M U N I C I P I U L E D I N E Ț

PROMUVAT-1962
Orașul Edineț apare pentru prima dată, cu numele de Viadinți, în gramota
domnului Moldovei Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, conform cărei el a
repartizat vornicului Cupcici pământuri pentru așezarea satelor.

Dezvoltarea intensă a economiei a contribuit la creșterea numărului

populației. Dacă la începutul sec. XIX numărul gospodăriilor era de 87, apoi la
începutul sec. XX – 670 și 3450 de locuitori. Majoritatea populației era de
origine română. Iar mai târziu se mută cu traiul în orășel și lipoveni. Crește
numărul evreilor și al rușilor. În afară de aceste naționalități pe teritoriul
orașului mai locuiau și ucraineni, polonezi și nemți.

În 1861 în Edineț este deschisă prima școală. În 1867 este deschisă o școală cu
patru clase pentru fete. În 1852 Edinețul este pomenit drept târgușor. În 1859
aici se deschide o școală, în 1861 – o școală parohială bisericească, iar peste
un an – un punct de găzduire peste noapte. Din 1885 târgușorul Edineț se
dezvoltă destul de furtunos pentru acele timpuri. Un rol important în
dezvoltarea orașului o are și așezarea geografică a Edinețului. Prin Edineț
treceau două magistrale centrale – spre Lipcani și Bălți.
Geografie
Orașul se află pe automagistrala Chișinău – Cernăuți la o
distanță de 200 km. de Chișinău și la 8 km. de stația de cale
ferată Brătușeni. Are 20.200 locuitori împreună cu satele ce
intră în componența sa (Alexăndreni și Gordineștii Noi) și
este centrul administrativ al raionului Edineț.
Resurse naturale
Orașul Edineț este întins pe o suprafață de 870 ha. În orașul
Edineț este o grădină publică în numele lui Alecsandri,
unică în felul său, cu o suprafață totală de 34,2 ha.
Gradina Publica: Vasilie Alecsandri
 DATE ISTORICE
1431,15 iunie- prima atestare istorică despre Edineţ.
1436- stăpîn este Luca de la Sicle.
1591- proprietar Cozma Plop.
1647- stăpîni – Gheorghe şi Vasile Moţa.
1663- stăpîni – Gafiţa Hîşdeu şi Savin (starostele de la Cernăuţi).
1667- stăpîn – Prodan Drăguşescu.
1697- stăpîn – Iordache Russet.
1793– este prezentă Biserica de lemn.
1812- familia boierului Mavrocordat cu 750 fălci de pămînt arabil, 900 fălci de fîneaţă, 800 fălci de păşune, 400 fălci–
pămînt îngrădit.
1837- stăpîn – moşierul Hlebnicov.
1859- este prezentă şcoala profesională evreiască. Satul are 324 case, 1221 bărbaţi, 1081 femei, o biserică, o casă
evreiască de rugăciuni.
1861- se deschide o şcoală bisericească.
1866- mare epidemie de ciumă.
1867- deschiderea şcolii populare, cu o secţie pentru fete.
1870– prima şcoală primară particulară, s-a construit biserica Sf. Vasile.
Bogății naturale
Cît privește bogățiile naturale ale orașului în direcția nord-vestică iese la suprafață complexul de sisturi silurene și gresii
dezagregate. Tot aici se găsește un sector compact de sisturi argiloase de culoare brună. De asemenea în apropierea
orașului se întîlnesc calcare silicoase.

Suprafața
Suprafața actuală a Edinețului – intravilan și extravilan constituie 6365,9 ha, dintre care:

teren arabil – 3604,3 ha; bazine acvatice – 306,3 ha.

livezi și vii – 181,6 ha;

teren aferent construcțiilor – 597,3 ha;

suprafața ocupată de drumuri – 130 ha;

terenurile fondului silvic – 922,5 ha;

pășuni – 527 ha;

 Defileul Fetești
Rezervația include masivul de pădure Fetești, împrejurările lui cu vegetație ierboasa și defileul râulețului Draghiște
(provine de la drag, dragoste). Defileul are o lățime de 250 m, maluri abrupte, înalte. În partea superioară a rezervației s-a
păstrat un sector de dumbravă semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această dumbravă se mărginește cu o
pădure de stejar, la vest - cu o pădure de stejar fără carpen, iar la nord se întind terenuri agricole. Aici vegetează 160 de
specii de plante ierboase. 15 specii de plante sunt rare (Rhamnus tinctoria, Cotoneaster meanocarpa, Amygdalus nana,
Schivereckia podolica, Poa podolica, Dictamnus gymnistylis, Saxifraga tridactylites, Aurinia saxatilis, Asperula tinctoria,
Asplenium ruta-muraria, A.trichomanes, Cystopteris fragilis, Adonis vernalis, Helichrysum arenarium, Fritillaria montana).

Rezervația peisagistică "Zăbriceni"

Are o suprafață de 607,4 ha și face parte din Ocolul Silvic Edineț, Zăbriceni, cu parcelele 87-97, ce aparțin de Întreprinderea
Silvică de Stat Edineț, Este amplasată la nord-vest de s. Onești, între altitudinile de 210-270 m. Are un relief de podiș,
secționat de vălcele cu versanți acoperiți de gorunete.Diversitatea specifică este tradițională pădurilor de gorun cu
carpen,subdominanți fiind teiul argintiu și frasinul înalt, iar înșoțitori-jugastrul, salcia căprească, arțarul. Rezervația
prezintă interes turistic pentru oamenii de știință, în special pentru botaniști și zoologi.
Multumesc de atenție