1.

Studiul experimental al transferului de căldură prin

conducţie
Standul didactic prezentat în continuare este utilizat pentru studierea
transferului de căldură la conducţie. Acesta permite determinarea fluxului
termic ce trece prin materiale solide, determinarea distribuţiei de
temperatură printr-un perete plan, calculul rezistenţei termice totale a unui
perete plan neomogen format din straturi perpendiculare pe direcţia fluxului
termic şi determinarea conductivităţii termice a unui metal. În figura 1.1 este
prezentată o vedere de ansamblu a instalaţiei experimentale utilizată pentru
studiul transferului de căldură prin conducţie (standul experimental HT11 şi
centrala de achiziţie HT10X).

HT11 HT10X

Fig. 1.1. Vedere de ansamblu a instalaţiei experimentale

Descrierea instalaţiei
Dispozitivul de măsură al conducţiei termice liniare (vezi figurile 1.2 şi
1.3) este compus dintr-o secţiune de încălzire (1) şi una de răcire (3) care pot
fi ataşate în mod direct una de cealaltă, sau cuplate cu ajutorul unor secţiuni
intermediare (2). Fiecare secţiune intermediară este construită din diferite
tipuri de metale, ceea ce permite formarea unui perete plan din acelaşi
material, un perete plan cu secţiuni transversale diferite (în cazul utilizării
secţiunilor test din alamă) sau pereţi compuşi din materiale diferite. Acest
dispozitiv este montat pe o placă de PVC (13).
Secţiunea de încălzire este realizată dintr-o bară cilindrică de alamă cu
diametrul de 25 mm, prevăzută cu un element de încălzire la unul din
capete. Elementul de încălzire este alimentat la tensiune joasă pentru a
asigura protecţia operatorului şi este prevăzut cu un termostat, pentru a
preîntâmpina o eventuala supraîncălzire. Acesta este dimensionat să producă
60 W la o tensiune de 24 Vc.c. Tensiunea de alimentare, deci şi puterea,
poate fi variată şi măsurată prin intermediul unităţii de măsură şi control
4 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

(HT10X). De-a lungul secţiunii de încălzire, la intervale constante de 15 mm

sunt montate trei termocuple (T1, T2 şi T3), destinate măsurării gradientului
de temperatură în lungul acesteia. Cordonul de alimentare a dispozitivului
de încălzire (15) este conectat la mufa de ieşire c.c. marcată OUTPUT 3 a
unităţii HT10X.

Fig. 1.2. Schema de principiu a instalaţiei experimentale HT11

U, I

Q Secţiunea caldă
T1
T2
T3
∆xint T4 Secţiunea test
T5
T6
Q
T7
T8
Secţiunea rece

Apă rece

Fig. 1.3. Schema de principiu a secţiunii de măsură

Secţiunea de răcire este de asemenea realizată dintr-o bară cilindrică de

alamă cu acelaşi diametru cu al secţiunii de încălzire (25 mm) şi este răcit la
unul din capete cu apă ce trece prin canalele practicate în aceasta. De-a
lungul secţiunii de răcire sunt montate trei termocuple (T6, T7 şi T8) la
intervale de 15 mm între ele, destinate măsurării gradientului de temperatură
Studiul experimental al transferului de căldură prin conducţie 5

în lungul acesteia. Pentru a minimiza efectul fluctuaţiilor presiunii de

alimentare, secţiunea rece este prevăzută cu un regulator de presiune (7) şi
un filtru integrat. Reglarea debitului de apă rece se poate face prin
intermediul valvei de control (4) în intervalul 0÷1,5 litri/min. Alimentarea
cu apă rece a standului se face cu ajutorul unui furtun flexibil ce se
conectează la ştuţul (6).
Secţiunile de încălzire, răcire şi cele intermediare (ce pot fi reprezentate
de discuri test de diferite materiale) sunt montate coaxial în interiorul unor
anvelope de plastic. Între anvelopele de plastic şi secţiunile metalice există
un strat de aer ce asigură o izolare termică în vederea minimizării pierderilor
de căldură în mediul ambiant şi asigură protecţia operatorului faţă de părţile
fierbinţi. Manşonul de plastic este prevăzut cu cleme metalice care permit
montarea secţiunilor intermediare într-o singură poziţie, asigurând în acelaşi
timp şi un contact net între suprafeţele secţiunilor vecine.
Temperaturile sunt măsurate prin intermediul termocuplelor de tip K,
fiecare fiind prevăzută cu o bornă (14) pentru conectarea directă la
dispozitivul HT10X. Atunci când secţiunea intermediară (secţiunea test) este
montată, măsurarea temperaturilor se face prin intermediul a opt termocuple.
Sudura caldă a termocuplelor este localizată în centrul fiecărei secţiuni în
poziţii unghiulare diferite, pentru a minimiza perturbaţiile ce pot apare
asupra fluxului termic în lungul secţiunii.
Termocuplele celor trei secţiuni sunt conectate la centrala de achiziţie
de tipul HT10X (fig. 1.4), care transformă impulsul electric în temperatură,
aceasta fiind afişată pe panoul frontal.

3
2
1

Fig. 1.4. Centrala de achiziţie date HT10X

1) buton pornit/oprit; 2) potenţiometru reglare tensiune; 3) comutator citire tensiune/curent;
4) comutator citire temperaturi; 5) conexiuni termocuple.
6 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Unitatea HT10X mai este prevăzută cu două display-uri pentru afişarea

tensiunii/curentului şi a temperaturilor, prin acţionarea comutatorilor 3 şi 4.
Pentru reglarea tensiunii de alimentare a rezistenţei electrice, deci a puterii
disipate de sursa caldă, se utilizează potenţiometrul 2.

Caracteristicile tehnice ale instalaţiei

Distanţele dintre termocuple
Distanţa dintre termocuplele T1 şi T3: ∆x13 = 0,03 m;
Distanţa dintre termocuplele T4 şi T5: ∆x45 = 0,015 m;
Distanţa dintre termocuplele T6 şi T8: ∆x68 = 0,03 m;
Distanţa dintre termocuplul T1 şi faţa caldǎ: ∆xc = 0,0375 m;
Distanţa dintre faţa caldǎ şi cea rece: ∆xi = 0,03 m;
Distanţa dintre faţa rece şi termocuplul T8: ∆xr = 0,0375 m;
Diametrul secţiunii transversale: D = 0,025 m (alamă, OL, Al)
D = 0,013 m (alamă);
Distanţa dintre oricare două termocuple învecinate: x = 0,015 m;
Distanţa dintre T3, T4, T5 sau T6 şi suprafeţele de capăt învecinate
acestora: xL = 0,0075 m.
Conductivităţile termice ale secţiunilor test:
Conductivitatea termică a alamei: λa = 121 W/(m⋅K);
Conductivitatea termică a oţelului inoxidabil: λo = 25 W/(m⋅K).

Notaţii şi relaţii de calcul

U [V] – tensiunea de alimentare;
I [A] – intensitatea curentului electric;
T1 [ºC] – temperatura superioară a secţiunii calde;
T2 [ºC] – temperatura mediană a secţiunii calde;
T3 [ºC] – temperatura inferioară a secţiunii calde;
T4 [ºC] – temperatura superioară a secţiunii test;
T5 [ºC] – temperatura inferioară a secţiunii test;
T6 [ºC] – temperatura superioară a secţiunii reci;
T7 [ºC] – temperatura mediană a secţiunii reci;
T8 [ºC] – temperatura inferioară a secţiunii reci;
T − T2
Ts , c = T3 − 3 [ºC] – temperatura pe faţa caldă a secţiunii test;
2
T − T7
Ts , r = T6 + 6 [ºC] – temperatura pe faţa rece a secţiunii test;
2
Q = U ⋅ I [W] – fluxul termic transmis;
Studiul experimental al transferului de căldură prin conducţie 7

π⋅ D2
A= [m2] – aria secţiunii transversale;
4
∆Tc = T1 − T3 [K] – diferenţa de temperatură pe secţiunea caldă;
∆Ti = T4 − T5 [K] – diferenţa de temperatură pe secţiunea
intermediară;
∆Tr = T6 − T8 [K] – diferenţa de temperatură pe secţiunea rece;
∆T18 = T1 − T8 [K] – diferenţa de temperatură pe întregul perete;
∆Tint = Ts, c − Ts , r [K] – căderea de temperatură în secţiunea test;
x13 ⋅ Q
λc = [W/(m⋅K)] – conductivitatea termică a secţiunii calde;
∆Tc ⋅ Ac
x ⋅Q
λ i = 45 [W/(m⋅K)] – conductivitatea termică a secţiunii
∆Ti ⋅ Ai
intermediare;
x ⋅Q
λ r = 68 [W/(m⋅K)] – conductivitatea termică a secţiunii reci;
∆Tr ⋅ Ar
Q ⋅ ∆xint
λ int = [W/(m⋅K)] – conductivitatea termică a secţiunii test;
Aint ⋅ ∆Tint
∆x ∆x ∆x
R( I ) = c + i + r [(m2⋅K)/W] – rezistenţa termică totală
λc λi λr
calculată ca sumă a rezistenţelor termice ale straturilor;
∆T18
R( II ) = [(m2⋅K)/W] – rezistenţa termică totală calculată ca
Q/ A
raportul dintre diferenţa de temperatură pe întregul
perete şi fluxul termic unitar.

Observaţie : Ariile secţiunilor transversale ale secţiunilor caldă şi rece ( Ac şi Ar) sunt
egale cu aria secţiunii discului test (A).
8 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

1.1. Utilizarea ecuaţiei generale a conducţiei termice unidirecţionale în

regim permanent pentru determinarea fluxului termic prin materiale
solide

1.1.1. Scopul lucrării

Lucrarea permite determinarea fluxului termic ce trece prin materiale
solide prin utilizarea ecuaţiei generale a conducţiei termice unidirecţionale
în regim permanent.

1.1.2. Efectuarea lucrării

Înainte de începerea efectuării propriu-zise a lucrării de laborator,
trebuie asigurată pregătirea acesteia, care constă în realizarea următoarelor
sarcini:
• Introduceţi şi fixaţi prin cele două cleme laterale discul test din
alamă (Brass – 25 mm) între cele două secţiuni, caldă şi rece, ale
aparatului HT11, aplicând pe cele două feţe un strat subţire de pastă
termică de contact.
• Conectaţi cele 8 termocuple la aparatul HT11, asigurând
corespondenţa etichetelor de pe cele 8 cabluri cu cele de pe soclurile
din aparat;
• Setaţi controlul de tensiune (VOLTAGE CONTROL) la valoarea
minimă şi puneţi selectorul pe poziţia “MANUAL”, după care
conectaţi elementul de încălzire al HT11;
• Verificaţi dacă este asigurată alimentarea cu apă rece la intrarea în
valva de reglaj a presiunii de la HT11;
• Verificaţi dacă furtunul de evacuare a apei reci este legat la canalul
de evacuare;
• Verificaţi dacă unitatea HT10 este conectată la reţeaua electrică de
220 V.

Demararea lucrării se va face iniţial prin acţionarea comutatorului

“Mains” existent pe panoul unităţii HT10.
Deschideţi alimentarea apei reci, reglând debitul de apă rece la
aproximativ 1,5 l/min.
Reglaţi tensiunea elementului de încălzire la 12 V cu ajutorul
potenţiometrul “VOLTAGE CONTROL” de pe panoul unităţii HT10. După
stabilizarea regimului de funcţionare, citiţi temperaturile T1...T8, folosind
comutatorul existent pe panoul unităţii HT10.
Studiul experimental al transferului de căldură prin conducţie 9

Reglaţi din nou tensiunea de alimentare a elementului de încălzire la 17

V şi citiţi, după stabilizarea regimului de funcţionare, temperaturile T1...T8.
Rezultatele măsurătorilor şi calculelor vor fi prezentate pentru fiecare
regim de lucru într-un tabel de forma tabelului 1.1.

Tabelul 1.1
Centralizator pentru mărimile măsurate şi calculate
Mărimi măsurate
Nr.
Mărimea U.M. Valoarea
crt.
1 U V 12 17
2 I A
3 T1 ºC
4 T2 ºC
5 T3 ºC
6 T4 ºC
7 T5 ºC
8 T6 ºC
9 T7 ºC
10 T8 ºC
Mărimi calculate
Nr.
Mărimea U.M. Valoarea
crt.
1 Q W
2 A m2
3 ∆Tc K
4 λc W/(m⋅K)
5 ∆Ti K
6 λi W/(m⋅K)
7 ∆Tr K
8 λr W/(m⋅K)

Se vor compara valorile calculate pentru conductivitatea termică a

alamei în cele trei secţiuni pentru acelaşi flux termic şi pentru fluxuri
termice diferite.
Se va prezenta grafic variaţia temperaturii în lungul cilindrului, cu
delimitarea celor trei secţiuni (caldă, intermediară şi rece), pentru cele două
valori ale fluxului termic.
Se va verifica dacă variaţiile temperaturii pentru fiecare flux termic sunt
liniare şi dacă gradientul de temperatură creşte cu fluxul termic.
Se va calcula gradientul de temperatură pentru fiecare flux termic şi se
va verifica dacă raportul dintre fluxul termic şi gradientul de temperatură
este constant.
10 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Se va calcula conductivitatea termică medie a alamei pe întregul

 x18 ⋅ Q  W  
cilindru  λm =  şi se va compara valoarea obţinută cu
 (T1 − T8 ) ⋅ A  m ⋅ K  
cele trei valori rezultate pentru fiecare din cele trei secţiuni ale cilindrului.
Aceste valori trebuie să fie de aproximativ 121 W/(m⋅K), care reprezintă
conductivitatea termică a alamei.

1.1.3. Exemplu de calcul

Pentru exemplificarea calculelor acestei lucrări, s-a realizat un set de
măsurători pentru discul test de alamă ∅ 25 mm. Rezultatele măsurătorilor
sunt prezentate în tabelul 1.2 şi figura 1.5.

Tabelul 1.2
Centralizator pentru mărimile măsurate şi calculate
(pentru discul test din alamă ∅ 25 mm)
Mărimi măsurate
Nr.
Mărimea U.M. Valoarea
crt.
1 U V 12 17
2 I A 1,22 1,73
3 T1 ºC 41,0 66,6
4 T2 ºC 37,9 60,5
5 T3 ºC 34,2 53,3
6 T4 ºC 29,8 44,5
7 T5 ºC 27,0 38,9
8 T6 ºC 23,7 32,5
9 T7 ºC 20,9 26,6
10 T8 ºC 18,2 21,3
Mărimi calculate
Nr.
crt.
Mărimea U.M. Valoarea
1 Q W 14,6 29,4
2 A m2 4,9·10 -4

3 ∆Tc K 6,8 13,3

4 λc W/(m⋅K) 131,4 135,3
5 ∆Ti K 2,8 5,6
6 λi W/(m⋅K) 159,6 160,7
7 ∆Tr K 5,5 11,2
8 λr W/(m⋅K) 162,5 160,7
Studiul experimental al transferului de căldură prin conducţie 11

95
85
75
65
T [ºC]

55
45
35
25
15
10 30 50 70 90 110 130
x [mm]
12 V 17 V

Fig. 1.5. Variaţia temperaturii în lungul secţiunii de măsură

12 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

1.2. Determinarea distribuţiei de temperatură în cazul conducţiei

termice unidimensionale în regim permanent printr-un perete plan şi
calculul rezistenţei termice totale a unui perete plan neomogen format
din straturi perpendiculare pe direcţia fluxului termic.

1.2.1. Scopul lucrării

Lucrare are ca scop stabilirea distribuţiei temperaturii şi calculul
rezistenţei termice totale în cazul unui perete plan neomogen format din mai
multe straturi dispuse perpendicular pe direcţia de propagare a fluxului
termic.

1.2.2. Efectuarea lucrării

Înainte de începerea efectuării propriu-zise a lucrării de laborator,
trebuie asigurată pregătirea acesteia, care constă în realizarea următoarelor
sarcini:
• Introduceţi şi fixaţi prin cele două cleme laterale discul test din oţel
inoxidabil (Stainless Steel) între cele două secţiuni, caldă şi rece, ale
aparatului HT11, aplicând pe cele două feţe un strat subţire de pastă
termică de contact.
• Conectaţi cele 6 termocuple la aparatul HT11, asigurând
corespondenţa etichetelor de pe cele 6 cabluri cu cele de pe soclurile
din aparat;
• Setaţi Controlul de tensiune (VOLTAGE CONTROL) la valoarea
minimă şi puneţi selectorul pe poziţia “MANUAL”, după care
conectaţi elementul de încălzire al HT11;
• Verificaţi dacă este asigurată alimentarea cu apă rece la intrarea în
valva de reglaj al presiunii de la HT11;
• Verificaţi dacă furtunul de evacuare a apei reci este legat la canalul
de evacuare;
• Verificaţi dacă unitatea HT10 este conectată la reţeaua electrică de
220 V.

Demararea lucrării se va face iniţial prin acţionarea comutatorului

“Mains” existent pe panoul unităţii HT10.
Deschideţi alimentarea apei reci, reglând debitul de apă rece la
aproximativ 1,5 l/min;
Reglaţi tensiunea elementului de încălzire la 9 V cu ajutorul
potenţiometrului “VOLTAGE CONTROL” de pe panoul unităţii HT10;
după stabilizarea regimului de funcţionare, citiţi temperaturile T1, T2, T3, T6,
T7 şi T8, folosind comutatorul existent pe panoul unităţii HT10.
Studiul experimental al transferului de căldură prin conducţie 13

Reglaţi tensiunea elementului de încălzire la 12 V şi citiţi, după

stabilizarea regimului de funcţionare, temperaturile T1, T2, T3, T6, T7 şi T8.

Rezultatele măsurătorilor şi calculelor vor fi prezentate pentru fiecare

regim de lucru într-un tabel de forma tabelului 1.3.

Tabelul 1.3
Centralizator pentru mărimile măsurate şi calculate
Mărimi măsurate
Nr.
Mărimea U.M. Valoarea
crt.
1 U V 9 12
2 I A
3 T1 ºC
4 T2 ºC
5 T3 ºC
6 T6 ºC
7 T7 ºC
8 T8 ºC
Mărimi calculate
Nr.
crt.
Mărimea U.M. Valoarea
1 Q W
2 A m2
3 ∆T18 K
4 2
R(I) (m ⋅K) /W
5 R(II) (m2⋅K) /W

Pentru o mai bună vizualizare a fenomenului studiat, se va trasa variaţia

temperaturii în lungul cilindrului, cu delimitarea celor trei secţiuni (caldă,
intermediară şi rece), pentru cele două valori ale fluxului termic. Observaţi
variaţia temperaturii pentru fiecare flux termic şi verificaţi dacă variaţiile
sunt liniare şi dacă gradientul de temperatură creşte cu fluxul termic.
Se va urmări variaţia gradientului de temperaturǎ prin stratul de oţel
(conductivitatea termicǎ a oţelului este mai mică decât cea a alamei).
Se vor compara cele două valori obţinute pentru coeficientul global de
transfer de căldură prin perete (k şi k=1/R), în cazul utilizării discului test
din alamă.

1.2.3. Exemplu de calcul

Pentru exemplificarea calculelor acestei lucrări, s-a realizat un set de
măsurători pentru discul test din oţel inoxidabil. Rezultatele măsurătorilor
sunt prezentate în tabelul 1.4 şi figura 1.6.
14 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Tabelul 1.4
Centralizator pentru mărimile măsurate şi calculate
(pentru discul test din OL inox)
Mărimi măsurate
Nr.
Mărimea U.M. Valoarea
crt.
1 U V 9 12
2 I A 0,91 1,21
3 T1 ºC 55,4 86,3
4 T2 ºC 54,1 83,8
5 T3 ºC 52,3 80,8
6 T6 ºC 24,3 26,8
7 T7 ºC 23,2 24,7
8 T8 ºC 22,5 23,3
Mărimi calculate
Nr.
Mărimea U.M. Valoarea
crt.
1 Q W 8,19 14,52
2 A m2 4,9·10-4
3 ∆T18 K 32,9 63,0
4 R(I) (m2⋅K) /W 1,9·10-3 2,1·10-3
5 R(II) (m2⋅K) /W 508,03 470,36

95
85
75
65
T [ºC]

55
45
35
25
15
10 30 50 70 90 110 130
x [mm]
9V 12 V

Fig. 1.6. Variaţia temperaturii în lungul secţiunii de măsură

Studiul experimental al transferului de căldură prin conducţie 15

1.3. Determinarea conductivităţii termice a unui metal

1.3.1. Scopul lucrării

Lucrarea permite determinarea experimentală a conductivităţii termice a
unui metal.

1.3.2. Efectuarea lucrării

Înainte de începerea efectuării propriu-zise a lucrării de laborator,
trebuie asigurată pregătirea acesteia, care constă în realizarea următoarelor
sarcini:
• Introduceţi şi fixaţi prin cele două cleme laterale discul test din
aluminiu între cele două secţiuni (caldă şi rece) ale aparatului HT11,
aplicând pe cele două feţe un strat subţire de pastă termică de
contact.
• Conectaţi cele 6 termocuple la aparatul HT11, asigurând
corespondenţa etichetelor de pe cele 6 cabluri cu cele de pe soclurile
din aparat;
• Setaţi Controlul de tensiune (VOLTAGE CONTROL) la valoarea
minimă şi puneţi selectorul pe poziţia “MANUAL”, după care
conectaţi elementul de încălzire al HT11;
• Verificaţi dacă este asigurată alimentarea cu apă rece la intrarea în
valva de reglaj al presiunii de la HT11;
• Verificaţi dacă furtunul de evacuare a apei reci este legat la canalul
de evacuare;
• Verificaţi dacă unitatea HT10 este conectată la reţeaua electrică de
220 V.

Demararea lucrării se va face iniţial prin acţionarea comutatorului

“Mains” existent pe panoul unităţii HT10;
Deschideţi alimentarea apei reci, reglând debitul de apă rece la
aproximativ 1,5 l/min.
Reglaţi tensiunea elementului de încălzire la 9 V cu ajutorul
potenţiometrului “VOLTAGE CONTROL” de pe panoul unităţii HT10;
după stabilizarea regimului de funcţionare, citiţi temperaturile T1, T2, T3, T6,
T7 şi T8, folosind comutatorul existent pe panoul unităţii HT10.
Reglaţi tensiunea elementului de încălzire la 12 V şi citiţi, după
stabilizarea regimului de funcţionare, temperaturile T1, T2, T3, T6, T7 şi T8.

Rezultatele măsurătorilor şi calculelor vor fi prezentate pentru fiecare

regim de lucru într-un tabel de forma tabelului 1.5.
16 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Tabelul 1.5
Centralizator pentru mărimile măsurate şi calculate
Mărimi măsurate
Nr.
Mărimea U.M. Valoarea
crt.
1 U V 9 12
2 I A
3 T1 ºC
4 T2 ºC
5 T3 ºC
6 T6 ºC
7 T7 ºC
8 T8 ºC
Mărimi calculate
Nr.
crt.
Mărimea U.M. Valoarea
1 Q W
2 A m2
3 Ts,c ºC
4 Ts,r ºC
5 ∆Tint K
6 λint W/(m⋅K)

Se vor compara valorile obţinute pentru conductivitatea termică la cele

douǎ valori ale fluxului termic.
Se va reprezenta grafic variaţia temperaturii în lungul cilindrului, cu
delimitarea celor trei secţiuni (caldă, intermediară şi rece), pentru cele două
valori ale fluxului termic. Temperaturile pe suprafeţele caldă şi rece ale
materialului testat se obţin prin extrapolarea variaţiilor de temperatură în
cele două secţiuni ale aparatului.
Se va urmări variaţia temperaturii pentru fiecare flux termic şi se va
verifica dacă variaţiile sunt liniare şi dacă gradientul de temperatură creşte
cu fluxul termic.
Se va urmări variaţia gradientului de temperaturǎ în aluminiu
(conductivitatea termicǎ a aluminiului este mai mare decât a alamei).
Se vor compara valorile calculate pentru conductivitatea termică a
secţiunii intermediare din aluminiu la cele două valori ale fluxului termic,
atât între ele cât si cu valoarea reală a conductivităţii termice a aluminiului
(235 W/(m·K)).
De asemenea, se va calcula conductivitatea termică a aluminiului pe
baza gradientului de temperatură obţinut din grafic şi se compară această
valoare cu cea stabilită anterior.
Studiul experimental al transferului de căldură prin conducţie 17

1.3.3. Exemplu de calcul

Pentru exemplificarea calculelor acestei lucrări, s-a realizat un set de
măsurători pentru discul test de aluminiu. Rezultatele măsurătorilor sunt
prezentate în tabelul 1.6 şi figura 1.7.

Tabelul 1.6
Centralizator pentru mărimile măsurate şi calculate
(pentru discul test din aluminiu)
Mărimi măsurate
Nr.
Mărimea U.M. Valoarea
crt.
1 U V 9 12
2 I A 0,9 1,2
3 T1 ºC 47,4 59,4
4 T2 ºC 45,4 56,5
5 T3 ºC 43,1 53,0
6 T6 ºC 26,7 29,2
7 T7 ºC 24,7 26,3
8 T8 ºC 23,3 24,2
Mărimi calculate
Nr.
Mărimea U.M. Valoarea
crt.
1 Q W 8,1 14,4
2 A m2 4,9·10-4
3 Ts,c ºC 41,9 51,2
4 Ts,r ºC 27,7 30,6
5 ∆Tint K 14,2 20,6
6 λint W/(m⋅K) 34,9 42,8

95
85
75
65
T [ºC]

55
45
35
25
15
10 30 50 70 90 110 130
x [mm]
9V 12 V

Fig. 1.7. Variaţia temperaturii în lungul secţiunii de măsură

18 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator