Fizica

 este o stiinta;
 studiaza fenomenele fizice si propietatile fizice ale materiei;
 poate fi considerata "o limba straina", care permite invatarea semnificatiei cuvintelor din limbajul
curent- temperatura, masa, greutate, viteza,...

Principiul fizicii este o lege generala ce exprima un fapt constatat experimental fara sa necesite
demonstratie.

Fenomenul fizic este transformarea pe care o sufera un corp in interactiune cu alte corpuri si in care se
modifica cel putin o proprietate fizica a acestuia. Fenomenele fizice se produc dupa legi fizice.

Lege a fizicii
 este o relatie matematica intre marimile fizice care variaza in timpul producerii fenomenului fizic;
 permite anticiparea unui rezultat;
 este obiectiva, se manifsta independent de vointa omului.

Marimea fizica este orice proprietate fizica a unui corp sau fenomen fizic, care poate fi masurata sau este
masurabila.

Marimea fizica scalara este caracterizata prin valoare numerica si unitate de masura. Ex.: masa
(m=5kg), temperatura ( t= 37oC, T=310oK, T=To+t).
Marimea fizica vectoriala este caracterizata prin valoare numerica, unitate de masura si orientare
(directie si sens). Ex.:
viteza (v=5m/s pe orizontala, directia, de la Est la Vest, sensul).

Problema de fizica
 este un caz particular de teorie al carei enunt contine cel putin un fenomen fizic, date si cerinte
(necunoscute)
 se rezolva in general urmand un algoritm sau parcurgand urmatoarele etape:
etapa 1 Citirea integrala a enuntului problemei pentru a stabili daca se stie semnificatia cuvintelor din
acesta (daca NU se revine la teorie, cazul general), pentru a identifica fenomenele fizice, ce se
cunoaste(da) si ce se cere(necunoscutele). Realizarea unei figuri ajutatoare daca este cazul.
CE FENOMENE FIZICE IDENTIFIC IN PROBLEMA?
CE SE CUNOASTE? CE SE CERE?
etapa 2
Scrierea expresiilor generale ale legilor fizicii dupa care se produc fenomenele fizice din enunt.
Particularizarea expresiilor la conditiile problemei. Asigurarea numarului de ecuatii egal cu numarul
necunoscutelor in general. Exceptiile exista si sunt rare.
CARE SUNT LEGILE FIZICII DUPA CARE SE PRODUC FENOMENELE FIZICE IDENTIFICATE?
CATE NECUNOSCUTE SUNT?
CATE ECUATII AM?
etapa 3
Rezolvarea ecuatiei sau sistemului de ecuatii, facand operatiile matematice corect si cu litere pentru a
exprima ce se cere in functie de ce se da.
CE OPERATII MATEMATICE FAC?
CE METODE FOLOSESC?
etapa 4
Verificarea dimensionala a expresiei finale, astfel incat ambii membri ai egalitatii sa aiba aceeasi unitate
de masura. Transformarea unitatilor de masura in S.I., introducerea valorilor numerice cu unitatile de
masura in expresia finala si efectuarea calculelor.
CARE ESTE UNITATEA DE MASURA PENTRU NECUNOSCUTA?
etapa 5
Interpretarea rezultatelor pentru a stabili daca are sens fizic si corespunde conditiilor din enuntul
1
problemei.
ARE SENS FIZIC, ESTE REAL REZULTATUL?
Optica
Optica geometrica studiaza propagarea luminii prin medii transparente, folosind modelul raza de lumina.
Raza de lumina reprezinta directia de propagare a luminii, fiind o idealizare a fasciculului de lumina
foarte ingust.
Fasciculul de lumina este paralel daca razele de lumina sunt paralele.
Fasciculul de lumina este convergent daca razele de lumina converg intr-un punct, se propaga catre un
punct.
Fasciculul de lumina este divergent daca razele de lumina diverg dintr-un punct, se propaga dintr-un
punct .
Lumina este de natura electromagnetica, efectele luminoase fiind produse de componenta electrica a
campului electromagnetic.
Lumina se propaga in vid cu viteza c = 299792,45km/s (~300000km/s). Viteza luminii printr-un mediu
transparent este v = c / n, unde n este indicele de refractie al mediului.
Principiile opticii geometrice
Principiul propagarii rectilinii
Lumina se propaga in linie dreapta intr-un mediu transparent, omogen si izotrop.
Principiul independentei fasciculelor de lumina
Fasciculul de lumina produce acelasi efect indiferent ca se propaga singur sau concomitent cu alte
fascicule de lumina.
Principiul reversibilitatii propagarii luminii
Lumina se propaga identic in ambele sensuri in lungul razei de lumina.
Principiul lui Fermat
Lumina strabate distanta dintre doua puncte pe drumul corespunzator intervalului de timp minim necesar
propagarii.
Reflexia luminii este fenomenul fizic ce consta in intoarcerea razei de lumina in mediul din care provine
la intalnirea suprafeteide separare dintre doua medii.
Reflexia luminii este difuza cand un fascicul paralel de lumina intalneste o suprafata cu denivelari iar
razele reflectate se propaga in toate directiile, se imprastie si dirijata cand fasciculul paralel de lumina
intalneste o suprafata lucioasa plana iar razele reflectate formeaza tot un fascicul paralel de lumina.
Vizibilitatea corpurilor este rezultatul reflexiei difuze a luminii de catre corpuri.
Reflexia luminii se produce dupa legile:
L1. Raza incidenta, normala al suprafata in punctul de incidenta si raza reflectata sunt coplanare, in
acelasi plan.
L2. Unghiul de incidenta i este congruent cu unghiul de reflexie r.
Refractia luminii este fenomenul fizic ce consta in schimbarea directiei de propagare a luminii la
suprafata de separare dintre doua medii optice transparente.
Refractia luminii se produce dupa legile:
L1. Raza incidenta, normala al suprafata in punctul de incidenta si raza refractata sunt coplanare, in
acelasi plan.
L2. Produsul dintre indicele de refractie n al mediului si sinusul unghiului pe care il face raza de
lumina cu normala prin mediu este constant.
Nsini = constant, n1 sini = n2 sinr
n1>n2, lumina trece dintru-un mediu mai refringent intr-un mediu mai putin refringent si se indeparteaza
de normala, i<r
n1<n2 lumina trece dintru-un mediu mai putin refringent intr-un mediu mai refringent si se apropie de
normala, i>r
Reflexia totala se produce cand lumina trece dintr-un mediu cu indicele de refractie mai mare intr-un
mediu cu indicele de refractie mai mic si i>l, l unghiul limita, n2sinl = n1 sin90, sinl = n1/n2
Optica geometrica sta la baza construirii instrumentelor optice cu ajutorul carora se obtin imagini
micsorate sau marite ale obiectelor.
Imaginea obiectului este perfect asemanatoare obiectului cand fiecarui punct al obiectului ii corespunde
un singur in imagine si spunem ca se realizeaza un stigmatism riguros. In general stigmatismul este

2
aproximativ deoarece unui punct obiect ii corespund mai multe puncte imagine care formeaza o pata
luminoasa . Stigmatismul aproximativ se poate realiza in aproximatia lui Gauss sau paraxiala.
Punctul obiect si punctul imagine se numesc puncte conjugate.
Imaginea este reala daca punctele imagine se formeaza la intersectia razelor de lumina.
Imaginea este virtuala daca punctele imagine se formeaza la intersectia prelungirilor razelor de lumina.
Imaginea reala se prinde , formeaza, pe ecran iar cea virtuala nu.
Dioptrul este suprafata de separatie dintre doua medii optice transparente diferite, cu indici de refractie
diferiti.
Dioptrul sferic este o portiune din suprafata unei sfere, o suprafata sferica ce delimiteaza o calota sferica.
Dioptrul plan este o suprafata plana sau o sfera cu raza infinit.
Dioptrul sferic are urmatoarele elemente caracteristice;
-varful dioptrului V – varful, polul calotei sferice;
-centrul de curbura C – centrul sferei careia ii apartine calota sferica;
-axa optica principala, dreapta care trece prin C si V
Prima relatie fundamentala a dioptrului sferic sau relatia punctelor conjugate este
n2/x2 – n1/x1 = (n2-n1)/R (1)
unde n2 este indicele de refractie al mediului in care se formeaza imaginea, x2 este distanta de la V la
imagine pe axa optica principala, n1 este indicele de refractie al mediului in care se afla obiectul si x1
distanta de la obiect la V pe axa optica principala.
Focarul imagine este punctul imagine de pe axa optica principala in care se intalnesc razele refractate
provenite din fasciculul incident paralel cu axa optica principala.
f2 = n2R/(n2-n1), distanta focala imgine se obtine din (1) pentru x1->∞
Focarul obiect este punctul de pe axa optica principala din care pleaca razele de lumina care dupa
refractia prin dioptru se propaga paralel cu axa optica principala
f1 = - n1R/(n2-n1), distanta focala obiect se obtine din (1) pentru x2->∞
A doua relatie fundamentala a dioptrului sferic este
β= x2/x1 . n1/n2 (2)
unde beta este marirea liniara transversala, definita ca raportul dintre marimea, dimensiunea imaginii
y2 si marimea obiectului y1, β = y2/y1
In deducerea relatiilor fundamentale si in rezolvarea problemelor cu acestea se foloseste urmatoarea
conventie de semn : distantele masurate de la varf spre dreapta se iau cu +, sunt pozitive, iar cele
masurate de la varf spre stanga se iau cu - , sunt negative, cand lumina se propaga de la stanga la dreapta;
segmentele perpendiculare pe axa optica principala orientate in sus, deasupra, se considera pozitive iar
cele orientate in jos, sub, se considera negative.
Oglinzile sunt suprafete foarte bine lustruite, de obicei metalizate, care reflecta lumina.
Oglinzile dupa forma suprafetei pot fi : sferice, plane, cilindrice s.a.
Oglinzile sferice sunt suprafete sferice si pot fi concave sau convexe
Oglinda concava are suprafata reflectatoare interiorul suprafetei sferice.
Oglinda convexa are suprafata reflectatoare exteriorul suprafetei sferice.
Oglinda sferica are urmatoarele elemente caracteristice;
-varful oglinziiV – varful, polul calotei sferice;
-centrul de curbura C – centrul sferei careia ii apartine calota sferica;
-axa optica principala, dreapta care trece prin C si V
-raza de curbura R – raza sferei
Prima relatie fundamentala pentru oglinda sferica sau relatia punctelor conjugate este
1/x2 + 1/x1 = 2/R (1)
Focarul unei oglinzi sferice, F, este punctul situat pe axul optic principal in care converg, dupa reflexie
razele sau prelungirile razelor unui fascicul incident paralel cu axul optic principal (de la infinit). Distanta
de la varful oglinzii pana la focar reprezinta distanta focala si rezulta din (1) pentru x1->∞
f = R/2
unde R = raza de curbura a oglinzii
A doua relatie fundamentala a oglinzilor sferice este
β = - x2/x1 = y2/y1 (2)
Pentru a construi imaginea unui obiect formata de o oglinda sferica se folosesc doua din urmatoarele

3
raze :
R1 raza incidenta paralela cu axa optica principala se reflecta prin focar;
R2 raza incidenta prin focar se reflecta paralel cu axa optica principala;
R3 raza incidenta prin centrul de curbura se reflecta pe aceeasi directie.
Imaginea unui obiect intr-o oglinda concava poate fi reala sau virtuala, dreapta sau rasturnata si mai mare
sau mai mica decat obiectul in functie de pozitia obiectului fata de varful oglinzii.
Imaginea unui obiect intr-o oglinda convexa este virtuala, dreapta si mai mica decat obiectul oricare ar fi
pozitia obiectului fata de oglinda
O suprafata plana neteda care reflecta aproape integral lumina incidenta, este o oglinda plana.
Oglinda plana poate fi considerata o oglinda sferica cu raza infinit, R→ ∞
Din formula punctelor conjugate pentru R- rezulta -x1 = x2. Prin aplicarea legilor reflexiei se poate stabili
ca oglinzile plane formeza imagini virtuale, in care punctele din spatiul-imagine sunt localizate simetric
fata de planul oglinzii, cu punctele din spatiul-obiect.
Constructia imaginii in oglinzi plane
De asemenea, se poate demonstra ca oglinzile plane determina formarea de imagini drepte si egale cu
obiectul.
Lentilele sunt medii transparente, de regula din sticla, delimitate de doua suprafete sferice sau de o
suprafata sferica si una plana.
Lentilele au urmatoarele elemente caracteristice: - centre de curbura - centrele C1 si C2 ale celor doua
calote sferice; - razele de curbura ale sferelor, R1 si R2; - axa optica principala este dreapta ce uneste
centrele de curbura ale celor doua calote sferice; - centrul optic O al unei lentile este punctul situat pe axa
optica care se are proprietatea ca raza de lumina ce trece prin acest punct nu este deviata; - orice dreapta
care trece prin centrul optic se numeste axa optica secundara.
Lentila este considerata subtire daca grosimea acesteia este mult mai mica decat razele de curbura si
varfurile in imediata vecinatate a centrului optic.
In functie de modul in care sunt deviate razele de lumina la trecerea prin lentila, acestea pot fi lentile
convergente sau divergente.
Lentilele convergente au mijlocul gros si marginile subtiri, iar un fascicul de raze paralele ce traverseaza
lentila, devine convergent intr- un punct denumit punct focar.
Lentile convergente: a - biconvexa, b - plan-convexa, c - menisc convergent, d – simbolul lentilelor
convergente.
Lentilele divergente au mijlocul subtire si marginile groase iar un fascicul de raze paralele care
traverseaza lentila devine divergent.
Lentile divergente: a - biconcave, b - plan-concave, c - menisc divergent, d - simbolul lentilelor
divergente.
Relatia punctelor conjugate pentru lentila este
1/x2 – 1/x1 = [(n2/n1)- 1](1/R1 – 1/R2)
unde n2 este indicele de refractie al mediului din care este confectionata lentila iar n1 indicele de refractie
al mediului in care se afla lentila
Focarul principal obiect F1 este punctul in care se afla o sursa de lumina punctiforma care produce lumina
astfel incat o parte din raze prin refractia in lentila formeaza un fascicul paralel cu axa optica principala.
Distanta de la F1 la O reprezinta distanta focala obiect f1, f1 = - 1/ [(n2/n1)- 1](1/R1 – 1/R2), cand x2->∞.
Focarul principal imagine F2 este punctul in care se intersecteaza, datorita refractiei prin lentila, razele
fasciculului paralel cu axa optica principala.
Distanta de la O la F2 reprezinta distanta focala imagine f2, f2 = 1/ [(n2/n1)- 1](1/R1 – 1/R2), cand x1->∞.
Rezulta -f1 = f2 = f =1/C = 1/ [(n2/n1)- 1](1/R1 – 1/R2), unde C = 1/f reprezinta convergenta lentilei
Lentilele convergente au C>0 iar cele divergente C<0
Marirea liniara transversala, a doua relatie fundamentala, este
β = x2/x1 = y2/y1
Sistemul de lentile este o asociatie de lentile care au aceeasi axa optica principala si formeaza imagini ce
devin obiect pentru lentila urmatoare de la prima lentila pana la ultima care formeaza imaginea finala.
Pentru un sistem de lentile subtiri alipite sau acolate (d=0) se obtine
1/fs = 1/f1 + 1/f2 + … + 1/fn
β = β1.β2. … .βn

4
Un sistem de lentile este afocal sau telescopic daca focarul F2 al unei lentile coincide cu F1 al urmatoarei
lentile, distanta dintre oricare doua lentile fiind egala cu suma algebrica a distantelor focale ale celor
lentile, d = f1 + f2
Un fascicul paralel cu axa optica principala incident pe un sistem afocal iese tot paralel cu axa optica
principala.

Gazul ideal. Teoria cinetico-moleculara

TEORIA CINETICO-MOLECULARA
Teoria cinetico-moleculara
-stabileste relatii intre marimile fizice ce caracterizeaza sistemele termodinamice la nivel macroscopic si
valorile medii ale marimilor fizice caracteristice entitatilor elementare (atomi, molecule);
-explica proprietatile sistemelor termodinamice in ansamblu in functie de proprietatile entitatilor
elementare constituente si de interactiunile acestora unele cu altele si cu mediul;
-foloseste legile satistice si calculul probabilitatilor.
GAZE IDEALE
Gazul ideal
-este un model folosit in studiul gazului real, neglijand unele proprietati ale acestuia si descriind cu o
buna aproximatie comportarea acestuia in anumite conditii;
-are urmatoarele caracteristici:
C1. este format dintr-un numar foarte mare de particule identice;
C2. dimensiunile particulelor sunt mult mai mici decât distanţa dintre ele, încât pot fi considerate puncte
materiale;
C3. particulele se afla într-o continua miscare haotica, de agitatie termica, conform legilor mecanicii
clasice;
C4. fortele intermoleculare sunt neglijabile, iar între doua ciocniri consecutive, moleculele au miscari
rectilinii;
C5. ciocnirile particulelor între ele si cu peretii vasului sunt perfect elastice (fara pierderi de energie,
particulele au numai energie cinetica);
Gazul ideal, aflat într-un vas, este un sistem termodinamic caracterizat de un ansamblu de marimi fizice,
care ii determina complet starea, având denumirea de parametri de stare.
Pentru gazul ideal parametrii de stare utilizati sunt : presiunea p; volumul V; temperatura T si numarul de
moli ν.
Relatia dintre parametrii de stare este numita ecuatie de stare
f(p,V,T,ν)=0
Presiunea exercitata de gaz asupra peretilor incintei, vasului, este determinata de interactiunile
particulelor cu peretii si este functie de valorile vitezelor particulelor, care sunt cuprinse într-un domeniu
relativ restrâns în jurul unei valori medii. Calculele bazate pe legile
statistice arata ca cea mai mare parte din molecule au o viteza cu valoarea apropiata de vp, denumita
viteza cea mai probabila.
Presiunea este:
p = ( n m0 v 2 ) / 3
sau
p = (3/ 2) ( n w )
relatiile reprezinta formula fundamentala a teoriei cinetico-moleculare,
care exprima legatura dintre parametrii microscopici (viteza, energia
cinetica, masa partculelor) si parametrul macroscopic – presiune.
Interpretarea temperaturii
Se stie ca sistemele termodinamice afate in echilibru termic aceeasi
temperatura.
La nivel microscopic transferul de energie se realizeaza prin ciocnirile
particulelor, care au energii diferite, ducând în final la egalizarea
energiilor si deci la echilibru termic.
Boltzman a ajuns la concluzia ca daca echilibrul termic este

5
caracterizat fie de temperaturi fie de energiile cinetice, atunci între
temperatura T si energia cinetica w exista relatia
w = (3/2) kT unde k=1,38.10 -23 J/K este numita constanta lui Boltzmann.
Din relatia lui Boltzmann rezulta ca temperatura T este un parametru de stare al gazului, care are caracter
statistic, deoarece este o masura a energiei cinetice medii a particulelor.
Astfel, presiunea unui gaz se poate scrie: p=nkT
Viteza termică
Pe baza relatiei lui Boltzman si a energiei cinetice medii moleculare,rezulta : m0 v2 / 2 = ( 3/2) k T
unde R=k NA reprezinta constanta gazului perfect, cu valoarea: R=8310J/kmol K
Astfel, se poate defini viteza termica a gazului perfect ca având expresia:v2 = 3 R T / µ

Ecuaţia de stare termică

Ecuatia de stare termica este o relatie între parametrii p, V, T si ν ai unui gaz perfect aflat în echilibru, si
se obtine din formula fundamentala a teoriei cinetico-moleculare si ecuatia lui Boltzmann,
p=k n T
dar
n=N/V
rezulta:
p = k ν NA T / V
având în vedere ca: R=k NA
rezulta: p V= ν R T
de unde se obtine p V = m R T/ µ
denumita ecuatia de stare termica sau ecuatia Clapeyron-Mendeleev

Molul. Sistem termodinamic

Conceptia atomista a substantelor, potrivit careia orice substanta este formata din particule eterne si
indivizibile, a fost formulata înca din antichitate de catre filozoficii greci LEUCIP si DEMOCRIT.
Combinarea elementelor in formarea substantelor este guvernata de :
Legea proportiilor definite - la formarea unui compus chimic, elementele se combina totdeauna, între
ele, într-un raport de masa, riguros determinat.
Legea proportiilor multiple daca doua elemente pot forma mai multi compusi chimici, atunci cantitatile
dintr-un element ce se combina cu aceeasi cantitate din celalalt element, se afla într-un raport întreg de
numere mici.
Difuzia si miscarea browniana pun în evidenta faptul ca particulele constituente sau entitati elementare,
atomi si molecule, se afla într-o continua miscare de agitatie termica, spontana si total dezordonata,
haotica.
Pentru exprimarea maselor atomilor si moleculelor s-a ales, pentru a usura calculele, o unitate de masura
convenabila, prin conventie internationala Unitatea atomica de masa reprezinta a 12-a parte din masa
atomului C12 : 1u=1,66.10 -27kg
Masa atomica/ moleculara relativa, mr, arata de câte ori masa unui atom / molecule mo este mai mare
decât unitatea atomica de masa: mr=mo/u
Astfel, cunoscând din tabele masa moleculara relativa, masa unui atom sau molecule poate fi scrisa astfel:
mo = mr u
Cantitatea de substanta este marimea fizica fundamentala ce masoara numarul de particule constituente
dintr-un sistem fizic MOLUL reprezinta cantitatea de substanta a unui sistem ce contine atatea entitati
elementare cati atomi sunt in 0,012 kg de carbon 12.
Numarul lui Avogadro este numarul de entitati elementare dintr-un mol de substanta. Este acelasi oricare
ar fi substanta considerata NA=6,023.1023 mol-1
Masa molara µ este masa unui mol de substanta si se defineste astfel µ = m/ν , unde m este masa
sistemului fizic iar ν cantitatea de substanta continuta de acesta.
Masa molara µ, exprimata in grame, este numeric egala cu masa moleculara relativa a subsantei.
Volumul molar Vµ reprezinta volumul ocupat de un mol de substanta Vµ = V/ν
Pentru gaze aflate in conditii normale de temperatura si presiune ( T0 = 273,15 K, p0 = 1,01325 105 Pa )
volumul molar este, aproximativ, Vµ = 22,4 10-3 m3/mol

6
Numarul volumic n reprezinta numarul de entitati elementare din unitatea de volum (1m3), n = N/V
Numarul lui Loschmidt este numarul volumic pentru gaze, in conditii normale de temperatura si presiune,
n0 = NA/Vµ, n0 = 2,7 1025 m-3
SISTEM TERMODINAMIC
Sistemul termodinamic este un corp macroscopic sau ansamblu de corpuri macroscopice bine delimitat,
format dintr-un numar foarte mare de entitati elementare.
Mediul reprezinta ceea ce este in exteriorul sistemului.
Sistemul termodinamic este :
- izolat daca nu interactioneaza cu mediul, nu schimba energie (mecanic si termic) si substanta (masa);
- inchis daca interactioneaza cu mediul si schimba numai energie, fara schimb de substanta;
- deschis daca interactioneaza cu mediul si schimba energie si substanta, ex. corpul omului
Starea sistemului reprezinta multimea valorilor parametrilor de stare la un moment dat.
Starea sistemului este de :
- echilibru termodinamic cand valorile parametrilor de stare raman constante in timp, poate fi reprezentata
grafic;
- de neechilibru cand valorile parametrilor de stare variaza in timp.
Parametri de stare sunt marimile fizice ce caracterizeaza proprietatile fizice ale sistemului termodinamic.
Parametrii de stare sunt :
- intensivi daca isi pastreaza valoarea prin divizarea sau fragmentarea sistemului, fiind functii de punct;
- extensivi daca isi modifica valoarea prin divizarea sau fragmentarea sistemului, nefiind functii de punct.
Postulatul echilibrului termodinamic: un sistem termodinamic izolat evolueaza spontan si ireversibil
spre o stare de echilibru termodinamic pe care nu o poate parasi de la sine.
Proces termodinamic sau transformarea de stare este fenomenul fizic ce consta in trecerea sistemului
dintr-o stare in alta sau modificarea valoarii a cel putin unui parametru de stare in urma interactiunii.
Procesul termodinamic este :
- cvasistatic daca starile intermediare sunt stari de echilibru, variatia parametrilor de stare se produce atat
de lent incat starile intermediare pot fi considerate stari de echilibru, poate fi reprezentat grafic;
- necvasistatic daca starile intermediare sunt stari de neechilibru;
- reversibil daca se produce in ambele sensuri prin aceleasi stari intermediare de echilibru (este si
cvasistatic), schimband sensul de variatie al parametrilor de stare;
- ireversibil daca se produce intr-un singur sens sau cel putin o stare intermediara este de neeechilbru;
- ciclic daca starea finala si starea initiala coincid
TEMPERATURA

Schimbul de energie intre sistemele termodinamice si mediu se poate realiza prin contact mecanic cand
schimba lucru mecanic L, prin contact termic schimba caldura Q sau prin ambele cand schimba L si Q.
Doua sau mai multe corpuri sunt in contact termic cand starile acestora se modifica datorita schimbului de
caldura. Sistemele termodinamice aflate in contact termic, in absenta altor interactiuni, evolueaza catre
stari care se pastreza sau stari de echilibru termic.
Sistemele termodinamice aflate in contact termic, in absenta altor interactiuni, ale caror stari se pastreza,
nu se modifica, sunt in echilibru termic.
Echilibrul termic determina existenta unei relatii intre starile sistemelor, relatie ce satisface proprietatile
de :
- reflexivtate
sistemul A este in echilibru termic cu sistemul A
- simetrie
sistemul A este in echilibru termic cu sistemul B, atunci si sistemul B este in echilibru termic cu sistemul
A
- tranzitivitate
sistemul A este in echilibru termic cu sistemul B si sistemul B este in echilibru termic cu sistemul C,
atunci si sistemul A este in echilibru termic cu sistemul C
Aceste proprietati stabilite experimental stau la baza introducerii temperaturii ca parametru de stare
Principiul zero al termodinamicii

7
Exista un parametru de stare intensiv, temperatura empirica, ce are aceeasi valoare pentru starile
sistemelor termodinamice aflate in echilibru termic.
Sistemele termodinamice aflate în echilibru termic au aceeasi temperatura. Temperatura sistemului
termodinamic care cedeaza caldura este mai mare decât temperatura sistemului care primeste caldura.
Termometrul este instrumentul cu care se masoara temperatura. Functionarea termometrului se bazeaza pe
dependenta liniara dintre variatia temperaturii si variatia marimii termometrice (lungime,volum, rezistenta
electrica,…), variatie sensibila pentru a fi observabila.
Etalonarea termometrului determina alegerea unei scari termometrice sau scari de temperatura. Scara de
temperatura stabileste corespondenta intre valoarea masurata a marimii termometrice si valoarea
temperaturii indicate de termometru.
A stabili o scara de temperatura insemna:
- a alege doua stari termice distincte observabile si usor reproductibile ale unui sistem termodinamic,
carora li se asociaza prin conventie doua valori distincte ale temperaturii numite temperaturi de reper,
obtinand un interval de temperaturi;
- a impartii intervalul de temperaturi la un numar intreg, ales prin conventie, obtinand unitatea de
temperatura numita grad Scara Celsius are ca stari termice de echilibru prin conventie
- starea de echilibru termic a amestecului de apa pura si gheata la presiune atmosferica normala, careia ii
corespunde valoarea 00C a temperaturii
- stare de fierbere a apei pure la presiune atmosferica normala, careia ii corespunde valoarea 1000C a
temperaturii.
Gradul Celsius reprezinta a suta parte din intervalul de tempratura cuprins intre temperatura de topire a
ghetii si temperatura de fierbere a apei pure la presiune atmosferica normala.
Scara Kelvin sau scara absoluta de temperatura este independenta de natura substantei.
Temperatura absoluta T exprimata in scara Kelvin este legata de temperatura t exprimata in scara Celsius
prin relatia
T(K) = t(0C) + T0, T0 = 273,16K
TRANSFORMARILE SIMPLE ALE GAZULUI PERFECT
Sunt procese fizice cvasistatice pe care le sufera gazul ideal, considerat sistem fizic inchis ale carui
particule constituente nu sufera modificari de structura (disociere) sau reactii chimice.
TRANSFORMAREA IZOBARA
Este transformarea simpla in care presiunea unei cantitati constante de gaz ideal ramane constanta.
p=constant, m = constant
Legea transformarii izobare a fost stabilita experimental de Gay –Lussac: V/T = constant
Legea Gay-Lussac: volumul unei mase constante de gaz ideal aflat la presiune constanta, variaza direct
proportional cu temperatura absoluta a gazului.
V i /T i = V f /Tf
Legea Gay-Lussac: variatia relativa a volumului unui mase constante de gaz ideal aflat la presiune
constanta, variaza direct proportional cu temperatura gazului.
(V – V0) / V0 = αt
α = K -1 coeficientul de dilatare izobara, acelasi pentru orice gaz Legea Gay-Lussac: volumul unei mase
constante de gaz ideal aflat la presiune constanta, creste liniar cu temperatura gazului.
V = V0 (1 + αt)
TRANSFORMAREA IZOTERMA
Este transformarea simpla in care temperatura unei cantitati constante de gaz ideal ramane constanta.
T=constant, m = constant
Legea transformarii izoterme a fost stabilita experimental de Boyle-Mariotte: pV = constant
Legea Boyle-Mariotte: presiunea unei mase constante de gaz ideal aflat la temperatura constanta,
variaza invers proportional cu volumul gazului.
piVi=pfVf
TRANSFORMAREA IZOCORĂ
Este transformarea simpla in care volumul unei cantitati constante de gaz ideal ramane constanta.
V=constant, m = constant
Legea transformarii izocore a fost stabilita experimental de Charles: p/T = constant

8
Legea Charles: presiunea unei mase constante de gaz ideal aflat la un volum constant, variaza direct
proportional cu temperatura absoluta.
p i /Ti = pf /Tf
Legea Charles: variatia relativa a presiunii unui mase constante de gaz ideal aflat la volum constant,
variaza direct proportional cu temperatura gazului.
(p – p0)/ p0 = βt
Legea Charles: presiunea unei mase constante de gaz ideal aflat la volum constant, creste liniar cu
temperatura gazului.
p = p0 (1 + βt) , β coeficientul termic al presiunii, β = α
Transformarea generala
Este transformarea simpla in care se modifica toti parametri de stare (p,V,T) ai unei cantitati constante (ν
= constant) de gaz ideal. Deoarece ν R= constant: pV/T = constant reprezinta legea transformarii generale
Deoarece este un proces cvasistatic, starile intermediare sunt stari de echilibru si parametri de stare
satisfac legea in orice stare
p1 V1 /T1 = p2V2/T2 =… =pnVn/Tn ,
piVi/Ti = pfVf/Tf

Principiul I
Termodinamica realizeza o descriere a fenomenelor termice, folosind valorile determinate experimental
ale unor marimi fizice caracteristice corpurilor: caldura specifica, caldura latenta, etc.

POSTULATELE TERMODINAMICII

P1. Orice sistem termodinamic, izolat, scos din starea de echilibru termodinamic, revine, mai devreme
sau mai târziu, într-o stare de echilibru termodinamic, pe care nu o poate parasi de la sine.

P2. Principiul tranzitivitatii echilibrului termic

Daca sistemele A si B sunt în echilibru termic, iar B este în echilibru termic cu C, atunci sistemele A si
C sunt în echilibru termic.

Sistemele aflate în echilibru termic, sunt caracterizate de un parametru de stare, care are aceeasi valoare
pentru toate sistemele termodinamice. Acest parametru intern a fost denumit temperatura empirica t.

ENERGIA INTERNA

Orice sistem macroscopic poate fi considerat ca fiind format dintr-un numar foarte mare de particule
constituente aflate într-o miscare continua, dezordonata, care interactioneaza între ele. Datorita miscarii,
particule constituente au energie cinetica iar datorita interactiunii dintre acestea au o energie potentiala.
Astfel, fiecare particula constituenta are o energie ce se exprima prin suma dintre energia sa cinetica si
cea potentiala:
E = Ec+Ep
Pentru un sistem termodinamic format dintr-un numar foarte mare de particule constituente prin
însumarea tuturor energiilor se obtine energia interna U,
U = Σwc+Σwp
Conform caracteristicii C4. a gazului ideal, termenul care însumeaza energiile potentiale de interactiune
este neglijabil si pentru acesta se poate aproxima:
U = Σwc
În teoria cinetico-moleculara exista relatia Boltzman între energia cinetica medie de translatie a
molecuelor si temperatura.
wc = 3kT/2
Astfel, se poate trage concluzia ca energia interna, pentru un gaz ideal, este o marime de stare, care
depinde, este functie numai de temperatura:
U = f(T).

9
Conform teoriei cinetico-moleculare pentru un gaz ideal monoatomic se poate scrie expresia energiei
interne:
U = N 3kT/2
sau daca se tine cont ca N = νNA si ca NA k = R rezulta:
U = 3νRT/2
Trecerea unui gaz ideal dintr-o stare în alta stare implica variatia energiei interne a acelui gaz:

∆U = Uf - Ui

Daca dupa un sir de transformari, gazul revine in starea initiala (transformare ciclica), variaţia energiei
interne într-un astfel de proces este nula ∆U = 0.

LUCRUL MECANIC

In termodinamica interactiunea dintre sistemul termodinamic si mediu prezinta un interes deosebit.

Fortele externe ce se exercita asupra sistemului termodinamic, reprezinta interactiunea mecanica a
sistemului cu mediul exterior.
Aceste forte determina actiuni mecanice în urma carora starea de echilibru a sistemului:
 se mentine, având loc doar o deplasare mecanica a întregului sistem;
 se modifica, suferind o transformare în care parametrii de stare se schimba.
Parametrii de stare ale caror variatii în timp reprezinta deplasarea punctelor de aplicatie ale fortelor
externe si permit calcularea lucrului mecanic efectuat de acestea, se numesc parametri de pozitie.
Consideram un gaz închis într-un cilindru cu piston mobil, fara frecari.
Daca gazul primeste caldura, are loc dilatarea acestuia, pistonul se misca pe distanta ∆ x si poate efectua
un lucru mecanic. Daca încalzirea se face lent încat transformarea gazului sa fie cvasistatica, presiunea
ramane constanta, egala cu presiunea atmosferica. Prin deplasarea pistonului gazul efectueaza un lucru
mecanic L .
L = F x, L = p S∆x
de unde L = p (Vf-Vi), L = p ∆V
Pentru exprimarea lucrului mecanic în termodinamica, se stabilesc conventii de semne:
L>0 daca sistemul efectueaza lucru asupra mediului înconjurator
L<0 daca mediul face lucru asupra sistemului termodinamic.

Interpretarea geometrica a lucrului mecanic în sistemul de axe p-V se face prin aria figurii geometrice
delimitata de graficul transformarii respective si de axa absciselor (volumelor).

CALDURA

Doua sisteme cu temperaturi diferite puse în contact ajung la echilibru termic, avand in final aceeasi
temperatura a carei valoare este cuprinsa între cele doua temperaturi initiale ale acestora.
Pâna la începutul secolului al XIX-lea se credea ca ar exista în fiecare corp o substanta fluida care este
purtatoare de caldura, numita caloric, iar la trecerea acesteia de la un corp la altul se realizeaza echilibrul
termic.
JOULE a aratat experimental ca lucrul mecanic poate determina încalzirea unei substante. Astfel, se
ajunge la concluzia ca exista o echivalenta între lucru mecanic si caldura, ca forme ale schimbului de
energie care se transforma din una în alta, respectand legea conservarii energiei.
Caldura Q ca forma a schimbului de energie este transmisa intre corpuri la nivel microscopic prin contact
direct sau prin radiatie. Lucrul mecanic L este asociat unei miscari macroscopice ordonate iar caldura Q
este asociata unei miscari microscopice dezordonate.
Eenergia interna U a unui corp si temperatura acestuia T pot fi modificate prin efectuarea unui lucru
mecanic L de catre corp sau asupra acestuia (comprimare, frecare, etc.) sau/si prin contact termic
schimband caldura Q cu alt corp mai cald sau mai rece.

Schimbul de lucru mecanic L si al caldura Q determina variatia energiei interne:

10
∆U = Q - L
Întrucat schimbul de energie al sistemului termodinamic poate fi într-un sens sau altul (primeste sau
cedeaza), s-a stabilit prin conventie:
Q>0 cand sistemul primeste caldura din exterior
Q<0 cand sistemul cedeaza caldura în exterior.
Procesul adiabatic este transformarea de stare in care sistemul nu schimba caldura cu mediul Q = 0, ∆U =
-L

PRINCIPIILE TERMODINAMICII

Principiile termodinamicii sunt legi generale care sintetizeaza rezultatele unui numar imens de
experimente.

O prima forma a enunturilor acestor principii este:

Principiul I Este imposibila existenta, constructia si functionarea unui perpetuum mobile de speta I.
Perpetuum mobile de speta I este un sistem fizic capabil sa produca mai multa energie decat consuma,
sa efectueze lucru mecanic fara consum de energie.
Principiul II Este imposibila existenta, constructia si functionarea unui perpetuum mobile de speta a
II-a.
Perpetuum mobile de speta II este un sistem fizic capabil sa transforme integral caldura Q in lucru
mecanic L in procese ciclice.

PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII

Principiul I In orice proces variatia energiei interne a sistemului termodinamic este ∆U = Q – L

In orice transformare de stare variatia energiei interne depinde numai de starea initiala si de starea finala,
fiind independenta de starile intermediare ∆U = Uf – Ui

Conform enuntului principiului I energia interna este o marime fizica de stare sau functie de stare.
Caldura Q si lucrul mecanic L sunt marimi fizice de proces, depind de starile initiala si finala cat si de
cele intermediare.

Din ecuatia principiului I al termodinamicii, ∆U = Q – L, rezulta ca sistemul termodinamic produce lucru

mecanic:
a) intr-o transformare ciclica, ∆U = 0, L > 0 daca Q>0 ,primeste
caldura;

b) intr-o transformare adiabatica,Q = 0, L > 0 daca ∆U<0, deci Uf < Ui isi

micsoreaza energia interna.

COEFICIENTI CALORICI

Coeficientii calorici sunt marimi fizice cu ajutorul carora se stabileste o relatie intre caldura Q schimbata
si variatia temperaturii ∆T, in functie de conditiile in care are loc schimbul de caldura si de caracteristicile
corpurilor.

Capacitatea calorica C reprezinta caldura necesara unui sistem termodinamic pentru a-i creste temperatura
cu un grad.
C = Q/∆T, [C]SI= J/K, Q = C ∆T
Capacitatea calorica este o caracteristica a corpului.

Caldura specifica c reprezinta caldura necesara unui corp cu masa egala cu unitatea, 1kg, pentru a-i creste
temperatura cu un grad.
c = Q /m ⋅ ∆T, [c]SI = J/kg K, Q = m c ∆T

11
Caldura specifica este o caracteristica a substantei din care este alcatuit corpul.

Caldura molara C reprezinta caldura necesara unui mol de substanta pentru a-i creste temperatura cu un
grad.
C = Q / ν ⋅ ∆T, [C]SI = J/kmol K, Q = ν c ∆T
La gaze caldura molara C depinde de tipul transformarii.
Astfel, se defineste caldura molara la volum constant CV pentru o transformare izocora si caldura molara
la presiune constanta Cp pentru o transformare izobara.
Relaţia Robert-Mayer face legatura între caldurile molare ale aceluiasi gaz Cp - CV = R
Daca se tine cont de numarul gradelor de libertate i, posibilitatilor de miscare, ale entitatilor gazului
(monoatomic i = 3 , biatomic i = 5 etc.)
se pot exprima caldurile molare astfel: Cp = (i+2)R/2, CV = i R/2

APLICATII ALE PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMARILE SIMPLE

ALE GAZULUI IDEAL

1) Transformarea izocora
V = constant, ∆V = 0
L=0
Q = ν CV ∆T
∆U = ν CV ∆T

2) Transformarea izobara
p = constant, ∆p = 0
L = p ∆V, p ∆V = ν R∆T, L = ν R∆T
Q = ν Cp ∆T
∆U = ν CV ∆T
In orice transformare de stare ∆U = ν CV ∆T

3) Transformarea izoterma
T = constant, ∆T = 0
∆U=0
Q = L = ν R T ln Vf / Vi

4) Transformarea adiabatica
Q=0
L = − ∆U = - ν CV ∆T
p Vγ = constant, ecuatia lui Poisson
T Vγ-1 = constant
in care exponentul adiabatic γ = Cp / CV = (i+2) / i,
γ > 1, justifica de ce graficul adiabatei este mai inclinat decat graficul
izotermei

CALORIMETRIA

Calorimetria are ca ramura a termodinamicii studiaza elaborarea metodelor de masurare a caldurii si a

coeficientilor calorici.
O parte din rezultatele empirice obtinute de calorimetrie au stat la baza formularii axiomelor si
principiilor termodinamicii, celelalte constituind „principiile calorimetriei”
PC 1. Partile componente ale unui sistem termodinamic izolat termic
evolueaza spre o stare de echilibru termic.
PC 2. Schimbul de caldura dintre doua corpuri in contact termic izolate
de mediul exterior are loc astfel incat caldura cedata, Qc , de un corp
este egala cu caldura primita, Qp , de celalt corp.

12
Qc = Qp , ecuatia calorimetriei

Ecuatia calorimetriei sta la baza metodei amestecurilor si metodei transferului controlat de energie
termica pentru determinarea coeficientilor calorici.
Calorimetrul este incinta utilizata pentru masuratori calorimetrice.
Principiul II
Primul principiu al termodinamicii evidentiaza faptul ca, în natura, orice proces termodinamic poate avea
loc numai si numai în conditiile conservarii energiei. Se pot imagina însa multe procese termodinamice în
care, desi s-ar putea asigura conservarea energiei, ele nu au loc în natura niciodata de la sine.
Astfel, primul principiu al termodinamicii nu exclude posibilitatea trecerii caldurii de la un corp cu o
temperatura data la un alt corp cu o temperatura mai ridicata, impunând numai egalitatea dintre caldura
cedata de corpul cu temperatura mai mica si caldura primita de corpul cu temperatura mai ridicata.
Experimentele arata ca asemenea procese nu au loc în natura niciodata de la sine. Se mentioneaza ca ne
referim la procesele care au loc spontan, adica de la sine, într-un sistem izolat, fara interventii din
exteriorul sistemului.
De asemenea, primul principiu al termodinamicii arata ca, într-un proces ciclic, se poate efectua lucru
mecanic numai daca sistemul termodinamic primeste caldura din exterior, fara a introduce limitari
referitoare la modul în care este primita caldura si transformarea integrala a caldurii in lucru mecanic.
Se constata însa, experimental ca este imposibila realizarea unui perpetuum mobile de speta a II-a , adica
a unui motor termic care, într-un proces ciclic, ar efectua lucru mecanic primind caldura de la o singura
sursa sau ar transforma integral caldura primita in lucru mecanic.

Masinile termice sunt sisteme termodinamice ce realizeaza transformarea energiei tremice in energie
mecenica sau a energiei mecanice in energie termica intr-un proces ciclic.

Motorul termic este masina termica ce realizeaza transformarea energiei termice partial in energie
mecanica.
Qp = |Qc|+ L ,
Qp caldura primita (energia consumata), Qc caldura cedata, L lucrul mecanic efectuat (energia utila)
Randamentul motorului termic este definit prin relatia

η = L / Qp

Masina frigorifica este o masina termica ce realizeaza transformarea energiei mecanice in energie termica,
racind o incinta sub temperatura mediului inconjurator.
Rentabilitatea transformarii energiei esta data de eficienta masinii frigorifice definita prin relatia
ε = Q2 / |L|
Q2 caldura preluata de la incinta reprezinta energia utila, L lucrul mecanic primit reprezinta energia
consumata

Pompa de caldura este o masina termica ce realizeaza transformarea energiei mecenice in energie termica,
incalzind o incinta peste

sau η = 1 – ( |Qc|/ Qp) , η < 1

temperatura mediului inconjurator.

Rentabilitatea transformarii energiei esta data de eficienta pompei de caldura definita prin relatia
ε = |Q1 |/ |L|, ε > 1

Aceste constatari au condus la necesitatea formularii unui nou principiu al termodinamicii, care sa
stabileasca în ce conditii procesele termodinamice pot avea loc de la sine si respectiv conditiile în care,
intr- un proces ciclic, caldura poate transformata în lucru mecanic.
Daca primul principiu al termodinamicii arata legatura cantitativa dintre caldura si lucru mecanic, cel de

13
al doilea principiu al termodinamicii evidentiaza deosebiri calitative între caldura si lucru mecanic, care
pot fi sintetizate atfel:
L⇒Q, L= Q, lucrul mecanic L poate fi transformat integral în caldura Q,
Q⇒L, Q > L , caldura Q nu poate fi niciodata transformata integral în lucru mecanic L.
Se mai spune ca este imposibila transformarea caldurii în lucru mecanic fara compensatie, adica fara ca o
parte din aceasta caldura sa produca schimbari în mediul ambiant, referindu-ne numai la procesele ciclice,
deoarece in cele neciclice (izoterme), caldura se transforma integral în lucru mecanic.

Principiul II

Formularea CLAUSIUS: Nu este posibila o transformare care sa aiba ca rezultat trecerea, de la sine,
a caldurii de la un corp cu temperatura data la un alt corp cu o temperatura mai ridicata.

Formularea THOMSON: Într-o transformare ciclica monoterma, un sistem termodinamic nu poate

efectua lucru mecanic în exterior. Daca transformarea ciclica monoterma este si ireversibila, atunci
sistemul primeste lucru mecanic din exterior.

Formularea CARNOT: Randamentul ciclului Carnot nu depinde de natura substantei de lucru, ci

numai de temperaturile extreme T1 si T2 ale celor doua surse, T 2< T 1 ;
Randamentul oricarei transformari ciclice este mai mic decat randamentul ciclului Carnot reversibil care
functioneaza intre aceleasi temperaturi extreme.

ηC = 1 – ( T2 / T1 )

T2 = Tr , temperatura sursei reci, T1 = Tc , temperatura sursei calde

Conform formularii Thomson intr-o transformare ciclica biterma (schimb de caldura cu doua surse sau
termostate) caldura primita de sistem poate fi transformata partial in lecru mecanic.
În orice transformare ciclica biterma, substanta de lucru preia caldura Qp de la sursa cald si cedeaza
caldura Qc sursei reci, ceea ce înseamna ca, pe întregul ciclu, substanta de lucru schimba cu exteriorul
caldura:
Q = Qp + Qc = Qp - |Qc|
Procesul fiind ciclic, potrivit primului principiu al termodinamicii, rezulta:
∆U = Q – L = Qp - |Qc| - L = 0
Astfel, substanta de lucru efectueaza, într-un ciclu, lucrul mecanic:
L = Qp - |Qc| > 0
Conform definitiei randamentului motorului termic

η = L / Qp

se observa ca randamentul oricarui motor termic este subunitar, deci caldura poate fi transformata partial
în lucru mecanic.
Realizarea unei motor termic cu randamentul η =1 ar însemna obtinerea unui motor termic monoterm
(Qc=0), ceea ce este exclus de principiul al II-lea al termodinamicii.

sau η = 1 – ( |Qc|/ Qp) , η < 1

Motoare termice

Motorul Otto
Construcţie

- Cilindrul cu piston mobil formeaza o camera cu volum variabil;

- Supapa de admisie SA si supapa de evacuare SE deschid si închid galeriile care fac legatura cu

14
carburatorul, respectiv cu evacuarea;
- Sistemul biela-manivela (vilbrochen) transforma miscarea rectilinie a pistonului în miscare de rotatie,
circulara;
- Bujia are doi electrozi între care se produce scanteia electrica.
Funcţionare
Combustibilul folosit de acest motor este un amestec de vapori de benzina si aer preparat in carburator si
este aprins de scânteia
electrica produsa de bujie.
Este un motor in patru timpi, timpul motorului fiind cursa pistonului intre PMS(punctul mort superior) si
PMI(punctul mort inferior) sau intre PMI si PMS.
Timpul 1 (admisia)
- supapa de admisie este deschisa
- supapa de evacuare este închisa
- pistonul coboara de la PMS la PMI si în cilindru patrunde amestecul
de vapori de benzina si aer, la presiune atmosferica;
Timpul II (compresia)
- supapa de admisie si cea de evacuare sunt închise
- pistonul urca de la PMI la PMS, comprimand rapid amestecul
Timpul III (arderea +detenta)
- supapele ramân închise,
- se aplics bujiei o tensiune foarte mare (zeci de mii de volţi), ceea
ce determina producerea unei scantei care aprinde amestecul.
- arderea se face brusc si datorita presiunii foarte mari, pistonul este
împins brusc de la PMS la PMI, producând lucru mecanic.
Timpul IV (evacuarea)
- supapa de evacuare se deschide, gazele rezultate prin ardere ies afara cand pistonul urca de la PMI la
PMS, sunt evacuate
Graficul transformarilor într-un ciclu Otto este prezentat în figura alaturata.
Se defineste raportul de compresie al motorului:
ε = Vmax / Vmin , ε = V1 / V2

randamentul motorului Otto are expresia

η = 1 – 1 / εγ-1

Motorul Diesel
Randamentul de functionare al unui motor depinde de raportul de compresie. La motorul Otto nu se poate
creste mult acest raport deoarece este riscul ca vaporii de benzina sa se autoaprinda. O solutie a fost gasita
de catre Diesel care a separat compresia aerului de cea a combustibilului. Foloseste motorina in loc de
benzina, are pompa de injectie si lipsesc bujia si carburatorul.
Timpul I (admisia)
În cilindru patrunde doar aer la presiune atmosferica prin coborarea pistonului de la PMS la PMI
Timpul II (compresia)
Prin deplasarea pistonului de la PMI la PMS aerul este comprimat pana la presiunea foarte ridicata,
încalzindu-se la temperaturi în jur de 8000 C.
Timpul III (arderea si detenta)
Cand pistonul este aproape de PMS începe injectarea combustibilului (motorina) în cilindru cu ajutorul
pompei de injectie sub forma de picaturi foarte fine, se produce autoaprinderea si pistonul începe sa sa
coboare brusc catre PMI, gazele arse producând lucru mecanic
Timpul IV (evacuarea)
Prin deschiderea supapei de evacuare, gazele arse ies în exterior apoi prin urcarea pistonului catre PMS
restul de gaze sunt evacuate în totalitate.

Graficul transformarilor este cel din figura alaturata.

15
Rapoartele de compresie fiind:
ε = V1 / V2 = Vmax / Vmin , δ = V3 / V2

randamentul motorului Diesel are expresia:

η = 1 – (δγ - 1) / [γεγ-1(δ - 1)]

16