Liceul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” - Târgoviște

PROIECT DE ATESTAT
SPECIALIZAREA: TEHNICIAN IN
AUTOMATIZARE
NIVEL 4
2015

1
TEMA PROIECTULUI:

Amplificatoare Operationale:
caracteristici, scheme uzuale,
aplicatii.

2
 Cuprins:

Argument

1. Amplificatorul operațional………………….…………….……...6
2. Mărimi caracteristice……………………………………..…..….8
2.1.Amplificarea………………………………….……...8
2.2.Factorul de rejecție a modului comun……….….......9
2.3.Tensiunea de decalaj la ieşire..................................9
2.4.Curentul de polarizare la intrare..............................9
2.5.Curentul de decalaj la intrare..................................10
2.6.Impedanţa de intrare..............................................10
2.7.Factorul de rejecţie al tensiunilor de alimentare........11
2.8.Viteza de variaţie a semnalului de ieşire..................11
2.9.Caracteristica de frecvenţă......................................12
2.10. Factorul de zgomot...................................................12
2.11. Temperatura de funcţionare......................................13
3. Modul de conectare al amplificatoarelor opaționale.....................13
3.1.Amplificatorul diferenţial..............................................................13
3.2.Amplificatorul inversor..................................................................14
3.3.Amplificatorul neinversor...............................................................16
4. Aplicații ale amplificatoarelor operaționale..................................17
4.1.Circuitul de integrare cu AO..........................................................17
4.2.Circuitul de derivare (diferenţiere).................................................19
4.3.Convertorul tensiune-curent...........................................................20
4.4.Convertorul curent-tensiune...........................................................21
4.5. Circuitul sumator......................................................................22
Termometru cu AO........................................................................23
Incarcator acumulatoare cu plumb si acid sulfuric. AO LM317 . 24
REDRESOR STABILIZAT cu AO LM317………………...……26
Bibliografie.......................................................................................................28

3
 Argument.

Stiinta este un ansamblu de cunostinte abstracte si generale fixate intr-un sistem coerent
obtinut cu ajutorul unor metode adecvate si avand menirea de a explica,prevedea si controla un
domeniu determinant al realitatii obiective.

Descoperirea si studierea legilor si teoremelor electromagnetismului in urma cu un secol si

jumatate au deschis o era noua a civilizatiei omenesti.

Mecanizarea proceselor de productie a constituit o etapa esentiala in dezvoltarea tehnica a

proceselor de respective si a condus la uriase cresteri ale productivitatii muncii.Datorita mecanizarii
s-a redus considerabil efortul fizic depus de om in cazul proceselor de productie,intrucat masinile
motoare asigura transformarea diferitelor forme de energie din natura in alte forme de energie direct
utilizabile pentru actionarea masinilor unelte care executa operatiile de prelucrare a materialelor
prime si a semifabricatelor.

Dupa etapa mecanizarii,omul indeplineste in principal functia de conducere a proceselor

tehnologice de productie.Operatiile de conducere nu necesita decat un efort fizic redus,dar necesita
un efort intelectual important.Pe de alta parte unele procese tehnice se desfasoara rapid, incat viteza
de reactie a unui operator uman este insuficienta pentru a transmite o comanda necesara in timp
util.

Se constata astfel ca la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de productie devine

necesar ca o parte din functiile de conducere sa fie transferate unor echipamente si aparate
destinate special acestui scop, reprezentand echipamente si aparate de automatizare.Omul ramane
insa cu supravegherea generala a functionarii instalatiilor automatizate si cu adoptarea deciziilor
si solutiilor de parfectionare si optimizare.

Prin automatizarea proceselor de productie se urmareste asigurarea tuturor cponditiilor de

desfasurare a acestora fara interventia nemijlocita a operatorului uman. Aceasta etapa presupune
crearea acelor mijloace tehnice capabile sa asigure evolutia proceselor intr-un sens prestabilit,
asigurandu-se productia de bunuri materiale la parametri doriti.

Etapa automatizarii presupune existenta proceselor de productie astfel concepute incat sa

permita implementarea lor mijloacelor de automatizare, capabile sa intervina intr-un sens dorit

4
asupra proceselor asigurand conditiile de evolutie a acestora in deplina concordanta cu cerintele
optime .

Lucrarea de fata este realizata studiind materialul biografic indicat precum si alte carti si
reviste de spcialitate.Lucrarea cuprinde cinci capitole.

In acest fel am corelat cunostintele teoretice si practice dobandite in timpul scolii cu cele
intalnite in documentatia tehnica de specialitate parcursa in perioada de elaborare a lucrarii de
diploma.

5
 1. AMPLIFICATORUL OPERAȚIONAL

Amplificatorul operaţional este un circuit integrat care are calitatea de a furniza la

ieșire o tensiune proporțională cu diferența potențialelor celor două intrări ale sale. El
constituie principala clasă de circuite integrate liniare, circuite cu câștig mare in tensiune,
destinate lucrului in buclă de reacție, in care funcțiile de transfer sunt univoc determinate
de proprietățile rețelelor de reacție. Proiectate inițial pentru a îndeplini funcții de operator
analog de calcul (scădere, adunare, integrare etc.), amplificatoarele operaționale se
utilizează în prezent în cele mai diverse aplicații ca: filtre active, stabilizatoare de tensiune,
oscilatoare, convertoare etc.
Dezvoltarea intensivă a acestei familii de circuite integrate a condus la dispozitive
care aproximează foarte bine proprietațile elementului ideal (câștig in tensiune infinit,
rezistență de intrare infinită, rezistență de ieșire nulă), în condiții de preț redus.
Accesibilitatea si performanțele acestor dispozitive permit realizarea de echipamente net
superioare celor realizate cu componente discrete din punct de vedere al raportului
performanțe/preț.
V+

IN- -

A.O. OUT

IN +
+

V-
OUT = ieşire

IN+ sau + = intrare neinversoare

IN– sau – = intrare inversoare

V+ = bornă alimentare cu tensiuni pozitive

V– = bornă alimentare cu tensiuni negative

6
 La amplificatoarele operaționale tensiunea de ieșire este proporțională cu diferența
celor două tensiuni de intrare:

𝑈𝑖𝑒ș = 𝐴0 (𝑈𝑝 - 𝑈𝑛 ).

Dacă tensiunea 𝑈𝑝 aplicată intrării neinversoare este egală cu tensiunea 𝑈𝑛 aplicată

intrării inversoare , rezultă 𝑈𝑖𝑒ș = 0 ; această proprietate aparține numai amplificatoarelor
operaționale. În general, amplificatoarele operaționale au un punct de masă arbitrar.
O altă caracteristică remarcabilă a amplificatoarelor operaționale, spre deosebire de
amplificatoarele obișnuite, este posibilitatea aplicării simultane a reacției negative și
pozitive.
În cazul aplicării reacției negative amplificatorului operațional, obținem configurații de
circuit cu noi propritați. În realitate, amplificatoarele operaționale se utilizează în aceste
configurații cu reacție. Prin aplicarea reacției negative se obține: micșorarea amplificării,
care are ca rezultat mărirea stabilități etajului, se lărgește banda de frecvențe și crește
viteza de lucru, scade nivelul zgomotelor și al distorsiunilor neliniare. Prin aplicarea
reacției pozitive se obțin proprietăți reactive și regenerative (capacități, inductanțe,
oscilatoare).
Prin realizarea unor reacții combinate pozitive și negative se obțin circuite de filtrare
ale semnalelor.

7
 2. Marimi caracteristice AO

a. Amplificarea.
Pentru un AO tensiunea de ieşire este de forma:
𝑉0= -𝐴0 + 𝐴𝑀𝐶 𝑉𝑀𝐶 + 𝑉𝐷0
Unde:

- 𝐴0 reprezintă amplificarea diferenţială pe modul diferenţial şi simetric de excitaţie în

buclă deschisă ;
- 𝐴𝑀𝐶 reprezintă amplificarea pe mod comun de excitaţie în buclă deschisă;
- 𝑉𝑑 reprezintă tensiunea de excitaţie pe modul diferenţial şi simetric de excitaţie;
− +
𝑉𝑑 = 𝑉𝑖𝑛 - 𝑉𝑖𝑛
- 𝑉𝑀𝐶 este tensiunea de excitaţie pe modul comun de excitaţie;
− +
𝑉𝑀𝐶 = (𝑉𝑖𝑛 + 𝑉𝑖𝑛 )
2
- 𝑉𝐷0 este o tensiun e de decalaj care apare la ieşire când tensiunile de intrare sunt nule.

Neliniaritatea amplificării este definită ca abaterea maximă a tensiunii de ieşire faţă de

răspunsul liniar ideal : 𝑉0 = 𝐴0 𝑉𝑑 , măsurată pe întreg domeniul de variaţie al 𝑉𝑑 .

Caracteristica de transfer a unui AO.

b. Factorul de rejecţie a modului comun

CMR, este definit ca:
𝐴0
CMR=𝐴
𝑀𝐶

Acest factor se exprimă de obicei în dB :

𝐴0
CMR(dB)=20log𝐴
𝑀𝐶

8
 CMR nu are o valoare constantă ci este o funcţie neliniară de tensiunea de mod comun
şi variază cu temperatura. Concluzia este că trebuie specificate clar condiţiile în care este
măsurat. Trebuie menţionat că măsurătorile indică o scădere a CMR cu creşterea frecvenţei
de lucru AO.

c. Tensiunea de decalaj la ieşire

𝑽𝑫𝟎 , se raportează de obicei la intrare pentru a putea fi comparată cu mărimea de
intrare ce urmează a fi amplificată. 𝑽𝑫𝟎 poate fi considerată ca o perturbaţie în cazul
amplificării tensiunilor continue. Se determină o tensiune 𝑽𝑫 care, aplicată pe una din
intrări, cealaltă intrare fiind conectată la masă, conduce la anularea tensiunii de decalaj
𝑽𝑫𝟎 . Această tensiune se numeşte de decalaj sau offset (în limba engleză aducere la zero)
la intrare. Tensiunea de offset depinde de temperatură şi pentru o funcţionare corectă AO
trebuie adus la zero periodic.

d. Curentul de polarizare la intrare, 𝑰𝑩

Este valoarea medie a curenţilor de intrare: 𝐼𝐵+ -curentul în intrarea neinversoare, 𝐼𝐵− -
curentul în intrarea inversoare (curenţi care sunt capabili să aducă ieşirea la zero)
𝐼𝐵+ + 𝐼𝐵−
𝐼𝐵 =
𝟐
Valori tipice:
 la AO cu tranzistoare bipolare TB în etajul de intrare:
𝐼𝐵 =10÷100nA
 la AO cu tranzistoare cu efect de câmp (TEC) în etajul de intrare :
𝐼𝐵 =1÷10pA

e. Curentul de decalaj la intrare, 𝑰𝟎 , este diferenţa curenţilor de

polarizare la intrare când tensiunea de ieşire devine nulă.
𝑰𝟎 =𝐼𝐵+ − 𝐼𝐵−

Valori topice:
 la AO cu TB : 0,05÷ 100nA;
 la AO cu TEC : 0,05÷ 10pA

9
Observaţii importante:
a)Tensiunea de offset , curenţii de polarizare la intrare şi curentul
de decalaj se schimbă cu temperatura , adică suferă un fenomen de "drift". Acest element
concură la principalele erori introduse de AO în aplicaţii de precizie. Driftul este neliniar în
raport cu temperatura şi evoluează când are loc o abatere faţă de temperatura de lucru a
laboratorului de cca 25C. De obicei producătorii de AO indică driftul la două temperaturi
extreme 𝑇𝐻 şi 𝑇 𝐿 (temperatura înaltă şi respectiv joasă) de funcţionare. Suma celor două
drifturi trebuie să fie mai mică decât rata specificată în 𝜇𝑉/0 C sau nA /0 C.
b) Tensiunea de offset, curenţii de polarizare şi curentul de decalaj suferă o modificare şi
datorită timpului de funcţionare a AO. Componentele electronice suferă o îmbătrânire care
conduce la alterarea funcţionării acestora.

f. Impedanţa de intrare.
Impedanţa diferenţială de intrare este definită ca impedanţa între cele două intrări la 25°C
în condiţiile unei tensiuni de ieşire nulă. Ca schemă echivalentă aceasta poate fi modelată
de un rezistor de valoare ridicată în paralel cu un condensator de valoare redusă (ex. 𝑅𝑑 =
109  // 𝐶𝑑 = 1𝑝𝐹).
Impedanţa de mod comunse defineşte ca fiind impedanţa între fiecare intrare şi masa
tensiunilor de alimentare a AO la 25℃.
Schema echivalentă poate fi modelată la fel ca la impedanţa diferenţială. Impedanţa de
mod comun este o funcţie neliniară de temperatură şi de tensiunea de mod comun.
În raport cu temperatura suferă o scădere la creşterea acesteia (ex. La AO cu TEC în
intrare impedanţa de mod comun scade la jumătate la fiecare creştere a temperaturii cu 10
℃).

g. Factorul de rejecţie al tensiunilor de alimentare, SVR (în limba

engleză supply voltage rejection) reprezintă raportul dintre variaţia tensiunii de alimentare
care antrenează o anumită variaţie a tensiunii de ieşire şi o variaţie de tensiune aplicată
între intrări pentru a anula (contracara) modificarea tensiunii de ieşire,adică pentru a
readuce tensiunea de ieşire la valoarea avută înainte de variaţia tensiunii de alimentare
Valori tipice: 90 ÷ 110 dB

h. Viteza de variaţie a semnalului de ieşire, SR, (în limba engleză

slew rate) reprezintă viteza maximă de variaţie a semnalului de ieşire la aplicarea unui
semnal treaptă de nivel mare la intrarea AO.
10
 𝐝𝑽𝟎
SR =
𝒅𝒕

Valori tipice : 0,1÷1000V/μs.

Comportarea AO la aplicarea unui semnal de intrare tip trea

Mărimile notate în figură reprezintă:

𝒕𝟎 - timpul mort este timpul din momentul aplicării impulsului la intrare până ce
răspunsul creşte la 10% din valoarea maximă;
𝒕𝒅 - timpul de întârziere reprezintă timpul după care răspunsul creşte la 50% din valoarea
finală;
𝒕𝒓 - timpul de creştere reprezintă intervalul de timp în care răspunsul creşte de la 10% la
90% din valoarea finală;
𝒕𝒑 - timpul de atingere a supracreşterii ,P0;
𝒕𝒔 - timpul de stabilizare reprezintă timpul după care valoarea răspunsului diferă cu 2%
faţă de valoare finală de regim staţionar 𝑽0 .

i. Caracteristica de frecvenţă.

La AO sunt definite trei frecvenţe caracteristice:

11
𝑓𝑠 -frecvenţa corespunzătoare funcţionării în regim sinusoidal şi la semnal mic pentru care
amplificarea în buclă deschisă se reduce cu 3dB faţă de valoarea maximă.
Valori tipice : 700kHz÷1MHz.

Caracteristica de frecvenţă la AO.

Valori tipice : 5÷10MHz.

𝒇𝒖 - frecvenţa corespunzătoare amplificării unitare (Au=0dB).
𝑓0𝑚𝑎𝑥 -frecvenţa maximă corespunzătoare unui semnal sinusoidal aplicat la
intrare pentru care se obţine tensiunea de ieşire maximă nedistorsionată.

j. Factorul de zgomot.
F, este definit prin :

𝑷𝟎𝑹
F=
𝑷𝟎𝑰

unde 𝑷𝟎𝑹 este puterea de ieşire de zgomot a amplificatorului şi puterea de ieşire a

amplificatorului 𝑷𝟎𝑰 ideal, lipsit de zgomot. Alegerea AO privind zgomotul propriu este
extrem de importantă în aplicaţiile de prelucrare a semnalelor slabe. De obicei sursele de
semnal cu impedanţă ridicată provoacă un zgomot mare la intrare care se sumează cu
zgomotul propriu al AO. Există şi zgomote captate în amplificator prin cuplaj inductiv sau
capacitiv : prin firele de conexiune, prin sursele de alimentare sau terminalele de ieşire. Se

12
iau măsuri pentru reducerea influenţei acestora prin: ecranarea AO şi a conductoarelor de
semnal , decuplarea alimentărilor cu condensatoare cât mai aproape de terminalele
amplificatorului, utilizarea unor filtre de bandă, de regulă trece-jos, care să reducă
ponderea zgomotelor în spectrul amplificat. Temperatura este foarte importantă pentru
mărimea zgomotului generat. Creşterea acestuia înrăutăţeşte raportul semnal/zgomot.

k. Temperatura de funcţionare, 𝑻𝒂 . AO sunt produse pentru a acoperi

diferite domenii de aplicaţii din punct de vedere al temperaturilor de funcţionare în care
parametrii nu se schimbă semnificativ.
-domeniul comercial (bunuri de larg consum) 𝑻𝒂 = 0÷70℃ ;
-domeniul profesional (industrial) 𝑻𝒂 = -25℃ ÷ 85℃;
-domeniul militar 𝑻𝒂 = -55℃ ÷ 125℃.

3. Modul de conectare al amplificatoarelor operaționale

3.1. Amplificatorul diferenţial.

Schema electrică a amplificatorului diferenţial cu AO este prezentată în această figură↓.

𝑽𝟐
𝑽+
𝒊𝒏 = . 𝑅4
𝑅2 +𝑅4
𝑽𝟏 −𝑽𝟎
𝑽−
𝒊𝒏 = 𝑽𝟏 - 𝑰𝟏 𝑹𝟏 = 𝑽𝟏 - . 𝑹𝟏
𝑹𝟏 +𝑹𝟑

13
 Pentru ca circuitul să rejecteze semnalele de mod comun coeficienţii mărimilor 𝑉1 şi 𝑉2
din relaţia precedentă trebuie să fie egali. Efectuând calculele algebrice rezultă condiţia :
𝑅1 𝑅4 = 𝑅2 𝑅3

Cu această restricţie pentru valorile rezistoarelor circuitul va fi un amplificator diferenţial

adevărat. Tensiunea de ieşire este :
𝑅3
𝑉0 = (𝑉2 − 𝑉1 )
𝑅1

adică tensiunea de ieşire este proporţională cu diferenţa tensiunilor de la cele două intrări.

În cazul unui amplificator diferenţial, tensiunea de ieşire trebuie să fie proporţională cu

diferenţa dintre tensiunile de la cele două intrări şi să depindă cât mai puţin de tensiunea de
mod comun de la intrări.
Este uşor de înţeles că, pentru o funcţionare cât mai simetrică din punct de vedere al
încărcării surselor de semnal, este necesar ca:
𝑅1 = 𝑅3 + 𝑅4
În cazul în care condiţia de funcţionare ca amplificator diferenţial nu este îndeplinită cu
stricteţe (ceea ce este dificil având în vedere toleranţele de fabricaţie ale componentelor
pasive), în semnalul de la ieşire apare şi o componentă determinată de tensiunea de mod
comun de la intrare.

3.2. Amplificatorul inversor.

Amplificatorul inversor reprezintă una dintre configuraţiile utilizate cel mai des,
semnalul de intrare se aplică pe borna inversoare iar la ieşire rezultă un semnal amplificat
în opoziţie cu cel de la intrare.

AO inversor.

14
 I1 – curent dat de tensiunea V1
Ir – curent de reacţie
Ii – curent de intrare în AO
V1 – tensiune de intrare
V0 – tensiune de ieşire

Configuraţia AO ca amplificator neinversor.

a) Schema electrică a AO inversor;

b) Schema echivalentă a AO inversor ideal.

Reprezentarea circuitului intrare-ieşire a AO inversor.

15
 + −
Existând reacţie negativă se aplică regula II 𝑉𝑖𝑛 = 𝑉𝑖𝑛 .
+ −
𝑉𝑖𝑛 fiind egal cu zero, rezultă că 𝑉𝑖𝑛 = 0. Pentru că în intrări nu circulă curent, înseamnă că
𝐼𝐼𝑁 = 𝐼𝑓 .

−
𝑉𝑖𝑛 −𝑉0
𝑉𝑖𝑛 = 𝑉𝑖𝑛 - 𝐼𝑖𝑛 . 𝑅𝑖 = 𝑉𝑖𝑛 – . 𝑅𝑖
𝑅𝑖 + 𝑅𝑓

La AO inversor amplificarea poate fi pozitivă sau negativă, mai mare sau mai mică decât
unitatea, observând câ intrarea neinversoare conectată la masă conduce la micşorarea
− +
impedanţei de intrare până la valoarea 𝑅𝑖 . 𝑉𝑖𝑛 reprezintă o masă virtuală pentru că 𝑉𝑖𝑛 este
conectat direct la masă.
Important: chiar dacă potenţialul intrării inversoare este egal cu cel al masei, este interzis
să se lege intrarea inversoare la masă, deoarece, aşa cum am mai arătat, pentru ca AO să
lucreze normal, între cele două intrări trebuie să existe o mică diferenţă de potenţial.

3.3. Amplificatorul neinversor.

Un semnal pozitiv aplicat la intrare produce o tensiune de ieşire pozitivă. Există o
rezistenţă de reacţie conectată între ieşire şi intrarea inversoare care asigură o reacţie 𝑅𝑓
negativă cu efect de reducere a amplificării.

a) Schema electrică a AO neinversor;

b) Schema echivalentă pentru AO ideal neinversor. Aplicând RI. se poate scrie:
+
𝑉𝑖𝑛 = 𝑉𝑖𝑛
−
Deoarece nu circulă curent în terminalele de intrare, 𝑉𝑖𝑛 este tensiunea pe 𝑅𝑖 produsă de
tensiunea de ieşire:

− 𝑉0 𝑅𝑖
𝑉𝑖𝑛 = 𝐼𝑓 . 𝑅𝑖 = . 𝑅𝑖 =
𝑅𝑓 +𝑅𝑖 𝑅𝑓 +𝑅𝑖

16
 + −
Trebuie observat că există reacţie negativă, deci se aplică regula II şi 𝑉𝑖𝑛 = 𝑉𝑖𝑛 :
𝑽𝟎 𝑹𝒊
𝑽𝒊𝒏 =
𝑅 𝑓 + 𝑹𝒊

Concluzia este că AO în montaj neinversor are întotdeauna amplificarea mai mare ca 1

pentru valori nenule ale rezistoarelor 𝑅𝑓 și 𝑹𝒊 .

4. Aplicații ale amplificatoarelor operaționale.

4.1. Circuitul de integrare cu AO.

Circuitul de integrare este un circuit care are la ieşire valoarea integrată a semnalului de
intrare. Pentru aceasta se porneşte de la o conexiune inversoare, doar că rezistenţa de
reacţie va fi înlocuită cu un condensator.

În această schemă rezistenţa R are rol de limitare a curentului de la sursa de semnal, iar
condensatorul C are rol de reacţie.
𝑽𝒊𝒏
Intrarea inversoare fiind conform RII masă virtuală, curentul de intrare este i = ,
𝑅

circulând și prin condensator:

𝑑𝑣0
i = ic = -C
𝑑𝑡

În urmatoarea figură se prezintă acţiunea unui circuit integrator cu AO asupra unui

semnal de tip impuls negativ de tensiune cu condiţia iniţială 𝑉0= 0.

17
 Analizând funcţionarea circuitului de integrare cu AO se înţelege
importanţa reglării offsetului deoarece existenţa unui dezechilibru
între intrări conduce la intrarea amplificatorului în saturaţie. Se vor lua
măsuri de compensare a offsetului în funcţie de AO folosit. Se poate
de asemenea introduce o reacţie negativă prin introducerea rezistorului
suplimentar 𝑅𝑓 în paralel cu condensatorul.
In funcţie de semnul tensiunii continue aplicate la intrare, un integrator transformă
această tensiune într-o rampă crescătoare sau descrescătoare. Pentru că integratorul este
sensibil la semnale de c.c., tensiunea de offset şi curenţii de polarizare a intrărilor, ambele
semnale tot de c.c., pot determina trecerea ieşirii AO în saturaţie, chiar fără să se fi aplicat
semnal la intrare. De aceea AO care se folosesc în circuitele de integrare trebuie să aibă
valori extrem de mici ale tensiunii de offset şi ale curenţilor de polarizare. Un tip special de
AO folosit în astfel de situaţii este AO stabilizat prin chopper, la care se utilizează un
procedeu de comutare mecanică pentru corectarea în mod continuu a efectelor offsetului şi
curenţilor de polarizare.

Circuitul va integra doar în domeniul f > f0 deoarece doar acolo R f

nu contează fiind şuntată de reactanţa condensatorului C.
1
f > f0 =
2𝜋𝑅𝑓 𝐶

4.2. Circuitul de derivare (diferenţiere)

Circuitul de derivare este un circuit care are la ieşire valoarea derivată a semnalului de
intrare. Pentru aceasta se porneşte de la o conexiune inversoare, doar că rezistenţa de
limitare va fi înlocuită cu un condensator.

18
În această schemă rezistenţa R şi condensatorul C au rol de reacţie.
Ca şi la circuitul integrator ele formează constanta de timp a circuitului. Dacă se aplică
teoremele de calcul electric pe acest circuit va rezulta relaţia:
𝑑𝑈𝑖𝑛 (t)
𝑉0 = - RC
𝑑𝑡

Efectul aplicării unui circuit de derivare asupra unui semnal dreptunghiular pozitiv de
perioadă 𝑇0 .

Se observă că amplificarea depinde de frecvenţă iar la frecvenţe

mari, datorită creşterii acesteia circuitul devine instabil. Pentru creşterea stabilităţii se
introduce o rezistenţă serie la intrare care va limita amplificarea la frecvenţele la care
reactanţa condensatorului C devine neglijabilă, iar circuitul se comportă ca un amplificator
inversor. Trebuie deci ca frecvenţa semnalelor derivate să satisfacă condiţia :
19
 1
f < f0 =
2𝜋𝑅𝑎 𝐶

Circuitul de derivare are o comportare de filtru trece sus cu amplificarea dată de raportul
𝑅 ⁄𝑹𝒂 .

4.3. Convertorul tensiune-curent.

Acest tip de circuit, care se mai numeşte şi sursă de curent comandată în tensiune, asigură
o dependenţă liniară între o tensiune de comandă şi curentul care trece prin impedanţa de
sarcină, independent de valoarea acesteia. Convertorul tensiune-curent poate fi realizat în
configuraţia neinversoare sau în configuraţia inversoare având sarcina conectată cu un
capăt fie la masă, fie la una din bornele surselor de alimentare.
În urmatoarea figură se prezintă convertoare tensiune-curent cu sarcină flotantă în cele
două variante de amplificare.

Convertor tensiune-curent:
a) cu amplificator inversor ;
b) cu amplificator neinversor.

Aplicând RI pentru cele două variante. Se poate scrie:

Vin
𝑖𝑠 =
R

ceea ce înseamnă că există o independenţă a curentului 𝑖𝑠 faţă de impedanţa de sarcină

𝑍𝑠 şi o liniaritate a acestuia faţă de tensiunea de intrare, 𝑉𝑖𝑛.
Practic trebuie de reţinut că la AO uzuale curentul de sarcină nu poate depăşi 10mA, fapt
dictat de puterea etajului de ieşire cu care este echipat.

20
Pentru a realiza o extindere a curentului de ieşire se utilizează montaje în care se introduc
pe partea de ieşire tranzistoare bipolare sau tranzistoare cu efect de câmp.

4.4. Convertorul curent-tensiune.

Există numeroase aplicaţii în care trebuie măsurate semnale de la surse de curent (ex.
celula fotoelectrică, fotodioda, diferite traductoare). Cu AO se poate realiza direct o sursă
de curent-tensiune.

Convertor curent-tensiune.

Dacă curentul de polarizare la intrare 𝐼𝐵 al AO este neglijabil faţă de curentul măsurat I,

atunci se poate scrie relaţia:
𝑣0 = -iR

Pentru a se reduce zgomotul în circuit , de regulă se introduce un condensator de reacţie

negativă a cărui valoare se determină în funcţie de frecvenţa maximă a curentului pe baza
relaţiei:

1
C=
2𝜋10𝑓𝑚𝑎𝑥 𝑅𝑐

În concluzie, se poate observa că tensiunea de ieşire este proporţională cu intensitatea

curentului de intrare, constanta de proporţionalitate (care poate servi şi drept factor de
scală) fiind valoarea rezistenţei R.

21
 4.5 Circuitul sumator .

Sumatorul cu AO este un amplificator inversor cu mai multe intrări.

Un amplificator inversor sau neinversor cu mai multe intrări efectuează funcția de sumare
ponderată a tensiunilor aplicate la intrări.

Schema unui sumator cu AO.

Pentru a micşora dezechilibrul provocat de curenţii de intrare se introduce rezistorul 𝑅𝐶 , între

intrarea neinversoare şi masă, care satisface relaţia :

𝑅𝐶 = 𝑅1 ∥ 𝑅2 ∥ 𝑅3 ∥.... 𝑅𝑛

O aplicaţie directă a sumatorului este "mixarea semnalelor" cu avantajul că fiecare

semnal este amplificat independent fără a afecta celelalte semnale.
Montajul sumator cu AO este folosit la realizarea convertorului numeric – analogic. Se
poate realiza şi un circuit sumator-scăzător care conţine două AO în montaj inversor
conectate în cascadă. La intrarea inversoare a AO1 se aplică tensiunile de adunat, iar la
intrarea inversoare a AO2 se aplică tensiunea de la ieşirea lui AO1 care are faza schimbată
şi tensiunile care se scad. Formula de calcul a tensiunii de ieşire este :

𝑉0= ( 𝑉1 + 𝑉2 + 𝑉3 - 𝑉4 − 𝑉5 - 𝑉6 )

22
 Schema unui circuit sumator-scăzător cu 2 AO.

A. Termometru cu A.O.

Un termometru foarte simplu construit cu amplificatoare operaționale și cu o diodă

obișnuită sau de protecție, poate fi realizat utilizând schema electronica de mai jos.

O tensiune de referință constantă este aplicată la intrarea neinversoare a amplificatorului

operațional. Curentul ce trece prin diodă, este menținut de asemenea la un nivel constant.
Variații ale tensiunii de ieșire a amplificatorului operațional pot apărea numai ca rezultat al
unei modificări a căderii de tensiune pe diodă și aceasta, la rândul ei, poate fi cauzată
numai de variații de temperatură. Tensiunea de ieșire este direct proporțională cu
temperatura diodei.
Tensiunea de referință este abținută de 𝐼𝐶1 prin divizorul de tensiune R3 / P1 / R4.
Tensiunea de ieșire a lui A2 este amplificată de ampificatorul operațional A3.
Intrarea neinversoare a lui A3 este menținută la un nivel constant (obținut tot cu R3 / P1
/ R4), iar valorile lui R6 și R8 au fost alese astfel încât 0V să corespundă unei temperaturi
ambiante de 0 ℃. Pentru a se putea măsura temperaturi peste și sub zero fără a se utiliza o

23
alimentare simetrică este necesar utilizarea unui regulator 𝐼𝐶1 , care generează pentru A2 și
A3 o tensiune de referință suficient de constantă. Un amplificator suplimentar, A1,
împreună cu R1 și R2, generează o tensiune de 2,5 V raportează la bara de alimentare
negativă. Acești 2,5 V sunt apoi utilizați ca masă pentru restul circuitului.
Pinul 11 al lui 𝐼𝑐2 este prin urmare la -2.5 V și pinul 4 la 6.5 V, în raport cu această
masă. Prin urmare, alimentarea amplificatoarelor operaționale este simetrică. Consumul de
curent al circuitului este de circa 5 mA.
Dacă este necesară o funcționare continua, trebuie utilizată o sursă de alimentare
simplă; pentru 𝐼𝐶1 aceasta nu necesită a fi stabilită. Circuitul este calibrat prin reglarea lui
P1, pentru a se obține 0V la 0℃, și apoi a lui P2, pentru a obține 0,999 V la 99,9 ℃.

B. Incarcator acumulatoare cu plumb si acid sulfuric. AO LM317

Bateriile moderne cu acid si placi de Pb, incapsulate, sunt intruchiparea simplitatii in utilizare. Spre
deosebire de bateriile NiCd, ele trebuie insa reincarcate prin conectarea la o tensiune constanta. In
aceasta situatie, curentul de incarcare ne va furniza o foarte buna indicatie a starii de incarcare.

Aceste baterii pot fi incarcate si rapid, atata vreme cat curentul de incarcare este limitat chiar de la
inceputul procedurii de incercare. Poate fi admis un curent de incarcare de cateva zecimi din
capacitate in h a bateriei. De exemplu un acumulator de 5Ah poate fi incarcat cu un curent de
incarcare limitat la 1A. In acest caz tensiunea de incarcare trebuie sa fie de 2.45V pe element. La o
astfel de tensiune relativ mare, curentul trebuie sa fie limitat, deoarece in caz contrar, curentul la
inceputul incarcarii unui acumulator conplet descarcat poate urca pana la 10 A.

Incarcatorul pe care vi-l propunem are in componenta sa un regulator de tensiune, IC1, si un

limitator de curent variabil constand din T1, R1 si R4. Indata ce curentul prin R1 devine prea mare,
T1 se deschide si tensiunea de iesire scade. Valoarea, in volti, a tensiunii de iesire este data de
formula:
1.2(P1+R2+R3)/R3

Pt o baterie de acumulatoare de 6V, tensiunea de incarcare necesara pt o incarcare rapida va fi de

3×2.45=7.35V. In acest caz, valoarea efectiva totala pt R2+P1 va trebui sa fie de 585Ω. Pt a incarca
baterii de 12V, valoarea necesara pt R2+P1 trebuie sa fie de circa 1290Ω.
tensiunea la intrare trebuie sa fie cu cel putin 3V mai mare decat cea de la iesire.

24
Integratul LM317 are nevoie de radiator termic, nu numai pt ca, altfel, se poate distruge cu usurinta,
ci si din cauza ca, la temperaturi inalte, el nu poate furniza curentul maxim la iesire.

Schema incarcator acumulator Pb si H2SO4:

Cablaj PCB incarcator acumulator plumb si acid sulfuric

25
 C. REDRESOR STABILIZAT cu AO LM317

Pentru actionarea unor consumatori cu puteri diferite, mai mari sau mai mici, alimentaţ. În curent
continuu la diverse tensiuni , este practic să avem În dotare un redresor cu tensiune variabilă, stabi l
izată, ce poate fi vizualizată prin intermediul unui instrument de măsură ataşat sursei. O astfel de
schemă electronică deosebit de simplă – dar foarte eficientă pentru reglarea continuă a tensiunii
electrice În intervalul 1,3: .. 24V ş i amperaj mare (stabilit de . constructorul amator) este expusă În
figura al ăturată.

Montajul este compus dintr-un transformator (TR 1) de putere convenabil aleasă, care furnizează
În secundar tensiunea de maximum 27V; o punte redresoare pe care fiecare constructor o va realiza
În funcţie de amperajul maxim cerut
de consumatorii pe care va trebui să-i alimenteze; filt rajele ş i deparazitări l e corespunzătoare;
circuitul integrat regulator de tensiune LM317; divizorul de tensiune (P1 /R2) pentru comanda
circuitului integrat; un anumit număr de tranzistoare de putere (Tz1 , Tz2 etc.), stabilit de
constructor În funcţie de amperajul absorbit de consumatori; instrumentul de măsură (IM), care va
indica tensiunea reglată şi amperajul consumat. Componentele montajului electronic ş i rolul lor
funcţional sunt următoarele:
- C1 şi C4 sunt condensatoare pentru filtrarea curentului electric şi este recomandat să aibă valori
cât mai mari , spre exemplu 1OOOIlF/50V;

- R1 şi R6 sunt rezistenţe de balast, care au rolul de a descărca rare, atunci când noua tensiune
lectrică reglată este mai mică decât cea precedentă. Valoarea lor poate fi cuprinsă Între 5 şi 10kO;

- C2 are rol de antiparazitare şi valoarea de 0,1IlF/50V;

- Grupul. P1, R2 reglează tensi. unea de ieşire a alimentatorului. Potenţiometru l P1 are valoarea de

26
4,7kO (pentru tensiunea de ieşire de 24V, iar rezistenţa R2 are valoarea de 200-3000 (pentru
tensiunea minimă de ieşire a alimenta torului de 1,3V);

- R3 este un şunt pentru potenţiometrul P1 şi este necesară numai În cazul În care trebuie
micşorată valoarea rezistenţei potenţiometrul ui P1;

- 05 şi 06 au rol de protecţie şi sunt de tipul 1 N4004;

- C3 asigură un plus de calitate grupului ce comandă circuitul integrat şi are valoarea cuprinsă Între
10 şi 22IlF/50V;
- Tz1 , Tz2 etc. sunt tranzistoare de putere comandate de tensiunea de ieşire din LM317 şi pot fi
de tipul 2N3055. Cu cât vor fi mai multe tranzistoare, cu atât solicitarea termică a acestora şi a
radiatorului va fi mai mică;

- R4 şi R5 sunt rezistenţe de egalizare a curenţilor ce străbat tranzistoarele de putere şi se

recomandă ca acestea să aibă valori mici , spre exemplu 0,220, şi puterea de minimum 1W;

- IM este instrument de măsură, adaptat ca voltmetru prin rezistenţa adiţională R7 şi ca

ampermetru prin şuntul R8;
- K2 este un comutator cu 6 pini, apt să reziste amperajului absorbit de consumator. Cu ajutorul
lui alegem funcţia pe care trebuie să o În deplinească instrumentul de măsură IM, respectiv
voltmetru sau ampermetru;

- K1 este un Întrerupător de reţea, care trebuie să fie protejatpentru tensiunea de 220V;

- Siguranţa are valoarea impusăde puterea maximă ce o poate debita această sursă regl abilă. Becul
de control este alimentat de o Înf ăşurare suplimentară a transformatorului TR1, dar mai simplă ar fi
utilizarea unui indicator cu neon sau a unui LED.

Observaţii
1. Circuitul integrat LM317 va fi montat pe acelaşi radiator Împreună cu tranzistoarele de putere
Tz1 , Tz2 etc.
2. Pentru reglarea fină a tensiunii redresate poate fi utilizat un potenţiometru multitură.
3. În cazul În care alegeţi varianta carcasei metalice pentru redresor, aceasta va fi utilizată şi ca
radiator, simplificând mult construcţia aparatului.

27
 Bibliografie:
1. Barna, A., Amplificatoare operaționale, Editura Tehnică.
București 1973
2. Apostol F. Ionescu E. Editura tehnica, Bucuresti 1964
3. Theodor Dănilă, Monica Ionescu Vlad, Componente și
circuite electronice, Editura Didactică și Pedagogică,
București 1984
4. Ion Cristea, Gheorghe Constatinescu Manualul
muncitorulru electronist, Didactică și Pedagogică,
București 1984
5. Internet

28