Jocurile au apărut încă de la începuturile timpului ca și urmare a necesității copiiilor, a

tinerilor și nu numai de a se destinde, de a relaționa și de a interacționa cu mediul și persoanele

dimprejur. Acestea dezvoltă anumite capacități celui care se joacă, fie ele fizice, sentimentale, sau
raționale în funcție de tipul de joc.

Eu consider că jocurile joacă un rol important în viața fiecărui om, dezvoltându-i abilități ce-l
vor ajuta pe parcursul traiului.

În primul rând, cum reiese din textul-suport „Timp pentru joc” de Cristina Călărășanu, se
pune în evidență că jocul a existat dintotdeauna și că acesta cel mai probabil nu va înceta să
dăinuiască, ci doar, formele în care generațiile îl vor găsi vor fi diferite, deși este metamorfozat, jocul
are aceeași valoare în viața omului, fiind tratat cu aceeași seriozitate și importanță. De asemenea, se
relevă faptul că jocul devine o unealtă importantă în adaptarea celor ce se joacă, aceștia având
posibilitatea de a se pune în diferite perspective în care se pot încerca diferite opțiuni, astfel, când
este întâlnită o astfel de situație să nu devină anxioși din cauza unei prime întâlniri cu aceasta.

În al doilea rând, depinzând în mod strict de tipul de joc, jucătorul poate dobândi abilități de-
a dreptul impresionante ce-l ajută în timpul vieții, unul dintre ele ar fi reflexele, ce pot fi îmbunătățite
prin simularea necesității de a le avea, în timpul unui joc, în care nu sunt vitale, dar în timpul
condusului ele fac diferența dintre a fi și a nu fi. Sau jocurile de strategie, ce îl pun pe jucător în
comandă cu scopul de a învinge tactic, nu cu forță brută, dezvoltând astfel gândirea rațională și
luarea deciziilor.

În concluzie, jocurile poartă o importanță mărită în dezvoltarea omului, devenind un mediu

prielnic pentru deprinderea unor abilități ce-l vor ajuta pe tot parcursul vieții.