BRÎNZĂ CLAUDIA

gr.2 ,Seria A, MG

Experimentul Tuskegee-Sifilis

Între anii 1932 şi 1972, Serviciul de Sănătate Publică al Statelor Unite ale Americii a realizat un
experiment sinistru pe 399 de bărbaţi de culoare aflaţi în ultimul stadiu al infecţiei cu sifilis. Aceşti
oameni, majoritatea analfabeţi provenind dintr-unul din cele mai sărace comitate din Alabama, nu au
fost niciodată informaţi despre boala de care suferă şi despre gravitatea ei. Ceea ce li s-a spus a fost
doar că au un „sânge prost” (bad blood). Studiul urmărea să arate dacă în cazul sifilisului negrii sunt
afectaţi în mod diferit faţă de albi.
Medicii care îi aveau pe aceşti pacienţi de culoare sub observaţie nu aveau intenţia de a-i trata,
ci doar de a observa evoluţia bolii şi de a strânge datele la autopsie – acestea fiind indicaţiile primite
„de sus”, după cum a recunoscut şi preşedintele Bill Clinton. Unul din medicii implicaţi în acest
experiment afirma: „după cum observ, noi nu avem nicio contribuţie la aceşti pacienţi, până nu mor.”
Astfel, „oamenii-cobai” au fost lăsaţi în mod deliberat să li se degradeze starea sănătăţii, în situaţia în
care, în stadiul de sifilis terţiar apar chiar tumori, boli de inimă, paralizie, orbire, nebunie şi moarte.
La finalul experimentului, 28 de bărbaţi erau morţi în urma sifilisului, 100 muriseră datorită
complicaţiilor bolii, 40 dintre soţiile acestora fuseseră infectate şi ele, iar 19 dintre copiii lor s-au
născut cu sifilis congenital (boală ce poate da manifestări grave şi invaliditate).

1. Aspectele etice importante în acest caz sunt următoarele:

- Dreptul la libertate;
- Dreptul la sănătate şi la viaţă;
- Dreptul de a fi corect informat de medici asupra diagnosticului;
- Dreptul la un tratament corespunzător;
- Dreptul de a beneficia de consideraţie, respect şi îngrijire medicală, indiferent de vârstă, sex,
rasă sau orientare sexuală;
- Dreptul de a fi informat de către cadrele medicale în legătură cu participarea în procesele de
cercetare clinică;
- Personalul medical are obligaţia de a solicita consimţământul în scris înaintea oricărui
tratament sau procedură terapeutică.
2. Dilemele etice identificate:
- Progresul ştiinţific versus sănătatea pacientului;
- Descoperirea adevăruului ştiinţific ca scop versus minciuna şi dezinformarea pacientului ca
mijloc ;
- Observarea degradării accentuate a sănătăţii pacienţilor aflaţi în stadii grave ale bolii, în
favoarea salvării altor vieţi după obţinerea datelo ştiinţifice;
- Organe instituţionale (sistemul sanitar) care reprezintă legea, o încalcă(lasă pacienţii în mod
 BRÎNZĂ CLAUDIA
gr.2 ,Seria A, MG

deliberat să moară).
3. Prin comportamentul indiferent a cadrelor medicale faţă de pacienţi (cobaii lor), care sunt
defvorizaţi în scopul progresului ştiinţific, se încalcă cele patru concepte ale principialismului.
Respectarea autonomiei – fundamentul relatie-pacient nu este respectat, libertatea pacienţilor
este încălcată, ei nu au capabilitatea de a lua decizii legate de sănătatea lor, de a decide ce este
cel mai bine pentru ei, reprezentând un grup vulnerabil din punct de vedere rasial, cât şi social
(statut material şi intelectual scăzute). Sunt subiecţii unui experiment fără permisiunea lor,
deoarece conducătorii studiului nu solicită consimţământul acestora. Dezinformarea face
imposibilă asumarea responsabilităţii şi autorităţii asupra propriilor vieţi, pacienţilor nu le este
adus la cunoştinţă diagnosticul, deşi doctorii ştiu consecinţele nefaste ale acestei boli şi riscul
mare de mortalitate în cazul unui tratament absent. Principiul non-vătămării (a nu face rău) –
este încălcat deoarece pacienţii nu primesc tratamentul cuvenit, care le-ar fi îmbunătăţit radical
starea de sănătate. Ei sunt coduşi către o moarte sigură, ca mai apoi corpul lor să servească ca
instrument ştiinţific, în cadrul autopsiilor. Principiul beneficiului (a face bine) – deşi cadrul
medical putea preveni răspândirea bolii (sifilisul=boală venerică) prin administrarea medicaţiei
corespunzătoare, putea evita astfel efectele secundare ale bolii,cât şi prelungirea suferinţei
pacienţilor , acesta nu salvează vieţile puse în pericol, ci îi lasă să moară. Doctorii nu tratează
pacienţii, ştiind riscurile, cât şi consecinţele , pentru binele suprem, acela de a obţine date
ştiinţifice în scopul manifestărilor sifilisului la negri în comparaţie cu cele ale albilor Pincipiul
dreptăţii lipseşte cu desavârşire prin neexercitarea unui drept constituţional – dreptul la sănătate
, negrii fiind trataţi inegal, incorect, prin dezinformare, neacordarea tratamentului, fiind lăsaţi să
moară, ca mai apoi sa le fie utilizat corpul pentru efectuarea unor statistici ştiinţifice făra acordul
lor. Sunt implicaţi într-un proiect experiemntal care nu serveşte scopului lor, ci doar le distruge
gradat sănătatea.
4. Din punct de vedere deontologic, cadrul medical are datoria morală de a vindeca complet
pacientul dacă acest fapt este posibil. Scopul nu justifică orice mijloc de a-l atinge
(convenţionalism) şi o acţiune care maximizează starea de plăcere, de bine, nu este neapărat
corectă, astfel încât nu trebuie dusă la împlinire, spre deosebire de utilitarism. Deşi cercetătorii
urmăresc obţinerea unor descoperiri / noutăţi remarcante în patogenia sifilisului, unor date de
relevanţă clinică comparabile în scopul realizării unor tratamente eficiente care ar putea salva
alte sute de vieţi, protejarea societăţii prin conceperea unor metode eficace de prevenire a
transmiterii , nu motivează sacrificarea altor vieţi. Crearea răului pentru generarea binelui este
impermisibilă moral, deoarece tratează pacintul ca pe un instrument, indiferent de consecinţele
sale benefice pe alte planuri, transformându-l într-o victimă a sistemului, care ar trebui să-l
susţină şi nu să-i prelungească agonia durerii fără acordul acesteia, indiferent de rezultatele
favorabile pentru societate .