Parcul Național Ceahlau

Parcul Național Ceahlău a fost declarat arie protejată prin Legea Nr.5 din 5 martie 2000 (privind
aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și reprezintă
un areal montan cu o mare diversitate reliefală (turnuri, ace,
creste calcaroase, relief carstic cu vârfuri ascuțite, peșteri,
cheiuri, văii) cu păd-uri, pajiști și fânețe.

Situat în arealul Carpaților Orientali și localizat la

nivelul zonei centrale, acesta ocupă o suprafață de 8.396
hectare (formată din conglomerate dure a Masivului Ceahlău)
și include ariile protejate Polița cu Crini (rezervație naturală
de tip științific și botanic) și Cascada Duruitoarea (monument
al naturii).

Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și
Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion),
Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua și/sau
Pinus cembra din regiunea montană, Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene,
Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Peșteri închise
accesului public, Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile
de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din
Alysso-Sedion albi, Fânețe montane, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase și
Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de
floră și faună specifică lanțului oriental al Carpaților.

Fauna
Fauna parcului este una diversă și bine reprezentată
din mai multe specii de mamifere, păsări, reptile și
amfibieni[11].

Mamifere: cerb (Cervus elaphus), căprioară

(Capreolus capreolus), capră neagră (Rupicapra rupicapra),
pisică sălbatică (Felis silvestris), mistreț (Sus scrofa), vulpe
(Vulpes vulpes crucigera), jder (Martes martes), nevăstuică
(Mustela nivalis), viezure (Meles meles), iepure de câmp
(Lepus europaeus), dihor (Mustela putorius), arici comun
(Erinaceus europaeus), pârș cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), pârș de stejar (Eliomys quercinus),
pârș de alun (Muscardinus avellanarius), șoarece săritor de pădure (Sicista betulina), liliacul de ziduri
(Vespertilio murinus), liliacul târziu (Eptesicus serotinus), liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus), liliacul
urecheat (Plecotus auritus);

Păsări: uliu porumbar (Accipiter gentilis),acvilă de munte (Aquila chrysaetos)[12], pescăruș

albastru (Alcedo atthis), fâsă de munte (Anthus spinoletta), cocoș de munte (Tetrao urogallus)[13],
acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina)[14], corb (Corvus corax), cristel-de-câmp (Crex crex), mierlă de
apă (Cinclus cinclus), mierla de piatră (Monticola saxatilis), brumăriță de stâncă (Prunella collaris),
ciocănitoare-de-munte (Pycoides tridactylus), pițigoi-moțat (Parus cristatus), ciocârlia de pădure (Lullula
arborea), șoim călător (Falco peregrinus), pițigoiul de munte (Parus montanus), mierla gulerată (Turdus
torquatus) sau mierla de apă (Cinclus cinclus)[15];

Reptile și amfibieni: năpârcă (Coronella

austriaca), șopârlă de câmp ('Lacerta agilis), șarpe
de apă (Natrix tessellata), șarpele orb (Anguis
fragilis), viperă (Vipera berus), broască râioasă
verde (Bufo viridis), broasca roșie de munte (Rana
temporaria), broască râioasă (Bufo bufo) sau
tritonul de munte (Triturus alpestris)[16].

Flora
Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica)

Flora parcului este alcătuită din arbori și arbusti cu specii de brad (Abies alba), larice (Larix
decidua), zâmbru (Pinus cembra), tisă (Taxus baccata), pin de pădure (Pinus sylvestris), jneapăn (Pinus
mugo), ienupăr (Juniperus sibirica) sau ienupăr (Juniperus communis), fag (Fagus sylvatica), gorun
(Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia
cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer
campestre), mesteacăn (Betula pendula), arțar
(Acer platanoides), răchită (Salix bicolor), salcie
albă (Salix eleagnos), arin de munte (Alnus viridis),
arin negru (Alnus glutinosa), alun (Corylus
avellana), păducel (Crataegus monogyna), afin
(Vaccinum myrtillus L.), soc negru (Sambucus
nigra), mur (Robus fruticosus), zmeur (Robus
idaeus), măceș (Rosa canina) sau merișor
(Vaccinium vitis-idaea).
 Vegetația ierboasă are în componență specii de: arnică (Arnica montana), pelin (Artemisia
eriantha), coada șoricelului (Achillea oxyloba ssp. schurii), omag (Aconitum napellus ssp. firmum),
sânziene de munte (Asperula carpatica), clopoței (Campanula patula ssp. abietina), cornuț (Cerastium
transsilvanicum), Draba haynaldii - specie endemică pentru Carpații românești, garofiță de munte
(Dianthus tenuifolius), garofiță albă de munte (Dianthus spiculifolius), ochiul-șarpelui (Eritrichium nanum
ssp. jankae), ovăscior (Helictotrichon decorum), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), ineață
(Linum perenne ssp. extraaxillare), țâța-vacii (Primula elatior ssp. leucophylla), darie de munte
(Pedicularis baumgartenii), firuță (Poa rehmannii), verzișoară de munte (Sempervivum montanum ssp.
carpaticum), degetăruț (Soldanella hungarica ssp. hungarica), cimbrișor (cu specii de: Thymus comosus și
Thymus bihoriensis), papură (Typha shuttleworthii) sau măciulie (Thesium kernerianum)[17].

Monumențe și ațracții țurișțice

 Biserica Mănăstirii Durău
 În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de
cult, muzee, arii naturale protejate); astfel:
 Biserica de lemn "Sf. Voievozi" din Bistricioara,
construcție secolul al XVIII-lea, monument istoric.
 Ansamblul Mănăstirii Durău (Biserica „Buna Vestire”,
casa mitropolitului Veniamin Costachi, casa monahului
Varahil Moraru, stăreția, clopotnița de zid și clopotnița
de lemn) din localitatea omonimă, construcție secolul
al XIX-lea, monument istoric.
 Ansamblul fostului schit Hangu (Biserica „Pogorârea
Sf. Duh”, ruinele palatului cnejilor și zid de incintă) din
Ceahlău, construcție sec. XVII-XIX, monument istoric.
 Ansamblul schitului "Sf. Ana" (biserică de lemn și turn-
clopotniță) din Ceahlău, construcție sec. XVIII - XIX,
monument istoric.
 Biserica de lemn "Înălțarea Sf. Cruci" din Telec, construcție secolul al XVIII-lea, monument istoric.
 Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Bicazu Ardelean, construcție 1829, monument istoric.
 Teatrul Sătesc "Ion Calinderu" (azi muzeu) din Bicaz, construcție 1908-1912, monument istoric.
 Ariile naturale: Peștera Munticelu, Peștera Toșorog, Lacul Izvorul Muntelui, Cascada Duruitoarea și
Polița cu Crini (rezervație naturală de tip științific).
Cai de acceș
La est și nord DN15 pe porțiunea Bicaz – Poiana Largului – Tulgeș, la sud DN12C pe porțiunea
Bicazu Ardelean – Bicaz.

Din DN15 se desprinde între Bicaz și baraj calea rutieră secundară DJ155F – cunoscută și sub
denumirea de „axial”. Aceasată cale de acces spre zona înaltă a masivului montan, face legătura între
Izvoru Muntelui – Durău - Ceahlău – Bistricioara. Pe drum – datorită degradării sale între Cabana Izvorul
Muntelui și Stațiunea Durău, se circulă cu unele restricții.

Între Bicaz Baraj (DN15) și satul Ceahlău (DJ155F), prin Izvoru Alb și Secu, există un drum
marginal de pământ pe partea dreaptă a lacului Izvorul Muntelui[18]

Din DN12C se desprinde calea rutieră secundară DJ127A spre Telec.Acesta urcă spre Pasul Balaj
pe valea Jidanului (Capra) din Bicazu Ardelean prin satul Telec și coboară inițial pe firul Balajului și apoi
pe valea Putnei Mari în satul Tulgheș. Pe porțiunea Bicazu Ardelean – Telec drumul este
modernizat.[19], în rest fiind practicabil numai cu mașini de teren în regim off road