Studiu biblic – Paşi pe calea credinţei – lecţia 1

Paşi pe calea credinţei

Lecţia 1

Viaţa creştină începe odată cu naşterea spirituală (Ioan 3:6) prin credinţa în Domnul Isus Hristos
(Efeseni 2:8,9). Ce înseamnă această viaţă ? Viaţa creştină este o relaţie personală, zilnică, permanentă, între
credincios şi Hristos. Viaţa aceasta este o viaţă trăită prin credinţă. Credinţa înseamnă încredere. Noi ne
încredinţăm vieţile în mâna Sa deoarece El S-a dovedit demn de încredere prin viaţa Sa, prin moartea Sa, prin
învierea Sa .
Cu alte cuvinte, baza încrederii creştine este viaţa unică a lui Hristos. Moartea Sa pe cruce şi învierea Sa
din morţi fac dovada că El a fost Mesia şi Mântuitorul lumii promis de Dumnezeu în Vechiul Testament.( Luca
24:21-27,44-49).
A crede în Isus Hristos ca Mântuitorul lumii înseamnă a crede într-o Persoană vie. El nu este un Hristos
mort sau un articol de dogmă. Ce înseamnă a ‚crede’? Sensul deplin al acestui cuvânt se poate reda prin cumulul
următoarelor trei expresii: ‚a te încrede în’, ‚a te baza pe’ şi ‚a adera la’. Evanghelia după Ioan a primit şi
denumirea de ‚Evanghelia credinţei’ deoarece în ea cuvântul ‚credinţă’ şi derivaţii acestuia apare de foarte multe
ori. Scopul acestei Evanghelii este foarte clar: „Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că
Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” (Ioan 20:31) .
Scopul acestui mini-studiu este să-l aducă pe cel doritor tocmai la punctul acesta : punerea încrederii in
Isus Fiul lui Dumnezeu. În sensul acesta vor fi împărtăşite câteva versete biblice care, ţinând cont de contextul
în care acestea se află, îl vor duce pe căutătorul de Dumnezeu la o relaţie personală cu Isus Hristos.

De ce această nevoie de stabilire a unei relaţii , legături cu Dumnezeu?

Câteva versete biblice vor arăta de ce.
(Romani 3:10-12, 23). Ce spun aceste rânduri?

Care este urmarea păcatului? (Romani 6:23)

Moartea, conform Bibliei, înseamnă despărţire. Moartea fizică este o despărţire a sufletului de trup, iar
moartea spirituală este despărţirea omului de Dumnezeu. Atât moartea fizică cât şi cea spirituală sunt o urmare a
păcatului.
De fapt omul a fost creat ca să trăiască în părtăşie cu Dumnezeu, dar din cauza alegeri greşite, omul a
rupt părtăşia. Consecinţele acestei despărţiri nu sunt numai păcatele mari cum ar fi crima, imoralitatea, furtul,
dar şi nervozitatea, indiferenţa, etc.
Din aceasta situaţie tragică , aflată sub judecata lui Dumnezeu, (Romani 1:18-2:4) numai Dumnezeu
putea interveni (Romani 3:21). Omul este incapabil să se salveze prin fapte (Efeseni 2:8,9)

Ce trebuie să facă cineva ca să fie mântuit? (Fapte 16:30,31)

Odată făcut acest pas, ce statut capătă persoana care crede în Hristos? (Ioan 1 :12,13)

Ce dobândeşte cel care crede în Hristos? (Ioan 5:24)

eBiblia.ro