FIŞĂ DE LECTURĂ

Titlul lecturii: Singur în fața dragostei

Autorul: Aureliu Busuioc

Personajele operei:
Radu Negrescu Pantelemon Trofimovici Maier
Viorica Vrabie Lida (soția lui Radu) Pablo Ionașcu
Otilia Octavianovna Tamara Alexandrovna Spânu

Personajul cel mai interesant este Radu Negrescu,

deoarece este personajul principal al operei, este inteligent, modest, aflăm conținutul romanului din
perspectiva personajului. Prin abordarea sa despre viață aflăm momente a vieții rurale, a anilor ’60 ai
secolului XX, aflăm despre activitățile și problemele școlare.

Cuvintele necunoscute:
Flibustier- hoț de mare, pirat care prăda în apele americane prin sec. XVII-XVIII;
Neurastenie- boală caracterizată prin tulburări funcționale ale scoarței cerebrale și manifestată prin stări de
oboseală, dureri de cap, insomnie, depresiune psihică;
A se sinchisi- a-i păsa cuiva de cineva sau de ceva;
Incomensurabil- care nu poate fi măsurat;
Sofism- raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului;
Ghionder- Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică;
Gușat- fără minte.

Expresii și gânduri deosebite:

“Dacă pornești dintr-un punct spre altul și drumul e curb, deci mai lung, ai tot timpul să te răzgândești în
mers și să faci cale întoarsă.”
“Cei buni și cinstiți fac experiențe pe ei înșiși. Ard în laboratoare. Mor în pustietăți de sete și la poli de frig.
Cei răi trăiesc. Frecventează teatrele și restaurantele. Dictează gusturi. Călătoresc. Se îngrașă și se plodesc.”
“Ne-am obișnuit cu prostia și ignoranța: le răbdăm. Ne-am obișnuit cu grosolănia: o răbdăm. Ne-am obișnuit
cu vorbăria: o răbdăm. Ba o și încurajăm chiar: “E foarte adevărat ce spune! ” Obișnuința e o denatuare! .”

Rezumatul operei:
Punctul de pornire al narațiunii este o întâlnire întâmplătoare într-un restaurant din oraș. Autorul-narator se
așează la masa la care stă deja un bărbat sub treizeci de ani. Acesta este Radu Negrescu. Între cei doi începe o
discuție interesantă, în care Radu mărturisește naratorului despre dragostea sa față de o colegă de lucru.
Din monologul lui Radu aflăm că în perioada anilor 60 ai secolului XX, el se angajeză profesor de fizică și
matematică la școala din Recea Veche, localitate rurală din Republica Moldova. Fiind străin, trăiește în gazdă la
mătușa Maria. La serviciu întâlnește un colectiv pedagogic împărțit în două grupuri, unul laș, care oferă susținere
directorului Spânu și celălalt, iubitor de dreptate, este împotriva lui, la care aderă și Radu. În același grup se află
profesoara de franceză Viorica Vrabie, străină și ea, revenită din Siberia în urma deportărilor și alt profesor Maier,
viitor prieten al lui Radu. Negrescu este un bărbat destul de intelegent și chipeș, căsătorit, dar în divorț cu soția sa
Lidia, pe care nu o văzuse mai mult de doi ani. Între timp se îndrăgostește de Viorica, dar nu are curaj să-și
recunoască acest lucru. Viorica nutrește și ea sentimente de iubire către Radu, dar îl evită căci este implicată în altă
relație amoroasă cu ziaristul Pablo Ionașcu. În urma unei vizite neașteptate a ziaristului în sat, Viorica și Radu
recunosc că se iubesc și se destăinuie unul altuia. De relația lor află și colegii. Directorul Spînu dezaprobă
comportamentul amoros al acestora, astfel organizând o ședință cu scop de a o pedepsi pe Viorica, cea care de mult
timp este împotriva lui. Între timp Radu pleacă din sat la oraș, angajîndu-se cercetător științific la Academie. Viorica
suportă consecințele iubirii lor singură, dar rezistă. Ea este preocupată de alt moment, plecarea lui Radu, cel care i-a
propmis să o ia cu el peste un timp. Radu revenit în oraș, este ademenit de Lidia să trăiască din nou împreună. Un
timp rezistă alături de ea, dar mustrat de conștiința proprie și de dragostea față de Viorica o părăsește pe Lidia. La
final, Negrescu decide să-i scie Vioricăi o scrisoare în care omite detaliul trădării și îi cere iubitei să nu-l lase singur
în fața dragostei și-i propune să formeze o familie.