Experimentul

Davisson-Germer

Zbîrcea Elena-Larisa
Arcip Andra-Eliza
Giuchi Anca-Emilia

• Ipoteza lui de Broglie a fost confirmată experimental în 1927 de către C. J.
Davisson şi L.H. Germer.
Clinton Joseph Davisson
S-a născut la data de 22 octombrie 1881,
în Bloomington,Illinois. A absolvit
liceul Bloomington în 1902 şi a
intrat la Universitatea din Chicago
pe baza unei burse. În 1905,
la recomandarea lui Robert A.Millikan,
Davisson a fost angajat de către
Princeton University ca profesor de
fizică.El a primit titlul de doctor în
fizică la Princeton în 1911,acelaşi an
în care s-a căsătorit cu sora lui Richardson,
Charlotte.El a avut cu aceasta patru copii,
printre care şi fizicianul american Richard Davisson.
Craterul Davisson pe Lună este numit după el.
Davisson, a fost un fizician american care a
câştigat în 1937 Premiul Nobel pentru Fizică
pentru descoperirea difracţiei electronilor.
Lester Halbert Germer
S-a născut la data de 10 octombrie
1896. A fost un fizician american.
În 1927 a descoperit împreună cu
C.J.Davisson fenomenul de difracţie
a electronilor punând astfel în
evidenţă dualismul corpuscul-undă
în comportarea materiei.Împreună cu
Davisson reuşeşte să demonstreze
proprietatea de dualitate
undă-corpuscul, una din proprietăţile
fundamentale ale materiei,prezisă de Louis
de Broglie.Pentru aceasta, cei doi fizicieni
au efectuat celebrul experiment
Davisson-Germer, bombardarea cu fasciculi Germer a mai studiat:
de electroni a unui cristal de nichel şi studierea Fenomenul de emisie
figurilor de difracţie.Acest experiment a avut termoelectrică
Coroziunea metalelor
un rol important în evoluţia microscopului electronic.
 Ipoteza lui Broigle
În fizica, ipoteza de Broglie este afirmaţia că
materia (orice obiect) are o natură ondulatorie
(dualitate undă-corpuscul).
• Relaţiile de Broglie arată că lungimea de undă

particule
este inversşi propor
că frecven
ţional
ţaăeste
cu impulsul
direct propor
unei ţională
cu energia cinetică a particulei.
•Ipoteza a fost propusă de Louis de Broglie în
1924 în teza sa de doctorat; pentru această
lucrare, de Broglie a primit premiul Nobel pentru
Fizica în 1929, fiind astfel primul care a primit un
Premiu Nobel pentru o teza de doctorat.
Ipoteza de Broglie, formulată în 1926, preciza că
particulele trebuie să se comporte și ca unde.
• Formula lui de Broglie a fost confirmată trei ani
mai târziu pentru electroni (care au masă de
repaus) cu observarea difracției electronilor în
două experimente separate.
• La Universitatea Aberdeen, George Paget
Thomson a trecut o undă de electroni printr-un
film de metal subțire și a observat șabloanele de
interferență prezise. La Laboratoarele Bell, Clinton
Joseph Davisson și Lester Halbert Germer și-au
trecut fluxul de electroni printr-o rețea cristalină.
Thomson și Davisson au primit Premiul Nobel
pentru Fizică în 1937 pentru aceste experimente.
• În anul 1927 C.J Davisson si L.H. Germer au
demonstrat că, la fel ca şi undele
electromagnetice, electronii pot fi difractaţi pe
cristale.
• Aparatul contruit de Davisson şi Germer
conţinea o incintă vidată în care electronii,
emişi de un filament încins , erau acceleraţi de
o diferenţă de potenţial şi apoi loveau
suprafaţa unui cristal de nichel.Schematic,
experimentul este prezentat în figura
următoare.
Schema experimentului Davisson şi Germer
• Detectorul de electroni (un cilindru Faraday) era
montat pe o şină de formă arcuită, deci se putea
deplasa pe un semicerc pentru a capta electronii
difractaţi sub diferite unghiuri.Cristalul de Ni de
asemenea putea fi rotit.
• S-a constatat astfel că pentru diverse unghiuri se obţin
maxime ale intensităţii curentului de electroni
împrăştiaţi.Aceste maxime indicau o comportare
ondulatorie pentru electroni.
• De asemenea dacă unghiul era menţinut fix dar se
varia tensiunea de accelerare U deci, conform relaţiei
• λ=h/, se modifica lungimea de undă asociată
electronilor, se obţineau maxime şi minime de difracţie.
• Din teoria difracţiei se cunoaşte condiţia de
maxim: δ=kλ, adică diferenţa de drum δ este
un număr întreg de lungimi de undă.
• Din figura (2) se observă că diferenţa de drum
este δ=2d sin θ, unde d este distanţa dintre
planele atomice din cristal.Rezultă că pentru
maximele de difracţie este necesară condiţia:
2d sin θ=kλ
Această relaţie este cunoscută sub numele de
legea lui Bragg pentru maxime de difracţie.
Interferenţă constructivă când 2dsinθ=kλ: d-distanţa dintre planele
atomice, iar θ-unghiul dintre direcţia de incidenţă şi planul
cristalografic
• Dacă structura cristalului este cunoscută, condiţia de
maxim de intensitate conţinută în legea lui Bragg ne
permite să calculăm lungimea de undă a radiaţiei
incidente pe cristal.
• Deoarece primul maxim (k=1) a fost obţinut la un unghi
de împrăştiere θ=65°, iar pentru cristalul de Ni se
cunoaşte constanta de reţea d=0,91Å, rezultă că

•
λ=2dsinθ=2·0,91·sin65°=1,65Å.
Totodată, tensiunea de accelerare pentru primul
maxim era U=54V. Deci, folosind formula de
determinare a lungimii de undă de Broglie, rezultă că
lungimea de undă asociată electronului este 1,67Å.
• Descoperind că lungimea de undă calculată conform
teoriei difracţiei luminii era aceeaşi cu cea calculată
folosind ipoteza lui de Broglie, Davisson şi Germer au
demonstrat natura ondulatorie a electronilor.
• Rezultatele experimentale au pus în evidenţă atât calitativ,
cât şi cantitativ proprietăţile ondulatorii ale electronilor,
confirmând astfel ipoteza dualismului corpuscul-undă,
emisă de Louis de Broglie.
• Ulterior, au fost făcute experimente similare şi cu alte
microparticule, cum ar fi: protoni, neutroni, particule α, etc.
În toate aceste cazuri relaţia lui de Broglie a fost verificată.
• Au fost de asemenea efectuate experimente de trecere a
fasciculelor
grosimea dede electroni
1μm, prin foiţe
cu structură metalice subţiri,
policristalină. cu
S-au obţinut
inele de difracţie asemănătoare cu inelele produse de
razele X prin difracţie, ceea ce dovedeşte o dată în plus
caracterul ondulatoriu al electronilor.
• Din toate aceste experimente rezultă că proprietăţile
ondulatorii există şi la particulele materiale, iar dualitatea
corpuscul-undă este o proprietate universală.
 Video
• http://www.youtube.com/watch?v=pnlP-z-
cZBM
• http://www.youtube.com/watch?v=0r2PdY9K
bus
 Bibliografie
• www.wikipedia.ro
• Manualul de fizică pentru clasa a XII-a, autori:
Simona Bratu, Vasile Fălie, Editura didactică şi
pedagogică
www.youtube.ro