Amiel şi canibalul

© 2013 by Editura POLIROM

Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea inte­grală sau parţială, multiplicarea
prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format
electronic sau audio, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele
de calculatoare, stocarea perma­nentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibili­
ta­tea recuperării infor­maţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum şi alte fapte similare
săvîrşite fără permi­siunea scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a
legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc penal şi/sau civil
în conformitate cu legile în vigoare.

Pe copertă : © Sergi Cambrils, Locul misterios al citricelor, 2009

Foto autor : din arhiva personală
www.cartearomaneasca.ro
Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ
Bucureşti, Calea Victoriei nr. 133, sector 1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României :
VĂLCAN, CIPRIAN
Amiel şi canibalul / Ciprian Vălcan. – Bucureşti : Cartea Românească, 2013
ISBN print : 978‑973‑23‑3041‑8
ISBN ePub : 978‑973‑46‑3834‑5
ISBN PDF : 978‑973‑46‑3835‑2
821.135.1‑4
821.135.1‑84
Printed in ROMANIA
CARTEA ROMÂNEASCĂ
2013
 Inchiziţia sîsîiţilor

X. a fost blestemat să fie la fel de trist precum diavolul.

Au  mai avut de suferit din pricina aceluiaşi blestem Kleist,
Artaud şi Celan.

*
Preşedintele cocoşat al Argentinei, Jorge Rulfo, va oferi cîte
100 de milioane de dolari guvernelor din Marea Britanie, Italia
şi Germania pentru a obţine în schimb osemintele lui Gibbon,
Leopardi şi Lichtenberg, care vor fi transportate cu toate ono­
rurile la Mausoleul Cocoşaţilor din Buenos Aires.

*
În secolul al XXII‑lea, oamenii vor socoti că misiunile lor
cele mai importante sînt domesticirea rechinilor şi alfabetizarea
elefanţilor. În secolul al XXIII‑lea vor propune legalizarea căsă­
toriilor dintre francezi şi maimuţe. În secolul al XXIV‑lea vor
iniţia Campionatele Mondiale de Sodomie pe Gheaţă şi Jocurile
Panamericane ale Strangulatorilor de Bătrîni.

5
Ciprian Vălcan

*
Dacă ar fi fost în locul lui Nero, Shakespeare ar fi incendiat
Roma de cel puţin trei ori : la premiera lui Hamlet, la premiera
lui Macbeth şi la premiera Regelui Lear…

*
Secta plăpînzilor, o sectă ai cărei membri îşi doresc cu
ardoare să se transforme în purceluşi de lapte…

*
Dacă ai visa în fiecare noapte, vreme de trei ani, sfîrşitul
lumii, ai începe să crezi că el nu va mai avea loc niciodată, cu
toate că tu l‑ai trăit de mai bine de o mie de ori...

*
Poate că omul se trage din cîine, iar Diogene, Beckett şi
Francis Bacon sînt profeţii Dumnezeului care latră.

*
Îndemnul lui Tristan Tzara : „Dadaişti din toate ţările, scopiţi‑vă  !”

*
Cel mai scump cîine din lume e un buldog tibetan, cumpărat
de o chinezoaică pentru 580 000 de dolari. Pe locul doi, un
labrador din America, cotat la 155 000 de dolari.
Mă întreb cît de mult ar putea să coste o muscă...

6
 Amiel şi canibalul

*
În visele monştrilor, Mozart cîntă la clavecin.

*
Dacă Hitler ar fi fost Klaus Kinski, Germania ar fi înghiţit
Rusia în mai puţin de cinci săptămîni.

*
Antichristul ar putea să fie sau un dirijor senil, sau un
regizor nebun.

*
Poate că Einstein a scris toate povestirile lui Borges, în vreme
ce toate poemele atribuite aceluiaşi orb timid au fost, în fapt,
proprietatea lui Ezra Pound. În ciuda opiniei specialiştilor, Bioy
Casares n‑a contribuit la opera literară a lui Borges, el i‑a
compus doar tangourile.

*
Pentru Maiakovski, cel mai mare poet din lume ar fi fost acela
capabil să‑l asasineze pe Stalin. Şi fiindcă el n‑a reuşit să devină
cel mai mare poet din lume, a preferat să‑şi zboare creierii.

*
Din perspectiva filosofiei, boneta de lînă a lui Kant mi se
pare preferabilă privirii de contabil sever a lui Adorno.
7
Ciprian Vălcan

*
Confucius :
„Natura principelui e precum vîntul, cea a mulţimii precum
iarba. Cînd vîntul suflă asupra‑i, iarba se culcă la pămînt”.

*
Churchill ar fi avut nevoie de un rege cu instincte puternice,
aşa că s‑ar fi simţit bine la curtea lui Henric al VIII‑lea sau la
aceea a lui Alexandru Borgia. Mi‑l închipui însă mai greu la
curtea lui Napoleon, obligat să colaboreze cu Talleyrand sau
Fouché...

*
E regretabil că niciunul dintre marii regizori ai ultimului
secol nu s‑a gîndit să‑şi pună în scenă propriile funeralii, lăsînd
toate indicaţiile necesare într‑o anexă la testament...

*
Psihologii britanici susţin că femeile nu pot să ţină un secret
mai mult de 47 de ore. Să fie asta explicaţia faptului că majo­
ritatea conspiraţiilor eşuează ?

*
Trecînd pe lîngă o fetiţă de vreo 10 ani care vorbea la mobil
şi era extrem de încruntată, am auzit‑o spunînd : „Nu înţelegi ?
Am pe altul, lasă‑mă în pace !”.

8
 Amiel şi canibalul

Mi‑a fost imposibil să aflu ce răspundea iubitul trădat,

probabil un puşti de 11 ani...

*
Dacă muţenia e forma cea mai înaltă pe care o poate atinge
arta, atunci un tiran cu pretenţii estetice ar trebui să‑i extermine
pe limbuţi.

*
Un Hanibal readus la viaţă graţie clonării ar fi azi general
chinez, în vreme ce bătrînul Cato şi‑ar găsi locul printre sena­
torii republicani de la Washington.

*
Dacă Stalin desena lupi în timpul şedinţelor, aşa cum ne
asigură istoricii, putem să credem că Hitler se relaxa pictînd
ciori.

*
Cel care reuşeşte să dobîndească nemurirea pare să semene
foarte mult cu acela care nu doarme niciodată. Să însemne asta
că nemuritorii sînt insomniaci  ?

*
Dacă a fi nemuritor ar însemna să nu dormi niciodată, şi‑ar
mai dori cineva nemurirea  ?

9
Ciprian Vălcan

*
În vreme ce Dumnezeu veghează lumea, Diavolul visează.
El nu se va trezi niciodată din somn, căci Dumnezeu a hotărît
să‑l facă prizonierul propriilor sale vise.

*
David Hume va fi profetul timpurilor de pe urmă. Toate
marile catedrale ale Occidentului vor fi demolate, iar în locul
lor vor trona giganticele sale statui.

*
Dacă ajungi să le locuieşti, marile oraşe îţi dau impresia că eşti
mai inteligent decît eşti cu adevărat. Iată veritabila explicaţie
a afluxului de artişti dornici să se stabilească la Paris...

*
Un mediocru care moare la Paşcani moare nefericit. Un
mediocru care moare la Paris mai are încă şansa iluziilor, căci
el are parte de privilegiul de a contempla zilnic buricul zeului.

*
Viena e oraşul măştilor mortuare, Veneţia e oraşul măştilor
teatrale. Parisul nu are niciun soi de mască şi poate că tocmai
de asta e încă viu.

10
 Amiel şi canibalul

*
Au existat destule momente în viaţa lui Léon Bloy cînd el
şi‑ar fi dorit să fie cîinele unui baron sau chiar al unui notar.
Dorinţa nu i‑a fost îndeplinită, însă stilul lui a păstrat ceva
din furia unui cîine întărîtat.

*
Ce s‑ar mai fi ales de legenda lui Byron dacă el ar fi suferit,
asemenea lui Pavese, de ejaculare precoce ?

*
Aştept clipa cînd ciorile vor deveni singurele animale de
companie acceptate în lumea bună. Cîinii, pisicile, broaştele
ţestoase sau maimuţele vor fi doar pentru plebei.

*
Parcul Montsouris. Acum cîţiva ani, probabil prin 2003 sau
2004, hrăneam aici raţele cu firimituri de pîine. Inscripţii care
tronează peste tot ne informează că, dacă am mai face acelaşi
lucru şi în prezent, am fi nişte barbari, nişte oameni fără suflet,
nişte torţionari ai neamului măcăitor...

*
Să ne amintim de favoritul lui Septimius Severus care,
pentru a‑i oferi fiicei sale un convoi nupţial demn de o regină
asiatică, a decis castrarea absolut arbitrară a o sută de cetăţeni
romani luaţi la întîmplare de pe stradă.
11
Ciprian Vălcan

Nu există nicio relatare despre vieţile acestor nefericiţi deve­

niţi eunuci peste noapte, nevoiţi să‑şi părăsească fără nicio
explicaţie familiile pentru a satisface capriciile unei copile fără
minte.
Poate că visul oricărui despot adevărat e acela de a‑şi transforma
supuşii în eunuci.

*
Maimuţele lui Huxley sînt incapabile să scrie aforisme.
Poţi să recompui întregul, dar nu şi aşchiile lui.

*
Aştept clipa în care unul dintre semenii mei se va dovedi
suficient de îndrăzneţ pentru a‑şi dezvălui adevărata profesie :
„specialist în nimicuri”...

*
Îmi place neobrăzarea cinică a lui Timon, care urcă la tri­bună
pentru a‑şi avertiza concetăţenii că măslinul lui de care obiş­
nuiau să se spînzure va fi tăiat în curînd şi, deci, dacă doresc să
mai profite de existenţa lui, trebuie să se grăbească să‑şi ia zilele...

*
Îmi imaginez o manifestaţie a discipolilor francezi ai lui
Diogene în faţa Panthéonului : 500 de ceăţeni care nu spun
niciun cuvînt, ci înaintează tăcut, îşi dau jos pantalonii şi
defechează fără complexe lîngă gardul de fier din faţa clădirii...
12
 Amiel şi canibalul

*
Adevăratul anarhist nu e acela care aruncă în aer clădiri
sau  avioane, ci acela care mînjeşte cu excremente clădirea
guvernului.

*
Adevăratul anarhist nu‑şi transformă în martiri adversarii,
ci îi acoperă de ridicol. Nu‑i omoară, ci îi face demni de dispreţ.
Nu arde de vii nişte copii de cinci ani, ci aruncă ouă clocite pe
papionul primului‑ministru. Nu face paradă de argumente, ci
te acoperă cu frişcă.

*
Cu toate că a avut parte de destui sinucigaşi celebri, Parisul
nu poate rivaliza în această privinţă cu Viena, metropola suici­
dului pe bandă rulantă. Am avut deseori senzaţia că, în anumite
perioade, a te sinucide la Viena devenise o chestiune mai banală
decît a‑ţi aprinde o ţigară.

*
Dacă la Fra Angelico poţi să întrezăreşti splendoarea pre­
zenţei divine, la Francis Bacon simţi din prima clipă putoarea
insuportabilă a diavolului. E şi motivul pentru care cei doi sînt
unele dintre cele mai importante figuri din istoria artei, căci
nu ai în fiecare zi şansa de a avea instantanee din viaţa Satanei
ori de a privi lumea din perspectiva divinităţii.
13
Ciprian Vălcan

*
Ar mai fi publicat cineva caietele lui Simone Weil, dacă ea
ar fi fost o cerşetoare bătrînă care ar fi murit de foame în 1986 ?

*
Asceţii sînt maimuţele necredincioşilor, ceata lor de giboni
puşi pe năzbîtii.

*
Un împărat care şi‑ar decora camera nupţială cu excremente
ar fi socotit un nebun sau un excentric ?

*
Simion Stîlpnicul a decis să‑şi petreacă viaţa la înălţime nu
atît din motive religioase, ci pentru că iubea corbii.

*
Simone Weil : „Ce qui procède en nous de Satan, c’est
l’imagination”.

*
Vagabondul şi nomadul sînt ultimii nonconformişti ai civi­
lizaţiei occidentale. Aşa‑zişii artişti iconoclaşti au fost demult
făcuţi prizonieri de sistem şi se mîndresc să facă parte din el,
etalîndu‑şi episoadele de masturbare sau de vomă în muzeele
14
 Amiel şi canibalul

cele mai şic. Iar dacă mînjesc pereţii cu excremente într‑un

pretins gest primar, sînt siguri că asta le va aduce o sumă cu
multe zerouri în conturi.

*
S‑ar putea să ajungem atît de placizi încît să fim nevoiţi să
închiriem sălbatici care să ne trezească din amorţeală. În locul
celor cîţiva artişti care îşi sfîrtecă penisul în faţa publicului,
cîţiva războinici masai. În locul doamnei care ne oferă fotografii
din interiorul propriului vagin pentru a‑şi descrie mai bine
curajul artistic, o bătrînă vrăjitoare yoruba.

*
Dacă ar mai trăi azi, Rimbaud ar alege să fie profesor la
Facultatea de Antropofagie de la Bruxelles, mîncîndu‑i, fără
pic de discriminare, cînd pe flamanzi, cînd pe valoni.

*
Să scrii poeme care să explodeze ca nişte grenade...

*
Don Juan e burtos, puhav, plictisit de moarte, dar tocmai
asta le scoate din minţi pe femei. Dacă ar fi vorba despre un
tinerel spilcuit şi focos, l‑ar trata cu cel mai profund dispreţ.
Aşa, el e zeul nepăsător şi mofluz, iar ele – junincile în călduri.
Cîte dintre frumoasele zilei nu şi‑ar da chiar şi un ochi
pentru a fi primite măcar cîteva clipe în patul capriciosului
obez...
15
Ciprian Vălcan

*
Don Juan nu seamănă cu Lord Byron, ci cu Regele‑Soare.
Don Juan e gras ca un porc.
Se spune că nu puţine dintre amantele lui au sfîrşit strivite
de povara trupului său hidos.

*
Don Juan nu poate să plîngă. Dacă ar reuşi să înceapă să
plîngă, lacrimile lui ar mîntui lumea.

*
Don Juan e un mîntuitor ratat, un Isus sortit să rămînă
pentru totdeauna în Siberia.

*
Don Juan e sărac cu duhul, dar solemn. Casanova e versatil
şi viclean ca o vulpe.
Don Juan e aristocrat, Casanova un simplu plebeu. Femeile
îl doresc pe Don Juan şi sînt dorite de Casanova.
Don Juan e un amant prost, ameninţat adesea de impotenţă,
pe cînd Casanova e o bestie, un amant mereu neistovit.
Don Juan cîntă la clavecin. Casanova urlă din toţi rărunchii.
Don Juan nu s‑ar fi sinchisit prea mult dacă ar fi fost socotit
un invertit. Casanova i‑ar fi spart imediat mutra celui care l‑ar
fi socotit pederast.
Don Juan iubeşte copiii şi găseşte adesea timp ca să se joace
cu ei. Casanova îi ignoră, socotindu‑i nişte simple animăluţe.
16
 Amiel şi canibalul

Don Juan visează numai deşerturi şi păduri. Casanova nu

oboseşte niciodată, visele lui sînt veritabile colecţii de orgii.
Don Juan se vede retrăgîndu‑se la mănăstire, pe cînd Casanova
speră să moară în timp ce posedă o olandeză planturoasă.
Don Juan se teme de infernul din propria‑i minte. Casanova
se teme de soarta lui Abélard.

*
Secolul al XXI‑lea va fi al lui Valmont sau nu va fi deloc.

*
Maimuţele îl preced pe om şi îi vor supravieţui. Urmaşii
noştri nu vor mai putea suporta prea mult delicatul echilbru
al poziţiei bipede şi vor începe să umble din nou în patru
labe,  reintegrînd treptat cetele de macaci sau de maimuţe
urlătoare.
De cimpanzei se vor feri : erau prea aproape de om...

*
Pentru Simone Weil, Dumnezeu e 1, pe cînd Diavolul e
infinitul.

*
Un filosof francez rămas fără slujbă are un mare avantaj în
raport cu confraţii lui din alte ţări : el poate să se angajeze
oricînd ca specialist în brînzeturi pe lîngă un restaurant de lux
din Europa de Est...
17
Ciprian Vălcan

*
Să scrii o istorie a celor mai celebri maeştri ai mersului pe
catalige. În apendice, să alcătuieşti o listă exhaustivă cu cei mai
iluştri ventriloci şi înghiţitori de săbii.
Despre dresori se spune că ar fi scris Stalin...

*
Dacă ar mai trăi azi, ca să fie cu adevărat un excentric,
Lucullus ar trebui să fie canibal.

*
Memoriile unui canibal din zilele noastre vor deveni cea
mai la modă carte de bucate a secolului al XXIII‑lea.

*
Orice francez de bun simţ ar prefera ghilotinarea imediată
a unui filosof în locul dispariţiei subite a brutarului său de la
colţul străzii.
O pîine tradiţională bate oricînd Critica raţiunii pure...

*
Să te sinucizi ca Temistocle, bînd sînge de taur...

*
În Le Monde, un reportaj despre încercările nereuşite de a
găsi mormîntul lui García Lorca. Dincolo de o inventariere a
18
 Amiel şi canibalul

feluritelor ipoteze ştiinţifice propuse de diferiţi specialişti, am

descoperit şi o teorie fascinantă, nesusţinută de niciun fel de
probe, însă tocmai de aceea mult mai interesantă pentru mine :
García Lorca n‑ar fi fost ucis de plutonul de execuţie, ci ar fi
fost doar rănit, supravieţuind amnezic şi cu minţile rătăcite la
o mănăstire pînă în 1954.

*
Heraclit credea că sufletele din Hades simt mirosurile.

*
Dacă sufletele din infern simt toate mirosurile de care au
avut parte în timpul vieţii, atunci poate că sufletele din paradis
îşi amintesc toate visele avute vreodată…

*
În visele lui Kokoschka se plimbă numai maimuţe, fauni,
tigri şi vrăjitoare pe biciclete.
În visele lui Schiele mor mînji şi călugări.

*
Russell : „Singura trăsătură umană ştiută de mine la Sfîntul
Dominic este mărturisirea făcută de el lui Jordanes din Saxonia
că‑i plăcea mai mult să stea de vorbă cu femei tinere decît cu
bătrîne. În 1242, Ordinul a decretat solemn ca pasajul cu
pricina să fie suprimat din biografia fondatorului scrisă de acest
Jordanes”.
19
Ciprian Vălcan

*
Savonarola şi Leonardo, născuţi în acelaşi an. Primul a
disecat sufletele florentinilor, celălalt le‑a disecat doar cada­
vrele. Numai primul a sfîrşit pe rug.

*
Ca să‑şi manifeste dispreţul faţă de aur, locuitorii Utopiei
fac din el oale de noapte şi lanţuri pentru sclavi.

*
Dacă Savonarola ar fi ajuns papă, Machiavelli i‑ar fi scris
biografia.

*
Locke observă că regele Siamului a încetat să mai creadă
ce‑i spuneau europenii atunci cînd aceştia i‑au povestit despre
gheaţă…

*
Irineu crede că lumea se va sfîrşi la 6 000 de ani de la zidirea
ei, dar nu e foarte sigur în legătură cu numele Antichristului.
El ar putea să fie Evanthas, Lateinos, Titan sau oricare altul.

*
Pentru un cinic perfect, singura apocalipsă posibilă ar fi
dispariţia ciorilor.
20
 Amiel şi canibalul

*
Visul nu e decît un continent pitagoreic pe care au pus
stăpînire bacantele şi leoparzii.

*
În mintea lui Nietzsche nebun au locuit mai întîî saltimbancii
şi ventrilocii, pe urmă dresorii de tigri, mai apoi urletele lupilor,
iar în final – vîntul…

*
Un contabil englez a fost pedepsit de zeul somnului să viseze
în fiecare noapte numai borcane.
Contabilul a sfîrşit la ospiciu.

*
Un teosof scoţian susţinea că diavolul ar putea fi mîntuit
dacă s‑ar decide să bea ceai…

*
Avantajul mongolilor în raport cu alte popoare pare să fi
fost acela că ei erau în stare să ucidă fără să obosească vreodată
şi fără să fie dezgustaţi nici măcar o clipă de prea mult sînge
vărsat. Celelalte seminţii aveau şi ele exploziile lor de cruzime
ori inexplicabilele lor episoade de furie diavolească, însă acestea
erau urmate de o anume lehamite ce le determina să pună capăt
asasinatelor măcar pînă la refacerea proviziilor de ferocitate.
21
Ciprian Vălcan

În cazul mongolilor, plăcerea de a ucide era plăcerea supremă

şi nici foamea, nici frigul, nici oboseala nu‑i puteau împiedica
să şi‑o satisfacă.

*
Doctorii mongoli credeau că nebunii pot fi vindecaţi dacă sînt
aruncaţi într‑un cazan cu apă clocotită. Paracelsus era convins
că doar zăpada poate lecui o minte tulburată, aşa că recomanda
ca nebunii să fie plimbaţi iarna în pielea goală. Agrippa credea
că nebunia poate fi alungată numai dacă bolnavul mănîncă
vreme de trei luni carne de unicorn. Rousseau, ameninţat de
nebunie, a fost sfătuit să mănînce plămîni de lebădă şi struguri.
Hölderlin a fost bătut cu urzici şi tăvălit prin smoală. Nietzsche
nebun a fost gîdilat la tălpi fără succes de un medic rus. Rasputin
l‑a vindecat de nebunie pe un contabil al ţarului, obligîndu‑l
să petreacă o noapte în cuşca unui urs. Un psihiatru finlandez,
mare admirator al lui Weininger, pretindea că‑i poate vindeca pe
melancolici după ce‑i silea să petreacă 24 de ore închişi într‑o
încăpere în care se mai afla o bătrînă de 80 de ani goală puşcă.

*
Dacă Lenin ar fi reuşit să sodomizeze un cangur, toţi locuitorii
Uniunii Sovietice ar fi fost obligaţi să‑şi petreacă viaţa într‑un
marsupiu.

*
Un ucaz din vremea lui Petru cel Mare le impunea preoţilor
să nu elibereze certificate de căsătorie decît indivizilor care îşi
puteau dovedi cunoştinţele de aritmetică…

22
 Amiel şi canibalul

*
În epoca victoriană, cărţile referitoare la etichetă ajunseseră
să le sfătuiască pe doamnele din lumea bună să nu pună la un
loc pe acelaşi raft cărţile scrise de autori bărbaţi cu cele scrise
de femei.
Fiecare sex trebuia să‑şi aibă propriul raft…

*
Wilde : „Zeii sînt stranii. Ei nu se folosesc doar de vicii
pentru a ne biciui. Ne distrug prin ceea ce este bun, delicat,
uman şi iubitor în noi”.

*
Citesc că în Ţările de Jos au fost pictate în secolul al XVII‑lea
între opt şi nouă milioane de tablouri.
Probabil că în aceeaşi perioadă în Ţările Române nici măcar
nu au fost mîncate opt milioane de pîini…

*
Codurile penale ale viitorului vor stipula fără echivoc că
oamenii vor fi pedepsiţi nu pentru faptele, ci pentru visele
lor.
Punerea în aplicare a acestor prevederi revoluţionare va fi
atribuţia unui organism nou‑înfiinţat, Poliţia somnului…

23
Ciprian Vălcan

*
Dintr‑un film despre Gengis‑Han :
„Ochii nevestei tale să fie mici şi oblici. Dacă îţi iei nevastă
cu ochii mari, ea o să înnebunească fiindcă va vedea lucruri
care nu există”.

*
Nebunia e o boală tropicală, o maladie contractată în junglele
sufletului.

*
În ordinea ferocităţii, Céline nu e întrecut decît de canibalul
Léon Bloy, singurul scriitor despre care îmi închipui că ar fi
putut să‑l înspăimînte pînă şi pe diavol, căci sînt sigur că
Necuratul n‑ar fi rezistat să‑i asculte tiradele mai mult de cinci
minute. Călimara lui Luther e o glumă pe lîngă imprecaţiile
prietenului săracilor, care s‑ar fi simţit probabil cel mai bine
în postura de general al unei armate de Ugolini, cu toţii hotărîţi
să‑şi înfigă dinţii în scăfîrlia puturoasă a demonului.
Amicii lui Zola ar putea să‑mi răspundă că mă înşel teribil
şi că Bloy nu era decît diavolul în persoană, Satana scrîş­
nind. Chiar şi aşa, scrîşnetul lui era plin de şarm, înjură­
turile lui aveau stil, iar o literatură făcută de diavoli asemenea
lui n‑ar putea să se demodeze niciodată, nici măcar atunci cînd
chinezii ar ajunge la Brest, încercînd să împlinească profeţia
lui Céline.

24
 Amiel şi canibalul

*
Potrivit lui Pliniu cel Bătrîn, din ochii de dragon uscaţi,
pisaţi şi frecaţi cu miere se prepara un leac împotriva coşma­
rurilor.

*
Peste două sute de ani, muncitorii vor deveni atît de rari,
încît a întîlni unul în timpul vieţii va părea un fapt întru totul
remarcabil şi demn de consemnat. Un Benvenuto Cellini care
ar trăi în anul 2300 n‑ar mai fi pălmuit de tatăl lui ca să ţină
minte că a văzut o salamandră, ci ar primi o scatoalcă pentru
a nu uita că a întîlnit un strungar.

*
Dacă operele complete ale lui Zarathustra au fost tran­
scrise pe 12 000 de piei de vacă, pentru operele complete
ale lui Adrian Păunescu va fi nevoie de 12 000 de piei de
elefant…

*
Cu doar cîteva ore înainte de moarte, sultanul din Brunei
va porunci ca întreaga sa avere să fie transferată într‑un cont
al Naţiunilor Unite creat special în acest scop, urmînd a fi
folosită exclusiv pentru cumpărarea de hîrtie igienică destinată
oamenilor din lumea a treia…

25
Ciprian Vălcan

*
Romanele lui Haruki Murakami sînt, probabil, lectura prefe­
rată a samurailor care se pregătesc să‑şi facă seppuku. Sinucigaşii
din Occident preferă să‑l citească pe Houellebecq.

*
Să trăieşti într‑o lume dominată de tirania Oulipo, o lume
în care Mister Bean va fi ales papă cu unanimitate de voturi…

*
Un canibal excentric : accepta să mănînce doar bărbaţi cu
platfus.

*
Varianta islamică a cîinilor cu colaci în coadă – cîinii cu
grenade în coadă…

*
Poate că Antichristul a şi venit, dar n‑a fost băgat în seamă.
Să‑ţi închipui o lume damnată pentru că a fost incapabilă
să‑şi recunoască Antichristul.

*
Elefanţii visează fluturi şi maimuţe.
Maimuţele îl visează la nesfîrşit pe Hegel, dar cred că e Darwin.
26
 Amiel şi canibalul

*
Filosofia mi se pare tot mai mult spectacolul dezagreabil al unei
cete de maimuţe urlătoare. Spectacolul devine grotesc, căci de atîta
urlat, maimuţele şi‑au pierdut vocea şi nu mai pot decît să se
scălîmbăie, fără a mai fi capabile să scoată nici cel mai slab sunet.

*
Dacă maimuţele ar face filme, ele ar fi toate despre om,
strămoşul lor…

*
Nostalgia pentru perfecţiunea circularului e o dovadă că am
cunoscut cîndva paradisul. Infernul e o nesfîrşită linie dreaptă,
o perpendiculară prin deşert.

*
Infernul nu e repetarea infinită, osînda sisifică, ci neputinţa
de a întrezări sfîrşitul, amputarea liniei orizontului.

*
Pedeapsa lui Sisif, pedeapsă circulară, îi permite dobîndirea
unei anumite rutine, a obişnuinţei de catîr ce‑i face soarta mai
uşor de suportat.
Pedeapsa damnatului e cu adevărat infernală, căci ea îşi
menţine nedezvăluită finalitatea, adăugînd la fiecare pas şocul,
surpriza, neprevăzutul.
27
Ciprian Vălcan

*
Rutina e moştenirea noastră paradisiacă, urma neştiută a
vechii noastre naturi perfecte.
Infernul suprimă rutina, infernul e un infinit montagne russe.

*
Cei care deplîng rutina existenţei lor zilnice vor afla cu
regret că singurul spaţiu total lipsit de rutină e infernul…

*
I s‑a interzis să privească în jurul său. După o ucenicie
complicată, a învăţat să privească numai în sine. Cînd interdicţia
a fost ridicată, era fericit, dar orb.

*
Foucault :
„Iată, de exemplu, istoria celor două surori siameze care au
fost botezate sau, mai bine zis, care au fost supuse botezului.
Una a fost botezată, dar cea de‑a doua a murit înainte de
primirea botezului. S‑a iscat o imensă dispută, iar preotul
catolic (cel care a oficiat botezul) a spus : «Nu e nicio problemă.
Dacă cealaltă a murit, înseamnă că a fost protestantă»”.

28
 Robespierre împăiat

Dacă Don Juan şi‑ar vinde sufletul diavolului, el ar atîrna

mai greu decît sufletele a patru sute de sfinţi.

*
Don Juan nu‑şi cunoaşte trupul. De asta are nevoie de 1 003
femei.

*
De atîta fiere păstrată în sine, Don Juan a devenit imun la
otrăvuri.

*
Un Don Juan francez ar fi în mod necesar pederast.

*
Dacă Don Juan ar fi genial, poeţii noştri s‑ar spînzura de
deznădejde în faţa ferestrelor sale.

29
Ciprian Vălcan

*
Dacă am fi vipere, ironiile noastre ar fi mortale.

*
Să te pălmuieşti zilnic vreme de zece minute în faţa oglinzii.
Pe urmă să decizi că ai devenit un om nou.

*
Poeţii care‑şi adorau pisicile trăiau cu iluzia că au reuşit
să‑l îmblînzească pe diavol. Ascultîndu‑le cum torceau, aveau
impresia că asistă la delectările lui Satan.

*
Cel mai sumbru seducător : Don Juan cocoşat...

*
Niciun abis nu e prea adînc pentru damnaţi. Niciun ocean
nu poate să şteargă tristeţea demonului.

*
La bătrîneţe, Don Juan se va retrage să locuiască în
butoiul lui Diogene. La picioarele lui, ca un cîine adevărat,
Leporello.

30
 Amiel şi canibalul

*
În lumea de dincolo, dadaiştii se vor transforma în scobitori,
iar suprarealiştii – în stridii...

*
Stalin ar fi fost gata să cedeze oricînd Ucraina în schimbul
lui Robespierre împăiat. Însă n‑a primit nicio propunere con­
venabilă, i s‑a oferit doar mumia lui Saint‑Just...

*
Noul Faust e ceva mai zgîrcit. El nu mai pare pregătit să‑ţi
pună la bătaie sufletul, ci doar unghiile.

*
În paradis, jocul e suprema delectare. În infern – cel mai
teribil supliciu.

*
Pe rue Berthollet există un restaurant japonez pe nume
Hao‑Hao. La noi s‑ar numi Hau‑Hau şi ar fi pentru cîini...

*
Există destui filosofi care şi‑au dobîndit faima pentru că
i‑au făcut împachetări cu nămol lui Heidegger sau i‑au pus

31
Ciprian Vălcan

lipitori pe ceafă lui Husserl. Ca să nu mai vorbim despre aceia

care i‑au dus oala de noapte lui Wittgenstein.

*
Pe lîngă Socrate al nostru, celebrul băutor de cucută, a mai
existat şi un al doilea Socrate, rămas pentru totdeauna necu­
noscut. Învăţătura lui era identică cu a primului Socrate, însă
el nu vorbea cu atenienii, ci cu măgarii.

*
Fiecare mare spirit vine pe lume împreună cu un geamăn
necunoscut. Fiecărui geniu urcat pe scenă îi corespunde un
nebun lăsat în culise. Cîţi oameni mari, tot atîţia nebuni. Şi
geniul, şi nebunul spun, în esenţă, acelaşi lucru, însă soarta lor
e diferită, căci unul intră în istorie, pe cînd celălalt putrezeşte
la ospiciu.
Uneori geniul şi nebunul se suprapun şi ajung să coincidă
în aceeaşi persoană. Tasso, Hölderlin, Nerval, Nietzsche, Cantor,
Artaud.

*
Nimeni n‑ar putea să spună de ce în unele cazuri geniul
e  nevoit să ducă cu sine nebunul pe scenă, căci, de obicei,
destinele lor nu se intersectează, marele Dante n‑are habar
despre geamănul lui metafizic, Dante nebunul, la fel cum
Socrate ce le vorbeşte despre virtute măgarilor n‑are idee despre
existenţa ilustrului său contemporan, imperturbabilul băutor
de cucută.
32
 Amiel şi canibalul

*
Două categorii de scriitori : unii fabrică otrăvuri, ceilalţi le
combină cu apă sau vin.
Doar primii rămîn în istorie.

*
Îmi pot imagina un singur geniu mai mare decît Napoleon :
un Napoleon cocoşat...

*
Fiecare locuitor al Republicii dadaiştilor va avea dreptul să
taie oricînd frunză la cîini. În schimb, nu va putea să mănînce
stridii decît cu prilejul sărbătorilor naţionale.

*
Să nu înghiţi prea mult. Primul articol al eticii crocodililor.

*
Don Juan ştie să scrie doar sonete şi balade. Casanova pare
mult mai guraliv, Dacă n‑ar avea atîtea femei de colecţionat,
ar putea să rescrie Enciclopedia...

*
Să împuşti pisica vecinilor şi să pretinzi că ai ucis Sfinxul...

33
Ciprian Vălcan

*
Cum ar fi arătat memoriile unui Casanova pitic ?

*
Dacă ar fi fost un adevărat Don Juan, Kierkegaard n‑ar mai
fi scris niciun rînd.

*
Histrionul căruia i se va tăia limba va continua să dea
reprezentaţii ca mim.

*
Socrate îşi bea cupa cu otravă. Alţi douăzeci de imitatori
vor muri împreună cu el.

*
Să scrii Constituţia cea mai potrivită pentru o republică a
păpuşilor gonflabile…

*
Dacă ar fi fost obligat să privească împreunarea unor semeni
ai săi, onorabili cetăţeni ai oraşului Königsberg, Kant ar fi
murit de ruşine la doar cîteva ore după producerea acestui act
de neînţeles pentru el.

34
 Amiel şi canibalul

*
Intimii împăraţilor sfîrşesc necesarmente pe eşafod. I‑au
văzut de prea multe ori fără mantie şi sceptru.

*
Să loveşti în plex Fiara Apocalipsei şi să primeşti drept
răsplată un pahar de sifon…

*
Bentham scria 15 pagini pe zi. Asta înseamnă aproape 5 500 de
pagini pe an. 20 de ani într‑un asemenea ritm ne duc la deloc
neglijabila producţie de 110 000 de pagini.
Deşi şi‑a luat toate măsurile de precauţie pentru a putea
menţine excepţionalul său ritm de scriitură, Bentham a neglijat
problema caligrafiei, aşa că majoritatea manuscriselor lui zac
în nişte cufere enorme, fiind imposibil de descifrat....

*
Don Juan joacă şah cu diavolul. Casanova e priceput la
popice.

*
Don Juan mănîncă numai trufe. Casanova adoră fuduliile
de berbec.

35
Ciprian Vălcan

*
Don Juan ar putea să devină cîndva canibal, înfruptîndu‑se
din trupul metreselor sale nubile. Casanova nu e în stare să
mănînce nici măcar carne de cîine.

*
Don Juan ar putea să fie maestrul lui Brummel. Casanova –
valetul lui Baudelaire.

*
Despre Don Juan a scris Kierkegaard. Despre Casanova ar
putea să scrie doar Michel Onfray...

*
Să‑ţi doreşti să fii cel mai celebru nebun din istoria
filosofiei...

*
În lumea de dincolo, Hegel va purta doar pantaloni scurţi.

*
Don Juan nu are nevoie de diavol ca să cucerească o
femeie, fiindcă la aşa ceva se pricepe foarte bine, ci ca să
scape de ea.

36
 Amiel şi canibalul

*
Dacă ar fi trăit în secolul XX, Nero n‑ar mai fi fost obligat
să joace rolul unui împărat nebun, s‑ar fi mulţumit să fie Dylan
Thomas.

*
Nero ajunge pe tronul imperial la 17 ani. Era prea devreme
chiar şi pentru un poet...

*
Cum ar arăta lumea dacă diavolul l‑ar citi pe Kant ?
Ştim deja cum arată cînd îl citeşte pe Freud.

*
Fiecare călău sfîrşeşte ca mistic.
Mistic al eşafodului.

*
Avem noroc că nimeni nu mai are nevoie de umbra noastră.
Altfel, s‑ar găsi destui gata să şi‑o vîndă, la fel cum îşi vînd
rinichii, testiculele sau copiii.

*
Un sondaj al Institului pentru Fantasme de la Viena arată că
90% dintre femeile din România ar fi de acord să se căsătorească
37
Ciprian Vălcan

cu un cangur dacă gestul lor le‑ar aduce în cont o sumă de

20 000 de euro.
Sondajul cu pricina nu va fi realizat niciodată, însă cu toate
acestea, e mereu şi perfect adevărat.

*
Religia pisicilor e somnul. Principalul zeu al panteonului
lor poartă un nume convingător : Dormi uşor...

*
Dezamăgiţi de viaţa lor de la suprafaţă, pe care şi‑au ima­
ginat‑o plină de strălucire cîtă vreme s‑au aflat sub pămînt,
minerii chilieni salvaţi la sfîrşitul lui 2010 ar putea cere să se
întoarcă în subteran pentru a continua să viseze.
Sclavii din caverna platoniciană nu se împotrivesc adevă­
rului adus de mesagerul ce a reuşit să iasă din peşteră  ; ei se tem
doar că nu vor mai putea să viseze.

*
Poate că va veni o vreme cînd cei mai mulţi dintre oameni
vor deveni incapabili să viseze, iar puţinii visători rămaşi printre
ei vor ajunge să preţuiască mai mult decît greutatea lor în aur.
Miliardarii lumii nu vor mai licita pentru tablouri de Picasso
sau Van Gogh, ci vor fi gata să ofere sume imense pentru a
avea în apropierea lor un visător.

*
Poate că Antichristul va fi ultimul poet.
38
 Despre spînzurători şi sirene

Poate că şi în mintea noastră, la fel ca în automatul ce juca

şah descris de Benjamin, există un pitic responsabil cu punerea
în mişcare a mecanismului.
Piticul lui Benjamin juca şah, în vreme ce piticul nostru
visează.

*
Mesia ar putea să fie un pitic ? Întrebare talmudică.

*
Să locuieşti într‑o ţară în care să nu existe nici şcoli, nici
biserici, nici magazine, ci doar spînzurători.

*
Poate că un împărat african va pune să se ridice spînzurători
somptuoase în capitala imperiului său, urmînd ca acestea să le
fie închiriate pentru sume modice turiştilor străini dornici să‑şi
încheie viaţa departe de ţările lor.
Imperiul spînzurătorilor nu va avea nevoie nici de industrie,
nici de servicii, nici de comerţ. Toate veniturile sale vor proveni
39
Ciprian Vălcan

din partea turiştilor ce‑i vor trece graniţele fie ca să se spînzure

în condiţii de lux, fie ca să asiste la sesiunile zilnice de suicid.
Reprezentanţii guvernului vor încasa taxa de sinucidere şi
vor vinde bilete pentru amatorii de spectacole macabre. Con­
tractul încheiat cu sinucigaşii va stipula foarte clar că leşurile
acestora nu vor putea să atîrne decît maximum o jumătate de
oră în spînzurătoare, urmînd să le fie aruncate după aceea
şacalilor.

*
Două tipuri de filosofi : unii îmblînzesc limba şi o fac să se
mlădieze potrivit celor mai incredibile capricii ale lor, transfor­
mînd‑o într‑un instrument docil, în vreme ce alţii o închid
într‑o cămaşă de forţă, obligînd‑o să li se supună numai prin
constrîngere.
Istoria filosofiei e alcătuită din vrăjitori şi violatori. Platon,
Schopenhauer, Nietzsche, Bergson versus Aristotel, Kant, Hegel,
Heidegger. Sau, dintre contemporanii mei, Sloterdijk versus
Habermas.

*
Dacă ar fi fost angajat drept călău, Kant şi‑ar fi făcut datoria
în mod ireproşabil. E singurul filosof ce s‑ar fi dovedit impecabil
atît ca profesor cît şi ca ucigaş cu contract.

*
Filosofia lui Hegel şi‑ar fi păstrat forţa de atracţie şi pentru
oamenii secolului al XXI‑lea doar dacă autorul ei ar fi sfîrşit
asemenea lui Nietzsche.
40
 Amiel şi canibalul

Cărţile unui om care nu şi‑a pierdut minţile nu mai intere­

sează pe nimeni.

*
Somnul naraţiunii naşte monştri : Nathalie Sarraute.

*
Poate că Faust n‑a fost un seducător de modiste, ci un
otrăvitor de pisici. De aici şi problemele lui cu diavolul.

*
Rimbaud e singurul poet ce poate fi distribuit în rolul lui
James Bond. Ceilalţi se mulţumesc să‑l joace destul de prost
pe Don Quijote.

*
Dacă ar avea dreptul la o singură dorinţă pe care să le‑o
îndeplinească peştişorul de aur, italienii n‑ar ezita nicio clipă :
i‑ar cere un al doilea penis...

*
Necuvinţele unui brutar sînt socotite semne de proastă
creştere, în vreme ce necuvinţele unui scriitor sînt socotite
dovezi de originalitate.
Un brutar care urinează într‑o ceşcuţă de cafea e dus la
balamuc. Un poet care face acelaşi lucru e aclamat pentru
curajul său artistic.
41
Ciprian Vălcan

*
Idealul lui Dylan Thomas era acela de a fi un cîine. N‑a
reuşit să‑şi atingă idealul, a rămas doar un mare poet.

*
A înnebuni înseamnă să tragi după tine visele din timpul
nopţii în realitate, să trăieşti ca şi cum ai continua să visezi.

*
Aristocraţii nu‑şi imaginează că ar putea să scrie mai mult
de cîteva zeci de pagini. Doar neamurile proaste scriu o sută
de volume.

*
Gómez Dávila : „Donde hay obra de arte no hay diablo”.

*
Ca să devii cel mai mare filosof din istorie, ar trebui să fii
babă înainte de a fi Platon.

*
Formarea unui psihanalist ar trebui să includă şi un stagiu
de minimum doi ani consacrat studierii psihologiei babelor.
Nu poţi să te pretinzi un urmaş al lui Freud dacă n‑ai petrecut
cîţiva ani în compania bătrînelor portărese...
42
 Amiel şi canibalul

*
Un rege care‑şi ardea în fiecare an călăul pe rug.
Deşi obiceiul său era cunoscut, sute de candidaţi se înfăţişau
la curte, gata să preia imediat postul tocmai rămas vacant. Unii
îşi spuneau că, odată ajunşi în slujba regelui, îl vor convinge
să îi cruţe. Alţii credeau că merită să mori pe rug după ce ai
schilodit şi ucis în voie vreme de un an.
Mai erau şi curioşii, dar ei erau călcaţi în picioare înainte
de a ajunge în faţa tronului.

*
Pentru omul modern, paradisul nu e decît o vacanţă eternă
la Malibu.

*
În infern nu sînt primite animalele de companie.
De aici și singurătatea damnaţilor.

*
Pentru Schopenhauer, pudelul său preţuia mai mult decît
întreaga istorie a filosofiei occidentale.

*
În lumea de dincolo, Kierkegaard va lucra ca peţitoare
pentru Swedenborg.
Strindberg va fi director de circ.

43
Ciprian Vălcan

*
Îmi sînt prieteni doar aceia care cred că un mare poet e mai
important decît un mare imperiu.

*
Visele, stenogramele demonilor.

*
Nebunia e contagioasă. Altfel n‑am fi simţit nevoia să inven­
tăm balamucul.

*
Psihanalistul nu e un pompier pregătit să stingă incendiul
din mintea noastră, ci, dimpotrivă, un pasionat piroman.

*
După pretinsele revelaţii ale psihanalizei, omului i se pare
mai potrivit să se transforme în Jack Spintecătorul decît să‑şi
petreacă un weekend la ţară.

*
Max Jukes, un beţiv vagabond din New York‑ul secolului
al XVII‑lea, a avut pînă în anul 1915 un număr de 2 094 de
descendenţi, dintre care 140 de infractori, 300 de prostituate,
310 cerşetori şi 600 de oligofreni...
44
 Amiel şi canibalul

*
Visul marxiştilor : să pună cîte un joben pe capul fiecărei
maimuţe.

*
Leneşul şi stahanovistul, cele două tipuri umane ale Apocalipsei.
Primul încearcă să oprească trecerea timpului, să îngheţe deve­
nirea, în vreme ce al doilea impune o acceleraţie demonică ce
ameninţă să arunce totul în aer.
Leneşul preţuieşte numai eternitatea  ; stahanovistul idolatri­
zează clipa. Ambii urăasc mediocritatea şi, tocmai prin aceasta,
fac imposibilă viaţa.

*
Rūmi observă că un copil care ar fi nebun n‑ar iubi jocurile.

*
Un copil nebun e un monstru, în vreme ce un geniu nebun
e doar un loc comun.

*
Nebunul e opusul copilului, căci nebunul e incapabil să se
joace.
Nebunia e pietrificare, încremenire a sufletului.

45
Ciprian Vălcan

*
Sufletul nebunului îşi pierde imaterialitatea, sufletul nebu­
nu­lui devine statuie.

*
Pessoa  : „Partea cea mai respingătoare a visului vine din
faptul că toată lumea visează”.

*
Triumful Antichristului va fi un triumf al urîtului, iar lumea
se va chirci.

*
Antichristul va părea sublim şi înzestrat cu toate virtuţile, însă
slujitorii săi vor fi nişte pocitanii. Frumuseţea lui tulburătoare
va fi acompaniată de o expansiune nemaiîntîlnită a urîtului – el
va împărăţi peste o lume slută.

*
Antichristul îşi va ucide adversarii provocîndu‑le intermi­
nabile crize de ilaritate. În acest fel, îi va face etern ridicoli,
căci nu există martiri care să crape de rîs...

*
Marinarii nu pier din cauza lubricităţii sirenelor, ci din pricina
îmbrăţişării lor caste. Sirenele îi sufocă din prea multă tandreţe.

46
 Amiel şi canibalul

*
Cei vechi erau atraşi de cîntecul sirenelor.
Modernii le văd doar sînii.

*
Claude Lévi‑Strauss a murit la 100 de ani. Jacqueline de
Romilly – la 97. S‑ar spune că academicienii francezi tind la
propriu să devină nemuritori.

*
Copleşiti de adormitoarea corectitudine politică, vom ajunge
să regretăm înjurăturile birjarilor...

47
 Despre leneşi şi tigri

Am fost întotdeauna fascinat de cuşca în care a fost ţinut

Baiazid. Să‑i transformi pe împăraţi în maimuţe de lux şi să‑i
arăţi mulţimii nu ca zei, ci ca animale.

*
Pentru Basilide, adevăratul Dumnezeu trebuie numit
„Dumnezeul care nu este”.

*
Legile lui Dracon prevedeau pedeapsa cu moartea şi pentru
cei care se făceau vinovaţi de lene.
E clar că dacă aş fi trăit în vremea aceea aş fi sfîrşit în mîinile
călăului.

*
Adevăraţii leneşi sînt la fel de rari ca marii poeţi.

*
Visez la clipa în care un mare leneş va ajunge să conducă
un nou imperiu mondial, împingînd lumea la încremenire din
pricina inacţiunii sale.
48
 Amiel şi canibalul

*
Doar leneşii mai pot să salveze lumea, doar abulicii mai pot
să păstreze graniţele universului nostru ameninţat să se dezinte­
greze din pricina precipitării.
A pune stavilă grăbiţilor, hămesiţilor, tulburaţilor, a impune
răgazul, liniştea, cercul.

*
Nu eroii, ci leneşii. Nu sfinţii, ci puturoşii. Să scrii o carte
despre cei mai deplini leneşi din istorie.

*
Oamenii noului imperiu nu vor mai citi vieţile sfinţilor, ci
vieţile leneşilor. Nu vindecătorul, Sfîntul Anton din Padova,
ci zăbavnicul, Antoine de Rivarol.

*
Există o profeţie maronită conform căreia lumea va fi distrusă
abia atunci cînd ultimul leneş va dispărea de pe faţa Pămîntului.

*
Vlăduţ, întrebare : „Sîntem oameni cînd dormim ?”

*
Pentru oamenii Renaşterii, naşterea unui pui de leu era un
semn atît de bun încît trebuia sărbătorită cu fast.
49
Ciprian Vălcan

Pentru oamenii Apocalipsei, ar fi un semn bun pînă şi

naşterea unui pui de năpîrcă, însă acest semn nu va mai veni.

*
Dacă ar trebui să aleagă între a‑şi petrece eternitatea în
compania unui contabil sau în compania diavolului, cei mai
mulţi dintre contemporanii noştri l‑ar alege pe diavol.
Naivi cum sînt, ar fi gata să creadă că iadul e preferabil plictiselii.

*
O şuviţă din părul lui Napoleon a fost vîndută la licitaţie
pentru 13 000 de euro. Cumpărătorul anonim mai posedă,
probabil, un fragment din tibia lui Idi Amin, degetele de la
piciorul stîng al lui Byron şi testiculele unor poeţi portughezi.

*
Un savant englez pretinde că a descoperit codul secret prezent
în scrierile lui Platon. Dacă se dovedeşte adevărată, această desco­
perire nu va duce la creşterea numărului de cititori ai dialogurilor
platoniciene, ci la explozia vînzărilor cărţilor lui Dan Brown.

*
Să pui în aceeaşi cuşcă un tigru şi un Léon Bloy...

*
Monterroso : „E mai uşor să se aşeze o muscă pe nasul Papei
decît îi e Papei să se aşeze pe nasul unei muşte”.

50
 Amiel şi canibalul

*
Un umorist britanic a cerut adoptarea unei rezoluţii a Parla­
mentului european care să prevadă că toate maimuţele aflate
la grădinile zoologice din Europa trebuie să poarte numele de
Jean‑Jacques Rousseau...

*
Dacă ar primi suficiente comenzi, chinezii n‑ar avea nicio
ezitare să producă mezeluri pentru antropofagi.

*
Furioşii le sînt superiori din punct de vedere stilistic simplilor
calofili. Un croşeu în plină figură face mai multă impresie decît
o metaforă reuşită.

*
Un poet care se sinucide trebuie să‑şi ritualizeze intens
moartea, fiindcă altfel riscă să fie asemănat cu o coafeză ce
înghite sodă caustică pentru că a fost părăsită de un adminis­
trator de bloc.

*
Cele mai savuroase comentarii filosofice ar putea fi adnotările
unei maimuţe pe marginea manuscriselor lui Hegel.

51
Ciprian Vălcan

*
Singurul stat marxist integral va fi Republica pinguinilor.

*
Dacă ar mai trăi azi, Charlie Chaplin ar fi comicul privat
al unui şeic arab, fiind obligat să joace numai în filme produse
de compania cinematografică a acestuia şi proiectate doar pe
ecranele din interiorul palatului său.
Dacă ar fi mai tînără, Brigitte Bardot ar fi stewardesa preferată
a aceluiaşi şeic.

*
Paracelsus : sola dosis facit venenum.

*
Biblioteca de la Escorial, care conţine 40 000 de volume, e
singura bibliotecă din lume în care cărţile sînt aşezate pe rafturi
cu cotorul spre interior, în aşa fel încît hîrtia să poată să respire.

*
Să fie o întîmplare că tocmai la curtea spaniolă, cea mai austeră
din Europa, puteau fi întîlniţi cei mai mulţi pitici şi bufoni ?

*
Idealul lui Léon Bloy e Ugolin.
52
 Amiel şi canibalul

*
Diavolul e trimis în infern pentru că se crede mai exigent
decît Dumnezeu‑Tatăl.

*
Hölderlin devenit nebun îşi spunea sie însuşi Scardanelli.
Poate că fiecare nebun are un nume secret cu care se cheamă
pe sine.

*
Deviza Papei Inocenţiu al III‑lea : „Mai puţin decît Dumnezeu,
dar mai mult decît un om”.

*
Să fii poetul oficial al unui împărat care mănîncă numai poeţi.
Un împărat care mănîncă numai poeţi care mănîncă numai
pisici...

*
Potrivit maliţiosului cronicar Burchard, regele Ferrante al
Neapolelui a murit „sine luce, sine cruce, sine Deo”.

*
Goethe pare să fi intuit că nu există psihologie, ci doar forţă
a gravitaţiei.
53
Ciprian Vălcan

*
Dacă ar fi Shylock, Faust ar fi obligat să‑şi vîndă sufletul
sie însuşi.

*
Mă întreb cum ar fi arătat viaţa lui Nietzsche dacă Malwida
ar fi reuşit să‑l însoare cu o fată bogată. Probabil că în loc de
Zarathustra am fi avut O critică a mariajului...

*
Un obicei din Geosia :
Fiecare contabil are datoria de a întreţine un poet. Poetul
trebuie să compună cel puţin un poem pe lună. Contabilul
are obligaţia legală de a‑şi biciui poetul cel puţin de trei ori pe
an, căci altfel, a socotit legiuitorul, arta acestuia ar avea de
suferit.
Să baţi poetul ca să priceapă muzele...

*
Nero, un Rimbaud pe tronul imperiului.

*
Ca să fie cu adevărat nebun, un rege trebuie să fie spaniol.
Accidentele din istoria Franţei, Angliei, Germaniei sau Italiei
nu pot rivaliza cu perfecţiunea demenţei unui monarh spaniol.

54
 Amiel şi canibalul

*
Pentru oamenii finalului, contemplarea nebunilor va înlocui
contemplarea oricărei alte opere de artă.
Miliardarii Apocalipsei vor colecţiona nebuni, nu tablouri
de Rembrandt.

*
Un nebun spaniol cîntăreşte mai greu decît şapte sfinţi francezi.

*
Poate că privirea tîlharului e singura perspectivă lucidă
asupra umanităţii.

*
Marii autori de aforisme sînt fie leneşi, fie bolnavi, fie
aristocraţi. Un parvenit sănătos ca un taur n‑ar scrie niciodată
aforisme, s‑ar apuca cu elan de o nouă Comedie umană.

*
Pentru mine, un leneş autentic e la fel de preţios ca un cal
de rasă, ca un pursînge arab.

*
Doar leneşul pricepe adevăratul sens al lumii. Ceilalţi sînt
muşte, simple muşte.
55
Ciprian Vălcan

*
Înainte de a fi un mare pesimist ori un sceptic sclipitor,
Cioran e un imens leneş. De aici şi pasiunea lui pentru Rivarol.

*
Să ai răbdarea lui Flaubert...

*
Smintirea lui Savonarola trebuie socotită printre cele mai
mari reuşite ale Diavolului

*
Fiind întrebat cine crede că va cîştiga un mare premiu la
loto, un ţăran răspunde că va cîştiga un om bogat şi comen­
tează  astfel : „Cine are bani, bani face. Cine n‑are bani, face
numa’ copii”.

*
Adorno : „În ţările anglo‑saxone prostituatele arată de parcă
ar livra, o dată cu păcatul, şi chinurile iadului”.

*
În 1877, în Franţa erau 30 000 de călugări şi 127 000 de
călugăriţe. În 2012, par să fie la fel de mulţi troţkişti.

56
 Amiel şi canibalul

*
Cioran are o atitudine ambiguă faţă de nebuni. Unii i se
par amuzanţi, rîde cu poftă de caraghioslîcurile lor, le notează
scrupulos himerele, le inventariază trăznăile, mirîndu‑se de
infinitele ciudăţenii pe care le tolerează natura. Alţii, dimpo­
trivă, i se par înspăimîntători, siluetele lor sumbre i se ivesc
ameninţătoare în preajmă, ţesînd parcă scenariul unui coşmar
din care nu există ieşire. Se simte că de aceştia din urmă îi e
teamă tocmai fiindcă întruchipează o dimensiune aproape
insupor­tabilă a monstruosului, fiindcă trimit la neomenescul
abisului. Nebunii din prima categorie sînt un fel de bufoni,
pe cînd ceilalţi dau seamă despre mînia Eriniilor.

*
Dacă s‑ar mai scălda şi astăzi în lapte de măgăriţă plus sînge
de fecioară, Elisabeta Bathory n‑ar mai fi os regal, ci doar un
simplu star porno, o rivală de temut a Cicciolinei.

*
Dacă l‑ar fi întîlnit în vremea Revoluţiei, Sade l‑ar fi otrăvit
pe Sartre din motive pur estetice : l‑ar fi socotit prea urît…

*
Filosofia italiană, o mozzarela a spiritului…

57
Ciprian Vălcan

*
Savanţii ne anunţă că peste vreo două sute de ani vor dispă­
rea şi blondele, şi bananele. Ne rămîn în schimb tusea şi junghiul,
sacul şi petecul, Talleyrand şi Fouché.

*
„Pentru noi, niciun abis nu e prea adînc”. Mărturisirea
damnaţilor.

*
Cel mai mic om din lume e un nepalez de 50 de centimetri,
în vreme ce gigantul momentului pare să fie un ucrainean de
2,52 metri. Primul e vesel şi agil, al doilea – bolnav de depresie.

*
Guido Ceronetti : „Un necrofil moderat poate afla mulţumire
în patul unei frigide”.

*
Oamenii viitorului nu vor mai fi interesaţi de imitarea
modelului cristic şi nici de urmarea altui model omenesc. Ei
vor fi atraşi tot mai mult de splendoarea animalului, fiind
fascinaţi de intensitatea instinctelor lui implacabile. Civilizaţia
vlăguită va plasa în centrul canonului său bestia, admirîndu‑i
ferocitatea şi încercînd să‑i copieze în zadar naturaleţea. Nu

58
 Amiel şi canibalul

supraomul îi va urma omului, ci infraomul, acela care‑şi vene­

rează strămoşul totemic într‑o scenografie postmodernă.

*
Un individ cu voce piţigăiată le prezenta vecinilor strînşi pe
o bancă din faţa blocului un adevărat program de exterminare.
Am auzit numai ce cuprindea punctul doi : lichidarea grando­
manilor…

*
Mă aştept ca în curînd să fie descoperită cea mai importantă
operă a lui Cioran, un jurnal de bîrfe…

*
O doamnă pe nume Isabelle Covrig. Singurul soţ potrivit
pentru ea ar putea să fie doar Lorenzo Susan sau Hector Iaurt.

*
„În memoria lor, drapelele au fost coborîte în beznă”, zice
o prezentatoare săracă cu duhul, însă cu un piept proeminent.

*
Citesc studiul unor savanţi italieni care susţin că femeile cu
păr în exces au parte de orgasme mai puternice. Conchid că
nimeni nu va putea să depăşească vreodată intensitatea orgas­
mului femeii cu barbă…

59
Ciprian Vălcan

*
Să ne imaginăm un Amiel care poartă numărul 54 la pantofi.
Desigur, el n‑ar putea să fie decît nepotul lui Petru cel Mare.

*
Pentru cei vechi, a dormi pe spate înseamnă a te expune
unor fantasme erotice, în vreme ce a dormi pe o parte îţi
permite să te bucuri de un somn cast. Mă întreb cum obişnuia
să doarmă Jack Spintecătorul…

*
Există două mari tipuri de lene, cea a lui Rivarol şi cea a lui
Oblomov. Prima e lenea dezabuzatului radical, a scepticului
fanatic, pe cînd cea de‑a doua e lenea metafizică a aceluia pentru
care făptuirea nu preţuieşte nimic în raport cu contemplaţia,
fiind doar o copilărească iluzie.
Hăcuitor al naivităţii, specialist al geometrizării spasmului,
adorator al cerebralităţii împinse pînă în ultima cută a fiinţei,
Rivarol îşi trăieşte dramatic neputinţa de a crede, absoluti­
zîndu‑şi dezgustul şi mizînd totul pe celebrarea sterilă a inte­
lectului. Lenea lui e o expresie a disperării, o formă de boicot
a ritmurilor naturale, o mărturisire a inutilităţii oricărui efort
omenesc. Lenea e singurul răspuns rezonabil transmis unui
univers părăsit de divinitate şi golit astfel de sens.
Lenea lui Oblomov are o semnificaţie exact opusă, glorifi­
cînd prin asumarea pasivităţii depline perfecţiunea lumii create
de către Dumnezeu. Omul nu poate să adauge nicio notă

60
 Amiel şi canibalul

fundamentală splendorii creaţiei, el nu poate să participe cu

nimic la opera divină, mulţumindu‑se să‑şi mărturisească uluiala
şi adoraţia, mărginindu‑se să‑şi clameze recunoştinţa şi deplina
supunere.

*
Să visezi, la fel ca Valéry, privirea lui Napoleon…

*
A fost furat craniul lui János Kádár. Mă aştept ca extremiştii
care i‑au profanat mormîntul să‑şi vîndă în curînd prada pe
internet, alături de femurul lui Troţki, tibia Rosei Luxemburg
sau maxilarul lui Eric Honecker. Relicvele liderilor comunişti
ar putea să aibă, pentru început, chiar un preţ mai ridicat decît
relicvele sfinţilor, fiind cumpărate mai ales de Ministerul de
Externe al Venezuelei în vederea amenajării unui Muzeu al
Stîngii la Caracas. Rămîne de văzut dacă Hugo Chavez îl va
convinge şi pe Fidel Castro să‑şi doneze trupul îmbălsămat
după modelul lui Lenin aceluiaşi muzeu sau dacă nu cumva
liderul bărbos va prefera să i se construiască un mausoleu la
Havana. În acest ultim caz, există însă un risc destul de impor­
tant, acela ca emigranţii cubanezi din Florida să revină la putere
în Cuba graţie sprijinului american şi să încerce să‑i transforme
mausoleul într‑un cazinou de lux.

*
Poate că textele lui Cioran nu‑şi vor dobîndi adevărata
ferocitate decît atunci cînd vor fi traduse în limba cîinilor.
61
Ciprian Vălcan

*
Dacă aş visa în fiecare noapte un acrobat la trapez, aş fi
aproape sigur că el este stăpînul universului. N‑aş crede însă
niciodată acelaşi lucru despre un dresor de lei.

*
În România, bandiţii nu au nimic din ferocitatea gangste­
rilor occidentali, căci altfel cum ar fi cu putinţă ca un tîlhar să
fie poreclit Căcăneaţă ?

*
Un bosniac terorizat de apriga‑i soacră a încercat să o ucidă,
folosind un lansator de rachete anti‑tanc. Blindajul soacrei pare
să fi funcţionat impecabil, astfel că planul ginerelui înfuriat a
eşuat, iar femeia a fost doar grav rănită.
Aş propune ca după moartea naturală a soacrei, trupul ei să
fie îmbălsămat, urmînd să fie transportat la Muzeul Tancului
de la Sankt Petersburg.

*
Joubert : „Le petit chat et le morceau de papier dont il se
fait une souris. Il la touche légèrement, de peur de s’ôter son
illusion”.

62
 Contabilul lui Pessoa

Pessoa crede că doar monotonia, rutina, spectacolul banal

al cotidianului îi permit omului să cartografieze fabuloasele
regate adăpostite în lăuntrul său, lăsîndu‑i suficient răgaz pen­
tru a se delecta cu incredibilele construcţii ale imaginaţiei.
Trăirile prea intense, şocurile provocate de întîmplările surve­
nite din exterior nu fac decît să ameninţe aceste castele inte­
rioare ale visătorului. „Să trăieşti puţin ca să visezi mult” aceasta
pare să fie deviza lui Pessoa. Gladiatorul, condotierul, piratul
au parte de aventuri în fiecare zi, fiinţa lor se răspîndeşte în
exterior, luptînd pentru colonizarea realului, în vreme ce spaţiul
lor interior se micşorează, nemailăsînd loc pentru spectacolele
fanteziei.
Pentru Pessoa e evident că nu poţi să trăieşti intens şi să
visezi la fel de intens. Cel care decide să trăiască îşi sacrifică
visele. Cel care vrea să viseze trebuie să se retragă pe nesimţite
din lume, lăsînd în urma lui o marionetă capabilă să îndepli­
nească fără nicio implicare afectivă toate măruntele gesturi
zilnice.
Visele lui Alexandru, Cezar ori Hanibal nu fac nici două
parale. În schimb, descoperim lumile cele mai fascinante în
visele lui Kant, Kafka sau, şi mai bine, ale celui mai umil dintre
contabili.

63
Ciprian Vălcan

*
Pentru Pessoa, visul e singura metodă de introspecţie completă,
unica formă pe care o îmbracă o cunoaştere absolută. Poţi să
cunoşti lucrurile în mod obiectiv doar cunoscîndu‑le în vis,
fiindcă în vis ai acces la intuirea lor eidetică, la epurarea ima­
ginii lor de orice variaţie accidentală.

*
Să vezi lumea în vis înseamnă s‑o vezi precum Dumnezeu,
asta pare să fie teza implicită a lui Pessoa.

*
Realitatea e o lume de ordin secund în raport cu visul,
adevărată lume platoniciană a ideilor. Tocmai de aceea, visă­
torul e exemplarul uman cel mai desăvîrşit, iar nu filosoful,
eroul sau ascetul. Toţi ceilalţi oameni îşi concentrează eforturile
pentru a lăsa urme în lumea exterioară, pentru a o impregna
cu prezenţa lor, în vreme ce visătorul se retrage în lumea‑i
lăuntrică, străduindu‑se să se lase cît mai puţin tulburat de
lucrurile din afară.
Visătorul nu e un simplu inadaptat, un lunatic, un om cu
minţile mereu în nori, ci tocmai cel mai lucid dintre oameni,
capabil de o viziune de o claritate insurpasabilă asupra univer­
sului. Retrăgîndu‑se în sine, el vede idei, vînează forme, posedă
esenţe. Aparenţele care‑i impresionează pe ceilalţi oameni nu
mai au asupra lui niciun efect, căci el a văzut deja lucrul în
sine, lucrul ce‑şi are modelul în mintea lui Dumnezeu.
64
 Amiel şi canibalul

*
Pentru Pessoa, ca să ieşi din peşteră trebuie să intri în tine,
să explorezi pînă la cel mai umil amănunt încăperile baroce ale
propriului suflet. Adevărul poate fi găsit doar în interior şi
niciodată în afară.

*
Visătorul e un veritabil mistic al cunoaşterii absolute, al
cunoaşterii pur obiective.. El îşi refuză orice gest exterior pentru
a nu altera claritatea viziunii sale. Poetul are şi el parte uneori
de privilegiul de a vedea precum visătorul, numai că el nu
rezistă tentaţiei, nu e în stare să păstreze revelaţia doar pentru
sine, aşa că recurge la cuvînt, vrea s‑o împărtăşească şi celorlalţi,
însă în acest fel o distruge.
Cuvîntul e un vehicul sublunar, el nu poate să primească
ideea, ci doar aparenţa. Esenţa poate fi surprinsă în vis, dar nu
şi în limbaj.
Limba nu e făcută pentru a exprima forme, ci pentru a le
servi drept mijloc de divertisment prizonierilor din peştera
platoniciană.

*
Ascetul lui Pessoa e contabilul, omul şters, fără contur, fără
biografie, căci doar el e capabil de orgiile visării.
Ca să fii un visător autentic trebuie să expulzezi în mod
programatic orice posibilă urmă de grandoare, orice tentaţie a
excelenţei, orice afect plin de nobleţe. Ca să poţi să visezi
65
Ciprian Vălcan

netulburat, trebuie să‑ţi asumi cea mai deplină mediocritate,

arborînd masca platitudinii.

*
Supraomul e captivat de transformarea realităţii. Conta­
bilul, căruia nu i se întîmplă niciodată nimic, e captivat doar
de propriile sale vise.

*
Modelele visătorului lui Pessoa sînt copilul şi nebunul.
Artistul e un visător imperfect, el are mereu nevoie de materie
pentru a‑şi fixa viziunea şi, în plus, el simte nevoia irepresibilă
de a o împărtăşi şi celorlalţi.

*
Pessoa crede că visele nu sînt înfluenţate în niciun fel de
tiparul realităţii. În schimb, visele determină modul în care
privim lumea.
Dacă n‑ar avea parte de darul viselor, oamenii ar vedea în
acelaşi fel lumea, totul ar fi omogen, gri, identic. Visul introduce
nota subiectivă, coloratura particulară a fiecărei perspective
asupra lumii, făcînd posibilă pluralitatea percepţiilor noastre
asupra obiectelor care ne înconjoară.

*
Oamenii se deosebesc unii de ceilalţi nu prin cravatele pe
care le poartă sau prin limbile străine pe care le vorbesc, ci prin
66
 Amiel şi canibalul

felul în care visează. Fără capacitatea noastră de a visa, am fi

cu toţii la fel.

*
Pentru Pessoa, e evident că omul nu e trimis în lume ca să
întemeieze imperii, ci ca să viseze.

*
Oamenii sînt fiinţe mimetice, în stare să copieze cele mai
bizare comportamente ale semenilor lor. Cu toata acestea, ceva
le scapă, ceva rămîne mereu imposibil de imitat : felul în care
visăm...

*
În viziunea lui Pessoa, visătorul desăvîrşit e capabil de o
activitate mentală mult superioară celei a omului fascinat de
realitate. El dobîndeşte o virtuozitate dramaturgică ce îi permite
să aibă acces simultan la mai multe psihologii individuale,
devenind concomitent actor în mai multe piese de teatru puse
în scenă de spiritul său.

*
Pessoa crede că se află în posesia adevărului doar acela care
reuşeşte să vadă toate trăirile ca un continuum, fără să stabi­
lească nicio ierarhie între experienţele diurne şi cele nocturne.
O privire lucidă este o privire care înglobează toata aspectele
realităţii, fără a sacrifica sau a minimaliza niciun detaliu.
67
Ciprian Vălcan

Viaţa e trezie plus somn sau somn plus trezie, niciodată doar
vis, niciodată doar simplă realitate.

*
Pentru Pessoa, viaţa e o sferă parmenidiană care conţine
totul. Visul aparţine în aceeaşi măsură fiinţei ca şi evenimentele
din stare de trezie. Viaţa nu cunoaşte neantul, ci doar plinătatea
fiinţei. La fel ca la Freud, şi la Pessoa totul are sens. Nu există
deşeuri mentale ori simple pozne ale celebrei „folle du logis”.
Totul e traversat de sens şi de fiinţă, existăm în vis la fel ca în
stare de trezie.

*
Pentru Buffon, visele sînt producţii rudimentare ale inteli­
genţei, fiindcă ele se bazează doar pe senzaţii, dar nu şi pe idei.
Sufletul nu contribuie la producerea viselor, ceea ce înseamnă
că şi imbecilii, al căror suflet e inactiv, sau animalele, care n‑au
suflet, pot să viseze.

*
Poate că cea mai mare înfrîngere a noastră este aceea de a
nu avea acces la visele imbecilului, căci nu e exclus ca imbecilul
să fie visătorul suprem...

*
La Buffon, visul e încîlcit, prost structurat, plin de bizarerii
tocmai fiindcă e o simplă juxtapunere de senzaţii fără nicio
68
 Amiel şi canibalul

participare a inteligenţei. La Pessoa, dimpotrivă, visul apare ca un

ghem imposibil de descîlcit tocmai din pricina complexităţii sale.
Pentru primul, visul e cea mai simplă producţie a imagi­
naţiei noastre, presupunînd o elaborare mentală ce stă şi la
îndemîna imbecilului. Pentru cel din urmă, visul e nivelul
suprem pe care‑l poate atinge imaginaţia, plasînd funcţionarea
noastră mentală dincolo de limitele obişnuite ale omenescului
şi aşezîndu‑le în vecinătatea supraomului.

*
Poate că fascinaţia pe care o exercită visul asupra noastră e
provocată de faptul că nu putem să vedem lumea asemenea
animalelor, dar, dacă ar fi să‑l credem pe Buffon, putem să
visăm asemenea animalelor.

*
Înnebunim fiindcă pierdem limpiditatea viselor noastre..
Dacă am visa asemenea copiilor, n‑am înnebuni niciodată.

*
Pentru Canetti, visul e „lucrul cel mai sfînt petrecut în om”.
Tocmai de aceea, orice interpretare a lui e inadecvată, inopor­
tună, dăunătoare, un adevărat sacrilegiu.

*
Pessoa nu scrie despre interpretarea viselor fiindcă aşa ceva
i se pare imposibil. Pentru el e evident că nu putem să facem
69
Ciprian Vălcan

apel la viaţa noastră din stare de trezie pentru a interpreta visele,

ci, dimpotrivă, felul în care visăm determină modul în care
percepem lumea. Nu visele au nevoie de interpretare, ci viaţa,
acest „ghem de fire pe care altcineva le‑a încîlcit”, această
„problemă fără miez”, această „încîlceală fără cotor”. Interpre­
tarea e utilă doar pentru a permite decuparea fiinţei noastre
conştiente din amalgamul de vise şi trăiri ce o constituie : „Nu
ştiu dacă nu cumva visez atunci cînd trăiesc, şi dacă nu cumva
trăiesc atunci cînd visez, sau de nu cumva visul şi viaţa nu sînt
în mine lucruri amestecate, intersecţionate, din care fiinţa mea
conştientă se naşte prin interpretare”.

*
Pentru Canetti, un vis interpretat e un cadavru, o simplă
carcasă materială din care sufletul s‑a retras.

*
Canetti crede că adevărata obscenitate e tendinţa de a înfă­
ţişa privirii celorlalţi fiinţa noastră lăuntrică, de a le oferi acces
la visele noastre.
E obscen nu acela care‑şi arată trupul nud, ci acela care‑şi
exhibă visele.

*
Pessoa crede la fel. Pentru el, visul e fortăreaţa noastră
inexpugnabilă, citadela în care sîntem singuri cu noi înşine, la
adăpost de orice intruziune sau de orice privire străină. A le
împărtăşi altora visele noastre înseamnă a ne priva de unicul
70
 Amiel şi canibalul

nostru veritabil secret, a ne oferi intimitatea curiozităţii hulpave

a celorlalţi, a ne deposeda de comoara noastră cea mai pre­
ţioasă : „Toată lumea poate să vadă ceea ce văd eu, să posede
ceea ce eu posed sau, cel puţin, să‑şi închipuie că vede sau
posedă. Dar ceea ce eu visez, nimeni altul decît mine nu poate
să vadă şi nimeni altcineva decît mine nu poate să posede”.

71
 Ventrilocul cartezian

O vrăbiuţă se încăpăţînează să intre în bucătărie. Aş vrea s‑o

anunţ, deşi nu cred că va înţelege, că Sfîntul Francisc nu e aici...

*
Gilda i se plînge unei fetiţe de 11 ani că se simte bătrînă
fiindcă a împlinit de curînd 36 de ani. Replica micuţei e
strălucită : „Lasă, eu mă străduiesc să am 20 de ani şi nu reuşesc”...

*
Un ziar belgian scrie despre „Isus din Siberia”, un fost
miliţian, acum în vîrstă de 49 de ani, care a strîns în jurul lui
circa 4 000 de adepţi convinşi că el îi va ajuta să scape de
apropiatul sfîrşit al lumii. Comunitatea de la Petropavlovsk a
adoptat un nou calendar, funcţionează potrivit unor reguli
ascetice extrem de severe şi atrage prozeliţi din întreaga Europă,
dornici să se bucure de pacea propovăduită de noul Mesia.
Pentru ca această nouă erezie creştină apărută în Rusia să se
bucure de şi mai mult succes, ar fi nevoie de convertirea unor
staruri care să vină să locuiască în Siberia. Un Brad Pitt devenit
noul Superman al sectei, un Orlando Bloom transformat în
James Bond ortodox sau chiar o Angelina Jolie jucînd, alternativ,
72
 Amiel şi canibalul

rolul Martei şi al Mariei Magdalena ar da mai multă vizibilitate

mişcării şi ar putea să‑l convingă pe Vladimir Putin să o transforme
în religia oficială a informului stat rus.

*
Gilda : „Psihozele sînt ca nişte îndrăgostiri, renunţi greu la ele”.

*
Cîteva dintre premiile IgNobel pe anul 2009 :
1. Cercetătorilor mexicani care au descoperit că pornind de
la tequila se pot obţine diamante ;
2. Britanicilor care au dovedit că o sticlă de bere goală ce
loveşte craniul unui petrecăreţ e mult mai dăunătoare decît una
plină ;
3. Germanilor care au inventat un sutien ce poate fi folosit
şi ca mască de gaze ;
4. Japonezilor care au demonstrat că vacile cărora li se
atribuie un nume dau mai mult lapte decît vacile anonime.
Aş putea să pariez că peste o sută de ani premiile IgNobel
vor fi mult mai faimoase decît premiile Nobel, acestea din urmă
rămînînd să‑i mai intereseze doar pe cîţiva pedanţi, nostalgici
ai ştiinţei din secolul XX.

*
Le‑am cerut studenţilor mei să scrie zece nume de filosofi.
Am aflat cu respectiva ocazie că Nostradamus şi Neil Armstrong
fac parte și ei din această tagmă ilustră.
Nicolae Iorga a fost trecut la categoria „pictori celebri”...

73
Ciprian Vălcan

*
Deşi cele două totalitarisme sînt perfect identice din per­
spectiva răului pe care l‑au adus cu ele, fascismul va părea
întotdeauna mai înfricoşător decît comunismul din cel puţin
două motive. Întîi, răul pe care îl propagă fascismul stă sub
semnul capriciului, crimele pe care ni le propune sînt dominate
de o anume estetică a macabrului, figurile lui de prim‑plan
par  să ţină de o mitologie păgînă reinterpretată de înţelesul
burghe­zilor, în vreme ce maleficul comunismului se bucură de
presti­giul unei aşa‑zise obiectivităţi, el e socotit răul necesar,
bestial, dar impresionant, feroce, însă urmărind scopurile nemăr­
tu­risite ale istoriei. În al doilea rînd, fascismul suferă din
pricina  asocierii sale cu ştiinţele oculte, e socotit o invocare
înspăimîn­tătoare a diavolului, o descătuşare de forţe iraţionale,
în vreme ce comunismul pretinde să acţioneze cu răceala impla­
cabilă a ştiinţei, ucigînd impersonal şi aseptic milioane şi milioane
de oameni.

*
Marile pasiuni ale lui Goya : vînătoarea şi ciocolata...

*
Gilda a visat noaptea trecută că ne ocupam de îngroparea
soldaţilor morţi în Războiul Civil american. Se pare că morţii
erau foarte nostimi, iar unul dintre ei chiar ne‑a mulţumit
pentru ajutor...

74
 Amiel şi canibalul

*
Probabil că Ulise ar mai fi şi astăzi alături de Circe dacă
aceasta nu i‑ar fi transformat pe tovarăşii săi de călătorie în
porci, ci în fluturi...

*
Visele oamenilor sînt producţii cinematografice de uz intern,
proiectate o singură dată şi pe urmă distruse.

*
Un filosof care ar avea aripi s‑ar transforma brusc în Plotin.
Un filosof care ar avea patru picioare s‑ar mulţumi să latre.

*
Kafka credea că sfîrşitul lumii a avut loc în 13 noiembrie
1313, iar de atunci noi continuăm să trăim doar în visele
diavolului.

*
Dacă ar fi avut 120 de kilograme, Kant n‑ar mai fi scris
Critica raţiunii practice, ci Critica raţiunii gurmande...

*
„Femeile credincioase fac mai mult sex decît cele neduse la
biserică” ne anunţă un titlu de ziar care reproduce concluziile
75
Ciprian Vălcan

unui studiu britanic. Fie Mesalina nu mai e la modă, fie ea a

devenit soţia unui preot bulgar...

*
García Lorca a încercat să‑l seducă pe Dalí, dar încercarea
de sodomizare a eşuat. Poate că dacă lucrurile ar fi stat altfel,
Dalí n‑ar mai fi trăit pînă la 85 de ani, ci ar fi fost victima unei
crime pasionale comise de Francis Bacon.

*
Să te deghizezi în cîine ca să muşti piciorul aproapelui tău
căruia tocmai îi întorseseşi şi celălalt obraz...

*
Pentru a fi împiedicat să predice, Sfîntului Maxim Mărtu­
risitorul i s‑a tăiat limba. Ce s‑ar întîmpla dacă acelaşi lucru
s‑ar petrece şi în cazul unor politicieni limbuţi ?
Să stabileşti prin lege numărul maxim de cuvinte ce pot
fi rostite de‑a lungul vieţii de către un politician şi, dacă res­
pectiva limită e depăşită, să veghezi cu imparţialitate să i se taie
limba...

*
Dacă li s‑ar tăia limba, politicienii ar învăţa degrabă limba­
jul semnelor şi s‑ar pregăti să candideze într‑un colegiu de
surdo‑muţi...

76
 Amiel şi canibalul

*
Nouă savanţi din zece ar fi gata să se lase sodomizaţi de o
maimuţă dacă ar fi convinşi că asta le‑ar aduce premiul Nobel.
Zece politicieni din zece ar face la fel pentru a ajunge la
putere...

*
În 2010, cu ocazia Cupei Africii la fotbal, în Angola au fost
introduse primele taxiuri. Cele 500 de maşini au fost trimise
în oraşele ce au găzduit meciurile din cadrul respectivei com­
petiţii. Dacă n‑ar fi existat un asemenea eveniment care aduce
de obicei foarte mulţi turişti, taxiurile n‑ar fi fost introduse
niciodată în Angola, căci băştinaşii sînt obişnuiţi să se descurce
cu costuri mult mai mici, oferind un păhărel de rachiu vrăji­
torilor dispuşi să‑i ajute să leviteze...

*
Proverb arab : cămila e un cal desenat în comitet.

*
Suprarealiştii portughezi pretind că au reuşit să ucidă o
cămilă în vîrstă de cinci ani folosind o unghieră cumpărată la
Copenhaga şi promit să posteze filmul asasinatului pe YouTube.
Dadaiştii spanioli sînt hotărîţi să nu rămînă mai prejos şi
lucrează la producerea unui şoarece cu fălci de buldog capabil
să ucidă o girafă senilă.

77
Ciprian Vălcan

*
Cum ar fi arătat un Don Quijote scris de Jean Genet ? După
primele 100 de pagini, Alonso Quijano şi‑ar fi înjunghiat calul,
ar fi sodomizat trei păstoriţe şi l‑ar fi vîndut pe Sancho pentru
un pahar de gin...

*
Într‑o lume alcătuită în întregime din jucători de baschet,
girafa ar fi socotită singurul animal divin.

*
Gîndirea e asemenea unui corb – se înfruptă numai din
cadavrul ideilor.

*
Visul copilului e asemenea unui burete care se impregnează
cu cele mai importante trăiri zilnice. El e perfect veridic, strict
realist, total asimbolic.

*
Visele copiilor sînt dominate de o exigentă mimesis, mulţu­
mindu‑se să redea cît mai fidel cele mai intense secvenţe ale
realităţii. În ele nu există travestire, prelucrare sau condensare,
ci doar o redare a faptului nud, o reluare identică a trăirii din
viaţa de zi cu zi. Naturi pline de vitalitate, copiii trăiesc de
două ori, întîi în stare de trezie, apoi în vis,

78
 Amiel şi canibalul

Atinşi de morbul unei inevitabile degenerescenţe, adulţii se

mulţumesc să trăiască o singură dată, în vreme ce visul îl
folosesc pentru a inventa cele mai incredibile poveşti.

*
Poate că dacă am reuşi să trăim totul de două ori, am deveni,
de fapt, nemuritori.

*
Gonzalo Suárez : „Dumnezeu nu există, dar ne visează. Diavolul,
nici el nu există, însă noi sîntem cei care îl visăm”.

*
Maladiile omului postistoric sînt oblomovismul şi stahano­
vismul. Unii sfîrşesc într‑un quietism vegetal, dizolvaţi în lenea
monstruoasă pe care spiritul lor o secretă, în vreme ce alţii sînt
sfîşiaţi de activismul demonic care‑i împinge să nu‑şi găsească
liniştea, obligîndu‑i să se agite pînă la inevitabilul sfîrşit prin
implozie.

*
Un cîine care muşcă mîna stăpînului ce îl hrăneşte trebuie
să fi fost mai întîi cîinele lui Talleyrand…

*
Combinaţie irezistibilă. Într‑un săptămînal pentru casnice
şi pensionare, dau peste o alăturare imposibil de găsit în altă
79
Ciprian Vălcan

parte decît în Balcani : în capul paginii, un citat din Nietzsche,

iar imediat sub el cîteva reţete de ciorbă propuse de Stela
Popescu…

*
Cea mai importantă operă de artă a secolului XXI va fi
autopsia unui delfin.

*
Dacă lumea ar fi fost creată de David Lynch, Antichristul
ar fi o ascuţitoare.

*
Fără a îndrăzni s‑o mărturisească, cabaliştii nu făceau altceva
decît să încerce reconstituirea limbii demonului, convinşi că
doar Diavolul cunoştea adevăratul nume al lui Dumnezeu.

*
Potrivit lui Berdiaev, unicul muritor care l‑a pălmuit pe
Diavol a fost un călugăr armean din secolul al VII‑lea, indignat
că acesta încerca să‑i sufle măscări la ureche în timpul slujbei
de Paşte.

*
Dacă Robespierre ar fi jucat volei cu ţestele celor ghilotinaţi,
el ar fi putut să invoce în sprijinul său măcar circumstanţa

80
 Amiel şi canibalul

demenţei. Rămînînd pînă la capăt raţional şi inflexibil, a pierdut

chiar şi simpatia amatorilor de monstruozităţi.

*
La Kinshasa a fost inaugurată prima academie de canto
pentru ventriloci. Conform ştirilor diferitelor agenţii de presă,
toţi profesorii acestei academii, 21 la număr, sînt pigmei.

*
Urmuz a decis să se sinucidă fiindcă nu i‑a fost îndeplinită
cea mai importantă dorinţă, aceea de a fi gîdilat la tălpi pînă
la moarte de un jandarm ungur.

*
Un citat din Cotidianul :
„O româncă a fost violată de trei conaţionali şi de un indian
într‑un oraş din Italia. Cei patru şi‑au motivat fapta spunîndu‑le
poliţiştilor că era ziua de naştere a femeii şi au vrut să o sărbă­
torească «în stil românesc»”…

*
Dacă Dumnezeu ar fi tuareg, el ar crea la infinit cea mai
bună dintre lumile posibile, adică deşertul…

*
Basilide susţine că visele broaştelor şi ale porcilor sînt obscene.

81
Ciprian Vălcan

*
Croaţia se pregăteşte să vîndă insula Brioni, reşedinţa prefe­
rată a lui Tito, aşteptîndu‑se să obţină circa două miliarde de
euro. În afară de nostalgicii comunişti care se vor opune în mod
sigur unei asemenea tranzacţii, cel mai mult va avea de suferit
papagalul lui Tito, acum în vîrstă de 52 de ani, dezamăgit că
va trebui să‑şi recite monologul zilnic în faţa unor prinţi arabi.

*
Ultimele cărţi ale lui Heidegger i‑au fost dictate de genialul
pitic‑ventriloc al lui Hitler, Uli Gertz, refugiat în secret în
noptiera filosofului.

*
Un măgar de porţelan va fi proclamat împărat al Birmaniei,
socotindu‑se că astfel întreaga Asie va scăpa de nenorociri.
Urmînd acest îndrăzneţ exemplu, premierul Australiei va numi
un cîine dingo în postul de ministru de externe.

*
Ultima operă a celui mai important compozitor anarhist
rus se va încheia cu un imens cor al porcilor…

*
Dictatura chipurilor triste, o şcoală teologică radicală din
vestul Madridului, va impune pensionarea forţată a tuturor

82
 Amiel şi canibalul

clovnilor, arderea măştilor în pieţele publice şi otrăvirea tuturor

maimuţelor din grădinile zoologice europene.

*
Artaud era sortit să fie un personaj din filmele lui Marco
Ferreri. Fiindcă s‑a născut prea devreme, a fost nevoit să‑şi
interpreteze propriul delir.

*
Paracelsus credea că transpiraţia nebunilor e otrăvitoare şi
poate fi folosită pentru a ucide cîini, vulpi şi iepuri.

*
Antihristul nu va fi un geniu malefic, un savant demonic
obsedat să răstoarne învăţătura lui Hristos, un erudit ieşit din
pulpana Diavolului, ci, mai degrabă, un animal crud şi feroce,
o bestie cu minţile rătăcite, un şacal adulmecînd duhoarea
sfîrşitului.

*
Să fie loc în a treia lume popperiană şi pentru dansul Pinei
Bausch ?

*
Don Juan era obez, iar cele 1003 femei care i‑au trecut prin
pat au încercat să‑i explice în ce fel ar trebui să ţină o dietă.

83
Ciprian Vălcan

*
Nu e deloc imposibil ca oamenii care adoră să fie bolnavi,
etalîndu‑şi cu mîndrie fiecare simptom al unei noi maladii,
să‑şi petreacă vacanţele bolind, savurînd cu pricepere noi ceaiuri
împotriva durerii de gît sau diverse pilule împotriva răcelii.
Pentru ei, idealul nu e un concediu în Anzi, ci o săptămînă în
pat cu febră mare.

*
Un tiran care‑şi ucide supuşii în taurul lui Phalaris are parte
de mai multă prestanţă decît un altul care încearcă să le fie pe
plac cîntîndu‑le la lăută.

*
Cel care ucide trei milioane de oameni va fi socotit un
despot imparţial, în vreme ce acela care ordonă spînzurarea a
trei cerşetori va trece etern drept un tiran capricios…

*
Ar fi amuzant dacă istoricii viitorului ar fi în stare să
demonstreze că Cioran a fost cel mai redutabil agent secret al
Vaticanului, primind o remuneraţie lunară alcătuită din cărţi
despre vieţile sfintelor şi ceaiuri împotriva gastritei…

*
Să descoperi o limbă în care metaforele sînt imposibile. Deşi
pare ciudat, ar putea să fie limba lui Dumnezeu.

84
 Amiel şi canibalul

*
În lumea lui Corneille, Shakespeare ar fi rămas pentru vecie
un ucenic măcelar.

*
Dacă ar fi găsit o maimuţă care să‑i scrie piesele, Shakespeare
ar fi fost de acord să se ocupe de transcrierea întregii opere a
lui Darwin.

*
Ca să devină un imperiu de 1 000 de ani, Germaniei i‑a
lipsit un singur detaliu : în locul ridicolei mustăcioare a lui
Hitler, viguroasa mustaţă a cardinalului Richelieu.

*
Un Sartre lucrînd ca vînzător de jucării le‑ar recomanda
copiilor doar mingile făcute din ţestele imperialiştilor morţi la
Saigon.

*
Dacă Nero ar fi fost cel mai mare poet din toate timpurile,
incendiul Romei n‑ar mai fi decît un simplu accident de parcurs,
un episod juvenil din biografia genialului artist.

*
Dacă ar mai fi trăit azi, Jules Verne ar fi fost numit arhitect‑şef
al oraşului Phenian.
85
Ciprian Vălcan

*
Un tiran care visează în fiecare noapte că e jupuit de viu
nu înţelege de ce ar mai trebui să se teamă de chinurile infer­
nului – el le experimentează deja din timpul vieţii.

*
Visele fluturilor sînt sonetele lui Petrarca.
Visele lebedelor sînt poeme de Yeats.

*
Singurul stat dadaist din lume va fi Republica Literară
Guatemala. Guvernul acestei ţări, care va rămîne la putere doar
trei zile şi unsprezece ore, va fi recunoscut numai de Franţa,
Andorra şi San Marino. El va fi răsturnat de strania revoluţie
a contabililor cu ochi căprui condusă de un epigramist pen­
sionar cu cetăţenie norvegiană, Abbadon Monterroso.

*
Dacă Gala ar fi fost o pisică, Dalí ar fi fost Balthus.

*
Primul tablou realizat la comanda unui cimpanzeu va fi
pictat de Lucian Freud.

*
Diavolul nu ia niciodată Prozac – el e doar farmacistul.
86
 Amiel şi canibalul

*
Public un interviu cu Alexis Philonenko însoţit de sugestiva
fotografie a bătrînului maestru. Îmi spun că un filosof cu o
asemenea privire ar putea să fie, la fel de uşor, un erou antic
sau un luptător din trupele de comando. Ucigaşul lui Pisistrate
sau un comandant SS.

*
Mă aştept ca printre manuscrisele lui Wittgenstein să se
descopere într‑o zi şi reflecţiile lui despre limba diavolului.
Cred că doar el ar fi fost în stare să‑şi închipuie cum arată o
limbă demonică.

*
Să nu‑ţi citeşti niciodată contemporanii. Folositorul îndemn
al lui Nicolás Gómez Dávila.

*
În China s‑a născut un copil cu două capete. Nu mai există
niciun Tacitus care să scrie despre el.

*
O bunică se plimbă cu nepoţica ei de trei ani. Bunica
întreabă : „Vrei să‑ţi cumpăr ceva frumos sau ceva bun ?”. Micuţa
răspunde aşa cum cer toate prejudecăţile legate de sexul său :
„Ceva frumos”...
87
Ciprian Vălcan

*
Omul rezidual al prezentului are nevoie de stimulente tot
mai puternice pentru a simţi că trăieşte, aşa că recurge tot mai
frecvent la gesturi extreme, practicînd cu un veritabil zel sportiv
violul sau crima.
Burghezul de azi nu mai e burghezul placid şi sordid al
secolului al XIX‑lea, ci burghezul excentric şi criminal. Nu
Homais, ci Fritzl.

*
Plăpumăresele se simt obligate azi să trăiască mai intens
decît poetele.

*
Doi copii joacă fotbal în curtea şcolii din apropiere. La un
moment dat, mingea sare dincolo de gard şi ei încearcă s‑o
convingă pe o doamnă aflată în spatele gardului să le‑o înapoieze.
Primul spune : „Tanti, vă rugăm. Din sufletul nostru de copii”.
„Inocent şi bun”, adaugă al doilea.
Peste 15 ani, cei doi vor fi sau escroci sentimentali, sau
autori de proză satirică. Sau nepoţii escrocului Manolescu, sau
Ilf şi Petrov.

*
Savanţii ruşi ne asigură că ultima blondă din lume se va
naşte în Finlanda în jurul anului 2202. Citisem deja că blondele

88
 Amiel şi canibalul

şi bananele sînt pe cale de dispariţie, dar nu‑mi imaginasem că

ultima blondă ar putea să ne recite din Kalevala.

*
Idealul scriitorului contemporan e să dispună de un sclav
care să‑i compună opera în vreme ce el îşi pierde vremea la
Ritz.

*
Don Nicolás crede că singura deviză potrivită pentru un
tînăr stîngist ar fi „Revolución y coño”.
Mi‑e teamă că tinerii stîngişti de azi s‑au cam săturat de
„revo­lución”. În schimb, „coño” continuă să‑i intereseze,
cel puţin atîta vreme cît nu se declară gay din considerente
ideologice...

*
Un prieten îmi povesteşte că se afla, în ziua turului doi al
alegerilor prezidenţiale din 2009, într‑un sat arădean în care
are o casă de vacanţă. Văzîndu‑i pe ţărani ieşind de la biserică,
i‑a întrebat cu cine vor să voteze. „Cu Băsescu”. „Şi de ce votaţi
cu Băsescu ?” „Votăm cu Băsescu, fiindcă Băsescu e preşedin­
tele. Cu Geoană o să votăm cînd o să fie el preşedinte”.

*
Pentru contemporanii noştri, căscatul unei vedete de televi­
ziune pare mai plin de semnificaţie decît fulgerul lui Zeus.
89
Ciprian Vălcan

*
Se pare că n‑au dispărut toţi admiratorii lui Jarry : am văzut
o maşină roşie cu numărul TM 18 UBU...

*
„Vlăduţ, bazează‑te pe instinct  !” se îndeamnă de unul singur
fiul meu în vîrstă de patru ani în timp ce se străduieşte să
termine un puzzle cu Scufiţa roşie...

*
Am tot mai des impresia că trăim vremuri similare cu acelea
dinspre sfîrşitul Imperiului Roman. Numai că dacă atunci se
iveau tot mai ameninţătoare chipurile barbarilor, de data asta
în coasta noastră pîndeşte un alt imperiu, cel mai indestructibil
şi mai răbdător dintre toate imperiile, bătrînul Imperiu de
Mijloc.

*
Surîsul viitorilor împăraţi chinezi va fi plin de înţelepciune.
Ei îşi vor privi cu îngăduinţă noii vasali occidentali, pregătin­
du‑se să‑i asimileze fără violenţă, aşa cum au mai făcut de‑a
lungul mileniilor cu nesfîrşite seminţii barbare.
Confucius va deveni noul învăţător al lumii, iar statuile
sale vor trona în toate vechile capitale ale fostului Occident
barbar, înlocuind efemerele monumente ridicate întru cele­
brarea libertăţii.

90
 Amiel şi canibalul

*
Împăraţii chinezi ne vor privi la fel cum îi priveau împăraţii
romani pe războinicii germanici, socotindu‑ne nişte exaltaţi
copilăroşi şi uşor de dus de nas.

*
Occidentul şi‑a păstrat măreţia doar atîta vreme cît moşte­
nirea romană a fost mai importantă decît moştenirea barbarilor.
De îndată ce moştenirea acestora din urmă a devenit mai
influentă, Occidentul a pierdut raţiunile superiorităţii sale şi a
intrat într‑un inexorabil declin, aşteptînd să fie înglobat noului
imperiu mondial ce va să vină.

*
Cultura occidentală : loisir plus pornografie.

*
Se prăbuşesc doar civilizaţiile care‑şi pierd încrederea în
misiunea lor în raport cu alte civilizaţii. Nu e cazul Chinei,
pentru care toţi ceilalţi muritori sînt doar nişte barbari igno ­
ranţi. Tocmai de aceea, civilizaţia chineză pare indestructibilă,
căci nicio catastrofă nu i‑a ştirbit încrederea în misiunea sa
specială şi nu a îndepărtat‑o de pe calea pe care i‑au stabilit‑o
înţelepţii ei legendari.

91
Ciprian Vălcan

*
Evreii supravieţuiesc fiindcă se iau mereu la harţă cu
Dumnezeul lor cîrcotaş şi asta îi ţine într‑o perpetuă tensiune
benefică spiritului.
Chinezii supravieţuiesc fiindcă au înţeles lumea.

*
Viaţa idiotului postmodern e descrisă perfect în romanele
lui Houellebecq. Ajungînd să‑i cunoaştem contururile, înce­
pem să‑i regretăm sincer pe idioţii lui Flaubert. Bouvard şi
Pécuchet aveau totuşi idealuri...

*
A fi bou nu înseamnă încă a‑ţi lua viaţa, notează undeva
Lichtenberg. El are dreptate, însă uită că boul face infernale
vieţile altora.

*
Imbecilul noului secol e în mod necesar un expert. Boul
postmodern nu mai e un nătîng cu patru clase, ci un individ
cu excedent de patalamale.

*
Dacă şi‑ar privi buricul, leneşul ar fi declarat un sfînt. Însă
el nu e pregătit să facă niciun fel de concesii şi fixează la nesfîrşit
tavanul...

92
 Amiel şi canibalul

*
În apropierea sfîrşitului, cei mai preţioşi dintre oameni vor
fi deveni tocmai aceia socotiţi în mod obişnuit inutili, adică
aristocraţii, leneşii şi nebunii.
Seminţiile lui Stahanov vor fi scuipate din gura zeului.

*
Stahanov nu putea să apară decît într‑un stat declarat în
mod programatic ateu, căci numai oamenii fără Dumnezeu
sînt oameni fără răgaz.
Credinciosul are nevoie de timp ca să‑şi slăvească zeul.

*
Leneşul va fi misticul de pe urmă, singurul mistic fatalmente
necredincios.

*
Lenea e singura formă de asceză ce li se potriveşte oamenilor
hipnotizaţi de Facebook.

*
Precipitarea lui Stahanov îl cheamă pe Antichrist. Pasivitatea
leneşului îi întîrzie venirea.

93
Ciprian Vălcan

*
Îmi imaginez lumea împărţită între două imperii mondiale.
Pe tronul unuia dintre ele se agită precipitatul Stahanov. Pe
celălalt tron doarme Oblomov.

*
Cel mai fidel discipol al domnului Teste e tocmai Ubu.

*
Sirenele par senzuale tocmai fiindcă sînt caste, iar asta îi
scoate din minţi pe marinari, socotiţi nu fără temei cei mai
lubrici dintre oameni.

*
E lubric doar acela care se lasă stăpînit de imaginaţie.
Spinoza şi Kant, prigonitorii imaginaţiei, sînt caşti.

*
Să scrii ca un intrigant, ca un iezuit, ca un secretar al
Republicii florentine.
Să scrii ca un colecţionar de otrăvuri.

*
Karl Kraus pare să aibă mereu dreptate : „Mizeria poate să
facă din orice bărbat un ziarist, dar nu şi din orice femeie o
prostituată”.

94
 Amiel şi canibalul

*
Locul europenilor va fi luat de miliarde şi miliarde de viermi
de mătase. E destinul pe care ni‑l pregătesc imperturbabilii
împăraţi chinezi.

În urma noastră nu rămîn palatele, ci mormintele.

Nu ispititoarele curtezane, ci numai scheletele lor.

*
Imperiile născute în Occident sînt spulberate după doar
cîteva sute de ani. Singurul imperiu pe care se sprijină însăşi
temelia lumii e netulburatul Imperiu de Mijloc.

95
 Lumea lui Fukuyama

Între lumea lui Fukuyama şi lumea lui Wittgenstein există

o singură asemănare : în ambele oamenii se sinucid pe capete...

*
Singura formă de artă accesibilă omului rezidual este sinu­
ciderea. Artistul viitorului se va transforma într‑un antrenor
pentru sinucigaşi.

*
Civilizaţiile decadente au doar două posibilităţi de a ieşi din
scenă : fie să se lase înghiţite de barbari, fie să se sinucidă.
Imperiul Roman a ales prima variantă. Occidentului nostru
pare să nu‑i fie la îndemînă decît a doua soluţie.

*
Acum cîteva zile i‑am spus lui Vlăduţ mai multe poveşti cu
domnul Goe. Nemaiamintindu‑şi numele exact al persona­
jului, el l‑a poreclit, printr‑o intuiţie fulgurantă, „domnul
Ego”...

96
 Amiel şi canibalul

*
Ajuns la final, Occidentul nu mai poate să dea mari artişti,
ci doar mari criminali, sceleraţi uimitori.

*
Copiii din secolul XXII nu‑şi vor mai dori să fie Goethe
sau Maradona sau John Lennon, ci Ted Bundy sau Charles
Manson. Idealul omului decadent va fi criminalul în serie.

*
Creatorii nu mai interesează pe nimeni în lumea de azi. Pe
scenă sînt aşteptaţi distrugătorii, cei în stare să arunce în aer,
campionii ororilor.

*
Ultimul om nietzschean nu‑şi va dori să fie cel mai bun
dintre muritori, ci monstrul prin excelenţă, incomparabilul fiu
al Satanei.

*
Lumea poate să continue şi fără Babilon, şi fără Ninive, şi
fără visele faraonilor, şi fără orgiile împăraţilor romani. Ea nu
poate însă să meargă mai departe fără surîsul blînd al magnifi­
cilor Fii ai Cerului, fără misteriosul Imperiu de Mijloc.

97
Ciprian Vălcan

*
Lumea se va sfîrşi doar cînd va fi spulberat fără speranţă
bătrînul Imperiu de Mijloc. Lumea se va sfîrşi doar cînd vor
începe să curgă lacrimi pe obrajii lui Confucius.

*
Arta contemporană e alcătuită aproape în întregime din
deşeuri înconjurate de un formidabil blindaj conceptual ce are
menirea să dea o impresie de profunzime, transformînd totul
într‑o preocupare pentru iniţiaţi.
Amatorii de artă contemporană seamănă cu acei gnostici
ce  forţau îndepărtarea de simţul comun împărtăşindu‑se cu
excremente.

*
Pentru contemporanii noştri, sfîntul nu mai e un atlet al
credinţei, ci un rizibil moşneag neputincios. În schimb, marele
criminal se bucură de o faimă egală cu aceea a starurilor de la
Hollywood.

*
Pe vremuri, sfinţii atrăgeau cohorte de admiratori veniţi de
pretutindeni să le admire isprăvile. Astăzi, plesnim de curiozi­
tate în faţa atrocităţilor criminalilor în serie. Pe vremuri citeam
Vieţile sfinţilor. Azi înghiţim pe nerăsuflate biografia romanţată
a lui Ted Bundy.
98
 Amiel şi canibalul

*
Sfinţii nu li se mai par interesanţi oamenilor de astăzi fiindcă
nu beau Red Bull.

*
Oamenii reziduali au nevoie de Saul, nu de Pavel. De cel
care masacrează, nu de cel care se pocăieşte.

*
Oamenii reziduali sînt convinşi că ai nevoie de mai multă
tărie de caracter pentru a fi un monstru decît pentru a fi un
sfînt.

*
Cei vechi preţuiau binele, adevărul, frumosul.
Cei de azi sînt hipnotizaţi de rău.

*
Dacă ar trăi azi, Erostrate ar fi membru al Academiei franceze.

*
De‑a lungul timpului, au existat mai multe interpretări date
nebuniei. La început, a prevalat optica religioasă, nebunul
fiind văzut ca un ţicnit sacru, ca un imprevizibil mesager al
zeilor. Pe urmă, predominantă a fost optica medicală : nebunul
99
Ciprian Vălcan

era un bolnav ce trebuia tratat, fiind bîntuit de povara unei

maladii insidioase şi imposibil de vindecat. În final, va domina
perspectiva estetică : nebunul va fi socotit singurul individ
capabil să inducă o autentică emoţie artistică într‑o lume fosili­
zată şi privată de creativitate.
Lumea lui Fukuyama e o lume în care artiştii nu sînt în
stare să mai trezească niciun fel de reacţie din partea poten­
ţialului public, iar rolul lor le revine nebunilor.
În lumea aseptică a viitorului, nebunii sînt singurii artişti,
nu există originalitate decît travestită ca demenţă.

*
Occidentul sclerozat nu va mai avea artişti, ci numai nebuni.

*
Au existat perioade în care oamenii plăteau pentru a‑i privi
pe nebuni, la fel cum, pe vremea lui Rembrandt, plăteau pentru
a asista la realizarea unor disecţii.
Această perioadă s‑ar putea întoarce, numai că de data
aceasta contemplarea nebunilor n‑ar mai fi doar o preocu­
pare margi­nală, o formă excentrică a culturii populare, ci s‑ar
transforma în singura experienţă estetică încă accesibilă omului
rezidual
Pe vremea cînd oamenii se înghesuiau să‑i vadă pe nebunii
ţinuţi în cuşti, Occidentul avea parte de o artă magnifică. Cînd
oamenii reziduali se vor întoarce din nou spre nebuni, maladia
acestora va fi percepută ca singura formă de artă posibilă, pe
lîngă ea nu va mai exista nimic altceva.

100
 Amiel şi canibalul

*
Dacă ar ieşi la lumină, eventualul jurnal al lui Hitler ar fi
cel mai mare succes de librărie din toate timpurile. Singurul
său concurent veritabil ar putea să fie eventualul jurnal al lui
Torquemada.

*
Breivik şi Fritzl sînt figuri paradigmatice pentru Occiden­
tul contemporan, care a ajuns să oscileze între demenţă şi
perversiune.
Occidentul nu mai e în stare să dea mari oameni, ci doar
monştri, figuri tipice de sceleraţi.

*
În secolul XX, ororile erau provocate de indivizi acţio­
nînd în numele unui sistem, iar eventuala monstruozitate
pers­onală a acestora era pusă în umbră de incomprehen­s i­
bila monstruozitate a proiectului la care erau părtaşi. Conta
mai puţin dacă Mengele sau Beria erau nişte bestii, căci deasu­
pra lor pluteau siluetele înfiorătoare ale nazismului şi ale
comunismului, fantas­mele colective care cereau la nesfîrşit noi
victime.
În secolul XXI lucrurile se schimbă. Oroarea nu mai e
rezultatul unui proiect global, bastardul unei ideologii crimi­
nale, ci devine rodul unei proiecţii individuale, semnul macabru
lăsat de un scelerat ce acţionează de unul singur.

101
Ciprian Vălcan

*
Pentru oamenii reziduali, sublimul nu mai poate fi atins decît
prin adîncirea ororii, prin obsesiva explorare a monstruozităţii.

*
Stadiul final al capitalismului e canibalismul.

*
Istoria omului rezidual va fi istoria monştrilor pe care i‑a produs.
Începînd cu secolul XXII, nu se va mai acorda premiul
Nobel, ci premiul Breivik.

*
Omul rezidual trăieşte într‑o lume dominată de două cate­
gorii de monştrii : unii extermină în numele unui program
extrem de precis, alţii sînt adepţii actului gratuit. Primii l‑au
citit pe Thomas Mann, ceilalţi sînt fanii lui Dostoievski.

*
Un vis cu Elena Ceauşescu al cărui conţinut l‑am uitat. Îmi
amintesc doar că fosta mamă a naţiunii ţipa tot timpul.

*
Despotul secolului XXI nu poate să fie decît un despot
luminat. Tiranul incult, bestia bărboasă, războinicul feroce
102
 Amiel şi canibalul

analfabet sînt figuri potrivite pentru secolele trecute sau pentru

Afganistan ori Sudan.

*
Dictatorul anului 2500 va fi un soi de Umberto Eco placat
cu Claudel.

*
Inchiziţia postmodernă a secolelor viitoare va proscrie relaţiile
sexuale care au loc pe pămînt, socotind că singura formă de
coit legitimă e aceea pe catalige. Vor mai fi permise, în situaţii
speciale, acuplările pe scările de incendii, în platani bătrîni sau
în timpul săriturii de la trambulină.

*
Tiranul ucide din exces de sensibilitate, iar nu din prea
multă cruzime.

*
Un vis care se petrecea într‑un aeroport şi al cărui miez era
dat de neliniştea că voi pierde avionul pentru Paris. Noroc că
în aeroport nu se găsea şi Elena Ceauşescu, iar ar fi ţipat tot
visul…

*
Visul etern al despoţilor ruşi e acela de a‑i vedea pe supuşii
lor bînd lapte…
103
Ciprian Vălcan

*
Partidul bonelor care stau în cap, partid de orientare
social‑autistă.

*
Cu Oblomov pe tronul ţarilor, Rusia s‑ar transforma în
Argentina, iar Lenin ar scrie povestiri metafizice în locul unui
Borges trimis în Siberia.

*
Dostoievski, noul pitic de grădină al preşedintelui Putin…

*
Curtea Supremă de Justiţie din Peru a decis că o persoană
care vine la serviciu în stare de ebrietate nu poate fi concediată.
Aflînd despre această decizie, am hotărît să le recomand tuturor
alcoolicilor pe care‑i cunosc să ia avionul spre Lima.

*
Cînd media de vîrstă a locuitorilor Europei va ajunge la 60
de ani, vor mai fi citite doar diverse ghiduri de călătorie şi
jurnalele scriitorilor foarte bătrîni.

*
Dacă aş scrie cîte un aforism pe zi, iar şapte aforisme ar umple
o pagină de carte, ar însemna că aş reuşi să scriu o pagină pe
104
 Amiel şi canibalul

săptămînă. Cum anul are 52 de săptămîni, la sfîrşitul fiecărui an

m‑aş putea lăuda cu 52 de pagini de carte. O carte onestă are
în jur de 200 de pagini şi, dacă aş scrie în ritmul pomenit mai
sus, aş putea să termin o asemenea carte după patru ani.
Cioran îşi publica volumele franceze, aproape toate în jur
de 200 de pagini, din patru în patru ani. Să însemne asta că
scria un aforism pe zi ?

*
E dimineaţă, stau în bucătărie şi ascult ţipetele miliardelor
de ciori pornite în căutare de pradă. Îmi spun că Imperiul
Vremurilor de pe Urmă, imperiul cu care se va închide istoria,
nu va fi nici american, nici indian, ba nici măcar chinez, va fi
imperiul ciorilor.
Porcuşorul meu de Guineea încearcă să mă contrazică şi
chiţcăie energic, el e convins că imperiul final va fi imperiul
şobolanilor.

*
În 1944, Bloch avea încă suficientă încredere în importanţa
filosofiei, căci altfel ar fi imposibil de crezut că ar mai fi putut
să încheie Principiul Speranţei, un manuscris de 1980 de pagini…
La aproape 60 de ani de la acel moment, Sloterdijk avea să
ne ofere mai mult de 2000 de pagini, Sfere.
Să ne aştepte tocmai în momentul crepusculului o carte de
4000 de pagini ?

*
Ultima carte va fi cartea ciorilor…
105
Ciprian Vălcan

*
Pentru postmoderni, Ahasverus e un maratonist kenyan care
participă la toate concursurile posibile şi termină întotdeauna
pe locul doi.

*
Cînd dictatura obezilor va cuprinde întreaga lume, singurele
campionate mondiale ce vor mai putea fi organizate vor fi
acelea ale consumatorilor de mentosan.

*
Harnack : „Dumnezeu ar fi putut să‑şi asume şi natura
asinaria şi să fie totuşi capabil să ne mîntuiască”.

*
Dacă Nero se va întoarce vreodată să ne fie împărat, el nu
va mai arăta niciun interes pentru cursele de care, pentru
spectacolele în faţa mulţimii ori pentru diferite exerciţii de
piromanie. De astă dată, el se va amuza să ne oblige să mergem
în mîini, fericit că ne învaţă astfel să privim adevăratul chip al
lumii.

*
Evanghelia lui Belzebut cel Curat, marea carte a poporului
măcelarilor şi hingherilor.

106
 Amiel şi canibalul

*
Darwin ar fi meritat toate elogiile noastre dacă ar fi desco­
perit teoria involuţiei, demonstrînd necesitatea ineluctabilă ca
omul să se transforme în maimuţă. El a greşit însă direcţia,
crezînd că maimuţa era la început, iar nu la sfîrşit…

*
Apocalipsa e singura soluţie pentru a evita transformarea
istoriei oamenilor într‑o istorie a maimuţelor. Cînd ultimul
om rămas în viaţă e pe cale să piară, înconjurat de nesfîrşitele
hoarde ale maimuţelor, zeul decide să pună capăt jocului. El
va începe o altă partidă abia atunci cînd nu vor mai exista
maimuţe.

*
Un basarabean suspectat de un dublu asasinat a fost prins
de poliţie în casa unei ghicitoare pe nume Norvegia. Probabil
că dacă ar fi avut inspiraţia să apeleze la serviciile Groenlandei
sau Islandei, ar fi scăpat…

*
Marele succes de librărie al anului 2090 va fi Istoria litera­
turii pentru pitici, o carte scrisă de un gigant ugandez în
colaborare cu un baschetbalist din NBA devenit profesor de
sociologie la Oxford.

107
Ciprian Vălcan

*
Îmi plac tot mai mult scriitorii‑hienă, cei care adulmecă
duhoarea descompunerii şi o descriu într‑un stil impecabil,
fără milă şi fără dezgust. Cel mai adesea, ei sînt sciitori bătrîni,
imunizaţi împotriva tuturor iluziilor de decrepitudinea atent
studiată a propriului trup, precum şi de micimea sufletească
pe care o descoperă cu repulsie în ei înşişi, exhibînd‑o apoi ca
într‑un ritual de exorcizare.

*
Catalogul stupidităţilor, gogoriţelor, infamiilor e cartea nesfîr­
şită la care trudesc fără răgaz scriitorii‑hienă. În secolul XXI
vor ajunge abia la litera B.

*
Marco Denevi : „Moraleja de todas las fábulas : el hombre
es un animal”.

*
A fost descoperit un articol publicat în 1870 de Rimbaud
în care e ridiculizat Bismarck. Peste cîteva luni, un erudit
german va descoperi un articol inedit al lui Fichte consacrat
ciorapilor purtaţi de Napoleon la Austerlitz.

*
Poate că Dumnezeu i‑a alungat pe primii oameni din Eden
de teamă ca viaţa paradisiacă să nu‑i facă să‑şi piardă minţile.
108
 Amiel şi canibalul

*
În cazul speciei noastre, teoria evoluţiei poate fi simplificată,
căci strămoşul omului e primul animal care a înnebunit. Un
animal imperturbabil ar fi întîrziat cu milioane de ani apariţia
pretinsului homo sapiens…

*
Singura meserie potrivită pentru filosofii viitorului va fi
aceea de culegători de vanilie. Teologii secolului al XXV‑lea vor
fi ingineri la Ferrari.

*
Un Shakespeare al cîinilor şi‑ar fi încheiat opera cu lătratul
regelui Lear.

*
Un Montaigne sosit la curtea lui Petru cel Mare ar fi fost rapid
împăiat şi păstrat în cabinetul de curiozităţi al ţarului. Ajuns
la curtea lui Soliman Magnificul, ar fi fost castrat cu dibăcie şi
folosit pe post de eunuc. La curtea Regelui‑Soare ar fi primit
o pensie lunară ca să‑şi ţină gura, fiind apoi trimis în provincie.

*
La maternitatea din Botoşani s‑a născut un bebeluş de
aproape 7 kilograme. Deloc întîmplător, mama lui venea din
satul Flămînzi.

109
Ciprian Vălcan

*
Dacă dominicanii sînt cîinii Domnului (domini canes),
atunci ar trebui să existe cel puţin încă un ordin de asini ai
divinităţii, fără să mai punem la socoteală nenumăratele oi ale
Domnului…

*
Pentru mine, visul nu e un spaţiu al împlinirii dorinţelor ;
el e, mai degrabă, colecţia noastră de monştri şi întîmplări
memorabile, cabinetul de curiozităţi al spiritului nostru.

*
Pentru a putea să supravieţuiască, filosofia are nevoie de o
infuzie de suprarealism. Altfel, va pieri sub ruinele academis­
mului.

*
Arta ultimelor decenii e foarte sugestiv încadrată de pisoarul
lui Duchamp şi de borcanele cu excremente ale unor artişti
italieni. Inter feces et urina…

*
Un Pascal al şobolanilor nu s‑ar fi gîndit la nasul Cleopatrei,
ci, mai degrabă, la botul pisicii…

110
 Amiel şi canibalul

*
Adam şi Eva erau copii, iar căderea din Paradis a însemnat
pierderea privilegiului copilăriei eterne, păcătoasa asumare a
măştii maturităţii.
Semnul indiscutabil al transmiterii păcatului originar este
tocmai imposibilitatea noastră de a rămîne copii.

*
Ceronetti e sigur că Antihristul va fi născut prin cezariană…

*
Quintus Curtius povesteşte că Thalestris, regina amazoanelor,
a dorit cu înflăcărare să aibă un copil cu Alexandru cel Mare, fiind
cucerită de bravura lui pe cîmpul de luptă. Însoţită de alte trei
sute de femei, i s‑a înfăţişat regelui şi i‑a vorbit despre dorinţa care
o mînase spre el. Deznodămîntul ? „Thirteen days were spent in
satisfying her desire” zice traducerea engle­zească a Vieţii lui Alexandru.

*
Pentru moderni, sublimul seamănă tot mai mult cu o criză
de isterie.

*
Ultimul om e omul incapabil să‑şi împlinească dorinţele,
omul ce fantasmează anarhic pentru a‑şi depăşi blocarea în
trup, întemniţarea pentru care nu există clemenţă.
111
Ciprian Vălcan

*
Un pensionar din Piatra Neamţ a înnebunit după ce l‑a visat
în fiecare noapte, timp de trei luni, pe cardinalul Richelieu.

*
Cel mai mare pictor leton va dobîndi celebritatea mondială
după ce va picta toată viaţa doar coropişniţe.

*
Pentru a‑şi dovedi autenticitatea, scriitorii secolului XXII
vor începe să scrie cu picioarele, încercînd să atingă astfel
intensitatea sentimentelor maimuţei. Cei care vor continua să
scrie cu mîinile vor fi socotiţi pedanţi, preţioşi, ridicoli, fiind
evacuaţi din toate istoriile serioase ale literaturii şi fiind citiţi
numai de către vagabonzi, călugări şi nebuni.

*
Anarhiştii ruşi au propus ca Mausoleul lui Lenin să fie dina­
mitat, urmînd ca pe locul lui să fie construit un muzeu al
clătitei.

*
Erasmus ne povesteşte că prostituata Lucreţia îşi alinta iubitul,
pe Sofronius, spunîndu‑i mea mentula…

112
 Amiel şi canibalul

*
Jonathan Littell a scris pentru Le Monde un reportaj despre
situaţia din Georgia după invazia rusească. Descriind crimele
comise de miliţiile osete în satele de la graniţa georgiană, el
aminteşte cazul unei bătrîne de 70 de ani care, rămasă singură
cu cadavrele fiului şi soţului şi incapabilă să le îngroape cu
slabele ei puteri, le‑a păstrat timp de cinci zile în sufragerie,
pînă la revenirea vecinilor, stropindu‑le cu oţet pentru a le
încetini descompunerea.

*
Vrînd să anunţe moartea lui Haider, o prezentatoare a Tele­
viziunii Române recită cu toată convingerea următoarele : „Jörg
Heidegger, liderul extremei drepte austriece, a încetat din viaţă
în urma unui accident de maşină”…

*
Poate că pentru a ne trăi viaţa cu toată intensitatea, ar trebui
să avem parte de repetarea fiecărui moment al ei în vis.
Ca să trăim cu adevărat, ar trebui să trăim de două ori.

*
Ce culoare au visele Diavolului ? Diavolul va fi pedepsit
pentru faptele sau pentru visele sale ?

113
Ciprian Vălcan

*
Dumnezeu e seniorul acestei lumi, iar nu Diavolul. Diavo­
lului i‑au fost date în stăpînire doar visele noastre.

*
Probabil că singurul maestru pe care ar fi putut să‑l accepte
Gombrowicz ar fi fost Urmuz.

*
Dacă Rimbaud ar fi ajuns regele Franţei, primul act al
domniei sale ar fi fost ghilotinarea lui Valéry.

*
Psihanaliza e o încercare nereuşită de a descrie dorinţele
lupilor.

*
Să fii osîndit să‑ţi cari dădaca în spate pînă la sfîrşitul
lumii... Mi‑l imaginez pe Borges avînd parte de o asemenea
sentinţă.

*
Poate că moartea e un imperiu cinematografic, un imperiu
în care sînt proiectate la infinit toate visele noastre.

114
 Amiel şi canibalul

*
Marsilio Ficino era mic de statură, cocoşat, bîlbîit, adică
tocmai potrivit să ne vorbească despre excelenţa sufletului şi
natura nedemnă a trupului...

*
Să trăieşti într‑o lume în care un bucătar să fie mai cunoscut
decît un papă...

*
Hildegarde de Bingen :
„Melancolicii au oase mari care conţin măduvă puţină, care
totuşi e atît de arzătoare, încît ei sînt incontinenţi cu femeile
ca viperele […] Sînt excesivi în libidine şi fără măsură cu
femeile precum măgarii, astfel încît dacă s‑ar opri din această
depravare ar deveni cu uşurinţă nebuni”.

*
Rimbaud a renunţat să scrie atunci cînd a înţeles că nu va
putea să fie noul Nero.

*
Un istoric american e convins că Lenin s‑a îmbolnăvit de
sifilis în 1902, după ce a făcut amor cu o prostituată pariziană.
Finalul grotesc al vieţii lui, perioada cuprinsă între 1921 şi 1924,
115
Ciprian Vălcan

ar fi fost consecinţa acelor momente de plăcere, boala atacîndu‑i

creierul şi transformîndu‑l într‑un individ cu mintea tulburată,
într‑un nebun furios şi patetic.
Îmi spun că lumea ar fi arătat mult mai bine dacă în loc să
frecventeze un seminar teologic, Stalin ar fi ales să meargă la
bordel...

*
Să inventezi o limbă în care greşelile de exprimare să fie atît
de rare încît orice eroare să fie socotită o capodoperă...

*
Un mistic armean susţinea că vor intra în paradis doar aceia
care visează fluturi, pe cînd cei ce visează broaşte şi şerpi vor
merge direct în infern.

*
Sisif va fi proclamat preşedinte al Republicii Democratice
Congo. El va fi înlocuit după numai trei luni petrecute la putere
de către remarcabilul bărbat de stat Tantal, autorul unei lovituri
de stat sponsorizate de Organizaţia Mondială a Canibalilor.

*
Dacă Flaubert s‑ar fi ocupat de pedichiură, scriindu‑şi roma­
nele doar în timpul liber, probabil că madame Bovary ar fi avut
mai multe bătături şi mai puţine proiecte de adulter.

116
 Amiel şi canibalul

*
În Le Monde, varianta electronică, fotografia unui tînăr cu
părul verde surprins pe rue Rambuteau. Să fie un nou avatar
al lui Baudelaire, se întreabă jurnaliştii francezi ?
Răspuns : chiar dacă avea părul verde, Baudelaire obişnuia
să mai scrie şi versuri, pe cînd tînărul cu pricina părea mai
degrabă un măcelar belgian sau un killer polonez.
Răspuns bis : în secolul XXI, brancardierii sau brokerii sînt
mai excentrici decît poeţii, aşa că tînărul cu părul verde nu e
Baudelaire revenit printre noi, ci un contabil alsacian căutînd
mîncare pentru cîini.
Răspuns încăpăţînat : în secolul XXI, un tînăr cu părul verde
nu‑şi propune să‑i semene lui Baudelaire, ci vrea să‑şi semnaleze
adeziunea la Partidul Ecologist.
Răspuns îndărătnic : în secolul XXI, un tînăr cu părul verde
care se plimbă pe străzile Parisului nu e un poet excentric, este
teaser al unei sofisticate campanii publicitare a cărei miză va fi
dezvăluită peste două săptămîni, după ce tineri cu părul verde
vor mai fi văzuţi pe străzile din Dublin, Copenhaga, Roma,
Madrid, Berlin şi Helsinki.

*
Să‑ţi fotografiezi talpa piciorului stîng zi de zi vreme de
douăzeci de ani şi să încerci să convingi publicul că opera
rezultată în urma acestui exerciţiu de răbdare e comparabilă cu
Faust sau cu Regele Lear...

117
Ciprian Vălcan

*
Privite la scara cuvenită, imperiile furnicilor sînt mai trainice
decît imperiile oamenilor.

*
Statul austriac cheltuieşte anual 13 miliarde de euro pentru
a plăti pensiile a circa 3 000 000 de oameni, aproape 30%
din populaţia ţării. Pensia medie a unui funcţionar este de
2 600 de euro pe lună.
Pentru 2 600 de euro, un pensionar român ar fi gata să‑şi
vîndă sufletul diavolului din jumătate în jumătate de oră.
Pentru aceeaşi sumă, o prostituată din Est şi‑ar vinde sufletul
de trei ori pe zi.

*
Visele plantelor sînt minerale, sînt stalactite şi stalagmite.
Visele fluturilor sînt carnagii şi bătălii navale, visele delfinilor
sînt cartografieri răbdătoare ale deşertului, visele porcilor sînt
tablouri de Rubens.

*
Pasiunea destructivă a copiilor e provocată de aversiunea lor
faţă de forme, faţă de închidere, faţă de blocarea fluidităţii vieţii.
Heraclitieni prin natură, ei au nevoie de curgere, prefa­cere,
metamorfoză, urînd încremenirea, rigiditatea, statuia. Stricîndu‑şi
jucăriile, ei sînt convinşi că le dau viaţă, smulgîndu‑le din
118
 Amiel şi canibalul

amorţeala nefirească la care fuseseră condamnate, oferindu‑le

o părticică de suflet, animîndu‑le.
Pentru ei, a fi mort înseamnă a fi neschimbat, identic cu
tine, etern statornic. Viaţa aduce cu sine posibilitatea rupturii,
bruiajul, estetica breşei. Viaţa e schimbare de ritm, derapaj,
dezechilibru, viaţa e sănătatea transformărilor fără limită.
Adulţii văd altfel lucrurile. Pentru ei, distrugerea e echiva­
lentă cu desfiinţarea formelor, ştergerea frontierelor, estomparea
logicii, punerea în cauză a identităţii. Pentru ei, distrugerea e
chipul cotidian al morţii, Thanatos pornit să pulverizeze contu­
rurile lumii şi să‑şi extindă regatul amorf. Pentru ei, viaţa e
armonie prestabilită, un imperiu platonician al formelor, o
simfonie conservatoare.

*
Să‑ţi imaginezi că Lenin ar fi putut să joace în Seinfeld...

*
Androginul e o făptură divină, suficientă sieşi, prizonieră a
propriei perfecţiuni, care‑şi contemplă la nesfîrşit desăvîrşirea.
Hermafroditul e accidentul, stridenţa, dizarmonicul, bles­
temul biologiei. El face parte din portofoliul de încercări
nereuşite ale naturii de a egala meşteşugul divinităţii, e copia
androgi­nului ce dă seama despre opacitatea şi precaritatea mate­
riei. Încercînd să imite splendoarea modelului, străduindu‑se
să‑i copieze pe zei, natura dă naştere monstrului, singura odraslă
pe potriva ambiţiei sale ilegitime. Pusă în mişcare de Zeu,
natura trebuie să‑şi urmeze cu deplină regularitate cadenţa
119
Ciprian Vălcan

pentru a reuşi să atingă excelenţa ce îi este sortită. Atunci cînd

se abate de la legile ce îi sînt statornicite, cînd se lasă pradă
otrăvitoarei invidii, ea dă greş, generînd hidosul, tulburele,
mixtura. Monstrul e expresia lipsei de măsură a naturii, a
învolburării sale trufaşe, a orgoliului ce o îndeamnă să‑i înfrunte
pe zei.

*
Singurul imperiu ecologist din lume va fi imperiul final,
imperiul ciorilor, imperiul de 10 000 de ani...

*
François Mitterand o caracteriza astfel pe Margaret Thatcher :
„Elle avait la bouche de Marilyn et le regard de Caligula”…

*
Gîndirea lipsită de compasiune a celor vechi i‑a făcut să
creadă că nebunul nu mai aparţine umanităţii, ci regresează la
stadiul de animal. De aici cuştile şi turnurile cu nebuni în faţa
cărora se înghesuiau mulţimile medievale, la fel cum fac şi
mulţimile de azi în faţa maimuţelor de la grădina zoologică.

*
Medievalilor le era greu să‑şi procure pantere sau elefanţi,
dar îi aveau la îndemînă pe nebuni, aşa că nu se mai săturau
să‑i privească.

120
 Amiel şi canibalul

*
Umanitatea marcată de patologic îi interesa în cel mai înalt
grad pe cei vechi, care erau de acord să plătească pentru a‑i
vedea pe nebuni sau pentru a asista la o lecţie de disecţie.

*
Cei vechi priveau spectacolul degradării umanităţii, desco­
perind animalitatea imprevizibilă sub aparenţa unei copii a
imaginii lui Dumnezeu.
Oamenii reziduali nu mai sînt interesaţi de spectacolul din
vecinătatea lor şi caută exotismul, misterul animalului venit de
cît mai departe.
Cei vechi căutau la semenii lor urmele bestialităţii anima­
lului, înţelegînd pericolul regresiunii satanice, al lepădării de
imaginea divinităţii.
Cei de azi privesc animalul în căutarea unor trăsături care
să‑l umanizeze, făcîndu‑l demn de iubire şi admiraţie.

*
Cei vechi credeau că omul poate să regreseze spre animalitate.
Cei de azi cred că animalul poate să evolueze spre umanitate.

*
Tocmai animalitatea lui necenzurată îl apropie pe nebun de
geniu, căci geniul nu e decît omul care îşi descoperă şi îşi descă­
tuşează animalitatea, canalizînd‑o către forme.
121
Ciprian Vălcan

Nebunul frizează genialitatea, însă eşuează fiindcă nu are

acces la formă, fiind sfîşiat de forţe haotice pe care nu izbuteşte
să le controleze.

*
Geniul şi nebunia sînt odraslele excesului. Însă în timp ce
poetul vorbeşte cu muzele, nebunul se mulţumeşte să audă
voci.

*
Creativitatea nebunului nu e inferioară cantitativ celei a
geniului, însă ea rămîne haotică şi informă fiindcă nu e filtrată
de sita clarificatoare a inteligenţei. Nebunul reuşeşte să‑şi inven­
teze un limbaj privat, ceea ce‑l face monstruos şi de neînţeles
pentru alţii.

*
Pentru cei vechi, nebunia e desăvîrşirea înclinaţiei animalice
a omului, pecetluirea pactului său cu Satan. În vreme ce sfîntul
încearcă să împingă imaginea divinităţii prezentă în el spre cît
mai deplina conformitate cu originalul feţei divine, nebunul
vădeşte prin strîmbătura lui bestială conformitatea cu imaginea
simiescă a Satanei.

*
Vlăduţ, cinci ani, a ajuns la concluzia că cei buni au sîngele
cald, iar cei răi – sînge rece.
122
 Amiel şi canibalul

Leopardi credea că cei buni sînt urîţi, iar cei răi sînt frumoşi.
Nu ştiu dacă Leopardi e mai aproape de adevăr decît Vlăduţ...

*
Stahanov ar putea fi numit oricînd ministru de externe al
Japoniei.

*
Furiosul e un etern jupuit de viu, scufundat permanent în
sulfurosul său infern personal.

*
Fiecare diavol îşi are Faustul său purtat la breloc.

*
Un guvern cioranian ar cuprinde în mod cert numai două
ministere : Ministerul Lenei şi Ministerul Nepăsării Absolute.
Prim‑ministru ar fi un răspopit devenit psihiatru.

*
Probabil că Joubert ar fi fost singurul european potrivit să
devină împărat al Chinei.

*
Să sfîrşeşti, asemenea lui Heraclit, mîncat de cîini...

123
Ciprian Vălcan

*
Vlăduţ promite că atunci cînd va deveni preşedintele Europei
va desfiinţa munca. Sînt silit să recunosc că pare să fie cea mai
tentantă promisiune electorală din toate timpurile...

*
Principala armă a diavolului e plictiseala. Diavolul nu e un
ispititor, ci un plictisitor.

*
Mai bine canibal sau mai bine Amiel ?
Ciocârlie l‑ar prefera pe Amiel.
Cioran, fără îndoială, pe canibal.
Nietzsche – pe canibal mîncîndu‑l pe Amiel.
Sloterdijk – pe Amiel mîncîndu‑l pe canibal.

*
Cel care se mănîncă pe sine însuşi e canibal sau Pascal ?

*
Vlăduţ se uită la canalul lui preferat de desene animate.
Stînd cu spatele la ecran, aud următoarea frază : „Şi în curînd
voi putea să mă căsătoresc cu armăsarul meu straşnic”. Stupefiat,
mă întorc cu faţa la televizor şi mă liniştesc : era vorba despre
replica unei domnişoare‑ponei...

124
 Amiel şi canibalul

*
Să rîzi atît de mult de tine însuţi încît să devii postmodern...

*
Vlăduţ :
„Ştii ce vreau cînd o să fiu mare ? Să‑mi apară chiloţii la
televizor”.
El pare să fi înţeles cum stau lucrurile la noi, căci peste 80%
dintre celebrităţile din România şi‑au dobîndit notorietatea
după ce le‑au apărut „chiloţii” la televizor.

*
Un artist din vremea Renaşterii se străduia să‑i egaleze pe marii
maeştrii, convins că aceasta e singura cale de a dobîndi celebritatea.
Un artist din vremea noastră devine celebru cerînd să fie
castrat şi gătindu‑şi penisul.

*
Arta omului rezidual nu mai vrea să fie o copie a realităţii,
ci îşi propune să fie însăşi realitatea. De aici cortegiul de mutilări,
sinucideri şi crime pe care îl aduce cu sine.
Pentru omul rezidual realitatea e atroce, deci arta trebuie să
fie atroce.

*
Pornind de la premisa că arta trebuie să fie atroce, omul
rezidual va începe să creadă că orice atrocitate aparţine domeniului

125
Ciprian Vălcan

artei. De aici şi includerea abatoarelor în circuitele turistice

obligatorii.

*
Prinţul Charles, cu pasiunea lui pentru Transilvania, ar
putea să devină primul rege amish al Marii Britanii.

*
Cei vechi aveau două posibilităţi de depăşire a umanităţii :
sfinţenia şi monstruozitatea.
Nouă ne‑a mai rămas doar monstruozitatea.

126
 Filosofi şi canibali

Heliogabal mi se pare demodat : la o emisiune de televiziune

din Olanda, doi indivizi au gătit bucăţi prelevate din muşchii
lor fesieri şi le‑au mîncat cu poftă în direct. E o dovadă în plus
că pînă şi canibalismul se transformă într‑o chestie frivolă, o
subdiviziune ceva mai excentrică a artei gastronomice.
Înainte de obosita noastră postmodernitate, canibalismul
era fie o soluţie de forţă majoră, fie o înclinaţie monstruoasă.
Bagatelizat, el s‑a transformat în simplu divertisment, într‑un
ingredient al unor spectacole de prost gust.

*
Rămaşi fără idealuri şi fără speranţe, nu avem la îndemînă
altă soluţie decît să ne mîncăm pe noi înşine.
Canibalismul e umanismul noilor vremuri...

*
Într‑o lume dominată de obsesii malthusiene, un canibal
va preţui mai mult decît un sfînt sau decît un geniu. Peste
300 de ani, fiecare canibal confirmat va primi titlul de cetăţean
de onoare al oraşului New York.

127
Ciprian Vălcan

*
Vor exista două tipuri de canibali : mizantropii radicali şi
sfinţii. Primii vor mînca oameni din pricina dispreţului lor
pentru natura umană, pe cînd ceilalţi se vor înfrupta din carne
de om ca semn al iubirii lor necondiţionate pentru întreaga
umanitate.

*
În lumea canibalilor, cei mai mari scriitori vor fi socotiţi
Léon Bloy şi Swift.

*
Botero va fi numit pictorul oficial al vrăjitoarei din Hänsel
şi Gretel.

*
Antichristul ar putea să se nască prin cezariană, aşa cum
credea Ceronetti pe urmele unor Părinţi ai Bisericii, însă e clar
că el nu va fi englez.
Despre diavol se pricep să vorbească doar ruşii şi nemţii.

*
Evident, Huxley are dreptate : nu filosofii fac posibilă viaţa
în societate, ci colecţionarii de timbre.

128
 Amiel şi canibalul

*
Scriitorii centenari nici n‑au nevoie de cine ştie ce operă,
ei intră automat în istorie doar fiindcă sînt foarte puţini.

*
Probabil că Wittgenstein îşi dorea să fie sau Simion Stîlpnicul,
sau Nastratin Hogea. Ar fi o imensă greşeală să ne imaginăm
chiar şi preţ de o clipă că el ar fi putut să‑şi dorească să‑i semene
lui Bertrand Russell.
Mai bine Ivan cel Groaznic decît un filosof englez...

*
Poate că misiunea oamenilor în lume e tocmai aceea de a
deveni leşuri pentru ciori.

*
Balcanicii sînt convinşi că pînă şi diavolul poate fi convins
să ia şpagă.

*
Ascultînd diversele poveşti ale prietenilor mei occidentali,
am impresia că e mai uşor să devii Papă decît să obţii un post
de profesor universitar în Italia.

129
Ciprian Vălcan

*
În Le Monde, un excelent interviu cu Ian Buruma despre
spaimele americanilor în legătură cu modelul chinez. Foarte
subtilă observaţia despre dificultatea de a impune democraţia
într‑o civilizaţie impregnată de confucianism, pentru care con­
tează armonia şi ordinea socială, iar modelul luptei, al disidenţei,
al opiniei separate e total discreditat, fiind socotit dăunător.
Într‑o lume care preţuieşte unanimitatea, ideea unei opoziţii ce
are rolul de a cenzura puterea şi a o ţine permanent sub obser­
vaţie pare imposibil de acceptat. Orice fragmentare a întregului
e rea pentru confucianism, de aceea lupta dintre partide apare
ca absurdă, ducînd la distrugerea consensului social.
Democraţia trebuie să li se pară chinezilor o formulă de
guvernare potrivită pentru masochişti. În Asia nu poate exista
o contestare legitimă a puterii. Sau te supui, sau mori, nu există
o altă variantă. Societatea nu are nevoie de individualităţi
rebele, căci ele nu pot să aducă nimic bun din punctul de vedere
al coeziunii întregului. Oamenii preferă despotismul fiindcă se
tem groaznic de anarhie, istoria i‑a învăţat că nu există nimic
mai rău decît ea. Uzurpatorii setoşi de sînge sau ţăranii înne­
buniţi de foame s‑au dovedit mai cruzi decît cel mai smintit
dintre împăraţi. De aceea, pare preferabil să mori din pricina
capriciilor unui autocrat decît sfîşiat de o gloată înfuriată. Mai
bine zdrobit de Leviathan decît de braţele a o mie de flămînzi.

*
Ca să poţi să înjuri cu poftă trebuie să fii un mare amator
de plăceri. Asceţii nu sînt în stare de nicio vorbă de ocară.

130
 Amiel şi canibalul

*
E nevoie de scufundarea unui Titanic la fiecare sută de ani,
căci altfel oceanul ar începe să‑şi piardă misterul, devenind un
bulevard pentru pensionari hedonişti şi burlaci apatici.

*
Vlăduţ, patru ani :
„Ştii ce cred eu ? Că soţul lui Dumnezeu e Dumnezeu”.

*
Artiştii secolului XXII vor mai fi în stare să producă numai
bilanţuri contabile.
Artiştii secolului XXIII vor sfîrşi în pădure.

*
Coreea de Nord ar trebui să fie inclusă în Guinness Book
drept cea mai mare instalaţie realizată vreodată de o familie de
artişti. Kim Ir‑Sen, Kim Jong‑Il, Kim Jong‑Un...

*
Dinastia Kim şi‑a propus să realizeze în domeniul biopoli­
ticii ceea ce a făcut în muzică dinastia Bach. Şi proiectul său
se apropie de reuşită, omul de tip nou visat de propagandiştii
nazişti şi comunişti e gata să se arate în toata simplitatea sa pe
străzile din Phenian...
131
Ciprian Vălcan

*
Am citit mărturiile unui ziarist român care a vizitat Coreea
de Nord înainte de 1989. Cel mai tare m‑a amuzat următorul
detaliu suprarealist : oamenii primeau un singur bec pentru
întreaga locuinţă, pe care îl mutau, în funcţie de necesităţi, din
bucătărie în baie şi din baie în dormitor. Un alt bec le era oferit
abia după ce dovedeau că primul bec nu mai funcţiona. Şi,
evident, becurile nu puteau fi cumpărate în mod liber de la
magazin, ci erau repartizate numai conform descrierii de mai
sus de către funcţionarii statului comunist care aveau mono­
polul „luminării” maselor.

*
Cele mai multe spamuri reţinute de filtrul exigent al mailului
meu au legătură cu banii şi cu sexul. Unii îmi propun cîştiguri
fabuloase în Nigeria, în vreme ce alţii, îngrijoraţi de dimensiunile
penisului meu, se oferă cu toată solicitudinea să mi‑l mărească.

*
Gómez Dávila pare să aibă dreptate : ascetismul după o
anumită vîrstă nu e o chestiune de etică, ci una de bun gust...

*
Lumea Antichristului e singura lume fără monştri. Antichristul
e seniorul unei lumi uniforme, simetrice, incolore, al unei lumi
locuite de oameni incapabili să iasă din rînd.
Lumea Antichristului e lumea regelui‑sergent.
132
 Amiel şi canibalul

*
Antichristul ne‑ar vrea pe toţi contabili la Apaca.

*
Fiecare Mesia e obligat să fie un dadaist, căci doar dadaismul
ar putea să salveze lumea.

*
Comunism hieratic (Coreea de Nord), comunism tropical
(Cuba), comunism dadaist (à venir).

*
Comunismul dadaist va funcţiona pornind de la cărţile lui
Ilf şi Petrov şi Andrei Platonov. Capitalul lui Marx va fi folosit
doar pentru a fi decupate din el admirabile poezii dadaiste.

*
Dadaiştii nu vor avea un mausoleu al lui Lenin, ci un
mausoleu al lui Švejk.

*
Pentru oamenii secolului XXII, biografia unui nebun va
preţui oricînd mai mult decît Estetica lui Hegel.

133
Ciprian Vălcan

*
După ce Europa va deveni o simplă provincie de la margi­
nile Imperiului de Mijloc, turiştii chinezi care se vor înghesui
s‑o viziteze o vor face dintr‑un singur motiv – vor fi curioşi
să‑i vadă nebunii.

*
Filosofii secolului XXI vor mai avea un singur subiect :
biografiile monştrilor.

*
Citesc pe tricoul maro al unui adolescent văzut în Piaţa
Operei : „Trebuie să salvăm Pămîntul fiindcă e singura planetă
pe care există ciocolată”...

*
Idealul oamenilor reziduali e acela de a‑şi vedea viaţa la
televizor chiar înainte de a începe să o trăiască.

*
În spatele operei lui Kafka se află un sufleur demonic. De
aici şi ironia ei supraomenească.

*
Poate că filosofii secolelor viitoare vor fi cu toţii anarhişti,
mînuind cu mai multă dexteritate grenadele decît Critica raţiunii
pure.
134
 Amiel şi canibalul

*
Destinul filosofului e acela de a sfîrşi ca breloc pentru
domnişoarele cu pretenţii.

*
Filosofia ar putea să reziste doar dacă s‑ar transforma în
ikebana.

*
Pentru a menţine un minim interes pentru filosofie, împă­
raţii viitorului vor decide că vor avea dreptul să o practice
numai piticii şi înghiţitorii de flăcări.

*
Cred că singura formă de disidenţă existentă în România
anilor ’80 au fost desenele cu ciocănitoarea Woody.

*
Viaţa omului rezidual este o zi din viaţa lui Charles Bukowski.
Alcool, vomă şi sex. Sex, vomă şi alcool.

*
Omul rezidual e o ciudată combinaţie între o babă atrasă
de teosofie şi un libertin din spiţa lui Valmont.

135
Ciprian Vălcan

*
Deşi e educat pentru a fi un animal gălăgios şi gregar, omul
rezidual trăieşte drama de a fi obligat să‑şi ducă zilele în singu­
rătate şi tăcere.
De aici şi nesfîrşitele lui crize de demenţă, de aici şi amenin­
ţătoarele siluete ale criminalilor în serie.

*
Citesc la Sloterdijk că superhomo e un cuvînt folosit pentru
prima dată în secolul al XIII‑lea pentru a‑l desemna pe Ludovic
al IX‑lea, pe Saint Louis.
Nicio legătură cu supraomul lui Nietzsche....

*
Poate că a existat cîndva un sfînt canibal, un sfînt care nu
se hrănea însă cu bieţi oameni obişnuiţi, ci numai cu sfinţi.
El n‑a putut să moară din cauze naturale, ci numai de prea
multă sfințenie.

*
Îl văd pe Wittgenstein distribuit în rolul unui sfînt canibal.

*
Canibalul îşi iubeşte cel mai mult aproapele, căci nu se
mulţumeşte să îl asculte sau să‑l consoleze, ci se arată gata să
facă gestul suprem de iubire – îl mănîncă...

136
 Amiel şi canibalul

Oamenii Apocalipsei au nevoie de Nero, nu de Marc Aureliu.

*
Un călău care scrie poeme trebuie dat de îndată pe mîna
altui călău.

*
Cea mai mare onoare pentru un călău este să taie capul unui
rege. Însă cum puţini dintre practicanţii acestei meserii au avut
parte de un asemenea privilegiu, ei sînt socotiţi făpturi legen­dare,
fiind modele pentru fiecare dintre cei care aspiră să devină călăi.

*
În lumea lui Oblomov, Stahanov şi‑ar fi găsit locul numai
la balamuc.
În lumea lui Ford, Stahanov ar fi ajuns preşedinte.

*
Cea mai mare găselniţă a unui artist din secolul XXI va fi
deschiderea primului bordel pentru maimuţe.
Bordelul va fi frecventat numai de urangutani şi de poeţi.

*
Un dadaist ar practica antropofagia din vocaţie.
Un suprarealist s‑ar arăta pregătit să o adopte numai pentru
că ar fi la modă.
137
Ciprian Vălcan

*
Dadaiştii sînt asemenea unor trupe de gherilă.
Suprarealiştii – asemenea unor detaşamente de paradă.

*
Un principe dadaist ar împreuna călăi cu leoaice şi cerşetori
cocoşaţi cu soprane japoneze.
Un principe suprarealist ar sculpta orgi în carne de nisetru.

*
Ciorile sînt păsări pentru asceţi şi nebuni, pentru singurătatea
lui Rousseau şi melancolia lui Torquemada.

*
În feudalism, vasalul sărută, în funcţie de situaţie şi de
obiceiurile locului, mîna sau piciorul suveranului său.
În canibalism, vasalul îşi oferă mîna sau piciorul pentru
prînzul suveranului său.

*
Sufocată de bolnavi, bătrîni şi infirmi, societatea viitorului
nu va exalta geniul sau onoarea, ci înţelepciunea de a‑ţi pune
capăt zilelor cîtă vreme nu e prea tîrziu.
După hedonismul de azi, se va dovedi inevitabilă o puternică
doză de stoicism. Seneca va fi filosoful noilor vremuri.

138
 Sfinţi şi maimuţe

Canibalismul reprezintă stadiul final al creştinismului, căci

el împinge la extrem iubirea de semeni, ducînd‑o chiar mai
departe de limitele fixate de exemplele sfinţilor.
Sfîntul îşi slujeşte aproapele, dar canibalul îl face una cu
trupul său, îl mănîncă.

*
Canibalismul este un umanism. Umanismul omului rezidual.

*
Canibalismul ar putea fi ideologia îmbrăţişată în viitor de
adepţii ecologiei profunde, care vor decide să‑şi mănînce semenii
pentru a scăpa planeta de o iminentă distrugere.
Iar dacă nici canibalismul nu va fi de ajuns, se va adopta
prestigiosul exemplu al împăraţilor romani, care nu ezitau să‑i
arunce pe oameni la lei.
Şi atunci, la fel ca şi acum, leii păreau mult mai preţioşi
decît oamenii.

139
Ciprian Vălcan

*
Nici Byron, nici Rousseau n‑au lucrat niciodată la ONU.
În schimb, Goethe ar fi avut suficientă experienţă pentru a
deveni director general al FMI.

*
Poate că literatura secolului XXIII va fi scrisă numai de
ambasadori şi de dresori de maimuţe.

*
Regret că am ignorat în mod vinovat un gen literar plin de
prospeţime – procesele verbale ale călăilor.

*
Omul rezidual va mai citi doar jurnalele călăilor și ale
criminalilor în serie. În locul premiului Nobel se va acorda
premiul Torquemada.

*
Idealul „creatorului” noilor vremuri e să‑şi semneze opera,
nu să o scrie...

*
Filosoful de azi nu‑şi mai propune să inventeze, ci să admi­
nistreze. Ar ocupa cu plăcere o funcţie de secretar de stat în
140
 Amiel şi canibalul

Ministerul Birocraţiei, semnînd toată ziua, cu o adevărată

voluptate, hîrtii.

*
Artistul de azi nu se vrea Goethe, Bach sau Rodin. El are
ambiţii mai mari : s‑ar vrea Dumnezeu, capabil să rostească
eficacele fiat şi să privească felul în care opera i s‑ar rostogoli
la picioare, asemenea unei răsfăţate pisici persane.
Fiindcă se naşte obosit, artistul contemporan nu mai e în
stare de niciun efort. Tocmai de aceea, fiindcă truda i se pare
de neconceput, el se vrea sau zeu, sau nimic. Evident, în cele
mai multe cazuri, se rămîne la nimic.

*
Bucătarul şi canibalul ar putea să încheie cu succes istoria
umanităţii, gătindu‑şi la foc mic aproapele. Sau, pentru şi mai
multă economie, cele două figuri ar putea să fuzioneze, iar ultimul
om ce ar sta de strajă Fiinţei ar fi astfel virtuozul bucătar‑canibal.

*
Canibalismul e forma pe care o îmbracă Iluminismul în
epoca postmetafizică. Dacă ar trăi azi, Rousseau ar mînca numai
carne de om.

*
N‑ar fi exclus ca la facultăţile de filosofie ale viitorului să
fie admişi doar cei capabili să treacă o probă eliminatorie de
gastronomie.

141
Ciprian Vălcan

Profesorii lor vor fi aleşi din rîndul foştilor bucătari deveniţi

admiratori fanatici ai lui Michel Onfray.

*
E preferabil să trăieşti la Paris ca la Petroşani decît să trăieşti
la Petroşani ca la Paris.

*
Un contabil care munceşte toată viaţa la Royal Bank of
Scotland ar prefera, pe bună dreptate, să fie pisica obeză a unei
miliardare excentrice.
Un chinez care lucrează 14 ore pe zi într‑o fabrică de computere
s‑ar lăsa transformat cu plăcere în ogarul ducelui de Edinburgh.

*
Pentru Leopardi, înspăimîntător de urît şi cocoşat, e clar că
toţi cei frumoşi sînt răi. Virtuţile sînt numai pentru cei slabi
şi urîţi.

*
Marile cărţi ale secolului XX sînt fie cărţi despre nebuni, fie
cărţi scrise de nebuni.
După epoca romanticilor nu mai există geniu fără nebunie.

*
Artistul modern nu e în căutarea capodoperei, ci a faptului
divers.
El mizează pe şoc, nu pe extaz.

142
 Amiel şi canibalul

*
Artistul modern pare un negustor care le vinde mărgele de
sticlă sălbaticilor.

*
Sîntem în continuare ţara lui Urmuz : RENEL Iaşi a hotărît
ca toţi cei care îşi plătesc la timp facturile să fie premiaţi cu
ascuţirea gratuită a unui cuţit...

*
Principilor de azi le lipsesc nebunii de curte. Or, un principe
nu preţuieşte nimic fără nebunul său.

*
Deşi fiecare dintre curtenii lui Ferrante ar fi fost în stare să
scrie Principele lui Machiavelli, niciunul dintre ei nu ar fi îndrăznit
să aştearnă pe hîrtie nici măcar un cuvînt, căci îi aveau prea
bine în memorie pe duşmanii împăiaţi ai regelui lor.

*
Unii devin canibali pentru că iubesc prea mult animalele ;
alţii – pentru că iubesc prea mult oamenii...

*
Singurele conversaţii interesante pentru un rege sînt acelea
avute cu călăul său. Tot restul e linguşire.
143
Ciprian Vălcan

*
Călăii îi admiră pe călugări. Meditînd asupra zădărniciei
tuturor lucrurilor, călugării îi admiră pe călăi.

*
Nero revenit pe tron îşi va începe domnia cu un recensămînt
al ventrilocilor.

*
Rimbaud s‑ar fi vrut călău, nu poet. Verbul i se părea
inofensiv, ar fi preferat ghilotina.

*
Poeţii rataţi nu‑şi găsesc vocaţia decît ca aruncători de grenade.

*
Revoluţiile sînt pornite de poeţi de mîna a doua.
Poeţii de mîna întîi scriu Hamlet sau Faust.

144
 Stahanov şi statuia

Deşi nu mai sînt în stare să picteze nici măcar o mătură,

artiştii noştri se arată gata oricînd să‑şi taie urechea.

*
Fără să îndrăznească s‑o mărturisească explicit, artistul con­
temporan are un singur idol : doctor Mengele...

*
Antichristul colecţionează numai sfinţi şi asceţi.
Directorul muzeului său de istorie naturală e Ferrante.

*
Fiecare individ care se pretinde lucid are nevoie de măcar
o lună pe an de lecturi din istoricii antici.

*
Idealul poeţilor blestemaţi – să‑şi scrie operele pe piele de
înger.

145
Ciprian Vălcan

*
Stahanov îşi transformă duşmanii în statui.
E mai uşor să lupţi cu statuile decît cu umbrele.

*
Orice mîntuitor e un anti‑Stahanov.

*
În 2011, în Franţa erau 10 000 000 de pisici şi 8 000 000 de
cîini. 62 000 000 de locuitori şi 18 000 000 de animale de
companie. Fiecare al treilea francez îşi avea necuvîntătorul său.
Peste 200 de ani, fiecare necuvîntător îşi va avea francezul său.

*
O studentă îmi povesteşte despre o bătrînă cu accente de
mizantropie care ţinea mereu acelaşi discurs : „nu există iubire,
nu există nimic sfînt. Cînd o să mor, să mă ardeţi şi să‑mi
aruncaţi cenuşa la closet”.
Pe lîngă această bătrînă, Timon mi se pare un biet fanfaron.

*
Singurul Mesia potrivit pentru noi e statuia Comandorului.

*
Geniile născute la noi sînt genii absurde.
Nu poţi să aştepţi ivirea unui Boileau la Paşcani.
146
 Amiel şi canibalul

*
Doar doi maeştri ai nudului : Ingres şi Bonnard.

*
Un scriitor hun ar fi fost cel mai mare stilist al istoriei. El
n‑ar fi avut nevoie de obişnuitele unelte de scris, el ar fi dat cu
biciul.

*
Un scriitor hun ar fi fost obligat să taie o sută de capete
înainte de a i se permite să înceapă să scrie.

*
Scriitorul hun scrie cîte două rînduri pentru fiecare zece
vrăjmaşi ucişi.
El e parcimonios cu verbul, nu cu sîngele.

*
Scriitorul hun nu crede în zei, ci numai în lupi.

*
Scriitorul hun e şi niţel canibal : pe lîngă obişnuitele hălci
de carne de cal, el nu refuză nici carnea de om.

147
Ciprian Vălcan

*
Scriitorul hun e obligat să cultive fragmentul, căci el scrie
între două bătălii, în goana calului. Nimic mai străin decăt
epopeea pentru un scriitor hun.

*
Scriitorii huni nu folosesc pamfletul sau epigrama pentru
a‑şi ataca inamicii literari. Ei au la îndemînă un mijloc mult
mai direct – ei au săgeţi...

*
Scriitorul hun nu‑şi propune să devină zeu după moarte,
ci cal.

*
Îmi pot imagina cu uşurinţă Lisabona transformată într‑un
oraş cu doar trei categorii de locuitori : lustragii, cofetari şi scriitori.

*
Peste vreo douăzeci de ani, Portugalia va fi singura ţară din
Europa în care artiştilor le va mai fi cu putinţă să trăiască.

*
Există oameni care îşi închipuie că au reuşit să cunoască
lumea fiindcă au regulat două secretare.
148
 Amiel şi canibalul

*
Cei mai mari împăraţi ai Rusiei au fost tocmai aceia care
şi‑au chinuit cel mai mult supuşii.
Pentru ruşi, un împărat blînd e un împărat slab, o cîrpă
nemţească.

*
Portăresele şi pensionarii isterici sînt personajele de care ne
izbim în vremurile ce prevestesc Apocalipsa.
Antichristul e un insaţiabil cititor de reclamaţii anonime.

*
Antichristul nu e din spiţa lui Rimbaud, ci din aceea a lui
Bacovia. El nu călătoreşte prin Africa, ci moţăie toată ziua la
Bacău.

*
Probabil că singura moarte potrivită pentru un filosof e o
moarte ţărănească.
Un filosof nu‑şi doreşte să moară la Spitalul American de
la Neuilly.

*
Pentru contemporanii noştri, infernul e o zi din viaţa lui
Amiel.

149
Ciprian Vălcan

*
Omul rezidual şi‑ar vinde sufletul pentru un breloc semnat
Armani.

*
Fără nebunii ei, Europa n‑ar mai avea niciun farmec.
Europa e un continent pentru atleţi şi pensionari, pentru
turişti japonezi şi americance între două vîrste.

*
Un filosof chinez priveşte zbaterile Occidentului la fel ca
un entomolog aflat în faţa unui muşuroi de furnici.

*
Cei vechi îi suprimau imediat pe monştri şi încercau să le
şteargă amintirea pentru totdeauna.
Oamenii reziduali îi transformă pe monştri în staruri,
bătîndu‑se să le smulgă interviuri în exclusivitate.

*
Forţa spirituală a Europei, atîta cîtă mai e, stă în cîţiva
bătrîni acriţi care trăiesc la mansardă şi bîrfesc cu nesfîrşită
vervă polemică orbirea umanităţii.
Cînd se vor stinge şi ei, vom rămîne numai cu tineri giboni,
cu macaci în călduri.

150
 Amiel şi canibalul

*
Cănd va muri şi Ceronetti, vom pierde ultima minte cu
adevărat lucidă a Occidentului. Vom rămîne numai cu clovnii :
Agamben, Žižek, Onfray.

*
Istoria lumii are mereu nevoie de mongoli. Rămîne numai
să descoperim cine vor fi mongolii noştri.

Marii filosofi sînt la fel de rari ca marii tirani. În schimb,

filosofii de duzină se nasc cu miile, la fel ca şi despoţii de
operetă, prinţişorii cuprinşi brusc de mania grandorii.

*
Concluzia logică a capitalismului este canibalismul, căci
individul cuprins de frenezia consumului fără limite nu va
putea să sfîrşească decît consumîndu‑se şi pe sine, devorîndu‑se
ca produs final de lux.

*
O civilizaţie se apropie de final cînd îşi vinde poeţii aproape
cu acelaşi preţ cu care îşi vinde chibriturile.

151
Ciprian Vălcan

*
În Congo, au mai rămas doar 44 000 de pigmei. Vecinii
lor, negri bantu, nu se mai satură să‑i masacreze, socotindu‑i,
probabil, o specie de suboameni, o caricatură a propriei lor
umanităţi.

*
Mi‑e greu să mi‑l imaginez pe Céline postîndu‑şi rictusul
pe Facebook...

*
Oamenii de litere sînt exact aşa cum i‑a văzut Napoleon :
laşi, oportunişti, lipsiţi de onoare. Nu e deloc de mirare că un
tiran inteligent se slujeşte de ei ca de nişte cîrpe, abandonîndu‑i
apoi fără pic de remuşcare.
Oricum, dacă ar fi fost ei în locul lui, s‑ar fi purtat mult
mai rău...

*
Dacă ar fi ajuns vreodată la putere, Platon nu s‑ar fi deosebit
prea mult de Pol Pot.

*
Antichristul citează numai din Hegel.

152
 Amiel şi canibalul

*
Oamenii vor trece la canibalism din capriciu, fiind însă apoi
obligaţi să‑l practice din necesitate.
Peste mai puţin de 500 de ani, la Paris se va vinde carne de om.

*
Canibalii cultivaţi ai secolelor viitoare vor regreta că n‑au
avut ocazia să‑l mănînce pe Voltaire.

*
Gogol devenit Chamfort şi‑ar fi sfîrşit viaţa la mănăstire.
Chamfort devenit Gogol ar fi intrat în delirium tremens.

*
Dacă Don Quijote ar fi răstignit pe cruce, Sancho s‑ar grăbi
să‑i vîndă mîrţoaga, fiind pregătit apoi să devină evanghelistul său.

*
Cine mai citează azi ca Montaigne sau Burton ?
Dacă ar exista cineva, el nu şi‑ar găsi niciodată editor.

*
Mă găndesc uneori cu melancolie la manuscrisele ilizibile
ale lui Bentham, la cuferele lui de proiecte rămase nedescifrate.
Poate că de ele nu se vor bucura pînă la urmă decît şoarecii.
153
Ciprian Vălcan

*
Cel mai vechi puşcăriaş francez s‑a sinucis într‑o închisoare
din Martinica. În vîrstă de 68 de ani, Pierre‑Just Marny şi‑a
petrecut ultimii 48 de ani după gratii.
Cît de multă răbdare trebuie să fi avut Pierre‑Just Marny  !

*
Sînt surprins că Ferrante nu era canibal. Din partea lui m‑aş
fi aşteptat la orice.

*
Viitorul e al sectelor şi al indivizilor singuratici, al nesfîrşitelor
frag­mentări şi rebeliuni.
Oamenii nu vor mai suporta să trăiască împreună şi vor
încerca să se izoleze cît mai mult, zidindu‑se în singurătăţile lor.

*
Nu vor mai exista biserici, naţiuni, bresle, ci doar secte,
bande şi monomani egolatri.

*
Oamenii viitorului nu vor fi atei, însă fiecare dintre ei îşi
va avea Dumnezeul propriu.
A murit doar Dumnezeul venerat în mod public. Dumnezeul
de uz privat e bine mersi, continuă să trăiască.

154
 Amiel şi canibalul

*
Nu e chiar atît de uşor să ucizi cu sînge rece. S‑a aflat de curînd
că Breivik luase droguri înainte de comiterea atentatului.

*
Citesc că s‑a decis dărîmarea casei lui Fritzl pentru ca să nu
mai rămînă nicio urmă dintr‑un asemenea loc al ororilor.
Nu mai sîntem în stare să‑i lapidăm pe monştri, dar ne
aratăm oricînd pregătiţi să le demolăm dormitorul...

*
N‑am nicio îndoială că omul în toată firea se trage din
maimuţă, dar sînt la fel de convins că genealogia cu pricina nu
e valabilă şi pentru copil.
Copilul se trage din Pessoa, adultul – din maimuţă.

*
Îi venerăm doar pe poeţii nebuni. Poeţii care nu şi‑au pierdut
minţile ni se par nişte bieţi funcţionari, nişte imperturbabili
consilieri aulici.
Ca să fie iertat pentru că nu şi‑a pierdut minţile, Byron a
ales să moară în Grecia, iar Rimbaud s‑a făcut negustor de sclavi.

*
Finalul oricărui poet autentic e finalul lui Hölderlin sau Nerval.
Goethe nu era poet, era demon.
155
 Cuprins

Inchiziţia sîsîiţilor.....................................................................5

Robespierre împăiat................................................................29

Despre spînzurători şi sirene...................................................39

Despre leneşi şi tigri...............................................................48

Contabilul lui Pessoa..............................................................63

Ventrilocul cartezian...............................................................72

Lumea lui Fukuyama..............................................................96

Filosofi şi canibali.................................................................127

Sfinţi şi maimuţe..................................................................139

Stahanov şi statuia................................................................145
 www.polirom.ro

Lector : Mădălina Ghiu

Coperta : Radu Răileanu
Tehnoredactor : Luminiţa Păun

Bun de tipar : iulie 2013. Apărut : 2013

Editura Polirom, B‑dul Carol I nr. 4 • P.O. BOX 266
700506, Iaşi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E‑mail: office@polirom.ro
Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1,
sector 4, 040031, O.P. 53 • C.P. 15‑728
Tel. : (021) 313.89.78 ; E‑mail: office.bucuresti@polirom.ro

Tipografia S.C. MEDIAPRINT S.R.L.

Str. Bucureşti nr. 254-256, Călăraşi, 9100058
tel. : (0242)31.12.95, fax : (0242)31.12.95

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul

Uniunii Scriitorilor din România
Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA