o:
- Intră în inima ei!
Micuţa prietenă a ascultat-o. Violeta a stat nemişcată
până când miracolul a a vut loc. A început să se simtă
bucuroasă şi optimistă. Nu îşi amintea să mai fi simţit aşa
ceva, dar îi făcea plăcere. Sufletul nu-i mai era gol. Era plin de
iubirea pe care o simţea pentru noua ei prietenă.
La final bătrânica a îmbrăţişat-o cu drag. I-a arătat
cărarea care să o scoată din pădure. După câţiva paşi Violeta
şi-a întors faţa ca să-i mulţumească bătrânei. Dar femeia şi
cabana nu mai erau acolo. Mergând spre casă fetiţa şi-a dat
seama că nu mai era goală pe dinăuntru.
Putea discuta cu prietena pe care o păstra în suflet. Tn
zilele care au urmat toată lumea a observat că Violeta se
schimbase mult. Era veselă, plină de bucurie şi îi făcea
plăcere să înveţe.
Violeta a început să se apropie de oameni şi să îşi facă
prieteni. Miraţi, toţi voiau să ştie ce a determinat schimbarea
Violetei. Dar atunci când o întrebau, ea doar le zâmbea. Violeta
a descoperit adevărul conform căruia este imposibil să îţi simţi
sufletul gol atâta vreme cât un prieten săIăşluieşte în el.
102
rr
i
Soldăţelul de jucărie
Problemele vizate: accese de furie scăpate de sub
control.
Potrivită pentru: de la vârsta de 4 ani până la vârsta de
12 ani.
Mesajul transmis: Poţi găsi puterea necesară pentru a-
ţi stăpâni accesele de furie şi poţi descoperi alte modalităţi prin
care să îţi exprimi sentimentele.
Simbolurile şi metaforele: acea etapă din procesul de
fabricare în care jucăria este scăpată de sub control = copiii
foarte mici au accese de furie, dar creşterea înseamnă
schimbare;
A repara soldăţelul = mesajul de schimbare transmis
subconştientului.
Elemente care pot fi schimbate: povestea poate avea
în vedere o jucărie de sex feminin; totuşi, mesajul transmis de
poveste se potriveşte cu o jucărie masculină.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un copil de 7 ani.
Băiatul avea accese dese de furie şi îşi lovea mama. L-a ajutat
până la un punct, dar a avut eficienţă maximă atunci când a
fost combinată cu prescrierea unor antidepresive.Problemele
legate de accesele de furie, de gândurile negre ş~ ?eprima~te
pot fi legate de o leziune a 10buiUi temporal neluata In seama.
103
 Soldăţelul de jucărie

A fost odată ca niciodată, într-o ţară îndepărtată, un

fabricant de jucării mecanice, un fabricant de bucurii pentru
copii. Îi plăcea mai ales să construiască soldăţei de jucărie. ÎI
încântau copiii care se jucau cu ei, făcându-i să se lupte sau
să mărşăluiască pe podea. Pe măsură ce adăuga câte o
piesă, fabricantul testa jucăria. Una dintre etapele de început
consta în verificarea mecanismului. Atunci soldăţelul îşi mişca
componentele haotic, făcea multă gălăgie şi părea scăpat de
sub control. În felul acela creatorul lui se asigura că la un
moment dat soldăţelul se va putea apăra. Zâmbea când îl
vedea cum se mişca, cum cădea pe podea şi cum scotea o
mulţime de zgomote.
Un anumit soldăţel a fost înzestrat cu păr auriu. A fost
lustruit, ca să strălucească frumos. Fabricantul l-a vândut unei
familii în care era şi un băieţel. Băieţelul îndrăgea foarte mult
soldăţeii.
Dar, vai! Când a început să se joace cu el jucăria a căzut
pe podea şi s-a dezmembrat. Băieţelul nu a ştiut ce s-a
întâmplat. A adunat piesele jucăriei şi a încercat în repetate
rânduri să o repare.
Dar de fiecare dată învârtea un pic prea mult cheiţa şi
atunci soldăţelul se destrăma.
Într-un final băieţelul s-a înfuriat şi a aruncat soldăţelulla
gunoi. S-a săturat să îl vadă stricat şi să încerce fără succes
să îl repare. Îşi dorea un soldat care să facă tot ceea ce făcea
un soldat obişnuit de jucărie. Între timp soldăţelul stătea trist şi
speriat în coşul de gunoi. Ştia că ceva în interiorul lui fusese _ Eu sunt zâna visurilor neîmplinite! ... a spus ea.
asamblat greşit, dar nu ştia ce să facă. Nu ştia ce anume nu _ Visuri neîmplinite? Ce vrei să spui cu asta? a întrebat-o
mergea bine. micuţul soldat de jucărie. Nimeni nu mă poate repara pentru
În noaptea aceea, pe când jucăria stătea în întuneric, o că nici măcar nu ştiu ce este În neregulă cu mine. _ ..
strălucire frumoasă a apărut înaintea ei. Lumina s-a apropiat _ Nu trebuie să ştii ce anume este greşit ca sa POţi fi
treptat, până când soldăţelul a putut distinge o zână mititică.

I reparat! a spus zâna cu duioşie. A luat apoi jucăria şi a dus-o

înapoi la fabricant. I-a cerut aceluia să repare componentele

104 f 105
!
1

stricate ale soldăţelului şi să îl facă funcţional. Bărbatul l-a
reparat bucuros. Nu dorea ca jucăriile lui să se strice sau să
funcţioneze greşit.
Aşadar, l-a făcut pe soldăţel perfect. Iar când a învârtit
cheiţa jucăria a început să mărşăluiască şi chiar să râdă. Se
comporta exact ca alte jucăriii asemănătoare. Când fabricantul
7i-a t~rm~nat tr~aba zâna cea micuţă a luat soldăţelul şi l-a dus
InapoI baiatulUi. A aşezat jucăria chiar pe patul copilului. A
doua zi când s-a trezit a zărit soldatul şi a spus:
- Ce cauţi aici? Eşti stricat!
Pentru o clipă jucăria s-a speriat. S-a temut ca nu cumva
băieţelul să nu îl încerce. Dar copilul a învârtit cheiţa. Soldatul
s-a mişcat perfect. Nu îi venea să creadă: l-a pornit de mai
multe .ori şi)~căria s-a comportat perfect. Curând soldăţelul a
devenit Jucana preferată a băieţelului. A fost aşezat la loc de
CI~St~. De fiecare dată când copilul îi spunea: "Mă întreb ce s-
a Intamplat cu tineL .. ", soldăţelul de jucărie zâmbea în sinea
lui pentru că ştia ceva ce un băieţel nu ar fi putut înţelege.
I
106
I
I
I 107
!
l
r
,,
~,
Fluturele şi păianjenul
Problemele vizate: copilul traumatizat de un agresor.
Potrivită pentru: de la vârsta de 5 ani până la vârsta
adultă.
Mesajul transmis: Învaţă din experienţele traumatizante
şi foloseşte această înţelepciune ca să te eliberezi! "În cazul
acesta foloseşte-ţi teama ca să capeţi putere! a continuat
buburuza. Descifrează mecanismul pânzei de păianjen şi
foloseşte-ţi gura ca să te eliberezi! EŞTI ÎN STARE SĂ TE
ELIBEREZI!"
Simboluri şi metafore: păianjenul = agresorul;
Florile = elemente din viaţa copilului pe care agresorul le
foloseşte pentru a atrage copilul;
Îşi înfăşoară victimele = scenariul planului plin de
viclenie;
Buburuza = înţelepciunea subconştientului;
Gura = vorbitul, dezvăluirea, strigătul după ajutor.
Elemente care pot fi schimbate: sexul fluturelui, sexul
sau tipul creaturii care furnizează înţelepciune sau sfaturi
fluturelui.
Notă: Povestea a fost scrisă după ce un număr mare de
copii şi adolescenţi care fuseseră abuzaţi sexual au răspuns
"păianjen" şi "văduva neagră" atunci când le-au fost arătate
cartonaşele Rorschach I şi III. Mulţi dintre ei nu au dezvăluit
informaţii despre abuz la momentul testării. Multe victime
compară agresorul cu un păianjen. Pânza ţesută de păianjen
este adesea invizibilă iar micuţul animal aşteaptă răbdător ca
victima să îi cadă în plasă şi să dispună de ea cum doreşte.
Teoria psihanalitică tradiţională susţină că păianjenul
simbolizează femeia sau mama dar autorul nu este de acord. În
cazul acestor victime păianjenul este agresorul, bărbat sau
femeie.
 Fluturele şi păianjenul

. _A ~ost odată ca niciodată un păianjen. EI a ţesut o pânză

unaşa_ ŞI a aşteptat să-i cadă În ea orice zburător ghinionist,
Insecta sau fluture. Ştia că insectele sunt atrase de flori de
aceea a ţesut pânza Între două tufe Înflorite. '
A aşteptat răbdător insectele aflate În căutare de nectar.
Păianjenul era convins de durabilitatea pânzei lui. Cele mai
multe insecte nu puteau distinge firele ţesute de păianjen,
decât dacă erau acoperite cu stropi de rouă sau de ploaie.
. Atunci pânza strălucea În lumina soarelui ca o bijuterie.
Pencolu! era mare, deoarece insectele observau capcana
atuncI :and era mult prea târziu. Uneori ele vedeau păianjenul,
dar nu Il cunoşteau modul În care vieţuia.
_. Zburau ~irect În capcana pregătită pentru ele. Apoi
paianjenul le Impacheta În pânză lipicioasă şi le ţinea În
capcană până când era pregătit să le folosească. Păianjenul
era mândru de pânza lui şi nu se simţea deloc vinovat pentru
viaţa pe care o ducea.
_ Nu te mai Împotrivi pânzei! Zvârcolitul tău nu face
Într-una din zile s-a Întâmplat să zboare pe acolo un
fluture a~bastru ... Îşi petrecea timpul vizitând tufişurile Înflorite altceva decât să o transforme Într-o Închisoare şi mai greu de
din zona. La un moment dat a fost atras de o pânză părăsit! ...

lucito'!re ... şi prins În capacana păianjenului.
Ingrozit, fluturele a Înc'ercat să se elibereze. A Încercat
să se smulgă dintre fire, s-a răsucit şi s-a Împotrivit, dar
degeaba. Cu cât mai mult se agita, cu atât mai strâns era prins
În capcană. De fapt păianjenul se baza tocmai pe groaza care
le cuprindea pe victime. Atunci temniţa asigurată de pânză
devenea imposibil de părăsit.
_. .Din fericire, o buburuză portocalie, cunoscătoare a vieţii
palanJentl?r, a decis să-I ajute pe fluturele albastru să
evadeze. Intre timp păianjenul era ocupat cu ţesutul unui capăt
de pânZă mai Îndepărtat. Era convins că fluturele nu mai avea
scăpare. De aceea nici nu s-a grăbit să meargă la el. Aşadar,
buburuza s-a apropiat cu grijă de fluture şi i-a şoptit:
- Dar Îmi este atât de frică! a plâns fluturele.
- În cazul acesta foloseşte-ţi teama ca să capeţi putere!
a continuat buburuza. Descifrează mecanismul pânzei de
păianjen şi foloseşte-ţi gura ca să te eliberezi! EŞTI ÎN STARE
SĂ TE ELIBEREZI!
În consecinţă, fluturele s-a liniştit şi nu s-a mai zbătut. S-
a concentrat pe ceea ce i-a spus buburuza şi s-a gândit la cea
mai bună cale de a se elibera din capcană. A folosit În acel
scop toate cunoştinţele acumulate În Întreaga lui viaţă.
După ce s-a eliberat şi-a dat seama că aripile Îi erau
rupte. Însă odată cu trecerea timpului fluturele albastru a găsit
o cale prin care să Îşi vindece rănile provocate de păianjen.
Nu după multă vreme era vindecat În Întregime.

108 109

=
-r:;$C ""----- l

Zbura din nou vesel de la o floare la alta. Atunci când
zbura purta cu el înţelepciunea acumulatâ în timpul experienţei
trăite. Şi atunci fluturele albastru recunoştea pericolul pe care
îl poate pricinui un păianjen, o pânză sau o capcană. Tşi
folosea înţelepciunea ca să nu mai cadă în capcana
păianjenului, şi de aceea a trăit o viaţă liberă.
110
L r
r
,
Casa cea urât mirositoare
Problemele vizate: eliberarea de sentimente distructive,
mod de a gândi şi comportamente transpuse dintr-un trecut
plin de abuzuri într-un prezent optimist.
Potrivită pentru: de la vârsta de 8 ani până la vârsta
adultă.
Mesajul transmis: Fiecare este destul de puternic încât
să renunţe la ura de sine pe care a
simţit-o în trecut şi să se privească într-o lumină plină de
dragostea şi respect. "Ai această abilitate specială de a aduce
trecutul în prezent, dar îţi poţi folosi darul şi ca să trimiţi
trecutul acolo unde îi este locul, a încuviinţat celălalt din cap.
Tn felul acesta chiar şi amintirea mirosului urât va dispărea."
Metafore şi simboluri: casa = structura personalităţii;
Uraganul = orice traumă care poate distruge structura
personalităţii;
Casa urât mirositoare = ura de sine, sentimentul că toată
lumea te urăşte;
ESP (percepţiile extrasenzoriale) = tendinţa de a-ţi
transpune problemele din trecut în prezent.
Elemente care pot fi schimbate: sexul persoanei care
face curăţenie.
Notă: Povestea aceasta a fost scrisă pentru un băiat de
10 ani. EI frecventa sesiunile de terapie de aproape un an.
Problemele i-au fost cauzate de un tată abuziv. Bărbatul a
avut o moarte subită, în somn, pe când băiatul avea 6 ani.
Băiatul fusese furios şi îi dorise tatălui moartea. De aceea,
atunci când s-a întâmplat, el s-a simţit vinovat şi a intrat într-o
perioadă de depresie. Mama băiatului era o persoană foarte
caldă şi iubitoare. Ea s-a recăsătorit cu un bărbat iubitor care
111
 avea şi e~ copii. Noua familie a băiatului era caldă şi
prietenoasa. Nu mai era atât de deprimat şi se descurca mai
bine.Ia şcoal~. D.?r nu se putea descotorosi de convingerea că
tOţi II urau ŞI ca el era vinovat de moartea tatălui natural.
Povestea l-a ajutat să se elibereze de gândirea negativă şi de
sentimentele din trecul.
112
L .-
Casa cea urât mirositoare
A fost odată ca niciodată o casă foarte specială. Avea un
acoperiş robust, pereţi masivi şi o pivniţă care putea fi
întrebuinţată ca spaţiu de joacă. Era o clădire admirată de
toată lumea. Însă lucrurile s-au schimbat odată cu venirea
uragan ului. Vântul a fost foarte puternic şi a distrus o mare
parte din casă. A ciuruit acoperişul, a inundat pivniţa şi a rupt
pereţii. Casa a rămas nelocuită o vreme şi în paragină. Numai
nişte şoricei se mai aventurau prin încăperile ei.
Ferestrele erau sparte şi podelele erau mucegăite şi
întunecate.
Într-o zi însorită nişte oameni au cumpărat casa. Erau
hotărâţi să o repare. Au cheltuit mulţi bani şi au petrecut mult
timp până când au reconstruit-o. Pereţii erau din nou masivi,
acoperişul robust, ferestrele înlocuite. Lumina soarelui se
reflecta frumos în geamuri. Proprietarii au scos apa din pivniţă
şi au aruncat covoarele stricate. Apoi au reparat pereţii şi au
înlocuit toate obiectele mucegăite. Nu a trecut mult timp şi
casa arăta ca nouă. Proprietarii au examinat-o, dar s-au
încruntat:
_ Ceva miroase urât în casa aceasta! a bombănit unul
dintre ei.
Bineînţeles că nu dorea să locuiască într-o casă care
mirosea urâl. La început a încercat să scape de inconvenient
prin spălarea podelelor şi a pereţilor. Dar, în zilele care au
urmat, pe când se plimba prin casă atenţia i-a fost din nou
reţinută.' .. Ceva încă e stricat în casa aceasta!" a bombănit el.
A inspectat toată casă, încercând să descopere mirosul
acela îngrozitor. Nu a găsit nimic. În zilele care au urmat
proprietarul continua să simtă un miros ciudat, dar nu reuşea
să identifice sursa .
.. Bineînţeles că dacă voi invita pe cineva la mine acasă,
va simţi mirosul acesta îngrozitor şi va pleca! Îşi va pune
întrebări în legătură cu persoana care locuieşte într-o
asemenea clădire!. ....
I
I
I
113
l
 Zilele au trecut, fără ca mirosul să poată fi îndepărtat. Iar
proprietarul devenea din ce în ce mai supărat. Din fericire el
era un om căruia îi plăcea să găsească soluţii la probleme.
Astfel, după ce a încercat toate metodele cunoscute pentru a
elimina mirosul, proprietarul a angajat nişte echipe
profesioniste care să investigheze problema şi să cureţe
locuinţa.
Cu toate acestea, când echipa a sosit, nu au putut
distinge mirosul insuportabil. În consecinţă, nu au fost de prea
_ Ai această abilitate specială de a aduce trecutul în
prezent, dar îţi poţi folosi darul şi ca să trimiţi ~trecutul acolo
unde îi este locul, a încuviinţat celălalt din cap. In felul acesta
chiar şi amintirea mirosului urât va dispărea. Poartă o discuţie
cu tine însuţi înainte de culcare. Cere-i acelei părţi înţelepte
din tine să mute înapoi în trecut mirosul respingător, acolo
unde îi este locul. Totuşi, proprietarul nu a fost complet
convins de eficacitatea sfatului primit.
':>! • •

mare folos. Mirosul a persistat iar proprietarul s-a supărat şi ~~..'.;"._••- •. ~_."._---."..._._ .....,...;..,"',••~~~ll'I
mai tare. Era hotărât să nu se dea bătut. Aşadar, a căutat
numărul de telefon al unei companii de făcut curăţenie care
garanta că serviciile furnizate puteau rezolva orice problemă.
De aceea a fost programată o intervenţie din partea
specialistului lor în curăţenie. Ziua hotărâtă a sosit.
Proprietarul i-a explicat specialistului motivul întrevederii. I-a
povestit despre mirosul cel neplăcut şi despre frustrarea pe
care a simţit-o în cazul celorlalte echipe de intervenţie.
- Ei nu au putut simţi nimic neobişnuit aici, dar eu ştiu că
această casă este stricată!... a afirmat proprietarul. Cu ..,"
siguranţă că mirosul este ascuns undeva în adâncimea casei,
altfel l-ar simţi şi altcineva!
Specialistul acela era diferit de toţi cei dinaintea lui. EI a
înţeles ce se întâmpla. l-a' explicat proprietarului că era o
persoană foarte specială.
Tu ai abilităţi asemănătoare cu percepţiile
extrasenzoriale (ESP). Dar îţi foloseşti aceste abilităţi să
transpui evenimente trecute în prezent. Mirosul pe care tu îl
simţi vine din alt timp şi din alt spaţiu. Acum mirosul cel -
./'~~
neplăcut este aici şi ţie îţi pare foarte real. Dar el vine din altă
dimensiune, din alt timp!...
La început proprietarul casei a crezut că acel specialist
.~ [fj>
în curăţenie era nebun. Dar ascultându-I, a înţeles că spunea : ~ î'
; :
adevărul. ~ L ,'-
- Ce pot eu să fac ca să nu mai aduc acest miros din /@.
trecut în prezent? a întrebat.

I
I
114 I 115

l
 - Te voi plăti numai atunci când mirosul va dispărea! i-a
spus specialistului care pleca.
- E în regulă! Ştiu că voi primi banii curând.
Proprietarul nu era sigur de veridicitatea celor auzite, dar
era disperat să îşi scape casa de miros. Aşadar, a purtat o
discuţie cu el însuşi Înainte de culcare. A cerut înţelepciunii lui
speciale să trimită mirosul respingător înapoi în trecul. În
noaptea aceea a avut mai multe vise. Cumva s-a eliberat de
toate mirosurile stricate venite din trecul. Când s-a trezit a
doua zi de dimineaţă, deşi convins că visase, bărbatul nu şi-a
putut aminti detaliile visului. Stătea pe marginea patului şi
simţea cum semnificaţia viselor se muta în inimă şi în minte.
S-a ridicat În picioare şi a tras aer pe nas. Aerul era
curat şi proaspăl. A zâmbit. A luat la rând toate camerele,
chiar şi subsolul. Dar mirosul cel respingător dispăruse.
Bărbatul a mirosit atât de mult timp aerul acela respingător,
încât îi era greu să creadă că dipăruse. De aceea, în zilele
care au urmat el a tot mirosit şi a tot adulmecal. Dar tot ceea
ce a aflat a fost o casă curată, înviorată. Când s-a convins că
mirosul a dispărut i-a trimis specialistului în curăţenie plata
cuvenită.
Şi-a
dat seama că era mândru de căminul lui cel nou, de
cum a curăţat şi
a reparat casa. De aceea a umplut-o cu
mobilă. Apoi şi-a invitat prietenii ca să sărbătorească. Nu a
trecut mult timp şi proprietarul şi-a dat seama că avea casa
plină de dragoste, de prietenie şi de voie-bună. Atunci inima lui
a zâmbit.
116
1
Fetiţa şi tepii
Problemele vizate: simptome cauzate de abuz şi
traumă: în special furia şi lipsa abilităţilor de a relaţiona cu
colegii.
Potrivită pentru: vârste cuprinse între 5 şi 12 ani.
Mesajul transmis: Cicatricile unui abuz nu constituie o
parte definitivă a personalităţii tale. Poţi găsi o cale prin care
să scapi de ele. "Bine, dar tu nu ai nevoie de ţepi care să te
ferească de animalele sălbatice deoarece tu nu mai locuieşti
în pădure ... "
Simbolurile şi metaforele: ţepii = furia, durerea şi
simptomele de retragere În sine care ţin oamenii deoparte;
Porcul spinos = înţelepciunea subconştientului;
Costumul = ştiinţa conform căreia omul poate găsi calea
prin care să alunge cicatricile şi simptomele unui abuz.
Elemente care pot fi schimbate: simptomele
prezentate de copil; sexul copilului; noua familie a copilului.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru o fetiţă de 7 ani. Ea
mai participase la sesiuni de terapie. Îşi vindecase multe
probleme cauzate de abuz, dar Încă mai avea multe dificultăţi
în a se înţelege cu colegii ei. Problemele erau cauzate de
atitudinea ei ofensivă şi de lipsa abilităţilor sociale. Povestea a
fost înregistrată audio şi fetiţa a ascultat-o în fiecare seară
când mergea la culcare împreună cu alte poveşti înregistrate
tot pentru ea. Nu după multă vreme comportamentul i s-a
îmbunătăţit şi şi-a făcut prieteni.
117
 Fetiţa şi ţepii
A fost odată ca niciodată o fetiţă pe care o chema Maria.
Chiar dacă era numai un copil, fetiţa a trebuit să călătorească
printr-o pădure mare şi întunecată. Pădurea era plină cu
animale primejdioase, precum urşi sau vulpi. Fetiţa era atacată
de ele.
Ca să se apere, Maria şi-a acoperit corpul cu ţepi. Erau
folositori atunci când fetiţa era în pădure pentru că ţineau
animalele sălbatice departe de ea. Dar într-o zi a ieşit la
lumina soarelui. Iar acea lumină era specială. Era vremea să
meargă la şcoală şi a găsit o familie deosebită care o iubea
mult. Însă se temuse prea mult timp şi o parte din ea credea
că încă mai avea nevoie de ţepi pentru a se simţi în siguranţă.
Mămica ei cea nouă şi tăticul cel nou nu puteau vedea
ţepii deoarece numai copiii îi puteau vedea. Nici învăţătoarea
nu îi putea vedea. Totuşi adulţii au observat care au fost
consecinţele folosirii lor.
Din cauza lor fetiţa uda patul noaptea, pentru că îi
răneau burtica atunci când se aşeza în pat. La şcoală Maria
nu se putea linişti, se plimba neîncetat prin clasă şi nu se
putea concentra asupra a ceea ce avea de rezolvat. Iar când
se aşeza pe scaun se rănea. Dar cea mai mare problemă era
lipsa prietenilor. . _ Cum ai să faci asta? s-a încruntat Maria. Am crezut că
Ori de câte ori cineva încerca să se apropie de fetiţă,
acela era înţepat. Maria îi înţepa astfel: plângea, voia să îşi
impună de fiecare dată punctul de vedere, nu îi asculta cu
adevărat, spunea lucruri ciudate, nu îşi îndeplinea îndatoririle,
îi atingea într-un mod complet greşit, sau îi lovea.
Cu toate acestea fetiţa îşi dorea prieteni. Însă ţepii
constituiau o problemă. Când copiii de la şcoală îi vedeau,
începeau să râdă de fetiţă şi să îi spună lucruri răutăcioase şi
nemiloase.
Maria nu ştia ce să facă. Ştia doar că avea sufletul trist şi
că se simţea foarte singură. Intr-o zi, fiind foarte supărată,
fetiţa a fugit în pădure. S-a aşezat lângă un copac şi a început
118
să plângă. Un porc spinos bătrân a zărit-o şi s-a apropiat de
ea. A aşteptat o clipă şi apoi a spus:
- Micuţo, de ce ai ţepi ca şi mine?
Fetiţa l-a privit surprinsă şi a şoptit:
_ Dar eu nu am ţepi pe corp!. .. s-a prefăcut ea că nu ştia
de existenţa lor.
Porcul spinos a dat din cap şi a spus:
_ Dar bine, ai ţepi pe tot corpul. .. Pot să îi văd. Şi eu am
ţepi. Eu îi folosesc ca să alung animalele care vor să mă
rănească.
_ Şi eu tot de aceea îi am, a spus şi fetiţa, în timp ce o
lacrimă îi aluneca pe obraz. Ţepii mei îndepărtează animalele
rele.
Porcul era nedumerit.
_ Bine, dar tu nu ai nevoie de ţepi care să te ferească de
animalele sălbatice deoarece tu nu mai locuieşti în pădure ...
Când ai văzut ultima dată un animal primejdios?
Maria s-a gândit un moment.
- Ei bine, nu de curând, a fost răspunsul. Ai dreptate.
Chiar nu mai am nevoie de aceşti ţepi, dar au devenit o parte
din mine şi nu mai ştiu cum să scap de ei ...
_ Ştiu eu cum poţi scăpa de ei! a spus însă porcul
spinos. Îi vom îndepărta unul câte unul. ..
au devenit o parte din inima mea. Am crezut că au devenit o
parte din mintea şi din corpul meu.
_ Bineînţeles că nu, a spus porcul. Ţepii tăi sunt ca un
costum de Halloween. Şi ca să îi demonstreze că avea
dreptate, i-a cerut fetiţei să se întoarcă. Apoi el a desfăcut
fermoarul care era ataşat la costum. Uite aşa fetiţa a reuşit să
scape de ţepii ei.
Fetiţa s-a mirat. În schimb, când a ieşit din costum, s-a
simţit eliberată! A început să sară plină de bucurie. Era atât de
bine fără toţi acei ţepi! Maria era fericită. A început să danseze
şi să cânte un cântecel. A decis să îi mulţumească porcului
spinos. S-a gândit să îl îmbrăţişeze, dar s-a temut de ţepii lui.
119
 De aceea i-a mulţumit frumos şi a ieşit fugind din pădure. S-a
dus acasă la părinţii ei.
Părinţii Mariei erau foarte inteligenţi. Ei au Înţeles că fetiţa
se schimbase. Deşi nu ştiuseră de ţepi, de vreme ce adulţii nu Îi
pot vedea, ei au simţit modificările din comportamentul fetiţei.
Era mult mai fericită, nu Îşi mai uda patul noaptea şi părea să
se simtă În siguranţă Împreună cu ei.
A doua zi la şcoală toţi elevii au observat că ţepii
dispăruseră. Spre surprinderea lor Maria stătea liniştită pe
scaun şi Îşi rezolva cuminte exerciţiile. Fetiţa ştia chiar şi cum
să se comporte astfel Încât să Îşi facă prieteni. Nu mai era
egoistă şi nu mai avea accese de furie atunci când lucrurile nu
erau aşa cum voia ea. Chiar şi Învăţătoarea a observat că
Maria s-a schimbat În bine.
Nu a trecut mult timp şi Maria Îşi avea inima plină de
bucurie. Avea mulţi prieteni, o interesau şcoala şi Învăţătura,
mai ales atunci când era vorba despre animale. Într-o zi, În
timpul unei lecţii de la şcoală un elev a spus că porcii spinoşi
erau animale Înspăimântătoare. Dar fetiţa ştia mai bine. Un
porc spinos o Învăţase despre ţepi. Maria avea o poză a
porcului spinos pe coperta caietului. Atunci când o privea
inima ei zâmbea.
120
&
Fetita care nu-şi putea vedea reflexia În oglindă
Problemele vizate: lipsa identităţii, adesea Întâlnită la
victimele care au fost abuzate şi/sau traumatizate În copilărie.
Potrivită pentru: toate vârstele.
Mesajul: Este posibil să Îţi revii după o experienţă
traumatizantă şi să ai un simţ de sine dezvoltat. ,,«Poate că voi
găsi singură răspunsul, s-a gândit ea !n timp ce se preg.ă!ea
de culcare În noaptea aceea. Am nevoie de un VIS care sa Imi
spună cum să mă privesc În oglindă şi În felul acesta să" aflu
cine sunt cu adevărat.» Visele pot educa, ajuta ŞI vindeca.
Simbolurile şi metaforele: oglinda = proiectarea
imaginii de sine.
Elemente care pot fi schimbate: sexul personajului
principal; detalii privind structura personalităţii.
Notă: Povestea a fost scrisă iniţial pentru un băiat În
vârstă de 12 ani. După ce a fost supus testării, băiatul a
demonstrat că nu ştia cine era şi că avea o ideea vagă despre
propria sa personalitate. După ce i s-a citit pov~stea de câtev~
ori, a devenit mai comunicativ în timpul sesiunilor de terapie ŞI
şi-a putut identifica problemele. A început să îşi exprime
sentimentele şi să reacţioneze adecvat.
!t
I
i 121
l
 Fetiţa care nu-şi putea vedea reflexia În oglindă privi În oglindă. De aceea
a adus una şi a ţinut-o În
A fost odată ca niciodată o fetiţă pe care o chema faţa fetei, spunând: Nu te
Andreea. Ea avea multe oglinzi În casă, dar, de fiecare dată vezi În oglindă? Eu te pot
când se privea În ele, ceva ciudat se Întâmpla. Nu putea vedea În ea. Nu, a
percepe reflexia propriei persoane. răspuns Andreea. Văd
Andreea distingea un contur şi o formă a corpului, dar numai un contur nedefinit
numai atât. Bineînţeles că fetiţa s-a speriat. Ii era teamă să al corpului meu ...
destăinuie cuiva că nu Îşi putea vedea chipul În oglindă. Cred că ştiu ce este
Credea că ceea ce vedea semnifica cine era ea cu adevărat: În neregulă, a spus
nu mare lucru. De aceea a decis să se comporte agresiv şi să vânzătoarea. Reflexia ta
refuze să Îndeplinească anumite sarcini, tocmai pentru a este acolo, În oglinda,
impresiona pe cei din jur. Incerca să îi convingă că ea era Într- doar că nu te priveşti cum
adevăr o fiinţă umană adevărată. Dar În general fetiţa se ar trebui. Nu te vezi aşa
cum eşti tu cu
retrăgea În sine şi visa cu ochii deschişi. Adesea mintea Îi era
lipsită de gânduri. adevărat! ...
Trăind astfel, nici nu primea prea multe de la viaţă. Nu După aceea cele
realiza ceea ce Îşi dorea şi nici nu Îi făcea pe cei din jurul ei să două au stat de vorbă.
o aprecieze aşa cum Îşi dorea. De aceea se Întâmpla uneori Andreea a aflat că Îşi
ca oamenii să o perceapă aşa cum se vedea şi ea În oglindă: putea construi reflexia În
o persoană anostă, una care nu emana dorinţa de a ieşi din oglindă după bunul ei
anonimat. plac. A Învăţat că reflexia
Dar Într-o zi Andreea s-a supărat foarte tare pe ceea ce era doar o reprezentare a
a văzut În oglindă. Toţi prietenii ei se uitau În oglindă şi puteau modului În care se
spune cine erau cu adevărat. A decis că era timpul să Îşi percepea. Dacă s-ar fi
modifice reflexia. A Încercat să deseneze un chip pe oglindă, simţit o persoană mai
dar nu a avut rezultate prea bune. Când a văzut rezultatul şi-a bună şi mai puternică,
dat seama că imaginea nu era ceea ce Îşi dorea cu adevărat atunci şi imaginea reflectată ar fi fost aceea a unei persoane
să fie. A decis să caute alt mod prin care să se definească. puternice şi cu o personalitate bine conturat~. ~etiţa a plecat
Andreea a mers la un magazin care comercializa oglinzi şi a din magazin. S-a gândit mult la cele aflate. Insa nu ştia prea
spus: bine cum să devină o fetiţă puternică, cu o identitate bine
- Ceva este În neregulă cu oglinzile din casa mea. De definită. Nimeni nu o Învăţase aşa ceva. Aşadar s-a dus la
fiecare dată când mă privesc În ele nu Îmi pot vedea reflexia. prietenii ei şi le-a spus:
Cred că fiecare dintre noi ar trebui să poată vedea Într-o Eu nu ştiu cine sunt cu adevărat şi nici cine vreau să fiu.
oglindă cine este cu adevărat. Vânzătoarea a privit-o Dar prietenii ei erau prea tineri ca să Înţeleagă ce Îşi
nedumerită. Nu mai văzuse pe cineva care să nu se poată doreşte Andreea sau ca să ştie cum să o ajute. Atunci fetiţa s-

122 123
a dus la învăţătoare şi i-a spus aceleaşi cuvinte. În schimb, în
loc să o ajute, învăţătoarea s-a enervat. Credea că acela era
un nou mijloc prin care Andreea încerca să evite îndatoririle
şcolare. Cu toate acestea, fetiţa nu s-a dat bătută. A mers şi la
părinţii ei. Nici ei nu ştiau prea bine ce voia fetiţa să spună.
Deoarece nimeni nu o putea ajuta, Andreea a intrat într-
o stare de depresie. S-a gândit astfel: "Nimeni nu ştie cum
este să te priveşti într-o oglindă şi să nu vezi cine eşti cu
adevărat.
Este un sentiment ciudat care mă face să mă simt ca o
fantomă, iar când oamenii se uită la mine parcă se uită prin
mine! ... ". "Poate că voi găsi singură răspunsul, s-a gândit ea
în timp ce se pregătea de culcare în noaptea aceea. Am
nevoie de un vis care să îmi spună cum să mă privesc în
oglindă şi în felul acesta să aflu cine sunt cu adevărat." Visele
pot educa, ajuta şi vindeca.
Aşadar, noapte de noapte fetiţa a început să viseze. În
vis i se dezvăluiau înţelepciunea şi răspunsurile de care avea
nevoie, acelea care îi puteau asigura vindecarea. Chiar după
prima noapte cu vise, când s-a privit în oglindă Andreea a
remarcat mai mult decât de obicei.
În nopţile care au urmat visele ei au ajutat-o să se
descopere, să îşi identifice forţa proprie şi stima de sine. Iar
reflexiile erau ale unei persoane din ce în ce mai bine
conturate. Nu a trecut mult timp şi a sosit dimineaţa în care
reflexia din oglindă era clară şi bine definită.
Aşadar, cea mai importantă descoperire a fetiţei a fost
răspunsul pe care şi l-a dat singură la întrebările: "Cine sunt cu
adevărat?" şi "Cine vreau să fiu?". Andreei îi plăcea mult
persoana pe care o vedea în oglindă. Îşi putea întrevedea
viitorul plină de încredere. De fiecare dată când avea îndoieli,
sau când era deprimată, scotea o oglinjoară pe care o ţinea în
poşetă. Se privea în ea şi îşi reamintea cât era de frumoasă şi
de puternică.
124
Copacul cu mai multe feţe
Problemele vizate: personalităţi multiple, fragmentarea
percepţii lor,
imaginea de sine.
Potrivită pentru: toate vârstele, dar limbajul ar trebui
simplificat pentru copiii mai mici.
Mesajul transmis: Cooperarea va aduce beneficii
tuturor laturilor şi personalităţilor, permiţându-ţi să descoperi
ce trebuie vindecat. "Vei descoperi lucrurile de care ai nevoie
pentru a creşte puternic, aşa cum este_normal să fii. Deţ~i ,o
înţelepciune aparte, adânc în interiorul tau, una care ştie sa lţl
ofere exact ceea ce îţi lipseşte ca să te vindeci!"
Simbolurile şi metaforele: copacul = sinele;
Copaci diferiţi (mici, bâtrâni etc.): personalităţi de diferite
vârste, etape de dezvoltare şi sexe.
Pădurarul = înţelepciunea subconştientului.
Elemente care pot fi schimbate: sexul pădurarului,
tipurile de copaci.
Notă: Povestea poate fi adaptată pentru victime de toate
vârstele şi poate fi citită împreună cu poveşti .. care pun
accentul pe vindecare şi pe dezvoltarea forţei propriI.
125
 Copacul cu mai multe fete

Trăia odată într-o pădure un stejar foarte special. A

răsărit dintr-o sămânţă şi a început să se înalţe pe un teren
foarte solid. Totuşi, când încă era foarte mic, viaţa i-a fost
năpădită de furtuni violente, însoţite de vânturi puternice, de
fulgere şi de tunete asurzitoare.
Copacul nu ştia când urmau să apară furtunile. Uneori
se năpusteau asupra lui zilnic, alteori mai rar. Micul copac era
bătut de vânt, iar scoarţa trunchiului era arsă de fulgere. Deşi
micuţul era înconjurat de copaci mai mari decât el, aceia nu i-
au oferit protecţie împotriva furtunilor înspăimântătoare şi
violente. Stejarul a început să se teamă, chiar şi în zilele
însorite.
Gândul la furtunile care puteau veni oricând fără ca
cineva să le poată opri l-a afectat pe copăcei până în cele mai
mici fibre ale sale. Oarecum, frica de furtuni a intervenit asupra
nevoii copacului de a creşte şi de a deveni puternic. De fapt
stejarul nu a vrut să s.e întâmple aşa ceva.
Teroarea şi frica au devenit atât de copleşitoare încât
copacul nu a mai putut suporta. Amintirea intemperiilor naturii
şi frica l-au derutat pe micuţ. Nu mai ştia nici cum să se
dezvolte şi nici ce era. În loc să devină un stejar falnic, înalt şi
solid, stejarul a început să se crape în mai mulţi copaci diferiţi.
Copacii păreau diferiţi din punct de vedere al gradului de
maturitate, al vârstei şi al dimensiunilor. O parte a devenit un
platan matur. Alta era o salcie plângătoare cu nişte crengi ce
atârnau pline de tristeţe. Un al treilea copac era acoperit cu Unele părţi erau înalte, altele erau mICI. .. în cea mai
ghimpi, cu un aspect răutăcios şi primejdios. Mai erau acolo: mare parte era un adevărat amestec. Din cauză că trebuia să
un arţar foarte tânăr, un pin bolnav şi un nuc bătrân şi cu îşi împartă energia şi forţa de creştere în atâtea părţi, stejarul
scoarţa tare. Aşadar, stejarul a crescut în mai multe direcţii şi nu s-a dezvoltat aşa cum ar fi trebuit. Nu era deloc un copac
sub mai multe forme. puternic şi rezistent. Ceilalţi copaci din pădure au observat că
În consecinţă, teama şi amintirea furtunilor nu mai avea o problemă, dar nu erau siguri de ce ar fi trebuit să facă
reprezentau o problemă. Uneori nici nu se mai gândea la sau poate că nu le păsa îndeajuns de mult de stejar încât să
furtuni. Deoarece avea o dezvoltare atât de diferită, stejarul se implice.
arăta ciudat.

126 127
 lepuraşul învaţă să spună "Nu!"
Problemele vizate: copilul care se simte neputincios şi
oblicat să se supună cererilor şi instrucţiunilor nepotrivite ale
unui adult.
Potrivită pentru: copiii cu vârsta până la 8 ani, în funcţie
de gradul de evoluţie comportamentală.
Mesajul transmis: Copilul are dreptul de a refuza o
cerere nepotrivită care vine din partea unui adult. "Iepuraşul îşi
găsise vocea şi striga din ce în ce mai tare: "NU! NU! STOP!
NU VOI FACE AŞA CEVA!".
Simbolurile şi metaforele: iepuraşul = copilul mic lipsit
de apărare;
Vulpea = agresorul "îndemânatic".
Elemente care pot fi schimbate: cei care au grijă de
iepuraş; sexul iepuraşului; motivul pentru care mama sau
persoana care are grijă de iepuraş îl Iasă singur; sexul
agresorului.
Notă: Este o variaţiei a-temei conform căreia copiii trebuie
încurajaţi să se apere, să îşi susţină punctul de vedere, chiar
dacă sunt mici. În timp ce ascultă povestea, copilul este
îndemnat să exerseze în acest sens, până când cuvântul "Nu!"
este rostit tare, răspicat şi poruncitor. Povestea tinde să fie mai
eficace în cazul copiilor care au fost abuzaţi de persoane care
nu fac parte din familie. Mulţi copii au spus "Nu!" părinţilor sau
îngrijitorilor, profesorilor, dar nu au fost luaţi în seamă. Citind
această poveste, trebuie urmărit următorul lucru: să nu se
in sufle copiilor abuzaţi sentimentul de vinovăţie făcându-i să
creadă că acest cuvânt are puterea de a-i apăra de abuzuri.
Când un copil este înşfăcat de un străin pe stradă, dacă strigă
"Nu eşti mămica mea! Nu eşti tăticul meu!" va fi mult mai repede
ajutat de cei din jur decât dacă strigă un simplu "Nu!".
130
lepuraşul învaţă să spună "Nu!"
A fost odată ca niciodată un iepuraş pufos care locuia
împreună cu mămica lui într-o pădure prietenoasă. În fiecare zi
iepuraşulţopăia alături de mama lui şi se era foarte fericit.
Într-o zi mama i-a spus:
- Trebuie să merg la marginea pădurii ca să aduc trifoi
pentru cină!... Tu rămâi aici. Mă întorc repede!
Iepurilor le place trifoiul. lepuraşul nu voia ca mămica lui
să plece, dar îi era şi foame. De aceea şi-a luat rămas-bun şi
s-a uitat după mămica lui care pleca.
La început totul a fost bine. Dar apoi s-a întâmplat să
treacă pe acolo o vulpe mare şi rea. I-a spus iepuraşului să
facă lucruri pe care iepuraşul nu voia să le facă. De aceea
iepuraşul era confuz. Mereu făcea ceea ce îi cereau adulţii.
Dar, simţea că nu trebuia să facă ceea ce spunea
vulpea. Apoi şi-a amintit că mămica i-a spus cândva că el era
foarte inteligent. Deodată a ştiu ce să facă: putea să strige
foarte tare "NU! NU! STOP!". Cu cât striga mai tare, cu atât
vocea lui devenea mai puternică.
lepuraşul îşi găsise vocea şi striga din ce în ce mai tare:
"NU! NU! STOP! NU VOI FACE AŞA CEVA!". Vulpea s-a făcut
şi mai rea. I-a poruncit iepuraşuluisă facă anumite ~ucruri, dar
el nu a vrut. Deşi era foarte speriat, el continua sa strige cu
putere: "NU! NU!". După un timp, pentru că nu l-a putut forţa
pe iepuraş să facă ceea ce nu voia să facă, vulpea a plecat.
lepuraşul mai era încă speriat, dar mai simţea ceva. Chia~
dacă era foarte mic în comparaţie cu vulpea, el era mal
puternic decât vulpea dintr-un alt punct de vedere ...
Când mămica s-a întors acasă cu trifoi iepuraşul i-a
povestit totul despre vulpe. Mama l-a ascultat şi era foarte
bucuroasă că iepuraşul ştia să spună cu toată convingerea
"NU!". Începând de atunci, ori de câte ori iepuraşul vedea o
vulpe, îşi amintea că deţinea o forţă a lui specială.
131
 lepuraşul care se comporta ca o mămică lepuraşul care se comporta ca o mămică

Problemele vizate: copilul căruia i-a fost "activată" A fost odată ca niciodată un iepuraş care locuia cu
latura sexuală într-un mod nepotrivit, adesea ca rezultat al familia lui În pădure. Era un iepuraş fetiţă care se bucura mult
unui abuz sexual sau al expunerii la scene cu tentă explicit atunci când făcea lucruri specifice celor mici. Era fericită că
sexuală. era un iepuraş micuţ. ştia că într-o zi va fi mare şi atunci va
face lucruri specifice mămicilor. Dar deocamdată era fericită
Potrivită pentru: copiii pana la 8 ani, în funcţie de aşa cum era şi când se juca cu alţi iepuraşi.
gradul de dezvoltare emoţională.
Într-o zi, pe când era singură, s-a întâmplat ceva ciudat.
Mesajul: Sexualitatea ţi-a fost activată înainte de Un urs mare şi Înfiorător a venit şi a declanşat un Întrerupător
momentul potrivit. Dar tu ai puterea de a o înăbuşi acum şi de undeva în interiorul iepuraşului.
a o activa atunci când este momentul oportun, la o vârstă mult
mai mare. "Există un timp pentru toate. Încă nu este timpul să
te comporţi ca un iepure adult. Într-o zi vei fi mare şi atunci te
vei purta precum un adult. Acum este momentul să te comporţi
ca un iepure copil. La fel ca o plantă care mai întâi trebuie să
crească înaltă şi să producă frunze înainte să înflorească, şi tu
trebuie mai întâi să te dezvolţi din mai multe puncte de vedere
înainte să te poţi comporta ca un iepure adul!."

Simbolurile şi metaforele: iepuraşul = copilul mic;

A activat un Întrerupător = abuzat sexual sau expus unei
activităţi sexuale, declanşare'a sexualităţii adulte;
Ursul = agresorul adult;
Bătrânul iepure înţelept = înţelepciunea subconştientului.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul

iepuraşului, constelaţia familială,sexul agresorului; personajul
principal poate fi masculin (un câine sau un alt animal).

Notă: Povestea a fost scrisă pentnu o fetiţă de 2 ani care

se masturba excesiv după dezvăluirea unui abuz sexual la care a
fost supusă. Comportamentul sexual nepotrivit a încetat la 3 zile
după ce i-a fost citită povestea la culcare. Când citiţi povestea
unui copil nu o interpretaţi şi nu îi dezvăluiţi semnificaţia ei! Din acel moment micuţa a început să se comporte ca o
mămică iepuraş. Era foarte confuză deoarece ea chiar nu voia

132 133
 să fie o mămică iepure. Dar, după ce ursul cel mare şi rău a Mânzul şi armăsarul
trecut pe acolo, nu se putea abţine de la a se comporta ca o
mămică iepure. Atunci când se purta ca o mămică la şcoala Problemele vizate: copiii abuzaţi de către un părinte
iepuraşilor învăţătoarea se supăra. O punea să stea singură (mai ales din punct de vedere emoţional).
într-un colţ. Se părea că toţi erau supăraţi pe ea sau nefericiţi
pentru că se comporta ca o mămică iepure. Potrivită pentru: de la vârsta de 2 ani până la vârsta de
Fetiţa iepure s-a întristat, dar a continuat să se poarte ca 16 ani.
o mămică iepure deoarece ceva din interiorul ei nu o lăsa să
se oprească. Într-una din zile un iepure bătrân şi înţelept a Mesajul transmis: Este important să ai o gândire
venit să o viziteze. EI i-a spus: pozitivă despre tine. Nu accepta părerea unei persoane
- Există un timp pentru toate. Încă nu este timpul să te abuzive emoţional. Eşti destul de puternic încât să vezi
comporţi ca un iepure adult. Într-o zi vei fi mare şi atunci te vei lucrurile altfel şi să faci faţă părinţilor care încearcă să te
purta precum un adult. Acum este momentul să te comporţi ca oblige să vezi lucrurile nerealist.
un iepure copil. La fel ca o plantă care mai întâi trebuie să
crească înaltă şi să producă frunze înainte să înflorească, şi tu Simbolurile şi metaforele: mânia i-a schimbat vederea
trebuie mai întâi să te dezvolţi din mai multe puncte de vedere = depresia nu l-a lăsat să îşi aprecieze copilul la adevărata lui
înainte să te poţi comporta ca un iepure adult. Apoi iepurele a valoare;
închis întrerupătorul declanşat de urs. Bufniţa cea bătrână şi înţeleaptă = înţelepciunea
- La momentul potrivit tu singură vei deschide acest subconştientului;
întrerupător! a mai spus iepurele. Vei ştii când va fi momentul Reflexia din iaz = introspecţie, aprecierea de sine.
potrivit. Deocamdată te poţi bucura că eşti un iepuraş copil.
Fetiţa iepure a mulţumit şi a ţopăit mai departe. Se Elemente ale poveştii care pot fi schimbate: sexul
întreba dacă va putea într-adevăr înţelege cuvintele iepurelui părintelui abuziv; atitudinea comportamentală a părintelui
bătrân. Dar a observat că se purta şi se simţea ca în trecut. Nu abuziv; atitudinea comportamentală a părintelui care nu este
mai făcea ca o mămică iepure şi era mulţumită să aibă vârsta abuziv.
pe care o avea. Ea a înţeles că la un moment dat va fi o
mămică iepure, dar că mai era mult până atunci. A zâmbit Notă: Povestea a fost scrisă pentru un copil de 6 ani.
când şi-a amintit toate lucrurile frumoase pe care numai un Tatăl copilului era deprimat şi abuziv din punct de vedere
iepuraş le putea face. Chiar atunci a zărit nişte iepuraşi de o emoţional. Adesea tatăl avea accese de furie şi atunci îşi
vârstă cu ea. Au devenit prieteni. Deci, şi-a dat seama că umilea copilul. "Tatăl meu este ca un armăsar, dar eu nu sunt
joaca împreună cu alţi iepuri de o vârstă cu ea era unul dintre deloc aşa."
avantajele copilăriei. A ţopăit mai departe împreună cu
iepuraşii, purtându-se din nou ca un iepure micuţ.

134 135
 Mânzul şi armăsarul
A fost odată ca niciodată un mânz puternic. EI alerga,
sărea şi se juca pe câmpii şi prin păduri. Se bucura de lumina
soarelui şi de iarba verde şi proaspătă. Mânzul îşi iubea mama
şi tatăl. La rândul lor, părinţii lui îl iubeau foarte mult. În
majoritatea timpului lucrurile mergeau bine, dar uneori nu era
bine deloc. Erau momente grele, când tata se eneNa pe toţi şi
pe toate.
Atunci armăsarul, tata mânzului, devenea agitat. Lovea
pământul cu copitele, încât smocuri de iarbă şi bucăţi de
pământ săreau prin aer. Atunci când se înfuria tăticul cal nu
putea să îl vadă pe mânz aşa cum era el cu adevărat. Furia îi
schimba vederea.
Tăticul cal se uita la apa cristalină şi proaspătă a râului,
dar o vedea murdară. Păşunea cea mătăsoasă era un
dezastru: era plină de pietre şi de povârnişuri. Accesele de
furie ÎI făceau să nu îl poată vedea pe mânz aşa cum era:
frumos, tânăr şi puternic. Tăticul nu putea să-i vadă nici
tristeţea din suflet. ÎI jignea şi îi spunea că era urât şi rău. De
aceea mânzul se simţea lipsit de valoare.
Mânzul nu a ştiut că ceva se întâmplase cu vederea
tăticului cal. Aşadar, el credea vorbele pe care le auzea. De
cele mai multe ori el se simţea trist, respins şi urât. Întâmpina
probleme şi atunci când voia să se joace cu alţi mânji. Se
temea că îi va răni sau că ei îl vor răni pe el. Mânzul încerca
să fie vesel, dar în interiorul lui nu era vesel deloc. De aceea
de cele mai multe ori ceilalţi cai credeau că el era un prostuţ şi
un ciudat.
Într-o zi mânzul se plimba prin pădure. Deodată el a
întâlnit o bufniţă bătrână şi înţeleaptă.
- De ce te plimbi singur? De ce eşti trist? l-a întrebat
bufniţa. Un mânz atât de frumos ca tine ar trebui să se bucure
de viaţă! Mânzul era atât de trist... EI i-a explicat bufniţei că nu
era deloc un mânz frumos. Din contră, era un mânz foarte rău,
urât, greu de îndrăgit.
136
- Eu am nişte ochi mari minunaţi cu care văd foarte clar
şi sunt înţeleaptă! i-a spus bufniţa. Nu te-ai privit într-o oglindă
adevărată! Până acum ai văzut o imagine deformată,
reflectată de ochii altcuiva. Trebuie să îţi vezi reflexia în alţi
ochi! Trebuie să îţi găseşti propriul iaz, unul în care să îţi vezi
adevărata faţă!
Mânzul era derutat de cuvintele bufniţei. Ce a vrut
bufniţa să spună prin "imagine deformată"? Cum adică să îşi
vadă imaginea "cu alţi ochi"? Atunci bufniţa cea înţeleaptă i-a
explicat că Înţelesul acelor cuvinte i se va dezvălui În zilele şi
În nopţile care vor urma.
Într-adevăr, calul cel tânăr a înţeles mai bine cuvintele
bufniţei odată cu trecerea timpului. A obseNat că mama lui,
profesorii şi prietenii îl vedeau ca fiind un mânz puternic, tânăr
şi capabil. Deşi uneori ei se supărau pe mânz, aveau grijă să îi
spună că aveau o părere bună despre el şi că nu îl vedeau ca
pe un mânz rău şi urât.
Într-o zi tăticul cal s-a eneNat. Lovea cu piciorul şi părea
foarte supărat. Şi-a vărsat mânia pe mânz. I-a spus că era
murdar şi că avea nişte coarne pe care nici un cal nu ar fi trebuit
să le aibă. În timp ce îşi asculta tatăl, calul cel tânăr şi-a amintit
cuvintele bufniţei: "Nu te-ai privit într-o oglindă adevărată!". Apoi
s-a gândit la felul în care îl priveau ceilalţi cai.
Era confuz. Şi a plecat de lângă tatăl lui cât a putut de
repede. Curând se plimba din nou pe malul iazului de la
marginea pădurii. A privit în jos şi şi-a văzut reflexia în apă. S-
a privit intens şi mult timp. Mânzul care îl privea din apă nu era
deloc murdar şi nici nu avea coarne. Din nou şi-a amintit ce îi
spusese bufniţa: "Ai văzut o imagine deformată de ochii
altcuiva." Deodată a înţeles ce însemna "deformat". Îşi găsise
propriul iaz În care să Îşi vadă reflexia, aşa cum era el cu
adevărat.
De atunci mânzul a purtat În inima lui cunoştinţa
adevăratei sale reflexii. Îşi amintea momentele dureroase când
crezuse aprecierile greşite ale armăsarului. Dar a înţeles că
furia şi durerea au schimbat vederea tatălui său. Însă el nu
137
trebuia să creadă că era un mânz urât şi murdar. Mai ştia că
reflexia în apa iazului a unui mânz inteligent, frumos, bun şi
puternic era, de fapt, reflexia lui. Acela era el cu adevărat şi
nimeni niciodată nu îl va mai influenţa să creadă altceva.
o lume cu susul În jos
Problemele vizate: încercarea agresorului de a schimba
complet sistemul de valori al copilului; este tipic persoanelor
care abuzează de copii şi încearcă să îi convingă de faptul că
sistemul lor de valori deformat este cel corect.

Potrivită pentru: copiii sub 10 ani, dar particularităţile

limbajului o fac disponibilă şi preşcolarilor.

Mesajul transmis: Discuţiile purtate cu părinţii sau cu

anumiţi specialişti despre abuz va restructura sistemul de
valori într-un mod corespunzător.

Simbolurile şi metaforele: întuneric ciudat = abuz de

tip ritualic sau de un alt tip;
Invers = inversarea sistemului de valori;
Doamna cea drăguţă = funcţionar protector;
înţelepciunea subconştientului.

Elemente ale poveştii care pot fi schimbate:

constelaţia familială, sexul şi caracteristicile persoanei
înţelepte.

Notă: Dacă părinţii nu sunt îngrijitori potriviţi, atunci

începutul şi finalul poveştii trebuie să reflecte acest lucru. În
acest fel copilului i se încredinţează puterea de a avea
încredere în alţi adulţi care îl pot proteja.

138 139
 o lume cu susul În jos care o speriaseră.
Apoi, femeia a discutat cu părinţii fetiţei. Ei trebuiau să
A fost odată ca niciodată o fetiţă frumoasă care locuia înţeleagă cum să îşi ajute fetiţa. Doamna cea drăguţă a revenit
într-un loc drăguţ. Ea locuia cu mama ei şi cu tatăl ei într-o de multe ori la fetiţă, până când acesteia nu i-a mai fost frică.
casă pe care o îndrăgea mult. Era foarte fericită şi se juca A ajutat-o să se simtă din nou în siguranţă, astfel încât nimeni
toată ziua jocuri vesele cu prietenii ei. să nu îi mai poată Întoarce mica ei lume cu susul În jos.
Avea foarte puţine lucruri de care să îşi facă griji şi avea Fetiţa a ştiut că îi era bine atunci când, într-o zi,
încredere că părinţii ei o vor ţine în siguranţă. Într-una din zile, învăţătoarea a întrebat despre diferenţa dintre sus şi jos. Iar
un întuneric ciudat a invadat locul în care trăia fetiţa. atunci fetiţa şi-a simţit mâna ridicându-se în aer, ca pentru a
Întunericul acela i-a întors întreaga lume cu susul în jos. da răspunsul corect
Podeaua era în locul În care de obicei era tavanul, iar mobila
era pe tavan.
Păsările zburau cu spatele şi ziua cerul era negru.
Maşinile mergeau invers şi zâmbetele oamenilor păreau
încruntări. Becurile de pe tavan erau pe podea şi când fetiţa
cădea, de fapt se ridica. Fetiţa era foarte derutată. Nu mai
putea deosebi susul de jos, nici dreapta de stânga. Se temea
să le povestească părinţilor despre modul în care vedea ea
lumea. Ea credea că ei s-ar fi rănit dacă ar fi încercat să
restabilească ordinea lucrurilor.
Fetiţa nu credea că părinţii ştiau de neorânduială, dar
nici nu era prea sigură de asta pentru că ei nu vorbeau
niciodată despre aşa ceva. Uneori o întrebau dacă ceva era în
neregulă atunci când plângea din cauza coşmarurilor sau când
nu voia să îi părăsească. Dar, îi era prea teamă să le spună ...
Într-o zi o doamnă drăguţă a venit la ea ca să îi
vorbească despre lumea ei care era altfel. Fetiţei i-a fost
teamă să vorbească cu femeia, dar a găsit destulă forţă
interioară încât să îi spună adevărul despre ce se întâmplase
cu lumea ei. Îi fusese teamă atât de mult timp, încât s-a simţit
înspăimântată, dar în acelaşi timp îi era şi bine.
Era bine să vorbească cu doamna cea drăguţă. Au
discutat mult timp pentru că fetiţa a vrut să se asigure că i-a
spus totul despre ceea ce o înspăimântase până atunci. Când
a terminat de vorbit fetiţa, femeia a îmbrăţişat-o şi i-a promis
că o va ajuta. A felicitat-o câ i-a vorbit despre toate secretele

140 141
 Călătoria dincolo de Întuneric
Problemele vizate: efectele devastatoare pe care
abuzul le are asupra abilităţi lor sociale; efectul abuzului asupra
acceptării propriei persoane şi asupra dragostei de sine.
Potrivită pentru: de la vârsta de 6 ani.
Mesajul: Ca să găseşti dragostea trebuie mai întâi să te
iubeşti pe tine însuţi!
Simboluri şi metafore: cărarea întunecată = perioada
în care a apărut abuzul;
Cărarea se luminează = abuzul încetează şi viaţa devine mai
bună;
A-şi vedea inima = convingerea că acceptarea propriei
persoane este realizabilă atunci când nu se Bazează pe
traume sau pe Întunericul trecutului; iubirea de sine este parte
vitală a vindecării.
Elemente care pot fi schimbate: comportamentul
copilului faţă de colegi.
Notă: Povestea a fost scrisă pentru un băiat de 7 ani. EI
a făcut progrese majore prin terapie. A fost abuzat sever
sexual şi psihic. Agresorii au dispărut din viaţa lui. Încă avea
probleme cu colegii, era trist deoarece nu avea prieteni.
Această poveste combinată cu altele a avut un impact
major asupra lui iar acum este cel mai popular băiat din
cartier.
142
Călătoria dincolo de Întuneric
A fost odată ca niciodată un băieţel pe nume Petru. EI a
fost obligat să întreprindă o călătorie foarte lungă. Când a pornit
în călătorie calea pe care a apucat-o era foarte întunecată.
Nu era nimic de văzut, de învăţat sau de înţeles pe nici
una din laturile ei. Nu erau nici copaci, nici flori. Cărarea lui era
în întuneric, ca şi când ar fi fost tot timpul noapte. În
consecinţă Petru îşi forţa ochii şi urechile încercând să înveţe
tot ceea ce îi trebuia pentru a termina călătoria. Dar întunericul
transforma Învăţarea într-un act foarte dificil.
De multe ori băieţelul a putut auzi în întuneric animale
luptându-se sau sunete ciudate. De aceea era foarte speriat.
Frica i-a îngreunat şi mai mult învăţarea şi creşterea. Treptat,
cărarea pe care mergea a început să se lumineze, de parcă,
într-un final, soarele a decis să răsară. Petru putea vedea
lucrurile aflate de-a lungul cărării lui: mai întâi a văzut florile,
apoi copaci şi în cele din urmă, frumosul cer albastru.
Entuziasmul a înlocuit frica. Însă în acelaşi timp simţea
singurătatea din suflet şi nevoia de a-şi face prieteni. Când
cărarea a fost întunecată Petru nu a sesizat singurătatea.
Totuşi, ea creştea tot mai mutt.
În cele din urmă Petru a dat peste câţiva copii în timpul
călătoriei. Însă, în loc să-I primească pe băieţel prieteneşte, ei
au râs de el şi s-au comportat foarte urât. Din cauză că a stat
mult timp în întuneric Petru a început să împartă pumni şi să
strige la acei huligani. Când l-au lovit Petru a început să alerge
înapoi de-a lungul cărării, plângând nefericit. Pe când suspina
încet, a dat peste o vulpiţă pufoasă. La început s-a speriat, dar
curând a observat că era un animal prietenos. A îmbrăţişat-o
şi a început să plângă cu suspine.
- De ce nu pot fi şi acei copii pe care i-am întâlnit la fel
de prietenoşi ca şi tine?
- Prietenii reprezintă o parte foarte importantă a vieţii
tale, i-a spus vulpiţa. Un dar valoros este acela care te
îndrumă cum să îţi faci prieteni şi cum să îi păstrezi!
- Eu am umblat prin întuneric mult timp ... a plâns Petru, şi
143
mi-a fost frică de animalele sălbatice atunci când se luptau. Nu Câinele cu mai multe fete
am învăţat cum să îmi fac prieteni! Oricum, nu îmi pasă!. .. s-a
îmbufnat el. Problemele vizate: personalitatea multiplă cu reacţii
- Pe mine nu mă poţi păcăIi... a spus vulpiţa. După disociate la abuz.
tristeţea din ochii tăi îmi dau seama că îţi pasă!
- Dar este atât de greu să înveţi să îţi faci prieteni! a dat Potrivită pentru: toate vârstele.
Petru din cap. Nimeni nu mă poate învăţa!
Privindu-I drept în ochi vulpea i-a spus: Mesajul: Este posibil să determini fuziona rea tuturor
- Ca să înveţi să fii un prieten trebuie mai întâi să fii personalităţilor separate sau a părţilor disociate ale
prieten cu tine însuţi. Trebuie să îţi accepţi propria persoană şi personalităţii tale într-una singură, puternică şi sănătoasă.
să te consideri cel mai bun prieten al tău! Dacă eşti mulţumit
de tine însuţi, curând şi ceilalţi te plac! Simboluri şi metafore: câinele = sinele;
- Nu ştiu cum să devin propriul meu prieten, a spus Pit bull-ul = agresorul;
băieţelul încet, şi o lacrimă i s-a prelins pe obraz. Melania = latura puternică a personalităţii.
- Eu ştiu cum să te învăţ, a zâmbit vulpiţa, şi l-a îndrumat
pe băieţel spre un heleşteu cu apă strălucitoare care reflecta Elemente care pot fi schimbate: sexul salvatorului care
precum o oglindă. Acesta este un heleşteu magic. Când te atacă Pit bull-ul; sexul Pit bull-ului; tipurile de personalitate în
priveşti în apele lui şi îţi vezi reflexia, atunci vei descoperi care se descinde căţeluşul.
frumuseţea propriei tale inimi! Văzând frumuseţea aceasta, vei
găsi o cale de a te iubi şi de a deveni propriul tău prieten şi apoi Notă: Povestea a fost scrisă pentru un copil de 7 ani. A
prieten şi cu alţii. început să prezinte o disociere a personalităţii sale, dar încă
Băieţelului i-a fost puţin teamă. lnsă când a ajuns lângă nu era clar definită. Se pare că a reuşit să inverseze scindarea
heleşteu s-a privit în apă şi s-a văzut altfel. Şi-a văzut propria şi să îşi dezvolte personalitatea într-o direcţie sănătoasă.
inimă, s-a privit şi un sentiment special de iubire a început să-i
umple corpul. Era dragoste faţă de el însuşi. După aceea cei
doi prieteni, băieţelul şi vulpiţa, au discutat mult timp. Petru nu
a dezvăluit niciodată exact ceea ce au discutat atunci, dar nu
mult după aceea vulpiţa l-a condus înapoi pe cărare. Petru a
întâlnit iarăşi copii, la fel ca mai înainte. Dar a fost altfel. Petru
descoperise o modalitate prin care să devină propriul lui
prieten. De aceea a înţeles cum putea deveni prietenul acelor
copii. Curând toţi copiii râdeau, se jucau şi săreau în timp ce
îşi continuau împreună călătoria.
Vulpiţa a zâmbil. L-a privit pe băieţel cum dispărea pe
cărare împreună cu noii lui prieteni. Ea înţelegea că un zâmbet în
suflet pentru tine însuţi aduce după sine zâmbetele celor din jur.

144 145
 Câinele cu mai multe feţe ca săte ia!
Câinele cel rău s-a speriat atât de tare încât a sărit
A fost odată ca niciodată o căţeluşă foarte drăgălaşă. gardul şi a fugit cu coada între picioare. Nu s-a mai întors
Avea blăniţa deasă şi moale iar când mergea şuviţele lungi se niciodată, deoarece huliganilor nu le place să fie rănili.
unduiau frumos. Era foarte fericită pentru că trăia cu o familie Căţeluşa era atât de fericită! Melania s-a aşezat lângă ea şi a
care avea mare grijă de ea. Îi dădeau mâncare atunci când îi început să îi perie blăniţa.
era foame, îi dădeau apă atunci când îi era sete şi o periau - Eşti o căţeluşă mult mai deşteaptă decât crezi! Pentru
des ca să îi menţină blăniţa moale şi strălucitoare. că ai adoptat atâtea personalităţi în sufletul tău, ai reuşit să
Într-o zi căţeluşa se juca în curtea din spate. Deodată un supravieţuieşti acestui câine mare şi rău! Totuşi, acum că a
Pit bull rău a sărit gardul şi a atacat-o. A rănit-o foarte rău. plecat pentru totdeauna, este foarte important să îţi foloseşti
Apoi a ameninţat-o să nu spună nimănui despre ce s-a aceeaşi putere care te-a ajutat să îţi înfrunţi teama În sens
întâmplat. invers, adică să înfrunţi lumea ca un singur câine!
Căţeluşa voia să povestească cuiva despre atac dar îi La început ideea de a renunţa la toţi câinii din interior a
era frică. Şi teama ei se făcea tot mai mare. A început să aibă speriat-o pe căţeluşă. Dar, a înfăptuit o întrunire a tuturor
probleme cu mâncatul, cu somnul şi chiar cu lătratul. Teama ei laturilor sale. Când şi-a dat seama că era în siguranţă toate
a devenit atât de mare încât nu o mai putea stăpâni. În loc să acele laturi ale personalităţii sale au ajutat-o în noi moduri.
rezolve problema, căţei uşa a adoptat mai multe tipuri de Curând căţeluşa era întregită din nou, fericită că toate părţile
personalitate. ei lucrau împreună. A învăţat că bandajul care protejează o
Parcă erau mai multe rase de căţei în corpul unui singur rană trebuie îndepărtat atunci când rana este vindecată. De
căţeluş. Uneori se comporta ca un Ciobănesc german mare, asemenea, este foarte important în viaţă să ştii când ai nevoie
bătrân şi răutăcios. Alteori era un Puddle mic. Sau, uneori era de un bandaj şi când nu ai nevoie.
băieţel, alteori era fetiţă. În felul acesta numai putea ea să
depăşească frica. Căţei uşa prelua caracteristicile
personalităţilor adoptate şi nil se mai temea de Pit bull atunci
când acesta venea. Şi acesta continua să vină.
Unii dintre căţeii din cartier nu ştiau de Pit bull-ul cel rău.
Dar într-o zi s-a întâmplat ceva minunat. O fetiţă
deşteaptă, Melania, a observat că un Pit bull o bătea crunt pe
căţeluşă. Iată ce a făcut fetiţa: s-a dus în curtea din spate, a
găsit o bucată mare de scândură şi a aşteptat.
- Eu te voi proteja cu scândura asta mare, i-a spus
căţeluşei. Nu îl voi mai lăsa să îţi facă rău!
Chiar atunci câinele cel rău a sărit peste gard. Melania I-
a lovit peste cap cu scândura şi l-a lăsat fără conştiinţă. Apoi i-
a spus:
- Dacă te mai întorci vreodată aici, voi chema hingherii

146 147
 T
lepuraşii-porci spinoşi
Probleme vizate: copilul abuzat sever în primii ani de
viaţă care a fost luat din căminul părintesc ŞI dat ~pre .. adopţle:
care 'este obsedat de aflarea motivului pentru care pannţll naturah
l-au abuzat atât de mult.
Potrivită pentru: copiii de orice vârstă care au fost
abuzaţi şi apoi daţi spre adopţie.
Mesajul transmis: Îţi găseşti pacea interioară dacă
ăseşti răspuns la întrebarea de ce ai fost abuza~ .. U~e~n
~ceastă pace înseamnă şi să accepţi ~~ unel~ înt~eban rama~
fără răspuns. Abilitatea găsirii acestei linişti Intenoare se afla
în subconştient. Subconştientul deţine puterea de a vindeca
rănile provocate de o traumă din trecut.
Simbolurile şi metaforele: porcul spinos = părintele
care abuzează; . acolo unde ar fi trebuit să fie de la bun început. I-au spus
L-a determinat să uite cum să se comporte ca un Iepuraş
= abuzul a determinat vătămări emoţionale, sociale ŞI
corporale care au rezultat în probleme de dezvoltare
comportamentală; _ _ . .
A găsit propria forţa = a Inţeles dragostea de sine ŞI
autoaprecierea.
Elemente care pot fi schimbate: construcţia psihică a
părintelui natura abuzului, cuvintele adresate copilulUi de
părinţii n~turali, cine a adoptat copilul şi vârsta _Ia care a fost
adoptat consecinţele abuzului (adică, a uitat sa se comp_orte
ca un 'iepure, nu creştea îndeajuns de _repede. ŞI parea
neîndemânatic), sexul persoanei care discuta cu copilul.
Notă: Este una din cele 3 poveşti scrise_ pentru un copil
de 8 ani ai cărui părinţi naturali l-au brutallz,:t In pnm~le 6 lUni
de viaţă. poveştile au fost înregistrate. ca sa le poata asculta
ori de câte ori simţea nevoia. Poveştile a~ redus nevoia de
terapie şi copilul a devenit mai activ la şcoala.
148
lepuraşii-porci spinoşi
A fost odată ca niciodată un iepuraş. Dar, aşa cum se
întâmplă uneori, natura a greşit. lepuraşul s-a născut într-o
familie de iepuri care credeau că erau porci spinoşi. Deoarece
erau confuzi în legătură cu identitatea lor cei doi părinţi iepuri
şi-au pierdut darul special de a recunoaşte frumuseţea
propriului copil.
Mama şi tata greşeau şi se comportau urât cu bebeluşul
iepuraş. ÎI răneau deoarece credeau că era diferit de ei.
Părinţii erau confuzi şi îi spuneau micuţului că este rău. Iar
acela se întreba dacă urma să moară. EI nu ştia că se
născuse în familia greşită. În schimb, credea că era ceva în
neregulă cu el. Părinţii care se credeau porci spinoşi păreau
indiferenţi la durerea iepuraşului.
Într-o zi, pe când iepuraşul era încă foarte mic, nişte
adulţi iepuri au recunoscut greşeala. Ei au luat iepuraşul la ei,
iepuraşului despre greşeala naturii şi l-au asigurat de toată
dragostea lor. Însă greşeala naturii l-a făcut pe iepuraş să uite
cum să fie un iepure. Nu creştea foarte repede şi era
neîndemânatic.
Nu ştia trucuri la fel de multe ca ceilalţi iepuraşi şi uneori
se considera lipsit de valoare şi prost. Cu toate că îşi iubea
mult noii părinţi iar ei aveau mare grijă de el, iepuraşul
continua să se gândească la familia lui naturală şi la cât de răi
au fost cu el. "De ce s-a întâmplat una ca asta?" se întreba
adesea.
În cele din urmă a decis că avea nevoie de ajutor. A
mers la cel mai înţelept iepure din pădure. Iepurele bătrân şi
bun l-a îndemnat să se aşeze pe un butuc, lângă el. L-a
mângâiat uşor pe cap şi i-a spus că uneori natura greşeşte,
însă nu se ştie din ce motive. Dar de un singur lucru era sigur:
iepuraşul îşi putea activa forţa interioară care să îl ajute să
crească şi să înveţe aşa cum fac ceilalţi iepuraşi. Apoi l-a
149
asigurat că nu era un iepuraş rău, chiar dacă părinţii naturali îl
considerau aşa. I-a mai şoptit că va avea un vis special În
acea noapte. Iar visul Îi va dezvălui propria forţă interioară şi
răspunsurile pe care le căuta.
Într-adevăr, În noaptea aceea iepuraşul a avut un vis
care l-a conectat cu forţa lui interioară. Mai mult, în vis a
realizat că ERA un iepuraş bun. Apoi a descoperit un răspuns
la toate întrebările care l-au tulburat. Când visul s-a terminat
iepuraşul era împăcat cu el însuşi şi cu trecutul lui. S-a trezit şi
se simţea liniştit şi puternic. A folosit adevărul care i s-a
dezvăluit ca să crească şi să înveţe precum ceilalţi iepuraşi şi
ca să devină tot ceea ce îi fusese predestinat.
150
Din aceeaşi colecţie, fac parte urmatoarele titluri:
.:. poveJti ce duc la dezvoltarea unor reacţii
emoţionale adap~at.ive, a gândirii, percepţiilor,
credlnţ~lor, ImaginII de sine şi a abilităţilor sociale
.:. Poveştl pentru probleme şcolare
.:. Poveşti care ajută în probleme legate de părinţi,
rude, adopţie, creşterea copilului sau divorţ
.:. Poveştl care reduc şi elimină cosmarurile
.:. Poveşti pentru adulţi şi adolescenţi
.:. Poveşti care să ajute individul să facă fată morţii
pierderii sau bolii '
.:. Poveşti cu Zâne moderne
.:. Poveşti pentru copii care nu au avut un curs
normal de dezvoltare
.:. Pc:veşti p.entru copii care trebuie să depună
martune Intr-un tribunal
.:. Poveşti care tratează simptomele Tulburărilor de
Stres Posttraumatic
151