Hrana animalelor salbatice și a celor domestice

Fiecare animal este unic in felul sau, dar trasaturile comune fac ca ele sa fie separate de alte fiinte ca
plantele, ciupercile si organismele unicelulare.

Animalul salbatic este acela care traieste in libertate, asigurandu-si singur hrana, adapostul si alte
nevoi intr-un mediu care ii serveste ca habitat corespunzator. Acestea pot fi organisme foarte mici,
vizibile doar la microscop sau foarte mari, cum ar fi elefantul sau balena.

Viata salbatica include (dar nu este limitata la aceasta) insecte, paianjeni, pasari, reptile, pesti,
amfibieni, mamifere doar daca nu au fost domesticite.

Animalele domestice sunt acelea care au fost imblanzite, tinute in captivitate si hranite de om pentru
scopuri speciale. Domesticirea se face in timp indelungat si implica cresterea selectiva si mai nou
manipulari genetice.

Toate animalele domestice au ca stramosi animale salbatice, iar acum sunt folosite de om in diverse
scopuri: vitele pentru hrana, lapte si tractiune, oile pentru lana si alte produse, cainii pentru paza,
pisicile pentru starpirea unor daunatori, etc.

Spre deosebire de plante, animalele nu-si produc singure mancarea, ele trebuie sa manance plante
sau hrana animala. Majoritatea au un fel de gura, dar modul in care le intra hrana in stomac este
diferit. Pasarile nu au dinti, asa ca hrana este macinata de pietrisul din stomacul lor. Serpii isi inghit
hrana vie, intreaga, digerand-o incet, cu ajutorul sucurilor gastrice.

De ex: Cangurii: pasc si se hranesc ca si antilopele si au falci si cap asemanator.

Balenele si delfinii: -pot arata ca pestii, insa balenele si delfinii sunt mamifere cu sange
cald, care respira aer. Balenele au aparut pe pamant acum 50 de milioane de ani. Stramosii lor
candva au trait pe pamant, dupa care au intrat in apa gradual, pierzandu-si picioarele din spate, iar
picioarele din fata au devenit inotatoare. Acestea sunt pentru orientare si echilibru, insa puterea sta
in marea coada cu inotatoare orizontale, care este miscata in sus si in jos, pentru deplasarea in fata a
balenei. Pestii au inotatoare codale verticale, care se misca dintr-o parte in alta.

Balenele si delfinii au numerosi dinti si se hranesc cu pesti, calamari, foci si pinguini.

Porumbeii: in mare parte, alimentatia lor e formata din graunte decorticate de ovaz si orz, care se
recomanda sa se administreze pentru actiunea linistitoare si pentru neutralizarea efectului produs de
unele seminte excitante. Orzul, mai ales, are actiune calmanta asupra stomacului si este eficace in
oprirea fermentatiilor intestinale, in combaterea diareei.

Maimutele: sunt in general vegetariene, adesea mananca insecte si alte animale marunte. In zonele
tropicale, fructele din belsug sunt principala sursa de hrana a majoritatii maimutelor

Felinele mari: Familia felinelor e alcatuita din: leu, tigru, leopard, jaguar, ghepard, pantera de
zapada, puma. Toate felinele sunt carnivore. Ele traiesc din vanatoare, desi unele consuma si
mortaciuni. Au simturi ascutite, cu o vedere excelenta, chiar si noaptea si un uimitor echilibru la
catarat. Mustatile lungi simt drumul pe intuneric. Dinti lungi, ascutiti musca si sfasie hrana.

Rata: Este foarte populara, si se gaseste peste tot in lume, mai putin in Antarctica inghetata. Iubeste
apa, se plimba pe rauri si lacuri, uneori si in mare. Sunt pasari de apa, mai mici decat rudele lor,
lebedele si gastele si pot fi gasite atat in apa dulce cat si in cea sarata. Ratele au un meniu divers:
pot consuma ierburi, plante acvatice, pesti, insecte, amfibieni mici, viermi si moluste mici. Ratele
scufundatoare (Aythyinae) si ratele marine se hranesc sub apa. Pentru a se scufunda mai usor, ele
sunt mai grele decat celelalte rase de rate, chiar daca le este mai dificil sa zboare. Ratele din
subfamilia Anatinae (rasa care cuprinde si rata de curte) se hranesc la suprafata desi pot prinde si
alte vietati subacvatice, atata timp cat pot ajunge cu gatul la ele, fara sa se scufunde complet. Chiar
daca au ciocul mic, unele rate mai specializate pot inghiti si pesti mari.

Cartita: este raspandita aproape in toata Europa ajungand pana in Asia centrala, iar in Alpi urca
pana la 2000 de metri. La noi se gaseste pe arii largi intre ses si munte. Traieste numai in subteran,
intr-o galerie complicata, ce se recunoaste in afara prin musuroaiele de pamant. Au fost descoperite
adevarate labirinturi formate din sistemul de tuneluri ale unei singure cartite, un record in materie
consemnand lungimea de 360 de metri pentru o astfel de galerie! Principalul scop al acestei
neincetate activitati de sapat este gasirea hranei, adica mici insecte, oua si larve ale acestora, rame,
viermisori care traiesc in pamant, chiar paianjeni, dar si radacini sau tulpini subterane ale unor
plante. Aceasta lista a meniului determina doua aprecieri complet diferite la adresa cartitei.
• Cei mai multi dintre agricultori (chiar si proprietarii unor mici gradini din jurul casei)
considera cartita un animal foarte daunator, care distruge bulbii si radacinile plantelor pe
care le intalneste in calea tunelurilor sale.
• Altii, in special ecologistii, spun despre cartita ca este foarte utila, in primul rand pentru ca
mananca tot felul de insecte daunatoare (incepand cu ouale si larvele acestora), dar si
pentru ca galeriile sapate de ea contribuie la aerarea solului si la amestecarea straturilor de
 pamant nutritiv pentru plante (de exemplu foarte multi oameni transforma musuroaiele de
cartita in pamant de flori pentru plantele lor de apartament).

Veverita: Veverita gri are o lungime de 30 - 40 de centimetri (inclusiv coada) si o greutate care nu
depaseste jumatate de kilogram. Se hraneste in special cu alune, nuci, seminte, samburi si fructe de
padure, dar nu refuza (atunci cand se muta la oras si oamenii ii ofera) biscuiti, covrigi, napolitane si
chiar pizza! Traieste aproximativ 6 ani, dar atunci cand se plimba pe strazile oraselor, viata ei este
scurtata de cele mai multe ori de rotile masinilor sub care ajunge din nefericire.