Crizele majore: o ocazie de a ne rezolva

conflictele interioare!
de Georgiana Spataru | Copii Curcubeu
Oricine este coplesit de crizele majore ale vietii, intr-un moment sau altul, dar oare cati dintre noi
stim sa gestionam situatii grave ca: moartea cuiva drag, divortul, ranirea, accidente, sau chiar
suparari si orice alt eveniment grav care genereaza o tulburare emotionala?!

Putem sa facem referire la Harta Constiintei, ca punct de referinta pentru a intelege mai bine
situatiile de criza.

Pentru cei care nu au studiat niciodata aceasta Harta a Constiintei, ea este un model matematic,
care reprezinta “ego-ul” uman, sinele. Sunt reprezentate diverse niveluri de constiinta, denumite
conform experientelor umane ca Rușine vinovatie, durere, dorinta, furie, curaj, bunavointa,
iubire, etc.

Pe scala, sagetiile sub nivelul curajului sunt orientate in jos, indicand ca efectul este distructiv, ca
nu sprijina viata si armonia ci un nivel inferior. La nivelul curajului, sagetiile au o pozitie neutra,
iar de la acest nivel in sus, ele urca pe masura ce intra in zone ale iubirii, indicand ca aceste
campuri de energie ocrotesc si hranesc viata.

In timpul unor experiente “catastrofale”, care genereaza tulburari emotionale, viata devine dintr-
o data un cosmar, suntem coplesiti de o avalansa de emotii.

Totusi, exista solutii/tehnici pentru a ne rezolva aceste situatii, pentru a le scurta durata, pentru a
usura situatia si pentru a diminua efectul si stresul.

Toate aceste evenimente din viata, au ceva in comun: reprezinta o pierdere grava si o amenintare
la supravietuire. Mai au in comun si sentimentul lipsei de putere. Mintea percepe ca este oprita in
loc si nu poate face nimic in legatura cu aceste evenimente, iar asta intesifica emotiile si
supararea. Felul in care rezolvam aceasta problema, depinde de orientarea fiecarei persoane fata
de subiect si cunoasterea sa despre intregul camp al constiintei.

Aceste evenimente declanseaza o furtuna de stari negative: neincrederea, negarea, furia,

vinovatia, autoblamarea, resentimentul, sentimentul de a fi abandonat, furia pe sine sau pe
Dumnezeu, mania pe cei din jur (in special pe cei apropiati). Toate aceste sentimente ies la
suprafata de-odata (in anumite cazuri unul dupa altul) la intensitate mare. Primul este socul,
urmat de indignare, neincredere si furie.

Puterea mintii incearca sa foloseasca ratiunea pentru a rezolva aceste energii. Cauta iesiri din
situatia creata, explicatii si motive, insa nu poate avea succes datorita campului de energie
coplesitoare care este atat de mare incat totul pare negativ.

Este necesar sa incercam sa vedem constiinta si relatia dintre corp, minte si spirit, care este
natura relatiei si cum ne poate ajuta sa gestionam aceste crize majore.

Corpul este nesimtitor si nu se poate experimenta pe sine. El doar este. Stim unde se afla, doar
datorita senzatiilor. Nu traim corpul, traim senzatiile. Senzatiile la randul lor sunt experimentate
prin puterea mintii. Mintea nu poate sa se experimenteze pe sine. Pare un gand socant, insa
mintea este experimentata de constiinta insasi.
Datorita constiintei, cineva este constient de ceea ce se petrece in minte. Mintea raporteaza ceea
ce se petrece cu senzatiile, iar acestea dau raportul despre ceea ce se petrece cu corpul. Insa
putem afla ce se petrece in constiinta noastra datorita campului de energie al constientei. In
consecinta, locul unde experimentam emotiile noastre, este mult in afara corpului fizic.

Revenind la crizele majore, este surprinzator ca singurul lucru in cadrul acestor evenimente
“catastrofale”, este chiar energia emotiilor. Daca analizam atent, vom observa ca nu evenimentul
care s-a petrecut sau despre care credem ca s-a petrecut este problema adevarata, ci felul in care
ne simtim noi in raport cu el. Conteaza doar reactia emotionala, nu si faptul in sine.
Faptul este doar un fapt, dar felul in care “simtim” in legatura cu acel fapt, este singurul lucru pe
care trebuie sa-l rezolvam in toate evenimentele grave din viata.

Sentimentele vin din atitudinea noastra, din credinte, din modul in care ne vedem pe noi in
lume. Totusi, cand ne aflam intr-o stare de coplesire, totul consta in rezolvarea energiei
emotiei. Nici macar nu trebuie sa rezolvam emotia, ci energia emotiei!

S-ar putea sa existe reticenta la inceput…te vei intreba, totusi ce facem cu evenimentele reale
care s-au intamplat? Corect, evenimentele petrecute nu mai pot fi modificate, dar in mod
surprinzator sunt usor de rezolvat. Reticenta, resentimentul sau regretul, reprezinta lucruri
minore si nu sunt probleme reale. Gandul ca ele exista, vine doar din campul energiei emotiilor
negative, acolo unde ele, par catastrofale, fara speranta, de nesuportat etc. Odata ce o persoana
reuseste sa iasa din aceasta stare negativa si traverseaza in partea cealalta, viata se ajusteaza de la
sine. Viata merge inainte si problemele sunt usor de rezolvat, in momentul in care sunt
indepartate emotiile.

Viata ne ofera solutii pentru toate problemele. Necesitatea este mama invataturii, asadar, orice
problema apare, viata ii va gasi o rezolvare, iar energia vietii, energia pozitiva se reface.

Este foarte important de retinut ca o emotie negativa, descatuseaza un camp de energie negativ
ce tinde sa traga si restul dupa el. Rareori se intampla ca o persoana sa traiasca doar durerea.
Vinovatia si autoblamarea sunt sentimente care insotesc durerea provocata de un anumit
eveniment. Dorinta este alt sentiment care le insoteste si este constanta si neincetata,
determinandu-ne sa incercam sa schimbam situatia…INSA ce mai putem face? Apare negocierea
si incercarea de a manipula, cearta cu Dumnezeu si promisiunile…. Apoi apare furia si mania pe
viata si pe natura ei, iar furia poate fi imprastiata asupra oamenilor din jur, caci cu
siguranta este vina cuiva! (?!) Aceste energii izbucnesc deodata sau pe rand si de la un moment
dat, una sau alta este dominanta. Concomintent mintea cauta cu disperare explicatii logice si
justificari, dar puterea mintii este coplesita de prea multa energie negativa, de adrenalina, de
hormonul de stres.

Revenind la scala Constiintei, e important de observat ca problemele nu pot fi rezolvate la

nivelul la care par ca se petrec, ci la un nivel superior…! Cu cat ne situam mai sus pe scala, cu
atat puterea de rezolvare este mai mare, iar problemele sunt automat rezolvate. Astfel ca tot
ceea ce trebuie rezolvat este energia covarsitoare a emotiilor.
Solutia este sa nu incercam deloc sa intelegem energiile si sentimentele si sa acceptam ca nu mai
putem face nimic. Mintea este mult prea coplesita de intensitatea emotiilor, astfel incat nu se
poate descurca singura. Nu poate face niciun progres daca va cauta prin ganduri, caci acestea
sunt infinite. In momentul in care vrei sa scapi de ceva, mintea cauta solutii de iesire, insa ca
rezultat obtii doar prelungirea situatiei. De fapt, durerea vine din opunerea rezistentei la
experienta petrecuta. Astfel ca trebuie sa nu opunem rezistenta, sa acceptam faptul si sa
participam la experienta in sine. Astfel, energia poate fi eliberata, incheind experienta mai
repede, in loc sa i se permita sa continue la infinit, agonizant…poate chiar o viata intreaga. Este
preferabil sa diminuam forma campului de energie si sa ne oprim cu etichetarile sentimentelor si
a emotiilor.

Ca o concluzie, persoana care trece printr-un eveniment tragic, traieste initial un soc, o amortire
si neincredere ca s-ar fi intamplat cu adevarat. Acesta este momentul in care trebuie aplicata
aceasta tehnica de acceptare. Nu trebuie sa ne descurcam cu gandul nici chiar cu emotia, ci cu
energia din spatele lor. Este mult mai eficient si usor, decat sa continuam curse salbatice prin
minte, cautand a intelege si a gasi solutii de iesire. Practic sa incerci sa rezolvi gandurile si
evenimetele cu ratiunea si logica, folosind argumente si dovezi, poate fi incitant, dar complet
ineficient si intarzie recuperarea. Durerea trebuie eliminata imediat si concomitent, renuntarea la
opunerea rezistentei fata de covarsitorul eveniment.