FIŞĂ DE PERFORMANŢĂ PENTRU CLASA a VII-a

TEOREME CELEBRE DE GEOMETRIE PLANĂ. SETUL 1

. prof. Marius Damian, Brăila

1. Teorema lui Menelaus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 1

2. Reciproca teoremei lui Menelaus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 2

3. Teorema transversalei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 3

4. Teorema lui Ceva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 4

5. Reciproca teoremei lui Ceva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 5

6. Teorema lui Steiner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 6

7. Teorema lui Van Aubel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 7

8. Teorema lui Gergonne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 8

1. Teorema lui Menelaus. Fie triunghiul ABC şi punctele M, N, P situate pe dreptele
BC, CA, respectiv AB, diferite de vârfurile A, B, C.
Dacă punctele M, N, P sunt coliniare, atunci are loc relaţia:
MB NC P A
¨ ¨ “ 1. (1)
MC NA P B

Demonstraţie. Există două situaţii posibile:

• două din punctele M, N, P se află pe laturile triunghiului, iar al treilea pe prelungirea

celei de-a treia laturi (Figura 1-a);

• toate cele trei puncte M, N, P se află pe prelungirile laturilor triunghiului (Figura 1-b).

Ne ocupăm, ı̂n continuare, numai de prima situaţie; cea de-a doua se tratează analog.
Construim CS k BA, S P M P.
În triunghiul M BP, cu CS k BP, conform teoremei fundamentale a asemănării, avem:
MB PB
4M BP „ 4M CS ñ “ .
MC CS

1
 Figura 1-a Figura 1-b

Aplicând aceeaşi teoremă ı̂n triunghiul CN S, cu CS k AP, obţinem:

NC CS
4CN S „ 4AN P ñ “ .
NA AP
Înmulţind membru cu membru egalităţile de mai sus, deducem:
MB NC P B CS PB
¨ “ ¨ “ ,
MC NA CS AP AP
care conduce imediat la relaţia (1). 
Punctele coliniare M, N, P din teorema precedentă se numesc noduri, iar dreapta deter-
minată de ele se numeşte transversală şi se notează cu M ´ N ´ P.

2. Reciproca teoremei lui Menelaus. Fie triunghiul ABC şi punctele M, N, P situate
pe dreptele BC, CA, respectiv AB, diferite de vârfurile A, B, C.
MB NC P A
Dacă ¨ ¨ “ 1, atunci punctele M, N, P sunt coliniare.
MC NA P B
Demonstraţie. Presupunem, prin reducere la absurd, că punctele M, N, P nu sunt
coliniare. Atunci există punctul M 1 P BC, astfel ı̂ncât M 1 , N, P să fie coliniare (Figura 2).

Figura 2

Aplicând acum teorema 1 ı̂n triunghiul ABC cu transversala M 1 ´ N ´ P, deducem că:

M 1B N C P A
¨ ¨ “ 1.
M 1C N A P B
Totodată, din ipoteză, avem
MB NC P A
¨ ¨ “ 1.
MC NA P B

2
 Ultimele două egalităţi conduc la:

M 1B MB M 1B MB M 1B MB
“ ñ “ ñ “ ñ M 1 B “ M B,
MC1 MC M B´M C
1 1 MB ´ MC BC BC

de unde rezultă că M “ M 1 , ı̂n contradicţie cu presupunerea făcută.

În concluzie, punctele M, N, P sunt coliniare. 

3. Teorema transversalei. Fie triunghiul ABC şi punctele D P pBCq, M P pABq, N P

pACq şi tP u “ M N X AD. Atunci are loc relaţia:

PD MB NC
¨ BC “ ¨ DC ` ¨ DB. (2)
PA MA NA

Demonstraţie. Tratăm doar cazul M N ∦ BC. Cazul M N k BC este banal şi rămâne ca
exerciţiu. Construim d k BC, A P d şi fie tXu “ M N X BC şi tY u “ M N X d (Figura 3).

Figura 3

Din d k BC, conform teoremei fundamentale a asemănării, avem:

MB BX NC CX
4BM X „ 4AM Y ñ “ , 4CN X „ 4AN Y ñ “
MA AY NA AY

şi

PD DX
4DP X „ 4AP Y ñ “ .
PA AY
În final

MB NC BX CX 1
¨ DC ` ¨ DB “ ¨ DC ` ¨ DB “ ¨ pBX ¨ DC ` CX ¨ DBq “
MA NA AY AY AY
1
“ ¨ rpDX ´ DBq ¨ DC ` pDX ` DCq ¨ DBs “
AY
1 DX
“ ¨ pDX ¨ DC ` DX ¨ DBq “ ¨ pDC ` DBq “
AY AY
DX PD
“ ¨ BC “ ¨ BC. 
AY PA

3
 Observaţie. Dacă punctul P din teorema de mai sus devine G (centrul de greutate), atunci
relaţia (2) devine
MB NC
` “ 1,
MA NA
iar dacă P devine I (centrul cercului ı̂nscris), relaţia (2) se scrie

MB NC
¨ AC ` ¨ AB “ BC.
MA NA

4. Teorema lui Ceva. Fie triunghiul ABC şi punctele M, N, P situate pe dreptele
BC, CA, respectiv AB, diferite de vârfurile A, B, C.
Dacă dreptele AM, BN, CP sunt concurente, atunci are loc relaţia:

MB NC P A
¨ ¨ “ 1. (3)
MC NA P B

Demonstraţie. Există două situaţii posibile:

• puncte M, N, P se află, fiecare, pe câte o latură a triunghiului (Figura 4-a);

• două din punctele M, N, P se află pe prelungirile laturilor triunghiului, iar al treilea pe

cea de-a treia latură (Figura 4-b).

Ne ocupăm, ı̂n continuare, numai de prima situaţie; cea de-a doua se tratează analog.
Fie tOu “ AM X BN X CP.

Figura 4-a Figura 4-b

Aplicăm teorema lui Menelaus, ı̂n triunghiul ABM cu transversala C ´ O ´ P şi rezultă:

CB OM P A
¨ ¨ “ 1,
CM OA P B

4
 apoi ı̂n triunghiul ACM cu transversala B ´ O ´ N şi obţinem:

BC OM N A
¨ ¨ “ 1.
BM OA N C

Egalităţile precedente conduc la

1 PA 1 NA MB NC P A
¨ “ ¨ ñ ¨ ¨ “ 1,
CM P B BM N C MC NA P B

adică am obţinut relaţia (3). 

5. Reciproca teoremei lui Ceva. Fie triunghiul ABC şi punctele M, N, P situate pe
dreptele BC, CA, respectiv AB, diferite de vârfurile A, B, C.
MB NC P A
Dacă ¨ ¨ “ 1, atunci dreptele AM, BN, CP sunt concurente.
MC NA P B
Demonstraţie. Presupunem, prin reducere la absurd, că dreptele AM, BN, CP nu
sunt concurente. Atunci există punctul M 1 P BC, astfel ı̂ncât dreptele AM, BN, CP să fie
concurente ı̂ntr-un punct pe care ı̂l notăm cu O (Figura 5).

Figura 5

Aplicând teorema 3 ı̂n triunghiul ABC cu dreptele concurente AM 1 , BN, CP, scriem

M 1B N C P A
¨ ¨ “1
M 1C N A P B

şi cum, din ipoteză, avem

MB NC P A
¨ ¨ “ 1,
MC NA P B
obţinem

M 1B MB M 1B MB M 1B MB
“ ñ “ ñ “ ñ M 1 B “ M B.
MC1 MC M B`M C
1 1 MB ` MC BC BC

Ţinând cont că M, M 1 P pBCq, avem M “ M 1 , fals, deoarece se contrazice presupunerea

făcută. În final, deducem că dreptele AM, BN, CP sunt concurente. 

5
 6. Teorema lui Steiner. Fie triunghiul ABC şi punctele M, N P pBCq.
Dacă ?M AB ” ?N AC, atunci are loc relaţia:

BM BN AB 2
¨ “ . (4)
CM CN AC 2

Demonstraţie. Construim BE k AC, E P AM şi CF k AB, F P AN (Figura 6).

Figura 6

Mai ı̂ntâi, ?ABE ” ?ACF , fiind unghiuri cu laturile respectiv paralele şi tinând cont că,
din ipoteză, ?BAE ” ?CAF , obţinem

BE AB
4ABE „ 4ACF (U.U.) ñ “ . (5)
CF AC

Aplicăm, ı̂n continuare, teorema fundamentală a asemănării.

Din BE k AC avem
BM BE
4BM E „ 4CM A ñ “ , (6)
CM AC
iar din CF k AB avem
BN AB
4BN A „ 4CN F ñ “ . (7)
CN CF
Înmulţind, membru cu membru, relaţiile (6) şi (7), obţinem

BM BN AB BE p5q AB 2
¨ “ ¨ “
CM CN AC CF AC 2
şi astfel am probat valabilitatea relaţiei (4). 

6
 7. Teorema lui Van Aubel. Fie triunghiul ABC şi punctele M P pBCq, N P CA, P P
AB, diferite de vârfurile triunghiului. Dacă dreptele AM, BN, CP sunt concurente ı̂ntr-un
punct S, atunci are loc relaţia:
AP AN AS
` “ . (8)
P B NC SM

Demonstraţie. Există două situaţii posibile:

• P P pABq şi N P pACq (Figura 7-a);

• B P pAP q şi C P pAN q (Figura 7-b).

Figura 7-a Figura 7-b

Tratăm prima situaţie, aplicând teorema lui Menelaus.

În triunghiul ABM cu transversala C ´ S ´ P avem

CB SM P A AP CM SA
¨ ¨ “1ñ “ ¨ ,
CM SA P B PB CB SM

iar ı̂n triunghiul ACM cu transversala B ´ S ´ N avem

BC SM N A AN BM SA
¨ ¨ “1ñ “ ¨ .
BM SA N C NC CB SM

Adunând, membru cu membru, egalităţile anterioare, obţinem

ˆ ˙
AP AN CM SA BM SA SA CM BM SA
` “ ¨ ` ¨ “ ¨ ` “ ,
P B NC CB SM CB SM SM CB CB SM

şi relaţia (8) este demonstrată. 

7
 8. Teorema lui Gergonne. Fie triunghiul ABC şi punctele M P pBCq, N P pCAq, P P
pABq astfel ı̂ncât dreptele AM, BN, CP sunt concurente ı̂ntr-un punct notat cu S.
Atunci are loc relaţia:
SM SN SP
` ` “ 1. (9)
AM BN CP

Demonstraţie. Fie D şi E picioarele perpendicularelor coborâte din A şi respectiv S pe

dreapta BC (Figura 8).
Deducem că AD k SE, deci, conform teoremei fundamentale a asemănării, avem

SM SE
4M SE „ 4M AD ñ “ . (10)
AM AD

Figura 8

Dar
SE ¨ BC
SE 2 ariarSBCs
“ “ . (11)
AD AD ¨ BC ariarABCs
2
Din (10) şi (11) deducem că
SM ariarSBCs
“ . (12)
AM ariarABCs
În mod asemănător rezultă şi

SN ariarSCAs SP ariarSABs
“ şi “ . (13)
BN ariarABCs CP ariarABCs

Folosind acum (12) şi (13), obţinem

SM SN SP ariarSBCs ariarSCAs ariarSABs ariarABCs

` ` “ ` ` “ “ 1,
AM BN CP ariarABCs ariarABCs ariarABCs ariarABCs

adică am demonstrat relaţia (9). 

8
 Bibliografie

[1] Liviu Nicolescu, Vladimir Boskoff. Probleme practice de geometrie. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1990.
[2] Virgil Nicula. Geometrie plană (sintetică, vectorială, analitică.) Culegere de probleme.
Editura GIL, Zalău, 2002.