COXARTROZA

CUPRINS

Capitolul I - Generalitati

Capitolul II - Anatomia articulatiei coxo-femurale

Capitolul III - Particularitati biomecanice si clinice ale

articulatiei coxo-femurale

Capitolul IV - Coxartroza - Definitie

- Etiopatogenie

- Anatomie patologica

- Simptomatologie

- Semne radiologice

- Evolutie si prognostic

- Tratament

Capitolul V - Tratament fizical – kinetic al coxoartrozei

- Rolul asistentei medicale

 Capitolul VI - Prezentarea cazurilor. Generalitati

Capitolul VII - Concluzii

BIBLIOGRAFIE

METODA DE RECUPERARE MEDICALA

IN COXARTROZA

Motto:

Paracelsus

' Medicina este nu numai o stiinta, ci este, de asemenea, o arta. Ea nu

consista din facerea de pilule si plasturi, ea se ocupa cu adevarat la procese ale
vietii, care trebuie bine cunoascute inainte ca acestea sa fie bine calauzite.'

'Pentru a fi desavarsite, arta si mestesugul medicinii trebuie sa izvorasca din

dragoste.'

CAPITOLUL I

GENERALITATI

Definirea notiunii de reumatism

Provenind din grecescul rheuma, care inseamna curgere, scurgere a

umorilor, reumatismul este o denumire generica pentru o serie de afectiuni ale
aparatului 1ocomotor (in special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare).
 Dupa cum afirma d. Stefan Suteanu1 'nu exista reumatism, ci boli reumatice,
fiecare dintre ele avand anumite cauze si beneficiind de masuri profilactice si
curative specifice'.

Din punct de vedere istoric boala este cunoscuta din antichitate. Hippocrat
(sec. V i.Hr.) varbea de artrita. Numele de reumatism i 1-a dat Gallenus (131 - 210
d.Hr.). Abia in sec. al XVI-lea Baillou descrie mai corect acest grup de afectiuni,
incluzand insa printre acestea guta si tuberculoza articulara.

In concluzie, sub termenu1 generic de reumatism sunt incluse numeroase

boli, care au unele trasaturi comune, dar care prezinta si numeroase deosebiri.

1.Clasificarea bolilor reumatismale

Clasificarea bolilor reumatismale a creat numeroase dificultati medicinei,

deoarece nu exista un criteriu unic dupa care sa se poata face ordine in varietatea
nesfarsita a acestor boli. Cea mai acceptabila clasificare la noi in tara (elaborate de
Academia de Stiinte Medicale si Ministerul Sanatatii in 1963) imparte
reumatismul, ca boala in doua mari categorii: reumatism articular, care intereseaza
articulatiile, si reumatismul nearticular sau abarticular, care priveste tesutul
conjunctiv. La randul sau reumatismul articular cuprinde doua mari grupe:

 reumatismul inflamator si infectios

 reumatism degenerativ

Prezentam in tabelul urmator o clasificare a bolilor reumatismale:

 1. Reumatism articular Artrite - R. Bouillaud -
Sokolski -
(caracter inflamator) R. secundar infectios

- P.C.E. (poliartrita
cronica evolutiva sau
poliartrita
reumatoida) -
Spondilita anchilozanta
Artroze -
(caracter degenerativ) Spondiloze
-
Artroze
- Poliartroze
2. Reumatism - Periatrite
abarticular (nearticular)
- Nevralgii - Nevrite
inflamator sau
- Mialgii - Miozite
degenerativ
- Neuromialgii

- Tendinite

- Bursite

- Tenosinovite

Artrozele reprezinta cea mai frecventa boala articulara din intreaga lume.
Dintre afectiunile artrozice, coxartroza este deosebit de frecventa. In stadiul actual
al cunostiintelor noastre putem admite ca artroza soldului este o degradare
articulara cu o individualitate definita, caracterizata printr-un dezechilibru
morfologic dependent de un dezechilibru functional.

De-a lungul anilor aceasta afectiune a fost cunoscuta sub numele de artrita
cronica a soldului (coxartrie), artrita deformata, morbus coxae senilis sau juvenilis
(in functie de varsta), malum coxae senile, osteoartroza a soldului, artroza
hipertrofica sau degenerativa, osteoartritis, artritis sau artrosis deformans, termeni care
sunt utilizati inca si astazi si care au incercat sa defineasca ceea ce numim azi
coxartroza. Artrozele cuprind o serie de manifestari care au ca substrat anatomic o
degenerescenta mai mult sau mai putin intinsa a tesutului mezenchimal. Acest tip
lezional-produs in primul rand prin uzura, intereseaza de predilectie articulatiile
memberelor inferioare si ale coloanei

vertebrele supuse prin functia lor unei uzuri mai intense.

Artrozele sunt afectiuni neinflamatoare ale articulatiilor mobile,

caracterizate prin deteriorarea si abraziunea cartilajului articular precum si prin
leziuni hipertrofice ale extremitatilor osoase. Monoarticulare, uneori bilaterale,
artrozele cresc ca frecventa paralel cu varsta; neansotite de semne generale si nici
de leziuni extraarticulare, ele se traduc clinic prin dureri, impotenta functionala si
prin deformari articulare, iar radiologic prin pensarea spatiului articular,
osteofitoza subcondrala si uneori zone circums0rise de osteoporoza. Avand in
vedere tendinta actuala de crestere a proportiei subiectilor de varsta a treia, de
imbatranire a populatiei, este de asteptat o crestere a prevalentei coxartrozelor. De
aceea orice contributie cat de modesta, adusa in planul modalitatilor de tratament si
recuperare in aceasta boala, poate fi benefica.

CAPITOLUL II

ANATOMIA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Aparatul locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul muscular,

ambele asigurand si deplasarea corpului. Organele de legatura dintre capetele
osoase se numesc articulatii, forma si structura lor fiind adaptate rolului pe care-1
indeplinesc in organism:
 - de a participa la miscarile diferitelor segmente ale corpului;

- de a oferi rezistenta la presiune si tractiune.

Una dintre cele mai importante articulatii este articulatia coxo-femurala.

Este o articulatie mobila si solida, o diartroza, realizata intre doua suprafete
articulare: una sferoida, reprezentata de capul femurului, si cavitatea articulara,
reprezentata de acetabulul coxalului.

EXTREMITATEA SUPERIOARA A FEMURULUI SI

CAPSULA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

SISTEM OSOS

Cavitate cotiloida (acetabulum)

 Descriere cavitatea cotiloida priveste inainte, in afara si in jos. Ea este
limitata de un rebod ascutit, spranceana cotiloida care prezinta trei scobituri.
Aceste scobituri corespund punctelor de jonctiune ale celor trei piese osoase eare
constituie osul coxal: ilionul, pubisul si ischionul.

Scobitura anterioara ilio-pubiana si cea posterioara ilio-ischio-pubiana este

larga si profunda.

La extremitatea anterioara a spancenei colitoide, in vecinatatea suprafetei

articulare se afla o mica ridicatura numita tubercul precotiloidian de care se fixeaza
fasciculele bandeletei suprapubiene (VALLOIS).

Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una centrala de forma

patrulatera (deprimata), rugoasa, nearticulara numita fundul cavitatii cotiloide si
care se continua in jos cu scobitura ischio-pubiana, orificiu ovalar la barbati,
neregulat, triunghiular la femei.

Osul coxal este un os plat, format din doua lame de tesut compact care
acopera un strat de tesut spongios de grosime variabila.

Extremitatea superioara a femurului

Extremitatea superioara a femurului este formata de un cap articular, un gat,

o mare si o mica tuberozitate.

Capul femoral (capot femoris) este o suprafata neteda ce reprezinta doua

treimi de sfera de raza de 20-25 milimetri, priveste in sus inauntru si putin inainte.
El este circumscris de o linie sinuoasa, compusa din mai multe curbe din care se
disting mai bine una superioara si alta inferioara, a caror concavitate se dirijeaza in
afara pentru a reuni anterior si posterior, formand un unghi ascutit deschis in afara.
Acestea fac ca

suprafata sa se intinda inspre col mai mult inainte si inapoi decat in sus si jos.

Putin dedesupt si inapoi de centrul capului se afla depresiunea numita foseta

ligamentului rotund care da insertie ligamentelor cu acelasi nume.

Gatul femoral uneste capul cu cele doua tuberozitati. Axa lunga a gatului
este inclinata fata de axa lunga a diafizei femurale cu 125o - 135o, iar unghiul
format de ele se numeste unghi de inclinatie.

Marea tuberozitate sau marele trohanter de forma patruletara, aplatizat

dinapoi

inauntru se gasesc situate in prelungirea diafizei femurului. Fata externa a marelui

trohanter, convexa, este strabatuta de sus in jos si inainte de o escavatie rugoasa in
forma de virgule, foseta digitala unde se insera muschiul obturator extern.

Micul trohanter este o apofiza conica situate la unirea colului cu fata interna
a corpului femurului. Ea da insertie muschiului psoas iliac.

Suprafete articulare

Acestea sunt de o parte femoral, iar de cealalta cavitate cotiloida a osului

coxal marita de un fibrocartilaj numit bureletul cotiloidian .

Capul femoral este acoperit de un fibrocartilaj mai ingrosat in jumatatea

superioara decat in cea inferioara si mai mult in centru decat la periferie. Foseta
ligamentului rotund nu prezinta cartilaj de acoperire.
 Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una articulara in forma de
semiluna, ale carei extremitati anterioara si posterioara limiteaza scobitura ischio-
pubiana.

Bureletul cotiloidal este un fibro cartilaj ce inconjoara cavitatea cotiloida. El

are in sectiune forma de prisma triunghiulara si prezinta o suprafata aderenta sau
bazala prin care se insera de marginea acetabulului, o suprafata interna, concava,
articulara, in continuitate cu suprafata articulara a cavitatii cotiloide si o fata
externa convexa care da insertie capsulei articulare.

MIJLOACE DE UNIRE

Suprafetele articulare sunt mentinute in contact prin sinoviala, capsula

articulara intarita de ligamente si musculatura periarticulara.

Sinoviala

Imbraca fata profunda a capsulei articulare si reflecta la insertiile coxale si

femurale ale capsulei inconjurand suprafetele articulare. Ea se insera de partea
cotiloidinala pe fata externa a bureletului, iar de partea femurala, pe portiunea
intrarticulara a colului intre insertia capsulei si suprafata cartilajinoasa a capului
femural.

Capsula articulara

Insertia iliaca a mansonului capsular se face pe spranceana cotiloida si fata

externa a bureletului cotiloidian, iar la nivelul scobiturii ischio-pubiene pe fata
externa a ligamentului transvers al acetabulului.

- capsula este constituita din doua feluri de fibre:

 - fibre longitudinale de la coxal la femur, mai bine evidentiate anterior;

- fibre circulare si anulare care abunda mai ales in partea postero-

inferioara si in straturile profunde ale capsulei.

Ligamente

Capsula articulara este intarita inainte, inauntru si inapoi prin trei benzi
ligamentare cunoscute sub numele de: ligamentul ilio-femural, pubo-femural;
ischio- femural.

Ligamentul ilio-fenmural sau ligamentul BERTIN, are forma de evantai care

acopera fata anterioara a capsulei articulare si se insera la nivelu1 osului coxal
putin

dedesubtul spinei iliace antero inferioare, iar de partea femurala pe linia

interohanteriana, prin doua portiuni bine dinstincte: fasciculul superior ilio-
trohanterian si fasciculul inferior ilio-trohanterian.

Ligamentul pubo-femural, situate pe fata inferioara a capsulei se insereaza in

sus pe eminenta ilio-pectime si pe marginea anterioara a santului subpubian de
unde fibrele sale merg in jos, in afara si putin posterior fixandu-se pe partea
anterioara a depresiunii pretrohanteriene.

Ligamentul ischio-femural, situat pe fata posterioara a capsulei articulare,

porneste de la nivelul guterei subcotiloidiene de unde se indreapta in sus si in afara,
oblic, pe fata posterioara a colului si se insera inainte a fosetei digitale a marelui
trohanter.
 Ligamentul rotund. Considerat ca vestij otogenic al muschilor ambieni,
ligamentul rotund se prezinta ca o lama fibroasa lunga de aproximativ 3 cm care se
intinde de la foseta capului femural la scobitura ischio-pubiana a osului coxal.

TESUTURILE PERIARTICULARE

Muschii soldului

Descriptia anatomica a muschilor ce vin in raport cu articulatia coxo-

femurala si care actioneaza asupra ei.

Fata anterioara

Fata anterioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul psoas

iliac (iliopsoas) de care este separata prin una sau doua burse seroase, care adesea
comunica cu sinoviala articulara.

Alcatuit in partea superioara din doua portiuni muschiul psoas, inserat pe

fata laterala a ultimei vertebre toracale si a primelor patru vertebre lombare si
muschiul

iliac inserat in fosa iliaca pe care o captuseste;

- -cele doua portiuni se unesc si formeaza un corp muscular comun, care trece
succesiv prin regiunea lombara si pelviana, iese din bazin prin lacuna
musculara si ajunge la coapsa unde se insera printr-un tendon comun pe micul
trohanter.

Actiune: Desi muschi pluriarticular, actiunea principala o are asupra

articulatiei coxo-femurale. Este cel mai important flexor al coapsei pe bazin.
 Pe langa actiunea principala de flexor, iliopsoasul mai are o actiune
secundara de rotatie externa a coapsei.

Inervatie: Iliopsoasul primeste mai multe ramuri scurte din plexul 1ombar si
cateva ramuri din nervul femural L2, L3, L4.

Muschiul drept anterior (Rectus femoris). Are insertia superioara prin

tendonul direct la nivelul spinei iliace antero inferioare, iar prin tendonul reflectat
pe spranceana cotiloida in partea supero interna. Distal formeaza tendonul
quadricepsului impreuna cu vastul intern (vastus internus) vastul extern (vastus
externus) si cruralul (vastus intermedius).

Actiune: Flexor al coapsei pe bazin.

Inervatie: Ramura quadricepsului din nervul crucal.

Muschiul croitor (Sartotius). Insertia superioara este la nivelul spinei iliace

antero superioare de unde merge oblic in jos si inauntru pentru a se insera in jos pe
fata interna a extremitatii superioare a tibiei (pes anserinus).

Actiune: Flexor al gambei pe coapsa si flexor abductor si rotator in afara al

coapsei pe bazin.

Inervatie: Inervat de ramuri ale nervului femural.

Fata superioara

Fata superioara a articulatiei coxo femurale este in raport cu muschiul fesier

mic (Gluteus minimus). El se insera sub campul osos al fosei iliace externe, situate
inaintea
liniei semicirculare anterioare: de acolo fibrele converg spre un tendon puternic
care se insera pe marginea anterioara a marelui trohanter. Intre acest muschi si
trohanter se afla o bursa seroasa.

Actiune: Micul fesier este abductor al coapsei. Contractia izolata a

fasciculului anterior produce rotatia interna a coapsei. Contractia fasciculului
posterior determina rotatia externa a coapsei.

Inervatie: Ramura a fesierului inferior.

Muschiul fesier mijlociu(Gluteus medius) se insera pe portiunea fosei iliace

externa cuprinsa intre cele doua linii semicirculare. De aici fibrele sale converg
catre marele trohanter unde printr-un tendon, larg si plat se insera pe creasta oblica
a fetei externe a marelui trohanter. 0 bursa seroasa separa fesierul mijlociu de mare
trohanter.

Actiune: E1 este un puternic abductor si rotator inauntru. Este stabilizator

lateral al soldului. Cand isi ia punct fix pe femur, el ridica bazinu1. Are o mare
importanta in mers.

Fata posterioara

Fata posterioaraa articulatiei coxo-femurale este acoperita de muschii

rotatori externi care de sus in jos sunt:

Muschiul piramidal (Piriformis). Muschi alungit, de forma triunghiulara cu

baza in bazin, iar varful la marele trohanter. El se insera in interiorul bazinului, pe
fata anterioara a sacrului, in vecinatatea gaurilor sacrate (a 2-a, a 3-a si a 4-a),
fasciculele musculare merg in afara, ies din bazin prin marea scobitura sciatica si
se termina printr-un tendon pe marginea superioara a marelui trohanter.
 Actiune: Ca si ceilalti muschi, pelvi-trohanterieni, roteste coapsa afara. Daca
coapsa este flectata, este un abductor al acesteia. Ca si abductorul intern este un
stabilizator al soldului.

Inervatie: Nervul piramidal din plexul sacrat.

Gemenii pelvieni (Muschii Gemelli spinalis si tuberalis) sunt muschi subtiri,

de forma patrulatera care insotesc portiunea extra pelvina a obturatorului intern.

Dupa situatia lor fata de acest tendon unul este superior si altul inferior. Gemenul
superior este numit spinal, fiindca se insera pe spina sciatica iar cel inferior numit
si tuberal fiindca se iasera pe tuberozitatea ischionului.

Actiune: Sunt rotatori in afara.

Inervatie: Ramuri din plexul sacrat.

Muschiul obturator intern se insera pe fata interna a membranei obturatoare

si pe periferia osoasa a gaurii obturatoare.

Actiune: Este un puternic rotator in afara al coapsei.

Inervatie: E inervat de nervul obturator intern, ramura dia plexul sacrat.

Muschiul obturator extern se prinde pe fata externa a cadrului osos al

gaurii.

Obturatoare, trece pe sub colul femural spre fata posterioara a articulatiei si

se termina printr-un tendon in fundul cavitatii digitale a marelui trohanter.
 Actiune: Este ca si precedentii tot un rotator in afara dar datorita pozitiei sale
sub colul femural este un veritabil coaptor articular, fiind principalul stabilizator
inferior al soldului.

Muschiul patratul crural (Quadratus femoris) pleaca de la tuberozitatea

ischiatica, merge pe partea posterioara a articulatiei coxo-femurale si se insera in
afara pe creasta intertrohanteriana.

Actiune: Un puternic rotator in afara al coapsei.

Inervatie: Este inervat de o ramura din plexul sacrat. Acesti muschi sunt
acoperiti de muschiu1 mare fesier.

Fata inferioara

Fata iaferioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul

pectineu (Pectineus) care se insera in sus pe creasta pectineala si pe ligamentul lui
COOPER de unde fibrele lui merg in jos in afara si putin inapoi si se termina pe
creasta pectineala a femurului.

Actiune: Este aductor al coapsei, flexor si rotator in afara.

Inervatie: E inervat de ramuri din nervul crural. Dedesuptul acestui muschi

se etajeaza micul adductor, adductorul mijlociu si adductorul mare. Insertiile lor
superioare sunt pe ramura ischio-pubiana de unde coboara pe fata interna a
diafizei femurale.

Actiune: Sunt adductori ai coapsei si foarte slabi rotitori in afara.

 Inervatie: Toti adductorii primesc ramuri din nervul obturator (plexul
lombar).

Fata externa

Fata externa a soldului este acoperita de expansiunea aponevrotica a fasciei

lata denumita si bandelata lui MAISSIAT, care porneste de la creasta iliaca,
acopera fesierul mijlociu si marele trohanter si coboara pe fata externa a coapsei,
spre gamba. in partea anterioara a acestei lame aponevrotice intr-o dedublare a sa
se afla muschiul tensor al fasciei lata care se insera sus pe spina iliaca antero-
superioara, iar in jos fibrele sale se confunda cu cele ale fasciei lata.

Actiune: Este abductor si flexor al coapsei. Prin conexiunile pe care le are cu

fesierul mare, ajuta la mentinerea pozitiei verticale la tendinta de cadere inainte.
Preia presiunea exercitata asupra trohanterului impinge capul femural in articulatie
devenind stabilizator extern al soldului.

Inervatie: Primeste ramuri din gluterul superior.

 CAPITOLUL III

RTICULARITATI BIOMECANICE SI CLINICE

ALE ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Spre deosebire de articulatia scapulo-humerala, foarte mobila, articulatia

coxo- femurala are o mobilitate mai redusa, in schimb fiind dotata cu o stabilitate
mai mare. Prin centrul geometric al capului femural trec trei axe de miscare, foarte
importante in locomotie.

- un ax transversal (frontal) in jurul caruia se efectueaza flexia-extensia;

- un ax sagital, care permite abductia-adductia;

- un ax vertical, care permite miscarile de rotatie interna si externa.

Axul colului femural este oblic in sus, inauntru si inainte , formand un 'unghi
de inclinatie' de 125' cu axul diafizar si unul de 'declinatie' de 10 o-30o (deschis
inauntru si inainte ). Diafiza femurala se situeaza deci inapoi a planului frontal
vertical, trecand prin centrul capului femural si axa condililor.

Cavitatea cotiloida (acetabulara), de forma semisferica este acoperita de

cartilaj numai pe partea sa periferica, fundul cavitatii neintrand in contact cu capul
femural.
 Ea este orientata in afara, in jos si inainte , formand cu orizontala un unghi de
30o- 40o. Acesta face ca partea superioara a cotilului sa acopere in parte fata externa
a capului. La nivelul acoperisului cotilului, capul exercita cea mai mare presiune.
Capul, colul si diafiza femurala formeaza un ansamblu biomecanic caracterizat prin
faptul ca greutatea corpului, repartizata la nivelul capului femural, nu se transmite
direct axului diafizar, ci prin intermediul colului femural, care joaca rol de brat de
parghie. De aceea baza colului este supusa frecvent la fracturi. Pe spranceana
cotiloidiana se insera un inel fibrocartilaginos, care sporeste profunzimea cavitatii
cotiloide.

Capsula articulara, un manson cilindric format din tesut fibros este intarita
prin ligamentele ilio-femurale, pubo-femura1, ischio-femural, rotund. In extensie

ligamentele sunt intinse si cooptatia coxo-femurala este ferma, in timp ce in flexie

ligamentele sunt destinse si capul femural nu mai apare asa de puternic aplicat pe
cotil.

Articulatia coxo-femuralp este supusp la o presiune permanentp prin tonusul

musculaturii periarticulare. S-a demonstrat cp in timpul mersului articulatia coxo-
femurala sufera o presiune intermitenta. Astfel, in timp ce greutatea corpului se
sprijina pe un singur picior, mijlocul fesier exercita o puternica presiune, coxo-
femurala suportand alternativ o presiune de patru ori mai mare decat greutatea
corpului. In coxa - valga, marele trohanter fiind prea apropiat de centrul capului
femural, presiunea suportata de capul femural la fiecare pas este de 6-7 ori mai
mare decat greutatea corpului. In cazul articulatiilor sanatoase, presiunea se
transmite pe intreg capul femural, fiind bine suportata de cartilaj. Ori de cate ori se
produce o hiperpresiune concentrata pe o zona mai restransa a capului, cartilajul se
ulcereaza.
 EXAMENUL CLINIC SI FUNCTIONAL AL SOLDULUI

Examenul clinic al soldului trebuie facut sistematic si minutios, pentru a

putea depista orice anomalie. Mai intai se efectueaza examenul clinic in
ortostatism. In acest caz, se verifica pozitia reperelor oaselor si a axelor membrului
inferior.

 daca spinele iliace antero-superioare sunt situate la aceeasi orizontala;

 daca exista o basculare a bazinului intr-o parte sau alta;

 daca este o inegalitate de lungime a membrelor inferioare;

 daca exista atitudini vicioase la nivelu1 soldului, genunchiului,

picioarelor.

Studiul bazinului se efectueaza mai intai cu pacientul stand pe un taburet,

apoi in statiune unipodala. In acest ultim caz trunchiul se inclina de partea
piciorului de sprijin cu mijlocul fesier deficitar (semnul Trendelemburg).

Examenul clinic din pozitia culcat

 Prin palpare atenta se localizeaza sediul durerilor (inghinale,

trohanteriene si ischio-trohanteriene).

Coxopatiile pot fi insotite de iradiatii dureroase posterioare, anterioare, pe

genunchi, pe fata interna a coapsei, pe fesierul superior.
 Se apreciaza apoi daca durerea este de tip inflamator (durere continua, cu
accentuari nocturne si radiere matinala prelungita) sau de tip mecanic (calmata
de repaus si accentuate de ortostatism sau mers).

 Se masoara lungimea comparativa a membrelor inferioare in raport cu maleola

interna, apoi perimetrul coapsei (masurat la 10 cm deasupra bazei rotulei).

 Urmeaza palparea tesututului subcutanat si masele musculare, notand grupele

hipotone, hipertone, tendinta la retractii, existenta unor tulburari trofice de
origine venoasa.

Se efectueaza apoi bilantul articular, masurand goniometric fiecare miscare

fundamentala.

EXTENSIA IN COXO-
FEMURALE
Extensia C.F. cu Activa Pasiva
genunchiul
intins 20o 30o

Extensia C.F. cu 14o 60o

genunchiul
indoit
FLEXIA IN COXO-FEMURALE ABDUCTIA IN COXO-FEMURALE
Activa Pasiva Activa Pasiva
Extensia C.F. cu 90o 120o Abductia C.F. in 45o -
extensie
genunchiul intins 120o 140o

Extensia C.F. cu
genunchiul indoit

ADDUCTIA IN COXO- ROTATIA INTERNA SI EXTERNA

FEMURALE IN COXO-FEMURALE
 Activa Pasiva Activa Pasiva
Adductia C.F. in 30o - Rotatie C.F. 60o -
extensie externa in extensie
peste -
Rotatie C.F. 60o
externa in
semiflexie
Rotatie C.F. 30o
interna in extensie
peste
Rotatie C.F. 30o
interna in
semiflexie

Pe marginile acestor imagini notam ca:

 Flexia genunchiului, relaxand ischio-gambierii, permite o flexie mai mare a

articulatiei coxo-femurale;

 La flexie se imobilizeaza bazinul cand se calculeaza amplitudinile;

 Extensia este mai redusa cand genunchiul este flexat, intrucat ischio-gambierii
fiind angajati in flexia genunchiului sunt mai putin eficace ca extensori;

 Abductia este limitata prin muschii adductori, ligamente si prin contactul

colului femural cu spranceana cotiloidala. Prin exersare, amplitudinea abductiei
poate atinge 120o - 130o ,

 Pentru testarea rotatiei se prefera pozitia in decubit ventral sau asezat pe

marginea mesei cu genunchiu1 in unghi drept. Ducerea gambei in afara permite
masurarea rotatiei externe.
 Se calculeaza apoi coeficientul functional de mobilitate, masurandu-se
amplitudinea fiecarei miscari si inmultind-o cu coeficientii mentionati in tabelul
urmator:

Flexia 0 - 45o = coeficient 0,6

45 - 90o = coeficient 0,4

Peste 90o = coeficient 0,1

Abductia 0 -15o = coeficient 0,6

15 - 30o = coeficient 0,4

Peste 30o = coeficient 0,1

Rotatia externa 0 - 30o = coeficient 0,3

Peste 30o = coeficient 0,1

Rotatia interna

adductia,extensia = coeficient 0,2

Totalul (raportat la 100) reprezinta coeficientul functional al articulatiei, care

se masoara inainte si dupa recuperarea medico-chirurgicala.

In continuare se face bilantul muscular.

Pentru evaluarea flexiei, in care sunt implicati muschii flexori (psoasiliacul,

dreptul anterior, croitorul) se aplica contrarezistenta pe fata anterioara a coapsei,
deasupra genunchiului.
 Pentru extensie (muschii extensori fiind fesierii, ischio-gambierii)
contrarezistenta se aplica pe fata posterioara a gambei, in timp ce cu mana cealalta
se imobilizeaza bazinul.

In abductie, care e asigurata de fesierul mic si mijlociu si de muschii

accesori, se aplica rezistenta pe fata externa a genunchiului.

In adductie (muschii adductori, ischio-gambierii, marele fesier avand rolu1

principal) rezistenta se aplica pe fata interna a genunchiului.

Pentru evaluarea rotatiei externe (muschii rotatori fiind fesierii, drept intern
si croitorul) rezistenta se aplica deasupra gleznei, ca si in rotttia interna (ischio-
gambierii, tensorul fasciei lata).

Pentru testarea fortei musculare se determina, prin tatonari progressive la

instalatia de scripeti, care este greutatea maxima care, atasatp la membrul inferior
intins, poate fi ridicata de 10 ori.

Se testeaza saptamanal forta flexorilor, extensorilor, abductorilor,

adductorilor, pentru obiectivizarea eficacitatii tratamentelor de recuperare aplicate.

In sfarsit, examenul clinic functional se completeaza cu examenul

radiographic (coxometria). Parametrii principali care trebuie masurati pe
radiografia de fata sunt:

a. Unghiul de inclinatie dintre axa diafizei si axa colului femural (normal:

130o) b. Unghiul de oblicitate al acoperisului cotilului. Se repereaza pe
fotografie:

1) locul de unire al acoperisului cu fundul cotilului (T);

 2) cel mai extern punct al partii condensate a cotilului (E), apoi se
masoara unghiul format de dreapta TE si orizontala care trece prin T
(sub 10o)

c. Unghiul de acoperire externa a capului femural de catre cotil. Din centrul

capului femural C se ridica o verticala, care face un unghi de peste 25o.

d. Axul cotilului prelungit trebuie sa atinga cotilul intern si dedesubtul

punctului T.

In displazia coxo-femurala impactul cade asupra si in afara punctului T.

e. Arcul cervico-obturator e intrerupt in cazul displaziilor insotite de

subluxatii. f. Unghiul de declinatie a cotilului femural (intre axa colului si
axa cotililor femurali), normal de 10 - 15o, este marit in subluxasii sau luxatii
si redus in protruzii.

De obicei se efectueaza o radiografie de fata si una de profil.

 CAPITOLUL IV

COXARTROZA

Coxartroza constituie, dupa majoritate statisticilor, cauza a 90 % din

suferintele adultului trecut de 50 ani.

ETIOPATOGENIE

In primul rand se descriu doua forme: coxartroza primara si secundara.

1. Coxartroza primara sau senila, numita si 'morbus coxae senilis' datorita

involutiei articulatiei legata de varsta, dar la care concura si alti factori,
ca cei metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism
prelungit).

2. Coxartroza secundara cunoaste la randul ei mai multe forme:

 forma traumatica, datorata unui traumatism major, cu fractura capului sau

colului femural si, mai rar, a unor microtraumatisme repetate.

 forma malformativa, datorata unor anomalii congenitale: luxatii sau subluxatii

congenitale (coxa plana, coxa vara, coxa vulga).

 forma postinflamatorie, rezultatul unui proces inflamator cronic in articulatia

soldului.

 forma postnecrotica, datorata unor necroze aseptice ale capului femural.

ANATOMIA PATOLOGICA
 Toate cauzele amintite mai sus determina alterari profunde ale capului
femural si ale cotilului, care nu mai au o coaptare articulara, din aceasta cauza
urmand distrugerea cartilajului articular si apoi deteriorarea articulara cu rezultatul
imediat in cele doua functii ale soldului: stabilitatea si mobilitatea.

SIMPTOMATOLOGIE

Semnele clinice sunt aceleasi cu ale celorlalte artroze:

 durerea, care poate fi localizata in fese, in creasta iliaca sau la genunchi. Ea

apare la mers, dar mai ales la urcatul si coboratul scarilor.

 limitarea algica a miscarilor active. Bolnavul nu poate incrucisa picioarele, nu

se poate incheia la pantofi, nu poate sta picior peste picior.

 limitarea algica a miscarilor pasive, abductia fiind cea mai limitata, urmata de
rotatia sau adductia coapsei.

 scurtarea membrului inferior de partea afectata, cu dificultati la mers

 aparitia cracmentelor.

SEMNE RADIOLOGICE

Examenul radiologic este foarte edificator pentru coxartroza. El prezinta:

 osteoscleroza marginala, cu ingrosarea sprancenei cotiloide.

 ingustarea spatiului articular

 hipertrofie osoasa.
 Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a examenului clinic si a celui
radiologic. Principala afectiune cu care se face diagnosticul diferentiat este bursita
trohanteriana, care are simptome asemanatoare, cu iradierea durerii spre marele
fesier, dar nu prezinta limitarea miscarilor in articulatia coxo-femurala.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

In baza unor masuri terapeutice adecvate, evolutia coxartrozei este lent

progresiva, agravanta. La multi bolnavi aceasta evolutie se poate intinde pe 10 - 15
ani mai mult, la altii insa evolutia poate fi rapid invalidanta, in 1 - 2 ani.

Agravarea coxozelor se exprima in general prin intensificarea durerilor, prin

accentuarea impotentei functionale, ca si prin agravarea deformarilor: scurtarea

membrului inferior, deformarea bazinului. Dintre toate artrozele, coxoza are
caracterul cel mai invalidant si ireversibil, de unde prognosticul rezervat.

TRATAMENT

Obiectivele tratamentului coxartrozelor sunt:

- combaterea durerilor

- diminuarea redorii si a impotentei functionale

- mentinerea functiei articulare si recastigarea miscarii (partiale, totale)

- micsorarea handicapului.

In tratamentu1 coxozelor, ca si a celorlalte artroze se folosesc mai multe

mijloace:
 1. Masurile igienico-dietetice si educative:

- micsorarea solicitarilor articulatiei coxo-femurale prin evitarea

ortostatismului prelungit, a mersului pe scari sau pe teren accidentat;

- dieta echilibrata (hipocalorica in cazul obezilor).

2. Tratamentul medicamentos, care consta pe de o parte in folosirea unei

medicatii antialgice si antiinflamatorii (tratament simptomatic), iar pe de alta parte
in folosirea unei medicatii ce isi propune sa influenteze pozitiv insusi fondul
evolutiv al bolii (medicamente numite de reumatologii americani Direase
Modifying Osteo Arthritis Drugs DMOAD). In tabelul urmator prezentam
principalele grupe de medicamente folosite in tratamentul artrozelor:

1.Tratamentul simptomatic

A. cu actiune de scurta durata

a) analgeticele (paracetamo1, tramadol)

b) antiinflamatoarele nesteroidiene: ibuprofen, diclofenac,

indometacin, piroxicam, tenoxican, celebrex, movalis, ketoprofen

c) gel-urile si unguentele: ketoprofen (flexene), diclofenac, Fastum gel,

B. cu actiune de lunga durata

a. corticosteroizii depozit, intraarticular: triamcilonon

b. acidul hialuronic
 2. Medicamentele DMOAD:

- glucozaminosulfat

- condroitinsulfat

- pentosansulfat

- orgoteina

- extracte de avocado si soia

- tetraciclinele

- terapiile experimentale.

3. Tratamentul balneo-fizioterapic are cele mai largi recomandari cu cele mai

eficiente rezultate. Pot fi folosite toate formele si metodele de tratament:
electroterapie, hidroterapie, termoterapie ca si kinetoterapia.

4. Tratamentul ortopedico-chirurgical poate fi precoce sau tardiv. Cel

precoce se adreseaza bolnavilor cu coxartroze secundare unor anomalii
congenitale, ca displazia subluxanta de sold, carora li se efectueaza osteotomii
corectoare.

Tratamentul ortopedico-chirurgical tardiv se adreseaza bolnavilor cu artroze

de sold evoluate, care nu mai raspund la tratament medical. Acestora li se
implementeaza proteze totale de sold.

CAPITOLUL V

TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC
 Tratamentul fizical-kinetic al coxartrozei urrnareste implinirea urmatoarelor
obiective:

- combaterea durerii;

- asigurarea unei bune stabilitati a soldului;

- asigurarea unor unghiuri de mobilitate functionale si evitarea instalarii

atitudinilor vicioase.

Pentru combaterea durerii, medicina fizica ofera o gama foarte larga de

proceduri, totul este ca ele sa fie cunoscute si aplicate individualizat de la caz la
caz in functie de mecanismele patogenetice care stau la baza durerii, stabilirea
tipului de reactivitate al bolnavului, pragul lui de sensibilitate la durere etc.

Caldura locala poate fi la fel de utila ca si recele aplicat 1ocal sau

crioterapia, depinde doar de substratul morfo-patologic caruia ne adresam.

In criza dureroasa se recomanda repausul la pat, medicatie analgetica si

decontracturanta, apoi solux albastru urmat de masaje usoare decontracturante,
curenti diadinamici (monofazat) fix si perioada lunga. Dupa ameliorarea durerilor
si contracturii musculare asociem baile kinetoterapice si dussl subacval. Aplicam
cu preponderenta kinetoterapia la pat (gimnastica posturala, exercitii izometrice,
mobilizarii active ajutate, flexi-extensii pe plan orizontal si abductie-adductie pe
plan orizontal si apoi usor inclinat).

In suferintele cronice, torpide, cu durere de mai mica intensitate dar totusi

sacaitoare, aplicatiile de cald local pot aduce o usurare notabila.
 Ceea ce este esential pentru o reducere semnificativa a durerii se leaga de
posturarea antalgica. Fie ca lucram cu rece local sau cu cald, aceste tratamente
trebuie

aplicate in pozitie de decubit (descarcare articulara) cu soldul intr-o flexie lejera

sustinuta pasiv prin perne, sac de nisip etc. (relaxarea musculaturii, locul in care
nasc stimuli durerosi).

Dacaaexista posibilitatea tratamentului in apa, baia calda generala, baia cu

namol, dusul subacval, prin asigurarea conditiilor esentiale (descarcarea
articulatiei, relaxare musculara, sedare), calmarea durerilor este mult mai placuta.

0 incalzire superificiala se poate obtine in cele mai obisnuite conditii fara a fi

nevoie de deplasare la un serviciu de fizioterapie: punga cu sare de bucatarie
incalzita, perna electrica.

Pentru incalzirea structurilor profunde este neaparat nevoie de aparatura

medicala specifica: microunde, unde scurte, ultrasunet.

Utilizarea curentului galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub
forma de ionogalvanizare reclama o durata mare de timp (in jur de 30 min.),
intensitati relativ mari ale curentului, de aici, respectarea cu mare riguozitate a
regulilor de aplicatie pentru a evita aparitia arsurilor chimice care vor compromite
tot programul de recuperare. Aceleasi precautii se iau pentru orice aplicatie de
curenti de joasa frecventa.

Acolo unde exista aparatura necesara, este de preferat utilizarea curentilor de

medie frecventa si a curentilor interferentiali.
 Formulele de lucru antalgic sau excitomotor vor fi alese si/sau alternate in
functie de modul in care abordam durerea (simptomatic sau etiopatogenetic).

Tot cu scop antalgic se foloseste si ultrasunetul a carui actiune este de

maxima eficienta asupra manifestarilor algice si inflamatorii periarticulare ce
insotesc de obicei coxartroza.

Masajul, pe langa efectul antalgic este si miorelaxant sau, daca se doreste,

tonifiant, in functie de manevrele utilizate. Fara a intra in toate detaliile tehnicilor
de masaj, pot fi utile cateva consideratii practice. Pozitionarea bolnavului este
extrem de importanta deoarece fiecare pozitie permite o mai buna abordare a
diferitelor structuri

ce trebuie masate.

Decubitul dorsal este foarte bine suportat de bolnavi, permite cel mai bun
abord pentru musculatura coapsei si a regiunii trohanteriene.

Decubitul ventral este utilizat pentru abordarea regiunii lombo-sacrate si

retrotrohanteriene, dar este mai greu suportat de bolnavii obezi sau la cei cu flexum
important al articulatiei coxo-femurale.

Decubitul lateral fiind o pozitie destul de instabila este folosita mai rar si
pentru timp scurt.

Manevrele de masaj depasesc zona soldului coborand spre genunchi si

urcand- spre coloana vertebrala lombara si se adreseaza tuturor structurilor: piele,
tesut celular subcutanat, fascii, tendoane si muschi.
 Fiind cunoscut faptul ca una din sursele generatoare de durere o constituie
staza venoasa din medulara osului spongios, in prezenta unui teren sugestiv (varice
hidrostatice ale membrelor inferioare) se efectueaza manevre de drenaj veno-
limfatic din pozitia antidecliva a membrelor inferioare. Aceste manevre se
alterneaza cu respiratii profunde care de asemenea favorizeaza intoarcerea venoasa.

Fiecare sedinta de masaj se incheie cu tractiuni manuale executate in axul

membrului inferior. Se executa succesiv tractiuni si detractiuni corelate cu ritmul
respirator (favorizeaza circulatia si troficitatea locala). Forta de tractiune va fi
moderata deoarece este iluzoriu sa se creada ca prin tractiune manuala s-ar putea
realiza o decoaptare articulara reala.

Impotriva redorii articulatre, al doilea element important al deficitului

functional a1 bolnavului, kinetoterapia este arma terapeutica de baza care permite
recastigarea unor amplitudini functionale. Ca regula generala, sensul miscarii va fi
in sens opus tendintei naturale a bolii de limitare a miscarilor.

Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie si

rotatie interna. Greu de recuperat mobilitatea intr-o articulatie in care deja redoarea
s-a

instalat. Mobilizarea pasiva insoteste masajul, dupa tractiunea si comprimarea

articulatiei. Miscarile pasive se efectueaza in diferite axe si planuri, analitic sau

global. Cea mai convenabila pozitie de lucru este decubitul dorsal care avantajeaza
toate miscarile, cu exceptia extensiei.

Posturile completeaza programul de mobizare pasiva in lupta impotriva

redorii articulare. Se porneste din pozitia de amplitudine maxima permisa de
redoare si cu ajutorul unor forte exterioare cu actiune prelungita in timp se incearca
cresterea amplitudinii unghiurilor de miscare. Aceste posturi pot fi realizate
manual sau cu ajutorul unor montaje de scripeti.

In cazul in care se lucreaza manual, se folosesc cu succes unele tehnici de

facilitare neuro-musculara proprioceptiva, cum ar fi: alternanta contractie
izometrica-izotonica, stabilizarea ritmica, hold-relax.

Acolo unde este posibil, pe langa tehnicile manuale de mobilizare articulara,

se recurge si la mecanoterapie in special tractiuni mecanice - care permit o durata
mai mare de actiune si o dozare perfect cuantificata a fortei externe de actiune.

Exercitiile la bicicleta ergonomica se indica cu conditia sa se tina seama de

parametrii de lucru ce trebuie individualizati pentru fiecare bolnav in parte:
inaltimea seii, incarcarea progresiva a solicitarii la efort, ritmul de pedalare, durata
sedintei. Daca se asociaza si o gonartroza se va acorda atentia necesara incarcarii
adecvate pentru a nu decompensa genunchiul.

Refacerea fortei musculare si a echilibrului dintre muschii agonisti si

antagonisti, in special a muschilor stabilizatori ai soldului (in plan frontal si in plan
sagital) trebuie inceputa cat mai precoce si continuata mereu printr-un program de
intretinere a tonusului si fortei musculare, chiar daca s-a ajuns la o forta de
contractie normala. Se insista asupra tonifierii urmatorilor muschi:

- fesierul mijlociu - stabilitatea soldului in plan frontal;

- fesierul mare si ischiogambierii - stabilitate in plan sagital si

contracararea flexum-ului de sold;

- cvadriceps - pentru a conserva extensia completa de genunchiului.

 Tehnica de lucru este clasica, exercitiile izotetrice si izodinamice rezistive
contra unor rezistente crescute progresiv (De Lorme). Programul de kinetoterapie
prezentat pana acum este mai mult analitic si se adreseaza refacerii unghiurilor
normale de miscare si a fortei musculare care stabilizeaza soldul si asigura
performarea miscarilor, in amplitudine completa.

Odata ce aceste obiective au fost atinse, programul de kinetoterapie devine

mai mult global, functional, decat analitic, pentru a reintegra articulatia coxo-
femurala in schemele normale de miscare, sau cat mai aproape de normal. Un
aspect important ce nu trebuie neglijat il constituie invatarea bolnavului ca in
timpul miscarilor active sa poata executa, la inceput sub control constient si mai
apoi automat, urmatoarele activitati motorii:

- flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice;

- adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara

ascensiunea hemibazinului);

- rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg

bazinul.

Corelate, toate aceste 3 exercitii pasive, active izometrice, izodinamice,

functionale, trebuie sa se reflecte in redobandirea mersului, cat mai normal, in toate
conditiile pe care le ofera viata de zi cu zi.

La fel ca si pentru bolnavii cu gonartroza, kinetoterapeutul are obligatia sa

faca educatia bolnavului privind igiena soldului.
 - folosirea obligatorie in timpul mersului a unui baston purtat in mana
opusa soldului afectat si mai ales utilizarea lui corecta pentru a se realiza
efectiv o descarcare a soldului bolnav;

- evitarea purtarii de greutati;

- evitarea purtarii incaltamintei cu toc inalt;

- efectuarea zilnica a unui program minimal de exercitii fizice de

intretinere

musculara si articulara;

- evitarea pastrarii prelungite a unor pozitii antalgice( cu flexia soldului)

precum si statul prelungit in fotoliu sau scaune joase;

- pentru odihna se va prefera pozitia de decubit cu gambele usor ridicate

deasupra planului patului.

Data fiind diversitatea formelor clinice ale coxartrozei, cateva consideratii

practice referitoare la tratamentul fizical-kinetic pot fi utile.

In coxartrozele primitive simple, evolutia este lenta, sunt posibile mai multe
pusee de exacerbare a durerii si a redorii articulare. Din aceasta cauza tratamentul
fizical-kinetic trebuie efectuat intr-un serviciu de specialitate de doua ori pe an. Cu
aceasta ocazie se refac bilanturile articular, muscular, functional si se pot face
aprecieri corecte asupra evolutiei si a eficientei programului terapeutic de
intretinere.
 In coxartrozele secundare de origine mecanica (displazii, subluxatia
ssldului), tratamentul fizical-kinetic se efectueaza intr-o prima perioada pentru a
mentine soldul compensat. Cand acest lucru devine imposibil, scopul tratamentului
este de a asigura un teren favorabil interventiei chirurgicale corective.

In coxartrozele evaluate, cu durere cvasicontinua si redoare articulara severa,

tratamentul este in principa1 antalgic si de mentinere a unui tonus muscular bun in
perspectiva artroplastiei totale.

Acelasi mod de abordare este valabil si pentru formele clinice de coxartroza

cu evolutie degenerativa rapida.

Coxartroza anchilozanta, care este de obicei nedureroasa, va beneficia de

un program continuu de kinetoterapie pentru a evita instalarea pozitiilor vicioase.

In cazurile de coxartroza secundara a unor afectiunii medicale (SA, PR,

infectii specifice sau nespecifice), tratamentul fizical kinetic nu reprezinta decat o
parte a tratamentului complex al afectiunii de fond, are un caracter simptomatic si
urmeaza in general, evolutia bolii cauzale.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Responsabilitatile esentiale ale asistentei medicale sunt: promovarea si

pastrarea sanatatii; prevenirea imbolnavirilor; restaurarea sanatatii; inlaturarea
suferintei.
 Asistentele medicale creaza o ambianta in cadrul careia valorile, obiceiurile,
religia, credinta individului sunt respectate, este legata prin secretul profesional si
analizeaza indea-proape informatiile detinute despre bolnav, in ce masura si cui sa
le comunice.

Asistenta medicala va avea mereu dreptul la interventii autonome, dar mai

ales la cele delegate pe care medicul le prescrie.

Nu trebuie sa ia niciodata deciziile singura, ci sub stricta indrumare a unui

medic cu care trebuie sa se consulte indeaproape pentru sanatatea si mai presus
viata pacientilor.

Va fi intotdeauna alaturi de pacient, indiferent de starea acestuia, va incerca

sa-i asigure o buna postura, si mai ales un confort psihic si intelegere.

Toate interventiile asistentei trebuie facute cu maxima responsabilitate, cu

siguranta si atentie sporita, iar orice neregula trebuie adusa medicului la cunostinta
imediat si remediata.

A fi nursa inseamna:

 sa nu fii nicodata plictisita

 sa fii deseori frustata

 sa fii inconjurata de probleme

 sa ai multe de facut si atat de putin timp

 sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai putina autoritate

  sa intrii in vietile oamenilor si sa marchezi o diferenta

 unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema

 vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta si in starea lor cea mai
buna

 nu vei inceta niciodata sa fii uluita de capacitatea oamenilor, de a iubi, de a

indura si de curajul lor

 vei vedea viata incepand si sfarsindu-se

 vei reputa triunfatoare si esecuri devastatoare

 vei plange mult

 vei rade mult

 vei sti ce inseamna sa fii om si sa fii uman.

Cu dragoste si incredere, inainte!

(Pro – Nurse, Washington. D.C. USA).

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

TENSIUNEA ARTERIALA - Presiunea exercitata de masa sanguina

circulanta asupra peretilor arteriali.

Factrori de evaluat:
1. tensiunea arteriala sistolica – tensiunea maxima

2. tensiunea arteriala diastolica – tensiunea minima

3. tensiunea diferentiala – diferenta dintre tensiunea arteriala maxima si

tensiunea arteriala minima

4. hipertensiunea arteriala – cresterea valorilor tensiunii arteriale peste valorile

normale.

5. hipotensiunea arteriala – scaderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile

normale.

 Valorile medii normale ale tensiunii arteriale:

T maxima T minima
copil 75 – 110 mmHg 50 – 65 mmHg
adolescent 90 – 120 mmHg 65 – 75 mmHg
adult 115 – 150 mmHg 75 – 90 mmHg
varstnic 150 mmHg 90 mmHg

 Hipertensiunea arteriala HTA:

- peste 140 / 90 mmHg

- simptome: durere toracica, dispnee, cefalee, varsaturi, etc.

 hipotensiunea arteriala:

- sub 100 / 65 mmHg

 - apare in afectiuni ca: endocardite, miocardite, tulburari endocrine,
hemoragii, diaree, varsaturi.

Aparate pentru masurarea valorilor tensiunii arteriale:

- tensiometre cu mercur – metoda Riva – Rocci;

- tensiometre cu manometru:

- tensiometre electronice.

PULSUL

Unda de soc prezenta la palparea arterelor comprimate pe suprafetele

rezistente.

Factori de evaluat:

- frecventa;

- ritmicitate;

- amplitudine:

- celeritate.

Frecventa - reprezinta numarul pulsurilor pe minut.

- Puls tahicardic - puls accelerat – pulsatiile depasesc valorile de 100 – 150 – 200
/ minut

- Puls bradicardic - puls scazut – pulsatiile scad sub valoarea de 60 – 40 /

minut
Ritmicitate - reprezinta cursivitatea, regularitatea pulsatiilor si a pauzelor dintre
ele.

- Puls ritmic - undele pulsatile au intensitatea si pauzele dintre pulsatii egale.

- Puls aritmic - undele pulsatile nu sunt uniforme iar pauzele dintre pulsatii
sunt inegale.

Amplitudinea - este determinata de masa sanguina evacuata in sistemul circulator

arterial in timpul unei sistole.

Celeritatea - reprezinta rapiditatea de efectuare a undei pulsatile prin aspritie si

disparitie.

- puls tard

- puls celer

depinde de: tromboza vaselor arteriale, elasticitatea vaselor arteriale

(arterioscleroza vasculara determina puls tard), afectiuni cardiace
(insuficienta aortica determina puls celer).

ELIMINARILE NORMALE

Diureza - reprezinta procesul de formare si eliminare a urinei de catre si din

organism in decursul a 24 ore.

Scaune - materiile fecale reprezinta resturile alimentare din procesul de digestie

formate din apa 60 – 65 %, substante minerale si substante organice, eliminate din
organism prin defecatie.
Traspiratia – dupa rinichi si tubul digestiv pielea are rol in excretia diferitelor
substante din organism prin intermediul glandelor sudoripare, iar procesul de
secretie al glandelor sudoripare este sudoarea.

Miros – variabil in functie de dieta, climat, activitate, imbracaminte, varsta, sex si

obiceiuri igienice ale individului.

Menstra – scurgerea biologica temporara si periodica de sange de origine uterina

prin vagin la interval de 25 – 31 zile, avand o durata de 3 – 5 – 7 zile si o cantitate
cuprinsa intre 50 – 200 gr. cu miros neplacut si jena fiziologica.

RESPIRATIA

Functia si capacitatea vitala a organismului de a asigura oxigenul necesar

metabolis-mului celular si eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest
metabolism.

Tipuri de respiratie:

1. eupneea – respiratia normala

2. dispnee – act reflex constinet in care subiectiv pacientul simte „sete de aer”, iar
obiectiv respiratiile sunt fortate cu modificarea frecventei respiratorii,
amplitudine si ritm respirator.

3. tohipnee – respiratie cu cresterea frecventei miscarilor respiratorii peste 40 /

minut, amplitudine scazuta, respiratie superficiala si ritmica.

4. brodipnee – respiratie cu ritm rar, frecventa respiratorie scazuta 8 – 12 / minut,

amplitudine crescuta, inspiratiile sunt profunde , insotite de tiraj si cornaj.
5. Cheynes – Stokes – respiratie caracterizata prin alternanta si periodicitatea
dintre polipnee (respiratie accelerata) si apnee (oprirea temporara a respiratiei).

6. Kussmaul - respiratie in 4 timpi: inspiratie – pauza – expiratie – pauza.

7. Biot – ciclurile de respiratie sunt intrerupte de apnee cu durata intre 10 – 12

secunde; reprezinta respiratia agonica constituind stadiul preletal.

8. Bauchut – ciclurile de respiratie sunt inversate, inspiratia prelungindu-se iar

expiratia devenind mai mica.

9. Dispnee de efort – in timpul efortului prin perturbarea circulatiei pulmonare

apare saturatia insuficienta a organismului cu oxigen.

10. Dispnee permanenta – respiratie deficitara permanenta, determinata de

insuficienta cardiaca avansata, pneumotorax.

11. Dispnee de decubit – pacientul nu poate sta culcat fiind obligt sa adopte
pozitia sezand.

12. Dispnee paroxistica – este reprezentata prin accese respiratorii repetate

ziua / noaptea.

 dispnee matinala – cauzata de contractia spastica a branholelor cu timp expirator

mai ingreunat.

 dispnee vesperala – cauzata de insuficienta ventricolului stang.

 respiratie profunda – respiratie cu presiune pozitiva adica cu buzele stranse.

  respiratie diafragmatica – consta in amplificarea rolului diafragmului in procesul
respirator.

Respiratie normala pe minut – 16 – 20 respiratii / minut.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Administrarea medicamentelor peroral constituie calea naturala de

administrare a acestora cu resorbtie la nivelul mucoasei bucale si a mucoasei
digestive.

Prezentare farmaceutica:

1. Forma lichida : ceaiuri, siropuri, infuzii, decocturi, emulsii, extracte, uleiuri,

tincturi, solutii.

2. Forma solida: tablete, comprimate, drajeuri, capsule, granule, prafuri.

MOD DE ADMINISTRARE

Medicamente lichide

 cu pahare gradate pentru a masura doza unica

 cu pipete pentru tincturi, extracte

 cu lingura pentru solutii, infuzii, decocturi, uleiuri

 medicamentele ce sedimenteaza se agita inainte de utilizare

  ceaiurile se prepara proaspat

 Doze  1 lingura = 15 g apa; 20 g sirop; 12,5 g ulei

1 lingurita = 5 g apa; 6,5 g sirop; 4,5 g ulei

1 pahar apa = 200 g apa

1 ceasca cafea = 50 g apa.

Medicamente solide

 Granulele se administreaza cu lingurita;

 Tabletele, capsulele, comprimatele sau drajeurile ca atare;

 Prafurile sunt administrate pe limba pacientului si sunt inghitite cu ceai,

limonada, lapte, apa.

Contraindicatii (nu se administreaza atunci cand):

- sunt inactive sau descompuse de sucurile digestive;

- este necesar a se obtine efect rapid;

- au efect iritant asupra mucoasei gastrice;

- refuz din partea pacientului;

- calea digestiva nu asigura resorbtia;

- interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv;

 - afectiuni ale mucoasei bucale sau mucoaselor digestive;

- lipsa reflexului de deglutitie atat pentru solide cat si pentru lichide;

- evitarea sistemului venei porte.

RECOLTAREA ANALIZELOR

Modificarile organismului din punct de vedere morfologic, fiziologic,

biochimic sunt evidentiate prin examinarile de laborator ale produselor biologice si
patologice, completand simptomatologia afectiunilor cu elemente si alte obiective.

Obtinerea unor rezultate de laborator obiective si de ajutor pretios depinde

de:

- recoltarea produselor

- efectuarea analizelor.

Recoltarea produselor este prescrisa de medic in functie de:

- urgenta medicala

- conduita terapeutica

- conduita profilactica

- prognostic

- cercetare stiintifica
 Examenele minimale de neinlocuit reprezentand cele trei examene
morfotinetoriale sunt:

- examenul sangelui

- examenul sedimentului urinar

- examenul produselor patologice care provin din sau de la focarele

infectioase.

1. Examenul sangelui:

Valori admise
Laborator biochimie Valori minime Valori maxime
 uree - 15 mg/dl 45
 creatinina - 0,5 mg/dl 1,4
 trigliceride - 30 mg/dl 170
 acid uric - 2,5 mg/dl 7,5
 glicemie - 65 mg/% 110
 colesterol - 130 mg/dl 270
 magneziu - 1,6 mg/dl 2,3
 calciu - 8,3 mg/dl 10,2
 GOT - 15,46 u/l 46
 GPT - 9 u/l 66
 blirubina totala - 0,2 mg/dl 1,3
 sodiu - 135 mg/dl 145
 ptasiu - 3,5 mm/l 5
 fier - 50 ug/dl 170
 Laborator hematologie Valori minime Valori maxime
 hemoglobina - 12,1 g/dl 17,2
 leucocite - 4300 ul 10.800
 eritrocite - 3,9 mii/ul 5,7
 linfocite - 12 % 50
 eozinofile - 1 % 4
 bazofile - 0 % 2
 hematoerit - 37 % 50,3
 trombocite - 1h 150 mii/ul 450
 VSH - 3 mm/1 h 12
 Timp Qwik - 10,7 sec. 13,0
 INR - 0,80 1,20
 APTT - 21 sec. 27
 fibrinogen - 200 mg/dl 400

2. Examenul sedimentului urinar

Laborator biochimie Examen urina

 densitate - 1002 – 1030
 PH - 5–6
 nitriti - negativ
 proteine - < 30 mg/dl
 glucoza - < 50 mg/dl
 corpi cetonici - negativ
 urobilinogen - normal
 bilirubina - negativ
Sediment: rare celule epiteliale, relativ frecvente celule epiteliale rotunde, rare
leucocite.

Laborator bacteriologie

 urocultura - negativa

 Proba Addis

- hematii - intre 1.000.000 si 500.00 / 24 ore

- leucocite - intre 2.000.000 si 1.000.000 / 24 ore

- cilindri - pana la 5000 /24 ore.

 Proba BK urina

3. Examenul produselor patologice

Laborator Microbiologie

 hemocultura

 exudat faringian si exudat nazal

 examen coproparazitologic si coprocultura

 examen sputa

 examenul lichidului gastrointestinal

 examenul secretiilor purulente.

 CAPITOLUL VI

PREZENTAREA CAZURILOR

STUDIU DE CAZ I

COXARTROZA PRIMARA DREAPTA

Nume: Tanase

Prenume: Marin

Varsta: 57 ani

Stare civila: casatorit

Ocupatie: mecanic auto

Adresa: Str. Iliada, Nr. 3, Sector 5, Bucuresti

Data internarii: 20.01.2008

Diagnostic: Coxartroza primara dreapta

Istoricul bolii: pacientul in varsta de 57 ani se interneaza pentru tratament,

recuperator. Pacientul acuza dureri in pozitia de ortostatism, greutate la deplasare,
impotenta functionala, durere inghinala cu iradire pe fata anterioara a coapsei
drepte.
Motivele internarii: deficit de deplasare, limitarea miscarilor active, nu poate
incrucisa picoarele, anxietate.

Antecedente heredo – colaterale: neaga

Antecedente personale (fiziologie si patologie): TBC pulmonar din 1998, hernie

inghinala operata in 2001.

Conditii de viata si de munca: bune

Examen fizic: inaltime 1,75 m, greutate 80 Kg.

Sistem aganglionar: nepalpabil

Tegumente si mucoase: normal colorate

Obiective terapeutice:

 inlaturarea durerii

 posibilitatea de deplasare normala

 inlaturarea anxietatii

 efectuarea corecta a exercitiilor fizice medicale sub

supraveghere.

Analize laborator:

Glicemie: 110 mg/dl

Uree: 26 mg/dl
TGO: 46 u.i./l

TGP: 28 u.i./l

HLG: Hb = 12,8 g/dl, HT =39 g/dl

HDL colesterol: 120 mg/dl

NEVO PROBL SURSA OBIECTI INTERVENTII INTERV EVALUA
IA EMA DE VE DELEGATE ENTII RE
FUND DIFICUL AUTON
A- TATE OME
MENT
ALA
1 2 3 4 5 6 7

1.Nevo dificult modifica sa aiba o la indicatia masor in decurs

ia de a ate in a ri buna medicului se functiile de 3 zile
respira respira respirato respiratie administreaza vitale ale bolnavul
si a rii oxigenoterapie pacientul are o
avea o si repaos la pat ui, respiratie
buna aerisesc normala,
postura salonul, 17
ajut res./min,
bolnavul torace
sa se normal,
aseze fara raluri.
intr-o
pozitie
confortab
ila

2. aliment inapetent combater Administrarea ma bolnavul

Nevoia atie a, ea la indicatia asigur ca respecta
de a insufici ingestie inapetent medicului pacientul regimul
bea si a enta de ei, perfuzie cu 5% are un prescris
manca cantitat lichide hidratare glucoza si ser regim
iv si insuficie corespun fiziologic alimentar
calitati nte zatoare pentru hipercalo
v echilibrarea ric si
hidro- hipergluc
electrolitica idic.

3. constip dificultat normaliz administrarea urmaresc se reia

Nevoia e in a area de purgative la scaunele tranzitul
de a atie defeca tranzitulu indicatia si intestinal
elimina scaune i medicului frecventa
tari si intestinal - lor
rare ciocolax 3
tb./zi
- ulei de ricin

1 2 3 4 5 6 7

4. greutate in Limitarea sa nu la indicatia educarea obiect

Nev miscare miscarilor mai medicului pacientulu iv
oia datorita prezinte administrez: i pentru a- nereal
de a durerilor la durere MOVALIS 2 si pastra o izat
se mobilizare tb./zi si masaj in pozitie datorit
misc zona dureroasa corecta, a
a si cu ajut dureril
a IBUPROFEN pacientul or
avea GEL sa-si pas- persist
o treze ente
buna tonusul
post mus-
ura chilor prin
miscari
pasive si
active.

5. Somn - indepart la indicatia ma asigur de 2

Nevo dificitar astenie, area medicului sa aiba o seri
ia de datorita - asteniei, administrez odihna pacien
a durerilor oboseala DIAZEPAM corespunz tul se
dorm - - oboselii 1 a-toare odihn
i si a treziri neliniste si tb./seara fara este in
se frecvente a epuizare liniste
odih - psihica si nu
ni epuizare nelinisti mai
i prezin
ta
dureri
noctur
 ne.

6. greutate in mobilitatea sa se - ajut -

Nevo a se membrului poata pacientul
ia de imbraca si inferior imbraca sa se
se dezbraca si imbrace si
imbr dezbrac sa se
aca si a singur dezbrace
a se si ii asigur
dezbr intimitate
aca a
corespunz
atoare.

1 2 3 4 5 6 7

7. pacientu - sa aiba la indicatia ii explic tempera

Nevoia l nu temperat medicului masor pacientu tura este
de a prezinta ura in temperatura lui in limite
mentine tempera limite pacientului necesita normale
tempera tura normale tea de a-
tura crescuta si pastra
corpului tempera
in limite tura in
normale limite
normale

8. pacientu pacient nu - ma igiena

Nevoia l ul nu prezinta asigur proprie
de a fi prezinta prezinta leziuni ca adeguat
curat, tegume o ale pacientu a.
ingrijit nte dificult pielii, l
si a normal ate are o respecta
pastra colorate referito igiena in reguli
tegu- r la stare de
mentele propria buna igiena
curate igiena proprie

9.  risc de pacientu administrez la ma -

Nevoia durer acciden l sa nu indicatia medicului asigur
de a e t si de mai NOVALIS 3 tb./zi ca
evita complic prezinte DIUAZEPAM pacientu
pericole  atii dureri la 1 tb. /zi l nu
le agita nivelul ROMERGAN prezinta
tie articulat risc de
iilor accident
 are
nelin
iste

1 2 3 4 5 6 7

10. - - - - - bolnavul este

Nevoia o persoana
de a comunicativa
comunica sociabila,
comunica cu
personalul
medical

11. - - - - - bolnavul este

Nevoia o persoana
de a credin-cioasa
actiona si participa la
conform serviciul
propriilor religios
credinte
si valori

12. dificultate incapabilitatea recapatarea - discut cu -

Nevoia de a se de a-si increderii familia si
de a fi realiza termina in propria ii explic
preo- problemele persoana ca
cupat in pacientul
vederea are
realizarii nevoie de
sprijinul
familiei
si
incredere
13. - - - - - pacientul are
Nevoia propriile
de a se sale
recrea activitati
recreative

1 2 3 4 5 6 7

14. cerere de cunostinte sa aiba - ii explic ca bolnavul

Nevoia informatii insuficiente cunos-tinte sanatatea este
de a asupra suficiente este cea preocupat
invata sa- boliii si a despre mai de starea
si diagnosti- diagnos-tic importanta de sanatate
pastreze cului si despre si este bine si incearca
sanatatea medical satisfacerea sa citeasca sa se
propriilor si sa ingrijeasca
sale nevoi acumuleze
cunostinte
referitoare
la nevoile
sale.

Recomandari la externare:

 evitarea ortostatismului

 efectuarea de exercitii fizice

 pastrarea greutatii corporale

 regim hipocaloric si hipoglicemic

Revine la control peste 2 luni
 STUDIU DE CAZ II

COXARTROZA SECUNDARA INSTALATA SI NEOPERATA

Nume: Ilie

Prenume: Maria

Varsta: 52 ani

Stare civila: casatorita, 3 copii

Ocupatie: pensionara pe caz de boala

Adresa: B-dul Magheru, nr. 7, Bucuresti

Data internarii: 01.02.2008

Diagnostic: Coxartroza secundara instalata si neoperata

Istoricul bolii: pacienta in varsta de 52 ani cunoscuta cu coxartroza se

interneaza pentru investigatii si tratament.

Motivele internarii: durere, imobilitate dificultate la mers.

Antecedente heredo – colaterale: mama - diabet

Antecedente personale (fiziologie si patologie):

Menarha - 13 ani

Nasteri: 3, avort 1

Instalarea menopauzei la 48 ani

Conditii de viata : bune

Examen fizic: inaltime: 1,55 m,

Greutate: 67 Kg.

La internare: Tegumente si mucoase normal colorate, sistem ganglionar

nepalpabil.

Aparat respirator: normal functionabil

nu prezinta alte afectiuni

Obiective terapeutice:

 combaterea durerii

 miscare adequata

 inlaturarea starii de anxietate.

Analize laborator:
Glicemie: 109 mg/dl

Uree: 24 mg/dl

HL: 13,6 mg/dl

Calciu: 6,8 mg/dl

TGO: 36 u.i./l

TGP: 24 u.i./l

VSH: 12 mm/h

Colesterol: 205 mg/dl

NEVOI PROBLE SURSA OBIECT INTERVE INTERVE EVALU
A MA DE IVE NTII NTII ARE
FUNDA DIFICULT DELEGA AUTONO
- ATE TE ME
MENTA
LA
1 2 3 4 5 6 7

1.Nevoi - - - - masor pacienta

a de a functiile are o
respira vitale si buna
si a avea constat ca respiratie
o buna sunt in si nu
postura limite prezinta
normale modificar
i

2. - - - - - -
Nevoia
de a bea
si a
manca

3. unaoara miscari normaliz administrar ma asigur se reia

Nevoia constipat limitate area ea de ca a avut tranzitul
de a ie tranzitulu purgative scaune intestinal
elimina i si clisma la regulate
intestinal indicatia
medicului

1 2 3 4 5 6 7

4. imobilita dificultat reluarea la indicatia medicului ma asigur -

Nevoi te e de a sta mobilitat urmeaza tratament ca bolnava
a de a postura in ii fizical-kinetic cu participa
se neadegva ortosta- caldura locala pentru la
misca tism timp relaxarea musculatu-rii sedintele
si a ta indelunga si scaderea durerii, fizical-
avea t, masaj mecanic vibrator kinetice si
o absenta si exercitii pentru continui
buna activitatil crestrerea mobilitatii masurarea
postu or fizice avand ca principiu functeii
ra refacerea functiei vitale.
soldului

5. epuizare oboseala, inlaturar la indicatia medicului se asigur un -

Nevoi datorita dificultat ea continua trata-mentul climat
a de a durerilor e de a insomni fizical-kinetic si adecvat in
dormi si dormi ei si a administrez salon, o
si a se insomnie oboselii MEDAZEPAN ajut sa
odihni i 2 tb./zi gaseasca o
pozitie cat
mai
confortabi
la.

1 2 3 4 5 6 7

6. Nevoia dificulta greutate inlaturare se - bolnava

de se te in a se in a dure-rii continua administrrar incepe
imbraca si imbraca miscare si trata- ea sa-si
a se si datorita posibilita mentul tratamentulu recapete
dezbraca dezbraca imobilitat -tea fizical- i conform mobilitat
ii satisfacer kinetic la prescriptiei ea
membrul ii nevoii indicatia membrul
-masor
ui de ase medicului ui
temperatura,
membrul imbraca cu masaj
TA si pulsul
ui si vascular
inferior dezbraca al
membrul
ui, masaj
antialgic
in puseu
si
executare
de
miscari
 prin
flexie si
extensie
precum si
adminis-
trarea de
medica-
mente
antialgice

7. Nevoia - - - se - -
de a continua
mentine medicatia
temperatu prescrisa
ra si
corpului tratament
in limite fizical-
normale kinetic

1 2 3 4 5 6 7

8. dezintere refuzul reeducarea - ajut pacienta

Nevoia s fata de de a pacientei pacienta are o
de a fi masurile indeplin pentru a sa-si faca buna
curat, de igiena i avea o toaleta, sa igiena si
ingrijit regulile buna igiena fie curata continua
si a de si ii spun tratament
proteja igiena ca igiena ul
tegu- este foaret
mentele importanta
si
mucoase
le

9. iritabilitat durerea, inlaturarea se administre pacienta

Nevoia e, miscari pierdere dure-rii, administrea az pezinta
de a ingreunat a inlaturarea za conform medicatia diminuar
evita e, negatica sentimentul prescriptiei prescrisa ea durerii
pericolel pierderea a ui de ANXIAR, si si
integritati propriul frustare, 2 tb/zi, sfatuiesc mobilitat
e i de sine,. ui corp inlaturarea CALMEP pacienta e
Anxietate si a anxietatii AN 2 tb/zi; sa-si crescuta
functiilo se continua recapete
r sale tratamentul increderea
fizical- in sine.
kinetic cu
frictiuni pe
punctele
dureroase
si mers pe
bicicleta

1 2 3 4 5 6 7

10. singuratat aparenta reintegrare se continua continui -

Nevoia e trista si a in mediul tratamentul tratament
de a izolare de social si si exercitiile ul si
comuni anturaj si familial cu perna masor
ca mediu electrica si functiikle
masaj umed vitale pe
decontractur care le
ant precedat notez in
de foaia de
termoterapie observati
e

11. neliniste grija fata indepartare la indicatia incerc sa -

Nevoia fata de de sensul a medicului o fac sa-
de a semnifica vietii si sentimentu conduc si capete
actiona tia al mortii lui de pacienta la incredere
confor propriei culpabilitat un consult in
m existente e psihologic prorpia
propriil persoana
or si sa-si
credinte reia
si activitatil
valoria e
religioas
e
12. Devaloriza sentiment - se continua vorbesc pacienta
Nevoia re de tratamen-tul cu nu mai
de a fi incopeten medicament familia prezinta
preo- ta si os cu carora le dureri
cupat in respinger ANXIAR, , explic accentua
vederea e de catre CALMEPA problema te
realizari ceilalti N masaj pacientei
i prin tehnica si ii rog
Cyriax sa
discute
cu ea
pentru a
o sustine
in ceea
ce isi
doreste

1 2 3 4 5 6 7

13. dezintere refuzul de participare - - pacientul

Nevoia s in a participa a la are
de a se indeplini la activitati propriile
recrea -rea activitati recreative- sale
activita- recreative- activitati
tilor recreativ
recreativ e
e

14. dificultat dificultate pacienta sa Medicul ii explic pacienta

Nevoia e de a a de a aiba decide pacientei este
de a invata intelege minmul de intrerupere necesitate reabilitat
invata informatia cunostinte a trata- a pastrarii a si poate
sa-si referitoare mentului propriei fi
pastreze la medical si sanatati externata
sanatate pastrarea a
a propriei exercitiilor
sanatati fizical-
kinetice
consideran
 d pacienta
reabilitata

Recomandari la externare:

 esa-si mentina greutatea corporala normala sau chiar sub valorile

obisnuite

 sa evite statul prelungit in ortostatism

 sa evite mersul prelungit pe jos

 odihna sau repaosul se vor face in decubit si nu pe fotoliu sau scaune

 evitarea incaltamintei inalte

Revine la control peste 3 luni

 STUDIU DE CAZ III

ARTROZA + ARTRITA STANGA

Nume: Crangu

Prenume: Stelica

Varsta: 51ani

Stare civila: casatorit, 1 copil

Ocupatie: operator calculator

Adresa: Str. Arad, Nr. 3, Bucuresti

Data internarii: 15.12.2007

Diagnostic: Artroza + artrita stanga

Istoricul bolii: bolnavul in varsta de 51 ani se prezinta la camera de garda cu

durere inghinala cu iradire pe fata anterioara a coapsei, acuza durere la mers, mers
ingreunat, iar in urma investigatiilor i s-a pus diagnosticul de artroza + artrita
stanga.

Motivele internarii: deficit de deplasare, dureri la mers si la miscari, mobilitate

scazuta a membrului stang.

Antecedente heredo – colaterale: tatal decedat de cancer bronhopulmonar cu

 metastaze osoase.

Mama: reumatism poliarticular acut (RPA).

Antecedente personale (fiziologie si patologie):

 amigdalectomie la 26 ani

 ruptura de piramida nazala la 28 ani

 apendicectomie la 29 ani.

Conditii de viata si de munca: bune

Examen fizic: inaltime 1,80 m,

greutate 103 Kg.

 Examen radiologic osteocreloza marginala si ingustarea spatiului

interarticular in urma disfunctiei de cartilaj.

TA = 16,6

Puls = 94

Respiratiii / minut = 22

Examen aparate : normal

Tegumente si mucoase normale

Sistem ganglionar nepalpabil.

Obiective terapeutice:

 combaterea durerii

 scaderea TA

 scadere ponderala

Analize laborator:

VSH: 19 mm/h

HL: 13,5 g/dl

TGO: 41 u.i./l

TGP: 36 u.i./l

Acid uric: 4,3 mg/dl

Colesterol: 380 mg/dl

Trigliceride: 208 mg/dl

Fibrinogen: 285 mg/dl

Glicemie: 101 mg/dl

NEVO PROBL SURSA OBIEC INTERVENTII INTERVENT EVAL
IA EMA DE TIVE DELEGATE II UARE
FUND DIFICUL AUTONOME
A- TATE
MENT
ALA
1 2 3 4 5 6 7

1.Nevo scadere modifica scadere la indicatia - masurarea in

ia de a a TA ri a TA medicului se functiei decurs
respira cardiace pana la administreaza vitale de 5
si a limite antihipertensiv: - zile TA
avea o fiziolog CAPTOPRIL 2 aerisirea incepe
buna ice tb. /zi salonului, - - sa
postura assezarea scada
bolnavu-lui in
pozitie
confortabila

2. pofta deficit pacient administrearea asigur un bolnavu

Nevoia exager metaboli ul sa la indicatia regim l
de a ata de c aiba medicului regim alimentar respecta
bea si mancar aport hipocaloric, echilibrat, regimul
a e caloric hipoglucidic, exercitii fizice prescris
manca scazut hipolipidic si suprimarea
alcolului si
hidratare
normala

3. constip dificultat normali administrarea urmaresc se reia

Nevoia atie e in a zarea de purgative la scaunele si tranzitu
de a defeca tranzitu indicatia frecventa lor l
elimin scaune lui medicului intestin
a tari si intestin - al
rare al ciocolax 3 tb./zi
 1 2 3 4 5 6 7

4. greutate mobilitate scaderea la indicatia supraveghe pacient

Nevoia in greoaie a in medicului se z ul nu
de a se miscare membrulu greutate si face masaj efectuarea mai
misca i inferior, combatare general, corecta si obosest
si a execs a sauna si constanta a e foarte
avea o ponderal imobilitati exercitii exercitiilor repede
buna i fizice fizice
postura

5. dificultat durere, inlaturare la indicatia administre -

Nevoia e in a se insomnii, a medicului se z medicatia
de a odihni somn insomniei, administreaz prescrisa
dormi agitat cu combatere a oral
si a se treziri a durerii ROMERGA
odihni frecvente N 2 tb/zi si
continua
masajul si
sauna
terapeutica

6. neindem dificultate sa se se continua ajut -

Nevoia a-narea a de a se poata tratamentul pacientul
de se de a se imbraca si imbraca si prescris de sa se
imbraca imbraca dezbraca dezbraca medic imbrace si
si a se si singur si sa se
dezbrac dezbraca fara dezbrace,
a probleme deoarece
din cauza
durerii ii
este greu si
ii explic ca
trebuie sa
adopte o
pozitie
optima,
pentru a-si
satisface
 aceasta
nevoie
singur

1 2 3 4 5 6 7

7. usoara amorteli indepart la indicatia ajut dupa 24

Nevoia hipoter si area medicului pacientu ore
de a mie furnicatu hipoter administrez l sa pacientu
mentine ri ale miei si antiinflamatoare: gaseasca l
tempera extremita revenire KETOPROFEN pozitia perezint
tura tilor a la 2 tb/zi si optima a
corpului datorate temperat masaj cu in pat, tempera
in limite inflamari ura DICLOFENAC aeri-sesc tura
normale i normala gel precum si salonul, normala
articulati a sticle cu apa calda asigur
ei corpului confort
termic,
supraveg
hez si
notez in
foaia de
observat
ie:
temperat
ura, TA
si puls

8. alterarea rosata si indepart la indicatia ajut pacientu

Nevoia tegument eriteni area medicului pacientu l nu
de a fi elor si eritemul administrez l sa prezinta
curat, mucoasel ui si a NOVALIS 2 tb/zi schimbe escare si
ingrijit or roselii si aplic unguent pozitia, eritemul
si a de pe cu sa se nu mai
pastra fata KETOPROFEN ridice este
tegu- anterioar pentru a accentu
mentele aa evita at
curate coapsei aparitia
eventual
elor
 escare
de
decubit
sau plagi

1 2 3 4 5 6 7
durere,
9. deplasar diminuarea administrez ma asigur nu
astenie si
Nevoia e greoaie durerii si la indicatia ca prezinta
risc de
de a si teama asteniei emdicului pacientul risc de
accidentar
evita de a nu ROMERGA nu se accident
e
pericole se N 1 tb./zi si deplaseaza e
le accident conduc in zone in
a pacientul care ar
pentru putea
efectuarea suferii
trataemntulu accidentra
i cu curenti ri si
dinamici supravegh
pentru ez in
relaxarea continuare
musculaturii functiile
membrului vitale si le
notez in
foaia de
observatii

10. comunica dificultat almarea continua discut cu -

Nevoia re e de a se durerii si tratamentul familia si
de a ineficace concentr comunicar prescris de le explic
comunic a din ea cu medic atat lipsa de
a cauza pacientul cel interes in a
durerii medicament comunica
accentua os cat si cel si ii rog sa
te cu curenti accepte sa-
dinamici i inteleaga
suferinta

1 2 3 4 5 6 7
11. dificultate amaraciune posibilitat continua ajut -
Nevoia a de a , ea tratamentu pacientul
de a actiona incapacitate practicarii l prescris sa se
actiona dupa cre- a de a-si propriei deplasez
conform dintele si practica religii e cu
propriilo valorile propria ajutorul
r sale si a-si religie scaului
convinge practica cu rotile
ri si activitatea in
valori si religioasa Biserica
a-si din
practica curtea
religia spitalului
pentru a
participa
la slujbe
si a avea
in
continuar
e
incredere
in
credinta
de care
da
dovada

12. devaloriza sentiemnt sa se continua conduc pacient

Nevoia re de obisnuiasc tratamentu pacientul ul pare
de a fi incompeten a cu starea l, masajul la multum
preo- ta de si psiholog it de
cupat in sanatate gimnastic pentru a dicutia
vederea actuala si a si se sta de cu
realizarii sa se recomand vorbba si psiholo
reintegrez a consult ma -guil
e in psihologic asigur ca dorind
societate isi sa mai
continua vina si
masajele nu mai
 si este asa
gimnasti de
ca depresi
v

13. - - - adimistrez - pacient

Nevoia in ul este
de a se continuare activ si
recrea particip
medicatia a la
activitat
i
recrea-
tive
alaturi
de
ceilalti
pacienti
.

1 2 3 4 5 6 7

14. cunostinte - pacientul medicul vorbesc cu pacientul

Nevoia insuficiente doreste sa decide familia si prezinta o
de a stie cat mai oprirea ii rog sa-i stare de
invata multe tratamentului fie alaturi, sanatate
sa-si despre si externarea sa-l buna,
pastreze sanatatea si pacien-tului, sprhjine si analize
sanatatea diagnosticul considerand sa-l bune, si
sau ca starea sa inteleaga, este
de sanatate i- precum si externat
o permite si sa-l ajute urmand
da pacientului in tot ceea sa revina
informatii ce doreste la control
referitoare la sa faca peste 3
diagnos-ticul luni
sau pentru a-l
intelege mai
bine.
 La externare i se recomanda:

 esa continue tratamentul balnear la Eforie Nord

 sa evite statul indelung in picioare

 sa evite eforturile ce ar putea sa-i solicite prea mult piciorul

La examinare pacientul nu mai prezinta dureri

 CAPITOLUL VII.

CONCLUZII

Coxartroza este una dintre cele mai frecvente boli care afecteaza populatia
varstnica, cu precadere cea feminina.

In fina1, putem spune ca scopul tuturor formelor de tratament este

intreruperea lantului evolutiv patogenic al artrozei pentru crearea conditiilor de
regenerare articulara.

Actiunile terapeutice vizeaza suprimarea durerii si a contracturii musculare,

cauze ale limitarii amplitudinii miscarilor.

Trebuie mentionat de la inceput, ca pana in prezent, nici un tratament

conservator, ortopedic, fizioterapeutic sau medicamentos, nu are pretentia de a
vindeca coxartroza, sau a-i stabiliza evolutia, care inevitabil, va merge spre o
agravare pregresiva.

Prescriptiile igienico-dietetice, sunt indispensabile pentru toate formele,

etiologice, de coxartroza, tuturor stadiilor evolutive ale leziunilor, valabile atat
pentru pacientii operati cat si pentru recalcitranti.

Ele se rezuma la:

- evitarea obezitatii;

- evitarea oboselii articulare, prin evitarea ortostatismului, a mersului

prelungit, a purtarii de greutatii. Folosirea bastonului sau a unei carje, este nu
numai utila, dar si inteleapta;
 -mentinerea unei mobilitati articulare maxime, prin gimnastica zilnica, in
decubit, prin folosirea bicicletei si pe cat posibil practicarea inotului.

Utilizand metodele si tehnicile de recuperare expuse in lucrarea de fata,

bolnavii au sansa ameliorprii evidente a bolii, a reintegrprii in viata familiala,
profesionala si sociala.

BIBLIOGRAFIE

Albu Roxana Maria - Anatamiasi fiziologia omului, Editura Corint,

Bucuresti, 1982

Berlescu E. - Dictionar enciclopedic de balneoclimatologie,

Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,

1982

Borundel Corneliu - Manual de medicina interna, Editura All,

Bucuresti, 1995

Crangulescu N. (coord.) - Medicina interna, Editura Stiintifica si Tehnica,

Bucuresti, 1998

Ionescu Adrian - Masajul, Editura All, Bucuresti, 1994

Ivan Sabin - Masajul pentru toti, Editura Coresi, Bucuresti,

2000
Maru V. - Masaj si kinoterapie, Editura Sport Turism,

Bucuresti, 1983

Nestor Remus - Diagnosticul bolilor reumatismale, Editura

Medicala, Bucuresti, 1972

Radulescu Andrei - Electroterapie, Editura Medicala

Sidenco Elena Luminita - Bilantul articular si muscular, Editura APP,

Bucuresti, 1999

Sbenghe Tudor - Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei,

Editura Medicala, Bucuresti, 1999

Soare Mihaela - Hidrotermoterapie, curs, Colegiul sanitar

'Carol Davila'

Suteanu Stefan - Bolile aparatului locomotor, Editura Medicala

Teoderescu Dem - Mic atlas de anatomie umana, Editura Didactica

si Pedagogica, Bucuresti, 1999

XXX - Noul atlas de anatomie umana, Editura Aquila

1993, Oradea