Sinuciderea – intre necunoastere si disperare

*** Interviu cu Oana Civitu, psihoterapeut autonom si psiholog clinician specialist

in judetul Prahova - http://oanacivitu.bloggerul.ro/

In ultimul timp sinuciderea a devenit un fenomen des intalnit in societatea noastra.

Lucru cu atat mai ingrijorator, cu cat copiii si adolescentii cad deseori prada acestei
disperari extreme. De multe ori ne rezumam la a comenta articole sau reportaje tv fara
a incerca sa intelegem mai bine cauzele care au ca rezultat aceste situatii tragice.
Tocmai din acest motiv i-am cerut ajutorul doamnei Oana Civitu, psihoterapeut
autonom si psiholog clinician specialist in judetul Prahova, care ne-a raspuns la
cateva intrebari menite de a explica mai pe larg acest fenomen.

1. Care credeti ca este profilul unui sinucigas? Se poate spune sau nu ca exista un
asemenea profil?

Nu exista un profil al “sinucigasului” , cred ca 60 % din populatie s-a gandit cel

putin o data la sinucidere. Ce putem spune este ca sunt tulburari mentale, care
netratate pot duce la sinucidere: tulburarea afectiva , schizofrenia, dar si in alte
situatii, fara sa fie prezenta o tulburare mentala. Sunt oameni care nu isi doresc sa
moara, dar in ideea de a speria pe cineva, aleg aceasta cale, fara sa se gandeasca la
moarte.

2. In ultimul timp am vazut foarte multe cazuri de copii/adolescenti care se sinucid

din motive aparent minore: mustrarile parintilor sau ale profesorilor, deceptii in
dragoste etc. Sunt cumva copiii de astazi mult mai sensibili sau tot adultii sunt
vinovati pentru ca nu stiu sa gestioneze conflictele sau cum sa le arate care sunt
problemele cu adevarat importante?

Problema este mult mai complexa de atat. Situatia din ziua de astazi este cu totul alta
decat acum douazeci de ani. Mentalitatea parintilor s-a format atunci si din pacate ei
nu se adapteaza (prin informare , educatie) la cerintele zilelor noastre. Foarte multi
pun situatia financiara pe primul loc, iar sanatatea mentala sau starea emotionala a
lor sau a copiilor este pusa pe ultimul loc. Cumpara copiilor mancare , haine in
exces, calculatoare si telefoane, dar nu mai petrec timpul impreuna, nu mai
comunica , nu mai verifica situatia scolara. Copiii sunt dati la meditator din clasa I ,
nu mai sunt lasati sa faca eforturi si nici sa fie sustinuti in aceste eforturi de catre
parinti, ci de catre bone , afterschool, meditatori. Noi faceam singuri curatenie in
camera noastra, iar acum angajam o femeie pentru asta.

3. Statisticile arata faptul ca peste tot in lume exista mai multe morti cauzate de
sinucideri decat de accidente sau crime. Pe de alta parte, aceleasi statistici spun ca
peste 90% dintre cei care se sinucid au cel putin o boala sau tulburare psihica de-a
lungul vietii. Sunt tratamentele noastre suficiente? Pot face fata acestor cazuri in care
oamenii ajung la psiholog sau psihiatru, dar sunt lasati fara a se vindeca in totalitate?

Tratamentele sunt suficiente numai ca oamenii nu stiu, nu se informeaza si implicit

nu beneficiaza de ele. Psihoterapia cognitiv comportamentala este o forma stiintifica
de tratament, cu studii clinice controlate si dovezi clare ca rezultatele pozitive in
tratarea tulburarilor mentale, sunt cu mult peste medie. Diferente exista si sunt destul
de multe, dar cea mai semnificativa diferenta este ca psihoterapia, ca tratament, nu
este sustinuta in tara noastra de Casa de sanatate. Apoi la noi nu prea exista
abordarea complexa si completa a unei tulburari mentale, ma refer la colaborarea
medic de familie-psiholog-psihiatru. Am avut putini client care au spus “m-a trimis
medicul de familie , psihiatrul”.

4. Ce rol joaca anturajul si familia in tratarea acestor tulburari? Nu cumva

scepticismul oamenilor cu privire la terapia psihologica, depresie, abuz de droguri etc.
ingreuneaza tratamentul si recuperarea pacientului?

In mare, problema este de mentalitate colectiva : esti nebun daca mergi la

psihoterapie sau psihiatrie. Este o mare greseala, nimeni nu este perfect , toti avem
dificultati in comportament sau relationare si cei care fac efortul sa treaca peste
aceasta idee gresita merita toata admiratia celor din jur.
Suportul familiei are rolul lui, dar sa nu credem ca este esential, daca cel care vine
in terapie are motivatia corespunzatoare de a rezolva, suportul familiei nu prea mai
conteaza. Exista situatii specifice in care parintele plateste terapia si atunci este cel
mai important, in situatia minorilor.

5. Exista semnale pe care un sinucigas le da celorlalti (isi lasa toate lucrurile aranjate,
isi ia la revedere in diverse forme de la familie, plateste datoriile etc). Ma intereseaza
daca ati avut un caz concret.

Nu exista gesturi “ batute in cuie”, pot sa las curatenie si daca plec de acasa! Exista
abordarea sociologica a sinuciderii (Durkheim) care se refera la aceste aspect, dar
nu este o regula in a lasa semne.

6. Stiu ca legislatia in vigoare prevede faptul ca trebuie sa existe un psiholog in

fiecare scoala sau liceu din Romania. Din ceea ce stiti dv acest lucru se respecta?
Cum credeti ca ajuta acest lucru? ( din cate stiu eu nu se respecta acest lucru si nu toti
profesorii tin ore de dirigentie pentru a-i indemna pe copii sa apeleze la un psiholog la
nevoie).
Cum traim in Romania stim forte clar, ca situtia pe hartie sta intr-un fel, si in
realiatate in alt fel. Exista foarte putini specialisti, dar si mai putini lucreaza in scoli.
Din experienta, am constatat la psihologii scolari dorinta de a ajuta , dar este nevoie
si de competenta necesara pentru rezultate positive si in acelasi timp, de suportul
cadrelor didactice in aceste demersuri.

7. Exista terapii diferite in functie de varsta? De exemplu, se foloseste o alt fel de

abordare in cazul copiilor, al adolescentilor, al adultilor ? Care varsta este mai usor de
recuperat?

Exista forme diferite de psihoterapie. Ca in aceeasi forma de psihoterapie, abordezi

diferit nivelele de varsta este posibil, dar nu o regula . In psihoterapia cognitiv
comportamentala exista metode diferite de interventie pentru copii, adolescenti si
adulti.

Recuperarea este mai usoara, sau mai grea in functie de diagnostic, de nivelul de
intelegere, nu neaparat de varsta.

8. Ce rol joaca societatea actuala sau mass-media in formarea sau modelarea unor
caractere tinere? Pot fi ele cauzele unor comportamente deviante acolo unde parintii
nu se implica in formarea personalitatii copilului?

Ne alegem modelele nu in functie de ceea ce ne ofera societetea, ci de lucrurile sau

informatiile la care avem acces. Cineva care sta in mediul rural si nu are internet , s-
ar putea sa-si aleaga model pe profesor, preot , invatator, sau pe batausul satului.
Parintii au rolul important de a filtra caile de acces la informatii.

9. Au fost cateva cazuri in Romania de sinucideri la adolescentii care faceau parte din
trendul emo. Credeti ca exista o legatura reala intre aceasta moda si sinuciderea?

Nu exista o legatura reala. Daca parintii stiu sa formeze prin educatie un echilibru
emotional la copilul lor , acesta va face fata multor situatii dificile.

10. Asa cum au fost multe situatii de sinucidere in randul adolescentilor, la fel putem
spune si despre cadrele militare. Acestea, ca si profesorii, de exemplu, dau anumite
teste psihologice periodic. Sunt aceste teste depasite, de ce credeti ca nu pot detecta o
problema din timp?

Anumite teste pot fi depasite, dar este de dorit ca aceea evaluare sa fie facuta pe
langa psihologul cu competenta de siguranta nationala si de psihologul clinician.
Colegiul Psihologilor a stabilit foarte clar acest lucru , numai ca aceasta regula nu
se respecta, din diverse motive.