Justiţia Juvenilă

©
UNI
CEF

Problema

Situaţia copiilor în conflict cu legea, în special a celor care ajung în închisoare, reprezintă o preocupare
majoră pentru Moldova. Specialiştii au demonstrat că până şi detenţiile de scurtă durată a copiilor
influenţează negativ dezvoltarea lor de mai departe. Aflarea în detenţie îi stigmatizează, îi îndepărtează
de familie şi de comunitate şi le restrâng oportunităţile pentru educaţie. În plus, studiile arată că doar
foarte puţini copii care petrec câţiva ani la închisoare adoptă un nou mod de viaţa atunci când ajung la
libertate.

În Moldova, infracţiunile comise de copii reprezintă 6 la sută din numărul total al infracţiunilor înregistrate.
Majoritatea poartă un caracter economic. Cei mai mulţi dintre adolescenţii care încalcă legea sunt băieţi
cu vârste cuprinse între 16-17 ani. Înainte de plasarea în detenţie, majoritatea lor a abandonat şcoala, o
parte a fost fără adăpost sau a fugit de acasă. Mulţi dintre ei au fost victime ale abuzului sau neglijării
părinţilor, unii au fost abandonaţi.

În Moldova există 4 izolatoare de detenţie preventivă în care sunt deţinuţi copiii: Chişinău, Bălţi, Cahul şi
Rezina. Ele sunt izolatoare destinate maturilor, iar copiii stau în celule separate. În august 2008, în aceste
izolatoare erau deţinuţi 40 de copii. Dintre ei, cca 80% erau analfabeţi sau nu posedau cunoştinţe
elementare de matematică, chimie, biologie, istorie etc.

Ce face UNICEF

Pe parcursul ultimilor ani, cu suportul UNICEF, Moldova a făcut progrese importante în reformarea
sistemului de justiţie juvenilă. În 2006, legislaţia Republicii Moldova cu privire la copiii aflaţi în conflict cu
legea a fost modificată în mod semnificativ. Noile amendamente au avut un efect pozitiv imediat atât
asupra caracterului sentinţelor aplicate copiilor, cât şi asupra modului în care cazurile copiilor sunt tratate
în timpul procesului penal.

Înainte de toate, au fost reduse termenul maxim de detenţie şi durata de timp în care copiii pot fi deţinuţi
până la pronunţarea sentinţei. În plus, responsabilitatea pentru efectuarea urmăririi penale asupra copiilor
învinuiţi de săvârşirea unei infracţiuni a fost transferată de la poliţie la procuratură. Modificările operate în
legislaţie, de asemenea, au oferit copiilor aflaţi în detenţie dreptul la revizuirea dosarelor. Astfel, sistemul
justiţiei juvenile în Moldova a devenit mai prietenos copiilor şi mai aproape de strandardele europene şi
internaţionale.

Din septembrie 2008, toţi copiii aflaţi în izolatoare de detenţie preventivă, inclusiv fetele deţinute în
Penitenciarul pentru femei din satul Rusca, beneficiază, în premieră, de instruire. Pentru că nu pot merge
la şcolile din comunitate, profesorii din localitate vin la închisoare şi fac lecţii cu copiii. Astfel, unele
încăperi din penitenciare s-au transformat în clase de studii, frumos amenajate şi dotate cu tot ce este
necesar pentru a petrece lecţii. Învăţătorii predau copiilor lecţii conform unor programe speciale
elaborate de Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Ministerul Justiţiei, cu suportul financiar UNICEF şi Sida.

Alternativele la detenţie
În cadrul reformei sistemului de justiţie juvenilă au început să fie aplicate şi primele alternative la
detenţie, cum ar fi: medierea, probaţiunea şi munca în folosul comunităţii. Pentru acestea se optează în
cazul infracţiunilor uşoare şi mai puţin grave, atunci când detenţia poate fi evitată.

Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictului utilizată pe larg în cazul minorilor acuzaţi de
crime non-violente. Victima şi infractorul convin la o înţelegere prin intermediul unui mediator, fără a
ajunge în instanţa de judecată.

Munca în folosul comunităţii presupune ca infractorul să presteze servicii comunităţii, evitând în schimb
închisoarea.

Probaţiunea. În cadrul Ministerului Justiţiei a fost creată în ianuarie 2007 Direcţia Probaţiune unde
consilierii de probaţiune administrează cazurile copiilor condamnaţi la pedepse alternative detenţiei.

Probleme

În pofida progresului înregistrat în domeniul Justiţiei Juvenile, copiii aflaţi în detenţie continuă să se
confrunte cu mai multe probleme. 80 la sută dintre minorii intervievaţi în detenţia preventivă nu au avut
nici o întrevedere cu un avocat în dosarul lor. În jumătate dintre cazuri nici un reprezentant legal nu a fost
prezent în timpul audierilor şi nici un psiholog sau profesor nu a asistat la interogarea copilului.

Soluţiii

Continuarea reformei în domeniul justiţiei juvenile este extrem de importantă pentru îmbunătăţirea
situaţiei copiilor aflaţi în conflict cu legea. Este necesar ca modelele pozitive să fie extinse la scară
naţională, iar aplicarea pedepselor alternative să devină o regulă, nu o excepţie. De asemenea, trebuie
consolidată calitatea asistenţei juridice, sociale şi psihologice pentru copiii din sistemul justiţiei juvenile
prin intermediul acţiunilor de sensibilizare publică şi instruire a specialiştilor.

Rezultate

· Reducerea sentinţei maxime pentru un copil de la 15 la 12,5 ani

· Reducerea termenului maxim de reţinere de către poliţie de la 72 la 24 de ore

· Desemnarea procurorilor şi judecătorilor specializaţi în examinarea dosarelor penale în care sunt

implicaţi copii

· Şcolarizarea tuturor copiilor din izolatoarele de detenţie preventivă

· Reducerea cu 65% a numărului copiilor aflaţi în detenţie preventivă, de la 129 în decembrie 2007
până la 46 în decembrie 2008.

· Reducerea în jumătate a numărului copiilor aflaţi în detenţie, de la 92 în decembrie 2007 la 46 în

decembrie 2008
Soarta minorilor după 14 ani:
“Puşcăria şi la revedere!”

Minorii sub vârsta răspunderii penale aflaţi în con-

flict cu legea săvârşesc recidive. În mare parte, organele legii dau din umeri
şi aşteaptă ca aceştia să atingă vârsta de 14 ani, vârsta răspunderii penale.
Minorii ajung în penitenciare. Apoi, ieşiţi la libertate, în scurt timp, ajung
iarăşi după sârma ghimpată.
Copiii în conflict cu legea deseori provin din familii social-vulnerabile, fiind
lăsaţi de capul lor, sau din familii în care părinţii lucrează peste hotare. Lipsa
de educaţie, stilul de viaţă libertin, anturajul sunt factorii ce influenţează
negativ minorii, care sunt uşor de manipulat. Până la 14 ani, aceştia comit un
şir de ilegalităţi, fără a purta vreo răspundere, după care se trezesc în celula
din penitenciar şi se întreabă cum au ajuns acolo.

Mama i-a fost vândută

Dumitru şi Alexandru sunt în clasa a VII-a. Condiţia financiară a familiilor din
care provin este diferită, dar situaţia în care se află băieţii, în fond, este ace-
eaşi. Alexandru nu ştie ce înseamnă nevoia banilor, spre deosebire de Dumi-
tru, care este crescut de bunei şi de rude. Acesta din urmă nu şi-a cunoscut
niciodată tatăl, iar mama sa a dispărut pe când avea doar un an. «Nu-mi
amintesc de ea. O femeie a spus că o va angaja la lucru şi a vândut-o peste
hotare. Timp de 12 ani n-am primit nicio veste de la ea, relatează Dumitru,
care nu ştie nici măcar cum arăta mama lui în trecut. «Nu s-a păstrat nicio
fotografie. Nu-i plăcea să facă poze», spune tânărul.

După dispariţia mamei, Dumitru a rămas în grija buneilor şi a rudelor. Spune

că nu se simte singur, pentru că îi are mereu alături pe verişorii şi pe unchii
săi. Totodată, are grijă de gospodărie. «Avem păsări, nutrii. Îmi place să le
îngrijesc», mărturiseşte Dumitru. Totuşi, lipsa dragostei părinteşti şi-a lăsat
amprenta asupra caracterului tânărului, care este hiperactiv, având totodată
şi porniri agresive. Psihologul Marin Tataru, care cunoaşte situaţia tânărului,
explică acest comportament prin faptul că «Dumitru a fost crescut ba de o
rudă, ba de alta şi nimeni nu avea o atitudine fixă, care să-l îndrume. Deşi
are spirit de lider, are şi un comportament violent», spune psihologul.

Nu-şi poate controla agresivitatea

Situaţia lui Alexandru e alta. «Tata mă ajută cu temele, că mama rareori vine
acasă. E plecată mai mult la muncă», spune băiatul. Femeia, de ani buni,
colindă drumurile spre România, unde vinde la piaţă. Astfel, în marea majori-
tate a timpului, minorul rămâne în grija tatălui sau este lăsat
de capul lui. «De când mă
ţin minte, mama circulă încolo şi înapoi», spune Alexandru. Lipsa atenţiei din
partea părinţilor l-a făcut agresiv. Ca să nu ajungă, pe viitor, printre minorii
aflaţi în penitenciar, asistenţa socială a localităţii a apelat la un psiholog,
care să-l ajute să depăşească aceste momente.
Marin Tataru vede problema în «stilul de viaţă libertin. Seara se întâlneşte cu
tatăl. Pe mamă, practic, n-o vede. Dimineaţa devreme pleacă, seara târziu se
întoarce», explică psihologul. Deşi este mai calm decât Dumitru, când explo-
dează, Alexandru nu-şi poate controla agresivitatea. «Acumulează mult şi
exteriorizează în cinci minute totul», spune Marin Tataru. Tinerii, deşi au pro-
bleme de comportament, pot fi ajutaţi. Aceştia n-au atins deocamdată vârsta
răspunderii penale şi în prezent asistenţii sociali şi psihologul fac tot posibilul
să nu urmeze calea altor minori, care, imediat ce ating vârsta răspunderii
penale (14 ani), ajung în penitenciare.

Anturajul influenţează comportamentul copilului

Totuşi, minorii sub vârsta răspunderii penale sunt conştienţi că pot comite
orice infracţiune şi nu vor păţi nimic, iar când ating vârsta de 14 ani, brusc,
se trezesc după gratii. O soluţie ar fi «obligativitatea de a participa la progra-
mul psiho-social», susţine Marin Tataru. Chiar dacă echipa multidisciplinară
merge în diverse localităţi să identifice problema care stă la baza unui com-
portament inadecvat şi încearcă să găsească soluţii, problema nu este înlătu-
rată, pentru că minorul are nevoie de ajutor durabil. «Se deschide. Îşi spune
problemele. Spune lucruri despre care n-a vorbit, poate, niciodată. Însă totul
este de moment. Am ieşit şi totul se termină. De aceea, trebuie să lucrăm nu
doar cu copiii, ci mai ales cu profesorii şi părinţii, care le sunt mereu alături»,
explică psihologul.

De aceeaşi părere este şi Frauke de Kort, şefa programului Protecţia Copilu-

lui, UNICEF Moldova. «Serviciile statului trebuie să pună mai mult accentul pe
cauzele comportamentului antisocial al copilului şi pe anturajul acestuia.
Practica arată că, de cele mai multe ori, copiii care ajung în conflict cu legea
provin din familii vulnerabile, au abandonat şcoala sau au fost cândva, la
rândul lor, victime ale violenţei sau abuzului. Aceste cauze trebuie examinate
în paralel atunci când vorbim despre reintegrarea copiilor în conflict cu legea
şi prevenirea recidivei în rândul acestora», susţine Frauke de Kort.

«Big Brother»
Larisa Bubnov, asistentă principală în cadrul Direcţiei asistenţă socială şi pro-
tecţie a familiei din Ungheni, consideră de asemenea că un rol mare, în cazul
minorilor în conflict cu legea, le revine părinţilor. «În majoritatea cazurilor,
aceşti copii vin din familii social-vulnerabile. Trebuie să găsim calea spre
inima acestor copii. Nu trebuie să-i stigmatizăm, să-i izolăm de restul societă-
ţii, pentru că, în acest mod, ei nu vor deveni niciodată parte a societăţii şi nu
vor putea contribui la dezvoltarea ei. Chiar dacă e fugar sau are un compor-
tament delincvent, el totuşi rămâne a fi un copil», explică asistenta socială.
Îşi aminteşte cazul unui copil care, începând cu vârsta de nouă ani, a săvârşit
un şir de ilegalităţi, printre care şi furt. «Toţi spuneau că nu are niciun viitor,
să aşteptăm până la 14 ani, după care urmează puşcăria şi la revedere», îşi
aminteşte Larisa Bubnov.

Până la urmă, băiatul a fost încadrat într-o casă de tip familial. «Am încercat
şi încercarea a fost una reuşită. Timp de trei ani, copilul este în grija asisten-
tului parental profesionist. Este foarte muncitor. Îi place sentimentul de res-
ponsabilitate, adică de încredere. Aceasta îl face să se simtă util», este de
părere asistenta socială. Larisa Bubnov a mai găsit o metodă de a ajuta
minorii în conflict cu legea, şi anume «Big brother» («Fratele mai mare»),
care a înregistrat rezultate pozitive peste hotare. Este un serviciu social în
care sunt implicaţi un număr de bărbaţi care au un serviciu de bază, propria
lor familie, însă o dată sau de câteva ori pe săptămână vor fi vizitaţi de copii
în conflict cu legea, pe care să-i ajute, să comunice cu ei şi să le câştige
încrederea. Aceşti bărbaţi trebuie să aibă şi pregătire juridică, să poată să
ofere o consultaţie minorilor.

Cursuri pentru părinţii copiilor în conflict cu legea

Pe de altă parte, asistenta socială menţionează importanţa unor cursuri pen-
tru părinţii care au copii problematici. «Ştiu că nici părinţilor nu le este uşor
în astfel de situaţii. Dacă aceştia nu ştiu cum să se comporte cu astfel de
copii, se îndepărtează de ei şi, într-un final, renunţă. E vorba despre nişte
instruiri elementare: cum să procedeze într-o situaţie sau alta, cui să se adre-
seze etc.», consideră Bubnov. Şi Petru Langa, şeful Direcţiei asistenţă socială
şi protecţie a familiei din Ungheni, susţine că, de cele mai multe ori, proble-
mele pornesc din familie. «Este foarte greu când nu ai cu cine să conlucrezi
dintre cei apropiaţi. Nu pun accentul pe instituţiile de corecţie. Totul vine din
familie. Un copil, dacă vede un comportament corect în familie, este mai
puţin supus riscului de a ajunge pe lista minorilor în conflict cu legea», spune
şeful Direcţiei asistenţă socială.

Echipele multidisciplinare ar fi o soluţie, opinează Petru Langa. Aici se implică

procuratura, inspectoratul de poliţie, serviciul psiho-pedagogic, asistentul
social, asistentul medical etc. Totuşi, şi aici există o problemă. «Fiecare mem-
bru contribuie într-o anumită măsură, dar nu există o continuitate. Asistentul
social se uită strict în segmentul său, poliţistul – în segmentul său. Procurorul
a luat decizia şi mai departe poate nici să nu fie interesat de soarta acelui
copil. Avem nevoie de o continuitate, de un fel de manager de caz care să
ştie exact ce urmează. Dacă au fost ajutaţi părinţii la nivel financiar, să se
urmărească şi nivelul educaţional, relaţia din cadrul familiei etc.», consideră
Victor Zaharia, directorul Institutului de Reforme Penale.

Penitenciarul nu este o soluţie

Totodată, «pentru un minor, limita între imoral şi regulile general-acceptate
nu este atât de vizibilă. În acest caz, faptul că a comis o infracţiune ar putea
să nu fie sesizat imediat de către minor», explică Victor Zaharia. Codul de
procedură penală prevede că interesele minorilor într-un caz penal neapărat
trebuie să fie reprezentate de către un avocat. Acesta însă, după opinia lui
Lilian Darii, directorul executiv al Consiliului Naţional pentru Asistenţa Juri-
dică Garantată de Stat, «ar trebui să depună efort maxim pentru a obţine un
alt rezultat decât condamnarea, atât timp cât un asemenea rezultat va fi
posibil». Avocata Natalia Moloşag, de asemenea, consideră că «statul ar tre-
bui să se gândească la alte măsuri, pentru că minorii, aflându-se în condiţii
de penitenciar, nu se reabilitează. Ei recidivează, ceea ce nu este deloc
bine», susţine avocata.

Reabilitarea însă trebuie începută înainte ca minorul să atingă vârsta răspun-

derii penale. «Dacă procurorul constată că părinţii au o atribuţie: nu-l educă
sau îl neglijează, procurorul poate lua măsuri faţă de părinţi, măsuri prevă-
zute în art. 63 al Codului Contravenţional», spune Moloşag. În acest sens,
reprezentanta UNICEF în R. Moldova punctează că «o abordare punitivă ar
putea avea, pe termen lung, efectul opus celui dorit: rebeliune, contactul cu
alţi infractori, marginalizare sau izolare socială. Detenţia, fie în penitenciare,
fie în instituţii cu caracter educativ, nu este binevenită şi va fi aplicată doar
ca măsură de ultimă instanţă», susţine Frauke de Kort.