Elefantul de câmpie

© 2014 by Editura POLIROM

Aceastã carte este protejatã prin copyright. Reproducerea integralã sau parþialã, multipli­
­carea prin orice mijloace ºi sub orice formã, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea
în format electronic sau audio, punerea la dispoziþia publicã, inclusiv prin internet sau
prin reþele de calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pe dispozitive sau
sisteme cu posi­bilitatea recuperãrii informaþiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum
ºi alte fapte similare sãvârºite fãrã permisiunea scrisã a deþinãtorului copyrightului
reprezintã o încãlcare a legislaþiei cu privire la protecþia proprietãþii intelectuale ºi se
pedepsesc penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

Pe copertã : © iStockphoto.com/Pink Pig Illustration

Foto autor : © William Jolliffe

www.cartearomaneasca.ro

Editura cartea romÂneascÃ

Bucureºti, Calea Victoriei nr. 133, sector 1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

Iftime, Constantin
Elefantul de câmpie / Constantin Iftime. – Bucureºti: Cartea Româneascã, 2014

ISBN print : 978-973-23-3059-3

ISBN ePub : 978-973-46-4474-2
ISBN PDF : 978-973-46-4475-9

821.135.1-1

Printed in Romania
CARTEA ROMÂNEASCã
2014
Se dedicã Larisei, cu toatã dragostea
I. SPUNE TOT
Spune tot

Spune tot,
Despre iepuraºul mort într-o cizmã sub pat în copilãrie,
Când ai dormit douã zile ºi douã nopþi ºi l-ai uitat.
Spune tot ce-a urmat.
Vreau sã mor în acest fel uitat, spune celãlalt,
Mama în bucãtãria de varã, tata la câmp,
Fratele mai mic mã priveºte curios în pat.
Douã zile ºi douã nopþi am dormit ºi am vãzut puterea lui.
Spaima furnicilor
ªi albul revãrsat din iepuraº pe drumul lor
a ajuns pânã la mine.
De sub pat,
Fire de pãr, ºuierând, creºteau temperatura, dilatau lemnul,
Crenguþe de brad pe un fir de apã bolborosind încet,
Pe sub piept. Acolo a fost boala.
Pesemne iepuraºul se strecurase la mine dintr-un munte rigid,
Cu pietre calde în jur. Luna. Toþi vor trãi plãcut.
Atunci,
Eu mã trezesc la o conºtiinþã ºi mai mãruntã,
ªi mai puternicã. Conºtiinþa la sânge,
Viaþa la sânge într-o mulþime de celule ale celuilalt
ªi mai puternic pe care îl port. De unde ºtiu asta?
Celulele lui
Sparg codurile atâtor ºtiinþe ale naturii mele întunecate,
Câteodatã tremurã ca frunza acolo,
Câteodatã pasc liniºtite ca vitele pe pajiºti,
Câteodatã se ascund în nara unui alt animal furibund,
Am probleme cu respiraþia. De fapt,
Ãsta-i celãlalt. Cel mare ºi rigid.
El spune cã noaptea îmi va aduce tot ce nu vreau eu,
Iar eu îl ascult supus.

Elefantul de câmpie 9
Cum mã îndepãrtez de el strigã, toate sunt altceva.
Vreau altceva, vreau altceva! – strig ºi eu.
ªi pentru asta a murit el, duºmãnind aceastã împotrivire?
L-am simþit înþepenit demult.
Apoi au fost alte lucruri legate de maturitatea mea rea.
Spune tot,
Spune tot despre iepuraºul care a murit într-o cizmã sub pat,
În copilãrie.

10 Elefantul de câmpie
Elefantul de câmpie

Acolo vine el,

Elefantul de câmpie,
Unde þevi de oþel ros de soare pânã la miez ies din oraº
ªi aleargã peste câmpuri singure,
Se îngroaºã ºi mai mult, se ascund pe dupã dealuri,
Revin ºi mai în formã.
Atunci câmpul devine o tablã subþire ca apa cãlduþã,
Tremurã ca mãduva în trupul fraged.
Ademeneºte sufletul neînduplecat.
Dealurile tunse perfect cu o maºinuþã dispar.
Acolo, oþelul plesnit al câte unei fabrici golite de putere,
cu capul plecat,
Neºtiutã de nimeni,
Fãureºte lucrurile de nimic, repetate de o mie de ori,
Extrem de simple, ce nu mor.
Metalul lor miroase a fricã, discret.
Îmi plac animalele mari care tac ºi se umflã aºa cum vor.
Suflãtorii de aer, împãciuitori,
Stau tot timpul la capãt cu niºte sãculeþe din pieliþe roz,
Cu obrajii umflaþi,
Chirciþi, împing aer cald ºi aur în sus.Veveriþele roºii
Ne aºteaptã în copac pânã vine dimineaþa strãlucitoare,
Cu ghearele înfipte în coajã. Necoapte,
Cu oasele subþiri, animalele astea mici dispar.
ªi eu? Ca un bãtrânel,
Care scobeºte înfrigurat cu un cuþit într-o cutie de bere,
Într-o garã de câmpie,
ªi-ºi înfige lacom dinþii îngãlbeniþi de lunã
în metalul zbârcit,
Strig, am ajuns!
Poate ar trebui sã fumez ore întregi ºi sã tac.
Elefantul cu plãmânii verzi, ca fierea,

Elefantul de câmpie 11
Se dilatã cel mai mult în cumplita nebunie a gândurilor,
Care umplu orice loc uzat din trup.
Nu mai simte moartea ca celãlalt.
Nu-i acrilic?
Întreb ºi eu ca voi, ca sã mã destind.
Oare stolurile de ciori vorbitoare din cap trec ºi prin el
ºi se duc spre un alt þel,
Diferit de al meu?
Ajung într-un impas. Risc mult în privinþa evidenþei,
Dar vreau sã vã spun tot.
Elefantul îºi poartã enormitatea ºi tot ce-i urât
într-un mod umil,
Pentru cã aºa vrea el.
Inteligenþa acelui masacru de la maturitate, la fel.
Nu trebuie sã mã încordez ca sã-l vãd,
El se joacã mult fãrã fildeºii gingaºi ºi dolofani ,
fãrã ciuful cozii.
Are trompa ca un ac.
Îmi scoate cu ea pistruii argintii din ochi
când mã uit în sus,
O vezicã bolnavã din pãr,
Cu tot cu omuleþii bãtrâni ºi tociþi care ard.
Însã va rãmâne golul de deasupra capului încleºtat
care mã va înãlþa,
Când îl va gãsi iluminat celãlalt, cel bun.
Inima lui de cinci ori mai mare, simplã, arde ºi mai tare,
Cu o forþã de-a muri incredibilã.
Asta nu vine de la obosealã?
Nu are un tatã mort?
Nu vede el tot când se joacã încet ºi lãbãrþat
în pustiul din faþa inimii?
Degeaba elefantul picurã din gene rãzboiul nopþii
cel subtil între noi.
Asta-i prea puþin.
Nimic nu ne mai desparte,
Nu mai ºtiu dacã sunt eu sau celãlalt.
Deja gândesc prea aplecat,
Ca bãtrânul care binecuvânteazã mai departe salamul,
pâinea zilnicã, berea,
Într-o garã liniºtitã de câmpie.
Deodatã, cineva aruncã o întrebare –
Oare babele astea se gândesc numai la comunism?
ªi iar tac.

12 Elefantul de câmpie
Existã o necesitate în stil a legãturilor
unei naturi ascunse, de la Dante

O luminã fãcu sã aparã peste întunericul din Est

Un capital exorbitant.
Cuvinte proaspete şi dense,
Atente la muşchiul prisosului lor, îi deveniserã fidele.
Rãmãşiþe ale beznei sociale se puteau citi
pe fiecare chip fericit.
Era clasa muncitoare.
Cei bogaþi aveau lumina opacã a Occidentului,
Pãrul le creştea abundent,
Fãrã adevãr.
Pãstrau intact adevãrul în ei.
Doar producþie, concedii, existenþã roz,
peste un mecanism complicat social,
Abundenþã pe dinafarã –
Materia unei noi existenþe îi aştepta pe toþi.
Fusese o rãzbunare a materiei de la începutul veacului,
Nu un surplus de viaþã pentru o aventurã,
Nu.
Nimic nu i se arãtã ochiului rãbdãtor.
Apoi ochiul se întristã şi adormi,
Înãuntru,
Limba se prefãcu într-un adãpost pentru slãbiciuni şi spaime.
Limba, de fapt,
Se schimba odatã cu schimbarea oamenilor vii.
Existã o necesitate în stil a legãturilor naturii ascunse,
De la Dante.

Elefantul de câmpie 13
Un drum al sclavilor infinitezimali încrustat
în poezia actualã

Existã un drum al sclavilor infinitezimali

încrustat în poezia actualã –
Din interior vin cei învinºi,
Negri de smoalã. Au conºtiinþa întreagã. Se clatinã,
Emanaþii li se scurg pe femure. ªi-au depãºit limitele.
Modeºti, simpli, în pielea goalã cu ei înºiºi,
Au judecãþi optimiste asupra trupului
ºi ale atotºtiutoarelor rãni ale lui.
Vin împovãraþi de pãcate,
Îngrãmãdiþi ca vitele spre lumea noastrã nouã.
În marea depresiune a zilei þâºneºte gândul morþii proaspãt
când au reverii.
Unii au înnebunit. Au urlat zi ºi noapte.
ªi-au smuls carnea feþei, pãrul. Dinþii sãrãciei
Sâsâie, înãuntru sau în afarã, împotriva dublei lor dureri.
În garsoniere sãrãcãcioase,
Persistã vorbele cãlduþe ale câte unei îndoieli moderniste
legate de limbaje,
Potrivite cu o civilizaþie a gunoiului.
Uneori câte un sex micuþ, înfipt în carne,
cu picioare þepene, slabe,
Trezeºte promisiuni ale tinereþii revoluþionare.
Gândul morþii, straniu, nu-ºi pierde frumuseþea aºa.
Au bãut vapoare de pastile roz, albastre, mov,
ca sã-ºi rãmânã fideli.
Singuri,
κi vând vorbele ciudate despre om ºi moarte la femei,
soþie sau copii.
Sunt paralizaþi de realitate.
Ca ºi poezia lor,

14 Elefantul de câmpie
κi trag sevele din lucruri de nimic.
Urmeazã conversaþiile imaginare ale terapiei
în limbajul zilei, fãrã tabuuri.
Sunt de nerecunoscut. Halucinant. Renasc.
În jur,
Rude, mame, bunici
Sau chiar figuri epocale ale împãciuitorului realism.
Oare cum au pãtruns în cercul lor strâmt numai ei?
Acolo e-o nebunie!
Aceºti poeþi
Intrã în lume nestingheriþi, cu cãrticele în mâini, calmi,
Nu-ºi dezvãluie încã nici compasiunea, nici furia.
Vor cu totul ºi cu totul o victorie clarã
în exteriorul absolut al lumii.
Oameni buni, ascultaþi ce vã spun,
Adevãrul, necunoscut de nimeni, dinãuntru, nesigur,
Plãcut,
Se întoarce. Ne va pregãti pierea?
Câinii ºi pisicile simplitãþii
κi revarsã burþile pe asfaltul fierbinte înaintea lui.

Elefantul de câmpie 15
Voi încerca ºi eu sã prind un câine roºcat

Voi încerca ºi eu sã prind un câine roºcat,

De-un picior, furios.
În þara asta pustie, dupã 50 de ani, nu mai pot!
Apoi,
Am sã-l rotesc neîncetat, ca nimeni altul,
deasupra capului încrâncenat.
Oare roºul nu mai face nimic rãu sau bun dupã atâþia ani?
Oare el e duºmanul cu sânge cald?
Totuºi,
Nimic nu este încã pierdut când faci tot ce poþi.
Atunci iar voi zbura mult de tot,
ªi viaþa îmi va fi liniºtitã ºi curatã.
Te voi duce, câine, în spinare,
Promit,
Ca pe un porc foarte gras,
Cu pântecul înmuiat de rouã, tremurând de grãsime,
întors direct spre lume,
Cu botul întins dupã soare.
Iatã-l,
Cum cânta nebun cât mai sus,
Când totul e atât de plictisitor în jur.
Deja,
Înþelege tot ce este prea trist ºi neruºinat în zilele bune,
Creºte prea repede,
Nu-l mai pot þine strâns,
Vrea sã se facã ºi mai mare, ºi mai puternic.
Dar câinele ãsta trãdãtor va muri sigur,
Eu, nu.
ªi nimeni nu va ºti de ce a murit câinele roºcat,
Rãpãnos, cãzut de sus,
La mine la picioare.

16 Elefantul de câmpie
Mi-e greaþã de puritatea ermeticã
a imposibilei libertãþi

Hai sã-þi spun –

Mi-e greaþã de puritatea ermeticã a imposibilei libertãþi!
De expresionismul abstract cu oarecare automatisme,
Sau cu o îndemânare fulgerãtoare a mâinii
Din anii ’30.
Pot sã spun cã jucãria acestei libertãþi e-un ghemotoc brun,
Preþios,
Încâlcit în pãrul tocit ºi bãtrân al mamei,
Smuls cu tot cu rãdãcini, galbene ºi grase,
Din plexul solar al unui mort de 90 de ani.
Vreau un ritual al poeziei care scoate acest mort din casã,
Mortul fidel, rece, impenetrabil, modern.
Vreþi un nume?
Cu siguranþã are un pumn dostoievskian plin de pistrui,
Cu puf roºcat de culoarea crimei oribile, rãsãritene.
Vrea sã ne sperie
Cu marile adevãruri despre dezordinea socialã a lumii de azi.
Aici, indiscutabil, Sartre,
Cu modul lui periculos de a fi sau a nu fi
într-o relaþie ascunsã,
Intimã, corectã,
Plãcutã doar de-a o avea.
Cu problemele celui victorios, grãsuliu, spiritual,
Aflat mereu în desfãºurare,
Fãrã a se închide în ceva frumos,
Tãcut. Asta-i arta lui.
A fost golit pe dinãuntru de ochelarii sãi groºi, franþuzeºti.
Prin forþa lucrurilor
Nu putem rãmâne decât mult mai simpli,
dupã acei ani de imposibile libertãþi.

Elefantul de câmpie 17
Asta rãmâne.
Vãd tot mai des
Cum se înalþã câte un piedestal de gunoi existenþialist -
Înnebunesc! –,
Frumos ca trupul mamei.
Cu o tehnicã de apãrare în faþa oboselii, la fiecare rãsãrit,
Cu viniºoare roz în carnea fragedã a zilei.
S-a zis cu suferinþa dinãuntru!
Aici
Se vede tãria mea de caracter.

18 Elefantul de câmpie
Poem de dragoste

Stãm culcaþi într-un hotel curat la marginea oraºului,

Se spune
Cã în aceste hoteluri se face dragoste pânã dimineaþa,
De luni pânã sâmbãta.
În felul acesta cresc numele lor viguroase
printre ierburile zbârlite ale câmpului.
O blândeþe de dimineaþã plinã de sudoare ajunge pânã la noi,
De peste mesele ºi paturile rãvãºite.
ªi ne miºcã ochii prea mult.
Nu mai ºtiu unde sã mã uit,
Nu la case, nu la maºini,
Sau la oameni obosiþi cu toatã tinereþea acestor zile.

Elefantul de câmpie 19
Negocieri de şoapte în ieftine hoteluri

1. (Când închid ochii, vãd zidul raþiunii)

Când închid ochii, vãd zidul raþiunii,

Nici gingaş,
Se crede tot mai bun decât în realitate.
Îl vãd din dulapul de cãrþi.
Îi aud ritmul,
Foşnetul, respiraþia gândurilor ce-i sunt împotrivã.
Nu-i vor semãna niciodatã. Le va smulge.
Dorinþa de-a le împãrtãşi cuiva i se va pãrea interesantã.
Nu-şi dã seama ce taine ascund.
Am multe idei, vechituri sufleteşti
Care se înlãnþuie când pronunþ nume mari de poeþi.
Cresc în emisferele reci din occiput.
Anumiþi poeþi au acest talent.
De regulã ei nu sunt poeþi. Cred şi nu cred.
Dostoievski face spume la gurã
la picioarele lui Ippolit cel credul.
Nu vrea sã-l contrazicã.
Îi desfide tinereþea. Este fericit.
Avea vârsta mea când l-a descris în Idiotul.
Conformism profund al unui stil, în spaima asta
Care simte curajul fanteziei rãspândit în modele poetice.
Ele ascund poeþii mari înspãimântaþi.

20 Elefantul de câmpie
2. (Beþigaºe care intrã în urechi ºi cad în trup)

Hai sã atacãm în haitã

Aceste aserþiuni ale demonului insomniac –
Romantismul cosmic la americani în deceniul trei,
Shelley-Coleridge-Keats-Swinburne-Dowson,
Oscar Wilde, la urmã.
Ştiþi de ce. Boema newyorkezã = tradiþie americanã.
Modernism-experiment = avangarda formei.
Mai întâi, experimentul european.
Dadaism-futurism-concreteþe –
Noua sensibilitate intra în specia celor puternici.
Spurcatul nebun îmi pare a nu fi Wallace Stevens,
Ci agitatul Hart Crane-Williams-cummings –
Beþigaşe care intrã în urechi şi cad în trup.
Murdãria lor trãda uşoara ironie.
Distanþã faþã de moarte nu este prea mare.
Dã-o-ncolo, Albert, virtuþile clasice ale mãiestriei doar!
Carnea lor dulce a uitãrii de sine = Nebunie.
Când simþi pustiul îmbãlsãmat, ai respiraþia uşoarã!
Copii, nu vreþi sã vã jucaþi cu Albert?
Vrem.
Absolut fãrã noimã a fost.
În jur,
Maturitate afabilã, interesante jocuri de copii,
Un sfârşit de deceniu pe tonuri proaspete şi calde.
Albert cel Saşiu din aluminiu şi zgârci galben,
ca Teddy Salinger,
Readuce noul absolut iresponsabil al libidoului.
Cumva nerãbdãtor de întârziere.
Ce apãsãtoare
A devenit avangarda în seducãtoarea civilizaþie tehnologicã!
Vrea ceva vital. Imagism plenar.

Elefantul de câmpie 21
Cuvântul ãsta ascunde ceva ultragiat. Impersonal. Obiectual.
Juxtapuneri, asocieri concrete,
Dar cu trimiteri la simboluri vechi asupritoare,
Nu doar raþiuni ale beznei.
N-aş vrea sã uit nici albul fãrã viaþã din Tao,
Lângã musica humana din poezia provensalã –
Sunt interesat de un vers dramatic, muzical.
M-am gândit la o serie de rugãciuni.
Gazul ilariant
Pe care îl inhalez când dorm adânc în camera copiilor,
Sau strania luminã
Îl îneacã pânã la urmã pe blândul lor trãdãtor –
Avangardã iar,
Purtãtoare de ghinion şi de comunism.
Bãnuieşti din care pricinã îi trec fiorii. Se tem de ea.
Ce schimbare în imaginar dupã câteva replici
despre frumuseþe de dragul artei.
De dragul artei cineva a spart vesela, şi-a dat foc la haine,
Toacã în dinþi o mobilã de gen minimalist şi acum,
Apoi îşi biciuieºte femeia care râde tandru.
Îl poartã pe al sãu poet inspirat ca pe un trofeu,
cu tot cu saltea si cu pernã,
Ca-n Dostoievski cel abisal.
Urmeazã Bibeloul Da = Alioşa Karamazov,
Fascinantul Nu,
Cu cele trei specii rãsfirate de adevãr dostoievskian,
Cãrora le-am consacrat atenþia toatã viaþa. Stupid.

22 Elefantul de câmpie
3. (Din nou frumosul diabolic)

Din nou frumosul diabolic –

Îmi încolþeşte-n minte altceva de atunci.
Femeile rãmân tot mai frumoase decât poezia,
Seara. Dimineaþa, la fel.
Pun mâna uşor pe câte un umãr tremurãtor ºi-n gând, înfrânt,
Pun volumul în raft –
Poezie între un bãrbat timid şi o femeie mai timidã.
Nu râd, când scriu poezie, nu rãcnesc, nu gem.
Economie şi precizie,
Economie şi precizie.
Le fac împotriva unor rãcnete şi mai mari decât un Pound
în cuşca lui de fier!
Gemetele trec amar în mângâieri.
Un ton glisa târziu pe o bandã unsuroasã.
Un þãcãnit aiuritor.Se fluiera acolo galeş.
Convertoare de argint, am vãzut, apoi de diamant,
Substanþele hrãnitoare în reþelele câmpului provizoriu.
Niciun semnal.
Cântece perturbatoare de somn
Ale unor pãsãri negre şi argintii, la urmã.
Pe spatele slãbuþ al femeii vãd atâþia funigei
De la fãbricuþele ieftine de detergenþi din cartier!
Scârþâit de paturi bãtrâneşti, în geamul galben.
Negocieri de şoapte în ieftine hoteluri.
Nu m-ar mira, beþivi şi celofane ce se sting uşor în noapte,
E sf. de varã.

Elefantul de câmpie 23
4. (Dupã ce spãl ciorapi, am mintea limpede)

Oare ce se potriveşte cu prepararea cafelei dimineaþa?

Seara, spãl ciorapi.
Williams sau Kafka? Orezul cu lapte cald?
Aş vrea apoi un ritm de-argint murdar al sorbiturii de cafea.
Ne va scãpa de umilinþa zilei pline?
Sau nu?
Dupã ce spãl ciorapi, am mintea limpede,
Îmi pun cãmaşa cea albã şi rãmân iar singur.
Duc zambila care se oferã cu gâtul mat şi mort
în holul hotelului.
Varietate-scãri, ritm, spaþiu şi timp,
În uşoara frumuseþe din preajma zorilor.
Cu ironia depãrtãrii.
O noapte liniştitã de Oktoberfest,
La Bucureşti.

24 Elefantul de câmpie
Iluminãri

În borta neagrã, ca un torent de gânduri,

Micile arãtãri ale iubirii,
Ca mine,
Fac salturi de nebun, alunecã în gol.
Oare cum sã scriu despre asta?
Mã simt mult mai sãlbatic pãrãsit.
Ploaia, transpiraþia, urina au secat.
Umbre moi ºi reci, apoi mirosul frigului celui bãtrân,
Riduri, pânã la pãmânt. ªi aºa,
Au fost zile când printre arãtãrile iubirii am fost mut –
Eram fericit, nimic de zis.
Miroseam a cal sau a vitã îmbufnatã, a ºobolan,
Numit adevãr social, convenabil adicã.
Însã
Rãbdare, vã spun.
Carnea bãtrânã a gurii se înroºise de la atâta muþenie.
Urmam cum se cuvine gândul dulcelui poet,
Când,
Deodatã, am întors capul cu rãbdarea lui Kafka, ºi am strigat,
Trãiascã moartea!
Trãiascã sãrãcia ºi mizeria ei,
Câinii ºi pisicile simplitãþii,
Gãinile moarte ale umilinþei luate la ºut în vãzul celor mai buni –
Niciun diazepam de-acum!
Am sã vã spun altceva.
Vreþi un nume
Pentru care simþurile nu mai sunt treze în acest avânt nebun?
Nici Kafka, nici Dante
Cu legãturile intelectului viguros, fluturând peste acelaºi hãu.
Dar e de-ajuns.

Elefantul de câmpie 25
Zbang!

ªi când fac drumul trist al întoarcerii,

zbang!,
Cel tânãr, lipsit de milã, dezlãnþuie un atac furibund,
Ca sã-ºi dezvolte simþurile –
Asta, da!
E-un realism dus la extrem. Un antirealism.
O frumuseþe de ºoc.
Animãluþele acelea violente, icnind ºi scâncind,
Atente la idei, reflectând perfect natura letalã,
Mor de prea mult efort.
Tristeþii îi plac asemenea clipe.
Slãbiciunii, frumuseþii, la fel. Mie, nu.
În locul ei creºte la loc o altã tristeþe oarbã, pânã la cer.
Ideea acestei reveniri e prea abstractã.
Încep sã cred
Cã nu mai pot zãri umanitatea asta cucernicã de jos.
Acolo,
Îmi imaginez fiarele de jucãrie pentru apocalipse de jucãrie,
Cu dinþi de canibal. Magi de Rubens.
Jos, umeda Burgundie, netunsã, creaþã,
În umbrã ºi verdeaþã.
Nu bag mâna!
E-o judecatã de apoi,
Dintr-un subsol murdar de bloc.
Atât.
Mi-a trecut boala, migrena ºi lipsa de bani.

26 Elefantul de câmpie
Toþi erau bucuroşi sã-şi cultive arta
în zorii plãcuþi din anii ’40

În literatura românã,
Þãranii, care nu au nicio ieşire din lumea lor,
Vorbesc o limbã solemnã.
Este complicat sã scrii despre ei.
În viaþa în care noi existãm ei nu mai pot fi.
Apoi,
Prea uşor îşi gãsesc fiinþa invizibilã în locurile lor,
Unde s-a instalat, nu ştiu cum,
O încordare modernã.
Am conştiinþa încãrcatã, simþind atât de exact
Cum îşi irosesc fericita lor viaþã,
Tãcuþi,
Între evlavie şi putere.
Între evlavie şi putere,
Nu încape decât o frumuseþe precarã, şubredã şi blândã.
Nici la oraş,
Nu era nimic din vâna democraþiei lui Whitman.
Oraşul interbelic repetã satul implacabil din memorie,
Practicã dispreþul faþã de real.
Oraşul interbelic, de fapt,
Nu oferã mãrimi americane, puritatea Parisului imaginar,
Nici strãzi cu întorsãturi retorice despre libertate,
Nici densitate şi mişcare ca la Hart Crane.
Sau versuri libere, ca la Maiakovski, pânã la extaz,
Care sã denote o sursã primitivã de inspiraþie
din cãrþile înfricoşãtoare de la Nord.
Discretã,
Tenace totuşi, într-un univers concentraþionar,
predispus la repetate iluminãri.
Ce admir la precursorii mei este arta de-a merge înainte,

Elefantul de câmpie 27
Descriind, fãrã remuşcãri, cu scurte incursiuni mitologice,
Emoþii impure, civice, violente,
Ale tainicei desfãtãri de la Rãsãrit,
Ale unei condiþii artistice greu de suportat pentru anii mei,
Cei ai unei hiperrealitãþi.
Nimeni nu a mai fãcut caz de eroii lor impuri, ani întregi,
Scuzându-le brutalitatea în numele verosimilitãþii.
În acest univers,
Unicul meu frate, poetul modern,
Ignar, cu expresia lui proaspãtã, deformeazã istoria.
În numele umanitãþii,
Omul îşi abandoneazã destinul cu el într-un mod plãcut.
Conþinutul nu este esenþial.
Suprarealist, expresionist, ermetic –
Toþi erau bucuroşi sã-şi cultive arta, tãcuþi,
În întunericul bun, din zorii anilor ’40.
Apoi,
A venit comunismul şi i-a omorât pe toþi.
Ei,
Uite aşa se-ntâmplã deodatã sã crezi
Când devii în sfârşit sentimental şi pãtimaş, naiv,
Şi ai în minte neruşinata artã. Iar asta nu-i tot.
Urmeazã profeþiile ei,
Cãci toate care-au murit se vor înãlþa sus-sus,
Într-un apus de primãvarã esticã.

28 Elefantul de câmpie
Leul plictisit

Leu plictisit,
Care mãnânci proaspãta carne a fiecãrui sine nesigur,
Cu forþa ta de-a fi sau de-a nu fi,
În sfârºit, þi-ai recãpãtat privirea omului singur, adevãrat.
Nu pari bolnav. Trândav ºi sãtul,
Îþi tremurã fãlcile în vibraþia lunii pe câmpie,
Cu pãrul ei gãlbior al rãtãcirii ce prevesteºte tot.
Vorbesc în termeni de trup sau de suflet.
De fapt,
Leul zilei mele, printr-o legãturã sigurã de sânge,
Pune carne peste carne, maþe, oase rupte,
Fapte ruºinoase, piele peticitã, eroticã, unde toate au mâncãrimi,
Iritaþii, dureri de stomac, conºtiinþa imensã –
Asta ca sã nu fii prea sigur, duºman înfometat ºi bolnav!
Acum,
Doarme pe o pajiºte cu mine, doamne trec pe lângã noi,
Himere de diferite stiluri. Laºitãþi.Vine o limbã nouã,
Cu umeri laþi, împotriva firii.Nu o ºtiu.
Deasupra capului,
Însã un imens cuþit vâjâie, taie feliuþe din mieii ghiftuiþi.
În afara lor nu-i scãpare. Aºteptãm.
Piarã SUA, UE cu al ei Paris, vreau altceva!
Voi crãpa ca un câine,
Voi mirosi a piºat de ºobolan sau de miel creþ –
Frumuseþea, pe care-o doreºte spaima mai presus de mine,
O voi avea dupã chipul ei.
În afara legii universale a omului entuziast,
Existã ceva înfricoºat. Un nume stupid, cu sãmânþa fragedã,
Acum este momentul sã-l umplem cu toatã murdãria lumii,
Sã-l distrugem.
Aud râsul lui peste tot.Neliniºtea nu se va potoli.

Elefantul de câmpie 29
O nouã viziune despre viaþã e tot acolo.
Bãtãturi ºi obsesii. Absolut necesare.
Forme precise ale pudorii, neîmpãcate, respirã uºor.
O nouã indulgenþã a umanitãþii era necesarã.
Împotriva formei dictatoriale a spiritului,
Care produce din ce în ce mai mult adevãr pur ºi nimic altceva,
Cântãm cuvinte împerecheate la întâmplare.
Vino,
Oricine poate sã spunã cã a fost o noapte cu noi.
Cãzneºte-te sã te ridici dimineaþa deasupra câmpiei,
Copil cu picioarele tremurând!
Curg rãgete,
În bobiþe, pe filamentele nervilor, spre rãdãcina limbii,
Cu firea ei curgãtoare.
Dar singura picãturã a rãtãcirii
O cautã pe îndelete limba ta musculoasã, când stai la umbrã,
Tolãnit, tandru ºi greþos,
Leu plictisit!
Milioane de lei amuºinã fiecare milimetru de trup fraged,
Plin ochi de plãcere,
La rãdãcina acelui fir nesfârºit ºi amar.
O,
Acolo, sexualitatea va produce cea mai bunã apãrare.

30 Elefantul de câmpie
Floare roz de cireº scuturat din carne
de femeie tânãrã

Floare roz de cireº din carne de femeie tânãrã, de la þarã,

Te zãresc departe de noi, în Spania,
În Italia.
Mâini groase, picioare la fel, bune de muncã,
Se miºcã mult în afarã, când sus, când jos, printre strãini –
E greu de crezut ce se întâmplã înãuntru acestui trup uzat,
Palid, mai liniºtit ca moartea.
La ce sã mã aºtept dacã munceºte de dimineaþã pânã seara.
Totuºi,
Strãinii cei rãi ºi perverºi înþeleg ce ne scapã ºi se bucurã,
Ne sunt împotrivã la toþi.
Floare roz de cireº,
Scuturatã din carnea de femeie tânãrã, de la þarã,
Oare revenim la acele începuturi înfricoºãtoare,
de înstrãinare, între noi ?
Gata !
Sunt probleme asupra cãrora nu vreau sã mã pronunþ.
De dragul tãu, continuã rãzboiul
Dintre bãrbatul însingurat de la noi ºi femeie,
Rece, calculat, între Est ºi Vest.
De asemenea,
Bãrbaþii maturi de la þarã
Beau bere multã toatã ziua, ieftinã,
Mãnâncã pe sponci ºi rãcnesc.
Ce dracu’, ºi ãºtia sunt surzi ?

Elefantul de câmpie 31
Un sat uzat cu pene şi þânþari

Pe un deal,
O fãbricuþã de ulei sau gara prãbuşitã c-un siloz,
Îmbrãþişeazã sara dulce cu sânii ei carbonizaþi.
Un bulb luminiscent de la un birt
Închipuie sfieli pe lângã gard.
Se-ntoarce amorul tremurând, pe şapte cãi,
Iubind cum n-am iubit demult,
Un sat uzat.
Pãşesc prin Androginul Şobolan,
Unde mi-i dulce somnul sau arta detaşãrii,
Printr-un þânþar, un pui de mâþã, un miel cu pene spart –
Deprinderea, încet-încet, distruge tãriile naturii prime.
Ascult cum ochiul şters îşi varsã raza,
C-un calm îngrozitor.
Aripi de porc,
Moi, unsuroase, cu nouã urã,
Au scris câte un vers profetic pe fiecare geam uzat,
Spune-mi-l, poet înfricoşat!
Acasã, vagoane goale mã exclud,
Murdar,
Când mã întorc.

32 Elefantul de câmpie
Am în creier o doamnã şi-un cãþel

Am în creier o doamnã şi-un cãþel –

Tot ce-i feminin şi pe mine mã atrage.
O-o, marele intelect,
Cum adulmecã la sigur tot ce-i aparþine sau tot ce-i feminin!
Însã, câteodatã, când mã sperii,
Dibui calm cu palma-n minte şoldul
şi spinarea unui animal strãin.
În aceastã stare din împãrãþia sufletului,
Îmi bag capul între fãlcile lui de porc.
Pe mãsurã ce mi se retrage sângele din cap,
Mã liniştesc.
De prea multe ori,
Însã am fost nevoit sã mã transform într-un cãþel ca sã scap.
Prea de multe ori m-am gândit
Cã nu a fost bine sã-mi înfrumuseþez chipul
cu a lui cãinþã jalnicã,
Atât de purã.
Înseamnã cã exista unul şi un altul în acelaşi om.
Oare ce m-a apãrat de-un sfârşit atât de ridicol?
Porii pasiunii sunt deschişi când mã înalþ.
Sus,
Numere şi sacre litere þâşnesc ca un foc din epidermã –
O doamnã şi-un cãþel îmi conduc mâna ferm atunci!
Aici nu mai este vorba de o limbã fãrã inumanele puteri
ale unui ritm strãin.
Ne salvãm prin imagini vechi astfel.
Mereu,
Va exista un ritm ce ştie mult mai mult
Cum vom pãtrunde în esenþa unor lucruri de-ale noastre.
Un vers şchiop cu sfertul abisal de mascã al unui trup umil.
Personaje ale prozei devenim astfel. Şi-i nedrept.

Elefantul de câmpie 33
Astrele genitale ale trupului feminin
îmi scriu o poezie genialã de la zece ani.
Îmi amintesc exact enormitatea acestui vers trist.
Cât de minunate sunt emoþiile fiinþelor pierdute
în adolescenþã!
În prezent,
Miliarde de ochi materni privesc indecent spre noi
cum îmbãtrânim.
Iar în amintire e un cântecel ce nu mai sperie pe nimeni –
Cãci ce înseamnã un bãtrân, decât un copil
care-mbãtrâneşte singurel.
Cu el lumea întreagã se alinã.
Vã spun,
Poetul stã cuminte sub pecetea calmã a epidermei
Sã n-ajungã la bãrbaþii neînfricaþi. E aşa de pur!
Ar putea sã disparã lângã al lui adevãr imens.
Deja,
Are confortul maxim al celui slab.
Cel slab şi frumos preferã sã nu cunoascã adevãrul
Despre cine-i vinovat pentru aceastã spaimã.
Iar un bãrbat face tot ce poate face un bãrbat –
Am în creier deci o doamnã şi-un cãþel demult.
Vã rog sã mã credeþi,
Fiinþa mea încã nu a devenit mulþumitã
în imensa linişte a trupului matur.
Nu.

34 Elefantul de câmpie
Vãd tot mai des mutra pãtratã ºi rece
a unui frigider rusesc

Vãd tot mai des mutra pãtratã ºi rece a unui frigider rusesc,
Când mã culc.
Înºalã cu plãgile lui, care i-au bãlþat tabla de oþel,
Ca într-un ºold de femeie imensã,
Care sare din mâncarea multã ºi grasã,
Seara,
Dupã munca în trei schimburi.
Duºmanul plictisit al zilelor mele se pregãteºte sã mã înfrunte
În orice lucru plãcut.
Explicã tot ºi-mi pierd pofta zilei,
A somnului.
Îl urãsc ºi-l înþeleg ca pe mine însumi,
Zilnic activez principii golite de vânzãri/cumpãrãri,
Conºtiinþe decãzute/senzualitate.
Delimitãri clare. ªi lista continuã.
Frigiderul cu mutra pãtratã ºi rece,
Protector,
Este ºi acum copleºit de rolul important,
Pe care ºi-l asumã faþã de noi înºine,
Din comunism.
Ajung cu el uºor de la instinctul colectiv,
Apoi la mine însumi.
ªi scap de neliniºti. De la o vreme,
Îmi mormãie din nou ceva în cap –
Duºmanul mã sperie când îl urãsc din nimic.
De exemplu,
Îmi spune cã producþia de artã a devenit mai expeditivã,
mai ieftinã,
Mai concesivã cu prostul gust.
Poetul, ori rãmâne un monstru,

Elefantul de câmpie 35
Ori rãmâne fidel unei slãbiciuni.
Fãureºte templul fidelitãþii
Dintr-o materie veche a spiritului comun de contradicþie,
Sine qua non, sine qua non.
ªi eu, ºi eu,
Drept ispãºire gândesc ºi împotrivã, ºi comun.
κi miºcã tabla odatã cu fãlcile mele, cu urechile,
Cu pãrul anemic, când tremur.
ªoaptele lui mã rãcoresc toatã noaptea,
Mã ia cu sudori.
ªi vreau sã ºtiu pe unde îmi va ieºi duºmanul monoton
ca sã mã înduplec.
ªi intrã atât de uºor –
Odatã mutra pãtratã ºi rece a frigiderului rusesc
de pe vremuri.
Hai, vino în bucãtãrie!
O anume amãrãciune cuibãritã în nichel,
Aluminiu, oxid de oþel, plãceri mate,
Ne aºteaptã dimineaþa,
Atât de plãcut.

36 Elefantul de câmpie
Mânia socialã aparþine unui criminal
care a fost spânzurat de o mie de ori

De jos,
Când merg tãcut,
Vãd curul celui bogat şi puternic îndreptat spre mine.
Nu-mi vine sã cred. Pun mâinile la ochi.
Pânã la urmã,
Nu pot sã-mi reprim mânia, invidia.
În curul negru al lumii mã uit zilnic
Citind cãrþi
ªi nu mai am nicio emoþie puternicã.
În curul negru al lumii ascund,
Grohãind,
Proiectele curate ale unei noi viziuni.
Dar nu protestez –
Mânia socialã aparþine azi
Unui criminal care a fost spânzurat de o mie de ori.
Cum se leagãnã capul lui într-un laþ negru!
În asemenea momente de linişte,
Simt cum creşte farmecul acestei morþi înãuntru.
Cel bogat şi orgolios trãieşte şi acum departe de noi, retras,
Pãstrându-şi la secret numele.
Nimic ieşit din comun,
Este pudic.
Poate are o familie fericitã, poate face dragoste,
Poate are un orgasm în ascuns.
De jos,
Vãd curul celui bogat şi puternic
Îndreptat spre noi când vreau sã merg solidar cu toþi înainte.
Sunt împietrit de alcool,
Solidaritatea este sentimentul meu!
Nu-mi pot reprima sentimentele

Elefantul de câmpie 37
Când ajung sub acest zid –
E un fel de test
Ca sã ajung sub zidul fermecat al lumii mele personale,
Un fel de Kremlin veşnic îngheþat,
Al ororii.
Fraþilor, vã spun,
În faþa formei invizibile de zid, pe 3 oct. a.c.,
O zi şi-o noapte,
Am fost sentimental şi naiv.
(Groaznic 3,
Am cântat Internaþionala, pe stradã, ca tata!).

38 Elefantul de câmpie
Picãturi de cafea ºi de salivã i-am turnat pe gât

Picãturi de cafea ºi de salivã i-am turnat pe gât,

Ca sã devinã încrezãtor, entuziast.
Miroase a amoniac,
Deja
Spune tâmpenii.
Câte prostioare nu s-au oprit lângã spaimele lui,
Repede populându-i sângele!
Se transformã însã foarte încet la cãldura sângelui.
Deodatã îmi despicã sufletul cu instrumentul lui,
Cãpãtat prea uºor aºa.
Scânteie rapid,
Ca o drujbã,
În acel cub lent, dur, plin de întuneric înãuntru.

Elefantul de câmpie 39
Voi deschide un muzeu de cearã al ororii
despre Cuba mea

Voi deschide un muzeu de cearã al ororii, din mâzgã de la oi,

Din tizic,
La Zlãtunoaia, despre Cuba. Despre Cuba mea.
Simt oroarea cum se scurge mistic peste faþã,
Peste fiecare mãdular, când sunt liber ºi puternic.
Între graþie ºi greaþã se aflã marea viziune.
Câteodatã,
ªase miliarde dintre noi au curajul sã fraternizãm,
Sã distrugem acel tãrâm tiran al spaimei.
Între spaime,
Mintea fragedã îºi închipuie uºor marea viziune, groaznicã.
Însã Cuba, ea,
Cuba mea, afrodiziacã, neagrã, caldã,
Ea s-a hotãrât demult ca sã distrugã
Tot ce mã opreºte-n cale pânã sus.
Bem ºi pentru asta. Ne tãvãlim pe jos,
Am avut nevoie de poliþie, de salvare, de ziare, de spitale,
Ne-au luat pe toþi ºi ne-au aruncat în acelaºi pat.
Pânã dimineaþa am fost ºase miliarde de compatrioþi superbi,
Cifrã sigurã, celebrã,
Solidarã. Asta-i lumea mea.
Era timpul potrivit pentru ceea ce se cheamã o naturã vie,
Cu extaz, în forþã, în Balcani, în Rusia.
O, Rusia, ce face în a ei imensitate fãrã noi?
Aºa intrãm încet-încet în zona marilor trãiri.
Apoi,
Am elaborat un program de salvare a omului,
Din nou calculat, universal, din nou echilibrat,
Din nou precaut.Omul simplu,
Care nu suportã marile idei, strãine, ale unui alt început,

40 Elefantul de câmpie
Pradã sigurã acelei zile grele, fãrã muncã,
În grãdinile liberale ale eului,
Cu labirintul lui perfid ºi subþire din umbrã.
Sau,
Cu o stranie conºtiinþã a abisului rãsãritean,
A nesfârºitelor zile petrecute la marginea unei vieþi,
Încãrcatã de iubire, de plãcere.
Atunci prosperã lipsa de îndrãznealã!
Aºa ajunge departe, la iluminare, în extaz –
Cu bobul argintiu al fanteziei aruncat la picioare.
Însã
Înãuntru am un lup înfricoºat, putred,
Îmbibat de paranoia frumuseþii,
Aºa cum o vreau eu,
Ca sã adorm, ca sã o aºez din nou în piept.
Atunci am sã-l trezesc,
Am sã-l zdrobesc, am sã-l storc de toate minunile.
N-am sã te mai caut, spaimã, dupã aceea,
Nu. Crepuscularã de vei fi!
Iar aceastã mãrturie
Se va dovedi valoroasã ºi pe termen lung,
Veþi vedea. Însã sigur –
Nopþile vor fi ºi mai apãsãtoare fãrã Cuba.
Da,
Voi deschide un muzeu de cearã al ororii, din mâzgã de la oi,
Din tizic,
La Zlãtunoaia, despre Cuba.
Despre Cuba mea.

Elefantul de câmpie 41
Pe aici trec vitele proaste, vitele grase,
vitele de nimic sau vitele curve

Existã un drum cu viraje domoale, cu pietre de carne,

Crestate adânc,
Cu firicele de sânge, atârnând hâde,
În gurile netede cu rãsuflãri groase, aproape de pãmânt.
Pe aici trec vitele proaste, vitele grase, vitele de nimic
Sau vitele curve.
Un fel de viscol social sau de ploi acide le mânã spre noi.
Uºor gãsesc calea,
Atente la natura neprielnicã a poeziei lor.
Au forþã plasticã, graþia adevãrului stãpân. În urmã,
Rãmâne un timp inutil,
Drumuri înecate în praf prin sate încremenite.
Nu sunt preocupate de progresul lumesc,
De ritmul iertãtor din trup, de rime,
De metrul abstract al poeziei înalte,
Care toacã mãrunt pentru noi calea lumii strãine.
Hotãrât lucru, tac. Pasc hãmesite iarba înaltã.
Pictorii le deseneazã hapsâni în avangardele lor,
Poeþii sentimentali plâng,
Se ascund vicleni când sunt mãcelãrite.
Cine nu ar vrea sã le smulgã o datã pielea aburindã,
Sã le sfârtece ugerul, coapsele,
Gâtul mursecat ca la berbec,
Coastele dulci, ochii grei puºi la murat.
Maldãre de carne zac azvârlite în locurile publice,
Printre blesteme, lozinci, strigãturi.
Carnea lor nu se consumã.
E un ritual strãvechi
Îngropat în cãrticelele întunecate ºi mici.
Sunt jertfite pentru sãnãtatea familiei, a iubitelor,
a prietenilor.

42 Elefantul de câmpie
Cãminele în care arde pãrul amar ca vinul se întãresc.
Turme imense de vite puternice mi-au intrat în cap,
Sângele lor înflorit, în braþe, în fese, în piept.
Se cutremurã plãcut sub noi câte un pat ºubred
Sub ºuvoiul lui mortal, ademenitor.
Atunci,
Crestez în carnea fragedã a lumii magnificul totem roz.
Îl cizelez de zor. Strig,
Pe aici trec vitele mele proaste,
Vitele grase, vitele de nimic sau vitele curve.
Cuvântul vitã ajutã la regenerarea organelor limbii,
Sã ºtiþi.

Elefantul de câmpie 43
Am fost la Zlãtunoaia
ca sã caut rãmãşiþele lupului înfricoşat (II)

1. (Îmbibat de paranoia frumuseþii)

Am fost la Zlãtunoaia
Ca sã caut rãmãşiþele lupului înfricoşat,
Putrezit şi gol, curat si albastru,
Îmbibat de paranoia frumuseþii.
I se dezbinã fiinþa mereu în faþa mea.
Forþa lui stã în a fi un parazit –
Vãd namile, fiare somnoroase,
Cum devoreazã kilograme de carne de miel
şi de porc pentru asta.
Un vierme de obraz grãsuþ, comod, îmi ocupã vãgãuna ochiului.
Am vãzut cu ochiul lui rãbdãtor, de lup înfricoşat,
Îmbãtrânirea feþelor, uscãciunea cãrnii,
Care sperie o imaginaþie prodigioasã –
Trebuie sã fie ceva cu îmbãtrânirea asta!
Şi veþi vedea cã tot el şi-a fãcut un semn mortal înãuntru,
Apoi pe burta verde, de lemn,
Bãlãngãnindu-se peste altã burtã.

44 Elefantul de câmpie
2. (Seminþia Vomax a viermelui lacom)

Mai întâi,
I-au tãiat capul cei din sat cu toporul.
Roiuri de pisici,
Umede de zoaia lui cãlduþã şi uşoare,
S-au rãspândit pe sub paturi,
Cu bucãþi grase de gât rupt. Şi de cap cu mãsele imense,
Inutile, perfecte.
Ele conştientizeazã nebunia cãrnii, osul curat al rãnii.
Ies toate la luminã şi mã sperie,
Ignorând plãcerea cãrnurilor purtãtoare de glorie
şi de sãlbãticie,
Cum mi le imaginez.
Pe sub pielea clarvãzãtoare şi putredã, am vãzut
Oameni iubindu-se pãtimaş,
Muguri viguroşi ce rãsar într-un uter al trupului de mâine,
Lângã chiþãitul veacului comunist,
Ce nu mai poate sã se închege.
Înnebunitul timp mã þine treaz.
Mamã-mamã,
Nu mai pot sã dorm singur în patul tãu pufos!
Seminþia Vomax a viermelui lacom
Se deplaseazã în jos prin plãmânii pãrãsiþi,
Maþe uzate, vezicã,
Rectul alb, strãlucitor, ca un soare la capãt,
Cu viermi, cu fosfor, cu acid sulfuric.
Modalitãþile de comunicare cu exteriorul
ne vor distruge pe toþi.
Toþi de fapt se tem şi dispar.
Apoi,
Pãduchele acela dement lângã unghia groasã şi neagrã,
care tremurã la douã noaptea,

Elefantul de câmpie 45
Cu un maxim de sens,
Odatã cu mâinile mele, cu picioarele mele.
Un parazit uscat înspãimântat şi el,
Fãrã conştiinþã, când apare, sãritura dincolo.
Urãşte la extrem împãcarea.
Procesul de uscare şi golire
A trupului halucinant s-a accelerat în ultimii ani
Datoritã lui.

46 Elefantul de câmpie
3. (Capcanã a neîncrederii, la 12.000 km
adâncime, am rãmas)

Porc bãtrân, ai ajuns în inimã!

Te-am învelit cu o mulþime de lucruri complicate,
Vãl, eter, limpede uşurare,
Frunze dulci ale unui pâlc de tamarini neînfricaþi
din grãdina minþii mele,
Unde varã este mereu,
Sau ger groaznic.
Nimic al meu,
Şi totuşi eu sunt peste tot.
Dupã atâþia ani descopãr cã-mi plac aceleaşi lucruri
degradate ca sã mã calmeze.
Când mã calmez,
Se clatinã iar gâtul lupului înfricoşat printre rãsuflãrile
mentale ale rugãciunii!
Pântecele lui flexat
Pârâie într-un ritm de jazz argintiu din viziunea
lui Pynchon cel Albastru,
Ce domneşte peste-un tãrâm al perfecþiunii
plin de crãpãturi şi scrâşnete,
Dincolo de ocean. În SUA.
Iar adierea blândã a dimineþii
Înmoaie stejarii din pãdurile sãlbatice ale lui Tolstoi,
ce-mi alinã dincolo curajul pierdut.
Eram ucenicul lui.
Capcanã a neîncrederii,
La 12.000 km adâncime, am rãmas, între Rusia şi SUA.
Iar triunghiul neîncrederii stã fix, la pândã,
Peste acei ochi profetici,
De nebun.

Elefantul de câmpie 47
4. (O, mãruntã perfecþiune a snobismului
postmodern)

Am fost la Zlãtunoaia sã vãd rãmãşiþele tale şi acum,

Lup înfricat!
Era în ziua în care Occidentul decãzut şi corect
Anunþa ultima crizã în Grecia. Urma Spania şi Italia.
România se apropia de noi, cei depresivi.
Cei de acolo au hotãrât
Cã socialismul francez se admirã singur de o sutã de ani,
Pãşeşte acum la Paris
De parcã ar fi mers tot timpul în crinolinã
cu numele ãsta vetust.
Din punct de vedere al eleganþei, ireproşabil.
Are talentul de-a lãsa în jos capul,
Mãnâncã feliuþe de şuncã tãiate cu un cuþit uriaş,
bea şampanie brut cu vârful buzelor,
Gura meschinã, rotundã –
O, rotundul acela ca un cur de gãinã
Din mãrunta perfecþiune a snobismului postmodern
Ne indicã slãbiciunea!
Şi mã tem iar pentru slãbiciunea solidaritãþii sociale,
Urmeazã ceea ce nu s-a spus
În cãrþile roşii şi negre ale comunismului poporului meu slab.
Oamenii cu bani se tem.
Autobuze încãrcate trec pe sub ferestrele lor.
Sesizãm tot mai mult calitatea inferioarã a oamenilor
în transportul în comun,
Mulþimi de umbre în preajma magazinelor alimentare –
Salam, bãuturi alcoolice.
Vitrinele mall-urilor,
Sprijinite de feþişoare proaspete şi grãsulii, de doi bani.
Printre ei, imagini ale unor prieteni sãraci şi bãtrâni.

48 Elefantul de câmpie
Mã simt nemuritor cu a lor singurãtate,
Scopurile nobile mã liniştesc.
Te rog, înfloreşte cu ei patria mea toatã!
Voi fi patriot pânã la capãt,
Sã ştii.

Elefantul de câmpie 49
În lumina tot mai clarã a viziunii mele
despre poezie

În faþa zidului casei mele unde-am primit toate rãnile

umilitoare,
Trãdãtor am rãmas. Cinic şi flãmând.
Ca un porc îmi scot capul din sânge.
Simt sângele
Cum îmi goleşte toate formele spre calma adâncire.
În lumina tot mai clarã a viziunii mele despre poezie,
Mi-am pierdut carnea, umorile abundente
ªi pãrul –
Un tigru din cãrþile vechi înotând pe firul gãlbui
al unui pãr împietrit vãd.
Aş vrea sã fiu şi mai musculos.
De fapt,
Erudiþia e un exerciþiu necesar de absorbþie,
Împrospãteazã mintea,
Lãrgeşte inima.
Cu cât mã adâncesc în actualitate,
Cu atât mã apucã pofta de lucrurile necesare ale poeziei.
Coc în mine atâtea strategii,
Aş fi nebun sã nu încerc.
Îmi fãgãduiesc în fiecare dimineaþã plãcerea asta,
Seara amân.
Ziua trece foarte greu şi mã încearcã o spaimã cumplitã,
Cãci râvnind spre înãlþimi prea mari,
Cred cã om nu voi mai putea fi,
Dupã asta.

50 Elefantul de câmpie
II. RUGÃCIUNEA NU
Rugãciunea Nu

Poetul a spus cã Rugãciunea Nu se amânã.

În acel moment a dus mâinile la tâmple
ªi a început sã cânte amar –
Nebuna ºi pãpuºa Barbie,
ªi-au tãiat pãrul, ºi-au rujat sânii,
Apoi nu s-au mai temut. Ascultãtoare,
Au luptat –
Pe 15 iulie începe rãzboiul!
În sânul creaþiei surâzãtoare,
Ruinele prind rãdãcini adânci în alte ruine,
Cutii de conserve, þevi reci, asfalt.
Iar sub asfalt, trotuare luminoase,
Stupiditãþi cu cratere adânci.
Acolo,
La colþul ruºinos al strãzii, încet-încet,
Cu picioarele desfãcute spre sud, sau spre nord,
Cu cheiþe Smith & Smith, înfipte în fiecare degeþel,
Au desfãcut lucruºoare din bogãþia lumii –
Au miºcãri afirmative, dictate de sus.
Hai sã ne îmbogãþim ca sã fim reali,
Pozitivi.
Minunatã este bogãþia totdeauna!
Aºa au intrat automat în programul de lucru de yesmeni –
Nu suntem singure,
Nu suntem vulnerabile,
E doar o pãrere a lumii prea bune ºi sigure.
Ne dã de mâncare ritmic,
Ne spalã fiecare centimetru de piele cu câte o perie standard.
Ne spun,
Dragele noastre, lângã râul de lapte al mamei,
Primiþi cuvintele fericirii autentice,

Elefantul de câmpie 53
Înghiþiþi tot,
Aºa,
Mov, violete, roºii.
Acum,
Fiþi sãlbatice ºi afirmative !

54 Elefantul de câmpie
Corbii negri ai simbolismului nenorocit
ºi bãtrân degeaba vin

Corbii negri ai simbolismului absurd ºi pervers

Au ajuns la Belgrad,
Au fost la Cairo, la Bagdad,
Unde capetele lor albite de soarele torid, de timp,
uzate de vânt ºi de ploi,
Sfârtecã adânc,
Mãrunþesc fulgerãtor bolovanii cu credinþe grosolane,
Îi aruncã în aer.
Încet-încet, animale de deºert, credule,
Le ling gheara, aripile pãduchioase.
Corbii se grãbesc nu ºtiu cum, când ajung în nord.
Zboarã zi ºi noapte peste Dunãre ºi omoarã tot.
Spune asta la televizor ºi la radio.
Rezistãm pe moment,
Sunt împinºi înapoi de Carpaþii uscaþi ºi vânoºi,
De pãdurile falnice.
Din Orient se infiltreazã pentru noi puful morþii strãlucitoare,
Subtil, huruind prin aerul îmbâcsit. Nu din Occident.
De aici se aud tancuri sovietice
Ca limba omeneascã a mãruntaielor plesnind de sãnãtate,
Încã din anii ’70, din comunism.
Prea subtil,
Pute a cãldurã ºi a frig, a corb negru,
A simbolism nenorocit ºi bãtrân, calculat la sânge în SUA.
Ne va omorî pe toþi, are limba uscatã de criminal,
Cu douã degete aº vrea sã i-o deznod,
Sã dau drumul la tot ce are înãuntru.
O, Rusia!,
La o prea mare depãrtare de toþi, rãmâne îngrozitor de purã.
Corbii negri ai simbolismului ãsta bãtrân ºi pervers

Elefantul de câmpie 55
Nu pot trãi în Rãsãritul nostru absurd,
Dar arta lor plictisitoare de-a trãi, meticuloasã ºi crudã,
vine peste noi.
Zi ºi noapte, la Belgrad,
Corbii negri sfârtecã oamenii rãi ºi pun la loc oamenii buni,
Dar ce vor face cu pãduchii, cu ºoarecii, cu ºobolanii,
Ei au unghii negre ºi sunt foarte murdari.
Pãrul bun, pufos,
Suflat de-o lene ºi mai bunã.
De asta iepurii, ursuleþii vãrgaþi sau pãduchii lânoºi
Nu dispar, nu mor.
Rãmân în carne lângã cel ascuns de noi. Cel bun.
De aici încep eu sã mã întremez,
E un gând absurd, e un gând puternic ºi pervers –
Încet-încet, ne vom transforma în oamenii buni ai viitorului,
Aºteptându-l. Însã
Din toatã iarba pãmântului vom face o frânghie pânã la el,
Din toatã papura iazurilor,
Moale ºi plãcutã, din toþi copacii,
O scarã pânã la cel viu.
Din toatã carnea de porc, un porc sfânt de Crãciun
Ca sã-l hrãnim. Rezistãm încã.
Corbii negri ai simbolismului nenorocit ºi bãtrân degeaba vin.

56 Elefantul de câmpie
Este timpul ca negustorul dolofan Svidrigailov,
ca un chit rece, sã vinã iar în lume

I-am vãzut pe toþi cum l-au lovit în cap cu o vâslã udã,

Cu un mai strãlucitor,
Electronic.
Aveau miºcarea sãnãtoasã
A celor ce muncesc de dimineaþã pânã seara,
La malul acelei plãcute vieþi cu numele uitat.
E un chit al noii crize economice sau al rãzboiului.
Nu agitat. Un fel de trãdãtor.
Poate fi un preºedinte de republicã,
aruncat rapid în întuneric,
Rege inutil,
La fel de bine un contrabandist actual.
Oamenii de afaceri devin prea serioºi,
Îl privesc nepãsãtori cum se luptã în vãzul lumii
cu al sãu duh puternic.
Comis-voiajorii mecanizaþi Kafka au fost lichidaþi.
Dar eu,
Eu ce sã fac pentru cel atât de pedepsit
în nefericitele aglomerãri ale strãzii?
Apoi
Atât de strãlucitoare într-o secundã!
E uºor sã te þii de mânã,
Sã cânþi, sã fii mânios, sã fii anarhist.
Care-i însã tragedia lui?
El are o însemnãtate doar pentru acele
rapide necesitãþi interioare,
Tulburãtoare, la care nu putem niciunul renunþa.
În acest mediu dens, hrana, adãposturile,
miresmele vieþii nu circulã în voie,
Carne fragedã a vitelor, rozã,

Elefantul de câmpie 57
Cautã sã se lipeascã rapid de câte un cuþit negru
pe la ora douã noaptea.
Ironia nu are loc,
Simt ºi eu nevoia unui atac la douã noaptea.
Cine-i omoarã atunci soaþa în urmã,
Înecând-o în sânge în sãlaºul lor amar?
Cãpãþâna galbenã, ceafa de porumbel,
inima cu douã sfârcuri,
Sexul cãrunt, amar, înnebunit. Respingãtor!
Dã-l dracului!
Un chip al înºelãciunii se aratã peste tot,
ca o pradã frumoasã,
Dupã ce omul mândru
κi înalþã capul din capcanele cruzimii atâtor bani preþioºi.
Pot sã spun cã am vãzut aripile pãtate de sânge ºi sputã
Cum se desprindeau de pe cãrãmida bãtrânã a unui spital tbc,
Cãzând peste pântecele vãrgat al strãzii,
Rupt în douã, cu ochi rãi de neon. Era atât frumos!
Sau urât, nu ºtii.
E o altã eticã interioarã, atomicã a poeziei de azi.
Am vãzut ºi pântecele de arãtare,
Ca o cutie de ziare mârºave, cum s-a rãspândit pe asfalt,
Rãcnind cu gura toatã înjurãturi-înjurãturi.
Iatã-l pe cel slab peste tot, am spus!
Calm ºi cu degete slabe sau de fier,
În pat moale, cu ciucuri grei,
Cum se rãsfaþã la temelia rãcoroasã a lumii. Da,
Este timpul ca acest negustor dolofan Svidrivgailov
Sã vinã iar în lume singur,
Sã rupã cu greutatea lui uneltele esenþiale,
Plasele înnodate de pescari, ca un chit rece,
Când apare din apele de la fundul mãrii,
Pline de bogãþie ºi de tinereþe.
Ale cãrnii de fapt,
Care vrea disperatã sã urce lin în sus.

58 Elefantul de câmpie
Poezia creşte puternicã din gunoiul
postcomunist

Acum,
Cã am câştigat destul în aceşti ani
Mi-ar plãcea sã plec cât mai departe sã mã odihnesc,
Sã fiu în opoziþie cu familiaritatea cinicã
a celor puternici.
Aş regãsi acolo cãrþile intacte ale umilinþei mele –
Vreau paranoia frumuseþii,
Kafka ºi toatã partea de rãsãrit a canonului
Al acelei tristeþi, arzând sub cer pânã toamna târziu.
Argintie,
Ca viziunea lui Andrei Bolkonski despre viaþã,
Sau ca mersul Nataşei Rostova,
Într-o noapte de iarnã din Crimeea, înainte de a se-ndrãgosti.
Dar
Mersul Nataşei Rostova are ceva pisicesc la urmã.
Se maturizeazã prea repede.
Nu pot sã mã opresc nici eu când devin matur şi cinic.
Adineaori,
Cineva trecuse cu un hoit
pe lângã cele la care m-am gândit profund.
Observ tot înmiit, exact. Stai sã vezi –
Era un câine implacabil maidanez,
Un motan gras a cãrui coadã foreazã molozul strãzii mele.
Nu un cal însã.
Calul,
Un armãsar scopit, se afla cu totul şi cu totul înãuntru.
De prea multã tristeþe, era trist şi el,
Cel ascuns. Ce mai vrea?
Fiind atât de puternic şi de liber, umflat, precum un hoit,
Lângã drumul asfaltat, inhalând gudronul pur, benzina,

Elefantul de câmpie 59
Duhorile de jivine halucinogene
Rup din el cu un început de ameþealã chimicã.
Şi el,
Nesimþitor, cinic şi puternic –
Un hoit cu urechi ascuþite
Peste care trece freamãtul vântului uºor ºi rece al serii,
Cu milioane de atomi fãrã de sânge sau de adevãr,
Ce vor sã explodeze în fiecare secundã.
Sunt vii,
Se rostogolesc fericiþi,
Sug rãcoroşi celulele pline de bunãtãþi biologice dinãuntru.
Toate aceste viziuni par cât o nebunie împrãştiatã
printre lucruri gingaşe şi oameni simpli,
Absolut liberi, extravaganþi.
Puterea mea borãşte sigur,
Vezi, râgâie,
Dupã atâtea detalii din realitatea noastrã sfântã, de afarã,
Nu dinãuntru.
Pânã la urmã, existã o necesitate fiziologicã,
Pornind de la pofta de realism al unui sine ascuns,
umplut pânã-n gât.
Toþi borâm peste ce-i curat.
Curãþenia virtualã ne excitã,
Vrem s-o violãm. Acum,
Poezia la noi creşte cel mai bine din gunoiul postcomunist,
Sau –
Vanitatea acestei dupã-amiezi de duminicã
Mã face din ce în ce mai sensibil?

60 Elefantul de câmpie
Existã cineva care scuipã lângã mine

Existã cineva care scuipã lângã mine,

Cu o senzaþie de real bolnãvicios –
Nu-i dau numele.
Mã mirã cât de repede a avansat.
Rusul devotat care stãpâneºte calea
A ajuns ºi a vorbit cu el în Rãsãrit. Un genial stãpân.
Altul, cu un cãlãu. Are teamã de Siberia.
Frumoasa rusoaicã s-a urcat pe flori.
În labirint, jos,
Lumea arde ca o frunzã galbenã.
Libertatea ei extremã în social nu aduce nicio pagubã.
O doamnã nobilã, înaltã,
Insomnia,
Mã pune jos tot mai des.
Caut un gest ca sã mã salvez,
Cu un stilet strãin,
Cu un cuþit grosolan, cu o loviturã de satâr,
Aud clar glasul casei care spune adevãrul –
Ai un cãlãu,
N-o mai scoþi la capãt cu ideea marii frumuseþi a lumii tale.

Elefantul de câmpie 61
Îþi faci cruce când te gândeºti cã arta poeticã
din România înfloreºte o datã la 20 de ani

Scãri,
Labirint de fier beton prin întuneric. Îl ºtii,
Cu jumãtãþi de gând ciobind pereþii de ciment
în fiecare punct.
Factorul schimbare,
Sau factorul regres. De fapt,
E-o schimbare de canon în arta româneascã.
Ce bine cã ºi asta a început în blocul comunist!
Începe, iradiind brutal, aventura scãrii la cer a plãcerii.
Simplu,
Profundul conformism din anii ’60
cu multe firiºoare de energie
Se instaleazã la Bucureºti în apartamente proletare.
Trag coapse, ºolduri grase, prin vitregit canal mental,
locatarii.
Vor plãcutele tânguiri,
Câte un scump tezaur alb, fiziologic,
În lumina mãruntaielor, asudat, la urmã.
Asudau mult, pe ascuns.
Locatar dupã locatar, în etate,
Aud toþi primul cânt în conducte.
Asudã întunericul
Cu un fel de fermitate calmã, duhori, canalul înfundat.
Atingeri de viaþã nouã,
Ca o dislocare în forþã a personalitãþii,
Nu pentru a cunoaºte ura ideologicã.
Nu cunoaºterea fiinþei umane, dintotdeauna triste,
Suflul tristei cãrni îmi zburleºte pãrul.
Deus ex machina, am citit tot.
Deus ex machina, misticul sex este.

62 Elefantul de câmpie
La Bucureºti,
Blocul comunist murdar, grãsuþ,
Încalecã o femeie sentimentalã SUA! Dã-i bãtaie!
O poezie a cruzimii, dialog, întrebãri.
La ce bun comentariul ãsta?
Afarã,
Bãtrânii aleargã dupã comunism cu ochii în flãcãri.
Vor sã mai salveze ceva de amorul artei.
Dupã ei se iau poliþiºti, revoltaþi ºi nebuni.
Politicienii, la urmã.
Cum le tremurã puþica ºi fundul celor indeciºi.
Cetãþenii scuipã întruna.
Mutre roºii, pãtrate, galbene. Culorile þipãtoare
Þâºnesc din azbest.
Urmeazã procesiuni ale câte unui trust morocãnos,
Bãnci de ziare, copaci de ziare,
Televiziunile în crizã pe pereþi.
Cãþele pline de pui miºunã pe jos,
Sunt elastice, muºcã, sunt tinere,
Þipã cu toatã forþa când le loveºti cu piciorul în burtã.
Aripi groase de porc se rostogolesc,
stele în iarba neagrã.
Preºedinþii privesc intens din taverna visului comun.
Din timiditate,
Mai mult spre Paris sau Londra.
Ura s-a fãcut duh blând
În solilocviul unui sistem nou-nouþ peste Rãsãrit.
Sudul este înfundat.
În Vest, un clocot de unsori ºi leziuni. Europa iritã.
Iatã,
Poetul a devenit iar un monstru. Sau a dispãrut.
Eminescu a dispãrut inexplicabil la 33 de ani.
Ne-am obiºnuit.
Labiº, la 21.
Îþi faci cruce,
Când te gândeºti cã arta poeticã în România înfloreºte
O datã la 20 de ani, sigur.

Elefantul de câmpie 63
Produs instabil încã

Pe sculpturi de os şi de fildeş,
Desenele rupestre ale câte unui avort interzis
Au ieşit la suprafaþã.
Simt un contact puternic
Al unor experienþe tragice ale umanitãþii cu natura primã.
Dictatori gãsiþi la gunoi din lut negru cu oxid de iridiu,
Cu mult azbest atomic, purtãtor de sida şi de cancer,
Protejaþi.
Am vãzut comunismul sovietic în miniaturã.
Acestea au fost etapele necesare ale unui proces de tranziþie
la altã umanitate.
Produs instabil încã.
Poate mintea a rãmas divinã ºi netulburatã
de neliniºtile de afarã,
Poate mintea a rãmas divinã ºi netulburatã
de neliniºtile de afarã.
Trec femei, citind Aristotel, pe pajişti,
Repetând canoane tot mai rar de-acum.

64 Elefantul de câmpie
Colind mãri întinse de cãcat zilnic

Colind mãri întinse de cãcat zilnic,

Ca uºor sã mã aplec în umilinþã dupã atâta revoltã,
Ca sã mor uite aºa debusolat. Sau
Practic pe ascuns dislocarea în forþã a autocratului Eu
ªi nu ºtiu –
Nu ºtiu de ce spun asta,
Gurã atotºtiutoare sau mincinoasã.
Vin de peste tot emoþii uºoare, nici pentru folos,
Nici pentru bucurie,
Cu voinþe puternice,
ªi nu mã desfãt.
Eu însumi mã tem sã mã uit acolo înãuntru.
Duhoarea, cu zeii ei împrãºtiaþi,
Strãluceºte ca focul acolo la fund.
Musteºte de urinã, de sudoare, cu sângele gros de somn,
Clocotind de unsori ºi leziuni,
Zeii zilei se tem de autocratul eu cu trup medical.
Atent, raþional. ªi ei se rãzbunã.
Ei vãd cu mintea lor ceva enorm, cu pieliþe,
cu muºchi, grãsimi,
Un fulger pe l’eau de cologne,
Un fulger pe l’eau de cologne!
Nu spun ce, pe loc iau hotãrârea –
Sã nu ne distrugã încã.
A defeca mãrunt,
În voie,
E un exerciþiu vechi de sinceritate pentru fiecare lucru.
Aºa,
Practicãm pe ascuns exerciþii de dislocare în forþã a fiinþei,
Nu doar pentru a cunoaºte ceva.

Elefantul de câmpie 65
III. MARELE INTELECT DE LA RÃSÃRIT
America este o insulã eºuatã în creierul meu

La mii de km de noi, în aerul pur, pluteºte ea,

Mare, cosmopolitã, indiferentã,
America. Jos,
Scotoceºte cu necruþare tot.
Acolo la fund, Europa decadentã ºi Rusia nihilistã
Nu gãsesc efigiile viu colorate ale Schimbãrii la faþã,
pentru a scãpa ºi de data asta.
N-o sã vã vinã sã credeþi,
Dar America e o insulã edenicã eºuatã în creierul meu.
Acolo
M-am îndrãgostit de Émile a lui Rousseau
Sau de Nataºa Rostova a lui Tolstoi.
Pe ele le-am avut în stil american, în cafenele triste,
Ce trãiesc într-o veºnicã nefericire,
Ca oamenii la primul semn al declinului,
Când totul este ireversibil ºi lucrurile au un nume
prea sigur,
Nu strãlumineazã imaginaþia.
ªtiþi voi cum –
Nicio bâjbâialã sexualã,
Nici frustrãri faþã de noile libertãþi liberale,
Sau sentimentalismul unui început de cunoaºtere
uºor ºi perfid.
Le înþeleg atât de bine pe aceste fiinþe angelice,
Vreau sã fiu ca ele.
Le iubesc cel mai mult.
Câºtigul, utilitatea, prudenþa, tristeþea marelui bancher,
Cu filigranul de oþel al frumuseþii lui,
Înfipt în fiecare om al Lumii libere,
Toate acestea sunt departe de noi,
Sus,

Elefantul de câmpie 69
Lângã graþia divinã a Americii.
În fiecare sentiment de frustrare ce ne duce la marile crime,
La anarhie ºi revoluþii,
Se infiltreazã plictiseala ei.
Pãtrunde în forþã,
În panorama deºertãciunii umane, grãuntele limpede
al desãvârºirii ei.
Când priveºti cãtre America,
Pare desprinsã de istorie, de dezastre, de rãul absolut.
Ce-i de fãcut cu ea?
Ce-i de fãcut cu ea, cu Lenin, cu Kropotkin, cu Stalin?
Oare cum se tulburã liniºtea unui tãrâm perfect?
Ca mintea poeþilor reacþionari,
Cu puterea lor angelicã de-a dãrâma lumea bãtrânã?
Dacã vãd omul verosimil, real, prosper,
Îl recunosc,
Este american, strãin lumii mele.
Americanul ºtie cu o orã înainte când va fi sfârºitul lumii.
Vreau sã am totul, ca el.
Da, scara dulce a poeziei lui J. D. Salinger
Mã va duce sigur acolo.

70 Elefantul de câmpie
Un asteroid sofisticat din interior,
mare cât Rusia, vine!

O, patria mea,
Cu puterea împuþinatã de pãcate,
De bãtrâni topiþi în ceaiuri de ficat sau de rect,
Primeºte cu stricteþe obiectele albe ale Rãsãritului meu,
Bine ascunse, preþioase, la timp.
E atât de util!
Atacã direct realitatea asta pãcãtoasã ºi amãrâtã
Dupã moartea tatei.
Dezordinea lumii se încheie uºor dupã orice-i util,
Se face liniºte ºi-i din nou curat.
Uite,
Se opresc gândurile morþii de la sine în cap,
Staþi ºi vã odihniþi!
Ziua,
Locatar dupã locatar aºteaptã abundenþa generalã.
Locatarii se înmulþesc.
De fapt,
Aºa crapã sãrãcia în comun.
Când vãd oameni mulþi împreunã pe stradã, vãd tot, aud la fel,
În sfârºit, ieºim la luminã!
În sudul luminos se întâmplã la fel.
Nordul e mai rezistent.
La Rãsãrit,
În discreta înstrãinare a atâtor lucruri bizare, vulnerabile,
Cu o vechime de o mie de ani peste noi,
Împrãºtiate ici-colo,
Utile unei dimineþi,
Care tremurã de plãcerea spiritului nerãbdãtor
a omului din Est,
Aud rugãciuni cum lucreazã.

Elefantul de câmpie 71
Aud rugãciuni cum lucreazã,
Sub fiecare ieºiturã a cãrnii plinã de vãgãuni moi,
Sub fiecare firimiturã de pâine, de scuipat,
De tablã neagrã ce lumineazã feeric.
Zeii galbeni ai înjurãturii, ai pizmei, ai putorii,
ªi-au tras buci puternice.
Abandonaþi,
Rup bucãþi mari din animalul duhorii ce are maþe lungi
Cum nu-þi imaginezi.
Cum crapã ei în formele perfecte!
ªi muºte vãrgate deplasându-se spre roºu plesnesc.
Acesta e un semn.
Ce legãturã tainicã se stabileºte între gunoi ºi vomã ?
Sau fecale?
Imediat, fãrã nicio jenã, vine o fidelitate umedã, ignarã.
Se izbeºte ca de zid. Un zid aproape cald.
Însã, ºtiþi, tot mai des,
Un asteroid sofisticat, din interior, mare cât Rusia,
Vine în Rãsãrit. Indiferent, necruþãtor.
Atunci,
Nimeni nu mai ia în seamã avertizãrile celor din Ungaria,
din Balcani.
Basarabenii au un vag aer rusesc.
În prezentul lui Gogol,
Al lui Tolstoi sau al lui Cehov toate dispar.
Asta-i marea artã rãsãriteanã!
O, da,
Ruºii rãmân mai departe tot mai ciudaþi.
Oare ce vor face în a lor imensitate fãrã noi de-acum?

72 Elefantul de câmpie
E sfârşitul poeziei

Într-un colþ,
Prinþul Mîşkin scrie poezia nouã într-o atmosferã tainicã.
Nu şi-a pierdut instinctul animalic. Aşa e el.
Lãsaþi-l în pace. E fidel.
Ceilalþi beau de sting şi nu-i ştiu numele.
Ironia nu-i tot ce ne-a mai rãmas.
Firele gustoase ale câte unui son îi alinã palma zilnic –
E un joc ascuns al lui.
Cu o mânã pe inimã, parcã de departe, vorbeşte amar –
Acesta nu-i un instinct animalic,
E un stil,
Formula nr 1, cu forme captive ale unei puteri groaznice.
Eu înghit pietre, stânci reci, sus-sus,
Nu aer proaspãt.
Pe fiecare piatrã stã inscripþionat adânc,
periculos sau amânã!
Şi mã sufoc des iar în somn.
Iatã,
Nu-i sfârşitul poeziei!
Aşa sufãr când trãdez din obiºnuinþã.
Un produs perfect vizibil, rãu,
Va ascunde tot ce spune Mîşkin despre fericirea
şi mizeria vieþii tainice.
Noaptea,
Aud trosnetul gheþarilor pe Sena, apoi pe Don –
Asta în urechea stângã.
În urechea dreaptã,
Cu nenorocirea exilului în pãdurile ştirbe de la Bug,
Cu înaltul grad de elaborare a scriiturii ei perfide,
Mã destind –
Vãd un text în somn atât de clar, de limpede ºi crud!

Elefantul de câmpie 73
Este fratele meu uitat iar
Împãrãþia lui, o limbã fãrã fisurã, bogatã, mincinoasã,
dreaptã şi bunã.
Dar cruzimea ei nu-i un argument în apãrarea vreunei trãdãri.
Am încredere în Prinþul Mîşkin
ªi în Rusia,
Nu vor dezechilibra lumea c-un lucru groaznic, pânã ajung la ei.
Groaznic şi frumos mereu e-n Rusia lui Mîşkin!
Cum se clatinã, de acolo, frumuseþea lui, ca şi încrederea,
Cu gât alb,
În ştreangul negru al unui atotputernic Nu!
Încrederea
Trebuie sã fie stãpânã pe sine mereu în centrul fiinþei lui.
Trebuie, ºi a dispãrut. Apoi,
Intelectualitatea stã jos şi gândeşte rodnic, numai lângã el,
Cu mari resurse ale ezitãrii.
Ezitând, rãzbeşte înainte, pozitiv, atentã la fiecare Nu
sau Da,
Mincinoasã însã.
În mijlocul gunoiului absolut şi confuz,
Voi rãmâne curat şi pierdut pânã la urmã!
De pe un piedestal de gunoi, frumos ca trupul mamei,
Sus-sus, sigur,
Îmi voi retrage trupul din întuneric.
Ostil ºi devastator lumineazã oboseala lui,
ªi-mi ajunge sã-mi refac puterea.
Dedesubt,
Voi deschide un atelier, un grajd, un trust,
cu toate pierderile lui,
Ca sã scriu.
Lumea a rãmas incomprehensibilã!
Mereu Prinþul Mîşkin lucreazã pentru mine!
Cu un cleşte ruginit
Smulge liniştit fiecãruia elementul fragil al fiinþei ostile.
Reflexele animale rãmân albe. Nu pot
Sã opunã rezistenþã ritmului învolburat al lumii de-acum.
Urlet, de fapt,
Provocat de spaimele care se transformã
în umede plãceri în burtã,
Iar plãcerile þâşnesc în carne şi-mi strâng gura pungã.
Trãiesc în cea mai minunatã dintre lumi, când sunt mut!

74 Elefantul de câmpie
Sau ca totdeauna.
Prinþul Mîşkin este mut de fericire.
Mã înalþ cu el, sus-sus, la Rãsãrit. L-am schimbat.
Nu râde.
E în contra hohotului obscen al celui care nu mai vrea poezie,
Sau al celuia care-şi trãieşte viaþa cu toate forþele lui,
pânã la ultima picãturã.
Sau bea de stinge zilnic.
O, spirtoasele cum adulmecã omul pur!
Nu râd nici eu în contra lui Mîşkin.
Acolo,
E sfârşitul poeziei.

Elefantul de câmpie 75
Duhul înalt al strãzii

Duhul înalt,
Scufundat ºi înãlþat din gunoi,
Pãºeºte greoi, lãbãrþat, dupã copilul strãzii.
Oare de ce nu scriu despre asta?
Dupã un colþ de stradã, un pantof spart,
Ascuns –
Duh înalt, gros de þânþari, deasupra.
Un copil sare cât mai sus,
Rãcneºte –
Ce dracu’, nu-i surd !
Ziua stã ºi se bucurã de toate relele lumii.

76 Elefantul de câmpie
Prieteni, vã voi pregãti o minciunã
şi mai infamã

De la 10 ani am þinut un jurnal zilnic.

Cu toatã anxietatea influenþelor limbajului figurativ,
N-am vãzut încã obsedantul animal al deceniului meu,
Sfânt, cald şi excentric.
Deloc social.
Nu e vorba de originalitate sau de revoltã,
Sau de limba mea. Ci de limba lui.
Scriind, de fapt,
Am vrut sã mint tot mai mult ca sã uit spaimele comune.
Toate se adunau în jur cu prea multã subiectivitate,
Cu o putere groaznicã.
Idei juste lunecau pe lângã mine,
Cultivând un cult al iubirii în toatã þara.
Eram în comunism. N-am scris despre asta.
N-am scris nici despre porcul desfãcut în bucãþi calde,
Cu toporul, pe masa din bucãtãrie,
De mama.
Sub scândura ei grosolanã,
Mi-am bãtut în cuie jurnalul infamiei mele.
Tii,
Þâþele albe ale scroafei,
Spãlate cu sodã, frecate cu peria,
Cum tremurã în aburul satisfacþiei şi acum!
Minþeam mult şi atunci,
Cãci toate în jur pluteau într-o viaþã sexualã abruptã
ªi munci utilitare.
Mai târziu, când voiam sã-mi mint prietenii,
Le vorbeam despre un animãluþ metafizic,
Pe care-l port în frunte înfipt.
Am fruntea latã, citesc mult, pãr obosit,

Elefantul de câmpie 77
Iar ochii îmi sunt ciudaþi de la naturã –
Mulþi au simþit încordarea rãului acolo.
Ca pe un şobolan androgin, prin care pãşesc zilnic,
L-am descris într-un poem.
Am primit laude pentru asta!
Dar nu am vãzut obsedantul animal al deceniului meu,
Melancolic, nostalgic sau brutal.
Nopþi întregi n-am dormit nici în copilãrie,
cãutându-l într-un colþ .
Spre animãluþul de aer, fãrã vlagã, al raþiunii,
Vin amãnunte bizare din Kafka sau din Gogol,
Când citesc, azi. Exersez. Trebuie
Sã fac acel roman postmodern despre nepãsarea lumii
proaspete şi crude,
Ca sã uit sau sã mã întremez.
Dupã ce voi vorbi de pe un piedestal de gunoi,
Frumos ca trupul mamei – cât mai sus!
Totul va fi minunat şi roz!
Ştiþi voi,
Modernitatea vrea aceste inutile cruzimi sau
Despre mitul amar şi imens al Rãsãritului meu,
ca sã prindã puteri.
Imagini tot mai multe, neutre,
Smerite în faþa bolii groaznice. Nu sens, nu împãcare.
Apoi se rãzbunã cu toatã creaþia ei.
Este cea mai bunã dintre ale mele lumi!
Pentru ea trebuie sã mint zilnic.
Mã încredinþez ei cu toatã încrederea.
Personajele lui Flaubert, Tolstoi, Nabokov, cu toatã sãlbãticia lor,
Se umplu la maximum de-o frumuseþe impurã, contradictorie,
perfidã, ca şi mine.
Lipitã de ele, greu de desprins.
Toate sunt ale lor.
Delicatele nuanþe din marea artã demult nu ne mai aparþin.
Au lumea lor sigurã.
De la o vreme, şi ele mint bogat, frumos, excesiv.
Atunci,
Acopãr şi eu modernitatea infamã,
Cu toate minciunile plãcute ale lumii mele hiperreale.
Gunoiul prefabricaþiei ne menþine tineri,
victorioşi şi puternici.

78 Elefantul de câmpie
Inutil,
Cãci chipul pitoresc al plãcerii plesneşte
într-o mie de bucãþi însã.
Mii de bucãþi din strania realitate, ciudatã,
Vin cu toatã puterea spre animãluþul din frunte.
De aceea zilnic mã sperii.
Nimic nu am scris în jurnal despre asta,
Dar i-am promis unui prieten.
Ca sã scap, prieteni, vã voi pregãti o minciunã şi mai infamã.

Elefantul de câmpie 79
Omul cu basc larg

Acesta-i omul cu basc larg,

Pipãiþi, cãutaþi, îl veþi gãsi la locul lui,
Ca pe copilul gras ºi alb
Într-un sicriu care topeºte tot în jur cu strãlucirea lui!
Nu a dispãrut însã,
Se teme strat cu strat,
Nimeni nu mai vrea sã-l atingã –
Morþi-s imenºii dãunãtori ai vieþii lui.
Se c… ºi mãnâncã,
Mult.
Nu pune osul la treabã.

80 Elefantul de câmpie
Prometeul Buveur al românilor

Ce nãprasnicã nehotãrâre mi-a lovit din senin prietenii,

Priveºte cât sunt de înspãimântaþi.
Nu-i în legãturã cu patria,
Îi absoarbe rãtãcirea.
Cum chefuiesc!
κi astâmpãrã gura.
Prometeul Buveur al românilor
100% duh pur se aflã în mijlocul lor.
Cântã cu toatã gura.
κi aratã penisul, numai piele ºi bronz,
Sfidãtor,
Cãtre marile imperii necurate din jur
Care vor sã ne striveascã.
Vorbeºte necuviincios despre comunism.
E bun,
Îndeobºte o ia în direcþie opusã.
Mai devreme sau mai târziu va ajunge-n Rusia.

Elefantul de câmpie 81
Satul cu nimb social

Satul cu nimb social, murdar, apare într-o sintezã nouã,

Lunarã, cu neon,
Cu luciri pravoslavnice.
Aici e þara bisericii care creºte mereu din pãmânt,
În împãrãþia de rãsãrit a dimineþii mele.
Curþi înconjurate de oþel plesnit la fel.
De fabrici, golite de putere.
Cu lucruri uzate de lumina, pânã-n miez,
Cu esenþe ca un cui strâmb,
Ruginit.
Nu vãd, þipã.
Greierii nu se mai suportã în iarba lemnoasã.
Toatã noaptea nebuna zgâlþâie tulpini ghimpoase în grãdini.
Unde bate luna,
Duhul gros de þânþari cade în taina cãrnii de mort.
Unde bate soarele,
Taina cãrnii apare într-o sintezã nouã,
Ape mari rãsunã sec în naturã,
Inundaþii în scheletul ei strãlucitor prevestesc expansiunea
la cote extreme.
Totuºi, TV-ul aduce horoscopul în sat,
Zilnic.

82 Elefantul de câmpie
Unde începe ºi se sfârºeºte puterea marelui
intelect

Unde începe ºi se sfârºeºte puterea marelui intelect,

Cu cea a minoritãþilor lui linguºitoare?
Nemiºcat, fãrã somn,
Fãrã sã spunã ceva important,
Are o vitezã uluitoare ca ºi vârsta de mijloc.
Pentru el,
Realitatea interioarã nu face cât un pisoi fiert,
într-o conductã publicã,
Fãrã sã ºtie mama lui.
Uite,
Lui nu-i rezistã nimic,
În conducte, un vacuum al curãþeniei publice râgâie mulþumit.
O spaimã de mascul vorbeºte ca el prea puternic.
Marii autori se îndepãrteazã de noi,
Slãbiciunea lor are aceeaºi vitezã uluitoare.
Fantezia, la fel.
De-acum nu se mai întorc, sigur.
E cel mai fericit caz de-a pierde. E arta lor.
În rest, nimeni. Nimic. Ani întregi.
Este ceva tipic
Prin care aflãm cã marii poeþi o rup cu realitatea zilei.
Demult m-am înrolat ºi eu în acest rãzboi fratricid.
În spatele uºilor cântãreþii zilei stau cuminþi.
Unul în spatele altora, dezbrãcaþi, ordonaþi,
Bãrbaþi rezonabili, ai vârstei de mijloc.
Nu râd. Sunt mieroºi ca ºi mine.
Simt o expansiune a limbii mature cãtre trup.
Insinueazã ceva.
Vocabular bãtrân, vibratil, zice el.
E greu de crezut ce se întâmplã în interiorul acestei zone.

Elefantul de câmpie 83
Gemete. Trosneºte iar, icneºte foarte tare.
Nici un corp detaºat, mâinile, picioarele se miºcã prea mult.
Munca-i striveºte.
Lucreazã în cercuri discrete,
Sexuale, mizere, marginale, fãrã viziunea schimbãrii.
Oare,
Cum ne înºelãm atât de uºor când suntem goi-goluþi,
plesnind de libertate?

84 Elefantul de câmpie
Cuprins

I. SPUNE TOT
Spune tot / 9
Elefantul de câmpie / 11
Existã o necesitate în stil a legãturilor unei naturi ascunse,
de la Dante / 13
Un drum al sclavilor infinitezimali încrustat în poezia actualã / 14
Voi încerca ºi eu sã prind un câine roºcat / 16
Mi-e greaþã de puritatea ermeticã a imposibilei libertãþi / 17
Poem de dragoste / 19
Negocieri de şoapte în ieftine hoteluri
1. (Când închid ochii, vãd zidul raþiunii) / 20
2. (Beþigaºe care intrã în urechi ºi cad în trup) / 21
3. (Din nou frumosul diabolic) / 23
4. (Dupã ce spãl ciorapi, am mintea limpede) / 24
Iluminãri / 25
Zbang! / 26
Toþi erau bucuroşi sã-şi cultive arta în zorii plãcuþi din anii ’40 / 27
Leul plictisit / 29
Floare roz de cireº scuturat din carne de femeie tânãrã / 31
Un sat uzat cu pene şi þânþari / 32
Am în creier o doamnã şi-un cãþel / 33
Vãd tot mai des mutra pãtratã ºi rece a unui frigider rusesc / 35
Mânia socialã aparþine unui criminal
care a fost spânzurat de o mie de ori / 37
Picãturi de cafea ºi de salivã i-am turnat pe gât / 39
Voi deschide un muzeu de cearã al ororii despre Cuba mea / 40
Pe aici trec vitele proaste, vitele grase, vitele de nimic
sau vitele curve / 42
Am fost la Zlãtunoaia ca sã caut rãmãşiþele lupului înfricoşat (II)
1. (Îmbibat de paranoia frumuseþii) / 44
2. (Seminþia Vomax a viermelui lacom) / 45
3. (Capcanã a neîncrederii, la 12.000 km adâncime, am rãmas) / 47
4. (O, mãruntã perfecþiune a snobismului postmodern) / 48
În lumina tot mai clarã a viziunii mele despre poezie / 50
II. RUGÃCIUNEA NU
Rugãciunea Nu / 53
Corbii negri ai simbolismului nenorocit ºi bãtrân degeaba vin / 55
Este timpul ca negustorul dolofan Svidrigailov, ca un chit rece,
sã vinã iar în lume / 57
Poezia creşte puternicã din gunoiul postcomunist / 59
Existã cineva care scuipã lângã mine / 61
Îþi faci cruce când te gândeºti cã arta poeticã din România înfloreºte
o datã la 20 de ani / 62
Produs instabil încã / 64
Colind mãri întinse de cãcat zilnic / 65

III. MARELE INTELECT DE LA RÃSÃRIT

America este o insulã eºuatã în creierul meu / 69
Un asteroid sofisticat din interior, mare cât Rusia, vine! / 71
E sfârşitul poeziei / 73
Duhul înalt al strãzii / 76
Prieteni, vã voi pregãti o minciunã şi mai infamã / 77
Omul cu basc larg / 80
Prometeul Buveur al românilor / 81
Satul cu nimb social / 82
Unde începe ºi se sfârºeºte puterea marelui intelect / 83
 Au apãrut :

Constantin Iftime – Elefantul de câmpie

Octavian Soviany, Cãlcâiul lui Magellan
Ştefan Baghiu – Spre Sud, la Lãceni
Gabriel H. Decuble – The înd
Gellu Dorian – ªaizeci de pahare la o masã
Andrei Dósa – American Experience
Ioana Ieronim – Când strugurii se prefac în vin
Vasile Igna – Locuri pustii
Constantin Abãluþã – Tot atât de liber
Nora Iuga – Câinele ud e o salcie
Dominic Stãnescu – Zeii platanelor mixeazã pentru tine
Adrian Popescu – Costumul negru
Bogdan Coºa – O formã de adãpost primarã
Sorin Mãrculescu – Partea din toate (Carte singurã – VI)
Bogdan‑Alexandru Stãnescu – Apoi, dupã bãtãlie, ne‑am tras sufletul
Andra Rotaru – Lemur
Ofelia Prodan – Cãlãuza
Dan Sociu – Poezii naive ºi sentimentale
Vlad Moldovan – Dispars
Rita Chirian – Asperger
Gabriel Chifu – Însemnãri din þinutul misterios
Nora Iuga – Petrecere la Montrouge
Mihail Gãlãþanu – Douãsprezece cântece înaintea naºterii
Floarea Þuþuianu– Sappho
Matei Viºniec – La masã cu Marx
Gelu Vlaºin – Ayla
Elena ªtefoi – Raport de etapã
Ioan Es. Pop – unelte de dormit. Cu 10 desene de Dumitru Gorzo
Dan Sociu – Pavor nocturn
Ioan Moldovan – Mainimicul
Doina Ioanid – Ritmuri de îmblânzit aricioaica
Liviu Ioan Stoiciu – Pe prag (Vale‑Deal)
Robert ªerban – Moartea parafinã
Daniel Bãnulescu – Ce bine e sã fii Daniel Bãnulescu
M. Duþescu – ªi toatã bucuria acelor ani triºti
Sorin Despot – apasã
Letiþia Ilea – Blues pentru cai verzi
Teodor Dunã – De‑a viul
Adrian Bodnaru – O legãturã de chei
Domnica Drumea – Not for sale
Angela Marinescu – Probleme personale
Elena Vlãdãreanu – Spaþiu privat. A handbook.
Cu 33 de ilustraþii de Dan Perjovschi
Ioan Pintea – Casa teslarului
Stoian G. Bogdan – Chipurile
Ion Monoran – Eu însumi
Marius Oprea – America! America!
Radu Andriescu – Pãdurea metalurgicã
Vlad Moldovan – Blank
Sebastian Reichmann – Mocheta lui Klimt
Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã
ªtefan Manasia – cartea micilor invazii
Simona Popescu – Lucrãri în verde sau Pledoaria mea pentru poezie
Nichita Danilov – Centura de castitate
Robert ªerban – Cinema la mine‑acasã
Dan Sociu – Cântece excesive
Claudiu Komartin – Circul domestic
Rãzvan Þupa – corpuri româneºti
V. Leac – Dicþionar de vise
Octavian Soviany – Dilecta
Gabriel H. Decuble – eclectica
Elena Vlãdãreanu – europa. zece cântece funerare
Ovidiu Nimigean – nicolina blues
Bogdan Ghiu – (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte
ªerban Foarþã – Rimelãri
Marta Petreu – Scara lui Iacob
Marius Ianuº – ªtrumfii afarã din fabricã!
Emil Brumaru – Submarinul erotic

www.polirom.ro
Lector : Mãdãlina Ghiu
Coperta : Radu Rãileanu
Tehnoredactor : Irina Lãcãtuºu
Bun de tipar : februarie 2014. Apãrut : 2014
Editura Polirom, B‑dul Carol I nr. 4 • P.O. BOX 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare);  E‑mail:  office@polirom.ro
Bucureºti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1,
sector 4, 040031, O.P. 53 • C.P. 15‑728
Tel. : (021) 313.89.78 ; E‑mail : office.bucuresti@polirom.ro

Tiparul executat la S.C. Tipo-Lidana S.R.L.

Calea Unirii nr. 35, Suceava
Tel. : 0230/517.518 ; Fax : 0330/401.062
E-mail: office@tipolidana.ro ; www.tipolidana.ro

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul

Uniunii Scriitorilor din România
Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA