Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sheet1 Sheet2
Număr foilor de calcul poate fi modificat prin ştergere (Delete) sau adăugare de foi
noi(Insert) în funcţie de necesităţi.
Fig. 2 Operaţii cu foi de calcul
Fiecare foaie de calcul este formată din celule ce pot fi referite prin adrese. O
adresă de celula este compusă din numărul coloanei+numărul liniei. Ex: A1, A2, ... E24
Adresele de celule pot fi rândul lor de două tipuri:
- adrese relative : A1, C2, D24
- adrese absolute : $A1 (coloana A este absolută, linia 1 se poate modifica), A$2
(coloana A este relativă, linia 2 este absolută), $A$2 (atât coloana cât şi linia sunt absolute)
În Excel funcţiile pot accepta ca şi argument domeniu sau înşiruire de celule. Un
domeniu este exprimat prin semnul : (două puncte). (Ex. A1: D3 – celulele
A1,A2,A3,B1,B2,B2,D1, D2, D3); Înşiruirea de celule prin , (virgulă) sau ;(punct
virgulă).
Exemplu: Să se calculeze media valorilor din celulele C2:F2, C3:F3,... C7:F7,
precum şi media C2:F7
A B C D E F
1 Nr.crt. Nume Nota1 Nota2 Nota3 Nota4 Media
2 1 Popescu 10 6 3 8 =(C2+D2+E2+F2)/4
3 2 Ionescu 8 7 4 6 =SUM(C3:F3)/4
4 3 Vasilescu 9 4 5 4 =SUM(C4:F4)/4
5 4 Andrei 5 3 6 8 =SUM(C5:F5)/4
6 5 Sasu 3 6 9 9 =SUM(C6:F6)/4
7 6 Pop 4 10 5 10 =SUM(C7:F7)/4
Exemple:
1) Pentru studenţii născuţi în luna curentă, să se afişeze mesajul: „LA MULŢI
ANI!”
2) În funcţie de data curentă şi data naşterii, să se afişeze vârsta fiecărui student.
1) 2)
Nr. Nume Data_nasterii Luna din Mesajul Varsta
crt. data nasterii
=IF(MONTH(C3)=MONTH(NOW()) =YEAR(NOW())-
1 Popescu 15.01.1983 =MONTH(C3) ; "La multi ani!";MONTH(C3)) YEAR(C3)
=IF(MONTH(C4)=MONTH(NOW()) =YEAR(NOW())-
2 Ionescu 15.03.1990 =MONTH(C4) ; "La multi ani!";MONTH(C4)) YEAR(C4)
=IF(MONTH(C5)=MONTH(NOW()) =YEAR(NOW())-
3 Vasilescu 01.03.1992 =MONTH(C5) ; "La multi ani!";MONTH(C5)) YEAR(C5)
=IF(MONTH(C6)=MONTH(NOW()) =YEAR(NOW())-
4 Andrei 01.04.2001 =MONTH(C6) ; "La multi ani!";MONTH(C6)) YEAR(C6)
=IF(MONTH(C7)=MONTH(NOW()) =YEAR(NOW())-
5 Sasu 01.03.2000 =MONTH(C7) ; "La multi ani!";MONTH(C7)) YEAR(C7)
=IF(MONTH(C8)=MONTH(NOW()) =YEAR(NOW())-
6 Pop 18.03.2000 =MONTH(C8) ; "La multi ani!";MONTH(C8)) YEAR(C8)
Exemplificare:
- Diferenţa între SUMIF şi SUM
- Diferenţa între COUNTIF şi COUNT
Exemplu:
Pentru un set de date, să se calculeze media aritmetică a două note astfel:
- dacă notele sunt >=5, să se afişeze media
- dacă o notă <=5 să se afişeze „RESPINS”
2. Reprezentări grafice.
MS Excel este capabil să reprezinte grafic datele dintr-o foaie de calcul; astfel sunt
definite mai multe categorii de tipuri de grafice: Bar, Column, Area, Pie, Scatter,... care
permit reprezentarea atât a unei diagrame simple cât şi a unor dependenţe funcţionale(XY
Scatter) sau grafice de suprafaţă. În cursul de faţă vom trece în revistă dependenţa
funcţională.
1) Grafice de tip XY (Scatter)
Pentru a „reprezenta grafic” o funcţie în Excel trebuie să parcurgem următorii paşi:
- Se alege domeniul de definiţie al funcţiei f;
- Se alege o diviziune echidistantă a domeniului de definiţie;
- Se calculează valorile funcţiei în punctele diviziunii generate
- Se selectează domeniul care se va reprezenta, iar ca tip de grafic se alege
XY(Scatter)
Exemplu:
Fie funcţia: f : R R, f ( x) x 5 . Să se traseze graficul funcţiei.
Etape:
i) alegem domeniul de definiţie [-10, 10];
ii) alegem diviziunea echidistantă de valoare 1;
iii) se calculează valorile funcţiei în punctele de diviziune cu funcţia =
POWER(A1,5);
iv) se reprezintă grafic
Rezultatul obţinut:
-10 -100000
-9 -59049
-8 -32768
-7 -16807
-6 -7776
-5 -3125
-4 -1024
-3 -243
-2 -32
-1 -1
0 0
1 1
2 32
3 243
4 1024
5 3125
6 7776
7 16807
8 32768
9 59049
10 100000
2) Grafice de suprafaţă (Surface)
Fie funcţia f : R R R, f ( x, y ) x 2 y 2 . Să se reprezinte grafic funcţia.
Etape:
i) Se stabileşte un domeniu de definiţie al funcţiei. In cazul dat vom alege
domeniul [-10,10]x[-10,10];
ii) Alegem diviziunea echidistantă de valoare 1
3.1) Anova
3.2) Corelaţie
Funcţiile CORREL şi PEARSON calculează ambele coeficientul de corelaţie dintre
două variabile de măsurare când măsurarea fiecărei variabile este observată pentru fiecare
dintre N subiecţi. (Orice observaţie lipsă pentru oricare dintre subiecţi provoacă ignorarea
acelui subiect în analiză.) Instrumentul de analiză a corelaţiei este în special util când
există mai mult de două variabile de măsurare pentru fiecare dintre N subiecţi. Acesta
furnizează un tabel cu rezultate, o matrice de corelaţii, arătând valoarea funcţiei CORREL
(sau PEARSON) aplicată fiecărei perechi posibile de variabile de măsurare.
Coeficientul de corelaţie, la fel ca cel de covarianţă, este o măsură a gradului de
variaţie comun al celor două variabile de măsurare. Spre deosebire de covarianţă,
coeficientul de corelaţie este măsurat pe o scară, astfel că valoarea sa este independentă de
unitatea în care se exprimă variabilele. (De exemplu, dacă cele două variabile de măsurare
sunt greutatea şi înălţimea, valoarea coeficientului este neschimbată chiar dacă greutatea se
măsoară în kilograme sau livre.) Valoarea oricărui coeficient de corelaţie trebuie să fie între
-1 şi +1 inclusiv.
Se poate utiliza instrumentul de Corelaţie pentru a examina fiecare pereche de
variabile de măsurare şi a determina dacă cele două variabile de măsurare tind să se mute
împreună — aceasta însemnând, dacă valorile mari ale unei variabile tind să poată fi
asociate cu valorile mari ale celeilalte variabile (corelaţie pozitivă), dacă valorile mici ale
unei variabile tind să poată fi asociate cu valorile mici ale celeilalte variabile (corelaţie
negativă) sau dacă valorile celor două variabile tind să fie necorelate (corelaţie aproape
zero).
3.3) Covarianţa
Instrumentele Corelaţie şi Covarianţă pot fi utilizate ambele în aceleaşi condiţii,
când aveţi N diferite variabile de măsurare observate pe un set de indivizi. Instrumentele
Corelaţie şi Covarianţă dau fiecare un tabel de rezultate, o matrice, care arată coeficientul
de corelaţie sau, respectiv, de covarianţă dintre fiecare pereche de variabile de măsurare.
Deosebirea constă în aceea că în timp ce coeficientul de corelaţie este măsurat pe o scară
de la -1 la +1 inclusiv, covarianţa corespunzătoare nu este măsurată pe o scară. Atât
coeficientul de corelaţie, cât şi cel de covarianţă sunt măsuri ale gradului de variaţie comun
pentru cele două variabile.
Instrumentul Covarianţă calculează valoarea funcţiei COVAR a foii de calcul,
pentru fiecare pereche de variabile de măsurare. (Utilizarea directă a funcţiei COVAR în
locul instrumentului Covarianţă este o alternativă rezonabilă când există numai două
variabile de măsurare, adică N=2.) Intrarea pe diagonala tabelului cu rezultate al
instrumentului Covarianţă din rândul i, coloana i este covarianţa variabilei de măsurare i cu
ea însăşi; este exact varianţa populaţiei pentru acea variabilă, calculată cu funcţia VARP a
foii de lucru.
Se poate utiliza instrumentul Covarianţă pentru a examina fiecare pereche de
variabile de măsurare şi a determina dacă cele două variabile de măsurare tind să se mute
împreună — aceasta însemnând, dacă valorile mari ale unei variabile tind să poată fi
asociate cu valorile mari ale celeilalte variabile (covarianţă pozitivă), dacă valorile mici ale
unei variabile tind să poată fi asociate cu valorile mici ale celeilalte variabile (covarianţă
negativă) sau dacă valorile celor două variabile tind să fie necorelate (covarianţă aproape
zero).
Statisticile obţinute:
Pentru a folosi opţiunea Goal Seek se formulează mai întâi problema, se introduc
variabilele şi formulele. Celula cu rezultate trebuie să conţină obligatoriu o formulă în
componenţa căreia trebuie să intre şi o referire la adresa celulei al cărui conţinut urmează
să fie determinat cu goal seek
Pentru problema noastră, trebuie să determinăm nota la mate astfel încât media
finală să fie 9.30
Rezolvare:
- se alege din meniul Data, grupul Data Tools, opţiunea What – If
Analysis apoi Goal Seek
4.2. Solver
MS Excel are o componentă numită Solver care permite rezolvarea unor probleme
de:
- programare liniară sau de transport;
- sisteme liniare sau neliniare
Această componentă se lansează din meniul Data, grupul Analysis. Dacă nu apare
în grupul Analysis, atunci trebuie instalată din Add-Ins.
Descrierea parametrilor din componenţa Solver-ului:
- Set Target Cell - adresa celulei în care va fi o valoare specificată (Value
of), o valoare maximă (Max) sau minimă (Min)
- By Changing Cells – adresa celulelor al căror conţinut se poate modifica
- Subject to the Constrants – adăugarea constrângerilor
Pentru a determina notele astfel încât media să fie 9.70 se introduc următoarele
constrângeri:
- fiecare nota<=10
- fiecare nota >=5
Solver-ul modifică fiecare celulă astfel încât să se ajungă la soluţia dorită.
Problemă de transport
Se consideră că există m centre de aprovizionare (depozite) şi n centre de consum (tabere
unităţi militare etc.). Se pune problema să se determine un plan de transport pentru un
produs omogen care se află în cantitatea ai la depozitul i (1 ≤ i ≤ m) şi este cerut în
cantitatea bj la centrul j (1 ≤ j ≤ n). Se notează cu xij cantitatea necunoscută ce va fi
transportată de la depozitul i la centrul de consum j şi cu cij costul transportului unei unităţi
din produsul considerat de la depozitul i la centrul j (pentru simplificare se presupune că
acest cost unitar nu depinde de cantitatea transportată pe ruta respectivă).
Costul total al transportului de la toate cele m depozite la toate cele n centre de consum
este
m n
c
i 1 j 1
ij xij
ai b j
i 1 j 1
m n
xij ai ,1 i m
j 1
m
xij b j ,1 j n
i 1
xi , j 0,1 i m,1 j n
Pentru rezolvarea unui sistem de ecuaţii liniare de tip Cramer se pot folosi funcţiile
Excel MMULT şi MINVERSE astfel:
• se introduc în foaia electronică de calcul matricea coeficienţilor şi vectorul termenilor
liberi;
• se selectează zona de memorie care urmează să conţină soluţia sistemului;
•în zona de editare fx se tastează =MMULT
(MINVERSE(left_top_coeficienti:right_bottom_coeficienti);left_top_T_liberi:
right_bottom_T_liberi), unde: left_top_coeficienti este colţul din stânga sus şi
right_bottom_coeficienti este colţul din dreapta jos al matricei coeficienţilor,
left_top_T_liberi şi right_bottom_T_liberi sunt celulele de început şi sfârşit ale zonei în
care se alflă termenii liberi.