ÎNVĂŢAREA ÎNOTULUI PRIN JOC

Dominguez La Rosa, Lezeta Aulestia, Espeso Gayte

Rezumat: Intervenţia timpurie în mediul acvatic presupune abordarea învăţării din

perspectivă ludică, unde jocul este elementul cheie al progresului în mediul acvatic.
Cuvinte cheie: joc dramatic, învăţare, înot, circuite.
Introducere: Învăţarea înotului s-a impus în ultima perioadă ca una din activităţile cele
mai dorite pentru copii de la o vârstă foarte fragedă. Puşi în faţa unei învăţări tradiţionale unde s-
a demonstrat că marea majoritate a copiilor între 3-7 ani au prezentat frică şi neîncredere faţă de
mediul acvatic, a fost dezvoltată o metodă bazată de joc şi dramatizare.
Motivul acestei activităţi este expunerea unui program de înot pentru copii care nu au mai
avut contact cu apa înainte şi care se vor iniţia în înot pe parcursul unui curs cu durata de 15 până
la 30 de zile.
Factori de care trebuie să ţinem seama la învăţarea înotului a unui copil
1. Trebuie să se aibă grijă ca, de la primul contact cu împrejurimile piscinei, copilul trebuie
să se simtă sigur şi protejat. Pentru aceasta, le recomandăm părinţilor ca, înainte de
începerea cursurilor, să meargă cu copiii la piscină şi să le explice acestora că vor face
cursuri de înot unde se vor juca cu alţi copii şi vor învăţa multe jocuri şi alte lucruri
distractive. Cu acest prim contact încercăm să îl facem pe copil să ştie unde va veni şi că
locul este sigur şi familiar pentru el.
2. Odată formate grupele, fiecare instructor şi grupa lui se vor prinde de mână şi vor vizita
împrejurimile, explicându-le unde sunt balustradele, scările, piscina pentru cei mici şi
toaletele. Le spunem că astăzi doar ne vom juca şi cât de mult ne vom spăţa mânuţele şi
feţişoarele în piscina cea mică.
3. Conveniţi ca fiecare copil să vină cu o jucărioară de baie pe acasă pe post de mascotă şi
care diminuează frica de apă într-un mod considerabil.
4. Nu trebuie să obligăm copilul să intre în apă forţat, le spunem că pot sta pe marginea
bazinului urmărindu-i pe colegii lor care urmăresc cu atenţie ceea le cerem să execute.
5. Instructorul nu trebuie să intre în apă (numai în cazuri excepţionale de frică a copilului),
trebuie să stea în permanenţă pe marginea bazinului animându-i pe copii şi controlându-i
mult mai bine.
6. Credem că copiii nu trebuie însoţiţi de părinţi, obiectivul este ca instructorul să
dobândească încrederea copiilor, el dându-le la rândul său afceţiune şi încredere în ei,
spunându-le să se simtă în siguranţă alături de el.

Ce vrem să spunem prin învăţarea prin joc dramatic?

Din primul moment, profesorul utilizează materiale folosind simboluri, prin aceasta încercăm să
iniţiem copiii în înot jucându-se, uitând că sunt aici pentru a învăţa să înoate. Jocul este ceva care
face parte din viaţa cotidiană şi trebuie muncă pentru ca copilul să se bucure şi ca experienţa lui
în apă să fie agreabilă, plăcută şi distractivă şi astfel să ajungem la obiectivul final: copilul să
înveţe să înoate.