UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE

SPECIALIZARE MASTER:

CONSULTANTA SI MANAGEMENT

IN AGRICULTURA

Determinarea potentialului agroturistic al

Zonei Comunei Diosti, Judetul Dolj

Profesor dr.:

Calina Aurel

Student:

Dinca Mihai
 Dioști este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din
satele Ciocănești, Dioști (reședința) și Radomir. Aceasta se află la o distanță de
40 de kilometri de municipiul Craiova. Activitatile specifice zonei se axeaza pe
agricultura, fiind principala activitate economica ce se desfasoara la nivelul
comunei Diosti.
Obiectivul turistic principal de la nivelul Comunei Diosti este
"Ansamblul rural Dioşti" - construit de Fundaţia Regală în perioada 1938-1940,
în urma incendiului devastator din 1 aprilie 1938.
În luna aprilie a anului 1930 satul a fost cuprins de flăcări distrugând
totul. Incendiul ar fi pornit de la nişte baloți de paie aprinşi în bătaia vântului
puternic. Satul a fost însă refăcut la comanda regelui Carol al II-lea al
României. Toate casele ridicate pe vremea monarhului au ziduri groase de 60 de
centimetri din cărmidă, iar toate detaliile arhitecturale sunt din lemn de strejar
rezistent.
Proiectul reconstrucției satului a fost făcut de academicianul
român Dimitrie Gusti fiind construite 26 de gospodării cu 4, 5 sau 6 camere, cu
pridvor şi foişor din lemn. O parte din casele din sat au fost mutate la Muzeul
Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.

Satul arată exact ca unul desprins din poveşti, iar oamenii se mândresc că
locuiesc într-o localitate ridicată de Regele Carol al-II-lea. Au fost chemaţi cei
mai buni arhitecţi din Bucureşti la faţa locului, iar sute de oamenii au lucrat
timp de un an la ridicarea caselor distruse în urma incendiului. Imobilele au fost
construite în stil traditional românesc. „Nu se mai găsesc în ziua de astăzi
meşteri care să lucreze aşa bine. Casele sunt rezistente şi arată într-un mod
aparte. Cărămida rezistă fără nicio problemă, iar acest lucru se vede cu ochiul
liber.

O parte din casele din satul Dioşti au fost mutate la Muzeul Satului din
Bucureşti, însă construcţiile care au rămas şi sunt monumente istorice sunt
locuite. Noul sat construit pe vremea Regelui Carol al-II-lea a fost ridicat de
fapt pe o singură stradă pe care se aflau 26 de case. Toate instituţiile comunei,
biserica, şcoala, primărie, erau la capătul străzii. Exista curent electric,
canalizare, dar şi alimentare cu apă. Toate aceste ulitilităţi erau un lux la vremea
respectivă.
Casele sunt construite de arhitecţi renumiţi din Bucureşti ,proiectul a fost gandit
de marele academician Dimitrie Gusti. Au fost făcute 26 de gospodării, fiecare
într-un fel asemănător, 4,5 şi 6 camere, cu foişor, pridvor de lemn sculptat“,
a povestit Dragoş Andreescu, coordonatorul proiectului „Monumentalist“.

În comuna doljeană Dioşti în momentul de faţă sunt 3000 de locuitori, însă doar
100 locuiesc pe strada unde au fost construite imobilele la comanda Regelui
Carol al-II-lea.
Pădurea Radomir este o arie de protecție specială avifaunistică (sit
SPA) situată în partea sudică a României, pe teritoriile județelor Dolj (65%)
și Olt (35%).
Aria naturală se întinde în extremitatea estică a județului Dolj, pe
teritoriul administrativ comunei Dioști și în cea vestică a județului Olt, pe
teritoriul comunei Drăghiceni. Situl este străbătut de drumul național DN6 care
leagă municipiul Craiova și Roșiorii de Vede.
Situl ”Pădurea Radomir” (cu o suprafață totală de 1.233 ha.) a fost
declarat arie de protecție specială avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr.
971 din 5 octombrie 2011 (pentru modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială
avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în
România).
Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică continentală
a Câmpiei Romanaților (subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Olteniei, aflată
în arealul vestic al Câmpiei Române) reprezintă o zonă naturală alcătuită din
păduri de foioase, plantații de salcâm, râuri (Valea Bratei și Valea Eleșteului),
mlaștini, pajiști, pășuni, terenuri arabile și culturi; ce asigură condiții de hrană,
cuibărit și viețuire pentru efective de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare.

Florinete (Carduelis chloris)

La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice protejate
la nivel european (prin Directiva CE 147/CE din 30 noiembrie 2009, privind
conservarea păsărilor sălbatice - anexa II-a)[7] sau aflate pe lista roșie a IUCN;
astfel: ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), fâsă de câmp (Anthus
campestris), ciuf de pădure (Asio otus), rață roșie (Aythya
nyroca), caprimulg (Caprimulgus europaeus), sticlete (Carduelis
carduelis), florinete (Carduelis chloris), scatiu (Carduelis spinus), chirighiță cu
obraz alb (Chlidonias hybridus), barză albă (Ciconia ciconia), erete
vânăt (Circus cyaneus), erete sur (Circus pygargus), porumbel
gulerat (Columba palumbus), dumbrăveancă (Coracias
garrulus), prepeliță (Coturnix coturnix), cuc (Cuculus canorus), ciocănitoare de
stejar (Dendrocopos medius), egretă mică (Egretta garzetta), presură de
grădină (Emberiza hortulana), vânturel roșu (Falco tinnunculus), vânturel de
seară (Falco vespertinus), muscar gulerat (Ficedula
albicollis), ciocârlan (Galerida cristata), rândunică (Hirundo rustica), stârc
pitic (Ixobrychus minutus), capîntorsul (Jynx torquilla), sfrâncioc
roșiatic (Lanius collurio), sfrâncioc mare (Lanius excubitor), sfrânciocul cu
frunte neagră (Lanius minor), presură sură (Miliaria calandra), codobatură
galbenă (Motacilla flava), pitulice sfârâitoare (Phylloscopus trochilus), aușel
nordic (Regulus ignicapillus), lăstun de mal (Riparia riparia), chiră de
baltă (Sterna hirundo), turturică (Streptopelia turtur), silvie cu cap negru (Sylvia
atricapilla), silvie de zăvoi (Sylvia borin), silvie de câmp (Sylvia communis)
și pupăză (Upupa epops).