UNIVERSITATEA "********" DIN ***********

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

REFERAT
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

Jocul și învățarea la vârsta școlară

COORDONATOR:
Grad Prenume NUME

CURSANT:
Prenume NUME

LOCALITATE
2019
Cuprins

Introducere............................................................................2

Conceptul de joc...................................................................3

Tipologii de jocuri..................................................................4

Joc și învățare.......................................................................5

Jocurile de socializare (după 7 ani)...................................6

Beneficiile jocului pentru copii...............................................8

Concluzii...............................................................................9

Bibliografie.........................................................................10

Pagina nr.1
Introducere
O activitate specifică oamenilor, ce apare în perioada copilăriei ,,fragede”
și continuă (în majoritatea cazurilor) până în perioada adolescen ței, o
ocupație aproape zilnică cu rol hotărâtor în evolu ția copilului și a
adolescentului, activitatea aceasta fiind denumită joc. Această activitate
exprimă reflecția și copierea anumitor aspecte din traiul de zi cu zi prin
modalități specifice exclusiv copilului, urmare a interac țiunii dintre factorii
biologici și psiho-sociali.

Pentru contribuția deosebită în instruirea și educarea copiilor, jocul

constituie un element educativ în general, dar utilizat în scop didactic în
special în cadrul învățământul preșcolar și primar, deoarece jocurile, în
special cele sociale, răspund mai adecvat particularită ților copiilor pre școlari
și școlari mici și în al doilea rând deoarece elementul distractiv pe care îl
cuprind reușește să stimuleze interesul și curiozitatea pentru o învă țare mai
durabilă și mai eficientă.

Pagina nr.2
Conceptul de joc

Scopul jocului îl reprezintă reflectarea si transpunerea în plan virtual a

evenimentelor și personajelor reale cu care interac ționează copilul zilnic.

„Jocul nu apare spontan și autonom, nu se dezvoltă de la sine, ci trebuie

să fie învățat în ambianță socială; jocul are un caracter universal cu rol de
propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării; jocul are un caracter polivalent,
fiind pentru copil muncă, artă, realitate, fantezie; jocul este o realitate permanentă
cu mare mobilitate pe scara vârstelor; caracterul colectiv al jocului reprezintă o
expresie a trebuinței de comunicare.” (Romănescu, 2012, p.7)

Jocul este o activitate liberă, diferită de rutinele zilnice, o activitate

neproductivă, având timp și spațiu dedicate, cu un caracter de incertitudine,
implicând comportamente alternative pentru cei care se joacă generând o realitate
contrapusă celei reale. (Caillois,1958,p.23)

„Jocul are următoarele trăsături fundamentale: caracteristici imaginare,

diferite de realismul cotidian; în joc copilul poate să realizeze ac țiuni care îi
sunt limitate sau interzise în viața de zi cu zi; capacitatea de a descoperi
lumea, de a-și mobiliza propriile forțe pentru a rezolva o situa ție problematică
și pentru a depăși un obstacol; socializarea prin joc vizând capacitatea de a
intra în relații cu alții, cadrul jocului este în egală măsură un mod și o arenă
de confruntare, colaborare, antagonism; apariția de reguli, ceea ce reprezintă
modul de organizare a jocului și se bazează pe conven ții; respectarea
acestor convenții este o parte consistentă a procesului de socializare; în
egală măsură, copilul descoperă și celălalt rol, de tri șor, o persoană care nu
respectă, ci încalcă regulile și care este sancționată de ceilal ți
parteneri.”(Stan, 2016, p. 93-94)

Pagina nr.3
Tipologii de jocuri

Roger Caillois definete

ș pentru jocuri 5(cinci) categorii:

• jocurile de competiție: se desfășoară în cadrul unor arene de

competiție artificiale, în cadrul respectiv asigurându-se condi ții de
întrecere echilibrate, validând clasament valoric printre participan ți;
(Caillois,1958,p.30-34)

• jocuri de cooperare, de grup: presupun gruparea jucătorilor în echipe,

putând fi privite tot în prisma unor competiții;(Caillois,1958,p.34-37)

• jocurile de noroc: deși aparțin tot de jocurile de grup, acestea se

deosebesc prin valorizarea întâmplătoare, dezvoltând existen ța
șanselor, fiind astfel și foarte captivante;(Caillois,1958,p.37-39)

• jocurile de simulare: presupun interpretarea unor roluri, actorie,

mimică, parodie, copiere de comportamente;(Caillois,1958,p.39-45)

• jocuri de vertij, unde putem include jocuri de stimulare, jocuri de

căutare și jocuri de acceptare de risc.(Caillois,1958,p.45-51)

Pagina nr.4
Joc și învățare
În cadrul activității de jocuri începe să se constituie și învă țarea, cu scopul ca
aceasta din urmă să devină activitatea dominantă. Învățarea nu va apărea
direct și în mod spontan din jocurile copiilor, învă țarea urmând a fi introdusă
în mod special de cadrul didactic precum o nouă etapă, un nou nivel la care
copilul a ajuns în evoluția umană. În timp, elementele de joc vor trebui să
cedeze tot mai mult locul elementelor de învățare și de educare.

Răspunzând particularităților de vârstă ale școlarilor mici jocul constituie o

modalitate de învățare și pentru că elementul distractiv pe care-l con ține
stimulează interesul și curiozitatea școlarilor. Acest mod de întelegere și
învățare bazat pe joc este eficient numai dacă este realizată o conexiune cu
țelurile urmărite în programa școlară stabilită. Se impune ca la fiecare joc să
se acorde o atenție sporită în formularea sarcinii didactice, în asigurarea
elementului distractiv care creează destindere și care-i determină pe elevi să
se implice în actul învățării. Fiind o parte integrantă din procesul învă țării
jocurile organizate de cadrul didactic facilitează actul de învă țare în mod logic
și explorator, competiția din activitatea de joc fiind astfel continuă și în munca
de învățare.

Plăcerea care însoțește atmosfera de joc, atunci când învă țarea

îmbracă forma de joc, creează astfel noi interese de participare, de activitate
independentă pe baza unor interese nemijlocite. Functiile, caracteristicile și
elementele de joc încorporate în procesul instruirii au calitatea de a stimula
activ și de a motiva toți elevii, mai ales în prima etapă a învă țării.

Prin joc se creează momente de explorare, tensiune și emo ții, din

dorința copilului de a câștiga. Astfel întrecerea motivează elevii la o activitate
intensă, rapidă și plăcută in special datorită elementului de atractivitate, copiii

Pagina nr.5
nu mai simt efortul depus în învățare și timpul pare mult mai scurt. Însă în
jocul didactic predomină învățarea și nu distracția, deoarece de și jocul
declanșează momente de bună dispoziție, se încheie cu aprecieri colective
sau individuale privind modul de realizare a sarcinii de învă țare propusă. Cu
ajutorul jocului didactic, copilul trece lent, recreativ dar sigur spre activitatea
intelectuală a elevilor.

Jocurile de socializare (după 7 ani)

Apetitul pentru joc al copilului se păstrează și la această vârstă, în
pofida schimbării priorităților în sensul trecerii în primul plan a activită ții
școlare. Cel puțin în ciclul primar, jocul didactic rămâne o importantă resursă
educațională. Diversele forme ale acestuia (jocuri logice și matematice, jocuri
de construcție, jocuri de rol, jocuri de mișcare) satisfac într-o măsură
accentuată necesitatea de manifestare a comportamentelor ludice ale
copilului. Întrecerea și competiția în diverse domenii devin tot mai prezente în
joc. Comparația cu celălalt, întrecerea prin demonstrarea calită ților și a
potențialului devin constante ale comportamentului ludic, în pofida faptului că
se pierde una dintre caracteristicile de bază ale jocului- lipsa unei finalită ți
clare.

La această vârstă, jocul cu prietenii și colegii este cel care îl bucură pe

copil în mod special. Aceste jocuri sunt cel mai adesea caracterizate prin
reguli, care sunt o prefigurare a comportamentului din societate cu normele,
constrângerile și satisfacțiile sale. Este vârsta de inițiere a jocurilor sportive
care sunt adaptări ale sporturilor practicate de adul ți la vârsta copiilor, dar și
vârsta jocurilor de societate, prilej pentru copil de a se întrece și se a se
compara cu părinții sau cu adulții din familie.(Stan, 2016, p.95)

Pagina nr.6
 O mare parte din elevii ce utilizează computerele în activită țile de joc
educațional au câștiguri semnificativ mai mari în dezvoltare în compara ție cu
cei care nu folosesc noile tehnologii informatice. Aceste câ știguri se
manifestă în zona inteligenței, aptitudinilor nonverbale, a cuno știn țelor
structurale, a memoriei pe termen lung, a dexterită ții manuale, a abilită ților
verbale, a rezolvării de probleme, a abstractizării și a abilită ților conceptuale.
Beneficiile folosirii jocurilor educaționale pe calculator variază în func ție de
experiența copilului în utilizarea acestuia. Câștigurile poten țiale pentru copiii
din ciclul primar sunt enorme: abilități motorii și gândire matematică
îmbunătățite, creșterea nivelului creativității, scoruri mai mari la testele de
gândire critică și rezolvare de probleme. Acești copii au demonstrat o cre ștere
a nivelurilor de comunicare și de cooperare și au dezvoltat atitudini pozitive
față de învățare.

Facilitarea învățării este o caracteristică importantă a jocului. Prin joc,

copilul învață mai ușor mai rapid, fără efort, reținând un volum mai important
de informații și cunoștințe, contribuind la dezvoltarea de abilită ți și priceperi.
Utilizând jocul în procesul de predare-învățare îmbină utilul cu plăcutul,
activitatea didactică devine mai atractivă și se pliază pe trebuin țele și
interesele copilului. În învățământul preprimar, jocul didactic se poate
organiza cu succes la toate disciplinele școlare, în orice moment al lec ției.
Pentru a deveni joc, o activitate didactică trebuie proiectată astfel încât să
includă elemente ludice: explorarea, surpriza, a șteptarea, ghicirea,
întrecerea. (Stan, 2016, p.98-99)

Pagina nr.7
Beneficiile jocului pentru copii
Jocul este modalitatea prin care copilul se manifestă în raport cu lumea,
este modalitatea naturală prin care el exprimă ceea ce gânde ște, simte sau
trăiește la un moment dat. În același timp, este metoda pe care copilul o
folosește pentru a înțelege lumea, pentru a în țelege trecutul și pentru a se
pregăti pentru viitor. Jocul este limbajul universal al copilăriei, este o sursă de
plăcere prin care copilul se eliberează de realitatea constrângătoare având
libertatea de reflectare şi transformare în manieră personală a acesteia.

„Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să

respire şi în consecinţă poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă
copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilăria
fără râsetele şi jocurile sale”, spune Eduard Clapared în Psihologia copilului
şi pedagogia experimentală.

În același timp, jocul antrenează posibilitățile fizice, intelectuale,

lingvistice și psihice ale copilului, contribuind la con știentizarea sinelui și la
formarea eu-lui. Astfel, putem spune că jocul influen țează patru domenii de
dezvoltare:

 fizic

 cognitiv

 lingvistic și de alfabetizare

 social și emoțional.

Cele patru domenii de dezvoltare nu funcționează izolat, ci dezvoltarea

unui domeniu le influențează pe celelalte trei. În acest sens, vorbim despre o
abordare integrată a dezvoltării copilului, în care este inclusă și componenta

Pagina nr.8
spirituală. Astfel, educatorul trebuie să țină cont de această perspectivă
integrativă asupra dezvoltării umane în momentul conceperii jocului.

Concluzii
Se poate concluziona că la orice vârstă și indiferent de pregătirea
anterioara a elevilor, orice activitate didactică poate fi ini țializată și
desfășurată ca un joc spre atenția maximă și o învățare activă.

Parcursul elevului de la punctul de pornire și până la rezultatul final este

punctat de acumularea de cunoștinte teoretice și practice legate de
experiența noțiunilor predate, vizând reprezentări relevante cu ajutorul cărora
copilul devine capabil să înțeleagă disciplina predată.

Utilizarea jocurilor este necesara pentru faptul că educa ția oricărei

discipline predată, de la micii școlari și pînă la adolescen ți se poate realiza
prin joc.

De exemplu, luând cazul unui adolescent, liceean, se pare că educa ția

muzicală tradițională, datorită limitelor ei, nu reu șe ște să înzestreze tânarul
contemporan cu deprinderi care îl fac capabil să descopere singur și să
rezolve probleme referitoare atât la domeniul muzical cât și la cele legate de
propria sa persoana, dar prin joc se poate dezvolta aten ția auditivă, a sim țului
ritmic si timbral, a simțului formei și a spiritului inventiv.

Pedagogii recomandă jocul ca o metodă creatoare de dezvoltare a

personalitatii copilului conducându-l spre autonomie și creativitate. Astfel
elevul fiind capabil să își selecteze conținuturi, să facă aprecieri, să- și
manifeste preferințe în functie de nevoile sale afective si cognitive.
Creativitatea antrenată în cadrul educației face parte integrantă din procesul
de însușire conștientă a elementelor de bază ale disciplinelor predate.

Pagina nr.9
Bibliografie

• Cemortan, S. (2008). Educația copiilor pentru jocuri. Chișinău:

Editura Stelart;
• Comănescu, A. (2015). Rolul interdisciplinarității și al jocului
didactic în dezvoltarea creativității școlarului mic. Revista
Educrates. https://www.docdroid.net/YQ5UfEd/revistaeducrates-nr-
4.pdf#page=4 , data accesării: 19.10.2019;
• Nell, M. & Drew, W. (2016). De la joc la învățare. Cum folosim
jocul didactic în educația timpurie. București: Ed. Trei.
• Romănescu, C. (2012). Jocul didactic în învățământul primar.
Bacău: Editura Cadrelor Didactice.
• Santi, E.A. (2018). Suport curs Psihologia Educației. Târgoviște.

• Stan, L. (2016). Educația timpurie: probleme și soluții. Iași:

Editura Polirom.
• https://monoskop.org/images/4/41/
Caillois_Roger_Les_jeux_et_les_hommes_1958.pdf
• https://www.academia.edu/7551061/
JOCUL_DIDACTIC_teorie_şi_aplicaţii_-Syllabus_ID

Pagina nr.10