Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea Inginerie Mecanică şi Electrică

Catedra Tehnologia Construcţiei Utilajului Petrolier

Titular disciplină,
Conf.dr.ing. V. ISPAS

Elemente de ştiinţa şi ingineria materialelor

PLOIEŞTI
2008
 INTRODUCERE

Inceputurile civilizaţiei noastre sunt strâns legate de cunoaşterea şi folosirea

metalelor. De la cele 7 metale ale lumii antice - aur, cupru, fier, plumb, staniu,
argint şi mercur - până la elementul metalic cu numărul atomic 105, numit hahniu
sau nilsboriu, au trecut multe milenii şi pe măsură ce metalele au fost descoperite
şi cunoscute, omul le-a folosit, în scopul satisfacerii nevoilor sale mereu crescânde
şi pentru progresul societăţii.
Ramura industriala şi în acelaşi timp ştiinţa care se ocupă cu proprietăţile
fizice şi chimice ale metalelor şi aliajelor, precum şi cu procesele fizice şi chimice
ale procedeelor practice de extragere şi de prelucrare a lor până la semifabricate,
poartă numele de METALURGIE.
Totalitatea cunoştinţelor despre metale şi aliaje, referitoare la:
- structura, proprietăţile şi legătura dintre structură şi proprietăţile obţinute
în urma diverselor metode şi procedee tehnologice de prelucrare a lor;
- comportarea în serviciu sub formă de organe de maşini sau construcţii
metalice;
- criteriile de alegere corectă a lor, pentru o aplicaţie dată, constituie
obiectul de studiu al disciplinei tehnice de cultură generală numită
METALURGIE FIZICA (Studiul metalelor).
Structura reprezintă modul cum este alcătuit un material din părţile sale
constitutive. În funcţie de scara la care se face examinarea, se deosebesc
următoarele aspecte ale structurii:
a) structura macroscopică sau macrostructura este structura evidenţiata la
examinarea cu ochiul liber sau la puteri de mărire de maxim X 30 ... 50 (utilizând
lupe);
b) structura microscopică sau microstructura este structura evidenţiată la
examinarea cu puteri de mărire de aproximativ X 100 până la câteva zeci de mii de
ori, cu ajutorul microscopului optic (aproximativ maxim X 1500) sau al
microscopului electronic;
c) structura fină sau reticulară (se referă la modul cum sunt distribuiţi
atomii ân spaţiu) este structura evidenţiata la puteri de mărire de peste X 500.000
(cu ajutorul difracţiei razelor X, aparatul folosit poartă numele de difractometru), a
tehnicilor de microscopie electronică sau ionică.
Referitor la punctul b) este curent folosit termenul de metalografie,
identificat de obicei cu cercetarea microscopică a materialelor metalice (metalie şi
aliaje) dar utilizând şi alte procedee fizice de cercetare a lor.

*
* *
Cursul este structurat pe 12 teme. La fiecare temă este indicat timpul mediu
necesar parcurgerii noţiunilor de bază, editate cu caractere de 14 şi la 1 ½ rânduri.
Noţiunile scrise cu caractere de 12 la 1 rând sunt absolut necesare înţelegerii
temelor următoare.
Temele numărul 3 şi 4 sunt considerate de importanţă deosebită, astfel că
fiecare student va acorda o atenţie mărită însuşirii noţiunilor, fără limită de timp.
Prezentarea temei se încheie cu o addenda care cuprinde termenii şi
noţiunile principale şi cu teme de casă obligatorii.
Promovarea acestei discipline este condiţionată de prezentarea, de către
fiecare student, a unui dosar cu rezolvarea temelor de casă propuse.