Joacă razele de soare

Printre frunzele de nuc,

Trece-un vântuleţ şăgalnic

Şi le smulge şi se duc.

Şi se duc şi zboară-n cercuri

Frunze galbene, hazlii.

Vântuleţul le tot mână,

Spre frunzetul de prin vii.

Frunzuliţele aleargă,

Zburdă vesele prin vie,

Şi nici una dintre ele

Nu-nţelege şi nu ştie,

Că întoarcere la nucul

Ce pe crengi le-a legănat

Nu mai este, de ce oare?

De ce oare au plecat?

Vor veni iar neguri triste,

Se vor stinge toate jos.

Zboară-n cercuri, zboară-n cercuri.

Ce frumos e, ce frumos…