Doamne, unde-i rana?

- Monahia Siluana Vlad

-lucrare de seminar-

Profesor îndrumător- Studenți-

Pr. Asist. Dr. Păunoiu Georgian Mirica Ionuț
Moisei Andrei Ștefan

București
 2019

Date biografice

Născută cu numele de mireană Eugenia Vlad, a fost pînă la peste 30 de ani atee, după
cum singură ne-a mărturisit. Maica Siluana crede că îi poate înțelege și ajuta pe oamenii care
sunt departe de Dumnezeu pentru că ea însăși a trecut printr-o situație identică.

"Eram foarte revoltată împotriva credinței. Credeam că este «opium pentru popor»", își
amintește ea. Eugenia s-a născut într-o familie de țărani, cu cinci copii, din Ciulinii Bărăganului.
Tatăl sau a stat timp de patru ani în prizonierat, în Uniunea Sovietică, de unde s-a întors acasă cu
idei comuniste. Se impusese ca un lider comunist în sat, își amintește fiica sa, căreia nu i-a
transmis însă aceleași convingeri.

Eugenia Vlad avea să studieze Filosofia la Universitatea din București, însă nu a fost
atrasă de marxism și de materialism dialectic, ci, dimpotrivă, de filosofii occidentali, blamați de
ideologia comunistă. De aceea, a intrat în atenția Securității. "Orientarea mea filosofică era
existențialistă-tragică. Citeam mult literatură din afară, poate de asta mă urmarea Securitatea.
Eram un om nonconformist, ascultăm muzică, spuneam ce gîndeam și poate de asta eram
considerată un om periculos", mărturisește ea.

După absolvirea facultății, Eugenia a predat filosofia că preparator timp de un an, la

Universitatea din Galați. "M-au îndepărtat apoi cei din Securitate. Am avut tot felul de slujbe
apoi ca secretar, bibliotecar, mai țineam unele cursuri facultative", spune ea.

Metamorfoza necredincioasei Eugenia Vlad în viitoarea maică Siluana își are punctul de
început undeva, între vîrstă de 35 și 40 de ani, cînd a trecut printr-o criză spirituală -
caracteristică fiecăruia la anii maturității, crede ea - care a sfârșit prin a o apropia de Dumnezeu.
"Sufeream de o nevoie de sens. Așa l-am găsit pe Dumnezeu, mărturisește Maica.
 Volumul prezintă trei conferințe ale Maicii Siluana, în care tema centrală este suferința
omului și cauzele duhovnicești care generează această suferință, analizând soluțiile pe care
Biserica le are de oferit în asemenea situații, precum și aportul personal în vindecare.

Primul capitol al cărții se numește ,,Rugăciunea ne învață” și reprezintă tema unei

conferințe preoțești din Germania, Nürnberg din anul 2012. Acest prim capitol este urmat de o
secțiune numită ,,întrebări și răspunsuri”.

Cartea debutează cu o scurtă prezentare a Maicii Siluana Vlad de la Mănăstirea Sfântul

Siluan din Iași, realizată de IPS. Serafim al Germaniei. Înaltpreasfinția Sa, afirmă despre Maica
Siluana că este ,, arhicunoscută în România pentru lucrarea duhovnicească cu totul exceptțională
pe care o face în rândul copiilor și tinerilor care suferă sau au suferit diferite trauma, mai cu
seamă în familie”.1

După prezentarea invitatului, în persoana Maicii Siluana, IPS. Serafim, evidențiază

suferința tinerilor cauzată de păcat și provocările pe care le întâmpină duhovnicii în prevenirea
acestor păcatelor.

Făcând referire la faptul că Maica Siluana a studiat Biologia și este licențiată în Filosofie
și vorbește despre teologie, IPS. Serafim, îl citează pe Vladimir Losssky, care spune că ,, avem
nevoie de un system teologic, de metode teologice atunci când suntem în școală, la Seminar, la
Facultatea de Teologie, dar, zice, atenție cum ți-ai construit sistemul, să-l și dinamitezi, să-l
distrugi”. Aceste cuvinte se referă la modul cum preoții predică, îl mărturisesc pe Hristos.
Credința este răspunsul la această provocare a preoției.2

Eugenia, cum se numea înainte de călugărie Maica Siluana, a fost inițiată în cele ale
teologiei de Părintele Galeriu care pe lângă recomandarea cărților a sfătuit-o să se
îndeletnicească cu rugăciunea inimii pentru a înțelege sensul celor scriese în cărțile pe care le
citea. Pe măsură ce cuprindea cu inima cuvintele Filocaliei, s-a născut dorința de a ajuta și pe
alții să înțeleagă sensul vieții. Astfel, tinerii au început să apeleze la Eugenia pentru diverse
probleme care îi frământau. Când Ps. Teofan a fost numit mitropolit al Olteniei, Eugenia l-a
urmat pe presfinția sa întemeind un centru de consiliere pentru tineret în care se organizau

1
Monahia Siluana Vlad, Doamne, unde-i rana?, Ed. Doxologia, Iași, 2017, p. 7.
2
Ibidem, p. 12.
cursuri de formare în urma cărora participanții urmau să învețe ,, limbajul Bisericii, limbajul
rugăciunii”.3

Cursurile aceastea cuprindeau seminarii despre inteligența emoțională din punt de vedere
creștin, despre păcat, etc. În legătură cu păcatul, afirmă Maica ca acesta nu este un produs al
comunismului sau al Uniunii Europene, ci al omului. Și înainte oamenii păcatuiau, dar aveau
conștiința păcatului, se spovedeau, pe când acum, în zilele noastre, trăim cu păcatul.4

Întrebări și răspunsuri

Cei ce afirmă că lucrarea Maicii, a Bisericii în general ține de domeniul Psihologiei,,

Maica răspunde că ,, psihologia noastră este bazată pe învățătura Părinților Filocalici despre
sufletul (psihicul) omenesc”.5 Părinții filocalici, foarte fini și profunzi cunoscători ai sufletului
omului ( deci foarte buni psihologi), vorbeau mereu despre puterile sufletești, despre lucrarea
rațiunii, despre lucrarea minții, despre patimi, pentru a ne învăța comuniunea cu harul și
lepădarea de păcat.

Taina ortodoxiei, spune Maica Siluana, este ,,prefacerea celor ale noastre , pe care le
avem de la Domnul, în ale Sale”.6 Inima omului, fiind laboratorul acestei prefaceri, cu puterea și
lucrarea harului, transformă gândurile cele rele, în gânduri bune.

Despre problema împărtășirii celor care nu se pot lăsa de păcat dar doresc Sfânta
Euharistie, atât IPS. Serafim cât și Maica Siluana oferă un răspuns clar referitor la această
situație: nu se poate da un răspuns general pentru un preot care ar adresa o astfel de întrebare ci
fiecare la scaunul spovedaniei vede penitența credinciosului și poate lua o decizie în acest sens.
Sunt persoane care nu doresc să se spovedească și nici să se împărtășească. Este o diferența
majoră între cei care vin și se spovedesc, dorind să se împărtășească și cei care ocolesc scaunul
spovedaniei.

3
Ibidem, p. 27.
4
Ibidem, p. 34.
5
Ibidem, p. 52.
6
Ibidem, p. 53.
 O altă problemă care este adusă în discuție printr-o întrebare din public este legată de
depresie. În cazul depresie, spune Maica, ,,diavolul vine prin gânduri și alimentează focul tristeții
care vine dintr-o rană veche”7. O cale pe care o recomandă Maica în acest sens este să învățăm să
ne bucurăm pentru lucrurile bune, oricât ar fi de mici și să învățăm să fim recunoscători pentru că
sentimentul recunoștinței schimbă sufletul, schimbă chimia creierului și a întregului organism.

Suferințele sufletului în relații- Cuvânt la Adunarea Eparhială

,, Dacă sufletul nostru este bolnav, și relațiile noastre sunt bolnave. Astfel, dacă ne vom
îngrij de sănătatea sufletului nostru, vom avea relațiile sănătoase”8, afirmă Maica, în legătură cu
starea noastră de fericire care nu trebuie să depindă de influențele exterioare. Nu trebuie să
socotim că cineva are datoria să ne facă fericiți. Aici, Maica, aduce exemplul copilului dependent
de părinți. Pe măsură ce crește, se maturizează, această dependență scade. Așa este și cu fericirea
noastră.

Renunțarea la dependența aceasta de părinți, se face de regulă în adolescență și trebuie

făcută cu Dumnezeu, astfel modelele de care se va lipi adolescentul vor fi acelea care îndeamnă
la plăcerile trecătoare, avere, lucruri deșarte. Alegerea modelului, depinde foarte mult de
educația pe care a primit-o tânărul în familie și de credința care i-a fost transmisă.

,,Orice gând, cuvânt sau faptă care nu sunt centrate pe iubirea lui Dumnezeu și a
aproapelui, deci pe persoană. 9. Aceste cuvinte ale Maicii vin în contextual relațiilor de la un loc
de muncă spre exemplu. Aici, fiecare are scopuri diferite. Un coleg de muncă va fi axat pe
finalizarea unui task, deci pe muncă. Nu observă însă că unii dintre colegi sunt obosiți și
continuă să facă presiuni pentru terminarea sarcinii pe care o au de îndeplinit. Astfel, acest
personaj, nu este centrat pe nevoia, suferința aproapelui, ci pe câștig, pe slavă deșartă.

Maica îndeamnă în continuare părinții să nu neglijeze copiii ci să-și petreacă timpul cu ei

ori de câte ori are nevoie, să nu alerge după bani și să uite să se joace cu copilul. Mulți copii,

7
Ibidem, p. 75.
8
Ibidem, p. 93.
9
Ibidem, p. 96
simt lipsa părinților care istoviți de muncă, nu alocă timpul necesar pentru copil și astfel ei cresc
fără acea cărămidă a susținerii părintești. 10

Referitor la cauzele bolilor noastre sufletești, Maica identifică una ca fiind ,,

necunoașterea sufletului nostru și a relației cu Dumnezeu. Credem în lucrarea harului, credem în
energiile necreate, dar nu suntem conștienți și nu beneficiem de plinătatea lucrării lui Dumnezeu
cu noi și în noi, în Biserică”11 Metoda de contracarare a acestor boli, este conform Maicii
Siluana ,, să învățăm să folosim harul pe care ni-L dăruiește Dumnezeu în Sfânta Sa Biserică, să
învățăm mai multe și despre bolile noastre, și despre cauzele lor, și despre puterile noastre
vindecătoare care devin divino-umane prin conectarea la harul dumnezeiesc”.12

Nefolosindu-ne de harul lui Dumnezeu, de sfânta Lui învățătură, alegem să suferim, să ne

pricinuim necazuri care pot fi evitate foarte simplu. Stare de stress, lăcomia, mândria, orgoliu,
etc, toate aceste boli sufletești crează tensiune și implicit îndepărtarea de liniștea adusă de harul
lui Dumnezeu.

Remediile pe care Maica le recomandă pentru lupta cu bolile sufletești sunt curăția minții
prin iertare și renunțarea la confortul conformismului, Sfintele Taine primite în mod conștient și
responsabil, rugăciunea numelui Domnului, psalmii etc. Totodată avem datoria să descoperim în
noi înșine acea ,,foame lăuntrică”13 după Dumnezeu. Această foame crește în noi până la
prăbușirea pereților despărțitori dintre noi și Sfântul Potir. Important este ca dorința noastră să fie
vie.

În cadrul Bisericii, prin harul lui Dumnezeu, găsim credința cea adevărată în care nu
există îndoială pentru că este cunoaștere. Îndoielile vin în rațiune, prin gânduri care sunt sugestii
de la vrăjmașul.

Pentru a ne vedea neputința trebuie să intrăm în iadul din noi, să ne judecăm pe noi înșine
ca să nu mai fim judecați. Dar pentru aceasta avem nevoie să ne corectăm felul în care înțelegem
această judecată pentru că de obicei luăm locul Judecătorului Dumnezeu. Duhul Sfânt ne învață
prin Sfinții Lui cât este de vindecător pentru sufletul nostrum să ne acuzăm pe noi înșine. Adică

10
Ibidem, p. 100.
11
Ibidem, p. 107.
12
Ibidem, p. 108.
13
Ibidem, p. 114.
să ne asumăm responsabilitatea, faptele, gândurile, cuvintele, neștiința, să acceptăm că suntem
fiecare singuri responsabili pentru faptul că suntem departe de Dumnezeu.

Dacă înțelegem că nu putem fi buni fără Dumnezeu, spune Maica, ,, deodată ni se ia o

povară de pe suflet”.14 Un alt lucru care ne împiedică în creșterea duhovnicească este o viziune
greșită despre păcat. În primul rând, îl privim juridic, nu-l privim ca boală. Când ne spovedim,
când ne pocăim, să căutăm cu luare aminte sub faptele noastre, sub gândurile și cuvintele
noastre. Abia trăind în Duhul pocăința, vom înțelege cât de păcătoși suntem și cât de mare este
mila Domnului. Și când gustăm cu adevărat mila Domnului se va ivi în sufletul nostru o milă pe
care nici n-o bănuiam că este omenește posibilă. Din această gustare se naște un discernământ
lăuntric între mine- păcătosul și mine- neputinciosul în fața păcatului.

Sănătate, boală, vindecare și mântuire prin Iisus Hristos

- Conferință la întâlnirea tinerilor ortodocși români din Germania, Berlin, 12-14 octombrie
2012

Dumnezeu este prezent ca Persoană acolo unde harul Lui. Nu există energie spiritual, spune
Maica, ,, nici creată și nici necreată, neipostatică, adică fără să aparțină unei persoane și nici nu
se exercită în absența persoanei”.15 Dumnezeu în persoană vine în noi prin harul Său. Harul
îndumnezeitor pe care noi în primim în Sfânta Biserică, prin Sfintele Taine intră în suflete
noastre.

Când omul nu L-a mai ascultat pe Dumnezeu și a călcat Porunca prin care voia sa liberă era
conectată la voia lui Dumnezeu, atunci s-a întâmplat catastrofa numită căderea omului. Omul a
rămas doar cu energiile sale create și n-a mai funcționat după programul dumnezeiesc.Sufletul
său, suflet viu, pentru că avea în el lumina necreată, a murit. Această stare de moarte sufletească
este boala.

14
Ibidem, p. 125.
15
Ibidem, p. 131.
 Dacă în conferința anterioară, Maica vorbește despre bolile omului și enumeră câteva dintrre
cauzele acestora, în cadrul acestei conferințe, Maica, întregește lista menționând și stilul de viață
auto-distructiv, hrana nesănătoasă, conflictele, ura, depresia ca fiind cause ale bolilor. Vedem că
se numără atât cause interioare ca ura, depresia, dar și cause exterioare ca hrana nesănătoasă,
stilul de viață, etc.

Nu există vindecare până nu ne dăm seama că ce trăim nu este viața pe care o dorim în mod
conștient. Viața este rezultatul automat al moștenirilor și educației din primii ani de viață pe care
le întrupăm fără să le putem alege, fără să discernem, pentru a supraviețui cu zestrea noastră în
condițiile în care venim pe lume și creștem. Cu acest material, fiecare dintre noi suntem chemați
să ne construim viața noastră în mod liber și conștient. Iar acest lucru îl putem face numai cu
ajutorul lui Dumnezeu, numai primind harul vindecător și lucrând cu el.

Toate traumele, de la neglijență până la abuzuri de toate felurile, tpate aceste trauma se scriu
în trupul nostrum. Nimic din ce-am trait vreodată nu se uită și nu dispare. Totul este scris în
noi.16 Așadar, urmele, tiparele noastre subconștiente nu se șterg, doar Dumnezeu le șterge.

Vindecarea este primirea lui Dumnezeu, Care vine la noi și ne dă Harul Său prin Sfintele
Taine și, cu harul, intrăm, coborâm în adâncul nostru. În acest stadiu, spune Maica, ,, mulți sunt
tentați să intre și să auto-psihanalizeze”.17 Psihanaliza secular i-a arătat omului care credea că
este ființă rațională și atât, că există multă ființă nerațională în el.

Un alt pas pentru vindecare, este să devenim conștienți de averea noastră, de trupul nostru, de
simțirile noastre, de gândurile noastre. Așa vom putea devein credincioși peste puținul care ne-a
fost dat. Calea de aur a vindecării este pocăința. Mulți confundă pocăința cu vinovăția. Vinovăția
este o lucrare a egoistului, a omului vechi, care crede că ar fi putut să facă altfel și care așteaptă
pedeapsă pentru ce a făcut rău sau greșit. Mintea omului fără harul lui Dumnezeu crede că
păcatul trebuie să fie însoțit automat de pedeapsă pentru ispășire.

Maica, numește Biserica Ortodoxă ,, laboratorul în care omul firect este transformat de Duhul
Sfânt în om duhovnicesc”.18 În strădania noastră de a-I face loc Domnului în viața noastră până

16
Ibidem, p. 144.
17
Ibidem, p. 149.
18
Ibidem, p. 156.
la sfințenie, devenim conștienți că împotrivirea nu vine doar de la noi, de la firea noastră robită
de plăcerile păcatului. Descoperim și simțim împotrivirea duhurilor întunericului.

Avem nevoie să conștientizăm, ne îndeamnă Maica, ,, că prin mintea noastră trec și pot lucre
trei feluri de gânduri”.19 Gândurile de la Dumnezeu care sunt extrem de delicate, creatoare,
gânduri de pocăință, de dragoste, de milă, gânduri de la duhurile întunecate, distructive, de ură,
de invidie. Acestea din urmă vin în mintea noastră deodată, ca niște fulgere și sunt însoțite de
neliniște. Să încercăm să fim conștienți de existența, puterea și lucrarea duhurilor întunericului și
să ne ferim de ele, dar să nu uităm că ele sunt făpturi și că energiile lor sunt energii create,
limitate și biruite de Domnul, Care este cu noi și în noi.

Rugăciunea este socotită de Maica Siluana ca fiind ,, ultima treaptă a vindecării.” 20 Dar
numai rugăciunea numită a inimii, rugăciunea prin care omul se unește cu Dumnezeu în har.
Altfel , rugăciunea, atât cea liturgică, cât și cea personal, inclusive Rugăciunea lui Iisus este
fundament și lumină pentru fiecare.

19
Ibidem, p. 160.
20
Ibidem, p. 162.