10.3.

TEOREMA DESCENTRALIZĂRII OPTIME APLICATĂ

SERVICIILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA

Continuarea proceselor de descentralizare şi de deconcentrare a serviciilor

publice aprobate prin Strategiile privind accelerarea reformei în administraţia
publică, asigură îmbunătăţirea managementului public şi creşte calitatea
serviciilor publice.
Teorema descentralizării optime este formulată de W.E. Oates, care
susţine că „pentru un bun public a cărui arie de consum se întinde pe mai multe
zone geografice (colectivităţi locale) şi al cărui cost de producţie este acelaşi atât
la nivel central, cât şi la nivel local, va fi întotdeauna mai uşor (sau cel puţin la fel
de uşor) ca acel bun să fie produs în cantităţi optime în sens paretian la nivel local
decât la nivel central (sau la fel ca la nivel central)”.1
Teorema încearcă să explice de ce un sistem de organizare descentralizat
este de preferat unei administraţii centralizate. Descentralizarea asigură climatul
prielnic ca interesele locale să se rezolve în condiţii mai bune, în conformitate
cu nevoile şi cu cerinţele reale ale comunităţilor.
Nimeni nu poate cunoaşte mai îndeaproape şi mai în amănunt nevoile
localităţii decât însăşi autoritatea locală şi, de asemenea, nimeni nu poate cu-
noaşte mijloacele mai potrivite pentru satisfacerea nevoilor acestora, în acest fel
putându-se rezolva în condiţii mult mai bune interesele locale.
În literatura de specialitate din România este preluată această problemă şi
conform teoremei descentralizării, descentralizarea atinge valoarea maximă dacă
serviciile publice sunt realizate la nivelul administrativ cel mai apropiat de
cetăţean. (principiul subsidiarităţii).
Din această perspectivă, este interesantă şi relevantă abordarea
specialiştilor (Gheorghe Voinea şi Elena Rusu)2 legată de aplicarea teoremei
descentralizării optime, precum şi evidenţierea unei teoreme a descentralizării,
1
Oates, W. E., (1972), Fiscal Federalism, New York, Hartcourt Brace Jovanovich, p. 35
2
Voinea, G., Rusu, E., (2006), Teorema descentralizării şi impactul ei asupra bunăstării
unităţilor administrativ-teritoriale, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”
din Iaşi, Tomul LII/LIII, Ştiinţe Economice, 2005/2006, pp.2-4
citată într-un studiu legat de finanţarea administraţiei publice locale (Cristian
Anghel, Carmen Pop şi Victor Giosan)3, care susţine că majoritatea serviciilor
sectorului public trebuie oferite de administraţia locală, deoarece beneficiile sunt
localizate, iar costurile mai reduse.
Există o legătură între descentralizare şi dezvoltare locală, descentralizarea
fiind o condiţie a existenţei dezvoltării durabile locale.
Modelul următor realizat de Gheorghe Voinea şi Elena Rusu împărtăşeşte
aceeaşi abordare a teoremei descentralizării optime realizată şi de J.Cullins şi P.
Jones4.
În reprezentarea grafică sunt prezentate două unităţi administrativ-
teritoriale, aparţinând aceluiaşi stat, A şi B, localităţile fiind de mărimi diferite.
În cadrul acestor două localităţi este aplicată aceeaşi politică centrală
(sistem centralizat) care este uniformă în întreaga ţară.
În cazul centralizării, toate sarcinile administrative revin statului care le
asigură printr-un sistem uniform, ierarhizat şi unificat, în care autoritatea centrală
adoptă decizii, iar agenţii teritoriali le execută.
Preţul P pe care trebuie să-l plătească fiecare individ din cele 2 localităţi A
şi B este impus de la nivel central.
Axa verticală reprezintă preţul, iar axa orizontală este cea a cantităţii
cerute.
Dreptele D A şi DB sunt două funcţii de cereri. Dreapta D A către indivizii
din localitatea A şi dreapta DB către indivizii din localitatea B. Funcţia cererii
este descrescătoare în raport cu preţul.
Costul marginal al bunului public (serviciului public) se presupune a fi
constant.
Costul marginal exprimă cât de mult se modifică costurile, atunci când

3
Anghel, C., Pop, C., Giosan, V., (2000), Tendinţe actuale pe plan mondial în finanţarea
autorităţilor publice locale – Situaţia României, Revista Transilvană de Stiinţe Administrative, nr.
2 (5), pp. 216-229
4
Cullins, J., Jones, P., (1998), Public finance and public choice, Oxford, University
Press, New York, p.7
.
producţia unui bun creşte. Costul marginal (CM) este egal cu sporul costului total
sau variabil determinat de creşterea cu o unitate a producţiei. Deoarece costul fix
(CF) nu este influenţat de modificarea Q, CM este influenţat de modificarea CV şi
Q.
Formula costurilor marginale (prima derivată a funcţiei costurilor, în
funcţie de x) este:

q A reprezintă cererea din localitatea A.

q B reprezintă cererea din localitatea A.

La preţul P în localitatea A ar fi cererea q A.

La preţul P în localitatea B ar fi cererea q B .
Cererea din localitatea A este mai mare decât cererea din
localitatea .

DB DA

P1

P 3

5 1 2

4
P2

O qB q qA QG / t

Fig. nr. 3 Teorema descentralizării optime

Sursa: Cullins, Jones, 1998, p. 293, citat de Gheorghe Voinea, Elena Rusu
 Conform reprezentării grafice a teoremei descentralizării, realizată în
figura numărul 5 vom analiza pierderile din cele două localităţi A şi B.
Pierderile în localitatea A
Celor din localitatea A li se dau q produse (servicii) la preţul P, ei având
nevoie de qA produse, pentru care ar fi dispuşi să plătească un preţ mai mare decât
P şi anume P1. Pierderea rezultă din diferenţa de cantitate ce ar mai fi putut fi
cumpărată (qA-q) ori diferenţa de preţ, deoarece pentru qA produse ei sunt dispuşi
să plătească preţul P1, (P1-P)
Cantitatea de produse (servicii) oferită de la nivel central este mai mică în
localitatea A decât cererea indivizilor. Ei consumă mai puţin (aria dreptunghiului
q 23 qA) decât ar dori să consume (aria trapezului q 23 qA).
Interpretat geometric acest produs (pierderea) este aria triunghiului 123
(aria trapezului q23 qA minus aria dreptunghiului q 23 qA)
Pierderile în localitatea B
Celor din localitatea B li se dau q produse la preţul P, ei având nevoie doar
de qB produse. Pierderea rezultă din diferenţa de cantitate ce rămâne necumpărată
(q-qB) ori diferenţa de preţ, deoarece pentru q produse ei sunt dispuşi să plătească
preţul P2, nu preţul P (P-P2)
Cantitatea de produse (servicii) oferită de la nivel central este mai mare în
localitatea B decât cererea indivizilor. Ei primesc mai mult (aria dreptunghiului
qB 51 q) decât ar dori să consume (aria trapezului qB 54 q).
Interpretat geometric acest produs (pierderea) este aria triunghiului 145
(aria dreptunghiului qB 51 q minus aria trapezului qB 54 q)
Cantitatea este mai mică decât cererea indivizilor din localitatea A, dar
mai mare decât cererea din localitatea B.
„Din această reprezentare grafică a teoremei descentralizării optime
rezultă că dacă fiecare localitate ar produce doar cât este necesar, aceste arii de
pierdere ar putea fi evitate. Descentralizarea permite fiecărei localităţi să producă
doar cantitatea optimă din bunurile publice în funcţie de cerere”5.
Am considerat utilă prezentarea în continuare a unui exemplu de
descentralizare, pe baza teoremei descentralizării optime, care a fost deja pus
în practică, începând cu anul 2007, şi anume transferarea la nivel local a
atribuţiei de stabilire a preţului gigacaloriei.
2007 este anul descentralizării serviciului de termoficare.
Luăm în considerare două localităţi:
A: Suceava
B: Piatra Neamţ

Tabel nr.1 Serviciul centralizat de termoficare, la nivelul anului 2006

- când serviciul funcţiona în mod centralizat -
Preţul gigacaloriei şi cantitatea de energie termică pentru consumatorii
casnici în Suceava şi Piatra Neamţ, înainte de descentralizarea serviciului:

Preţul gigacaloriei Cantitate de energie

Municipiu pentru consumatorii termică distribuită/gcal
casnici/ Lei
Suceava 175 234764
Piatra Neamţ 175 104673
Sursa: Documente interne şi Anuarele statistice ale Judeţelor Suceava şi
Neamţ, 2008
Preţul gigacaloriei în cadrul serviciului centralizat de termoficare la nivel
naţional în 2006 a fost de 175 lei.
Atât populaţia din Suceava, cât şi populaţia din Piatra Neamţ plătesc
acelaşi preţ pentru gigacalorie (tabel nr.2).
Preţ plătit în Suceava: 234764 X 175 = 41.083.700 lei
Preţ plătit în Piatra Neamţ: 104673 X 175 = 18.317.775 lei
Tabel nr.2 Serviciul descentralizat de termoficare, la nivelul anului 2007
- când serviciul a fost descentralizat -

5
Voinea, G., Rusu, E., op.cit., pp. 1-7
 Preţul gigacaloriei şi cantitatea de energie termică pentru consumatorii
casnici în Suceava şi Piatra Neamţ după descentralizarea serviciului de
termoficare, la nivelul anului 2007:

Preţul gigacaloriei Cantitate de energie

Municipiu pentru consumatorii termică
casnici/ Lei distribuită/gcal
Suceava 241,11 234764
Piatra Neamţ 109,59 104673
Sursa: www.ipp.ro (decembrie 2008) şi Anuarele statistice ale Judeţelor
Suceava şi Neamţ, 2008
Preţul local de referinţă a înlocuit din ianuarie 2007 preţul naţional de
referinţă, pornindu-se de la ideea că dacă oraşele sunt diferite, de ce preţurile
trebuie să fie impuse de la nivel central? În cadrul acestei măsuri de
descentralizare responsabilităţile legate de distribuţia energiei termice a fost
transferat de la nivel central la nivelul administraţiilor locale (tabel nr.3).
Preţ plătit în Suceava: 234764 X 241,11 = 56.603.948 lei
Preţ plătit în Piatra Neamţ: 104673 X 109,59 = 11.471.117 lei
Populaţia din Suceava ar plăti mai puţin cu 15.520.248 lei, deşi nu îşi
permite să producă gigacaloria la acest preţ.
Populaţia din Piatra Neamţ ar plăti mai mult cu 6.846.658 lei, deşi poate
produce gigacaloria la un preţ mai scăzut, ceea ce ar fi inechitabil.