Jocul şi joaca sunt teme foarte des întâlnite în viaţa cotidiană, iar ele reflectă o anumită

tendinţă a omului spre socializare. Jocul este ca generalitate mai strict, de aceea el prezintă
reguli, unele trebuie respectate, iar altele sunt menite să fie încălcate. Astfel apare dorinţa
oricărei fiinţe umane de a depăşi ceea ce este normal, de a depăşi pe alţii şi de a se depăşi pe
sine, o tendinţă spre perfecţiune, ca ţel principal al vieţii. Mediocritatea este pentru cei slabi,
de aceea omul a inventat competiţia ca modalitate de afirmare.
Joaca este o formă de manifestare întâlnită la copii, care încearcă să scape de rutină cu
ajutorul imaginaţiei. Aceştia încalcă toate regulile impuse de raţiune, de natură, de tot ceea ce
este realizabil, prin crearea unor personaje supranaturale pe care le comandă sau în locul
cărora se pun chiar ei, impunând viziunea lor despre viaţă.
In ciclul de tablouri biblice ,Tudor Arghezi a surprins cei dintâi copii care erai de o naivitatea puerila,atunci când
au mâncat din fructele interzise crezând ca Dumnezeu nu isi va da seama se fapta lor. Adam si Eva se
comportau ca niște copii si nu vroiau sa isi recunoască vina,astfel au dat vina unul pe altu,fapt care le-a adus si
pedeapsa.Aceasta opera este una plina de morala,si ne dovedeste ca putem si copii indiferent de varsta noastra
,insa nu trebuie sa mintim deoarece intr-un final vom suporta consecintele faptelor noastre.

In poemul „Dupa melci” scriitorul Ioan Barbu prezinta

un copil „şui şi hoinar” care cheamă la viaţă, într-un
moment nepotrivit, un melc „nătâng”. Din teoria jocului Ion Barbu păstrează limita de timp şi spaţiu,
dorinţa de joacă, ideea că joaca este un refugiu, jucăria, identificabilă cu melcul. Din jocul de copii,
poetul preia întocmai chemarea „melc, melc/ cotobelc”, care aici este un descântec mincinos. Ieşirea
din găoace înainte de vreme, încălcarea unei reguli de joc, aşadar, provoacă o tragedie. Moartea
melcului dovedeşte importanţa respectării regulii. Bocetul copilului la căpătâiul micii vieţuitoare
include recunoaşterea greşelii. Textul prezintă numeroase elemente fabuloase şi personaje din
mitologia autohtonă sau a copiilor: moş Ene, baba Dochia, etc .Acest poem ne demonstreaza ca
este bine sa ne jocam,deoarece numai asa vom invata diferenta dintre bine si rau si astfel incep sa ne
maturizam.

Există un număr de ştiinţe preocupate de joc. Biologia vede jocul ca eliberare de energie, un exerciţiu
de recreere prin care ne debarasăm de instincte agresive. Psihologia şi pedagogia accentuează rolul
instructiv-educativ al jocului asupra dezvoltării individului la diferite vârste. În matematicile aplicate
jocul este o situaţie care implică doi sau mai mulţi jucători care trebuie să- şi aleagă o strategie de
joc. Indiferent de domeniu, jocul trebuie să fie o activitate care binedispune, un exerciţiu educativ cu
rol în maturizarea individului. Jocul deformează realitatea, dar o şi reinterpretează şi presupune
existenţa jucătorilor, un set de reguli şi o strategie. Toate aceste caracteristici fac deosebirea dintre
joc, activitate care există în interiorul unor limite şi joacă, un moment al libertăţii depline, fără
constrângeri şi îngrădiri.. Johan Huizinga ia în consideraţie în argumentaţia sa funcţia sacră a jocului şi
consideră jocul o activitate care se întâmplă în afara vieţii de zi cu zi. Jocul este un fenomen de
cultură, un element important al vieţii omului care există în cele mai variate domenii – justiţie,
înţelepciune, poezie şi artă, filosofie, război. O ipoteză pe care o lansează Huizinga este aceea
conform căreia jocul precede cultura de vreme ce cultura presupune existenţa societăţii umane, iar
jocul a existat înaintea omului, căci şi animalele se joacă.