Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Culegere PDF
Culegere PDF
30 ianuarie 2005
Cuprins
2 FIZICĂ CUANTICĂ 55
2.1 Operatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2 Ecuaţia Schrödinger . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.3 Oscilatorul cuantic . . . . . . . . . . . . . . . . 163
2.4 Modelul vectorial al atomului . . . . . . . . . 187
1
CUPRINS 2
ORIGINILE FIZICII
CUANTICE
Soluţie
Utilizăm formulele:
c
E = hν = h
λ
h
p =
λ
3
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 4
E = 2, 07 eV p = 1, 1 × 10−27 kg m/s
E = 12, 4 keV p = 6, 62 × 10−24 kg m/s
E = 1, 24 MeV p = 6, 62 × 10−22 kg m/s
Soluţie
Soluţie
c S
cDt
Fig. 1.1
N = nSc∆t
E = N hν = nSc∆thν
Soluţie
În acest caz variaţia impulsului unui foton este egală cu 2h/λ
datorită faptului că fotonul este reflectat cu 180o . Atunci:
I
p=2
c
Soluţie
Soluţie
dW
c cos q
Fig. 1.2
Soluţie
Presiunea devine:
cos2 θ
dp = 2dwν sin θdθdϕ
4π
Pentru a determina presiunea finală (totală) se face integra-
rea după toate frecvenţele. Deoarece se consideră doar particu-
lele care se ı̂ndreaptă spre suprafaţa respectivă integrarea după
θ se face ı̂ntre limitele 0 şi π, iar integrarea după ϕ se face ı̂ntre
limitele 0 şi 2π:
Z ∞ Z π Z 2π
1 2
p=2 dwν cos θ sin θdθ dϕ
0 4π 0 o
Rezultă:
w
p=
3
Soluţie
Se pun condiţiile:
λT1 = (λ + δλ)T2 = A
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 11
Soluţie
conduce la:
(n3 − 1) dρc
t =
18σTo3
Soluţie
1.2.4 Să se arate că pentru valori mici ale raportului ω/T for-
mula lui Planck se reduce la formula lui Rayleigh-Jeans, iar pen-
tru valori mari ale lui ω/T la formula lui Wien.
Soluţie
Soluţie
unde
ρω (ω, T ) = cω 2 T
Se obţine:
Z ∞
w= cω 2 T dω = ∞
0
Soluţie
Atunci:
2πc
ρλ (λ, T ) = ρω (ω, T )
λ2
Soluţie
Considerăm:
λ−5
ρλ (λ, T ) = c01 c02 /(λT )
e −1
unde c01 şi c02 sunt constante. Prin efectuarea substituţiei
c02
ξ=
λT
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 17
va rezulta:
ξ5
ρ(ξ) = c001
eξ − 1
Punem condiţia de maxim a acestei funcţii:
µ 5 ¶
d ξ
=0
dξ eξ − 1
5ξ 4 (eξ − 1) − eξ ξ 5
=0
(eξ − 1)2
adică:
5(ξ 5 − 1) − ξeξ = 0
Această ultimă ecuaţie este satisfăcută pentru ξ ' 4, 96,
adică:
λT = const
ceea ce reprezintă legea de deplasare Wien.
Soluţie
rezultă:
To ∆λ To ∆λ
∆T = = A
λo + ∆λ To
+ ∆λ
∆T = 366 K
Soluţie
mo vc mo c2
p = p − mo c2
1− v 2 /c2 1− v 2 /c2
Rezultă:
v p
1− = 1 − v 2 /c2
c
Atunci:
v v
= 0 sau =1
c c
Nici una din aceste două situaţii nu se poate obţine din punct
de vedere fizic, deoarece prin absorbţia unui foton electronul nu
poate rămâne ı̂n repaus şi nici nu poate căpăta o viteză egală cu
viteza luminii.
Soluţie
Soluţie
Soluţie
Rezultă:
hc∆λ
e = = 1, 6 × 10−19 C
λ(λ − ∆λ)∆U
Soluţie
a.
hc
Lextr = = 4, 6 eV
λp
b.
2
me vmax
hν = Lextr + Ec,max = Lextr +
2
Rezultă:
s µ ¶
2 hc
vmax = − Lextr = 9 × 105 m/s
me λ
c.
1 2
Ecin = mvmax = 2, 3 eV
2
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 23
Soluţie
Soluţie
Soluţie
b.
h θ h
∆λ = 2 sin2 = = Λo = 2, 43 × 10−12 m
mo c 2 mo c
Variaţia lungimii de undă pentru fotonul ı̂mprăştiat este egală
cu lungimea de undă Compton.
Soluţie
h
l
90 0
q h
j l0
mv
Fig. 1.3
Soluţie
λ = 2λo
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 28
Soluţie
hn
c
hn 0
q c
j
mv
Fig. 1.4
Atunci:
ctg 2θ
tg ϕ =
1 + Λ/λo
În ultima relaţie de mai sus s-a ţinut cont de formula Comp-
ton ∆λ = 2Λ sin2 θ/2. Energia cinetică a electronului va fi:
µ ¶
2 2 c c
Ec = mc − mo c = h −
λo λ
Soluţie
λ = λo + ∆λ = 6, 00243 × 10−9 m
Soluţie
λ1 = λo + 2Λ sin2 θ1 /2
λ2 = λo + 2Λ sin2 θ2 /2
Dar:
λ1 λo + 2Λ sin2 θ1 /2
= =η
λ2 λo + 2Λ sin2 θ2 /2
Rezultă:
2Λ(sin2 θ2 /2 − sin2 θ1 /2)
λo = = 0, 607 × 10−12 m
η−1
Soluţie
Astfel:
h
λ = √ = 1, 81 Å
2mn E
Soluţie
mvr = nh̄
Soluţie
Soluţie
şi
Ec + mo c2 Ec
m= 2
= 2 + mo
c c
Deoarece
mo
m= p
1 − v 2 /c2
atunci viteza şi impulsul particulei se pot scrie:
p
c Ec (2mo c2 + Ec )
v =
(Ec + mo c2 )
p
Ec + mo c2 c Ec (2mo c2 + Ec )
p = mv = ·
c2 (Ec + mo c2 )
r
p Ec
p = 2mo Ec · +1
2mo c2
Atunci lungimea de undă, conform definiţiei de Broglie va fi:
h λo
λ= √ q =q
Ec Ec
2mo Ec · 2mo c2
+1 2mo c2
+1
Rezultă:
Ec
ε2 + 2ε + 1 = +1
2mo c2
Dacă ε = 0, 01, şi neglijăm termenul ı̂n ε2 vom obţine pentru
energia cinetică expresia:
Ec = 4mo c2 · ε
Soluţie
2d sin θ = kλ k = ı̂ntreg
iar
h h h
λ= =√ =√
p 2mE 2meU
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 36
Atunci:
h
sin θk = k √
2d 2meU
Pentru k = 1
sin θ1 = 0, 68
Soluţie
2d sin θ = nλ
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 37
Pentru n = 1 se obţine:
λ = 2d sin θ = 1, 76 × 10−10 m
Soluţie
Soluţie
Soluţie
Ep ∼ −10 MeV
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 40
Soluţie
Soluţie
p2 e2
E = −
2m 4πεo r
Ţinând cont de evaluarea impulsului, rezultă evaluarea pen-
tru energia totală:
h̄2 e2
E' −
2mr2 4πεo r
Pentru determinarea energiei minime vom pune condiţia:
dE h̄2 e2
= − 3+ =0
dr mr 4πεo r2
Rezultă:
h̄2 4πεo
r = = 0, 529 × 10−10 m
me2
Astfel, energia minimă este:
me4
Emin = − = −13, 6 eV
32π 2 ε2o h̄2
Soluţie
Considerăm:
h̄ h̄
p ∼ ∆p ∼ ∼
∆x x
Atunci, energia totală a particulei va fi:
p2 kx2
E = Ec + Ep = +
2m 2
h̄2 kx2
E = +
2mx2 2
Punem condiţia de minim a energiei:
dE h̄2
= 0→− + kx = 0
dx mx3
Rezultă:
h̄2
x4 =
mk
Atunci energia minimă este:
r
k
E = h̄ = h̄ω = hν
m
Soluţie
Soluţie
Soluţie
Ef = En − E1
Dar cum:
E1
En =
n2
se obţine:
µ ¶
1
Ef = E1 −1
n2
Rezultă:
1 1
n = q '√ =3
1+
Ef 0, 1111
E1
rn = n2 r1
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 46
Rezultă că:
rn
= n2 = 9
r1
Raza orbitei se va mări de 9 ori.
Soluţie
Astfel:
∆λ = λM − λ∞ = 2917 Å
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 47
Soluţie
Ei = −Wleg = −1, 51 eV
Ef = E1 + Eexc
E = −Wleg − E1 − Eexc = 1, 91 eV
Soluţie
Soluţie
M v2
W2 = W1 + + hν 0
2
hν 0
0 = Mv −
c
unde W2 şi W1 reprezintă energiile electronului ı̂n atomul de
hidrogen inainte şi după emisia cuantei de lumină:
W2 − W1 = hν
h2 ν 02
hν − hν 0 =
2c2 M
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 50
sau
³c µ ¶2
c´ h2 ν 2 ∆ν h2
h − 0 = 1+ '
λ λ 2c2 M ν 2λ2 M
Astfel, variaţia lungimii de undă este:
h
∆λ = ' 6, 6 × 10−6 Å
2M c
Pentru a afla viteza atomului de hidrogen vom utiliza legea
de conservare a impulsului:
hν 0 W2 − W1 3W1
Mv = ' =−
c c 4c
Rezultă:
v = 3, 2m/s
Soluţie
l sin α = kλ
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 51
Rezultă:
l sin α
λ=
k
Dar, conform formulei Balmer scrisă pentru seria Balmer
(n = 2) avem:
µ ¶
1 1 1
ν̃ = = R −
λ 2 2 m2
unde R = 1, 097677 × 107 m−1 este constanta Rydberg. Prin
urmare combinând cele două expresii rezultă numărul cuantic
m:
r
Rl sin α
m=2 =4
Rl sin α − 4k
Soluţie
rn = n2 r1 = 9r1
1.7.10 Care este cea mai mare valoare a lungimii de undă din
seria spectrală Lymann a hidrogenului.
Soluţie
Rezultă:
4
λ= = 1215 Å
3R
Soluţie
Soluţie
a. n = 3; k = 1 ⇒ λ = 1025 Å
b. n = 3; k = 2 ⇒ λ = 6559 Å
c. n = 2; k = 1 ⇒ λ = 1215 Å
Capitolul 2
FIZICĂ CUANTICĂ
2.1 Operatori
2.1.1 Să se găsească expresiile explicite ale operatorilor:
Soluţie
55
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 56
d2 d
Â1 = 2
+ 2x + x2 + 1
dx dx
b.
µ ¶2 µ ¶µ ¶
d d dψ
Â2 ψ = x ψ= x x
dx dx dx
· 2
¸
dψ dψ
Â2 ψ = x +x 2
dx dx
dψ d2 ψ
Â2 ψ = x + x2 2
dx dx
d2 d
Â2 = x2 2
+x
dx dx
Soluţie
T̂ ψ(x) = ψ(x + a)
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 57
Rezultă:
µ ¶
d
T̂ = exp a
dx
Soluţie
Rezultă:
Z +∞ Z +∞ ³ ´∗
∗ d
ϕ ψdx = ψ Â+ ϕ dx
−∞ dx −∞
Dar:
Z +∞ Z +∞
∗ d dϕ∗
ϕ ψdx = ϕ∗ ψ |+∞
−∞ − ψ dx
−∞ dx −∞ dx
Rezultă:
µ ¶+
+ d d d
 = − adică =−
dx dx dx
Soluţie
Rezultă:
ψ = eλx
ψ = e−iλx
Soluţie
Atunci:
eλϕ = eλ(ϕ+2π)
De aici rezultă:
eλ·2π = 1
d2 2 d
2
+
dx x dx
Soluţie
d2 ψ 2 dψ
+ = λψ
dx2 x dx
Facem schimbarea de variabilă
u = xψ
u dψ 1 du u
ψ= şi = − 2
x dx x dx x
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 61
d2 ψ 1 du 1 d2 u 2u 1 du
2
= − 2
+ 2
+ 3 − 2
dx x dx x dx x x dx
d2 ψ 2 du 1 d2 u 2u
=− 2 + +
dx2 x dx x dx2 x3
Atunci:
d2 ψ 2 dψ 1 d2 u u
2
+ = 2
=λ
dx x dx x dx x
Rezultă ecuaţia
d2 u
= λu
dx2
Ea are soluţiile
√ √
λx
u1 = c1 e şi u2 = c2 e− λx
c1 eiβx + c2 e−iβx
ψ=
x
Pentru ca ψ să fie finită şi ı̂n x = 0 este necesar ca:
c1 + c2 = 0
Atunci:
c1 = −c2 = c
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 62
şi
c £ iβx ¤ sin βx
ψ= e − e−iβx = c0
x x
Soluţie
a.
· ¸
d d d
x, ψ = x ψ − (xψ) = −ψ
dx dx dx
Rezultă că:
· ¸
d
x, = −1
dx
b.
· ¸
∂ ∂ ∂ψ
, f (r, θ, ϕ) ψ = (f ψ) − f
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
∂f ∂f
= ψ = ψ
∂ϕ ∂ϕ
Rezultă:
· ¸
∂ ∂f
, f (r, θ, ϕ) =
∂ϕ ∂ϕ
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 63
Soluţie
Soluţie
" # Ã !Ã ! Ã !Ã !
X X X X X X
Âi , B̂k = Âi B̂k − B̂k Âi
i k i k k i
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 64
" #
X X XX XX
Âi , B̂k = Âi B̂k − B̂k Âi
i k i k k i
" #
X X XX ³ ´
Âi , B̂k = Âi B̂k − B̂k Âi
i k i k
" #
X X XX h i
Âi , B̂k = Âi , B̂k
i k i k
Soluţie
dĈ ∂ Ĉ 1 h i
= + Ĉ, Ĥ
dt ∂t ih̄
unde Ĥ este operatorul Hamilton. Rezultă:
d ³ ´ ∂ ³ ´ 1 h i
ÂB̂ = ÂB̂ + ÂB̂, Ĥ
dt ∂t ih̄
d ³ ´ ∂ Â ∂ B̂ 1 h i 1 h i
ÂB̂ = B̂ + Â + Â B̂, Ĥ + Â, Ĥ B̂
dt ∂t ∂t ih̄ ih̄
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 65
( ) ( )
d ³ ´ ∂ Â 1 h i ∂ B̂ 1 h i
ÂB̂ = + Â, Ĥ B̂ + Â + B̂, Ĥ
dt ∂t ih̄ ∂t ih̄
d dB̂
= B̂ + Â
dt dt
³ ´−1
2.1.11 Să se găsească descompunerea operatorului  − λB̂
ı̂n funcţie de puterile lui λ, unde λ este un număr real mic.
Soluţie
³ ´−1
Considerăm că operatorul  − λB̂ se dezvoltă ı̂n serie
astfel:
³ ´−1 X
 − λB̂ = λn Lˆn
n
³ ´
Aplicăm la dreapta operatorul  − λB̂ . Obţinem:
X ³ ´
Iˆ = λn  − λB̂ Lˆn
n
P
∞ ³ ´
ˆ
I = ÂL̂0 + n ˆ
λ ÂLn − B̂ L̂n−1
n=1
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 66
Prin identificare
Iˆ = ÂL̂0
Rezultă:
L̂0 = Â−1
Deasemenea:
Ô = ÂLˆn − B̂ L̂n−1
şi
ÂLˆn = B̂ L̂n−1
Rezultă:
Lˆn = Â−1 B̂ L̂n−1
S-a găsit o relaţie de recurenţă:
³ ´−1
 − λB̂ = Â−1 + λÂ−1 B̂ Â−1 + λ2 Â−1 B̂ Â−1 B̂ Â−1 + ...
L̂M̂ − M̂ L̂ = Iˆ
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 67
Soluţie
³ ´ ³ ´
L̂M̂ 2 − M̂ 2 L̂ = L̂M̂ − M̂ L̂ M̂ + M̂ L̂M̂ − M̂ L̂ =
L̂M̂ 2 − M̂ 2 L̂ = 2M̂
Soluţie
Prin definiţie
Z ³ ´ Z ·³ ´+ ¸∗
∗
ψ1 ÂB̂ ψ2 dv = ψ2 ÂB̂ ψ1 dv
Z ³ ´ Z Z ³ ´∗
ψ1∗ ∗ +
ÂB̂ ψ2 dv = ψ1 Âψ3 dv = ψ3 Â ψ1 dv
Z ³ ´∗ Z ³ ´
+
ψ3 Â ψ1 dv = B̂ψ2 ψ4∗ dv
Z ³ ´∗ Z Z ³ ´∗
+
ψ3 Â ψ1 dv = ψ4∗ B̂ψ2 dv = ψ2 B̂ + ψ4 dv
Z ³ ´∗ Z ³ ´∗
+
ψ3 Â ψ1 dv = ψ2 B̂ + Â+ ψ1 dv
³ ´+
Rezultă: ÂB̂ = B̂ + Â+
Soluţie
· ´+ ¸
+ 1 ³ ´+ ³
F̂ = L̂M̂ + M̂ L̂
2
1h + + i
F̂ + = M̂ L̂ + L̂+ M̂ +
2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 69
+ 1h i
F̂ = M̂ L̂ + L̂M̂ = F̂
2
·³ ´+ ³ ´+ ¸
i
fˆ = −
+
L̂M̂ − M̂ L̂ =
2
ih i
= − M̂ + L̂+ − L̂+ M̂ +
2
ih i
= L̂M̂ − M̂ L̂ = fˆ
2
x̂ = x ŷ = y ẑ = z
∂ ∂ ∂
p̂x = −ih̄ p̂y = −ih̄ p̂z = −ih̄
∂x ∂y ∂z
să se calculeze comutatorii:
a. [x̂, x̂], [x̂, ŷ], [x̂, ẑ]
b. [x̂, p̂x ], [x̂, p̂y ], [x̂p̂z ]
c. [p̂x , p̂x ], [p̂x , p̂y ], p̂x , p̂z ]
Soluţie
a.
b.
· ¸
∂ψ ∂
[x̂, p̂x ]ψ = x −ih̄ + ih̄ (xψ)
∂x ∂x
∂ψ ∂ψ
= −ih̄x + ih̄x + ih̄ψ
∂x ∂x
· ¸
∂ψ ∂
[x̂, p̂y ]ψ = x −ih̄ + ih̄ (xψ) = 0
∂y ∂y
· ¸
∂ψ ∂
[x̂, p̂z ]ψ = x −ih̄ + ih̄ (xψ) = 0
∂z ∂z
c.
∂2 2
2∂ ψ
[p̂x , p̂x ]ψ = (ih̄)2 ψ − (ih̄) =0
∂x2 ∂x2
2 ∂ 2ψ 2
2 ∂ ψ
[p̂x , p̂y ]ψ = (ih̄) − (ih̄) =0
∂x∂y ∂y∂x
∂ 2ψ ∂ 2ψ
[p̂x , p̂z ]ψ = (ih̄)2 − (ih̄)2 =0
∂x∂z ∂z∂x
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 71
Soluţie
[ˆlx , ŷ] = [ŷ p̂z − ẑ p̂y , ŷ] = [ŷ p̂z , ŷ] − [ẑ p̂y , ŷ]
= [ŷ, ŷ]p̂z + ŷ[p̂z , ŷ] − [ẑ, ŷ]p̂y − ẑ[p̂y , ŷ] = ih̄ẑ
[ˆlx , ẑ] = [ŷ p̂z − ẑ p̂y , ẑ] = [ŷ p̂z , ẑ] − [ẑ p̂y , ẑ]
= [ŷ, ẑ]p̂z + ŷ[p̂z , ẑ] − [ẑ, ẑ]p̂y − ẑ[p̂y , ẑ] = −ih̄ŷ
[ˆlx , p̂x ] = [[ŷ p̂z − ẑ p̂y , p̂x ] = [ŷ, p̂x ]p̂z + ŷ[p̂z , p̂x ]
−[ẑ, p̂z ]p̂y − ẑ[p̂y , p̂z ] = 0
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 72
[ˆlx , p̂y ] = [[ŷ p̂z − ẑ p̂y , p̂y ] = [ŷ, p̂y ]p̂z + ŷ[p̂z , p̂y ]
−[ẑ, p̂y ]p̂y − ẑ[p̂y , p̂y ] = ih̄p̂z
[ˆlx , p̂z ] = [ŷ p̂z − ẑ p̂y , p̂z ] = [ŷ, p̂z ]p̂z + ŷ[p̂z , p̂z ]
−[ẑ, p̂z ]p̂y − ẑ[p̂y , p̂z ] = −ih̄p̂y
[ˆlx , ˆly ] = [ŷ p̂z − ẑ p̂y , ẑ p̂x − x̂p̂z ] = [ŷ p̂z , ẑ p̂x ] + [ẑ p̂y , x̂p̂z ] = ih̄ˆlz
[ˆlx , ˆlz ] = [ŷ p̂z − ẑ p̂y , x̂p̂y − ŷ p̂x ] = x̂[ŷ, p̂y ]p̂z + ẑ[p̂y , ŷ]p̂x
= −ih̄(ẑ p̂x − x̂p̂z ) = −ih̄ˆly
Aceste relaţii precum şi analoagele lor obţinute prin per-
mutări circulare, se pot scrie sub formă condensată cu ajutorul
unui tensor antisimetric de ordin trei, likl , i, k, l = 1, 2, 3:
[ˆli , x̂k ] = ih̄likl x̂l [ˆli , p̂k ] = ih̄likl p̂l [ˆli , ˆlk ] = ih̄likl ˆll
Soluţie
[ˆlx , ˆl2 ] = [ˆlx , ˆlx2 + ˆly2 + ˆlz2 ] = [ˆlx , ˆlx2 ] + [ˆlx , ˆly2 ] + [ˆlx , ˆlz2 ]
= ˆlx [ˆlx , ˆlx ] + [ˆlx , ˆlx ]ˆlx + ˆly [ˆlx , ˆly ] + [ˆlx , ˆly ]ˆly + ˆlz [ˆlx , ˆlz ] + [ˆlx , ˆlz ]ˆlz
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 73
Atunci:
[ˆlx , ˆl2 ] = ih̄ˆly ˆlz + ih̄ˆlz ˆly − ih̄ˆlz ˆly − ih̄ˆly ˆlz = 0
Soluţie
[Â, B̂]ψ = ψ
Rezultă:
[Â, B̂] = I
2.1.19 Să se determine operatorul conjugat cu operatorul:
µ ¶
∂
exp iα
∂ϕ
unde α este un număr real.
Soluţie
Prin definiţie:
³ ´n
· ¸ iα ∂
∂ P∞ ∂ϕ
exp iα =
∂ϕ n=0 n!
∂ n n
n ∂
Deoarece operatorul conjugat operatorului ∂ϕ n este (−1) ∂ϕn
atunci:
·µ ¶n ¸+ µ ¶n µ ¶n
∂ n ∂ ∂
i = (−i) − = i
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
Aceasta arată că operatorul de mai sus este hermitic deoarece
α = α∗ , astfel că:
³ ∂ ´+ ∂
eiα ∂ϕ = eiα ∂ϕ
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 75
Soluţie
Z Z "µ ¶+ #∗
+∞ +∞
dψ2 d
ψ1∗ i dx = ψ2 i ψ1 dx
−∞ dx −∞ dx
Z +∞ Z +∞ Z · ¸∗
dψ2 dψ ∗ d
i ψ1∗ dx = iψ1 ψ2 |+∞
−∞ −i ψ2 1 = ψ2 i ψ1 dx
−∞ dx −∞ dx dx
Atunci:
· ¸+
d d
i =i
dx dx
astfel că operatorul este unul hermitic.
Soluţie
µ¶ µ 2 ¶
∗ ∗ x2 x
ψ (x, 0)ψ(x, 0) = A A exp − − iko x · exp − + iko x
2a 2a
Astfel:
µ ¶
2 x2
2
|ψ| = |A| exp −
a
Rezultă:
√
aπ|A|2 = 1
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 77
şi
1
|A| = √
4
aπ
Soluţie
ψ(x, t) = u(x)ϕ(t)
Rezultă:
ih̄ dϕ h̄2 d2 u
=− =E
ϕ dt 2mu dx2
Deoarece u(x) trebuie să fie finită la |x| → ∞ , punem E > 0.
Notând cu k 2 = 2mE
h̄2
, găsim
iEt
ϕ(t) = e− h̄
şi
u(x) = eikx
O soluţie particulară este:
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 78
iEt
ψ = e− h̄
+ikx
h̄2 k 2
E=
2m
Soluţie
√
2mE px
u(x) = Aeikx = Aei h̄
x
= Aei h̄
rezultă:
p
j= |A|2 = v |A|2
m
Soluţie
h̄2 d2 Ψ
− = EΨ
2m dx2
V ¥
O a x
Fig. 2.1
d2 Ψ 2mE
+ 2 Ψ=0
dx2 h̄
Notând cu:
r
2Em
k=
h̄2
ecuaţia devine:
d2 Ψ
2
+ k2Ψ = 0
dx
a cărei soluţie este de forma:
Ψ (0) = 0
Ψ (a) = 0
Rezultă:
Ψ (0) = A sin 0 + B cos 0 = 0 , adică B = 0
Ψ (a) = A sin ka = 0
Cazul k = 0 se elimină deoarece duce la soluţia Ψ (x) =
0 ∀x ∈ (0, a). Atunci:
ka = nπ, n ∈ N \{0}
Rezultă că ecuaţia Schrödinger este satisfăcută numai pentru
valorile parametrului de forma:
nπ
kn = n ∈ N \{0}
a
Atunci, pentru energie rezultă valorile:
π 2 h̄2
2
En = n n ∈ N \{0}
2ma2
Spectrul energetic este discret.
nπ
Ψn (x) = An sin x
a
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 82
Z+∞
Ψ∗ (x) Ψ (x) dx = 1
−∞
Z +∞
nπ
|An |2 sin2 xdx = 1
−∞ a
Rezultă:
2
|An |2 =
a
de unde:
r
2
An = exp (iδ)
a
unde δ este un factor de fază pe care ı̂l vom alege zero. Atunci:
r
2 nπ
Ψn (x) = sin x
a a
h̄2 d2 Ψ
− =0
2m dx2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 83
şi:
Ψ (x) = Ax + B
d2 Ψ 0
+ 2 − k 2Ψ = 0
dx
cu soluţia generală de forma:
³ 0 ´ ³ 0 ´
Ψ (x) = A exp +k x + A exp −k x
Observaţii
1
2.2.5 Să se determine valorile ∆x = (< x2 > − < x >2 ) 2 şi
1
∆p = (< p2 > − < p >2 ) 2 pentru o particulă ı̂ntr-o groapă cu
pereţi infiniţi de lărgime a.
Soluţie
r r
Ra 2 nπ
2 nπ a
< x >= (sin x) (x)
sin( x)dx =
0 a aa a 2
µ ¶
2
Ra ∗ 2 a2 3
< x >= ψ (x)x ψ(x)dx = 1− 2 2
0 3 2π n
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 85
µ ¶ 12
1 1
∆x = a −
12 2π 2 n2
Ãr !
h̄ d 2 nπ
p̂x ψ = sin x
i dx a a
r
h̄ 2 nπ nπ
p̂x ψ = cos x
i a a a
R
+∞ h̄ 2 ³ nπ ´ Ra ³ nπ ´ ³ nπ ´
< px >= ψ ∗ p̂x ψ = cos x sin x dx = 0
−∞ ia a 0 a a
r
2 2
2∂ψ 2∂ ψ 2 n2 π 2 nπ
p̂2x ψ = −h̄ = −h̄ = h̄2 sin x
∂x2 ∂x2 a a 2 a
2 n2 π 2 Ra 2 ³ nπ ´ 2 2
2n π n2 h2
< p2x >= h̄2 sin x dx = h̄ =
a a2 0 a2 a2 4a2
nh
∆p =
2a
Soluţie
Soluţie
U0
E
I II
O x
Fig. 2.2
h̄2 d2 ψII
− + Uo ψII = EψII
2m dx2
sau
d2 ψII 2m
2
− 2 (Uo − E)ψII = 0
dx h̄
Notăm cu:
2m
k22 = (Uo − E)
h̄2
Astfel, ecuaţia Schrödinger se va scrie sub forma:
d2 ψII
− k22 ψII = 0
dx2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 88
ψII = B2 e−k2 x
O a x
Fig. 2.3
Soluţie
1 d2 ψ1 1 d2 ψ2 2mE
+ + 2 =0
ψ1 dx2 ψ2 dy 2 h̄
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 90
Se obţin ecuaţiile:
1 d2 ψ1
= −k12
ψ1 dx2
1 d2 ψ2
= −k22
ψ2 dy 2
2m
unde k12 + k22 = E
h̄2
Soluţiile acestor ecuaţii sunt:
ψ1 = A1 sin k1 x + B1 cos k1 x 0≤x≤a
ψ2 = A2 sin k2 y + B2 cos k2 y 0≤y≤b
Punem condiţiile la limită:
ψ1 (0) = ψ1 (a) = 0
Din
ψ1 (0) = 0 rezultă B1 cos 0 = 0 şi B1 = 0
Din
n1 π
ψ1 (a) = 0 rezultă A1 sin k1 a = 0 şi k1 =
a
unde n1 = 1, 2, 3, ... Astfel:
n1 π
ψ1 (x) = B1 sin x cu n1 = 1, 2, 3...
a
În mod analog vom obţine şi pentru soluţia ψ2 expresia:
n2 π
ψ2 (y) = B2 sin y
b
n2 π
k2 = ; n2 = 1, 2, 3, ...
b
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 91
Atunci:
2 2
2π 2π 2mE
n1 2 + n2 2 =
a b h̄2
Valorile posibile ale energiei sunt:
· ¸
h̄2 π 2 n21 n22
E= + 2
2m a2 b
Funcţia de undă va avea expresia:
n1 π n2 π
ψ(x, y) = ψ1 (x)ψ2 (y) = C sin x sin y
a b
Pentru a determina constanta C vom impune condiţia de
normare a funcţiei de undă:
Z aZ b
ψψ ∗ dxdy = 1
0 0
Z a ³n π ´ Z b ³n π ´
2 2 1 2
|C| sin x dx · sin2 y dy = 1
0 a 0 b
Rezultă:
r
4
|C| =
ab
Atunci, funcţia de undă ψ va avea forma finală:
r ³
4 n1 π ´ ³ n2 π ´
ψ(x, y) = sin x sin y
ab a b
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 92
2.2.9 Să se demonstreze că ı̂n cazul ı̂n care energia potenţială
este funcţie pară V (x) = V (−x), funcţia proprie ψ(x) cores-
punzătoare unei valori proprii nedegenerate E este fie pară, fie
impară.
Soluţie
h̄2 d2 ψ(x)
− + V (x)ψ(x) = Eψ(x)
2m dx2
Dacă ı̂n ecuaţia de mai sus se schimbă x ı̂n −x şi ţinem cont
de simetria energiei potenţiale:
h̄2 d2 ψ(−x)
− + V (x)ψ(−x) = Eψ(−x)
2m dx2
Aceasta ı̂nseamnă că funcţia de undă ψ(−x) satisface aceeaşi
ecuaţie ca şi funcţia ψ(x). Dacă E este valoare proprie nedege-
nerată atunci avem:
ψ(x) = λψ(−x)
Rezultă:
λ2 = 1 sau λ = ±1
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 93
Soluţie
d2 ψI 2mE
2
+ 2 ψI = 0
dx h̄
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 94
d2 ψII 2m
+ 2 (E − U0 )ψII = 0
dx2 h̄
Se efectuează substituţiile:
2mE 2m(U0 − E)
k12 = 2 şi k22 =
h̄ h̄2
şi ecuaţiile de mai sus devin:
d2 ψI
2
+ k12 ψI = 0
dx
şi
d2 ψII
2
− k22 ψII = 0
dx
Soluţiile acestor ecuaţii sunt:
ψII = a4 e−k2 x
Condiţiile de continuitate pentru funcţie şi derivată se pun
ı̂n punctul x = 0. Astfel:
¯ ¯
dψI ¯¯ dψII ¯¯
=
dx ¯x=0 dx ¯x=0
Rezultă
a1 + a2 = a4
şi
α = arg(k1 + ik2 )
r
k2 k1 E
sin α = p 2 şi cos α = p =
k1 + k22 k12 + k22 U0
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 96
Atunci:
q
0
ψI = 2A k12 + k22 cos(k1 x + α) pentru x < 0
ψI = C cos(k1 x + α)
r
E −k2 x
ψII = C e
U0
Funcţia ψ(x) nu este integrabilă modul pătrat. Constanta C
poate fi determinată dintr-o condiţie de normare ı̂n sens genera-
lizat.
V0
-a O a x
Fig. 2.4
Soluţie
h̄2 d2 Ψ
− + V0 Ψ = EΨ , |x| ≥ a
2m dx2
iar ΨII este o soluţie a ecuaţiei:
h̄2 d2 Ψ
− = EΨ, |x| < a
2m dx2
În plus trebuiesc ı̂ndeplinite condiţiile de continuitate pentru
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 98
k1 tg k1 a = k2
y = xtg x
2 2 2ma2
x +y = k12 a2 + k22 a2 = V0
h̄2
Ultimele două condiţii sunt ı̂ndeplinite simultan numai pen-
tru anumite valori ale energiei. Aceasta rezultă din rezolvarea
numerică sau grafică a acestor ecuaţii.
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 100
y = tg x y = -ctg x
y
x
p /2 p 3p / 2 2p 5p / 2
Fig. 2.5
k2 = −k1 ctg k1 a
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 101
y = −xctg x
2 2ma2
2
x +y = V0
h̄2
Ecuaţiile de mai sus sunt reprezentate ı̂n Fig. 2.5.
Pentru ca să existe cel puţin o soluţie este necesar ca:
µ ¶1/2
2ma2 π
V0 >
h̄2 2
În cazul că:
µ ¶1/2
N 2ma2 N +1
π≤ V0 ≤ π
2 h̄2 2
cu N = 0, 1, 2, ... numărul stărilor legate este egal cu N + 1
(pentru N=0 semnul egalităţii se exclude).
Ţinând cont de discuţia anterioară, din relaţiile de continui-
tate pentru funcţie şi derivate, pentru soluţia pară, rezultă:
exp (−k2 a)
B=A
cos k1 a
Soluţia pară este:
Rezultă:
Z−a Za Z+∞
|ΨI (x)|2 dx + |ΨII (x)|2 dx + |ΨIII (x)|2 dx = 1
−∞ −a a
sau:
Z−a Za
2 exp (−2k2 a)
2
|A| exp(2k2 x)dx + |A| cos2 k1 xdx
cos2 k1 a
−∞ −a
Z+∞
2
+ |A| exp (−2k2 x) dx = 1
a
· ¸
2 1 exp (−2k2 a) 1
|A| exp (−2k2 a) + a+ exp (−2k2 a) = 1
2k2 cos2 k1 a 2k2
· ¸
2 1 a
|A| + exp(−2k2 a) = 1
k2 cos2 k1 a
În plus mai avem relaţia:
k2
tg k1 a =
k1
1 2 k22
= tg k 1 a + 1 = +1
cos2 k1 a k12
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 103
adică:
· ¸
2 1 k12 + k22
|A| exp (−2k2 a) +a =1
k2 k12
şi:
exp (−k2 a)
D = −C
sin k1 a
Soluţia impară este:
|C| = |A|
b. Când E > V0 spectrul este continuu:
Notăm cu:
r r
0 2m (E − V0 ) 2mE
k2 = 2 ; k1 =
h̄ h̄2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 104
d2 Ψ 0
2
+ k22 Ψ = 0, pentru |x| ≥ a
dx
d2 Ψ
+ k12 Ψ = 0, pentru |x| < a
dx2
Soluţia pară este:
0 0
ΨI = A1 sin k2 x + A2 cos k2 x x ≤ −a
ΨII = B cos k1 x −a<x<a
0 0
ΨIII = ΨI (−x) = −A1 sin k2 x + A2 cos k2 x x≥a
0 0
B cos k1 a = −A1 sin k2 a + A2 cos k2 a
0 0 0 0
−Bk1 sin k1 a = −A1 k2 cos k2 a − A2 k2 cos k2 a
V ¥
V0
O a x
Fig. 2.6
Soluţie
h̄2 d2 ΨII
− = EΨII
2m dx2
iar ΨIII este o soluţie a ecuaţiei:
h̄2 d2 ΨIII
− + V0 ΨIII = EΨIII
2m dx2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 107
d2 ΨII
+ k12 ΨII = 0, 0<x<a
dx2
Rezultă:
Notăm cu:
r
2m (V0 − E)
k2 =
h̄2
Ecuaţia Schrödinger pentru ΨIII devine:
d2 ΨIII
− k22 ΨIII = 0, pentru x > a
dx2
Rezultă:
ΨIII = D exp(−k2 x)
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 108
sau:
y = −xctg x
y
y = - xctgx
x 2 + y 2 = k22
x
p /2 p 3p / 2 2p
Fig. 2.7
Soluţie
O x
- V0
Fig. 2.8
h̄ d2 uI
− − Vo uI = EuI
2m dx2
iar uII este o soluţie a ecuaţiei:
h̄2 d2 uII
− = EuII
2m dx2
Notăm
r
2m
k1 = (Vo − |E|)
h̄2
Atunci, ecuaţia din prima regiune devine:
d2 uI
+ k12 uI = 0
dx2
Ea are soluţia:
Notăm cu:
r
2m|E|
k2 =
h̄2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 113
j=0
j = ji + jr = 0
R=1
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 115
b. E > 0
d2 uI
2
+ k12 uI = 0 x<0
dx
cu soluţia:
Notăm cu:
r
2mE
k2 =
h̄2
iar ecuaţia Schrödinger devine:
d2 uII
+ k22 uII = 0 x≥0
dx2
Ea are soluţia:
Dacă E À Vo
Vo2
R'
16E 2
adică, probabilitatea de reflexie scade rapid cu creşterea energiei.
V0
O a x
Fig. 2.9
0 x<0
V (x) = V0 0 ≤ x ≤ a
0 x>a
ı̂n cazurile 0 < E < V0 şi E > 0 (vezi Fig. 2.9).
Soluţie:
a. 0 < E < V0
x = 0 şi x = a :
h̄2 d2 uI
− = EuI x<0
2m dx2
uII (x) este o soluţie a ecuaţiei:
h̄2 d2 uII
− + V0 uII = EuII 0≤x≤a
2m dx2
uIII (x) este o soluţie a ecuaţiei:
h̄2 d2 uIII
− = EuIII x>a
2m dx2
Notăm cu:
r r
2mE 2m (V0 − E)
k1 = şi k2 = (2.1)
h̄2 h̄2
Ecuaţiile Schrödinger pentru cele trei regiuni devin:
d2 uI (x)
2
+ k12 uI (x) = 0, x<0
dx
d2 uII (x)
− k22 uII (x) = 0, 0≤x≤a
dx2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 121
d2 uIII (x)
+ k12 uIII (x) = 0, x>a
dx2
Soluţiile acestor ecuaţii sunt:
h̄k1
ji = |A|2
m
densitatea curentului de probabilitate de localizare reflectat:
h̄k1
jr = − |B1 |2
m
şi densitatea curentului de localizare transmis:
h̄k1
jt = |A3 |2
m
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 122
A1 + B1 = A2 + B2
ik1 A1 − ik1 B1 = k2 A2 − k2 B2
Se obţine:
A3 4ik1 k2
=
A1 (k2 + ik1 ) exp(−k2 a) − (k2 − ik1 )2 exp (k2 a)
2
sau:
A3 2ik1 k2
= 2 2
A1 −[k2 − k1 ]shk2 a + 2ik1 k2 chk2 a
Coeficientul de transmisie este:
¯ ¯2
¯ A3 ¯ 4k12 k22
T = ¯¯ ¯¯ = 2
A1 (k2 − k12 )2 sh2 k2 a + 4k12 k22 ch2 k2 a
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 123
ch2 x = 1 + sh2 x
Astfel:
¯ ¯2
¯ A3 ¯ 4k12 k22
T = ¯¯ ¯¯ = 2
A1 (k2 + k12 )2 sh2 k2 a + 4k12 k22
Cum:
2mE 2m
k12 = 2 şi k2 = (V0 − E)
h̄ h̄2
avem:
2mV0 4m2 E (V0 − E)
k12 + k22 = şi k12 k22 =
h̄2 h̄4
Rezultă:
4E (V0 − E)
T =
V02 sh2 k2 a
+ 4E (V0 − E)
Coeficientul de reflexie :
V02 sh2 k2 a
R=1−T =
V02 sh2 k2 a + 4E (V0 − E)
Deoarece T 6= 0 particula trece prin bariera de potenţial cu
o anumită probabilitate, chiar dacă energie ei este insuficientă
din punct de vedere clasic pentru aceasta. Aceasta se petrece
ca şi cum ı̂n bariera de potenţial apare un tunel prin care par-
ticula penetrează spre cealaltă parte. Din acest motiv efectul se
numeşte efect tunel.
k2 a À 1
putem aproxima:
exp (2k2 a)
sh2 k2 a '
4
sh2 k2 a À 1
Rezultă:
E (V0 − E)
T ' 16 exp (−2k2 a) ¿ 1
V02
k20 a = nπ
k202 a2 = n2 π 2
2m (E − V0 ) a2
2 = n2 π 2
h̄
h̄2
E − V 0 = n2 π 2
2ma2
şi prin urmare:
h̄2
E n = V 0 + n2 π 2
2ma2
Aceasta poartă numele de energie de rezonanţă.
1 1 V0
T = V02
' V0 2 0
'1− sin2 k20 a
1+ sin2 k20 a 1+ 4E
sin k2 2a 4E
4(E−V0 )V0
V (x)
E E
x1 Dxi x2 x
Fig. 2.10
Soluţie:
·µ ¶ ¸
E [V (x) − E] 1p
T = 16 exp − 8m [V (x) − E] ∆xi
V02 (x) h̄
Oricum exponenţiala este termenul predominant. Atunci pu-
tem să considerăm coeficientul de transmisie:
·µ ¶ ¸
1p
Ti ∼ exp − 8m [V (x) − E] ∆xi
h̄
Coeficientul de transmisie total este:
·µ ¶ ¸
1p
T = ΠTi ∼ Π exp − 8m [V (x) − E] ∆xi
h̄
·X µ ¶ ¸
1p
T ∼ exp − 8m [V (x) − E] ∆xi
h̄
Trecând la limită rezultă:
Zx2 p
1
T = C exp − 8m [V (x) − E]dx
h̄
x1
Soluţie:
e2 1
V (x) = −eEx −
16πε0 x
Valoarea maximă a acestei energii potenţiale se obţine acolo
unde:
dV
=0
dx
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 129
V E
O xm
x
W Vm
- exE
V0
Fig. 2.11
Rezultă:
e2 1
−eE + =0
16πε0 x2
şi:
µ ¶1/2
1 e
xm =
4 πε0 E
Atunci: µ ¶1/2
1 e3 E
Vm = V (xm ) = −
2 πε0
Astfel, sub influenţa câmpului electric, adâncimea gropii de
potenţial se micşoarază cu valoarea (vezi Fig. 2.11):
µ ¶1/2
1 e3 E
Vm = −
2 πε0
W 0 = W − |Vm |
Rezultă:
W 2 4πε0
E=
e3
Considerând cazul wolframului pentru care W = 4, 9 eV rezultă:
e2 1
V (x) = −eEx −
16πε0 x2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 131
O x2
x
E
- exE
- V0
Fig. 2.12
|E|
x2 =
eE
Integrala de la exponent devine:
Zx2 p √ Zx2
8m p
I = 8m (|E| − eEx)dx = − |E| − eEx(−eEdx) =
eE
x1 0
√ ¯x2 √
8m (|E| − eEx)3/2 ¯¯ 2 8m
I = − 3 ¯ = |E|3/2
eE 2
¯ eE
0
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 132
adică: Ã
√ !
4 2m 3/2
T = c exp − |E|
h̄ 3eE
√
Dacă notăm cu α = − h̄4 |E|3/2 :
2m
3eE
³ α´
T = c exp −
E
Atunci densitatea de curent de probabilitate urmează apro-
ximativ aceiaşi formă deci:
³ α´
I = I exp −
E
¡ ¢
În tabelul de mai jos este reprezentat factorul exp − αE şi
densitatea de curent pentru E = −2eV.
¡ ¢ ¡ ¢
E (V/cm) exp − αE I A/cm2
V (r )
R0 R r
Fig. 2.13
Soluţie
Situaţia din problemă este prezentată ı̂n Fig. 2.13. Atunci coe-
ficientul de transmisie se scrie ca:
√ ZR p
8m
T =c exp − (V [r] − E) dr
h̄
R0
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 134
ZR p ZR r
e1 e2 e1 e2
I= [V (r) − E]dr = − dr
4πε0 r 4πε0 R
R0 R0
r ZR Ãr !
√ Z
R Ãr !
e1 e2 R R
I= −1 dr = E − 1 dr
4πε0 R r r
R0 R0
r = R cos2 x
R = R cos2 x ⇒ x2 = 0
µ ¶1/2
2 R0
R0 = R cos x ⇒ x1 = arccos
R
Atunci:
0 r
√ Z √ Z
x1
1
I = E − 1 (−2R sin x cos x) dx = 2R E sin2 xdx
cos2
x1 0
√ Zx1
(1 − cos 2x)
I = 2 ER dx
2
√
I = R E [x1 − sin x1 cos x1 ]
Ţinând cont de expresia lui x1 obţinem:
" µ ¶1/2 µ ¶1/2 µ ¶1/2 #
√ R0 R0 R0
I = ER arccos − sin(arccos
R R R
Deoarece E ¿ V (R0 ),
e1 e2 e1 e2
¿
4πε0 R 4πε0 R0
rezultă: R À R0 şi deci:
R0
¿1
R
Atunci:
µ ¶1/2 µ ¶1/2
R0 π R0
arccos ' −
R 2 R
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 136
r
R0 1 R0
1− '1−
R 2R
Rezultă:
" µ ¶1/2 µ ¶1/2 µ ¶3/2 #
√ π R0 R0 1 R0
I= ER − − +
2 R R 2 R
¡ R ¢3/2
Termenul R
0
ı̂l neglijăm:
" µ ¶1/2 #
√ π R0
I = ER −2
2 R
µ ¶1/2
π e1 e2 1 e1 e2 R0
I= √ −
2 4πε0 E 4πε0
Factorul de transmisie devine:
"√ µ ¶1/2 √ #
8m e1 e2 R0 8m πe1 e2 1
T = c exp − √
h̄ 4πε0 h̄ 8πε0 E
"r √ #
8me1 e2 R0 1 8m πe1 e2 1
λ = c0 exp − √
4πε0 h̄ h̄ 8πε0 E
Logaritmând:
r √
0 8me1 e2 R0 1 8m πe1 e2 1
ln λ = ln c + − √
4πε0 h̄ h̄ 8πε0 E
expresia de mai sus o putem pune sub forma:
B
ln λ = A − √
E
2.2.18 Să se găsească funcţiile de undă ı̂n stările staţionare şi ni-
velele de energie ale unui rotator plan care posedă momentul de
inerţie I. Analog cu cazul mecanicii clasice ı̂n mecanica cuantică
prin rotator spaţial se ı̂nţelege un sistem descris de hamiltonia-
nul:
1 2
Ĥ = L̂
2I
unde L este momentul cinetic.
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 138
Soluţie:
h̄2 d2 ψ
− = Eψ
2I dϕ2
iar
ψ = ψ(ϕ)
d2 ψ 2IE
+ 2 ψ=0
dϕ2 h̄
Notăm:
2EI
λ2 =
h̄2
Atunci soluţia ecuaţiei este:
ψ = C exp (iλϕ)
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 139
Punem condiţia
λ=m , m∈Z
Atunci:
r
2IE h̄2 m2
m= şi Em =
h̄2 2I
Din condiţia de normare
Z 2π Z 2π
2
ψψ ∗ dϕ = |C| dϕ = 1
0 0
rezultă constanta C:
1
C=√
2π
Astfel ı̂n stările staţionare funcţia de undă a rotatorului plan
are expresia:
1
ψ = √ exp (imϕ)
2π
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 140
Soluţie:
φm = eimϕ
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 141
s
l+m
2l + 1 (l − m)! 1 2 m d
Plm (w) = (−1)m (1 − w ) (w2 − 1)l
2 (l + m)! 2l l! dwl+m
pentru m = 0, 1, 2..., l. Pentru
n = −l, −l + 1, ..., −1
l(l + 1)h̄2
El = unde l = 0, 1, 2, 3....
2I
ψ = A cos2 ϕ
Soluţie
µ ¶
2 1 + cos 2ϕ 1 1 i2ϕ 1 −i2ϕ
ψ = A cos ϕ = A =A + e + e
2 2 4 4
Soluţie
e2
V (r) = −
4πε0 r
Deoarece atomul se consideră stabil este necesar ca energia
totală a sistemului să fie negativă. Din acest motiv vom nota:
E = − |E|
Deoarece câmpul de forţe ı̂n care se află electronul este unul
central, soluţia ecuaţiei Schrödinger atemporală
h̄2
− ∆ψ + V (r) ψ = Eψ
2me
va fi de forma:
Considerăm
u (r)
R (r) =
r
Atunci:
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 144
· ¸
d2 u(r) 2me e2 l(l + 1) h̄2
+ 2 − |E| + − u(r) = 0
dr2 h̄ 4πε0 r r 2me
ρ = 2kr
şi ecuaţia anterioară devine:
· ¸
d2 u me |E| e 2 me l(l + 1)
+ − 2 2 + − u=0
dρ2 2h̄ k 4πε0 rh̄2 k ρ2
Constanta k trebuie să fie ı̂n aşa fel aleasă astfel ı̂ncât forma
ecuaţiei să fie cât mai simplă. Dacă punem
me |E| 1
2 2 =
2h̄ k 4
k este
p
2me |E|
k=
h̄
Se notează
r
Ze2 me Ze2 me
λ= =
4πε0 h̄2 k 4πε0 h̄ 2 |E|
Atunci:
· ¸
d2 u 1 λ l(l + 1)
+ − + − u=0
dρ2 4 ρ ρ2
Forma ecuaţiei ı̂n zona asimptotică (ρ este foarte mare) este:
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 145
d2 u 1
− u=0
dρ2 4
Soluţia ecuaţiei este de forma:
1 1
ua = D1 e− 2 ρ + D2 e 2 ρ
În cazul soluţiei generale, D1 şi D2 sunt funcţii de ρ. Pentru
ca soluţia să fie mărginită, este nevoie ca D2 = 0.
1
ua ∼ e − 2 ρ
Din acest motiv, vom considera o soluţie de forma
1
u = f e− 2 ρ
Se obţine ecuaţia pentru f :
· ¸
d2 f df λ l(l + 1)
− + − f =0
dρ2 dρ ρ ρ2
Pe baza a ce s-a discutat anterior este nevoie ca
f ∼ ρl+1 , ρ > 0
Atunci:
d2 g dg
ρ 2
+ [2l + 2 − ρ] + [λ − l − 1]g = 0
dρ dρ
Alegem funcţia g de forma
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 146
∞
X
g(ρ) = Ck ρk = 0, C0 6= 0
k=0
∞
X £ ¤
k(k − 1)Ck ρk−1 + (2l + 2 − ρ)kCk ρk−1 + (λ − l − 1)Ck ρk = 0
k=0
∞
X
{[k(k + 1) + 2(l + 1)(k + 1)] Ck+1 + (λ − l − 1 − k) Ck } ρk = 0
k=0
1 1 1 1
eρ = 1 + ρ + ρ2 + ... + ρk + ρk+1 + ...
1! 2! k! (k + 1)!
Astfel, pentru valori mari ale lui ρ suma se comportă ca seria
ρ
e . Atunci, ı̂n domeniul asimptotic:
ρ
u(r) ∼ ρl+1 e 2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 147
nr + l + 1 − λ = 0
Numărul cunatic nr = 0, 1, 2, ... poartă numele de număr
cuantic radial
λ = nr + l + 1
Introducem notaţia λ = n, unde n poartă numele de număr
cuantic principal. Deoarece nr = 0, 1, 2, ... şi l = 0, 1, 2, ... atunci
n ia valoarile 1, 2, 3, ...
Din relaţia n = nr + l + 1 obţinem
l = n − nr − 1
adică
l ≤n−1
Astfel când n este fixat, l poate lua valoarea 0, 1, 2, ..., n−1.Odată
ce parametrul λ este fixat şi valorile proprii ale energiei sunt
determinate
r
e2 me
=n
4π0 ε0 h̄ 2 |E|
Rezultă:
µ ¶2
me e2 1
En = − 2 , n = 1, 2, ...
2h̄ 4πε0 n2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 148
d2 g dg
ρ + [2l + 2 − ρ] + [λ − l − 1]g = 0
dρ2 dρ
care devine:
d2 g ³ c ´ dg a
+ − 1 − g=0
dz 2 z dz z
dacă se pune z = ρ, a = l + 1 − λ, c = 2 (l + 1)
Coeficienţii ecuaţiei au poli de ordin unu. Soluţiile ecuaţiei
se pot exprima prin serii de puteri ale variabilei z, care conţin
cel mult un număr finit de puteri negative.
∞
X ∞
X
β k
g=z ck z = ck z k+β
k=0 k=0
∞
X ∞
X
k+β−2
ck (β + k) (β + k − 1 + c) z = ck (β + k + a) z k+β−1
k=0 k=0
sau
∞
X
β−2
c0 β (β − 1 + c) z + ck+1 (β + k + 1) (β + k + c) z k+β−1
k=0
∞
X
= ck (β + k + a) z k+β−1
k=0
β (β − 1 + c) = 0
ck+1 (β + k + 1) (β + k + c) = ck (β + k + a)
Rezultă că β = 0, sau β = 1 − c. Există două soluţii liniar
independente ale ecuaţiei corespunzătoare celor două valori ale
lui β.
∞
X
g1 (z) = ck z k
k=0
∞
X
g2 (z) = z 1−c c0k z k
k=0
X∞
a (a + 1) (a + 2) ... (a + k − 1) 1 k
g1 (z) = 1+ z = 1 F1 (a, c, z)
k=1
c (c + 1) (c + 2) ... (c + k − 1) k!
a→a+1−c
c→2−c
Considerând c00 = 1 se obţine:
g2 (z) = z 1−β 1 F1 (a + 1 − c, 2 − c, z)
Dacă c este ı̂ntreg doar una din soluţiile g1 şi g2 are sens.
Dacă c nu este ı̂ntreg soluţia generală este
g (ρ) = 1 F1 (l + 1 − λ, 2l + 2, ρ)
Pentru ca soluţia să fie acceptabilă din punct de vedere fizic
este necesar ca funcţia obţinută să se reducă la un polinom. Aşa
cum am discutat mai sus este necesar ca
l + 1 − λ = nr
atunci:
λ = −nr + l + 1 = n
În acest caz funcţia hipergeometrică degenerată se reduce la
un poliniom:
n−l−1
X (k + l − n) (k − 1 + l − n) ... (1 + l − n) k
g (ρ) = 1 + ρ
k=1
(k + 2l + 1) (k − 1 + 2l + 1) ... (2 + 2l) k!
∞
exp [−ρs/ (l − s)] X Lq (ρ) q
U (ρ, s) = = s s<1
l−s q=1
q!
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 152
n−l−1
X k+1 [(n + l)!]2 ρk
L2l+1
n+l (ρ) = (−1)
k=0
(n − l − 1 − k)! (2l + 1 + k)! k!
[(n + l)!]2
L2l+1
n+1 (ρ) = 1 F1 (l + 1 − n, 2l + 2, ρ)
(n − l − 1)! (2l + 1)!
ZZZ
|u|2 dv = 1
Z ∞ Z π Z 2π
Rnl (r) Ylm (θ, ϕ) r2 sin θdθdϕdr = 1
0 0 0
h̄2 (4πε0 )
r0 = = 0, 53 × 10−10 m
me e 2
reprezintă raza primei orbite Bohr.
Putem exprima funcţiile radiale ı̂n funcţie şi de polinoamele
Laguerre asociate:
(µ ¶3 )1/2
2Z (n − l − 1)!
Rnl = e−ρ/2 ρl L2l+1
n+1 (ρ)
nr0 2n [(n + l)!]2
2
dP (r, θ, ϕ) = Rnl (r) |Ylm (θ, ϕ)|2 r2 sin θdθdϕdr
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 154
2
dP (r) = Rnl (r) r2 dr
Expresiile primelor funcţii radiale ale atomului de hidrogen
sunt:
¶3/2µ µ ¶
1 r
R10 = 2 exp −
r0 r0
µ ¶3/2 µ ¶ µ ¶
1 r Zr
R20 = 2 1− exp −
2r0 2r0 2r0
µ ¶3/2 µ ¶ µ ¶
1 1 r Zr
R21 = √ exp −
3 2r0 r0 2r0
µ ¶3/2 µ ¶ µ ¶
1 2r 2r2 r
R30 = 1− + exp −
3r0 3r0 27ro2 3r0
√ µ ¶3/2 µ ¶µ ¶ µ ¶
4 2 1 r r r
R31 = 1− exp −
9 3r0 6r0 r0 3r0
µ ¶3/2 µ ¶2 µ ¶
4 1 r r
R31 = √ exp −
27 10 3r0 r0 3r0
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 155
Soluţie
R R2π Rπ R∞
< r >= u∗100 ru100 dv = dϕ sin θdθ u∗100 (r)ru100 r2 dr
∞ 0 0 0
R∞ 1 3 − 2r 4 R∞ 3 − r2r 3
< r >= 4π 3
r e r0
dr = 3
r e 0 dr = r0
0 πro ro 0 2
r2 − r2r
ρ(r) = r2 u∗ u = e 0
πro3
Pentru determinarea valorii la care aceasta este maximă se
derivează ρ(r) la r şi se egalează cu zero.
dρ(r) 2r − 2r 2r2 − 2r
= 3 e r0 − 4 e r0 = 0
dr πro πro
Rezultă r = r0
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 156
Soluţie
Atunci
R
+∞
< px >= |c|2 u∗ p̂x udx
−∞
unde
1
|c|2 =
R
+∞
u∗ udx
−∞
Rezultă:
Z µ ¶
h̄ 1 ∗ du
< px >= +∞ u dx
i R dx
u∗ udx
−∞
a) Pentru
du
u = eikx şi = iku
dx
Rezultă:
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 157
< px >= 0
c) Pentru
2 du 2
u = e−αx şi = −2αxe−αx
dx
Rezultă
< px >= 0
e2 c
V (r) = − + 2
r r
unde c este o constantă pozitivă.
Soluţie
· ¸ µ 2 ¶
h̄2 d2 u 2 du l(l + 1) e c
− + − − − 2 u = Eu
2m dr2 r dr r2 r r
Introducem mărimile adimensionale
r h̄2
ρ= unde a =
a me2
şi
2Eh̄2
ε= = −σ 2
me4
deoarece vom considera doar cazul spectrului discret de energie
E < 0.
Notăm cu:
2mc
s(s + 1) = l(l + 1) +
h̄2
Atunci ecuaţia pentru partea radială devine:
µ ¶
d2 u 2 du s(s + 1) 2 2
+ − u+ −σ u=0
dρ2 ρ dρ ρ2 ρ
Introducem funcţia χ = ρu. Ecuaţia satisfăcută de χ este:
· ¸
d2 χ 2 2 s(s + 1)
+ −σ − χ=0
dρ2 ρ ρ2
În cazul că:
ρ→∞ χ∞ = e−σρ
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 159
d2 f df
ρ 2 + [2(s + 1) − 2σρ] − 2[σ(s + 1) − 1]f = 0
dρ dρ
Căutăm soluţia sub forma unei serii de puteri
P
∞
f= ak ρk
k=0
2 [σ(k + s + 1) − 1]
ak+1 = ak unde k = 0, 1, 2, ...
(k + 1)(k + 2s + 2)
Deoarece pentru valori mari ale lui k
ak+1 2σ
=
ak k
seria ar tinde către e2σρ şi când ρ → ∞ fapt ce ar determina ca
funcţia de undă să tindă la infinit ı̂n acest caz. Pentru a evita
acest lucru este necesar să tăiem seria de puteri, adică să punem
σ(k + s + 1) − 1 = 0. Găsim:
s
2h̄2 E 1
σ= − =
me4 k+s+1
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 160
me4
Eks = −
2h̄2 (k + s + 1)2
unde k = 0, 1, 2, .. iar
sµ ¶2
1 1 2mc mc
s=− + l+ + 2 ' l+ 2¡ ¢
2 2 h̄ h̄ l + 21
dacă
2mc 1
2 ¿ l+
h̄ 2
Introducem numărul cuantic principal
n=k+l+1
Atunci expresia energiei devine
−me4
Enl = · ¸2
2 mc
2h̄ n + h2 l+ 1
( 2)
Astfel energia depinde de numerele cuantice n şi l. Funcţiile
proprii corespunzatoare sunt
P
k
ψnlm (r, θ, ρ) = Ylm (θ, ϕ)e−σρ ρs ap ρp
p=0
cu soluţiile:
Dar
1
J±(l+ 1 ) (kr) → r±(l+ 2 ) când r→0
2
J(l+ 1 ) (kr)
2
Dacă l = 0 :
a
J 1 (kr) → √ sin kr
2
2
Nivelele de energie care corespund acestor funcţii pot fi de-
terminate din condiţia de continuitate ı̂n r = R adică din ecuaţia
Jl+ 1 (kR) = 0
2
(l)
Notăm aceste soluţii cu bn . Atunci:
³ ´2
2 (l)
h bn
En (l) =
2mR2
Pentru l = 0
h2 n 2 π 2
b(0)
n = nπ şi En (0) =
2mR2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 163
Soluţie
F = −kx (k > 0)
h̄2 d2 u kx2
− + u = Eu
2m dx2 2
Ţinând cont de relaţia k = mω 2 , ecuaţia Schrödinger devine:
h̄2 d2 u mω 2 x2
− + u = Eu
2m dx2 2
de unde:
µ ¶
d2 u 2m mω 2 x2
+ 2 E− u=0
dx2 h̄ 2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 164
ξ = βx
du du dξ du
= =β
dx dξ dx dξ
d2 u 2
2d u
= β
dx2 dξ 2
şi atunci ecuaţia Schrödinger devine:
µ ¶
d2 u 2m mω 2 2
+ E− ξ u=0
dξ 2 β 2 h̄2 2β 2
m2 ω 2
=1
h̄2 β 4
adică:
r
mω
β=
h̄
Notăm cu:
2mE 2mEh̄ 2E
λ= 2 2 = 2 =
h̄ β h̄ mω h̄ω
d2 u ¡ ¢
2
+ λ − ξ2 u = 0
dξ
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 165
ξ2 = v
du du dv du √ du
= = 2ξ =2 v
dξ dv dξ dv dv
d2 u du 2
2d u du d2 u
= 2 + 4ξ = 2 + 4v
dξ 2 dv dv 2 dv dv 2
Ecuaţia Schrödinger devine:
d2 u du
4v + 2 + (λ − v) u = 0
dv 2 dv
sau:
µ ¶
d2 u 2 du λ
4 2+ + −1 u=0
dv v dv v
Vom considera această ecuaţie ı̂n regiunea asimtotică:
x → ±∞, ξ → ±∞, v → ±∞
În această regiune ecuaţia devine:
d2 u
4 −u=0
dv 2
ale cărei soluţie este:
³ v´ ³v ´
u (x) = A exp − + B exp
2 2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 166
µ ¶ µ 2¶
du −ξ 2 −ξ dH(ξ)
= −ξ exp H(ξ) + exp
dξ 2 2 dξ
(2.2)
µ 2¶ µ 2¶
d2 u ¡ 2 ¢ ξ ξ dH (ξ)
= ξ − 1 exp − H (ξ) − 2ξ exp −
dξ 2 2 2 dξ
µ 2¶ 2
ξ d H (ξ)
+ exp −
2 dξ 2
Ecuaţia Schrödinger devine după simplificarea exponenţialei
2 /2
e−ξ :
d2 H (ξ) dH (ξ)
2
− 2ξ + (λ − 1) H (ξ) = 0
dξ dξ
Aceasta este o ecuaţie diferenţială de ordin doi. Căutăm o
soluţie de forma:
∞
X ∞
X
s k
H (ξ) = ξ ak ξ = ak ξ k+s
k=0 k=0
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 167
∞
X
H 00 (ξ) = ak (k + s) (k + s − 1) ξ k+s−2
k=0
adică:
∞
X
ak (k + s) (k + s − 1) ξ k+s−2
k=0
∞
X
= [2ak (k + s) + (1 − λ) ak ]ξ k+s
k=0
Rezultă condiţiile:
a0 s (s − 1) = 0
a1 s (s + 1) = 0
ak+2 (k + 2 + s) (k + s + 1) = ak [(1 − λ) + 2(k + s)]
k = 1, 2, 3...
Astfel coeficienţii se determină din 2 ı̂n 2: a0 determină
coeficienţii a2 , a4 , ...... iar a1 determină coeficienţii: a3 , a5 , ... ast-
fel că putem separa H (ξ) = H (0) (ξ) + H (1) (ξ).
s=0 a1 = 0 sau a1 6= 0
s=1 a1 = 0
În plus:
ak+2 (1 − λ) + 2 (k + s)
=
ak (k + s + 2) (k + s + 1)
Când k → ∞; ak+2 ak
→ 0 şi deci pentru ξ finit seria este con-
vergentă. Dacă numărul de termeni ai seriei este infinit, seriile
H (0) (ξ) şi H (1) (ξ) se comportă ca exp ξ 2 . Pentru aceasta vom
considera o argumentare intuitivă.
Considerăm cazul:
s = 0, a1 6= 0
1 − λ + 2(2m) = 0
λ = 1 + 4m
1 − λ + 2 (2m + 1) = 0
λ = 3 + 4m
Aceasta ı̂nseamnă că H (0) (ξ) şi H (1) (ξ) nu pot fi reduse si-
multan la polinoame. Rezultă că a1 = 0.
2 (1 + 2m) + 1 − λ = 0
deci:
λ = 4m + 3, adică λ = 3, 7, 11, ...
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 171
rămâne mărginită şi ı̂n cazul că ξ → ∞. Astfel ecuaţia are soluţii
finite dacă λ este impar λ = 2n + 1 şi deoarece:
2En
λ=
h̄ω
rezultă:
h̄ω
En = (2n + 1)
2
Nivelele de energie sunt echidistante:
∆E = En+1 − En = h̄ω
Oscilatorul liniar armonic nu poate avea orice energie, ci nu-
mai anumite energii, care formează un şir discret de nivele echi-
distante.
mω 2 2
U (r) = r
2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 172
Soluţie
h̄2
− ∆ψ + V (r)ψ = Eψ
2m
Deoarece cı̂mpul de forţe este central soluţia ecuaţiei Schrödin-
ger este de forma
· ¸
h̄2 d2 f 2 df l(l + 1) m 2 2
− + − f + ω r f = Ef
2m dr2 r dr r2 2
u = fr
Introducem notaţiile:
r
mω
ξ=r
h̄
şi
E
λ=
h̄ω
utilizate ı̂n problema legată de oscilatorul armonic liniar.
Ecuaţia va lua forma:
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 173
· ¸
d2 u l(l + 1) 2
+ 2λ − −ξ u=0
dξ 2 ξ2
Când ξ → ∞ ecuaţia devine
d2 u
− ξ2u = 0
dξ 2
Soluţia acestei ecuaţii este
ξ2
u∞ = e− 2
Când ξ → 0 considerăm u ∼ ξ α şi prin substitutie ı̂n ecuaţia
pentru u se obţine:
α(α − 1) = l(l + 1)
De aici α1 = l + 1 şi α2 = −l
Doar α1 = l + 1 face că funcţia să fie finită ı̂n ξ → 0
Atunci funcţia u (ξ) va fi de forma
ξ2
u(ξ) = e− 2 ξ l+1 ν(ξ)
Substituind ı̂n ecuaţia pentru u se obţine:
· ¸ · ¸
d2 ν dν (l + 1) 3
+2 −ξ +2 λ−l− ν=0
dξ 2 dξ ξ 2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 174
k0 = −2l − 1
ı̂n origine ν (ξ) va tinde la ∞.
Din relaţia dintre coeficienţii ak+2 şi ak din regiunea asimp-
2
totică rezultă că atunci când ξ → ∞ seria se apropie de eξ şi
ξ 2
u (ξ) → e 2 care tinde la ∞. Pentru a tăia această serie punem
condiţia:
3
k+l+ −λ=0
2
Atunci:
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 175
3
λ=k+l+
2
Deoarece seria ı̂ncepe cu k0 = 0, k trebuie să fie un număr
par k = 2n cu n = 0, 1, 2... Atunci:
3
λ = 2n + l +
2
astfel că energia oscilatorului armonic tridimesional are forma:
µ ¶
3
Enl = h̄ω 2n + l +
2
Funcţia de undă corespunzătoare acestei energii este:
2
e−ξ ξ l+1 νn (ξ)
ψnlm (r, θ, ϕ) = Ylm (θ, ϕ)
ξ
Fiecare nivel este degenerat. Când N = 2n + l este par găsim
l = 0, 2, 4, .... Când N este impar l = 1, 3, 5, ... În plus fiecare
nivel (pentru n şi l fixaţi), adică pentru o energie bine determi-
nată, este (2l + 1) degenerat ı̂n raport cu m.
Soluţie
dn+1 ³ −ξ2 ´
n+1 ξ 2 n ξ2 d
n+1 ³
−ξ 2
´
Hn+1 (ξ) = (−1) e e = −(−1) e e
dξ n+1 dξ n+1
µ ¶
dn+1 ³ −ξ2 ´ dn d −ξ2 dn ³ −ξ2 ´
e = n e − 2 n ξe
dξ n+1 dξ dξ dξ
unde:
· n ³ ¸
dn+1 ³ −ξ2 ´ d −ξ 2
´ dn−1 ³ −ξ2 ´
e = −2 ξ n e + n n−1 e
dξ n+1 dξ dξ
Atunci:
· n−1 ³ ´¸ 2
dn ³ −ξ2 ´
n ξ2 n d −ξ 2
Hn+1 (ξ) = 2ξ(−1) e e − 2n(−1) e eξ
dξ n dξ n−1
β 2 x2
u(x) = Nn e− 2 Hn (βx)
p mω
unde β = h̄
şi că polinoamele Hermite pot fi determinate
pornind de la funcţia generatoare
2 +2sξ P∞ H (ξ)
n
S(s, ξ) = e−s = sn
n=0 n!
să se determine constanta de normare.
Soluţie
X∞ X ∞
−s2 +2sξ −t2 +2tξ sn tm
S(s, ξ)S(t, ξ) = e e = Hn (ξ)Hm (ξ)
n=0 m=0
n! m!
2
Se ı̂nmulţeşte egalitatea cu e−ξ şi se integrează intre −∞ şi
∞.
Z ∞ X∞ X ∞ Z
−ξ 2 sn tm ∞ −ξ2
e S(s, ξ)S(t, ξ)dξ = e Hn (ξ)Hm (ξ)dξ
−∞ n=0 m=0
n! m! −∞
Z ∞ Z ∞
−ξ 2 2 +2(s+t)ξ−(s+t)2
e S(s, ξ)S(t, ξ)dξ = e−ξ e2st dξ
−∞ −∞
Z ∞ Z ∞
−ξ 2 2st 2 √
e S(s, ξ)S(t, ξ)dξ = e e−(ξ−s−t) d (ξ − s − t) = e2st π
−∞ −∞
Z ∞
∞
2 √ X (2st)n
e−ξ S(s, ξ)S(t, ξ)dξ = π
−∞ n=0
n!
Astfel:
∞ ∞ ∞ Z
√ X (2st)n X X sn tm ∞ −ξ2
π = e Hn (ξ)Hm (ξ)dξ
n=0
n! n=0 m=0
n! m! −∞
Rezultă:
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 179
Z ∞
2
e−ξ Hn (ξ)Hm (ξ)dξ = 0
−∞
dacă n 6= m.
Z ∞
2 √
e−ξ Hn2 (ξ)dξ = 2n n! π
−∞
Atunci:
s
β
Nn = √
π2n n!
Soluţie
Folosim relaţiile
şi
s
β 2 2
− β 2x
un (x) = √ e Hn (βx)
π2n n!
Atunci
s√ s√
π2n+1 (n + 1)! π2n n!
un+1 = 2βx un
β β
s√
π2n−1 (n − 1)!
− 2n un−1
β
p √ √
2n(n + 1)un+1 (x) = 2βx nun (x) − n 2un−1 (x)
De aici rezultă
r r
n+1 n
βxun (x) = un+1 (x) + un−1 (x)
2 2
2.3.6 Să se calculeze < x >, < x2 > pentru oscilatorul armonic
liniar ı̂n reprezentarea sistemului de funcţii proprii ale operato-
rului energie.
Soluţie
r r
R
+∞ R
n + 1 +∞ R
n +∞
β un xun = un un+1 dx + un un−1 dx = 0
−∞ 2 −∞ 2 −∞
Rezultă că:
< x >= 0
Înmulţim prima relaţie cu xβ
r r
2 2 n+1 n
β x un (x) = βxun+1 (x) + βxun−1 (x)
2 2
Atunci:
r "r r #
n + 1 n + 2 n + 1
β 2 x2 un (x) = un+2 (x) + βxun−1 (x)
2 2 2
"r r #r
n n−1 n
+ un (x) + un−2 (x)
2 2 2
adică
r r
(n + 1)(n + 2) 2n + 1 n(n − 1)
β 2 x 2 un = un+2 + un + un−2
2 2 2
2n + 1
β 2 < x2 >=
2
2n + 1 2n + 1 h̄
< x2 >= 2
=
2β 2 mω
k1 x2 k2 y 2 k3 y 3
U= + +
2 2 3
Soluţie
µ ¶ µ ¶
1 h̄2 d2 ψ1 mω12 2 1 h̄2 d2 ψ2 mω22 2
− + x + − + y +
ψ1 2m dx2 2 ψ2 2m dy 2 2
µ ¶
1 h̄2 d2 ψ1 mω32 2
+ − + z =E
ψ3 2m dz 2 2
unde am notat:
ki
ωi2 = (i = 1, 2, 3)
m
Deoarece x, y si z sunt variabile independente fiecare paran-
teză trebuie să fie egală cu o constantă. Notam cu E1 , E2 , E3
cele trei constante care trebuie să ı̂ndeplinească condiţia:
E = E1 + E2 + E3
Problema se reduce la rezolvarea a trei ecuaţii diferenţiale de
ordin doi, care sunt de tipul ecuaţiei oscilatorului armonic liniar.
h̄2 d2 ψ1 mω12 2
− + x ψ1 = E1 ψ1
2m dx2 2
h̄2 d2 ψ2 mω22 2
− + y ψ2 = E2 ψ2
2m dy 2 2
h̄2 d2 ψ3 mω22 2
− + z ψ3 = E3 ψ3
2m dz 2 2
p 1
Introducem variabilele unidimensionale ξ1 = x mω , ξ2 =
p mω2 p mω3 h̄
y h̄
, ξ3 = z h̄
şi utilizăm rezultatul obţinut ı̂n cazul os-
cilatorului unidimensional. Obţinem:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
1 1 1
En1 n2 n3 = n1 + h̄ω1 + n2 + h̄ω2 + n3 + h̄ω3
2 2 2
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 184
r
4 m3 ω1 ω2 ω3 Hn1 (ξ1 )H(ξ2 )H(ξ3 ) − ξ12 +ξ22 +ξ32
ψ(x, y, z) = √ nnn e 2
π 3 h̄3 2 1 2 3 · n1 !n2 !n3 !
Soluţie
N = n1 + n2 + n3
fiind date de relaţia
µ ¶
3
EN = N+ h̄ω
2
Funcţiile proprii sunt:
1 2 r2
ψn1 n2 n3 (r) = Nn1 n2 n3 e− 2 β Hn1 (βx)Hn2 (βy)Hn2 (βz)
unde r
mω
β=
h̄
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 185
r
4 m3 ω 3
Nn1 n2 n3 =
h̄3 π 3
şi
r 2 = x2 + y 2 + z 2
Toate funcţiile cu aceeaşi valoare a lui n1 + n2 + n3 corespund
la aceeaşi energie. Deoarece aceste funcţii sunt liniar indepen-
dente ordinul degenerării nivelului EN coincide cu numărul de
triplete (n1 , n2 , n3 ) caracteristice energiei E.
Pentru a calcula numărul de triplete fixăm valoarea numărului
n3 . Atunci n1 + n2 = N − n3 . În acest caz valoarea unui număr
determină pe celălalt şi numărul de posibilităţi este N − n3 + 1
(se consideră şi valoarea zero). Apoi se consideră toate valorile
lui n3 compatibile cu N . Atunci gradul de degenerare este:
N
X 1
gN = (N − n3 + 1) = (N + 1)(N + 2)
n3 =0
2
Se observă că pentru oscilatorul izotrop singurul nivel nede-
generat este N = 0.
2.3.9 Să se determine funcţiile şi valorile proprii ale energiei pen-
tru un oscilator cu sarcina q aflat ı̂ntr-un câmp electric omogen
de intensitate E.
Soluţie
µ ¶
h̄2 d2 ψ mω 2 2
− + x − eEx ψ = Eψ
2m dx2 2
Efectuăm schimbarea de variabilă:
eE
x1 = x −
mω 2
şi introducem notaţia:
e2 E 2
E1 = E +
2mω 2
dψ dψ dx1 dψ
= =
dx dx1 dx dx1
d2 ψ d2 ψ
=
dx2 dx21
µ ¶2
mω 2 2 mω 2 eE
x = x1 +
2 2 mω 2
mω 2 2 mω 2 2 e2 E 2
x = x1 + eEx1 +
2 2 2mω 2
eE e2 E 2
eEx = E(x1 + ) = eEx 1 +
mω 2 mω 2
Ţinând cont de acestea ecuaţia Schrödinger devine:
h̄2 d2 ψ mω 2 2
− + x ψ = E1 ψ
2m dx21 2 1
Ecuaţia este analoagă cu cea a oscilatorului armonic liniar.
Funcţiile de undă sunt:
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 187
r
mω 1 ε2
ψn = √ e− 2 Hn (ξ)
πh 2n n!
unde: r
mω
ξ= x1
h̄
Valorile proprii sunt:
µ ¶
1
E1 = n+ h̄ω
2
De aici rezultă
µ ¶
1 e2 E 2
E= n+ h̄ω −
2 2mω 2
Spectrul de energie este discret şi este deplasat ı̂n jos cu va-
loarea:
e2 E 2
∆E =
2mω 2
Soluţie
Soluţie
Soluţie
~ = ~l1 + ~l2 ;
L ~ = ~s1 + ~s2 ;
S J~ = L
~ +S
~
L = l1 + l2 ; l1 + l2 − 1; .......|l1 − l2 |
S = s1 + s2 ; s1 + s2 − 1; .....|s1 − s2 |
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 190
J = L + S; L + S − 1; ........|L − S|
şi se notează cu 1 F3 .
Soluţie
2S + 1 = 1
2S + 1 = 3
CAPITOLUL 2. FIZICĂ CUANTICĂ 192
Soluţie
Trebuie avut ı̂n vedere că la emisia unui foton momentul ci-
netic total al atomului variază atât ca direcţie cât şi ca mărime.
În cazul că ∆J = ±1, momentul cinetic total variază ca mărime,
iar când ∆J = 0 momentul cinetic variază ca direcţie.
Soluţie
Soluţie
Soluţie
FIZICA SOLIDULUI
Soluţie
195
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 196
¡ ¢
(−2β cos qa) A + 2β − m2 ω 2 B = 0
Sistemul de ecuaţii de mai sus este un sistem de ecuaţii omo-
gen. El admite soluţii dacă determinantul sistemului este nul.
¯ ¯
¯ 2β − m1 ω 2 −2β cos qa ¯
¯ ¯
¯ −2β cos qa 2β − m2 ω 2 ¯ = 0
Rezultă ecuaţia bipătrată:
µ ¶
4 1 1 4β 2 sin2 qa
ω − 2β + ω2 + =0
m1 m2 m1 m2
care are două soluţii:
· ¸1/2
β 1 4 sin2 qa
ω12= +β −
mr m2r m1 m2
· ¸1/2
2 β 1 4 sin2 qa
ω2 = −β −
mr m2r m1 m2
unde
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 197
(2b / m1 )1 / 2
(2b / m2 )1 / 2
p p k
- 0
2a 2a
Fig. 3.1
1 1 1
= + iar |qa| < π/2
mr m1 m2
ω2 poartă numele de frecvenţa ramurii optice ı̂n timp ce ω1
poartă denumirea de frecvenţa ramurii acustice. Forma ramurii
optice şi acustice sunt arătate ı̂n figura 3.1
Discuţie
Vom considera cazul când qa ¿ 1 (q → 0) . Atunci:
µ ¶1/2 · µ ¶¸1/2
2β 2βq 2 a2 mr 1 1
ω1 ≈ − = 2β +
mr m1 m2 m1 m2
ω2 = 0
În cazul ı̂n care k = π/2a
ω1 = (2β/m1 )1/2
ω2 = (2β/m2 )1/2
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 198
Soluţie
unde β = 1/kB T .
Z∞ Z∞
− βm ω 2 x2i β 2
Zi = e 2 dxi e− 2m pi dpi
−∞ −∞
µ ¶ 12 µ ¶ 12
2π 2πm 2π 2πkB T
Zi = = =
βmω 2 β βω ω
Rezultă: µ ¶N
N 2πkB T
Z = (Zi ) =
ω
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 199
U = F + T S = N kB T
Soluţie
∂U eβh̄ω
Cp = Cv = = N kB (βh̄ω)2
∂T (eβh̄ω − 1)2
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 201
Soluţie
µ ¶2 " µ ¶2 # · ¸
T0 T0 1 T0 T0
E' 1+ + 1−
T T 2 T T
µ ¶2 " µ ¶2 #
T0 1 T0
E' 1−
T 2 T
Rezultă:
" µ ¶2 #
1 T0
CV = N k 1 −
2 T
Ep = a1 x2 − a2 x3 − a3 x4
unde a1 , a2 , a3 sunt constante pozitive.
Soluţie
Z ∞ £ ¡ ¢¤
I1 = x exp −β a1 x2 − a2 x3 − a3 x4 dx
−∞
Z ∞ ¡ ¢ ¡ ¢
I1 = x exp −βa1 x2 exp βa2 x3 + βa3 x4
−∞
Deoarece putem face aproximaţia:
¡ ¢
exp βa2 x3 + βa3 x4 = 1 + βa2 x3 + βa3 x4
Z ∞ ¡ ¢ ¡ ¢
I1 = x + βa2 x4 + βa3 x5 exp −βa1 x2 dx
−∞
Expresia de mai sus cuprinde trei integrale:
Z ∞
¡ ¢
I11 = x exp −βa1 x2 dx = 0
−∞
Z ∞ Z ∞
4 −βa1 x2 a2 2 ¡ ¢
I12 = βa2 xe dx = − x3 e−βa1 x d −βa1 x2
−∞ 2a1 −∞
Z ∞
r
3a2 2
¡ 2
¢ 3a2 π
I12 = x exp −βa1 x dx =
2a1 −∞ 4a1 d3
Z ∞ ¡ ¢
I13 = βa3 x5 exp −βa1 x2 dx = 0
−∞
Integralele I11 şi I13 sunt nule deoarece sunt integrale din
funcţii impare ı̂ntre limitele ±∞.
Pentru calculul integralei de la numitor se face aproximaţia:
Z ∞ Z ∞ r
¡ 2
¢ π
exp (−βEp ) dx ≈ exp −βa1 x dx =
−∞ −∞ βa1
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 204
Atunci:
3a2
hxi = kT
4a21
Coeficientul de dilatare se calculează cu relaţia:
1 ∂ hxi 1 3a2
α= = k
x0 ∂T x0 4a21
unde x0 este distanţa de echilibru a atomilor. Ea se obţine con-
siderând derivata energiei potenţiale egală cu zero.
dEp
= 2a1 x − 3a2 x2 − 4a2 x3 = 0
dx
Neglijând termenul ce conţine pe x3 rezultă:
2a1
x0 =
3a2
Atunci:
9a22
α= k
8a31
Soluţie
S = k ln P
unde P este numărul de microstări compatibile cu macrostarea
respectivă.
N!
P = CNn =
n! (N − n)!
Atunci:
N!
S = k ln
n! (N − n)!
Energia liberă a cristalului este dată de relaţia:
F = U − TS
N!
F = nEi − T k ln
n! (N − n)!
Deoarece N, n, N − n sunt numere mari utilizăm formula lui
Stirling
ln x = x ln x − x
Atunci:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 206
N!
ln = N ln N − n ln n − (N − n) ln (N − n)
n! (N − n)!
şi
F = nEi − T k [N ln N − n ln n − (N − n) ln (N − n)]
Ei − T k [− ln n − 1 + ln (N − n) + 1] = 0
De aici:
N
n= ¡ Ei ¢
1 + exp kT
Soluţie
U = nEi
Entropia sistemului este:
S = −k ln P
unde P numărul de microstări compatibile cu macrostarea dată
este:
N! N1 !
P =
(N − n)!n! (N1 − n) n!
Folosind formula lui Stirling:
ln P = N ln N − n ln n − (N − n) ln (N − n)
+ N1 ln N1 − n ln n − (N1 − n) ln (N1 − n)
Ei
− ln n + ln (N − n) − ln n + ln (N1 − n) = 0
kT
Atunci:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 208
µ ¶
2 Ei
n = (N − n) (N1 − n) exp −
kT
Dacă n ¿ N şi n ¿ N1 :
p µ ¶
Ei
n ' N N1 exp −
2kT
3.1.8 Se consideră un cristal format din N atomi. Se cunoaşte
dNν numărul frecvenţelor asociate oscilatorilor atomici din vo-
lumul V care sunt cuprinse ı̂n intervalul ν şi ν + dν
3 2
dNν = 4πV ν dν
vs2
unde
3 1 1
= 2
+
vs2 vl vt2
iar νl este viteza de propagare a undei longitudianale şi νt este vi-
teza de propagare a undei transversale. Să se determine frecvenţa
Debye νD. Frecvenţa Debye (νD ) este frecvenţa maximă de vibraţie
a reţelei cristaline.
Soluţie
Atunci
ZνD
12πV
ν 2 dν = 3N
vs2
0
Rezultă:
µ ¶1/3
3N vs2
νD =
4πV
3.1.9 Să se determine pe baza modelui Debye capacitatea ca-
lorică a unui corp solid a) la temperaturi joase b) la tempera-
turi ridicate. Considerăm că fononii urmează distribuţia Bose-
Einstein.
Soluţie
ZνD
12πV hν 3
U= ¡ hν ¢ dν
vs2 exp kT
−1
0
Notăm cu
hν
x=
kT
Atunci:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 210
kT kT
ν= x şi dν = dx
h h
Rezultă:
µ ¶4 Z θD /T
12πV h kT x3
U= dx
vs2 h 0 ex − 1
unde am notat cu
hνD
θD =
k
temperatura Debye. Atunci:
Z θD /T
12πV kT 4 x3
U= νD 3 dx
vs2 θD 0 ex − 1
Dacă se ţine cont de expresia lui νD determinată ı̂n problema
precedentă rezultă:
Z θD /T
T4 x3
U = 9N k 3 dx
θD 0 ex − 1
a) La temperaturi joase T ¿ θD iar θD /T are o valoare relativ
mare, astfel că integrala de mai sus se poate extinde la infinit.
Putem scrie că:
Z
T 4 ∞ x3
U = 9N k 3 dx
θD 0 ex − 1
Deoarece
Z ∞
x3 π4
dx =
0 ex − 1 15
rezultă:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 211
3π 4 N k 4
U= 3
T
5 θD
şi
µ ¶3
∂U 12π 4 T
CV = = Nk
∂T 5 θD
b) În cazul temperaturilor ridicate T À θD , iar x este mic
astfel că:
x3 x3 ³ x´
2
' 2 'x 1− ' x2
ex − 1 1 + x + x2 − 1 2
Atunci:
Z θD /T
T4
U = 9N k 3 x2 dx = 3N kT
θD 0
Căldura specifică este:
∂U
CV = = 3N k
∂T
Această valoare este egală cu cea calculată pe baza fizicii
clasice.
Soluţie
dτ = 4πp2 dp
Deoarece
mv 2 p2
E= =
2 2m
unde m este masa (efectivă) a fermionului
p
dE = dp
m
√
Cum p = 2mE rezultă că
√
dτ = 4πm 2mEdE
Astfel
√
dΩ = 4 2πV m3/2 E 1/2 dE
Volumul unei stări ı̂n spaţiul fazelor corespunzătoare unei
stări energetice este h3 . Atunci numărul de stări este:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 213
µ ¶3/2
dΩ 1 2m
dNs = 2 × 3 = 2 E 1/2 dE
h 2π h̄
unde factorul 2 provine din faptul că o stare de energie dată
poate fi ocupată de 2 electroni cu spini opuşi.
Astfel densitatea de stări energetice este:
µ ¶3/2
dNs 1 2m
g (E) = = 2 E 1/2
dE 2π h̄2
Soluţie
h̄2 ¡ 2 ¢2/3
EF = 3π n
2m
În această expresie m reprezintă masa efectivă a electronului.
Z ∞ Z µ
π2
F (E) f (E) dE = F (E) dE + (kT )2 F 0 (µ)
0 0 6
Soluţie
Considerăm integrala:
Z ∞
F (E)
I= ¡ E−µ ¢ dE
0 exp kT
+1
Efectuăm substituţia:
E − µ = kT z
Atunci:
Z∞
F (µ + kT z)
I = kT dz
ez + 1
−µ/kT
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 215
Z
µ/kT Z∞
F (µ − kT z) F (µ + kT z)
I = kT dz + kT dz
e−z + 1 ez + 1
0 0
Z µ/kT Z µ/kT
F (µ − kT z)
I= F (µ − kT z) kT dz − T kdz+
0 0 ez + 1
Z µ/kT
F (µ + kT z)
+T kdz
0 ez + 1
Z µ Z ∞
F (µ + kT z) − F (µ − kT z)
I= F (E) dE + T kdz
0 0 ez + 1
Dezvoltăm ı̂n serie Taylor după puterile lui kT z
k2T 2z 2
F (µ + kT z) = F (µ) + F 0 (µ) kT z + F 00 (µ)
2
k2T 2z 2
0 00
F (µ − kT z) = F (µ) − F (µ) kT z + F (µ)
2
Astfel
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 216
Z ∞ Z ∞
F (µ + kT z) − F (µ − kT z) z
dz = k 2 T F 0 (µ) dz
0 ez + 1 0 ez +1
Deoarece:
Z ∞
z π2
dz =
0 ez + 1 6
Rezultă ı̂n final că:
Z µ
π2
I= F (E) dE + (kT )2 F 0 (µ)
0 6
Soluţie
Z µ
π2
n= g (E) dE + (kT )2 g 0 (µ)
0 6
Rezultă:
µ ¶2 Z µ µ ¶2
1 2m 1/2 π2 2m 1
n= 2 E dE + k 2 T 2 √
2n h̄2 0 6 h̄2 µ
µ ¶2 " µ ¶2 #
1 2m π2 kT
n= 2 µ3/2 1+
3π h̄2 8 µ
Dar la T = 0 K
µ ¶3/2
1 2m 3/2
n= 2 EF
3π h̄2
Rezultă:
" µ ¶2 #
π2 kT
EF2 = µ3/2 1+
8 µ
şi
" µ ¶2 #−2/3
π2 kT
µ = EF 1+
8 µ
Soluţie
Soluţie
Z ∞ Z µ
π2
F (E) f (E) dE = F (E) dE + (kT )2 F 0 (µ)
0 0 6
unde:
F (E) = Eg (E)
Rezultă:
µ ¶3/2 ·Z µ ¸
1 2m π2 ¡ ¢0
U= 2 E 3/2
dE + (kT )2 µ3/2
2π h̄2 0 6
µ ¶3/2 · ¸
1 2m 2 5/2 π 2 3
U= 2 µ + (kT )2 µ1/2
2π h̄2 5 6 2
Cum
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 220
" µ ¶2 #
π2 kT
µ = EF 1−
12 EF
" µ ¶2 µ ¶4 #
5/2 5π 2 kT 5π 2 kT
µ5/2 = EF 1− +
24 EF 192 EF
" µ ¶2 #
2
1/2 π kT
µ1/2 = EF 1 −
24 EF
rezultă:
µ ¶3/2 " µ ¶2 µ ¶4 #
1 2m 5/2 2 π2 kT π4 kT
U= 2 EF + −
2π h̄2 5 6 EF 96 EF
h̄2 ¡ 2 ¢2/3
EF = 3π n
2m
Se obţine:
" µ ¶2 #
3 5π 2 kT
U = nEF 1 +
5 12 EF
Capacitatea calorică volumică este:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 221
µ ¶
∂U π 2 kT
CV = = nk
∂T 2 EF
Soluţie
h̄2 ¡ 2 ¢2/3
EF = 3π n
2m
Dar cum n = N/V unde N este numărul total de electroni
din volumul considerat, rezultă:
Soluţie
Astfel
µ ¶3/2 Z ∞ · ¸
1 2mn 1/2 E−µ
n= 2 (E − EC ) exp − dE
2π h̄2 EC kT
Efectuăm schimbarea de variabilă:
E − EC
x=
kT
Se obţine:
µ ¶3/2 µ ¶Z ∞
1 2mn kT EC − µ
n= 2 exp − x1/2 e−x dx
2π h̄2 kT 0
µ ¶3/2 µ ¶ µ ¶
1 2mn kT EC − µ EC − µ
n= 3 exp − = NC exp −
4π h̄2 kT kT
unde NC este concentraţia efectivă de electroni
µ ¶3/2
1 2mn kT
NC = 3
4π h̄2
În mod analog se poate determina şi concentraţia golurilor:
µ ¶3/2 µ ¶ µ ¶
1 2mp kT µ − EV µ − EV
p= 3 exp − = NV exp −
4π h̄2 kT kT
unde mp este masa efectivă a golurilor iar NV este concentraţia
efectivă de goluri.
µ ¶3/2
1 2mp kT
NV = 3
4π h̄2
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 224
Soluţie
µ ¶3/2 µ ¶3/2
1 2mn kT −
EC −µ 1 2mp kT µ−EV
e kT = 3 e− kT
4π 3 h̄2 4π h̄2
Rezultă:
µ ¶ µ ¶
3/2 EC − µ 3/2 µ − EV
(mn ) exp − = (mp ) exp −
kT kT
Soluţie
n = p + Ndi
Deoarece np = n2i iar n este foarte mare concentraţia de go-
luri este foarte mică. Vom considera că p ' 0. Dacă se consideră
semiconductorul nedenegerat
µ ¶
EC − µ
n = NC exp −
kT
Atunci:
µ ¶
EC − µ Nd
NC exp − = ¡ ¢
kT 1 + 2 exp µ−EkT
D
La temperaturi joase:
Nd EC − Ed
8 exp À1
NC kT
Dezvoltând radicalul ı̂n serie se obţine:
r
µ Nd EC + Ed
e kT = exp
2NC kT
Astfel:
EC + Ed Nd
µ= + kT ln
2 2NC
cu
µ ¶3/2
1 2mn kT
NC = 3
4π h̄2
La temperaturi foarte joase (ı̂n particular la 0 K) nivelul
Fermi µ se găseşte la jumătatea distanţei dintre banda de conducţie
şi nivelul donor.
Soluţie
Ei = ED − EC
energia de ionizare a donorului, rezultă:
n Ei
ln = const +
T 3/4 2kT
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 228
Soluţie
a)
1
σ = neµn =
ρ
1
µn = = 4, 78 × 10−3 m2 /Vs
ρen
b) viteza de drift este:
U
v = µn E = µn = 4, 78 × 10−5 m/s
l
c) timpul ı̂n care este parcurs conductorul este:
l
t= = 20920 s
v
Soluţie
Soluţie
n = p = ni
Rezultă:
1
ρ=
eni (µn + µp )
ρGe = 0, 472 Ωm
ρSi = 1838 Ωm
Soluţie
Deoarece:
l
R=ρ
S
pentru ca rezistenţa să scadă de 2 ori este necesar ca rezistivita-
tea să scadă de 2 ori
1 1
ρ= =
σ eni (µn + µp )
Concentraţia intrinsecă este:
p µ ¶
EC − EV
ni (T ) = NV NC exp −
2kT
Dacă ρ2 = ρ1 /2 rezultă că σ2 = 2σ1
Atunci
e (µn + µp ) n (T + ∆T ) = 2e (µn + µp ) n (T )
şi
· ¸ µ ¶
EC − EV EC − EV
exp − = 2 exp −
2k (T + ∆T ) 2kT
Prin logaritmarea expresiei de mai sus rezultă:
2kT 2 ln 2
∆T = = 15, 7 ◦ C
Eg − 2kT ln 2
Z θ
5
T x5
ρ (T ) = AT dx
0 (ex − 1) (1 − e−x )
unde
hν
x=
kT
Să se găsească dependenţa de temperatură a rezistivităţii me-
talelor ı̂n domeniul temperaturilor ı̂nalte şi joase.
Soluţie
¡ ¢
(ex − 1) 1 − e−x ' (1 + x − 1) (1 − 1 + x) = x2
Atunci:
Z θ
5 Aθ4T
ρ (T ) = AT T x3 dx =
0 4
Aceasta ı̂nseamnă că la temperaturi ridicate rezistivitatea
creşte liniar cu temperatura. La temperaturi scăzute limita in-
tegralei poate fi considerată ∞ şi integrala este o constantă.
Atunci:
ρ (T ) ∝ T 5
Soluţie
Rezistivitatea este:
1
ρ=
e (nµn + pµp )
În plus
n2i
np = n2i şi p=
n
Atunci:
1
ρ= ³ ´
n2i
e nµn + n p
µ
Pentru a determina rezistivitatea maximă punem condiţia:
n2
dρ 1 µn − ni2 µp
= ³ ´2 = 0
dn e n2i
nµn + n µp
Rezultă:
r
µp
n = ni
µn
şi
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 234
r
µn
p = ni
µp
Atunci
1
ρmax = √
2eni µp µn
În cazul germaniului intrinsec n = p = ni şi rezistivitatea
acestuia este:
1
ρi =
eni (µn + µp )
Se observă că:
ρmax µn + µp
= √
ρi 2 µp µn
Rezultă:
ρmax = 0, 50 Ωm
ρi = 0, 47 Ωm
3.3.7 La temperatura T1 = 300 K, concentraţia purtătorilor de
sarcină ı̂ntr-un semiconductor este 2 × 1019 m−3 . Cu cât creşte
concentraţia purtătorilor de sarcină când temperatura creşte cu
un grad? Se cunosc: lărgimea benzii interzise Eg = 0, 67 eV şi
constanta lui Boltzmann k = 1, 38 × 10−23 J/K.
Soluţie
µ ¶
3/2 Eg
ni = CT exp −
2kT
Variaţia numărului de purtători se scrie:
µ ¶ µ ¶
3/2 Eg 3/2 Eg
∆n = CT2 exp − − CT1 exp −
2kT2 2kT1
Deoarece T2 = T1 + 1 atunci:
E
· E ³ ´ ¸
g
− 2kTg 1
− T1
∆n ' CT1 e 1 e 2k T 1 2 −1
Astfel:
· Eg
³ ´ ¸
1
− T1
∆n ' n1 e 2k T1 2 − 1 = 0, 88 × 1018 m−3
Soluţie
n = Nd + p
Deoarece
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 236
np = n2i
rezultă:
p2 + pNd − n2i = 0
Ecuaţia are soluţia:
s
µ ¶2
Nd 2n1
p= 1+ − 1 = 1, 12 × 1018 m−3
2 Nd
n2i
n= = 8.01 × 1020 m−3
p
Soluţie
du = δQ + µ0 HdM
sau
δQ = du − µ0 HdM
Pentru u = u(T, H)
µ ¶ µ ¶
∂u ∂u
du = dT + dH
∂T H ∂H T
Pentru M = M (T, H)
µ ¶ µ ¶
∂M ∂M
dM = dT + dH
∂T H ∂H T
Se obţine:
·µ ¶ µ ¶¸ ·µ ¶ µ ¶¸
∂u ∂M ∂u ∂M
δQ = − µ0 H dT + − µ0 H dH
∂T ∂T ∂H ∂H
şi atunci:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
δQ ∂u ∂M
cH = = − µo H
dT H ∂T H ∂T H
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 238
Soluţie
δQ = du − µ0 HdM
Pentru o transformare adiabatică (δQ = 0) se obţine:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 239
du = µ0 HdM
sau:
µ ¶ µ ¶
∂u ∂u
dM + dH − µ0 HdM = 0
∂M H ∂H M
şi regrupând termenii:
µ ¶ ·µ ¶ ¸
∂u ∂u
dH + − µ0 H dM = 0
∂H M ∂M H
de unde:
µ ¶
∂u
µ ¶
∂M ∂H M
χS = = −µ ¶
∂H S ∂u
− µ0 H
∂M H
Dar:
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂u ∂u ∂T ∂T
= = cM
∂H M ∂T M ∂H M ∂H M
şi:
µ ¶ ·µ ¶ µ ¶ ¸µ ¶
∂u ∂u ∂M ∂T
− µ0 H = − µ0 H
∂M H ∂T H ∂T H ∂M H
Atunci:
µ ¶ µ ¶
∂u ∂T
− µ0 H = c H
∂M H ∂M H
Rezultă:
µ¶
∂T
cM µ ¶
∂H M cM ∂M cM
χS = − µ ¶ = = χT
∂T cH ∂H T cH
cH
∂M H
Soluţie
du = δq − pdv + µ0 HdM
Cum T = const, v = const rezultă du = 0 astfel că:
δq = −µ0 HdM
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 241
Dar:
CH
M = χH =
T
Atunci:
CdH
dM =
T
Cum T = T1 din relaţiile de mai sus rezultă:
CH
δq = −µ0 dH
T1
Se integrează şi se obţine:
ZH1
CH µ0 C 2
q=− µ0 dH = − H
T1 2T1 1
0
Soluţie
du = T ds + µ0 HdM
rezultă:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 242
du − µ0 HdM
ds =
T
unde s, u se referă la entropia şi energia unităţii de volum.
Se consideră u = u(T, M ) şi se arată că
µ ¶
∂u
=0
∂M T
Într-adevăr:
µ ¶ µ ¶
∂u ∂u
du = dT + dM
∂T M ∂M T
Se obţine:
µ ¶ ·µ ¶ ¸
1 ∂u 1 ∂u
ds = dT + − µ0 H dM
T ∂T M T ∂M T
· µ ¶ ¸ ½ ·µ ¶ ¸¾
∂ 1 ∂u ∂ 1 ∂u
= − µ0 H
∂M T ∂T M T ∂T T ∂M T M
sau:
µ ¶ µ ¶
1 ∂ 2u 1 ∂u 1 ∂2u ∂ H
=− 2 + − µ0
T ∂M ∂T T ∂M T T ∂T ∂M ∂T T M
de unde:
µ ¶ µ ¶
∂u ∂ 2 H
= −µ0 T
∂M T ∂T T M
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 243
Z Z
H/T
du (T )
s= − µ0 xf 0 (x) dx
T
0
Z µ ¶ Z
H/T
du (T ) H H
s= − µ0 f + µ0 f (x) dx
T T T
0
Soluţie
M = nµ hcos θi
unde hcos θi este valoarea medie a cosinusului unghiului făcut
~ Deoarece energia de interacţie a unui
de ~µ cu direcţia lui B.
moment magnetic cu câmpul magnetic este:
~ = −µB cos θ
U = −~µB
Media hcos θi este:
Rπ
cos θeβµB cos θ sin θdθ
hcos θi = 0 R π βµB cos θ
0
e sin θdθ
Pentru a efectua acest calcul facem schimbarea de variabilă:
d ex − e−x
hcos θi = ln
dx x
ex + e−x 1 1
hcos θi = x −x
− = cthx −
e −e x x
Funcţia
1
L (x) = cthx −
x
poartă numele de funcţia lui Langevin.
Astfel magnetizarea se poate scrie ca:
µ ¶
µB
M = nµL (x) = nµL
kT
În cazul câmpurilor magnetice mici
µB
x= ¿1
kT
astfel că energia de interacţie dintre momentul magnetic şi câmp
este mult mai mică decât valoarea energiei de agitaţie termică.
Atunci:
x2 x3 x2 x3
ex + e−x 1+x+ 2
+ 6
+1−x+ 2
− 6
' x2 x3 x2 x3
ex − e−x 1+x+ 2
+ 6
−1+x− 2
+ 6
ex + e−x 2 + x2
' 3
ex − e−x 2x + x3
Astfel:
2 + x2 1 x x
L (x) = x3
− = x 2 '
2x + 3 x 3+ 2 3
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 246
Rezultă magnetizarea:
µB nµ2 B
M = nµ =
3kT 3kT
Soluţie
3 S (S + 1) − L (L + 1)
g= +
2 2J (J + 1)
În cazul atomilor consideraţi S = 1/2, L = 2 şi J = 3/2.
Rezultă g = 45
Energia de interacţie cu cı̂mpul magentic este:
Jz
U = −gµB B
h̄
unde Jz = mj h̄ şi mj = −J, −J + 1, ...., J. Deoarece mj ia valori
discrete funcţia de partiţie pentru un singur atom este:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 247
J
X µ ¶
gµB Bmj
Z0 = exp −
mj =−J
kT
Z = (Z0 )n
unde n este numărul de atomi din unitatea de volum. Rezultă:
· µ ¶ ³ a ´¸
(2J + 1) a
F = −nkT ln sh − ln sh
2 2
Magnetizarea este:
∂F ∂F ∂a
M =− =−
∂B ∂a ∂B
unde
∂a gµB
=
∂B kT
Rezultă:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 248
· ¸
ngµB (2J + 1) a a
M= (2J + 1) cth − cth
2 2 2
· ¸
2J + 1 (2J + 1) 1 1
M = ngµB J cth aJ − cth aJ
2J 2J 2J 2J
Notăm cu
gµB BJ
x = aJ =
kT
Atunci:
2J + 1 (2J + 1) 1 x
B (J) = cth x− cth
2J 2J 2J 2J
Această funcţie B (J) poartă numele de funcţia lui Brillouin.
Magnetizarea de saturaţie se obţine pentru câmpuri mari
când x → ∞. Atunci cthx → 1. Rezultă:
M = ngµB B
Soluţie
Soluţie
er e2 r 2 ~
∆~µ = − ∆~v = − B
2 4me
Datorită creşterii vitezei ar trebui să se modifice raza orbi-
tei, ı̂nsă acest lucru nu se petrece deoarece creşterea vitezei este
foarte mică.
Totuşi planul orbitei nu este neapărat perpendicular pe vec-
torul B.~ Atunci simultan cu mişcarea electronului pe orbită,
apare o mişcare de precesie ı̂n jurul direcţei câmpului magnetic.
Din acest motiv r2 trebuie ı̂nlocuit cu x2 + y 2 . Atunci:
e2 B ¡ 2 ¢
∆µ = − x + y2
4me
Mediem această relaţie şi se obţine:
e2 B ¡ 2 ® 2 ®¢
hµi = − x + y
4me
Dar cum:
2 ® 2 ® 2 ® hr2 i
x = y = z =
3
Rezultă:
e2 B 2 ®
hµi = − r
6me
Magnetizarea este:
e2 B 2 ®
M = n hµi = −n r
6me
Calculul mediei lui r2 se face cu ajutorul funcţiei de undă a
electronului din atomul de hidrogen:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 252
Z Z Z
2®
r = Ψ∗ (r) r2 Ψ (r) dv
Z π Z 2π Z ∞ µ ¶
2® 1 4 2r
r = 3 sin θdθ dϕ r exp − dr
πa0 0 0 0 a0
e2 B 2 e2 µ0 H 2
M = n hµi = −n a = −n a = χH
2me o 2me o
Rezultă că:
nµ0 e2 2
χ=− a
2me o
Soluţie
n1 + n2 = N
Atunci:
N
n1 = ¡ ¢
1 + exp − 2µkT0 B
şi
N
n2 = ¡ ¢
1 + exp 2µkT0 B
Rezultă:
¡ 2µ0 B ¢
exp −1
n1 − n2 = N ¡ 2µkT0 B ¢
exp kT
+1
3.4.10 Să se calculeze magnetizarea paramagnetică pentru ga-
zul electronilor liberi de conducţie la 0 K ı̂n cazul unor câmpuri
magnetice slabe.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 254
E E
EF E F + mB
E F - mB
0 k 0 k
B=0 B¹0
Fig. 3.2
Soluţie
h̄2 k 2
E= ± µB
2m
unde cu m s-a notat masa efectivă a electronului şi cu µ momen-
tul magnetic al electronului. Notăm cu n1 concentraţia de elec-
troni cu spinul orientat ı̂n sensul câmpului şi cu n2 concentraţia
de electroni cu spinul orientat ı̂n sens contrar (Fig. 3.2).
Atunci:
h̄2 kF2 1
= EF − µB
2m
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 255
h̄2 kF2 2
= EF + µB
2m
Astfel:
Z
1 kF1
kF3 1
n1 = 2 k 2 dk =
2π 0 6π 2
Z
1 kF2
kF3 2
n2 = k 2 dk =
2π 2 0 6π 2
Magnetizarea este:
µB ¡ 3 ¢
M = µB (n1 − n2 ) = 2
kF1 − kF3 2
6π
µ ¶2 h i
µ 2m
M = 3/2 (EF + Bµ)3/2 − (EF − Bµ)3/2
6π h̄2
Pentru câmpuri mici:
µ ¶
3/2 3/2 3 µB
(EF ± Bµ) = EF 1±
2 EF
În acest caz magnetizarea devine:
µ ¶1/2
µ2 2m 1/2
M= 2 EF B
2π h̄2
Capitolul 4
FIZICĂ NUCLEARĂ
Soluţie
√ √
R = Ro A = 1, 45 × 10−15 64 = 5, 8 × 10−15 m
3 3
Soluţie
256
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 257
Soluţie
A (B − mc2 )
M=
c2
Volumul nuclear este:
4πR3 4πr03 A
V = =
3 3
Densitatea nucleară este:
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 258
M 3 (B − mc2 )
ρ= = = 1, 3 × 1017 kg/m3
V 4πr03 c2
Soluţie
Atunci rezultă:
√
R2 − R1 = (2 2 − 2)Ro = 7, 54 × 10−16 m
3
Soluţie
AB
M = Zmp + (A − Z)mn −
c2
Dar:
20BN e
MN e = 10mp + 10mn −
c2
4Bα
Mα = 2mp + 2mn − 2
c
12BC
MC = 6mp + 6mn − 2
c
Atunci:
Soluţie
Rezultă:
B = 7, 98 MeV/nucleon
Soluţie
Atunci:
W = [Z(MH + mn ) − 2Zu]c2
Soluţie
Soluţie
4πr3
q = ρ
3
şi
dq = 4πr2 ρdr
Atunci:
4π 2 4
dL = ρ r dr
3ε0
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 263
We = L
şi
4πR3
Q= ρ
3
rezultă:
3Q2
We = dar Q = Ze
20πεo R
Atunci:
3Z 2 e2
We =
20πεo R
Rezultă:
2 2
3(ZAr − ZCl )e2
∆We = WAr − WCl =
20πεo R
Diferenţa de energie datorată diferenţei de masă dintre pro-
ton şi neutron este:
Dar:
∆W = ∆We + ∆Wm
Rezultă:
2
3(ZA2 − ZCl )e2
R= = 4, 2 × 10−15 m
20πε0 (∆W − ∆Wm )
Soluţie
Rezultă:
s
fµ
R = = 8, 9 × 10−15 m
πρd NA
Soluţie
W R
U0
Fig. 4.1
Soluţie
h̄2
− 4ψ − U ψ = −W ψ
2µ
unde µ este masa redusă:
mn mp mp
µ= '
mp + mn 2
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 267
Vom scrie această ecuaţie ı̂n coordonate sferice şi ţinem seama
că ı̂n starea fundamentală ψ nu depinde de θ şi ϕ:
µ ¶
h̄2 1 d 2 dψ
− r − U ψ = −W ψ
2µ r2 dr dr
În plus:
½
Uo r ≤ R
U=
0 r>R
Vom face substituţia:
u
ψ=
r
Pentru cazul când r ≤ R, ecuaţia Schrödinger devine:
d2 u 2µ
+ 2 (Uo − W )u = 0
dr2 h̄
Notăm cu:
2µ
k12 = (Uo − W )
h̄2
Soluţia ecuaţiei va avea forma:
u1 = A sin k1 r + C cos k1 r
şi
sin k1 r cos k1 r
ψ1 = A +C
r r
Deoarece când r → 0, sin (k1 r)/r → k1 şi cos (k1 r)/r → ∞
este necesar să considerăm C = 0. Atunci:
A sin k1 r
ψ1 =
r
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 268
u2 = De−k2 r + F ek2 r
u2 = De−k2 r
şi
e−k2 r
ψ2 = D
r
b. Impunem condiţiile de continuitate pentru u şi du/dr ı̂n
punctul r = R:
u1 (R) = u2 (R)
¯ ¯
du1 ¯¯ du2 ¯¯
=
dr ¯r=R dr ¯r=R
Rezultă:
A sin k1 R = De−k2 R
k1 A cos k1 R = −k2 De−k2 R
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 269
α ' 1, 9
Atunci:
q
2µ
1, 9 = R h̄2
(Uo − W)
Rezultă:
Uo = 21 MeV
Soluţie
a. cazul r < R
b. cazul r > R
adică:
r
2µ(Uo − W )
r = π/2
h̄2
Rezultă:
πh̄
r = p = 2, 33 fm
2 2µ(Uo − W )
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 271
Soluţie
Astfel:
~2 ~ 2 ~ 2
~S
L ~ = J −L −S
2
Deoarece valorile proprii ale lui J~2 sunt j(j + 1)h̄2 , ale lui L
~2
~ 2 sunt 1/2(1/2 + 1)h̄2 , atunci valorile
sunt l(l + 1)h̄2 şi ale lui S
proprii ale operatorului L ~S~ sunt:
h̄2
[j(j + 1) − l(l + 1) − 1/2(1/2 + 1)]
2
Energiile celor două stări vor fi:
E1 = λ[(l + 1/2)(l + 3/2) − l(l + 1) − 3/4] j = l + 1/2
E2 = λ[(l − 1/2)(l + 1/2) − l(l + 1) − 3/4] j = l − 1/2
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 272
λ(2l + 1)
∆E = E1 − E2 =
2
µ ~
~ = gs~s + gl L
Soluţie
Notăm cu J~ = L
~ + ~s momentul cinetic total, şi:
~µ = g J~
unde g este factorul căutat. Astfel putem scrie:
g J~ = gs~s + gl L
~
g J~2 = gs~sJ~ + gl L
~ J~
Deoarece:
J~ = L
~ + ~s
avem:
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 273
~s = J~ − L
~
~ = J~ − ~s
L
Atunci:
~2 ~ 2 2
~ J~ = J + L − ~s
L
2
şi
~ J~2 + ~s2 − L
~2
~sJ =
2
Rezultă:
1 h ³ ~2 ~ 2 ´ ³ ´i
g J~2 = gl J + L − ~s2 + gs J~2 + ~s2 − L
~2
2
J~2 → j (j + 1) h̄2
~2
L → l (l + 1) h̄2
~s2 → s (s + 1) h̄2
În relaţiile de mai sus j este numărul cuantic al momentului
cinetic total, l este numărul cuantic al momentului cinetic orbital
şi ~s numărul cuantic de spin. Atunci
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 274
· ¸
1 l (l + 1) − s (s + 1)
g= gl + gs + (gl − gs )
2 j (j + 1)
Soluţie
· ¸
1 (j − 1/2) (j + 1/2) − 3/4
gp = gl + gs + (gl − gs )
2 j (j + 1)
· ¸ · ¸
1 (gl − gs ) 2, 29
µp = j gl − =j 1+
2 j j
Pentru protoni ı̂n cazul j = l − 1/2, l = j + 1/2, avem:
· ¸
1 (j + 3/4) (j + 1/2) − 3/4
gp = gl + gs + (gl − gs )
2 j (j + 1)
· ¸ · ¸
1 (gl − gs ) 2, 29
µp = j gl + =j 1−
2 j+1 j+1
Pentru neutroni vom folosi tot relaţiile de mai sus. Astfel
pentru j = l − 1/2
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 275
1, 91
µn = jgn = j
j+1
Pentru j = l + 1/2
µn = −1, 91
Starea s1/2 este caracterizată de l = 0 şi j = 1/2
1
µp = [1 + 2 × 2, 29] = 2, 79
2
µn = −1, 91
Starea p1/2 este caracterizată de l = 1 şi s = 1/2 ; j = 1−1/2
· ¸
1 2, 29 × 2
µp = 1− = −0, 26
2 3
1, 91
µn = = 0, 64
1 + 1/2
Statea p3/2 este caracterizată de l = 1 şi s = 1/2; j = 1 + 1/2
· ¸
3 2, 29 × 2
µp = 1+ = 3, 79
2 3
µn = −1, 91
Soluţie
~ = −µz B
W = −~µB
Dar:
µz = mµN gj
unde µN este magnetonul nuclear. Astfel
Wm = −mµN Bgj
Wm+1 = − (m + 1) µN Bgj
Absorbţia de rezonanţă apare atunci când:
Wm − Wm+1 = hν
Deoarece regula de selecţie este ∆m = ±1, rezultă
µN Bgj = hν
şi
µN BgJ
ν=
h
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 277
Soluţie
Soluţie
37
ν + 17 Cl → e− + 37
18 Ar
Soluţie
n = ΦσtNCl
Rezultă:
4πR2 n
NCl =
N σt
Numărul total de atomi de clor necesari este:
NCl 4πR2 n
N1 = =
f f N σt
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 279
N2 πR2 n µ
M= µ= = 610 tone
NA f N σt NA
Soluţie
Soluţie
Soluţie
MLi = 6, 0151 u
Soluţie
A+a=B+b
dacă se cunosc energia de reacţie Q şi că iniţial nucleul A era ı̂n
repaus.
Soluţie
ma c2 + MA c2 + Ea = MB c2 + EB + mb c2 + Eb
Q = EB + Eb − Ea
Soluţie
p2S Qme
Ee = = = 20 eV
2me M S + me
Soluţie
Q = [MU − MT h − Mα ]c2
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 285
Soluţie
Deoarece:
p
vα = 2Eα /Mα
Mr vr2 Mα
Er = = Eα
2 Mr
Energia eliberată este suma dintre energia cinetică a particu-
lei α şi a nucleului de recul:
µ ¶
Mα
E = Eα + Er = 1 + Eα = 8, 46 MeV
Mr
Soluţie
0 = p1 − p2
Energia de reacţie este:
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 287
µ ¶
p2 p2 p2 1 1
Q = Ec1 + Ec2 = 1 + 2 = 1 +
2M1 2M2 2 M1 M2
Rezultă:
r
2QM1 M2
p1 =
M1 + M2
p21 QM2
Ec1 = =
2M1 M1 + M2
p22 QM1
Ec2 = =
2M2 M1 + M2
Soluţie
rezultă:
r
pb
r
pa q
A
r
pB
Fig. 4.2
Ea + Q = Eb + EB şi Q = Eb + EB − Ea
Atunci:
√
mb ma 2 ma mb Ea Eb
EB = Eb + Ea − cos θ
MB MB MB
Energia de reacţie va fi:
µ ¶ µ ¶ √
mb ma 2 ma mb Ea Eb
Q= 1+ Eb − 1 − Ea − cos θ
MB MB MB
Soluţie
Soluţie
Eγ = EL + En − Q
unde
£ ¤
Q = M7 Li c2 − M6 Li c2 + mn c2
Eγ
= pn + pL
c
Considerând
p2L p2
EL = şi En = n
2M6 Li 2mn
rezultă:
p2L p2
Eγ + Q = + n
2M6 Li 2mn
şi
µ ¶2
Eγ
− pn = p2L
c2
Astfel:
µ ¶2
p2 1 Eγ
Eγ + Q − n = − pn
2mn 2M6 Li c2
Din această relaţie se determină impusul pn şi apoi energia
neutronului.
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 291
En = 6 MeV
În mod analog se determină energia atomului de litiu EL ' 1
MeV
Soluţie
Soluţie
Mp0 = MH − me
MO0 = MO − 8me
Mα0 = Mα − 2me
Rezultă:
Q = −1, 2 MeV
Soluţie
4.3 Radioactivitate
4.3.1 Timpul de ı̂njumătăţire al uraniului 235 U este 8, 5 × 108
ani. Care este activitatea unui gram de substanţă exprimată ı̂n
µCi. (1Ci= 3, 7 × 1010 Bq).
Soluţie
Activitatea este:
m ln 2 1
Λ = λN = NA × = 1, 79 µCi
T1/2 µ 3, 7 × 104
Soluţie
Activitatea este:
Λ = λN
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 295
m
unde N = N ,
µ A
µ = 238 g/mol şi NA = 6, 023×1023 atomi/mol.
Atunci:
Λ Λµ
λ= =
N mNA
Timpul de ı̂njumătăţire va fi:
0, 693
T1/2 = ' 4, 5 × 109 ani
λ
Soluţie
Soluţie
N U = N0 exp (−λt)
unde N0 este numărul iniţial de nuclee de uraniu. Numărul de
nuclee de plumb formate:
NP b = N0 − NU = N0 [1 − exp (−λt)]
Masa de uraniu din minereu este:
NU
MU = µU
NA
Masa de plumb din minereu este:
NP b
MP b = µP b
NA
Deoarece
MP b
= 0, 2
MU + MP b
rezultă:
MU
=4
MP b
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 297
Astfel
N U µU
=4
NP b µ P b
şi
exp (−λt) µU
=4
1 − exp (−λt) µP b
Atunci:
µ ¶ µ ¶
1 µU T1/2 µU
t = ln 1 + = ln 1 + = 1, 6 × 109 ani
λ 4µP b ln 2 4µP b
Soluţie
Λ = λNo
ln 2 m
Λ = NA
T1/2 µ
Λ(Bq)
Λ(Ci) = = 1, 23 µCi
3, 7 × 1010
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 298
Soluţie
Soluţie
Soluţie
N = No e−λt
∆N = 3, 8 × 1020 particule
ani.
b) 32
15 P, care are timpul de ı̂njumătăţire T1/2 = 14, 5 zile
Soluţie
ln 2 M
Λ = λN = NA
T1/2 µ
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 300
MU = 29, 9 × 103 kg
MP = 3, 55 × 10−3 mg
Soluţie
λN1 = Λs
Atunci:
Λs Λs µ
λ= = = 7, 19 × 10−19 s−1
N1 NA p
87
Timpul de ı̂njumătăţire al Rb este
ln 2
T1/2 = = 6, 38 × 3, 05 × 1010 ani
λ
Soluţie
No − tln2
= No e T1/2
16
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 302
Rezultă:
t = 4T1/2 = 22272 ani
Soluţie
(∆n1 − ∆n2 )
λ =
∆n1 ∆t3
Soluţie
NA = No e−λA t
NB = Ce−λB t
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 304
λA No e(λB −λA )t
C(t) = C1 +
λB − λA
unde C1 este o constantă. Rezultă:
· ¸
λA No e(λB −λA )t −λB t
NB = C1 + e
λB − λA
λA No
C1 = −
λB − λA
Astfel:
λA No £ −λA t ¤
NB = e − e−λB t
λB − λA
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 305
Soluţie
Soluţie
N = Ce−λt
Soluţie
45
Masa de
Ca este:
· µ ¶¸
N qT1/2 t ln 2
M= µ= 1 − exp − µ = 2, 597 × 10−9 kg
NA NA ln 2 T1/2
X1 −→ X2 → X3
Constantele de dezintegrare sunt λ1 pentru prima dezinte-
grare şi λ2 pentru cea de-a doua dezintegrare. Se consideră că la
t = 0 N1 = N10 , N2 = N20 şi N3 = N30 . Izotopul X3 este stabil.
Soluţie
dN2
+ λ2 N2 = λ1 N10 exp (−λ1 t)
dt
Ecuaţia este o ecuaţie neomogenă şi are soluţia (vezi pro-
blema 4.3.14):
· ¸
λ1 N10 exp [(λ2 − λ1 ) t]
N2 = C1 + exp (−λ2 t)
λ2 − λ1
Dacă punem condiţia ca la t = 0, N2 = N20 se obţine:
λ1 N10
N20 = C1 +
λ2 − λ1
şi
λ1 N10
N2 = [exp (−λ1 t) − exp (−λ2 t)] + N20 exp (−λ2 t)
λ2 − λ1
Deoarece izotopul X3 este stabil, la variaţia numărului de
nuclee X3 contribuie doar transformarea nucleelor X2 ı̂n nuclee
X3 prin dezintegrare
dN3
= λ2 N2
dt
Astfel
µ ¶
dN3 λ1 N10 λ1 λ2 N10
= λ2 N20 − exp (−λ2 t) + exp (−λ1 t)
dt λ2 − λ1 λ2 − λ1
µ ¶
λ1 N10 λ2 N10
N3 = − N20 − exp (−λ2 t) − exp (−λ1 t) + C
λ2 − λ1 λ2 − λ1
CAPITOLUL 4. FIZICĂ NUCLEARĂ 309
· ¸
λ2 λ1
N3 = N10 exp (−λ1 t) + exp (−λ2 t) + 1 +
λ2 − λ1 λ2 − λ1
+N20 [1 − exp (−λ2 t)] + N30
Bibliografie
310