cu cruce) este un foarte frecvent și binecunoscut păianjen araneid din Europa. Culoarea păianjenului poate varia de la galben deschis până la un de gri foarte închis. Dorsal, opistosoma prezintă cinci sau mai multe puncte, relativ mari, de culoare albă, care formează o cruce. Punctele albe apar datorită celulelor ce conțin guanină, un produs secundar al metabolismului proteic. Lungimea corpului femelei este de 20 - 25 mm, iar a masculului de 10 - 11 mm. Tarsul picioarelor păianjenului cu cruce prezintă două gheare pectinate cu ajutorul cărora este țesută pânza. La baza lor se află o a treia gheară, mai mică, ce poate forma un clește împreună cu doi țepi situați ceva mai în spate. Cu ajutorul acestei formațiuni păianjenul se poate fixa de pânză și sta acolo fără să depună efort. Totodată aceasta permite păianjenului să nu să se lipească de pânză. El țese o pânză rotundă verticală, însă sunt și excepții. Poziția ei verticală este cea mai bună, deoarece insecta este prinsă în zbor. În acest fel, păianjenul nu trebuie să aștepte când ceva va cădea în plasă. Ziua, aceștia sunt rar observați, dar noaptea pot fi văzuți atârnând în centrul plasei. De la plasă pleacă un fir de semnalizare, iar păianjenul stă ascuns în vizuina sa. Când victima este prinsă în pânză, firul oscilează, informând păianjenul. De aceea, receptorii tactili sunt foarte sensibili. Imediat, păianjenul se repede spre pradă și o acoperă cu un strat de mătase și îi injectează veninul și fermenții. Apoi, își ia masa. După aceasta el aruncă resturile (exp. cuticulă) fostei insecte, menținându-și pânză în curățenie. Ei trăiesc pretutindeni, în grădini și în tufișuri, unde își construiesc pânza