FIGURI DE STIL

I. FIGURI DE SUNET
ALITERAŢIA repetarea unei consoane sau a unui grup de „Prin vulturi vântul viu vuia”
consoane pentru efectul sonor al expresiei
ASONANŢA repetarea unei vocale sau a unui grup de
vocale pentru efectul sonor al expresiei

II. FIGURI DE CONSTRUCŢIE

ENUMERAŢIA prezentarea detaliată a faptelor sau „taie un cap, taie două, taie
aspectelor, constând într-o înşiruire de nouzeci şi nouă”
termeni, uneori conferind un sens
hiperbolic
REPETIŢIA folosirea de mai multe ori a aceluiaşi „cald aici, cald afară, cald
(RECURENŢA) cuvânt / cuvinte într-un enunţ pentru a pretutindeni”
întări o idee

ANAFORA repetarea unui cuvânt la începutul mai „Pe-un picior de plai

multor versuri sau propoziţii din frază Pe-o gură de rai”
EPIFORA repetarea unui cuvânt la sfârşitul mai „Se uita la lună
multor versuri sau propoziţii din frază Se-nchina la lună
Se ruga la lună...”
PARALELISMUL dispunere identică sau asemănătoare a Ex.: poezia Şi dacă de M.
SINTACTIC unor construcţii sintactice identice Eminescu
EPANADIPLOZA repetarea unui cuvânt, grup de cuvinte la „Un soare de s-ar stinge-n cer
începutul şi la sfârşitul unor unităţi S-aprinde iarăşi soare”
sintactice, versuri.
CHIASMUL permutarea unor cuvinte cu schimbarea „Unii trăiesc ca să uite, alţii uită
sensului ca să poată trăi.”
ELIPSA elidarea unui cuvânt subînţeles, enunţat „Când citea o carte, când alta.”
anterior
INVERSIUNEA schimbarea topicii normale a cuvintelor „Porni luceafărul.”
(ANASTROFA) dintr-o propoziţie „limpezi depărtări”
POLIPTOTONUL repetarea aceluiaşi cuvânt în forme „E stăpânul fără margini peste
flexionare diferite marginile lumii”

III. FIGURI DE ADRESARE

EXCLAMAŢIA exprimarea spontană a unui puternic  ironică:
RETORICĂ sentiment prin expresii exclamative sau „O, te-admir progenitură de
interjecţii, printr-un enunţ a cărui funcţie origine romană!”
conativă este doar formală (persoana  patetică:
căreia îi este adresată nu este prezentă) „O, tempora! O, mores!”
INVOCAŢIA rugăminte adresată divinităţii, muzei, unui „Eu în genunchi spre tine caut: /
RETORICĂ erou, pentru a căpăta ajutor la rezolvarea Părinte, orânduie-mi cărarea.”
unei probleme
IMPRECAŢIA exprimarea spontană a dorinţei de „Ăsta e jocul
(BLESTEMUL) pedepsire a unei persoane, formă de Arde-l-ar focul!”
invocare a unor forţe supranaturale în
vederea unei acţiuni destructive cu
caracter punitiv (cu rol de pedeapsă)
INTEROGAŢIA enunţul interogativ care formulează o „Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte
RETORICĂ întrebare ce implică răspunsul prin însăşi răi şi nişte fameni? / I-e ruşine
formularea şi conţinutul ei, ca un adevăr omenirii să vă zică vouă
incontestabil oameni!”

IV. FIGURI SEMANTICE (TROPI)

EPITETUL alăturarea unui adjectiv, adverb etc., pe Tipuri:

lângă un substantiv pentru a-l înfrumuseţa - cromatic: „flori albastre”
1
 sau sublinia o însuşire socotită ca esenţială - personificator: „mândrul
întuneric”
- antitetic sau oximoronic:
„bulgări fluizi”
- sincretic (corespunde fuziunii
percepţiilor senzoriale): „voce
albă”
- apreciativ: „om bun”
- depreciativ: „om rău”
-ornant: „călăreţul singuratic”
COMPARAŢIA aăturarea a doi termeni cu scopul de a se „Trecut-au anii ca nori lungi pe
releva trăsăturile asemănătoare şi de a se şesuri”
evidenţia unul dintre termeni
SIMBOLUL imagine sau un semn concret prin care Ex.: simbolul geniului creator în
sunt sugerate însuşirile caracteristice ale Luceafărul
unor fenomene sau noţiuni abstracte
OXIMORONUL alăturarea a doi termeni contradictorii din „sărăcie lucie”
care rezultă o necruţătoare ironie sau un „otravă dulce”
dur adevăr „suferinţă tu, dureros de dulce”
PERSONIFICAREA procedeu tipic prin care se atribuie „Primăvara... suflă bruma din
fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor, fereastră.”
elementelor naturii sau unor idei abstracte,
însuşiri şi manifestări ale omului
ALEGORIA discurs constituit cu dublu sens, unul Ex.: în Mioriţa, ideea morţii
literar şi altul figurat care se lasă iniţiatice este exprimată alegoric
subînţeles prin viziunea unei nunţi de
dimensiuni cosmice

V. FIGURI DE GÂNDIRE ŞI DE COMPOZIŢIE

HIPERBOLA exagerată mărire sau micşorare a „crapă de necaz”

trăsăturilor unei fiinţe, lucru, fenomen, „Vodă-i un munte”
întâmplări

ANTITEZA opoziţia între două cuvinte, idei, Tipuri:

personaje, fapte, termenii reliefându-se  structurală/rematică =
reciproc vizează construcţia
textului
Ex.: Epigonii de M. Eminescu
este alcătuit pe baza antitezei între
trecut şi prezent
 punctiformă = cea
redusă la un vers,
sintagmă
Ex.: „Toate-s vechi şi nouă toate”
METAFORA figură de stil prin care se trece de la Tipuri:
semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a  explicită (in praesentia)
unei expresii la o altă semnificaţie pe care = metafora în care sunt
nu o poate avea decât în virtutea unei prezenţi ambii termeni:
comparaţii „lună, tu, stăpân-a
mării”
„Soarele, lacrima
Domnului”, „Primăvara, o
pictură parfumată”
 implicită (in absentia) =
metafora în care este
prezent numai un termen:
„regina nopţii”

2
3