ORACIÓN A SAN FRANCISCO
FRANCISC
Qué Dios nos dé la paz
que los pájaros hereden la tierra,
para que hagamos amistad con los animales.
Qué Dios nos dé la paz
con la cruz del cuerpo
y alas
para que después de la muerte estemos en
compañía de seres diminutos.
Mi San Francisco, cuando partas
camino hacia los cerros
qué todos los pajaritos de la montaña
vuelen al campo.
Así lo quiere Dios - que ángeles y pájaros
abran ventanas en cada hierba
que sus hojas brillen como las plumas de la
estrella joven.
Qué me despierte el gorjeo
como el flujo del agua,
que me emocione como el crepitar del fuego
en el abrazo de Tus alas.
Por favor, qué no se callen los pájaros
ni en el comienzo de la noche cuando las
ovejas balan.
No puedo soportar escondido en el cristal,
no puedo aguantar la lengua extendida en el
cerco de metal.
Por favor, que queden en la memoria
los colibríes que como nervios
vibran bajo grandes preocupaciones.
Que en la memoria quede escrito
RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL
Fie ca Dumnezeu să ne dea pacea
ca păsările să stăpânească pământul,
ca să ne împrietenim cu animalele.
Fie ca Dumnezeu să ne dea pacea
cu crucea trupului
și aripi
ca după moarte să fim
însoțiți de ființe minuscule.
Sfântul meu Francisc, când te vei îndrepta
către dealuri
fie ca toate păsărelele de pe munte
să zboare către șes.
Așa vrea Dumnezeu – ca îngerii și păsările
să croiască intrânduri în fiecare fir de iarbă
ca frunzele să strălucească precum penele
tinerei stele.
Să mă trezească ciripitul
ca revărsarea apei,
să mă emoționeze ca pârâitul focului
în îmbrățișarea aripilor Tale.
Te rog, să nu tacă păsările
nici odată cu lăsarea nopții când oile behăie.
Nu pot rezista ascuns în spatele geamului,
nu pot suporta limba scoasă în cercul din
metal.
Te rog, să rămână în amintire
păsările colibri care agitate
vibrează cu mare îngrijorare.
Să rămână scris în memorie
Como entre la multitud de gente
protegemos la hormiga en la arena diminuta.
Qué queden conocidas mis debilidades
Como el despertar conjunto de los gusanos y
las mariposas.
Que se recuerden mis penas
parecidas al viento que rebuzna como un
burro.
Buscando la carretera que pasaste
y el lobo y el cordero contigo,
vi el pez inconquistable como el pájaro,
vi al burro y a la avispa con las mismas
penas,
la nube blanca que nuestras almas lleva al
cielo.
Hay algo más hermoso que el miedo frente
al tigre,
de este cuento
en cuyo final la araña teje la telaraña
con luz de mariposa
que se levanta a la madrugada.
Qué Dios nos dé la paz
que nuestra familia no carezca
ni de los insectos
bajo los que los toros inclinan sus pesadas
cabezas .
Qué Dios nos dé tanta paz
que el gorrión no nos deje en paz
ni un momento
cantando sin cesar
pío-pío, pío-pío,
mientras mortificados por la soledad no
escuchemos el ladrido de
de los perros.
Qué los peces hereden la tierra,
qué las avispas hereden la tierra,
Y las hormigas
y los grillos.
Qué hereden la tierra
Cum în mulțimea de oameni
protejăm furnica în nisipul minuscul.
Să se cunoască slăbiciunile mele
Ca trezirea la unison a viermilor și a
fluturilor.
Să se amintească suferințele mele
similare vântului ce rage ca un măgar.
Căutând șoseaua pe unde ai trecut
și lupul și mielul cu tine,
am văzut peștele intangibil ca pasărea,
am văzut măgarul și viespea cu aceleași
suferințe,
norul alb pe care sufletele noastre îl înalță la
ceruri.
Există ceva mai frumos decât teama în fața
tigrului,
din această poveste
în al cărui final păianjenul țese pânza
cu lumina fluturelui
care se trezește în zori.
Fie ca Dumnezeu să ne dea pacea
ca familia noastră să nu ducă lipsă
nici de insectele
în fața cărora care taurii își înclină grelele
capete.
Fie ca Dumnezeu să ne dea atâta pace
încât vrabia să nu ne lase în pace
nicio clipă
cântând neîncetat,
cip-cirip, cip-cirip,
pe când frământați de singurătate nu
auzim lătratul
câinilor.
Fie ca peștii să stăpânească pământul,
ca viespile să stăpânească pământul,
Și furnicile
Și greierii.
Să stăpânească pământul
los caballos salvajes y
las moscas
flotando levemente sobre nuestras heridas.
Qué en mi huerto
los nobles gallos ensimismados esperando el
alba
canten como los recuerdos.
Mi Santo Francisco, Tú
anduviste con todo ser vivo
sólo tú cantaste con cada creatura.
Tú les viste el alma
lejana como las joyas.
Tú conoces la historia de las voces
en el oído de cada fiera salvaje
y del animal doméstico.
Sabes exactamente el nombre de la hormiga
que sube por el viejo tronco de la morera
en mi patio.
Por favor, dime
¡¿está mejor que yo?!
Haciendo de mariposa
seguramente ya no veré la oruga
caii sălbatici și
muștele
plutind ușor peste rănile mele.
Fie ca în grădina mea
cocoșii cei grațioși, îngândurați în așteptarea
zorilor zilei,
să cânte precum amintirile.
Sfântul Meu Francisc, Tu
ai fost alături de toate ființele vii
numai tu ai cântat cu fiecare creatură.
Tu le-ai văzut sufletul
îndepărtat ca bijuteriile.
Tu cunoști povestea vocilor
în urechea fiecărei fiare sălbatice
și a animalului domestic.
Știi exact numele furnicii
care urcă pe bătrânul trunchi al murului
din grădina mea.
Te rog, spune-mi
e mai bine decât mine?!
Devenind fluture
cu siguranță nu voi mai vedea omida
que me esperaba toda la noche care mă aștepta toată noaptea
en la rama de recuerdos în ramura amintirilor
del cedro. cedrului.
Yendo al lado de caballos Mergând lângă caii
que como sombra se alejan care ca o umbră se îndepărtează
miro sus pezuñas enceguecida privesc copitele lui orbită
vueltas al polvo. întoarse în praf.

Conversando con los corderos Stând de vorbă cu mieii

recibí el sol lleno de grillos y de hormigas. am întâmpinat soarele plin de greieri și
Llegaron en montón y otras creaturas de furnici.
bellas como la imagen del Niño Jesús. Au ajuns grămadă și alte creaturi
frumoase ca imaginea Copilului Iisus.
Mirando el agua
Mirando el agua
los pescados cubrieron la desolada profundidad del tiempo.
Mirando el cielo
los pájaros llenaron las profundidades
del espacio.
Mirando a la tierra
los insectos cubrieron el vacío de la vida.
Te ruego, mi San Francisco,
alcanza el secreto
de tus llaves
abre mi corazón para expresar amor
al primer ser vivo del polvo
parecido a una oveja aburrida de la calle.

Privind apa
Privind apa
peștii au acoperit profunzimea dezolată a timpului.
Privind cerul
păsările au umplut profunzimile
spațiului.
Privind pământul
insectele au acoperit golul vieții.
Te rog, Sfântul meu Francisc,
descifrează secretul
cheilor tale
deschide-mi inima pentru a manifesta iubire
primei ființe vii a prafului
similar unei oi necăjite de pe stradă.