George Enescu

Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac (asa cum ii

spuneau familia si cei apropiati), visa sa devina compozitor inca de la
varsta de 5 ani. George Enescu s-a nascut in satul Liveni-Varnav,
Botosani la data de 19 august 1881. La varsta de 3 ani a avut una
dintre experientele muzicale hotaratoare, cand a auzit intamplator,
penru prima oara un taraf cantand intr-o statiune balneara situata in
apropierea satului natal. Impresionat de ceea ce auzise, copilul a
incercat a doua zi sa imite instrumentele tarafului. La varsta de 5 ani a
aparut in primul sau concert si a inceput studii de compozitie sub
indrumarea lui Eduard Caudella. Primele indrumari muzicale le
primise de la parintii sai, dar si de la vestitul lautar al timpului de
atunci, Niculae Chioru.
Studiaza la Conservatorul din Viena intre 1888-1894, avandu-i
ca profesori pe Joseph Hellmesberger jr la vioara si pe Robert Fuchs
la compozitie. La 12 ani, canta concerte de Mendelssohn-Bartholdy si
Johannes Brahms.Desi isi dorea mai mult ca orice sa compuna,
Enescua obtinut premiul 2 la Conservatorul din Paris in 1898 , iar un
an mai tarziu premiul 1 , absolvind si studiile la clasa de vioara, motiv
pentru care a primit o vioara Bernardel, cu inscriptia numelui sau.
Dupa absolvire continua sa studieze la Paris intre anii 1895-1899 sub
indrumarea lui Pierre M. Marsick la vioara, iar la compozitie cu marii
Jules Massenet si Gabriel Faure.
Prima sa lucrare compusa a fost Suita Simfonica „Poema
Romana” si a debutat cu ea in cadrul Concertelor Colonne la Paris in
data de 6 februarie 1898. In acelasi an, incepe sa predea ca profesor
de vioara in Bucuresti, dar si ca solist interpret , deseori la Castelul
Peles din Sinaia.
Enescu a ramas intiparit in cartile de istoria muzicii prin lucrari
precum „Cele doua Rapsodii Romane” , compuse intre 1901-1902,
prima sa simfonie scrisa in anul 1905, lucrari cu care a mers in turnee
internationale, osciland mereu intre Bucuresti si Paris, a doua sa casa.
In 1915, are loc prima editie a concursului de compozitie a lui
Enescu, in cadrul caruia se primeau din partea compozitorului, mari
sume de bani provenite din propia munca, precum si sansa de a canta
alaturi de el pe scena.
Ca membru fondator si presedinte al Societatii Compozitorilor
din Romania,perioada interbelica ii este favorabila lui Enescu, el
ajungand sa dirijeze in Statele Unite ale Americii, in Philadelphia
(1923) si New York (1938) unde se intalneste cu renumitul
compozitor,dirijor si director al filarmonicii ,Gustav
Mahler.Activitatea sa pedagogica ia de asemenea mare amploare,
sustinand cursuri de interpretare muzicala, stilistica, analize si forme
muzicate in institutii precum Accademia Musicale din Siena,
Universitatea din Illinois, Harward, Ecole Normale de Music de Paris,
descoperind studenti precum Yehudi Menuhin, Arthur Grumiaux si
Christian Ferras, primul mentionat considerandu-l pe Enescu drept
parintele sau spiritual.
Marele George Enescu s-a angrenat timp de 10 ani pentru
monumentala sa opera, Oedip , care a fost dedicata Mariei Tescanu
Rosetti, cu care se va casatori mai tarziu. Premiera operei a avut loc la
Paris pe 13 martie 1936 si a prins imediat succes la public.De
asemenea, a prins un succes mare si la publicul din tara sa natala,
fiind de multe ori interpretata in timpul Festivalului International
„George Enescu” din Bucuresti, pentru prima data in 1958.
A fost numit ofiter si cavaler al Lefiunii de Onoare a Frantei (
1913, 1936), membru de onoare si membru activ al Academiei
Romane din Bucuresti (1916), membru corespondent Accademia
Nazionale di Santa Cecilia din Roma (1931), Institut de France
(1936), Academia de Arte si Stiinte din Praga (1937).
In ultimii sai ani de viata a compus Cvartetul de coarde nr
2, simfonia de camera pentru 12 instrumente soliste dar si poemul
simfonic Vox Maris pentru soprana, tenor , cor si orchestra. Odata cu
instaurarea dictaturii comuniste in Romania, s-a exilat definitiv la
Paris, unde a ramas pana la moartea sa , in noaptea dintre 3 si 4 mai
1955.

Creatia :
- Opera Oedip – tragedie in 3 acte pe libret de Edmond Fleg ;
- La fille de Jephte – opera in 3 acte (neterminata) ;
- Prin Carpai – opera comica intr-un act ;
- Antigone – cantata pentru tenor , soprana , cor mixt si orchestra
- Leonore – cantata pentru bariton, cor mixt si orchestra
(neterminata) ;
- Uvertura triumfala – orchestra de amploare;
- Balada pentru vioara cu acompaniament de pian/orchestra ;
- Fantezie pentru vioara si orchestra (neterminata) ;
- Concert pentru vioara si orchestra ;
- Concert pentru pian si orchestra ;
- Capriciu romanesc pentru vioara si orchestra ;
- Simfonia concertanta pentru violoncel si orchestra ;
- Simfonii : - 3 terminate, 2 terminate ulterior de catre Pascal
Bentoiu ;
- 2 Rapsodii romane , 3 suite orchestrale ;
- Muzica de camera pentru vioara, pian, viola, suflatori .
- Studii de concert pentru flaut, tompeta, harpa si viola