Veturia

Coriolan, tulburat de parca era scos din minti

in timp ce, de pe scaunul sau o
imbratiseaza pe mama care ii iese in cale
femeia trecand de la rugaminti la manie,zise.
,,Lasa ma sa stiu inainte sa primesc imbratisarea
daca vin la un dusman sau de la fiul meu si daca sunt
o mama prizoniera in tabara ta. La aceasta m-a adus
indelungata viata si nefericita batranete, incat sa te
vad mai intai exilat si apoi dusman.
Ai putut sa jefuiesti acest pamant,
care ti-a dat viata si care te-a hranit.
Tie, desi venisesi cu un suflet murdarit
si amenintator nu ti s-a potolit mania cand ai intrat
pe teritoriile noastre? Nu ti-a venit in gand cand romanii
ti-s in fata ochilor, ca intre acele ziduri sunt casa mea si penatii
mei: mama, sotia si copiii? Deci daca nu iti dadeam nastere
Roma nu ar fi asediata.
Daca nu as fi avut un fiu, acum as fi murit libera intr-o tara libera