Notati pe hartă râurile și orașele reședință de județ.

Potrivit apostolului Pavel, Agar a avut un rol într-o dramă simbolică în care a reprezentat Israelul fizic, aflat într-o relație specială cu Iehova în baza
legământului Legii inaugurat la muntele Sinai; acest legământ a adus în existență „copii pentru sclavie”. Din cauza stării păcătoase a membrilor ei, națiunea nu
a putut respecta prevederile legământului. Sub acest legământ, israeliții nu deveneau un popor liber, ci erau condamnați ca păcătoși pasibili de pedeapsa cu
moartea; prin urmare, ei erau sclavi. (Ioa 8:34; Ro 8:1-3) Ierusalimul din zilele lui Pavel era corespondentul lui Agar – întrucât, fiind capitala, reprezenta
organizația Israelului natural – și se afla în sclavie împreună cu copiii lui. Creștinii unși de spirit însă sunt copiii ʻIerusalimului de susʼ, femeia simbolică a lui
Dumnezeu. Acest Ierusalim, asemenea Sarei, femeia liberă, nu a fost niciodată în sclavie. Dar așa cum Isaac a fost persecutat de Ismael, tot așa copiii
ʻIerusalimului de susʼ, care au fost eliberați de Fiul, au fost persecutați de copiii Ierusalimului aflat în sclavie. Totuși, Agar și fiul ei au fost alungați, ceea ce a
reprezentat respingerea Israelului ca națiune de către Iehova. (Ga 4:21-31; vezi și Ioa 8:31-40)

Legământul avraamic a avut o împlinire literală când urmaşii lui Avraam au moştenit Ţara Promisă. Însă Scripturile arată că acest legământ are şi o împlinire
spirituală (Gal. 4:22-25). Aşa cum a explicat sub inspiraţie apostolul Pavel, în această împlinire la scară mai mare, partea principală a seminţei lui Avraam este
Cristos, iar partea secundară este alcătuită din cei 144 000 de creştini unşi (Gal. 3:16, 29; Rev. 5:9, 10; 14:1, 4). Femeia care dă naştere seminţei este „Ierusalimul
de sus”, partea cerească a organizaţiei lui Dumnezeu, alcătuită din creaturi spirituale loiale (Gal. 4:26, 31). Aşa cum s-a promis în legământul avraamic, sămânţa
femeii avea să aducă binecuvântări omenirii.