Tema 2:Armarea elementelor structurale.

Armarea- 1.a dota cu o armătură o piesă sau un element de construcție făcute din
beton, pentru a le da rezistență. 2.un set de elemente interconectate care, atunci când
lucrați cu beton în structuri de beton armat, percep tensiuni de tracțiune (grinzi) și pot fi,
de asemenea, utilizate pentru armarea betonului într-o zonă comprimată (coloane).

Elementele de armare sunt împărțite în rigide (grinzi I, canale, colțuri) și flexibile (tije
individuale cu un profil neted și periodic, precum și plase și rame sudate sau tricotate).
Barele de armare pot fi din oțel (oțel laminat la cald pentru armarea structurilor din
beton armat [1]), compozit, de origine lemnă (bambukkar) etc.

ROLUL ARMĂTURII ÎN ELEMENTELE DIN BETON ARMAT

Betonul armat este rezultatul conlucrării a două materiale cu proprietăţi diferite, betonul
şiarmătura. Deoarece betonul are rezistenţă mică la întindere, armătura se dispune în
primul rând înzonele în care încărcările exterioare produc întinderi, dar frecvent
armăturile sunt plasate şi în zonelecomprimate, pentru îmbunătăţirea comportării
elementelor structurale.

Ca armături se utilizează:

·0 armături flexibile care sunt bare cu secţiune circulară, cunoscute în limbajul

tehnic subdenumirea generică de oţel beton, şi care constituie subiectul
prezentului capitol.

·1 profile laminate sau sudate pentru situaţii particulare (armături rigide)

·2 diferite tipuri de fibre (armare dispersă)

Din punctul de vedere al rolului pe care îl au în elementul structural,armăturile flexibile

sunt:

∗armături de rezistenţă, care rezultă de regulă dintr-un calcul de dimensionare;

∗armături constructive, care asigură:

−asamblarea şi stabilitatea carcasei până la betonare, precum şi în timpul betonării;

− preluarea unor eforturi de întindere accidentale sau neevaluate prin calcul.