DIALOG
(dincolo de Cuvânt…)
Nr. 3/2006
Revistă a profesorilor de Limba şi literatura română din
judeţul Hunedoara
“O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate.
Cred că am găsit un moto pentru Şcoala mea. E vorba
aceasta extraordinară a lui Léon Bloy: Nu se ştie cine dă şi
cine primeşte.” (Constantin Noica)
Acest număr cuprinde:
100 de teste complexe de limba română (ortografie,
fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă) pentru gimnaziu:
 10 teste pentru clasa a V-a;
 20 de teste pentru clasa a VI-a;
 30 de teste pentru clasa a VII-a;
 40 de teste pentru clasa a VIII-a.
Eseuri, studii, creaţii originale semnate de prof. dr. Petre
MIHAI, prof. Dorina CHINTOANU, prof. Nicoleta RUSU,
prof. Zinuca GLIGOR, prof. Leontin BIRIŞ, prof. Viorel
AVRAM, prof. Ladislau DARADICI.
Şoapte de dor...
Acelaşi septembrie inundat de lumină, păstrând încă
izul verii. Ici-colo frunză ruginie, din când în când adiere
răcoroasă...
Şcoala, până nu demult pustie şi tăcută, se umple iar de
viaţă. Ochi curioşi, glasuri vesele, mânuţe transpirate,
emoţie de toamnă, fior inconfundabil...
Copiii VIN, iar noi, dascălii, îi aşteptăm, îi primim şi le
dăruim învăţătura... În tot ce facem punem puţin câte puţin
din sufletul nostru, drămuim să ne ajungă pentru toţi, uitând
adesea de noi înşine şi de cei foarte apropiaţi nouă. Avem o
mângâiere: trecem prin viaţă luminând, lăsăm în urmă
rădăcina ce va rodi odată...
NE DUCEM, însă, rând pe rând, de multe ori înainte de
a fi dat totul. Câte oare au rămas nespuse şi de o parte şi
de cealaltă? Vina e în noi.
„Nu punem nici o şoaptă pe foc, să ne încălzim.
Şi cât de mult, odată, cât de aprinşi vom vrea,
O vorbă să ne spunem şi nu vom mai putea!” (Virgil
Carianopol)
Pentru toţi cei care, acum, recent, ori altădată, au plecat
DINCOLO, discret şi modest – precum le-a fost şi traiul – o
lacrimă de dor şi de recunoştinţă...
prof. Dorina Chintoanu
DOOM² - un dicţionar al tranziţiei?
Dacă limba este întîiul mare poem al unei naţiuni
(Blaga), folosirea ei e întîiul mare semn al culturii unui
individ; prin consecinţă, orice lucrare normativă este
binevenită.
Sub acest semn, dar şi al aşteptării, se înscrie şi
DOOM² - opera de referinţă a Institutului de Lingvistică din
Bucureşti, apărut în vara lui 2005, sub egida Academiei
Române, "forul care «se îngrijeşte de cultivarea limbii
române şi stabileşte regulile ortografice obligatorii"».
Ca obiective, colectivul care a elaborat DOOM² şi-a
propus să ofere, celor interesaţi, principiile şi normele care
guvernează corectitudinea limbii române şi să armonizeze
contradicţiile dintre norma academică a lui DOOM¹ şi uzul
contemporan al limbii române.
După opinia noastră, ambele obiective au fost parţial
atinse, datorită mai multor cauze, printre care: colectivul,
presiunea timpului, metoda de lucru, baza de date ş.a.
Astfel:
a). colectivul - cu doar două calităţi recunoscute:
«priceperea şi devotamentul» - a fost lipsit de vocile
autorităţii în domeniu, prezente - benefic - în DOOM¹;
b). timpul acordat (de cine) - «foarte scurt pentru o
asemenea întreprindere» - justifică adoptarea unor soluţii
discutabile;
c). metoda de lucru - dominată de accente subiective,
marcate prin verbele: "am introdus... am admis... am
eliminat... am respins... am inversat etc.;
d). baza de date - inconsistentă, prin limitare la
"generaţia medie de intelectuali din Bucureşti", singura care
oferă modele de orto-epie/grafie, de varietate şi
corectitudine lexicală si morfologică!!?? A admite că
exclusiv aceasta a devenit depozitara limbii române literare
este mai mult decît exagerat! Caracterul irelevant al bazei
de date mai rezidă şi în modul de exceptare a exemplelor,
ştiut fiind că grafiile de pe Internet sînt tributare
calculatorului şi nu exprimă, neapărat, cultura utilizatorului!
Normal, pentru ca DOOM² să-şi justifice statutul de
lucrare normativă, de prestigiu, a Academiei Române, ar fi
trebuit să fi beneficiat de un coordonator - magister - pentru
care limba română să nu mai aibă secrete fonetice, lexicale,
morfologice, sintactice ori stilistice. De asemenea, ar fi
trebuit să se stabilească o relaţie directă între metoda de
lucru: "rezultă din materialul probator" şi baza de date -
materialul lingvistic obţinut, în primul rînd, prin anchete
directe şi apoi prin alte metode, necesare, dar
complementare. Ar fi trebuit supus dezbaterii publice,
deoarece limba română este un organism viu, cu 22 de
milioane de suflete!, nu o creaţie care-şi obiectivează
regulile şi tendinţele doar în laboratoarele Institutului de
Lingvistică din Bucureşti! Sărac şi defectuos obţinut,
inventarul de date exprimă opţiunile colectivului, DOOM²,
fiind la fel de subiectiv ca orice dicţionar de autor!
Toate acestea justifică eroarea de a acorda egală
importanţă normei - aşteptată de publicul larg - şi tendinţei -
urmărită doar de specialişti.
Greşeala autoarelor constă în subordonarea "normei
academice la uzul actual al «generaţiei medii de intelectuali
din Bucureşti», în care se materializează nu numai
pronunţia literară sau exemplară a limbii române actuale,
cum arată M. Avram, ci limba română în general"!!
Cum această generaţie trăieşte, de vreo 15 ani o lungă
tranziţie, să înţelegem că DOOM² exprimă această
caracteristică: tranziţia de la regulă/normă/lege la "se poate
şi asa", "este admis şi aşa", legitimînd incultura?
Să înţelegem că atît de contemporanul Mitică, după
clasa “întîi”, urmează “trainingul” de „ma´na´ge” în „staff-ul”
unor „dealeri”, îmbogăţindu-şi «romengleza» de
Dîmboviţa?? Acum poate răsufla uşurat: nu mai este obligat
să respecte principiul morfologic al despărţirii în silabe,
deoarece o asemenea despărţire "are un caracter cult şi e
mai dificilă"!!!, din moment ce DOOM² decretează ca fiind
corectă şi despărţirea după pronunţare, deci: „a-nal-ge-zic”
sau „an-al-ge-zic”; „an-i-co-nic” sau „a-ni-co-nic”; „a-na-e-ro-
bic” sau „an-a-e-ro-bic” etc.! „Omologa” lui, mai „filosoafă”
decît el, i-a prezentat „itemi/itemuri /iteme” pentru consumul
corect al „cireşilor”!!!
E posibil ca unele exemple/forme să se impună,
devenind normele "unei alte generaţii", fapt recunoscut de
autoare! Cu alte cuvinte, să păstrăm recomandările DOOM²
pentru "urmaşii urmaşilor noştri", aşteptînd un alt DOOM, al
III-lea?, al generaţiei actuale, generaţie care refuza
manifestările şi recomandările liberului - arbitru, în chiar
DOOM².
prof. dr. Mihai PETRE
Notă: Autorul insistă pentru păstrarea grafiei cu î din i,
excepţie – familia lexicală a lui român.
Noi, cei din toate zilele
În orice context social, individul tinde să adopte un rol,
să-şi controleze comportamentul şi reacţiile astfel încât
impresia pe care o induce semenilor să fie pe măsura
intenţiilor sale, dând impresia că acţionează după propria
voinţă, fiind liber de orice constrângere. În fapt, însă, este
nevoit să devină un actor social care îşi construieşte un
comportament şi o înfăţişare în strânsă relaţie cu imaginea
unui performer, a unei vedete, care are pentru cei mai mulţi
un comportament social idealizat, pe care individul, pus în
situaţia de “a-şi juca rolul”, trebuie să-l imite într-o cât mai
mare măsură, iar presiunea acestei idealizări este cu atât
mai mare cu cât vedeta se află într-o situaţie mai puţin
privilegiată, aparent asemănătoare cu cea a admiratorului.
Imitarea servilă a modelului impus de standardele
societăţii duce implicit la alterarea personalităţii. Natura
născoceşte himere, dar şi un control al efectelor acestora
asupra individului. Alterarea personalităţii prin negarea
continuă a propriei identităţi datorită raportării continue la un
standard pretins ideal duce, între altele, la impostură, la
anihilarea vitalităţii.
Tragedii domestice, crime, sinucideri, scandaluri
răsunătoare sunt aduse mereu în atenţia actorului social.
Ele alcătuiesc lumea himerică compusă din elemente
eterogene şi convenţionale. Unite, cele două dau naştere
grotescului. Impresia este de carnaval nesfârşit. Râsul,
extravaganţele, frenezia, hiperbolismul devin, rând pe rând,
componente ale personalităţii noastre, fără putinţa de a
scăpa de ele.
Valorile absolute, consolidate de trecerea timpului, sunt
răsturnate şi întoarse pe dos. Două sunt procedeele
frecvent folosite care implică prezenţa deformării groteşti,
bârfa şi farsa, asociate cu întreaga gamă a rizibilului.
Examenul de conştiinţă, adecvarea actelor la conştiinţa,
nevoia de a fi tu însuţi, cel ce eşti cu adevărat, sunt
considerate futile, dacă nu corespund modelului adoptat.
Instinctele se ascund cu viclenie sub structura moralităţii.
Anihilarea omului nu este în sine umoristică.
Dimpotrivă. Atunci când omul, având o valoare în sine, este
copleşit de o putere superioară, el devine o victimă
superioară, triumfătoare în spirit. Când însă omul este lipsit
de o valoare care să-l facă superior, când forţa care-l
copleşeşte este în sine mult inferioară fiinţei umane, cum ar
fi convenţiile liber asumate, tragicul virează spre umor
negru, spre grotesc.
S-ar părea că situaţia omului actor este fără ieşire. Şi
totuşi… soluţia o găsim în noi înşine, conştientizată sau nu.
Rareori o frază umană a atins sublimul ca acea cunoscută
formula kantiană, în virtutea căreia homo sapiens ar fi
bipedul înălţat între pământ şi cer, având deasupra bolta
cerească şi în sine conştiinţa morală.
Valorile spiritului, stelele de deasupra noastră, ne stau
la îndemână. Cu un minim efort le găsim în jurul nostru,
accesibile oricui. Trebuie doar să întindem mâna după ele.
Ne aşteaptă răbdătoare.
Prof. Leontin BIRIŞ
Col. Naţ. “Decebal” Deva
Dialogul artelor: Literatura şi sculpura
Sărutul în piatră / Aripa de chit
“Sărutul” (1908) este sculptura prin care Brâncuşi atinge
sublimul, răsturnând în modestul atelier din Montpornasse,
nr.54, calculele şi datele matematice existente, devenite
clasice.
Dacă pentru “Columna”, care vibrează ca o orgă, s-a
inspirat din stâlpul tematic - rădăcină a cerului - în „Sărutul”
prelucrează motivul precreştin al Dragobetului, consemnat
în calendarul păgân.
Motivul a fost reprezentat de cioplitorii naivi din lemn,
lingurarii, care cu barda şi dălţile lor, au dantelat motive
etnofolclorice, care zăceau în subconştientul lor artistic.
Exemplul ni-l oferă „Lingura cu coada în dragobete”,
devenită ulterior „Dragobetele în ceramică”, în care apare
motivul stilizat al păsării „trup la trup” şi „cap la cap”, într-un
dans ritualic al împerecherii.
Sublimând tradiţia, artistul dăltuieşte dintr-un bloc de
piatră spongios, o minune a sculpturii, nelăsându-se
influenţat de nimeni.” Sărutul” dă temelii noi unui „adevăr
scăldat în mit” (Eminescu), detaşându-se de facilităţile
clasice, ridicând „Sărutul” la simboluri mitobiblice (Cuplul
Adamic).
Tehnica „Sărutului” a fost de o simplitate dezarmantă.
Geometria liniilor orizontale şi verticale, traversate de o
mediană dusă din creştet până-n tălpi, sugerează
dualitatea: sacru-profan, suflet-trup, spirit-materie etc.,
privite din perspectiva „armoniei contrariilor” („coincidentia
oppozitorum”).
Sculptura, paralelipipedică, închipuie un bust dual, într-
o asemănare androgină: capetele acoperite de curgerea
părului, într-un sărut al împreunării, braţele petrecute în
strânsoare, unul celuilalt. Carnalul este provocator, iar
pătimaşele trăiri interioare înalţă la esenţă dăruirea. Tălpile,
contopite, dau prelungiri neobişnuite, substituind aripile într-
o sugestie a zborului demn de „Pasărea Măiastră”.
Sărutul împreunării este o chemare din străfundurile
fiinţei umane, componentă a existenţialismului, amintind de
raiul pierdut de om prin Adam - care în vechea ebraică
înseamnă „pământ”, „ţărână”, iar Eva - „viaţă”.
De la „Sărutul în piatră” la cel din ”Poarta…”, Brâncuşi
avea să parcurgă un drum de modernizare a artei,
transformând paralelipipedul liniar în alungitul sau rotundul
ovoid. Pentru artist, lumea în toată complexitatea genezică
a ei, nu este decât un OU cu virtuţi cosmogonice. Din ou,
spun mitologiile, s-a născut lumea, fertilizat de „Duhul
Sfânt” care „se purta deasupra apelor” (Cartea lui Moise,
versetul 1).
Din calcar spongios, avid de umiditate şi de nemurire,
este şi „Poarta Eroilor Iubirii”, cum a denumit-o şi artistul
iniţial, durată din aceeaşi trăire şi plămadă curat
românească, fără nici un fior străin de vatra geto-dacică.
Capodopera lui Brâncuşi este o incifrare geometrică a
gestului adânc uman al frumuseţii apropiate, sărutul
prenupţial, oul nuntit, vestibul al continuităţii, este trecerea
de la fiinţă la nefiinţă, noua condiţie a omului înălţat
deasupra efemerului.
În evoluţia sculpturii lui Brâncuşi se pot distinge trei mari
teme: misterul existenţialist, conexiunea cer-pământ şi
aspiraţia către absolut; precum şi alte trei axe: căutarea
formelor primordiale, nostalgia cerului şi solidaritatea între
tot ce există. Temele fixează preponderent teluricul, iar
axele-celestul, cosmosul, apollinicul. La Brâncuşi nu există
un hiatus între pământ şi cer, căci contrar „censurii
transcendente” blagiene, ambele comunică, graţie
aspiraţiilor umane.
Zborul are o funcţie cognoscibilă şi axiologică, una din
cauzele primordiale ale Universului, speculate de
folcloristică prin mitul lui Icarus - legendarul personaj cu
aripi de ceară, semnificând năzuinţa omului de a înfrânge
teluricul, efemerul („Mănăstirea Argeşului”): „N-am căutat
de-a lungul întregii mele vieţi, decât să redau creaţia
zborului. Zborul ca fericire” – postulează artistul.
De fapt o parte din capodopere relevă ideea de zbor,
într-o deplină libertate a omului de a cuceri „necuprinsul”.
Nu atât zborul spre „înaltul” l-a obsedat ci, în speţă, zborul
„invers” (Ion Barbu). În elanul nemăsurat, căutătorul de
absolut a simţit hyperionic cum îi „cresc” aripi, în aventura
prin Vămile Pustiei şi Empireu, spre Marele Tot.
Zborul metafizic brâncuşian echivalează cu căutarea
fericirii, zbor cu dublă semnificaţie şi intenţionalitate: spre
ţările văzduhului şi spre propriul spirit, cunoaşterea de sine.
Acesta este sublimul, concept operaţional ce ţine de
frumosul inefabil pe care îl detaliază Mircea Eliade, dar mai
ales Ion Ianoşi, filosoful actual al culturii, în studiul,
„Sublimul în spiritualitatea românească”, Editura Meridiane,
1987. Este traseul labirintic de cunoaştere – de la
arhaicitate, cultura minoră, spre modernitate – cultura
majoră: „aceeaşi ascensiune ca transcedere a condiţiei
umane, aceeaşi beatitudine redobândită a libertăţii lipsite de
orice mistică” (op. cit. p. 310).
Paradoxal, dogmatica „Ţestoasa” prin hipertrofierea
carapacei se incifrează ca „zburătoare”, semn hermeneutic
ce ţine de expresionism, anunţat de parnasianism, ambele
direcţionând suprarealismul avangardist. Parnasienii
distingeau mişcare, dionysianism, în cele mai aparent
împietrite forme ale materiei, iar expresionismul între altele,
punea accent pe isteria vitalistă, energism, solaritate.
„Zborul” broaştei este activat de funcţia energetică a
lumii care, spunea artistul, însufleţeşte şi dă strălucire
materiei. De aceea operele din piatră, marmură policromă,
ghips patinat în cenuşiu sau bronz poleit, metalizat - o
coloristică picturală bogată, polisate (şlefuite) până la
luminiscenţă, dau supleţe, dinamică, fericire. Lumina pe
care expresionistul filosofic metafizic Blaga, o intuieşte ca
fiind creată „în ziua dintâi”, face ca materia să irumpă
frenetic spre noi forme de manifestare – „noi răsfrângeri”
(Barbu).
Aparent anodină, „eliptică” terestră dezvoltă un zbor
interior, anticipând „Măiastra”, aerodinamică prin chemarea
înălţimilor. Ea armonizează contrariile: pământul cu cerul,
materia cu spiritul, realul cu idealul etc.
Expansiunea corpului (trupului) prin aripi văzute sau
ascunse (intuite) era posibilă la Brâncuşi, prin acumulările
energetice propulsatoare: braţele şi picioarele „ciuci” ale
„Cuminţeniei”, mâinile „în strânsoare” ale „Sărutului”, gâtul
alungit (ovoidal) al „Domnişoarei Pogany”, romburile
„mărgele” de 1,80 ale „Coloanei” şi, în cazul de faţă,
carapacea „înaripată” a Ţestoasei. Potenţionalitatea
elanului este chemarea celestă a „Coloanei”- un axis mundi
ce leagă pământul cu cerul pe care îl susţine. Broasca
intuieşte zborul cosmic, sfidând teluricul. Ea reprezintă în
esenţă, dorinţa de perfectibilitate a omului, transcederea
spre o altă lume , sfidarea ideii de predestinat etc.
Prof. Viorel Avram
Gr. Şc. “M. Viteazul” Vulcan
Strada care urca la cer
“Strada care urca la cer” este cel mai cunoscut volum
liric al lui Dominic Stanca, cunoscut ca actor, poet, prozator
şi dramaturg. Reprezentând contrapunctul liric dat
romanului “Moara lui Veselin” sau povestirii neterminate
“Walderoda”, volumul constituie o mică enciclopedie a vieţii
orăştiene, transilvănene în general, de început de secol, cu
comentariile, anecdotele şi personajele sale excentrice.
În scrierea acestui volum poetul s-a inspirat, după cum
mărturiseşte Sorana Coroamă-Stanca, soţia scriitorului, din
lumea vacanţelor copilăriei şi adolescenţei poetului
petrecute în anii dintre cele două războaie mondiale în
urbea hunedoreană.
Poemul-cheie al volumului este “Strada”, aducându-ne
în prim plan imaginea „străzii care l-a urcat la cer” pe
Dominic Stanca. Şi dacă această stradă, pentru mulţi dintre
noi, e aidoma oricărei alte străzi de oriunde şi de oricând, o
banală stradă provincială, fără elemente spectaculoase,
pentru poet, caracteristicile date par formidabile: „Urcă la
cer. / Urcă şi întâmpină cerul”.
Cunoscută sub numele de Strada Dealului, Strada
Orizontului, în prezent Strada Dominic Stanca, aceasta
devine locul unde poetul îşi proiectează neuitata, dulcea
copilărie pe care o poartă încă în suflet; locul unde a revenit
cu drag mai apoi din adolescenţă până spre finalul vieţii.
Cuvântul-cheie - strada - are o poziţie recurentă
dominantă. În afară de prezenţa din titlu, termenul e repetat
încă de cinci ori, strada e văzută cu ajutorul unor prozaice
adjective calificative: „spăşită”, „care urcă la cer”, „coboară”,
„e cea mai frumoasă”.
Poetul-contemplativ devine fascinat de imaginea
acestei străzi care urcă „voioasă” şi întâmpină cerul, „ca o
iederă albă urcă la cer”, ea pare un liant între pământ şi cer.
Nu doar strada, ci şi casele „cuburi hilare” intră în acest „joc
auster”, iar pietrele urcă şi ele rostogolite spre cer. Strada
nu-i decât un şir de dantelării şi rostogoliri sonore „pietre de
râu care sună nebănuit de frumos/ când urcă rostogolite
spre cer”.
Se insistă în continuare asupra calităţilor fantastice şi cu
ajutorul comparaţiei: e strada „care e soră cu cerul”, „urcă/
ca un pod de cristal”; „Acesta e strada care vine din cer,
/care urcă la cer/ care e soră cu cerul [...]/ nimic nu-i
ştirbeşte morganaticul nume/ Aceasta e cea mai frumoasă
stradă din lume!” Uzul de atributive relevă tendinţa spre
epic.
În proză regăsim acelaşi elogiu adus acestei străzi
locale (numită şi Himmelsbergstrasse sau La Rue qui mène
au ciel: „Cine a urcat o dată Strada Dealului, dac-a avut
fericirea s-o urce la o vârstă tânără, a cunoscut, în lumea ei
un colţ de rai.” În acest „colţ de rai” al Orăştiei, euforia, în
faza ei supremă, se dezlănţuie prin făurirea unui refren cu iz
copilăresc: „Dum-duri-dum-duridum-duridum!”. Prezenţa
acestui vers la începutul a cinci strofe realizează efectele
muzicale ale unui leitmotiv. De asemenea personajele
evocate trăiesc mai ales prin ticurile lor expresive, amintirea
lor e însoţită sau provocată de câte un sunet specific,
refrenul amintit răsunând mereu altfel în funcţie de cadenţa
ciubotelor pantofarului, sub tocul „pantofului mic al doamnei
Eliza” sau sub copitele calului alb al amorezului din oraş. În
aceste versuri sugestia muzicală trece înaintea celei
vizuale.
În acest “poem suitor” strada aceasta care urcă la cer
devine scena pe care se perindă apoi diverse personaje.
Aceşti orăştieni, personalităţi sau oameni simpli, sunt culeşi
din pulberea de rând a cotidianului, fiecare cu farmecul
caracteristic. Plimbările continuă în Piaţa Mare, uliţa
Vântului, uliţa Apei, mergând către frumoasele maialuri care
se desfăşoară şi în prezent; revenind mereu pe strada care
urcă la cer. Rolul poetului este acela al unui observator
atent al acestei lumi pestriţe, iar ipostaza cititorului este
aceea a unui spectator. Poet al amintirii, dotat cu o memorie
vizuală şi afectivă impresionantă, Dominic Stanca recurge
la cele mai vechi aduceri aminte cu puterea magică de a da
din nou viaţă lucrurilor dispărute, oamenilor, episoade care
i-au încântat copilăria şi locurile străbătute.
Diversele „figuri geniale” sunt evocate cu drag: doamna
Eliza „surâzătoare şi bună”, colonelul octogenar „cu
barbişon şi pince-nez demodat”, pantofarul „năbădăios şi
absurd”, vărul Gherschi, „Gusi cel slab”, „Găucăs cel gras”,
Puşa „fata cu ochi umbroşi” etc. Poetul, prin mărturisirile
sale, confirmă faptul că nici unul dintre personajele sale nu
este inventat, ele fiind o readucere în scenă a unor oameni
pe care i-a cunoscut şi i-a îndrăgit. Tipologia realizării
portretelor: elementul real este esenţial, urmat de
învăluirea datelor biografice într-o atmosferă fantastică,
fabuloasă. În final realitatea este supusă unui proces al
diformizării, personajele prezentate în această poezie fiind
caricaturizate, prin recurgere la analogii animale, vegetale,
sonore. Iată portretul „baronului” Ende von Pâcea: „din
straiţa lui spartă de poet ambulant,/ din guşa lui verde, de
vârcolac devorant…” Alteori savoarea portretului constă în
aglomerarea de informaţii banale: precupeaţa cu mere
zăboveşte povestind tuturor cum a murit ea etc.
Poezia aduce în prim-plan o lume de comedie umană:
negustori, literaţi, petrecăreţi, studenţi, burghezi bogaţi,
aventuriere etc. de pe pământ transilvan, cărora le va
detalia portretul în poeziile din volumul “Strada…” Din
pitorescul peisaj nu lipseşte însă poetul: „şi nici eu, nici
chiar eu nu lipsesc din peisaj”, fiind probabil „ochiul azuriu”
care contemplă strada.
Surpriza adusă în finalul poemului e dată de obsesia
amintirii care se conjugă cu imaginea amurgului, leitmotiv al
operei poetului. Paradoxal însă când seara coboară şi
strada coboară…/ şi primele stele-şi arată sfiala pe cer”. La
nivelul textului starea edenică predomină, deşi această
suprapunere a celor două mişcări în peisajul acestei străzi
care pe de o parte „urcă ” la cer în timp ce „coboară”
înserarea, nu e întâmplătoare. După cum remarca şi Doina
Uricariu în prefaţa volumului “Un ceas de hârtie”, “Strada
care urca la cer devine” un ax sufletesc; ceea ce părea
arhitectură urbană se relevă a fi arhitectură lăuntrică, iar
elemente din structura oraşului îndeplinesc funcţii omeneşti
vizuale, olfactive, motorii( adică văd, aud, înţeleg, cântă,
plâng, învie şi mor) cu fiecare dintre personajele şi zidurile
ce îl alcătuiesc.
 În evocarea străzii şi a Orăştiei, Dominic recurge la o (creangă) impodobit cu mere şi nuci din care mâncau mirii
anumită culoare: albul, sugerând puritatea absolută, în luna de miere.
candoarea viziunii. Nănaşii aveau cea mai mare cheltuială. Ei trebuia să
Tabloul lexical al limbii lui Stanca se caracterizează prin facă mâncarea pentru una din cele trei zile ale nunţii.
alăturarea termenilor populari sau arhaici de neologisme. În Nănaşul ducea oalele cu carul cu boi până la locul nunţii.
acest sens pledează vocabularul utilizat care nu lasă În dimineaţa nunţii se scotea pe culme zestrea miresii:
impresia de cuvânt căutat. covoare, strujace, lepedeie, măsaie, tindeie, străiţi, desagi,
Dominic Stanca a reuşit la nivel poetic o transfigurare a perini, prăcoiţi şi costume populare. Pe la amiază, mireasa
unei străzi dragi copilăriei, creând un tărâm fabulos unde se era “gătată“ de nuntă: era pieptănată, îmbrăcată, i se punea
perindă personaje burleşti care dau farmec urbei orăştiene. cununa de mireasă şi şlaierul şi-şi aştepta emoţionată
Poemul rămâne revelator pentru întregul ciclu; în urma mirele.
lecturii descoperim omul şi multiplele valenţe ale Când venea alaiul mirelui, la poartă se juca o adevărată
personalităţii umane. scenetă. Tabăra mirelui era oprită de tabăra miresei şi,
Prof. Ioana - Nicoleta RUSU înainte de “a da“ mireasa, avea loc un dialog, căpitanul
Şc. Gen. “Dominic Stanca” Orăştie grupului mirelui rostea oraţia de nuntă, care cuprindea
motivul vânătorii căprioarei de către un fecior de împărat: “-
Credinţe, superstiţii, datini - Căsătoria Onorate căpitane,/ Tânărul nostru împărat,/ De dimineaţă s-
o sculat/ Frumos faţa şi-o spălat/ Părul şi l-o pieptănat/ Şi
Cel de-al doilea moment esenţial din viaţa omului, din trâmbiţă o sunat/ Oaste mare o adunat/ toţi cu puşti şi
căsătoria, arată faptul că în tot ceea ce face fiinţa umană nu cu pistoale,/ Am pornit la vânătoare/ Mult am umblat,/ Mult
poate fi singură. În satele româneşti, deci şi în Ţara am colindat/ Şi nimica n-am aflat./ Când fu la apus de
Haţegului, dragostea dintre doi tineri se infiripă la şezători, soare/ Ieşirăm la drumul mare/ Văzurăm o urmă-n cale/ Se-
la joc sau la nedeie. opri oastea a mirare./ Unii spuneau că e urmă de zână,/ Să-
După ce tinerii indrăgostiţi “vorbeau” un timp, se i pună împăratu cunună./ Alţii că-i urmă de căprioară,/ Să-i
hotărau să se căsătorească. Existau câteva momente bine fie impăratului soţioară./ Apoi la această casă zărirăm/ O
definite ale nunţilor ţărăneşti: peţitul, încredinţatul (logodna), floare frumoasă,/ Să-i fie împăratului mireasă/ Şi cu toţii
chematul la nuntă de către otfeli, ziua nunţii. venirăm,/ La curţile dumneavoastră sosirăm/ Şi toţi avem
Ziua nunţii cuprinde mai multe momente ale unui bogat târnăcoape de argint/ Să scoatem floarea din pământ/ S-o
ceremonial: scoaterea zestrei miresei pe culme, mersul scoatem din rădăcină/ S-o sădim la împărat în grădină./
după mireasă, oraţia de nuntă, jocul miresei, “uspăţul” cu Acum floarea să ne-o arătaţi/ Că de noi nu scăpaţi.”
cântece şi ciocituri (strigături) specifice, strigatul cinstei de Apoi din casă se scotea o femeie îmbrăcată urât, cu
către “căţea“ (om bun de gură). paie în loc de păr, mânjită pe faţă, dar cu şlaier şi cunună
După ce se peţea fata şi se stabilea zestrea, tinerii de mireasă. Ea era jucată de otfel şi oferită mirelui, care o
încredinţau, se puneau otfelii, doi din partea fetei şi doi din refuza. Nănaşul intra în casă şi scotea adevărata mireasă.
partea băiatului. Aceştia trebuia să fie feciori frumoşi, isteţi, Nunta continua cu celelalte momente ale ei trei zile şi trei
buni de gură, dar şi de joc. Cu trei-patru săptămâni înaintea nopţi, ca-n basme.
nunţii, otfelii înfloraţi cu primuri colorate, având în mână o Prof. Zinuca GLIGOR
bâtă decojită în spirală şi o buclie (ploscă) cu vinars bun, Şc. Gen. Sîntămărie Orlea
umblau din casă în casă şi chemau la nuntă, spunând oral
versuri care sunau ca o invitaţie: Bună ziua, boieri mari,/ Am 100 de teste de nota 10
intrat că v-am văzut mari gospodari./ Ş-am să mă bag şi în
casă/ Să v-aduc veste aleasă:/ Un văr de-al Precizări
dumneavoastră/ vrea să se căsătorească/ Şi vă cheamă şi
pe dumneavoastră/ Să luaţi parte la această adunare/ Cam Aceste teste nu diferă prin nimic de cele folosite de noi în
prin zece februarie./ Să nu credeţi că-i minciună,/ Vă dau şi pregătirea elevilor. Originalitatea lor constă, având în
arvună./ De veniţi la nunta noastră/ Să beţi din buclia vedere numărul relativ mare de autori, atât în diversitate,
crăiască.” cât şi în schimbarea perspectivei de abordare a aspectelor
Gospodarul, care bea din buclie, mergea cu siguranţă la studiului limbii. Pot fi utilizate atât în evaluare, cât şi în
nuntă iar cei care nu beau, refuzau invitaţia. Cu o prognoză (cele de clasa a V-a, la începutul clasei a VI-a şi
săptămână înainte de nuntă, tot satul se pregătea. La aşa mai departe). Le putem folosi în pregătirea olimpicilor,
casele mirilor se tăiau viţei, miei, purcei, se coceau plăcinte dar şi a elevilor pentru testele naţionale, ele putând fi
în cuptoare şi se destupau butoaiele cu vinarsul cel mai lucrate atât în clasă, sub directa noastră îndrumare, dar şi
bun. Nuntaşii se pregăteau şi ei, cu haine noi. Fiecare acasă, independent.
familie invitată ducea câte o spene (coş) cu găină tăiată, un Testele nu sunt însoţite de rezolvări. Elevii trebuie să
litru de vinars şi un blid de plăcinte. Mai pregăteau un “pom” înţeleagă că nu ne interesează atât răspunsurile lor corecte
(elevii are dreptul să greşească), ci mai ales aspectele unde
mai avem de muncit cu ei. Orice profesor, după un singur
test aplicat unui elev (sau unei clase), va înţelege care sunt
compartimentele deficitare şi îşi va fixa obiectivele în acest
sens.
Testele cuprind câte 10 cerinţe, punctate fiecare cu câte 10
puncte (cu mici excepţii). Nu există puncte din oficiu. Dacă
doriţi, totuşi, să transformaţi punctele în note, puteţi adăuga
în final 10 puncte, dar împărţiţi la 11! De preferat ar fi să se
facă o medie între nota obţinută la un astfel de test şi o notă
de la literatură.
Multe din aceste teste au fost aplicate experimental la
consultaţiile cu elevii. Ei au avut posibilitatea să-l întrebe
orice pe profesor, iar după patru-cinci teste rezolvate, li s-a
aplicat un test pentru evaluare (unul din cele cinci sau un
test nou).
S-a lucrat şi pe grupe, sub formă de întrecere: care echipă
termină mai repede, câte puncte face etc. Se pare că elevii
sunt mai motivaţi dacă lucrează astfel, chiar şi numai în doi
(atenţie însă la constituirea echilibrată a
grupelor/perechilor).
CLASA A V-A
Testul 1
Se dă textul:
La mine-n odaie (pe jos)
Locuieşte un şoarece
(Pui),
Sub pardoseală.
Şi-n timp ce eu dorm
El îşi scoate încet,
Printr-o deschizătură specială,
Făcută după uşă,
Mai întâi un botişor cochet,
Apoi două urechiuşe
Şi o blăniţă de un gri uniform.
(Ana Blandiana - Întâmplări din grădina mea)
1. Precizează numărul de litere şi de sunete din cuvintele:
"şoarece", "încet", "deschizătură", "cochet", "urechiuşe".
2. Identifică, în text, cinci cuvinte care conţin diftongi;
subliniază semivocalele.
3. Indică sinonimele cuvintelor: "odaie", "locuieşte", "încet", 7. Construieşte cinci propoziţii în care verbul "cade" să fie
"cochet", "gri".
4. Scrie cinci termeni din câmpul lexical al cuvântului
"şoarece".
5. Scrie cinci derivate din familia lexicală a substantivului
"blană" şi arată cum s-au format.
6. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: (la) "mine", precizându-le.
"un" (şoarece), "sub" (pardoseală), "încet", "două".
7. Scrie un enunţ care să conţină structura "un şoarece", iar propoziţie simplă negativă.
cuvântul subliniat să aibă altă valoare morfologică decât
cea din poezie; menţionează această valoare.
8. Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor: "locuieşte",
"un şoarece", "încet", "printr-o deschizătură", "două".
9. Pune verbul "locuieşte" la modul indicativ, timpul
imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca
perfect şi viitor, persoana I, numărul singular.
10. Alcătuieşte propoziţii în care substantivul "pui" să stea în
toate cele cinci cazuri, precizându-le.
Prof. Mihaela ŞERBAN
Şc. Gen. "Regina Maria" Deva
Testul 2
Se dă textul:
Bate vântul, frunza cade
Vestejită de pe ram,
Nourii se-ntind pe ceruri,
Ploaia-ncet loveşte-n geam.
Negura din văi se nalţă
Către ceru-ntunecos,
A pădurilor podoabă
Aşternutu-s-a pe jos.
Buciumul nu mai răsună,
Câmpurile sunt pustii;
Nu se mai zăresc pe dâmburi
Cârdurile de copii!
(George Coşbuc – Zile de toamnă)
1. Precizează câte litere şi câte sunete se află în cuvintele
"geam" şi "încet".
2. Desparte în silabe cuvintele: "ceruri", "nourii", "ploaia",
"pustii", dâmburi".
3. Scrie câte un cuvânt care să conţină diftongii "ia", "ai",
triftongii "iai", "eau" şi hiatul "ia".
4. Scrie cinci derivate de la cuvântul "nor".
5. a). Alcătuieşte o propoziţie în care cuvântul "copii" să fie
folosit cu alt accent decât în text; (2 p.) b). Alcătuieşte câte
două propoziţii prin care să ilustrezi omonimia cuvintelor
"cer" şi "mai"; (4 p.) c). Scrie antonimele cuvintelor: "cade",
"încet", "întunecos", "jos". (4 p.)
6. Alcătuieşte cinci propoziţii cu sensuri diferite ale
cuvântului "bate".
folosit la alte timpuri, decât în text, ale modului indicativ,
păstrând persoana şi numărul.
8. Alcătuieşte propoziţii în care substantivul "copii" să fie
folosit la cele cinci cazuri, indicând şi funcţia sintactică.
9. Identifică două adjective cu funcţii sintactice diferite,
10. Transcrie, din text, o propoziţie simplă afirmativă şi o
Prof. Diana VELCIOV
Şc. Gen. “A. Mureşanu” Deva
Testul 3 şi îndată se descinse.
Daţi brâiele fiecare,
Se dă textul: Să facem un’ lung şi mare,
Şi legându-mă pe mine,
Copilul tace şi priveşte Cu el de picioare bine,
cu grija ochiului uimit Să ţineţi cu tărie,
cum cade cerul şi loveşte Când voi intra în vizunie…
un fir de iarbă adormit … (Anton Pann - Povestea vorbei)

Copilul tace şi aude 1. Transformă vorbirea directă în vorbire indirectă.

cum urcă-n cerul nins cu flori 2. Identifică, în textul dat, trei cuvinte cu diftong şi două cu
din mările de seve crude hiat.
mult călătoarele culori … 3. Rescrie două cuvinte monosilabice, două bisilabice şi
unul plurisilabic.
Copilul tace şi-nţelege 4. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului “ţigan” (5
cum vin, de dincolo de vânt, componente).
toţi spinii stelelor pribege 5. Scrie cinci componente ale câmpului lexical al cuvântului
să doară-n primul său cuvânt … “neghiob”.
(George Ţărnea - Cântecul frumoaselor tăceri) 6. Dă câte un sinonim contextual pentru fiecare din
cuvintele: “zărind”, “grozăvie”, “intra”, “vizunie”, “tărie”.
1. Notează patru cuvinte, din primele două strofe, care 7. Indică, pentru fiecare din cuvintele care urmează, câte un
conţin diftongi şi un cuvânt care conţine vocale în hiat. antonim: “suia”, “să prindem”, “să vindem”, “a scoate”,
2. Desparte în silabe cuvintele: “priveşte“, “loveşte”, “legând”.
“cântătoarele”, “dincolo”, “spinii”. 8. Alcătuieşte cinci enunţuri în care substantivul “vale” să
3. Alcătuieşte familia lexicală de la substantivul “ochi” (cinci aibă următoarele funcţii sintactice: nume predicativ în
derivate). nominativ, nume predicativ în genitiv, nume predicativ în
4. Găseşte antonimele a cinci cuvinte din text. acuzativ, atribut substantival genitival, atribut substantival
5. Notează cazul şi valoarea morfologică a cuvintelor din prepoziţional.
text: “cu grijă”, “culori”, “un fir”, “crude”, “cântătoarele”. 9. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: “trei”, “un urs”,
6. Formulează cinci enunţuri în care substantivul “copil” să “cu grozăvie”, “unul”, “îndată”.
fie la cele cinci cazuri ale substantivului; precizează cazul. 10. Extrage cinci pronume personale diferite, indică-le cazul
7. Notează cinci verbe la modul indicativ prezent şi pune-le şi funcţia sintactică.
apoi la modul imperativ, forma afirmativă şi negativă. prof. Paraschiva GHERLAN
8. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor “vin”, “vânt”, Şc. Gen. Nr. 5 Vulcan
“stelelor”, “pribege” şi “primul” din ultima strofă a poeziei.
9. Transcrie, din versurile date, două atribute în genitiv, Testul 5
două în acuzativ şi un predicat verbal exprimat prin verb la
modul conjunctiv. Se dă textul:
10. Explică rolul cratimei în structurile „şi-nţelege” şi „urcă-
n”. În peşteră
prof. Maria Evoneta GORAN Un peşte stă:
Şc. Gen. Nr. 6 Petroşani E peştele
De peştere.
Testul 4
O picătură-l picură
Se dă textul: Încet, parc-ar pica din lună,
o-nghite peştele. E bună.
Trei neghiobi mergând p-o vale Şi tot adâncul şuşoteşte
Şi zărind un urs în cale c-ar creşte-n peşteră un peşte.
Când suia cu grozăvie (Marin Sorescu - În peşteră)
Şi intra în vizunie;
Zise unul: - Ai să-l prindem 1. Desparte în silabe cuvintele: “picătură”, “o-nghite”,
Şi la vr-un ţigan să-l vindem. “peştele”, “adâncul”, “şuşoteşte”.
Altul a zis: - Cum se poate 2. Scrie câte cinci derivate ale cuvintelor “adânc” şi “creşte”.
Din vizuina-i a-l scoate? 3. Găseşte zece termeni din câmpul lexical al cuvintelor
- Iată cum, altul iar zise, care denumesc peşti.
4. Scrie antonimele cuvintelor “încet”, “adâncul”, “ar creşte” Tresărind scânteie lacul
şi sinonimele cuvintelor “ar pica” şi “şuşoteşte”. Şi se leagănă sub soare;
5. Precizează cazul şi funcţia sintactică a primelor cinci Eu, privindu-l din pădure,
substantive din text. Las aleanul să mă fure
6. Indică valoarea morfologică a cuvintelor: “o”(picătură), “- Şi ascult de la răcoare
l”(picură), “o-”(nghite), “c-“(ar), (creşte)”-n”. Pitpalacul.
7. Transcrie verbele din strofa a doua şi indică modul şi
conjugarea lor. Din izvoare şi din gârle
8. Transcrie din text: primul adjectiv, primul articol, primul Apa sună somnoroasă;
verb copulativ, primul verb auxiliar şi primul adverb. Unde soarele pătrunde
9. Scrie cinci propoziţii în care substantivul “peşteră” să Printre ramuri a ei unde,
îndeplinescă funcţii sintactice diferite. Ea în valuri sperioase
10. Demonstrează, în enunţuri, că substantivul “lună” poate Se azvârle.
fi în cele cinci cazuri. ………………………..
Prof. Ladislau DARADICI Teiul vechi un ram întins-a,
Şc. Gen. “A. Mureşanu” Deva Ea să poată să-l îndoaie,
Ramul tânăr vânt să-şi deie
Testul 6 Şi de braţe sus s-o ieie,
Iară florile să ploaie
Se dă textul: Peste dânsa…
(Mihai Eminescu - Freamăt de codru)
După trei săptămâni i-au ieşit nişte pui drăguţi, nu goi ca
puii de vrabie, îmbrăcaţi cu puf galben ca puii de găină, dar 1. Identifică cinci cuvinte cu diftong din strofa a II-a a
mici, parcă erau şapte gogoşi de mătase, şi au început să poeziei.
umble prin grâu după mâncare. Prepeliţa prindea câte o 2. Rescrie cinci cuvinte monosilabice din ultima strofă.
furnică ori câte o lăcustă, le-o firimiţa în bucăţele mici, şi ei3. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului “a suna” (5
pic! pic! pic! cu cioculeţele lor, o mâncau numaidecât. Şi componente).
erau frumoşi, cuminţi şi ascultători; se plimbau primprejurul 4. Scrie cinci componente ale câmpului lexical “plante
mamei lor şi când îi striga “Pitpalac!” repede veneau lângă medicinale”.
ea. 5. Dă câte un sinonim pentru fiecare din cuvintele: “a se
(I. Al. Brătescu-Voineşti - Puiul) legăna”, “pădure”, “alean”, “pătrunde”, “sperioase”.
6. Arată cum s-au format cuvintele: “răcoare”, “pitpalacul”,
1. Găseşte două cuvinte care să conţină un diftong, două să “izvoare”, “somnoroasă”, “sperioase”.
conţină hiat şi unul care să conţină un triftong. 7. Indică valoarea gramaticală a cuvântului “unde” din
2. Precizează cum s-au format cuvintele: “îmbrăcat”, fragmentul: “Unde soarele pătrunde/ Printre ramuri a ei
“cioculeţ”, “numaidecât”, “ascultător”, drăguţ”. unde…”
3. Scrie câte cinci derivate ale cuvintelor “pui” şi “verde”. 8. Alcătuieşte cinci enunţuri în care substantivul “ram” să
4. Desparte în silabe cuvintele: “săptămâni”, “drăguţi”, “puii”, aibă următoarele funcţii sintactice: nume predicativ în
“vrabie”, “primprejurul”. nominativ, atribut substantival genitival, complement indirect
5. Găseşte antonimele cuvintelor: “mici”, “drăguţi”, “au ieşit”, în dativ, complement circumstanţial de loc, atribut
“îmbrăcaţi”, “ascultători”. substantival prepoziţional.
6. Scrie câte un sinonim pentru cuvintele: “mâncare”, “cioc”, 9. Scrie formele corecte ale verbelor din strofa a treia “să
“numaidecât”, “firimiţa”, “repede”. deie”, “să ieie”, “să ploaie” şi perfectul simplu (pers I, sg.) de
7. Transcrie din textul de mai sus o propoziţie simplă şi una la verbele “a prii” şi “a (se) sfii”.
dezvoltată. 10. Analizează cinci pronume personale diferite din text.
8. Indică interjecţiile din text şi construieşte câte un enunţ prof. Paraschiva GHERLAN
nou cu ele. Şc. Gen. Nr. 5 Vulcan
9. Precizează valoarea morfologică şi cazul cuvintelor:
“galben”, “de găină”, “şapte”, “prin grâu”, “lor”. Testul 8
10. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: “au ieşit”,
“prepeliţa”, “o” (firimiţa), “lângă ea”, “repede”. Se dă textul:

Testul 7 De ce m-ai strâns în pumnul tău,

Copil frumos, tu nu ştii oare
Se dă textul: Că-s mic şi eu şi că mă doare?
De ce mă strângi aşa de rău?
Copil ca tine sunt şi eu, Doamne, că încet se mişcă!
Şi-mi place să mă joc şi mie, Trică zice-n deal din trişcă…
Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu! Şi-i atât de cald încât
De ce să vrei să mă omori? Umblă, descheiat la gât,
Că am şi eu părinţi ca tine, Cocostârcul Gât-Sucit
Şi-ar plânge mama după mine, Prin fânul abia cosit.
Şi-ar plânge bietele surori, (Marin Sorescu – Vară)
Şi-ar plânge tata, mult de tot,
Căci am trăit abia trei zile, 1. Transcrie, din text, cinci cuvinte care conţin diftongi diferiţi
Îndură-te de ei, copile, şi scrie alte cinci cuvinte care conţin diftongii respectivi.
Şi lasă-mă, că nu mai pot!... 2. Selectează, din text, un cuvânt monosilabic, unul
(Elena Farago – Gândăcelul) bisilabic, unul trisilabic şi două cuvinte care conţin câte
patru silabe.
1. Transcrie, din text, cuvinte care să conţină trei diftongi 3. Formează câte două derivate cu prefixele: “dez-“, “răz-“,
diferiţi şi două hiaturi. “im-“, “ne-“ şi “stră-“.
2. Desparte în silabe cuvintele: “pumnul”, “trebuie”, “părinţi”, 4. Găseşte câte două derivate ale cuvintelor: “cald”, “fân”,
“bietele”, “abia”. “pui”, “încet” şi “a umbla”.
3. Scrie sinonime pentru cuvintele: “milă”, “spaimă”, “a 5. Introdu în enunţuri sinonimele cuvintelor: “sprinteni”,
omorî”, “bietele”, “abia”. “olog”, “se mişcă” şi antonimele cuvintelor “cald” şi “încet”.
4. Scrie antonimele cuvintelor: “mic”, “rău”, “milă”, “a 6. Precizează modul verbului “umblă” şi alcătuieşte enunţuri
plânge”, “mult”. în care acelaşi verb să fie la cele patru moduri
5. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului “frumos”, folosind nepersonale/nepredicative, precizându-le.
sufixele “-eţe”, “-el”, “-ică” şi prefixele “în-“, “ne-“. 7. Transcrie, din text, un substantiv propriu simplu, un
6. a). Transcrie, din text, câte un verb pentru cele patru substantiv propriu compus, un substantiv propriu fără
moduri personale; (4 p.) b). Precizează valoarea verbului “a funcţie sintactică, un substantiv în acuzativ şi unul articulat
avea” din constucţiile “am şi eu părinţi” şi “am trăit”; (4 p.) c). cu articol nehotărât.
Alcătuieşte două propoziţii în care verbul “a trăi” să fie 8. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: “prin fânul”,
folosit la modul indicativ, timpul perfect simplu, persoanele I “cosit”, “sprinteni”, “încet”, “-n deal”.
şi a III-a singular. (2 p.) 9. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: “e”, “prin”,
7. Precizează cazul şi funcţia sintactică pentru pronumele: “sar”, “leliţe”, “încet”.
“ca tine”, “eu”, “-ţi”, “mă”, “de ei”. 10. Alcătuieşte enunţuri în care substantivul “cocostârc” să
8. Indică funcţia sintactică şi valoarea morfologică a îndeplinească următoarele funcţii sintactice: nume
cuvintelor: “frumos”, “mic”, “rău”, “părinţi”, “trei”. predicativ, atribut în două cazuri diferite şi complement
9. Recunoaşte cazul substantivului “copil” din structura indirect în două cazuri diferite.
“copil frumos” şi alcătuieşte enunţuri în care acest Prof. Ladislau DARADICI
substantiv să fie la celelalte cazuri, precizând şi funcţia lui Şc. Gen. “A. Mureşanu” Deva
sintactică.
10. Alcătuieşte enunţuri cu ortogramele: “mi-e”, “c-a”, “v-a”, Testul 10
“zi-le”, “i-ar”.
Prof. Maria PEIU Se dă textul:
Şc. Gen. “A. Mureşanu” Deva
Seara, înainte de culcare, bunica îi istoriseşte nepoatei o
Testul 9 poveste. Biruită de somn, nepoţica aţipeşte din când în
când, neputând urmări şirul întâmplărilor relatate de bunică.
Se dă textul: Iată ce reţine ea:
 Orbul primeşte o moştenire în bani.
E atât de cald, încât  Vecinul îl îndeamnă să îi ascundă şi pe aceia la rădăcina
Umblă, descheiat la gât, copacului.
Cocostârcul Gât-Sucit  După câteva zile descoperă că banii nu mai sunt la locul
Prin fânul abia cosit. lor.
 Era odată un orb sărac şi singur pe lume.
Sar lăcustele, leliţe.  De teama hoţilor, el ascunde jumătate din bani la
Cheamă nişte prepeliţe rădăcina unui copac din grădina casei sale.
Puii sprinteni din polog,
Merge soarele olog,
 A doua zi, orbul îi spune vecinului că sfatul său a fost Şc. Gen. „Mircea Sântimbreanu” Brad
bun, pentru că a găsit banii pierduţi.
 Bănuindu-şi vecinul că i-a furat banii, se duce la el, CLASA A VI-A
prefăcându-se că-i cere sfatul cum să procedeze cu
jumătatea cealaltă de bani. Testul 1
 Gândindu-se că va câştiga dublu, vecinul pune banii
furaţi înapoi. Se dă textul:

1. Ajutaţi-o pe nepoţica somnoroasă să refacă povestirea Ieri vedeam pe luncă flori,

bunicii, aranjând în ordinea desfăşurării lor întâmplările Vedeam fluturi zburători
prezentate de către aceasta; daţi-i şi un titlu; astfel bunica Şi vedeam zburând albine.
va fi convinsă că nepoţica a ascultat totul cu foarte mare Ieri era şi cald şi bine.
atenţie.
2. După ce aţi rearanjat povestirea, aţi văzut că beneficiarul Azi e frig şi bate vânt,
moştenirii nu are un nume propriu-zis. Numele sub care Frunzele cad la pământ;
este cunoscut „a fugit” de la o altă clasă morfologică. Florile stau supărate,
Numeşte originea „personajului” convertit. Ce a fost el iniţial Vestejesc de brumă toate.
şi ce a devenit în povestirea bunicii?
3. Surprins de câştigul neprevăzut, „orbul” a hotărât să-şi Ieri era frumos pe-afară,
împartă moştenirea cu familia sa risipită de multă vreme. Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Ajutaţi-l să-şi găsească patru membri ai familiei sale Azi e iarnă pe pământ,
lexicale. Vreme rea şi bate vânt.
4. Aţi observat că bunica, femeie de la ţară, se exprimă (George Coşbuc - Zile de toamnă)
simplu. Ce termeni ar folosi ea în locul cuvintelor:
„îndeamnă”, „hoţi”, „casă”, „a se preface” dacă ar locui într- 1. Identifică vocalele şi semivocalele din cuvintele:
un oraş cu pretenţii lexicale? “vedeam", "zburători", "toate".
5. Căutaţi în povestirea relatată patru părţi de vorbire, 2. Desparte în silabe cuvintele: "fluturi", "zburători", "albine",
asupra cărora bunica insistă, articulându-le; menţionaţi şi "veştejesc", "pe-afară".
regimul cazual în care acestea se află. 3. Transcrie, din text, cinci cuvinte care aparţin fondului
6. Chiar dacă banii au fost recuperaţi în cele din urmă, principal lexical.
vecinul trebuie să-şi ispăşească pedeapsa. Sancţionaţi-l, 4. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului "floare" (10
transformându-l în atribut, obligat să-şi susţină „cazul” în termeni).
patru situaţii diferite. 5. a). Transcrie, din text, o pereche de antonime; (2 p.) b).
7. „A fi” sau a nu fi vinovat! Aceasta-i enigma! S-o dezlegăm Scrie câte un sinonim pentru cuvintele: "luncă", "supărate",
împreună, stabilind ce puteri morfologice are verbul „a fi” în "vestejesc", "bate"; (4 p.) c). Alcătuieşte patru propoziţii cu
povestea bunicii. sensuri diferite ale verbului "bate". (4 p.)
8. Un proverb din bătrâni spune: „Banii-s ochii dracului”; de 6. Precizează valoarea morfologică din text a cuvintelor:
aceea, probabil, bunica insistă în istorisirea ei asupra "ieri", "zburători", "şi", "la", "brumă".
cuvântului „banii”. Să-i luăm pe rând, din povestirea 7. Precizează valoarea verbului "a fi" din ultima strofă.
refăcută, şi să le menţionăm funcţia diabolică pe care o 8. Alcătuieşte enunţuri prin care să ilustrezi trei valori
îndeplinesc în derularea întâmplărilor. morfologice diferite pentru cuvântul "frumos" şi două valori
9. Bunica a folosit adesea în povestea ei pentru nume alte diferite pentru cuvântul "iarnă".
cuvinte. Găsiţi două dintre aceste înlocuitoare ale numelor 9. Precizează funcţiile sintactice din text ale cuvintelor:
care să se afle în două cazuri diferite. Spuneţi şi ce funcţie "vedeam", "zburând", "frig", "de vară", "rea".
îndeplinesc ele în situaţiile respective. 10. Alcătuieşte propoziţii în care adjectivul ''caldă'' să fie
10. În final, bunica îi cere nepoatei să-i repovestească folosit la toate formele gradelor comparativ şi superlativ.
întâmplarea. Luată prin surprindere, nepoţica spune: „Un Prof. Diana VELCIOV
orb a primit o moştenire în bani pe care a ascuns-o la Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
rădăcina unui copac. Vecinul, invidios, exclamă în sinea lui:
- O, ce de bănet! O să mă îmbogăţesc şi eu!…” Testul 2
Încântată de atenţia cu care fusese ascultată, bunica o
întrerupe şi-i promite o nouă povestire pentru seara Se dă textul:
următoare, dacă îi va spune din ce cauză a folosit de atâtea
ori cuvântul „o”. Ajutaţi-o tot voi, menţionând cele patru Tăcerea cade calmă şi spune: suntem singuri!
valori ale acestui cuvânt monosilabic. Ca zurgălăi de sanie vin clinchete de linguri.
Prof. Cornelia CITIRIGĂ
Şi-n timp ce vinul roşu spumegă în cupă,
Ca norii grei se-mprăştie un abur fin de supă.
Iar mai apoi, paharul e rece şi brumat,
Friptura se înfoaie şi iat-o a intrat!
Grădina vine-n tihnă, bogată, în tăcere,
Sunt coşuri mari cu mere, cu struguri şi cu pere,
Pe care-n ceasul asta, ce nu s-a mai oprit.
Le trecem să-şi încerce aroma sub cuţit.
(Ştefan Baciu - Dejun)
1. Găseşte, în text, trei cuvinte care conţin diftongi diferiţi şi
două care conţin vocale în hiat.
2. Formează cinci derivate de la substantivul “grădină”.
3. Alcătuieşte cinci enunţuri în care verbul “a călca” să aibă
sensuri diferite faţă de cele din text.
4. Scrie câte un sinonim şi câte un antonim pentru
cuvintele: “tăcere”, “spune”, “fin”, “tihnă”, “singur”.
5. Formulează enunţuri cu paronimele cuvintelor: “familiar”,
“literal”, “iluzie”, “calorifer”, “eroare”.
6. Precizează cazul cuvintelor subliniate din ultima strofă:
“în ceasul”, “acesta”, “le”, “aroma”, “sub cuţit”.
7. Identifică, din ultima strofă, verbele şi precizează-le
conjugările.
8. Indică valorile morfologice ale verbului “a fi” din text.
9. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: „cade”,
“singuri”, “ca zurgălăi”, “clinchete”, “de linguri” din prima
strofă a poeziei.
10. Pune verbul “a cădea”, din text, la modul infinitiv, cu
funcţia sintactică de subiect, nume predicativ şi atribut
verbal şi la gerunziu, cu funcţia sintactică de complement
circumstanţial de mod şi complement indirect.
prof.dr. Vasile GORAN
Şc. Gen. Nr.6 Petroşani
Testul 3
Se dă textul:
Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Locul lui era
pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu
privirea pe fiecare. Toţi ceilalţi stăteau umăr lângă umăr,
înghesuiţi, masa fiind prea mică. Moromete n-o mai
schimbase de pe vremea primei lui căsătorii, deşi numărul
copiilor crescuse. El şedea bine pe pragul lui, putea să se
mişte în voie şi de altfel nimănui nu-i trecuse prin cap că ar
fi bine să se schimbe masa aceea joasă şi plină de arsurile
de la tigaie.
Paraschiv, Nilă şi Achim nu erau din firea lor nişte copii
tăcuţi, moi ori lipsiţi de veselie. Totuşi, ca totdeauna, ei se
aşezară la masă absenţi, uitându-se în gol, oftând, parcă ar
fi trebuit nu să mănânce, ci să ridice pietre de moară.
Moromete se aşeză şi el pe prag, făcând în acelaşi timp
câteva cruci repezi şi închizând o clipă, evlavios, ochii.
Niculae, care nu avea scaun, se aşeză turceşte pe pământ.
(Marin Preda - Moromeţii, vol. I)
1. Scrie numărul de vocale şi semivocale din următoarele
cuvinte: „deasupra”, „fiecare”, „totdeauna”, „pietre”,
„evlavios”.
2. Identifică, în text, două cuvinte care aparţin câmpului
lexical al obiectelor din casă şi completează-l cu alte trei.
3. Alcătuieşte cinci expresii în componenţa cărora să intre
cuvântul „cap”, diferite de cea din text.
4. Formează câte un derivat adjectival de la următoarele
cuvinte: „stătea”, „copiilor”, „să mănânce”, „pietre”,
„pământ”.
5. Precizează timpul verbului „stătea” şi pune-l la alte patru
timpuri învăţate. Menţionează-le.
6. Extrage, din text, patru pronume personale în cazuri
diferite şi alcătuieşte un enunţ în care să foloseşti un
pronume în alt caz decât cele din text.
7. Construieşte cinci prepoziţii compuse în alcătuirea cărora
să intre „pe”.
8. Stabileşte valoarea morfologică a următoarelor cuvinte:
„celei de-a doua”, „bine”, „joasă”, „nişte”, „închizând”.
9. Găseşte, în text, cinci complemente diferite.
10. Indică funcţiile sintactice ale substantivului „Niculae” din
următoarele enunţuri: a). Verişorul meu, Niculae, mă ajută
la teme. b). Numele meu este Niculae. c). Hainele lui
Niculae sunt mototolite. d). Ies din clasă după Niculae. e).
Povestea despre Niculae m-a impresionat.
Prof. Felicia GHERBAN
Şc. Gen. “A. Mureşanu” Deva
Testul 4
Se dă textul:
Din caier încâlcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Fluşturatici fulgi de nea
s-ar aşeza-n noroi,
dar acum li-e silă -
se ridică iar
şi zboară să-şi găsească
cuib pe ramuri.
Vânt şi-i frig -
iar mugurii
prea lacomi de lumină
îşi zgulesc acum
urechile în guler.
(Lucian Blaga - Mărţişor)
1. Identifică două cuvinte care să conţină hiat şi trei cuvinte
care să conţină diftong.
2. Scrie cinci derivate de la cuvântul “lumină”.
3. Identifică cinci cuvinte monosilabice diferite ca valoare
morfologică pe care o vei preciza.
4. Demonstrează în cinci enunţuri polisemantismul
cuvântului “fire”.
5. Precizează numărul de litere şi sunete pentru cuvintele:
“încâlcit”, “toarce”, “lungi”, “fluşturatici”, “urechile”.
6. Construieşte enunţuri în care substantivul “muguri”(i) să
îndeplinească cinci funcţii sintactice diferite pe care să le
precizezi.
7. Precizează căror conjugări le aparţin primele cinci verbe
din text.
8. Stabileşte părţile secundare ale propoziţiei: „Din caier
încâlcit de nouri/ toarce vântul/ fire lungi”.
9. Precizează cele două valori morfologice ale lui “şi” din
text şi alcătuieşte alte trei enunţuri cu valori morfologice
diferite pe care le precizezi.
10. Extrage din text cuvinte care să se conformeze
următoarelor cerinţe: a). un cuvânt obţinut prin conversiune;
b). un verb la diateza reflexivă; c). atribut adjectival în
nominativ; d). adverb de timp cu funcţie sintactică de
complement circumstanţial de timp; e). pronume personal
cu funcţie sintactică de complement indirect.
Prof. Ioana Nicoleta RUSU
Şc. Gen. „Dominic Stanca” Orăştie
Testul 5
Se dă textul:
Din munţi bătrâni şi din păduri măreţe
Se nasc isvoare, ropotind se plimbă,
Deprind pe rând oceanica lor limbă
Şi sunt în codri pustnici cântăreţe.
Spărgând prin stânce albia lor strâmbă
Se legăn line şi fac valuri creţe.
În drumul lor ia firea mii de feţe -
Aceleaşi sunt, deşi mereu se schimbă.
(Mihai Eminescu - Coborârea apelor)
1. Găseşte, în ultima strofă, patru cuvinte care conţin
diftongi şi un cuvânt cu hiat.
2. Desparte în silabe cuvintele: "bătrâni", "oceanica",
"deprind", "pustnici", "aceleaşi".
3. Selectează, din text, cinci cuvinte de la care poţi forma
derivate cu următoarele sufixe: "-ean", "-eşte", "-ar", "-eag", de atribut substantival genitival şi de nume predicativ.
"-aş".
4. Scrie câte un sinonim contextual pentru cuvintele:
"bătrâni", "măreţe", "se nasc", "feţe", "mereu".
5. Alcătuieşte cinci enunţuri cu sensuri diferite ale verbului doua şi a treia.
"a lua".
6. Transcrie ultimele două predicate şi precizează prin ce se din structura „zâmbetul ei îţi stăruie”, apoi alcătuieşte un
exprimă.
7. Indică valoarea morfologică a cuvintelor: "se", "prin",
"mii", "deşi", "mereu".
8. Precizează cazul şi funcţia sintactică a cuvintelor din
versul "În drumul lor ia firea mii de feţe" (cu excepţia
predicatului).
9. Trece structura "măreţele păduri", în propoziţii, la cele
cinci cazuri.
10. Alcătuieşte enunţuri în care verbul la gerunziu
"spărgând" să aibă următoarele funcţii sintactice: subiect,
atribut verbal, complement direct, complement indirent,
complement circumstanţial de timp.
Prof. Maria PEIU
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 6
Se dă textul:
Întâi te-a legănat în scutecul de veghi al nopţilor
Ca pe-un boboc de stea, încetişor;
Şi ţi-a cântat cu murmure de ape
Din fel de fel de fluiere şi clape.
Apoi, ţi-a arătat nişte ferestre larg deschise
Prin care să alergi cu tot cu vise –
Din răsărit în asfinţit zidind
Mereu o altă punte de argint.
Nu te mira deci, când în drumul tău
O cauţi şi te caută mereu.
Din depărtări de ani şi chiar de-o viaţă
Zâmbetul ei îţi stăruie pe faţă.
(Haralambie Ţugui - Mama)
1. Transcrie, din text, cinci cuvinte care conţin diftongi.
2. Stabileşte câte un sinonim pentru cuvintele: “murmur”,
“alerga”, “fereastră”, “vise”, “zâmbet”.
3. Formează derivate, şi cu sufixe şi cu prefixe, de la
cuvintele: “veghe”, “boboc”, “drum”, “depărtare”, “faţă”.
4. Precizează care este valoarea morfologică a cuvântului
“o” din antepenultimul vers, apoi alcătuieşte patru enunţuri
în care acelaşi cuvânt să fie, pe rând, articol nehotărât,
numeral cardinal, verb auxiliar (formă populară), interjecţie.
5. Arată cazul cuvintelor din ultima strofă: “tău”, “din
depărtări”, “de ani”, “îţi”, “pe faţă”.
6. Rescrie, din versurile date, un substantiv precedat de
articol genitival; alcătuieşte cu acesta (păstrându-i articolul)
un enunţ în care substantivul dat să îndeplinească funcţia
7. Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor din stofa a
doua: “ţi”, “larg”, “zidind”, “mereu”, “de argint”.
8. Transcrie şi precizează felul predicatelor din strofa a
9. Indică valoarea morfologică şi sintactică a cuvântului “ei”
enunţ în care acest cuvânt să fie altă parte de vorbire;
precizează care este aceasta.
10. Construieşte enunţuri în care să existe: un atribut
substantival apoziţional în N., un atribut pronominal
exprimat prin pronume posesiv în G, un atribut adjectival
exprimat prin adjectiv pronominal în D., un atribut adjectival
exprimat prin adjectiv posesiv în V., un atribut verbal
exprimat prin verb la infinitiv.
prof.dr. Vasile GORAN
Şc. Gen. Nr.6 Petroşani
Testul 7
Se dă textul:
Şi stejarul zice ierbei: “Mult eşti vie şi gingaşă!”
Fluturaşul zice floarei: “Mult eşti mie drăgălaşă!”
Vulturul uimit ascultă ciocârlia ciripind;
Râu, izvoare, nouri, raze se împreună iubind.
Luncă, luncă, dragă luncă! Rai frumos al ţării mele!
Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele!
Ca grădinele Armidei, ai un farmec răpitor,
Şi Siretul te încinge cu-al său braţ dismierdător.
Umbra ta, răcoritoare, adormindă, parfumată,
Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată.
Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriţi,
Ea la sânul ei atrage călătorii fericiţi.
(Vasile Alecsandri - Lunca din Mirceşti)
1. Selectează, din text, cinci figuri de stil diferite.
2. Indică minimum patru elemente ale spaţiului terestru şi
ale spaţiului cosmic şi transcrie versul în care cele două
planuri se întrepătrund.
3. Transcrie trei cuvinte care să conţină diftongi şi două
cuvinte care să conţină hiat.
5. Scrie cinci termeni din familia lexicală a substantivului
“umbră”.
6. Precizează cazul cuvintelor: “ierbei”, “al ţării”, “Armidei”,
“un farmec”, “drăgălaşă”.
7. Extrage cinci cuvinte care acceptă antonime; scrie în
dreptul fiecăruia antonimul potrivit.
8. Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele “eşti”, “ai”, “călător”,
“drăgălaşă” şi “frumos” să aibă alte valori morfologice decât
în text.
9. Stabileşte funcţia sintactică a cuvintelor: “floarei”,
“drăgălaşă”, “ciripind”, “răcoritoare”, “tupilată”.
10. Explică folosirea semnelor de punctuaţie din strofa a
doua.
Prof. Ana CIZMAŞ
Şc. Gen. “O. Goga” Deva
Testul 8
Se dă textul:
Primăvară, primăvară…
Zâmbetul întregei firi,
Dragoste de fluturi galbeni
Şi de galbeni trandafiri.
Primăvară, primăvară…
Tremură luna bălaie,
Dorm doi pui de rândunică
Sub o straşină de paie.
În ungher, părăginită,
Doarme hârbul de ghitară –
Va mai fi şi pentru tine
Primăvară?…
(Octavian Goga – Cântec)
1. Desparte în silabe cuvintele: "întregei", “fluturi”, “bălaie”,
“ungher”, “pentru”.
2. Selectează, din text, cuvinte de la care poţi forma
derivate cu sufixele: "-aş", "-ior", "-işor", "-iu", "-atic".
3. a). Scrie câte un sinonim şi câte un antonim pentru
cuvântul “întreagă”; (4 p.) b). Alcătuieşte câte un enunţ în
care omonimele “fire”, "luna" şi “pui” să aibă alte sensuri
decât în text. (6 p.)
4. a). Transcrie trei adjective în cazuri diferite; (6 p.) b).
Precizează cazul substantivului "primăvară" din primul şi
ultimul vers. (4 p.)
5. Precizează funcţia sintactică din text a numeralului “doi”
şi exemplifică în enunţuri alte patru funcţii sintactice ale
acestuia.
6. Precizează valoarea morfologică din text a verbului “a fi”
şi alcătuieşte un enunţ cu o altă valoare morfologică a
acestui verb.
7. Transcrie, din strofa a doua, o propoziţie dezvoltată şi
transform-o în propoziţie simplă.
8. a). Identifică pronumele din text, precizează felul
acestuia, cazul şi funcţia sintactică; (4 p.) b). Alcătuieşte
propoziţii folosind acest pronume în alte trei cazuri şi
precizează funcţia lui sintactică. (6 p.)
9. Alcătuieşte cinci enunţuri cu funcţii sintactice diferite ale
substantivului “fluture” în cazul acuzativ.
10. Explică folosirea a cinci semne de punctuaţie diferite din
text.
Prof. Diana VELCIOV
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 9
Se dă textul:
Când ieşii într-un târziu afară, era întuneric deplin şi cerul
plin de stele se boltea asupra pădurilor negre şi tăcute. Era
o noapte albă, cu zăpadă tânără şi ireală, - ceva din
depărtări şi din trecut, ceva nestatornic şi de o clipă,
amintire din alte vieţi şi alte milenii. Era o înmărmurire de
pământ primăvăratic, înflorit alb. Şi avui deodată
sentimentul singurătăţii celei mari, în care eram fulg al
morţii, - şi-mi apăru lacul cel negru din pădure în ramă
imaculată, cu sălbăticiunea graţioasă a liniştii pe mal 6. Rescrie, din text, două adjective pronominale cunoscute
oglindindu-se o clipă în el. şi scrie felul lor.
O clipă, - căci totul era nesigur şi iluzoriu, ca mine şi ca 7. Formulează două enunţuri în care să utilizezi două
april. adjective pronominale posesive diferite.
(Mihail Sadoveanu - Aprilie, o clipă) 8. Alcătuieşte două enunţuri în care ultimele două tipuri de
numerale învăţate să aibă valoare adjectivală.
1. Selectează cinci cuvinte care conţin diftongi diferiţi. 9. Obţine, prin derivare cu sufix, câte un adjectiv de la
2. Extrage din text trei cuvinte formate prin compunere şi substantivele „taină” şi „mătase”; scrie câte un enunţ în care
două formate prin derivare. adjectivele obţinute să îndeplinească funcţia sintactică de
3. Identifică cinci neologisme în text. nume predicativ.
4. Transcrie din text trei perechi de sinonime şi două de 10. Identifică funcţia sintactică a adjectivelor propriu-zise din
antonime. fragmentul următor: „creau o viaţă mai puţin umană în acest
5. Rescrie trei substantive articulate hotărât şi două trup înfăşurat şi totuşi transparent”.
articulate nehotărât. prof. Mariana STOICA
6. Transcrie cinci atribute adjectivale în cazul acuzativ. Şc. Gen. Nr. 7 Hunedoara
7. Alcătuieşte cinci derivate de la cuvântul “pădure”.
8. Precizează cazul următoarelor cuvinte: “cerul”, “de Testul 11
pământ”, “singurătăţii”, “lacul”, “a liniştii”.
9. Stabileşte funcţia sintactică pentru cuvintele: “cu zăpadă”, Se dă textul:
“alte” (vieţi), “în care”, “al morţii”, “totul”.
10. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor (într-) ”un”, O, vino, fluture, te lasă
“era” (întuneric), (cel) “negru”, “a” (liniştii), “o” (clipă) din text Pe braţu-mi ostenit.
şi alcătuieşte enunţuri cu câte o altă valoare morfologică a Întinde-ţi aripa frumoasă,
acestora, pe care le vei preciza. Fii bunul meu venit.
Prof. Ioana Nicoleta RUSU
Şc. Gen. „Dominic Stanca” Orăştie În casa toamnei tu te vezi,
De mic şi de uitat.
Testul 10 Dar toate florile-n livezi
Ţi-aştern câte un pat.
Se dă textul:
Şi toate frunzele te cer
Maitreyi mi s-a părut, atunci, mai frumoasă (…), cu şalul Să-ţi legene lin somnul,
asemenea cireşelor galbene (...), cu ochii ei prea mari, Ştiind că leagănă spre cer,
buzele ei prea roşii creau parcă o viaţă mai puţin umană în În sânul tău, pre Domnul.
acest trup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi
spus, prin miracol, nu prin biologie. O priveam cu oarecare O, du-te, fluture, din nou,
curiozitate, căci nu izbuteam să înţeleg ce taină ascunde Luminile te cheamă;
făptura acesta, în mişcările ei moi, de mătase, în zâmbetul Dar prin al liniştii ecou
timid, preliminar de panică, şi mai ales în glasul ei schimbat Fii băgător de seamă...
în fiecare clipă, un glas care parcă ar fi descoperit atunci (Tudor Arghezi - Puţin)
anumite sunete.
(Mircea Eliade - Maitreyi) 1. Selectează, din text, cinci cuvinte care conţin diftongi
1. Transcrie, din text, două adjective care denumesc culori diferiţi şi scrie alte cinci cuvinte care conţin câte unul
calde; scrie trei adjective care denumesc culori reci. din diftongii respectivi.
2. Scrie formele de singular ale adjectivelor „roşii” şi „moi” 3. Formează cinci derivate de la cuvântul “linişte”.
din text; identifică în care dintre ele se află diftong, 4. Scrie câte un sinonim şi câte un antonim al cuvintelor:
respectiv, hiat. “ostenit”, “mic”, “linişte”, “cer” (verb), “cer” (substantiv).
3. Alege, din text, două adjective neologice şi notează câte 5. Transcrie, din text, cinci verbe (din care patru la moduri
un sinonim pentru fiecare. diferite) şi precizează aceste moduri.
4. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor “alb” şi 6. Transcrie, din text, cinci pronume personale diferite şi
“albul” din următorul enunţ: “Ningea alb în primăvara precizează-le cazul.
întârziată şi albul ne istovise gândul de soare.” 7. Alcătuieşte cinci propoziţii cu funcţii sintactice diferite ale
5. Identifică, în text, trei adjective la grade de comparaţie verbului “să legene” la modul infinitiv.
diferite (exclus pozitivul) şi menţionează gradul fiecăruia. 8. Selectează, din text, cinci cuvinte, părţi de vorbire diferite,
Alege un adjectiv şi utilizează-l în enunţuri la alte două care nu au funcţie sintactică; indică valoarea lor
grade de comparaţie. morfologică.
9. Alcătuieşte cinci enunţuri în care primul substantiv din
text, în cazul acuzativ, să îndeplinescă funcţii sintactice
diferite.
10. Alcătuieşte enunţuri în care adjectivul “frumoasă” să fie
atribut în cinci cazuri diferite; precizează aceste cazuri.
Prof. Ladislau DARADICI
Şc. Gen. “A. Mureşanu” Deva
Testul 12
Se dă textul:
Ceea ce umbrea întreaga vâlcea a grădinii era un salcâm
uriaş care la început, pentru că era stufos şi înalt, nu se
băga în seamă…
Toată lumea cunoştea acest salcâm. Copiii se urcau în el în
fiece primăvară şi-i mâncau florile, iar în timpul iernii jucau
mija, alegându-l ca loc de întâlnire. Toamna, viroaga se
umplea de apă, iar în timpul iernii îngheţa. Când erau mici,
Paraschiv, Nilă şi Achim curăţau şanţul de zăpadă şi gloduri
şi netezeau cea mai lungă gheaţă de prin împrejurimi.
Lunecuşul pornea undeva din susul grădinii şi se oprea la
rădăcina copacului. În fiecare iarnă era aici o hãrmãlaie
nemaipomenită. Ajungând la capătul gheţuşului, vrând-
nevrând, copiii îmbrăţişau tulpina salcâmului, lipindu-şi
obrajii înfierbântaţi de scoarţa lui neagră şi zgrunţuroasă.
Primăvara coroana uriaşă a salcâmului atrăgea roiuri
sălbatice de albine şi Achim se căţăra ambiţios în vârful lui
ca să le prindă. Salcâmul era curăţat de crăci în fiecare an
şi creştea la loc mai bogat.
(Marin Preda – Moromeţii)
1. Găseşte cinci cuvinte cu diftongi diferiţi.
2. Găseşte cinci cuvinte din câmpul lexical al unui anotimp.
3. Găseşte cinci cuvinte compuse şi spune ce valoare
morfologicã au.
4. Cuvântul „salcâm” apare în text de cinci ori;
desemnează-i funcţia sintactică.
5. Găseşte şi denumeşte cinci pronume.
6. Găseşte cinci adjective pronominale.
7. Găseşte, în text, cinci predicate verbale exprimate prin
verbe sau locuţiuni verbale la diateza reflexivă.
8. Găseşte cinci cuvinte în care un „i” este desinenţă de
plural, iar un alt „i” este articol hotărât.
9. Găseşte cinci adjective propriu-zise care să aibă funcţia
de atribut adjectival.
10. Găseşte cinci subiecte exprimate prin părţi de vorbire
diferite.
Prof. Anişca NOGHIŢĂ
Şc. Gen. “I. G. Duca” Petroşani
Testul 13
Se dă textul:
Te uită, frunza pică irosită,
Şi vântul geme prohodind departe!
Puţină vreme încă ne desparte
De iarna tristă, prea curând sosită!...
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Pădurea noastră tace părăsită;
Eu singur cânt cu vocea obosită
Şi trec prin încăperile-i deşarte...
S-au dus privighetorile măiestre;
Pustiu e cuibul blândei turturele...
Ah, unde-i şuierul mierliţei sure?
Pierdut din stolul mândrei lui orchestre,
Ce trist răsună cânturile mele
În liniştea adâncă din pădure...
(Ştefan Octavian - Toamna)
1. Transcrie, din următoarele cuvinte, numai pe cele care
conţin diftongi: "iarna", "geamuri", "vocea", "pustiu",
"măiestre", "mândrei", "unde-i", "pădure".
2. Scrie cinci cuvinte care să conţină următoarele vocale în
hiat: "ae", "ea", "oe", "ee", "ii".
3. Scrie cinci derivate ale cuvântului "pădure", folosind
sufixele "-eţ", "-os", "-ar" şi prefixele "îm-", "des-";
precizează partea de vorbire a cuvintelor obţinute.
4. Scrie câte un sinonim neologic pentru cuvintele: "tristă",
"părăsită", "singur", "obosită", "adâncă".
5. Precizează valoarea morfologică, din text, a cuvintelor:
"te", "ne", "pustiu", "trist", "mele"; ilustrează în câte un enunţ
o altă valoare morfologică a acestor cuvinte.
6. Indică valoarea morfologică şi funcţia sintactică a
cuvântului "i" din structurile: "prin încăperile-i deşarte";
"unde-i şuierul mierliţei".
7. Precizează conjugarea şi modul verbelor: "te uită",
"prohodind", "tace", s-au dus", "pierdut".
8. Recunoaşte gradul de comparaţie al adverbului din versul
"De iarna tristă, prea curând sosită!..." (2 p.); alcătuieşte
patru enunţuri în care acest adverb să fie folosit la alte
grade de comparaţie. (8 p.)
9. Precizează cazul şi funcţia sintactică a cuvintelor: "cu
geamuri", "noastră", "pustiu"(e cuibul), "mierliţei", "lui".
10. Trece verbul "cânt" la modul infinitiv şi alcătuieşte cinci
enunţuri în care acesta să aibă funcţii sintactice diferite.
Prof. Velciov DIANA
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 14
Se dă textul:
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un văl de argintie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie peste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape…
Pe frunzi-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.
(Miahi Eminescu - Fiind băiet păduri cutreieram)
1. Precizează numărul de litere şi sunete din cuvintele:
“întregi”, “argintie”, “ceaţă”, “cer”, “dulceaţă”.
2. Desparte în silabe cuvintele: “cutreieram”, “nopţi”,
“sclipiri”, “ierbii”, “drept”.
3. Rescrie, din text, trei cuvinte care conţin diftongi şi două
cuvinte care conţin vocale în hiat.
4. Scrie sinonime pentru cuvintele: “pădure”, “lin”, “ram”,
“miros”, “glas”.
5. Rescrie, din text, cinci cuvinte derivate şi precizează
modul de formare.
6. Identifică valoarea morfologică a cuvintelor: “drept”,
“încetişor”, “al”, “glas”, “lângă”.
7. Găseşte, în text, două substantive nearticulate şi trei
substantive articulate cu articol nehotărât.
8. Precizează modul şi timpul următoarelor verbe:
“cutreieram”, “s-aud”, “răsare”, “părea”, “bate”.
9. Identifică subiectele primelor cinci propoziţii din text şi
precizează felul lor.
10. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: “păduri”, “al
valurilor”, “încetişor”, “luna”, “argintie”.
Mariana MARIŢA
Şcoala Generală Nr. 9 Hunedoara
Testul 15
Se dă textul:
E un amurg de toamnă târzie. Soarele scăpătat, cu discul
pe jumătate după dealuri, aruncă razele pieziş, depărtările
se estompează şi o negură albăstrie îndepărtează colinele. 4. Scrie cum s-au format cuvintele “neprihănit” şi
În tăcerea asta divină care te-mpresoară, nu poţi şti ce clipă “răsfrângere”.
anume arată ceasul în curgerea vremii. Un sentiment de
veşnicie te cuprinde. (…) Şi în singurătatea aceasta a
înserării, deodată o umbră de om ieşit ca din pământ, ca o
arătare, a început să plângă un cântec trist pe vioară. Cu
hainele vechi în bătaia vântului, zgribulit, cu o bărbie violetă fără funcţie sintactică.
înţepenită de coşul uscat al vioarei, cu pletele în
neorînduială peste ochi, cu un umăr mai ridicat decât
celălalt, îşi tremură arcuşul, în timp ce un glas ca de pe altă “şoptea”.
lume, prinde să cânte un cântec vechi, o romanţă duioasă
auzită în copilărie.
(Dimitrie Anghel - Fantome)
1. Transcrie, din text, o comparaţie şi un epitet cromatic.
2. Indică două argumente care să justifice faptul că textul
este o descriere în proză.
3. Găseşte, în text, trei cuvinte obţinute prin compunere şi
altele două prin conversiune.
4. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului “cântec” (5
termeni).
5. Găseşte câte un sinonim pentru cuvintele: “se
estompează”, “veşnicie”, “tremură”, “un cântec”, “duioasă”.
6. Rescrie din primul alineat câte un verb pentru fiecare
conjugare învăţată.
7. Alcătuieşte două enunţuri în care cuvântul “coş” să aibă
alte sensuri decât în text.
8. Precizează funcţia sintactică pentru cuvintele din text: “de
toamnă”, “albăstrie”, “şti”, “vremii”, “arcuşul”.
9. Identifică două tipuri de pronume diferite pe care le
precizezi.
10. Indică valoarea morfologică a verbului “a fi” din text şi
alcătuieşte un alt enunţ cu o altă valoare pe care o
precizezi.
Prof. Ioana-Nicoleta RUSU
Şc. Gen. „Dominic Stanca” Orăştie
Testul 16
Se dă textul:
Pe balta clară barca molatecă plutea…
Albeţi neprihănite curgeau din cer; lucioase
Zâmbeau în fundul apei răsfrângeri argintoase;
Oh! alba dimineaţă, şi visul ce şoptea,
Şi norii albi – şi crinii suavi – şi balta clară,
Şi sufletul – curatul argint de odinioară-
Oh! Sufletul - curatul argint de odinioară.
(Alexandru Macedonski – Pe balta clară)
1. Desparte în silabe cuvintele: “neprihănite”, argintoase”,
“suavi”, “sufletul”, “odinioară”.
2. Formează cinci derivate de la cuvântul de bază “sufletul”.
3. Alcătuieşte enunţuri cu omonimele cuvintelor “argint”,
“cer” şi antonimele cuvintelor “clară”, “zâmbeau”,
“dimineaţă”.
5. Transcrie, din text: a). un verb de conjugarea a III-a şi
unul de conjugarea a IV-a; b). trei substantive în cazuri
diferite.
6. Transcrie, din text, cinci cuvinte, părţi de vorbire diferite,
7. Menţionează valoarea morfologică şi funcţia sintactică a
cuvintelor “molatecă”, “din cer”, “răsfrângeri”, “curatul”,
8. Alcătuieşte enunţuri în care substantivul “suflet”, în cazul
acuzativ, să aibă cinci funcţii sintactice diferite.
9. Alcătuieşte cinci enunţuri în care ultimul verb din text, la puncte).
modul infinitiv, să îndeplinească cinci funcţii sintactice Prof. Diana VELCIOV
diferite. Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
10. Construieşte un epitet, o inversiune, o comparaţie, o
personificare, şi o metaforă pentru substantivul “cer”. Testul 18
Prof. Aurelia VENŢEL
Şc. Gen. Nr.7 Petroşani Se dă textul:

Testul 17 Într-un lac alb de lumină,

A ieşit o lună plină.
Se dă textul: Ce mai caută şi luna
Tot în lacuri totdeauna?
Asfinţeşte. Printre ramuri Limpezeşte şi îşi spală,
Aurite-n foc de soare, Noaptea, farfuria goală,
Tremură nenumărate Porţelanu-având o pată
Mici fereşti strălucitoare. De argint necurăţată.
Azi, în lacul îngheţat,
Sub arţar, plecat, moşneagul Blidul nu i-a mai intrat
Şade cu luleaua-n gură, Şi-i atârnă-n ceaţa sură
Pare că-i cioplită-n piatră Vătămat de-o ştirbitură.
Luminoasa lui figură... (Tudor Arghezi - Într-un lac)

Joacă în văzduh ţânţarii; 1. Transcrie, din text, două cuvinte care conţine hiat şi trei
Pe furiş, prin frunza rară, cuvinte care conţin diftong; desparte-le în silabe.
Ca un zgomot de şopârle 2. Scrie sinonimele cuvintelor: “a ieşit”, “totdeauna”, “(îşi)
Drăcuşorii se strecoară, spală”, “necurăţată”, “sură”.
3. Găseşte cinci derivate ale cuvântului “alb”.
Ici şi colo doar s-arată 4. Precizează cazul cuvintelor: “alb”, “de lumină”, “o lună”,
Printre crăngile mişcate, farfuria”, “necurăţată”.
Şi, pitiţi, şoptesc în umbră 5. Indică funcţia sintactică a cuvintelor: “de lumină”, “o lună”,
Se ghiontesc, râd pe-nfundate... “în lacuri”, “farfuria”, “îngheţat”.
(Ştefan Octavian Iosif - Vară) 6. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor:“un”, “lac”,
“alb”, “de”, “a” din primele două versuri.
1. Transcrie, din text, trei cuvinte monosilabice şi două 7. Precizează modul şi conjugarea verbelor: “a ieşit”,
cuvinte bisilabice care să conţină diftongi. “caută”, “limpezeşte”, “având”, “atârnă”.
2. Selectează, din text, două cuvinte derivate cu prefix şi trei 8. Alcătuieşte cinci enunţuri în care substantivul “lac” să fie
cuvinte derivate cu sufix. în cazuri diferite.
3. Scrie cinci termeni din acelaşi câmp lexical cu 9. Construieşte propoziţii cu cinci funcţii diferite, în acuzativ,
substantivul "arţar". ale substantivului “lună”.
4. Găseşte câte un sinonim al cuvintelor: "nenumărate", 10. Construieşte cinci metafore pentru cuvântul “lună”.
"cioplită", "văzduh", "doar", "s-arată". Iolanda IACOB
5. Scrie antonimele cuvintelor: "asfinţeşte", "nenumărate", Liceul Teoretic “Traian” Deva
"cioplită", "zgomot", "mişcate".
6. Alcătuieşte cinci enunţuri cu diferite sensuri ale cuvântului Testul 19
"foc".
7. Precizează cazul şi funcţia sintactică a cuvintelor: "mici", Se dă textul:
"sub arţar", "lui", "de şopârle", "se"(ghiontesc).
8. Scrie formele de imperativ singular, afirmativ şi negativ, O doină plânge sus pe culme,
ale verbelor: "a şedea", "a fi", "a se strecura", "a se arăta", Din fluier unde limpezi cad,
"a şopti". Şi legănate lin s-afundă
9. Alcătuieşte propoziţii în care substantivul "moşneag" să În pacea codrilor de brad...
fie atribut în trei cazuri diferite şi nume predicativ în două
cazuri diferite. Cântare, meşteră cântare
10. Transcrie prima propoziţie din strofa a doua (2 puncte); Te stingi acum încet – încet,
precizează felul acesteia după înţeles, după scopul Şi-adormi pierdută-n tremurarea
comunicării, după alcătuire şi după aspectul verbului (8 Oftării blânde din brădet.
 „micşorându-le” sobrietatea. Înveseliţi chipul celor patru
Mi-ai picurat un strop în suflet, jucării, adăugându-le puţin din afecţiunea voastră. Procedaţi
Din taina vremii de demult, aidoma şi cu „pălăria” ce adăposteşte „fiorosul” urs.
Şi plânsul veacurilor duse, 3. Pentru a înviora atmosfera dezolantă a podului, cinci
Mă înfioară când le-ascult. cuvinte s-au hotărât să-şi schimbe diametral
(Octavian Goga - Doina) comportamentul. Fiţi prestidigitatori! Transformaţi sufletul
celor cinci. Şi, cum sufletul se reflectă totdeauna pe chip, nu
1. Identifică genul şi specia literară. uitaţi că şi înfăţişarea, va fi alta pentru: „vechi”, „frică”,
2. Ce tip de doină populară îţi sugerează acest fragment? „fioros”, „micşorează”, „încruntat”.
Numeşte alte două tipuri de doină populară studiate. 4. Contemplând cu nesaţ astrul diurn, floarea care-i poartă
3. Descoperă trei figuri de stil din fragment. numele, s-a rătăcit. Ajutaţi-o să-şi găsească cei cinci
4. Desparte în silabe cuvintele: “fluier”, “s-afundă”, “stingi”, membri ai familiei pierdute.
“tremurarea”, “taina”. 5. În acelaşi scop „constructiv”, cinci cuvinte „s-au
5. Descoperă în prima strofă două omonime. Demonstrează sacrificat”, înlocuind altele mai „fricoase”. Suplinitoarele sunt
omonimia lor în enunţuri. când accentuate, când mai puţin accentuate. Depinde de
6. Menţionează valoarea gramaticală a cuvântului “o” din situaţia în care se află. Găsiţi cuvintele „sacrificate”;
text. Dă-i cuvântului, în enunţuri, alte trei valori. Numeşte-le! menţionaţi cazul care le-a determinat să ia această decizie
7. Scrie cazul următoarelor cuvinte: “unde”, “codrilor”, precum şi funcţiile pe care şi le-au asumat.
“meşteră”, “în tremurarea”, “blânde”. 6. Verbul „a fi”- disputat şi disperat - derutează permanent.
8. Menţionează valoarea gramaticală a cuvântului “te” din Când „ţipă” de unul singur, când cere ajutor pentru „a ţipa”,
text. Dă cuvântului o altă valoare gramaticală (în enunţ). când, mărinimos, ajută pe alţii „să ţipe”. Găsiţi-l în „podul
9. Transcrie, din text, patru verbe aparţinând celor patru trist”; spuneţi ce „hram” poartă. După ce l-aţi descoperit,
conjugări. daţi-i încă o şansă de a vorbi de unul singur; lăsaţi-l să fie
10. Numeşte valoarea gramaticală a cuvântului “demult”. cât se poate de persuasiv. Nu uitaţi să ne spuneţi şi nouă ce
Scrie un enunţ în care să fie ortografiat altfel. v-a comunicat.
Prof. Tamara LEVIŢCHI 7. Deşi, în mod obişnuit verbul „îmbrăcând”, ar putea spune
Şcoala Generală Băniţa multe, chiar şi de unul singur, în situaţia „ingrată” în care se
află acum, trebuie să se mulţumească doar cu câteva funcţii
Testul 20 „inactive”. Recunoaşteţi modul în care se complace acest
verb „nepăsător” şi, apoi ajutaţi-l să contribuie şi el la
Citeşte cu atenţie textul dat, pentru a dezlega nedumeririle dezmorţirea atmosferei, însărcinându-l cu cinci funcţii
ascunse în “podul cu surprize”: distincte.
8. Dacă v-aţi plictisit, vă propun să număraţi până la zece.
În cutia cu pălării vechi era un urs de catifea. Dacă nu era Dar nu aşa, oricum… Începem de la „cutia cu pălării”, şi,
galben ca floarea-soarelui, el ar fi fost fioros şi podul întreg străbătând „podul” ne oprim după primele cinci numere
ar fi tremurat de frica lui. Aveam în pod doi berbeci năpârliţi, întâlnite. Le amintim statutul „gramatical” şi cazul actual;
trei vaci fără picioare şi un cal, care sta în pod fiindcă era apoi menţionăm ce funcţii li s-au conferit atunci când au fost
de lemn, şi vopsit cu pensula verde. Dar ursul era galben şi abandonate în „colbul amintirilor”.
culoarea asta micşorează seriozitatea lucrurilor, nu sperie 9. Pentru a mai colora „cenuşiul” vieţii jucăriilor părăsite, vă
pe nimeni şi au luat-o florile pentru ele. Şi mai avea ursul propun să insistăm asupra a cinci însuşiri, „propriu-zise” ale
doi ochi de sticlă, care se uitau drept în tavan. Domnişoara obiectelor părăsite. Ce funcţii îndeplinesc ele în această
cusătoreasă, îmbrăcând ursul, din şase petice, croite dorinţă de „înviorare”.
frumos, cred că s-a înşelat când a trebuit să-i puie şi ochii, 10. Sperând că atmosfera din podul jucăriilor s-a mai
greşind cutia ochilor de urs şi luând dintr-altă cutie doi ochi destins, în final, trebuie să mulţumim măcar primilor cinci
de porumbel. Un urs se cere încruntat: ursul nostru din pod „subiecţi” care au contribuit la aceasta. Selectaţi cinci eroi
se uita cu bunătate. „principali” care s-au achitat în mod onorabil de sarcinile
(T. Arghezi - Cartea cu jucării) trasate de egalii lor, „tot principali”. Îi identificăm,
întrebându-ne simplu: Cine? Ce? (sunt statornici; ocupă loc
1. În podul jucăriilor abandonate, sunt cinci cuvinte, care, de de frunte în tabelul „cazual”; nu migrează, nu au nevoie de
teama moliilor, au decis să-şi inventarieze „alcătuirea”; să însoţitori inutili).
stabilească dacă imaginea lor „literală” corespunde vocii cu Succes de nota 10!
care au fost înzestrate. Scoateţi din acest „impas fonetic” Profesor: Cornelia CITIRIGĂ
următoarele cuvinte: „vechi”, „berbeci”, „vaci”, „picioare”, Şc. Gen. „M. Sântimbreanu” Brad
„ochi”.
2. Jucăriile părăsite stârnesc oricui compasiune. De aceea, CLASA A VII-A
ne-am hotărât să le mângâiem înfăţişarea tristă,
Testul 1
Se dă textul:
Scurt, mohorul a foşnit...
Şi spre neagra arătură
Într-o clipă s-a ivit
Un măgar miniatură!
Alungat ca de furtună,
Cu picioare de lăcustă,
Se destinde şi se-adună
Peste-o mirişte îngustă.
Ca o minge se prăvale,
Se coboară şi se suie
Prin hârtoapele din vale:
Uite-l – nu e, uite-l – nu e!...
(George Topîrceanu – Un iepure)
1. Desparte în silabe cuvintele: "neagra", "miniatură",
"picioare", "peste-o", "suie"; precizează grupul vocalic din
fiecare cuvânt.
2. Menţionează două consecinţe ale folosirii cratimei în
structura "s-a (ivit)".
3. a). Scrie câte un sinonim pentru cuvintele: "se adună", "s-
a ivit", "alungat", "se destinde"; (8 p.) b). Alcătuieşte un
enunţ cu paronimul verbului "se destinde". (2 p.)
4. a). Identifică în text două perechi de antonime; (4 p.) b).
Alcătuieşte şase enunţuri prin care să ilustrezi caracterul
polisemnatic al cuvântului “picior” (6 p.).
5. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului "negru" (10
termeni).
6. a). Precizează valorile morfologice din text ale cuvintelor
"a", "şi", "un"; (3 p.) b). Alcătuieşte enunţuri în care "a" să
aibă alte trei valori morfologice, "şi" - două valori, "un" -
două valori morfologice. (3 p.+2 p.+2 p.)
7. Transcrie ultimele două predicate din text şi precizează
prin ce parte de vorbire se exprimă.
8. Identifică în text un verb în diateza activă şi unul în
diateza reflexivă (2 p.); trece aceste verbe la celelalte
diateze, păstrând modul, timpul şi persoana (8 p.).
9. Transcrie din text: un atribut substantival prepoziţional, un
atribut adjectival, un complement direct, un complement
circumstanţial de mod,şi un complement circumstanţial de
loc.
10. Alcătuieşte propoziţii în care substantivul "furtună" să
aibă cinci funcţii sintactice diferite în cazul acuzativ.
Prof. Diana VELCIOV
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 2
Se dă textul:
Căutai cuvinte dulci ca mierea şi gingaşe ca mătasea.
Căutai cuvinte limpezi ca limpezile izvoare şi căutai cuvinte
străvezii ca străveziile aripi ale lăcustelor, libelulelor. Căutai
cuvinte înflorate. Căutai cuvinte aspre şi bolovănoase.
Căutai însă şi cuvinte acre şi amare.
(Zaharia Stancu - Opere)
1. Găseşte, în text, cinci figuri de stil.
2. Găseşte cinci diftongi diferiţi.
3. Indică antonime pentru: “dulci”, “gingaşe”, “limpezi”,
“străvezii”, “înflorate”.
4. Alcătuieşte o familie lexicală cu cinci termeni în care să
introduci cuvântul “înflorat”.
5. Scrie cinci sinonime pentru cuvântul “limpezi”.
6. Găseşte cinci adjective propriu-zise.
7. Găseşte cinci cuvinte în cazul acuzativ.
8. Treci verbul “a căuta” la alte cinci moduri, altele decât cel
la care este în text.
9. Dă cinci sensuri verbului “a căuta”, dovedind astfel că
este polisemantic.
10. Creează cinci versuri despre “cuvânt”.
Prof. Anişca NOGHIŢĂ
Şc. Gen. “I. G. Duca” Petroşani
Testul 3
Se dă textul:
Eşti atât de frumoasă, iarnă!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crevăţului …
Îmi tremură nările
şi nicio mireasmă,
şi nicio boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarnă!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru*
şi gândul creşte-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.
(Nichita Stănescu - Cântec de iarnă)
* idolatru = păgân
1. Scrie cinci cuvinte derivate cu fiecare dintre sufixele: “-
andru”, “-mente”, “-iş”, “-ime”, “-ătate”.
2. Alcătuieşte două enunţuri în care să ai câte un substantiv
provenit din verb la gerunziu, respectiv, din numeral prin
conversiune / schimbarea valorii gramaticale.
3. Menţionează cinci locuţiuni/ expresii în structura cărora
să intre cuvântul “patru”.
4. Obţine derivate parasintactice de la următoarele cuvintele
din text: “frumos”, “a trece”, “mireasmă”, “gheaţă”, “gând”.
5. Găseşte câte un sinonim pentru: “frumoasă”, “orizont”,
“boare”, “miros”, “liniştit”.
6. Ilustrează, în cinci enunţuri, polisemantismul verbului “a
trece”.
7. Menţionează ce parte de vorbire sunt cuvintele din text:
“câte patru”, “nimeni”, “ce”, “opriţi”, “sonorizând”.
8. Stabileşte funcţia sintactică a verbului “sonorizând” din
text; formulează patru enunţuri în care verbul la gerunziu să
fie, pe rând, subiect, complement direct, complement
indirect, complement circumstanţial de timp.
9. Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor din text:
“nicio”, “iarnă”, “îmi”, “mâinile”, “nimeni”.
10. Construieşte două enunţuri în care verbul “a rămâne” să
fie predicativ, respectiv, copulativ.
prof.dr. Vasile GORAN
Şc. Gen. Nr.6 Petroşani
Testul 4
Se dă textul:
Când fâlfâise năframa în albul steag al mâinii
Se oglindea amurgul în apele fântânii,
Alături, săgetată în inima de frică,
În clipa despărţirii gemu o turturică,
O rodie necoaptă căzu, de vierme roasă,
Crăpând, înăbuşită de iarba somnoroasă
Şi, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
Ieşea, pălit şi rece, luceafărul iubirii,
Trecând ca peste-o rană, pe-un vânăt cer ca fierea.
Plecat peste fântână, vedeam în fund durerea
Cum tulbură adâncul venind să se adape
Şi prefăcea în sânge cleştarul scump de ape …
(Vasile Voiculescu - Despărţire)
1. Pune adjectivul “scump” pe lângă cinci substantive şi
folosiţi-le în enunţuri, explicând în fiecare context sensul
adjectivului.
2. Indicaţi câte un sinonim neologic pentru cuvintele:
“steag”, “amurg”, “frică”, “crapă”, “trist”.
3. Transcrie, din text, trei cuvinte derivate şi două cuvinte
care şi-au schimbat valoarea gramaticală; explică modul lor
de formare şi precizează valoarea morfologică obţinută.
4. Scrie cinci derivate din familia lexicală a cuvântului “trist”.
5. Selectează, din primele două versuri ale poeziei, cinci
substantive şi precizează funcţia lor sintactică.
6. Alătură substantivului “steag” cinci adjective pronominale
diferite, numeşte-le şi alcătuieşte enunţuri cu ele.
7. Precizează căror conjugări le aparţin verbele din
versurile: „…vedeam în fund durerea/ Cum tulbură adâncul
venind să se adape/ Şi prefăcea în sânge cleştarul scump
de ape …”.
8. Numeşte funcţiile sintactice ale cuvintelor: „căzu”,
“crăpând”, “înăbuşită”, “de iarba”, “somnoroasă”.
9. Menţionează funcţia sintactică a cuvântului “trecând” la
gerunziu; alcătuieşte patru enunţuri în care verbul să aibă
alte funcţii sintactice diferite de cea din text.
10. Explică rolul pe care-l au primele cinci virgule din text.
prof. Maria Evoneta GORAN
Şc. Gen. Nr.6 Petroşani
Testul 5
Se dă textul:
Chesarion coborî singur, împresurat de ceru-i de întuneric,
fără să-şi vadă slujitorul. Era într-un ceas de trudă lăuntrică
şi de răsucire pentru a domoli în el însuşi o fiară. Obrazu-i
trist era orb pentru lumea înconjurătoare. Zadarnic se târau
schilavii în calea asinului, întinzând ghiara şi cerşind cu
glas mare. Îşi veni în propria stăpânire abia după ce ajunse
către desimea cetăţii. Îşi lăsă asinul şi servul şi-şi făcu
domol şi cu deosebită dibăcie loc prin mulţime. Straiul lui
alb şi mâna care semăna ici-acolo bănuţi de argint îi
deschiseseră cale.
(Mihail Sadoveanu - Creanga de aur)
1. Menţionează numărul de litere şi sunete din următoarele
cuvinte: „Chesarion”, „ceas”, „ghiara”, „cerşind”, „argint”.
2. Identifică, în text, un substantiv colectiv şi unul defectiv
de plural.
3. Alcătuieşte cinci expresii/unităţi frazeologice în
componenţa cărora să intre şi substantivul “mână”.
4. Explică forma de articulat/ nearticulat a cuvântului
„stăpânire” din construcţia „în propria stăpânire”, motivând
răspunsul.
5. Formulează două enunţuri în care prepoziţia „prin” să
lege un complement, respectiv un atribut de părţile de
vorbire pe care le determină.
6. Transcrie, din text, o locuţiune şi precizează felul ei.
7. Scrie funcţia sintactică a primelor cinci substantive din
text.
8. Precizează funcţia sintactică a lui “i” din structura „cercu-
i” şi construieşte o propoziţie în care să aibă altă funcţie
sintactică.
9. Rescrie, din text, un verb copulativ şi alcătuieşte un enunţ
în care să aibă altă valoare morfologică.
10. Completează spaţiile libere cu adjective pronominale de
întărire corespunzătoare: a). “Alinei … i s-a dat o diplomă
pentru pictura realizată.” b). Fetele … au citit tot romanul.”
c). “Petrică … a realizat un eseu reuşit.” d). “Dane, tu … ai
realizat eseul?” e). “Nouă (feminin) … ni s-a făcut o
surpriză.”
Prof. Felicia GHERBAN
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 6
Se dă textul:
Când tremurându-şi jalea şi sfiala
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbra moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci căci tu–mi răsai în zare
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.
Ca strălucirea ochilor tăi limpezi
Poveste nu-i mai jalnic povestită,
Tu eşti din leagăn soră cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispită,
Cununa ta de zile şi de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă,
Şi mâna nu-i atâtea ştiutoare.
(O. Goga - Dăscăliţa)
1. Precizează grupurile de sunete din primele două versuri. 5. Enumeră cinci termeni (substantive) din câmpul lexical al
2. Explică structura cuvintelor: "jalnic", "muceniţă", "căci",
"cuminte", (buza) "ta".
3. Precizează sinonimele contextuale ale cuvintelor:
"pribeag", "moare", "răsai", "limpezi", "jalnic".
4. Alcătuieşte cinci unităţi frazeologice care să conţină
cuvântul "vreme".
5. Precizează cazul cuvintelor: "pribeag", (tu)-"mi" (răsai) ,
"dăscăliţă", "tăi", "ispită".
6. Indică funcţiile sintactice ale cuvintelor: (tremurându)-"şi", "ceasul".
"noastre", "din leagăn", "bălaie", "frunte".
7. Precizează valoarea morfologică a cuvântului "i" din text. (muşchiul) "zidului", (în preajma) "ei", "munţii", "îşi"
8. Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele: "şi", "pribeag", "mi" (clătesc).
(răsai), "tăi", (împletit)-"o"
să aibă altă valoare morfologică decât cea din text.
9. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul "copil" să
îndeplinească următoarele funcţii sintactice: nume
predicativ în Ac, complement circumstanţial de timp în
G + prepozitie, complement de agent, atribut în G,
complement circumstanţial de timp în Ac, nume predicativ în
D + prepoziţie.
10. Comentează strofa a II-a, evidenţiind cinci figuri de stil
folosite în text.
Prof. Iuliana MIHALEA
Şc. Gen. ”Horia, Cloşca şi Crişan“ Brad
Testul 7
Se dă textul:
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;
Către ţărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc.
Dintr-o peşteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară;
De pe muche, de pe stâncă, chipuri negre se cobor;
Muşchiul zidului se mişcă… pântre iarbă să strecoară
O suflare care trece ca prin vine un fior."
Este ceasul nălucirei: un mormânt se dezvăleşte,
Fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc…
Iese… vine către ţărmuri… stă… în preajma ei priveşte…
Râul înapoi se trage… munţii vârful îşi clătesc.
(Grigore Alexandrescu - Umbra lui Mircea. La Cozia)
1. Identifică, în text, cinci figuri de stil diferite şi numeşte-le.
2. Rescrie, din text, cinci cuvinte care nu sunt folosite cu
forma lor literară şi menţionează-le forma corectă.
3. Precizează numărul de litere şi de sunete pentru
următoarele cuvinte: "(se) prelungesc", "vechi", "chipuri",
"muşchiul", "ceasul".
4. Menţionează valoarea morfologică pe care o are în text
cuvântul "o" (“o suflare”) şi construieşte patru propoziţii în
care să aibă valori morfologice diferite, precizând şi care
sunt aceste valori.
cuvântului "mănăstire".
6. Scrie câte un sinonim contextual pentru cuvintele:
"valurilor", "zidul", "vechi", "se strecoară", "ceasul".
7. Formează derivate cu valoare morfologică de verb de la
următorii termeni: "ţărmul", "chipuri", "fior", "preajma",
"mormânt".
8. Precizează funcţia sintactică pentru următoarele cuvinte:
"dimpotrivă", "spumegate", "în cadenţă", "o suflare",
9. Precizează cazul următoarelor cuvinte: "generaţii",
10. Precizează valorile morfologice ale următoarelor
cuvinte: "unde", "dimpotrivă", "pântre", "vine", "în preajma".
Prof. Gabriela FAZAKAS
Şc. Gen. Nr. 8 Hunedoara
Testul 8
Se dă textul:
Eu sunt cuminte.
- N-am s-o întâlnesc pe Cotoroanţa…
- Ce cauţi în pădure, mă?
- M-a trimis mama să culeg o poală de bureţi, nene Oarţă.
- Dar cu surcelelel astea ce este?
- Să facem foc, să fierbem oala cu bureţi.
- Pune bureţii jos. Aşa. Şi surcelele…
Oarţă Gaţ, paznic al pădurii boierului, calcă cu picioarele
bureţii.
(Zaharia Stancu – Desculţ)
1. Trece textul din vorbire directă în vorbire indirectă.
2. Evidenţiază câte o trăsătură morală a celor două
personaje din text.
3. Arată tema discuţiei dintre cele două personaje.
4. Continuă dialogul cu încă cinci replici imaginate de tine. 9. Scrie valoarea morfologică a cuvintelor “toate”, “să fiu”,
5. Arată raportul dintre autor, narator, personaj, în “vesel”, “au”, “perfect” din text şi alcătuieşte enunţuri cu câte
fragmentul dat. o altă valoare morfologică a acestora.
6. Inserează un moment descriptiv în fragmentul de mai 10. Precizează modul ultimului verb din text şi alcătuieşte
sus. patru enunţuri în care, acelaşi verb, să fie la alte moduri
7. Dă un tilu potrivit textului. diferite, având şi funcţii sintactice diferite.
8. Arată care sunt modurile de expunere din fragment şi Prof. Ladislau DARADICI
rolul lor. Şc. Gen. “A. Mureşanu” Deva
9. Specifică momentul de maximă tensiune din textul de mai
sus. Testul 10
10. Relatează o întâmplare din experienţa ta personală, la
care te-ai gândit citind fragmentul de mai sus. Se dă textul:
prof. Cornelia POPOIU
Col. Ec. “Emanuil Gojdu” Hunedoara Dimineaţa trecuse călduroasă şi sosi amiaza ucigător de
arzătoare. Soarele îşi ridicase de pe faţă zăbranicul său de
Testul 9 aburi roşietici şi, ajuns în răscrucile cerului, îşi cumpănea
parcă neclintit, pe albastrul şters al adâncurilor, discul său
Se dă textul: alb de lumină topită; iar din ceruri, peste pământ, ca din o
sită imensă, mâini colosale şi nevăzute cerneau o ploaie de
Mă uit la toate lucrurile foc mistuitor şi pământul părea cufundat într-o genune de
De două ori - flăcări.
O dată ca să fiu vesel (Calistrat Hogaş - Singur)
Şi o dată ca să fiu trist.
1. Găseşte sinonimele cuvintelor: “zăbranic”, “cer”, “disc”,
Copacii au un hohot de râs “imens”, “genune”.
În coroana de frunze 2. Extrage neologismele din text.
Şi o lacrimă mare 3. Alcătuieşte cinci enunţuri în care să demonstrezi că
În rădăcină. verbul „a trece” este polisemantic.
Soarele e tânăr 4. Găseşte antonimele cuvintelor: “cer”, “neclintit”, “colosal”,
În vârful razelor, “imens”, “călduroasă”.
Dar razele lui 5. Explică cum s-au format cuvintele: “călduroasă”,
Sunt înfipte în noapte. “arzător”, “roşiatic”, “răscruce”, “neclintit” şi arată
mecanismul lor de formare.
Lumea se închide perfect 6. Găseşte paronimul cuvântului “albastru” din text şi
Între aceste două coperţi alcătuieşte un enunţ cu el.
Unde am îngrămădit toate lucrurile 7. Schimbă valoarea gramaticală a cuvântului „dimineaţa” şi
Pe care le-am iubit integrează-l într-un context; formează de la acelaşi cuvânt
De două ori. „dimineaţa” un compus, iar de la „adânc” un derivat cu sufix,
(Marin Sorescu - De două ori) un derivat parasintetic şi unul convertit.
8. Precizează tipul de conjugare, diateza, modul, timpul şi
1. Transcrie ultima strofă a poeziei, despărţind cuvintele în persoana verbelor „îşi ridicase”, “cerneau”.
silabe şi precizează măsura fiecărui vers. 9. Indică partea de vorbire a cuvintelor: “amiaza”, “ucigător”,
2. Transcrie, din text, ultimele cinci cuvinte care conţin “ajuns”, “neclintit”, “său”.
diftongi şi subliniază semivocalele. 10. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: “de pe faţă”,
3. Formează, prin derivare, antonimele a cinci cuvinte, la “topită”, “său”, “o ploaie”, “cufundat”.
alegere, din text. prof. Maria-Evoneta GORAN
4. Scrie cinci enunţuri cu omonimele cuvintelor: “dată”, Şc. Gen. Nr. 6 Petroşani
“mare”, “dar”, “unde”, “care”.
5. Precizează felul şi cazul a cinci pronume din text. Testul 11
6. Transcrie, din text, primele cinci atribute, precizându-le şi
felul. Se dă textul:
7. Scrie în ce caz sunt cuvintele: “lucrurile”, “trist”, “lacrimă”,
“lumea”, “două” (coperţi). În cearcăne verzui te ocolesc departe
8. Indică funcţia sintactică a cuvântului “care” din ultima vibraţiile ierbii, arcuite tandru,
strofă şi alcătuieşte patru enunţuri cu alte funcţii sintactice şi le iveşti, şi le azvârli în jururi, sparte
ale acestuia. cu râsul tău de băieţandru
 2. Selectează din text: a). un substantiv în cazul N; b). un
S-ar fi întins sub tine inelată adjectiv în cazul Ac; c). un adverb de loc; d). o conjuncţie
bolta de ierbi sunându-şi glasurile-n prund subordonatoare; e). un adjectiv pronominal de întărire.
dar tu nu ştii de ea – şi treci întâiaşi dată 3. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: “pâlcul”,
prin stelele ciudate, căscăund. “aspră”, “prin coturi”, “de humă”, “un pământ”.
(Nichita Stănescu - Câmpie, primăvara) 4. Scrie câte un verb pentru fiecare conjugare.
5. Găseşte sinonime contextuale pentru cuvintele: “goale”,
1. Stabileşte câte un antonim pentru cuvintele: “ocolesc”, “se lăţea”, “tăcute”, “humă”, “sângeriu”.
“departe”, “stelele”, “ciudate”, “tandru”. 6. Rescrie două tipuri de pronume diferite cărora să le
2. Scrie trei termeni din câmpul lexical al substantivului precizezi funcţia sintactică.
câmpie şi doi termeni din familia lexicală a aceluiaşi 7. Formează două derivate parasintetice de la substantivul
substantiv. “pământ” şi verbul “a arde”.
3. Alcătuieşte enunţuri în care să foloseşti perechile de 8. Trece verbul “se aşeza” la diateza pasivă, formulând un
paronime “eminent/iminent”, “glacial/glaciar”, “a enerva/a enunţ.
inerva”, “destins/distins”, “a simula/a stimula”. 9. Motivează scrierea cu doi “ii” a cuvântului “serii”.
4. Alcătuieşte două enunţuri cu sensul secundar şi figurat al 10. Explică utilizarea liniilor de pauză din text.
substantivului “stea”. Prof. Ioana-Nicoleta RUSU
5. Găseşte sinonimele pentru cuvintele: “a se întinde”, Şc. Gen. „Dominic Stanca” Orăştie
“glas”, “ciudat”, “stele”, “tandru”.
6. Identifică, din text, patru cuvinte derivate şi unul compus Testul 13
şi explică cum s-au format.
7. Construieşte câte două enunţuri cu omonimele cuvintelor Se dă textul:
“râs” şi “dar” din text.
8. Transcrie, din textul dat, un verb la conjugarea a III-a şi Alb nufăr plutitor pe ape,
un verb la conjugarea a IV-a, la două moduri diferite; indică, În dorul tău adânc de soare,
în fiecare caz, modul. Cum ţi-ai deschis, ca nişte pleoape,
9. Precizează funcţia sintactică a verbului la gerunziu Petalele strălucitoare!
“sunându-(şi)”; alcătuieşte patru enunţuri în care acest verb
să aibă, pe rând, funcţiile sintactice de subiect, complement Dar ca s-ajungi pân’la lumină,
direct, complement indirect, complement circumstanţial de Din fundul smârcurilor moarte
timp şi de mod. Tu te-ai desprins din rădăcină,
10. Alcătuieşte enunţuri în care substantivul “băieţandru” să Te-ai smuls în sus şi mai departe.
aibă următoarele funcţii sintactice: nume predicativ în N şi
Ac, atribut substantival apoziţional, complement indirect în Şi stăbătând adâncuri grele,
G, atribut substantival prepoziţional în Ac. Prin nopţi de valuri călătoare
prof. dr. Vasile GORAN Acum te-asemeni unei stele
Şc. Gen. Nr. 6 Petroşani Ce-a răsărit tremurătoare!

Testul 12 Nimic din tine n-aminteşte

Mocirla, turburea ta mamă:
Se dă textul: De-acolo vrejul tău porneşte,
Dar alte năzuinţi îl cheamă…
Soarele căzuse în tăietura din munţi: înroşea stâncile goale, (V. Voiculescu - La un nufăr)
coasta de deal şi, mai încolo, câmpia. Câmpia mare, întinsă
pornea iuţită şi aspră, se aşeza apoi tot mai lin, se lăţea 1. Precizează numărul de consoane, vocale şi semivocale
către apă, trecea peste râu - ea însăşi ca o apă leneşă, din cuvintele: “ajungi", "rădăcină", "călătoare", "tău",
mare - îneca pâlcul de sălcii, tufanii de soc şi, revărsată pe "cheamă".
tărâmuri tăcute, luneca mai departe, atât de departe, încât 2. Precizează grupurile de sunete pe care le conţin
dispărea prin sitele serii. Râul, rostogolit de la munte, se cuvintele: "ţi-ai" (deschis), "pleoape", "călătoare", "unei"
lenevea ajuns în albie largă, prin coturi de humă, pe (stele), "de-acolo".
pământ mocirlos, şi se târa leşietic, mai încolo, spre Mureş. 3. Alcătuieşte câmpul lexical al cuvântului "alb" (5 termeni).
Privită din deal - când soarele mai ardea ca un jar între 4. Precizează sinonimele contextuale ale cuvintelor: "dor",
stânci - câmpia era un pământ sângeriu. "adânc", "a smulge", "stea", "vrej".
(Dominic Stanca - Pentr-un hoţ de împărat) 5. Precizează structura cuvintelor subliniate: "plutitor",
(dorul) "tău", "departe", "a străbate", "adâncuri".
1. Transcrie, din text, două epitete duble şi unul cromatic.
6. Alcătuieşte enunţuri cu sensurile figurate ale cuvintelor: Testul 15
"soare", "lumină", "rădăcină", "val", "stea".
7. Explică rolul semnelor de otografie şi punctuaţie din Se dă textul:
versurile 1, 2, 3 ale strofei a II-a.
8. Precizează cazul cuvintelor: "alb", "tău", "adânc", "ţi-" (ai Şi se duc pe nesimţite
deschis), "petalele" din prima strofă. Nopţi pustii şi zile reci,
9. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: "ţi-" (ai Cum s-adună, putrezite,
deschis), "străbătând", "ce-" (a răsărit), (vrejul) "tău", "alte" Frunze moarte pe poteci.
(năzuinţi). Acolo sus, culcat pe-o rână,
10. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: (dorul) Stă Negoiul mohorât
"tău", "şi" (mai departe), "adâncuri", "ce", "nimic". Cu-a lui negură bătrână
Prof. Iuliana MIHALEA Care-I ţine de urât.
Şc. Gen. “Horia, Cloşca şi Crişan“ Brad Fulgii-ncep apoi să cadă
Firea-şi doarme somnul ei
Testul 14 Amorţită sub zăpadă…
(George Topârceanu - Balada munţilor)
Se dă textul:
1. Extrage, din următoarea serie de cuvinte, pe acelea care
Copilo, pune-ţi mâinile pe genunchii mei. conţin diftongi: “nesimţite”, “zile”, “moarte”, “culcat”,
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. “Negoiul”, “mohorât”, “apoi”, “firea”, “somnul”, “ei”.
Aici orice gând e mai încet 2. Găseşte cinci derivate ale cuvântului “frunză”.
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, 3. Scrie sinonimele cuvintelor “se duc”, “pustii”, “încep”,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, “putrezite”, “firea”.
ci adânc în pământ undeva. 4. Precizează cazul cuvintelor din exemplele: “Frunze
Aici se vindecă setea de mântuire moarte pe poteci…”, “ei”, “zăpadă”.
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele 5. Indică funcţia sintactică a cuvintelor din versul “Firea-şi
te aşezi pe un podmol de lut. doarme somnul ei”.
(Lucian Blaga - Sufletul satului) 6. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor “se duc”,
“putrezite”, “acolo”, “Negoiul”, “-şi”.
1. Alcătuieşte familia lexicală a substantivului “sat” (5 7. Alcătuieşte cinci enunţuri cu câte o altă valoare
termeni). morfologică decât cea din text a cuvintelor “o” (rână), “a”,
2. Alcătuieşte cinci enunţuri în care să pui în valoare “lui”, “care”, “-i".
polisemia verbului “a bate”. 8. Selectează, din text, câte un verb pentru conjugările I, II
3. Precizează modul primelor cinci verbe din text, precum şi şi IV şi două pentru conjugarea a III-a.
conjugarea acestora. 9. Transcrie, din text, un adjectiv fără grad de comparaţie şi
4. Precizează cazul cuvintelor “copilo”, “mâinile”, “mei”, un adjectiv provenit din verb la participiu; caută alte trei
“veşnicia”, “ţi”-(ar bate). adjective care nu pot avea grad de comparaţie.
5. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor “mei”, 10. Alcătuieşte cinci enunţuri în care substantivul “noapte”
“încet”, “ca şi cum”, “orice”, “undeva”. să aibă următoarele funcţii sintactice: subiect, nume
6. Identifică şi rescrie din text un subiect, un predicat verbal, predicativ, complement direct, complement indirect, atribut
un predicat nominal, un atribut substantival prepoziţional şi genitival.
un complement direct. Monica Veronica MAKAI
7. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor “mei”, Gr. Şc. “Teglas Gabor” Deva
“veşnicia”, “la sat”, (inima)-“ţi”, “nu ar bate”.
8. Schimbă valoarea morfologică a cuvintelor “mei”, “orice”, Testul 16
“te” (aşezi), “un” (podmol), “de” (lut); precizează valoarea
obţinută. Se dă textul:
9. Extrage, din text, cinci părţi de vorbire diferite fără funcţie
sintactică şi precizează felul lor. Pomii sunt încărcaţi de flori căzute din înălţimile cerului. Trei
10. Alcătuieşte enunţuri în care substantivul “pământ” să zile la rând au fluturat deasupra lumii florile albe, aşezându-
îndeplinească funcţia sintactică de subiect, nume predicativ, se, când oboseau în zborul lor, pe crengile copacilor, pe
complement indirect, complement circumstanţial de cauză, case, pe faţa neagră a pământului. Acum totul este alb, alb
atribut substantival genitival. grandios, abundent. A răsărit şi soarele care aruncă peste
Mihaela ŞERBAN fire oglinzile razelor sale de parcă te orbesc.
Şc. Gen. “Regina Maria” Deva Satul clocoteşte de viaţă. La marginea lui, pe un deal, zeci
de copii, cu sănii, urcă gâfâind cele câteva sute de metri,
până în vârf; se aşază pe sănii câte doi, câte trei, câte câţi
încap şi apoi pornesc la vale, pe derdeluş, într-un iureş ce De leturghie clopotul când bate
le dă senzaţia adevăratului zbor. Chiote, strigăte, vacarm. cu grabă merge-n strană să se-nchine,
Toţi sunt din cale-afară de bucuroşi, chiar când se dau de-a dar nici acolo nu e pietate...
rostogolul cu sania şi se mai lovesc.
La urcuş, e mai greu. Din vreme în vreme, fetiţele rămân în Ţinând copilu-n braţele ei pline,
urmă, fără să se dea bătute însă. O iau, apoi, la sănătoasa Madona spune: „Dacă n-ai păcate,
şi dau năvală ca un roi de albine... nefericito, nu veni la mine...”
(G. Şovu - Tandreţe) (Magda Isanos - Fata bătrână)

1. Indică modul de expunere folosit de autor în prima parte
a textului şi adu patru argumente în favoarea ideii tale.
2. Extrage, din text, cinci neologisme şi dă-le sinonimele
uzuale.
3. Găseşte, în text, cinci locuţiuni şi indică-le sinonimele (o
singură parte de vorbire).
4. Citeşte următoarele structuri: “trei zile”; “soarele care
aruncă”; “aruncă peste fire oglinzile”; “pe un deal”; “zeci de
copii”; “se mai lovesc”; “senzaţia adevăratului zbor”; “din
cale-afară”; “se dau de-a rostogolul”; “ca un roi de albine”;
demonstrează că cuvintele “zile”, “care”, “fire”, “deal”,
“copii”, “mai”, “zbor”, “cale”, “de-a”, “roi” pot fi omonime
(omofone sau omografe):
5. Dă exemple de părţi de vorbire, cuvinte compuse:
substantiv, adjectiv, pronume, verb, conjuncţie. Alcătuieşte,
cu ele, enunţuri!
6. Scrie cinci cuvinte care încep cu vocala “e” şi se pronunţă
„e” şi alte cinci care încep cu vocala “e”, dar se pronunţă
„ie”.
7. Alege forma corectă: atribuie/atribue; constituie/constitue;
agreiez/agreez; bruiez/bruez; deraiez/deraez; a-mi priii/a-mi
prii; a se sfii/a se sfi; a pustii/a pustiii; creiez/creez;
urecheai/urechiai.
8. Alcătuieşte cinci tipuri de numerale de la “trei”. Numeşte-
le!
9. Descoperă diatezele verbelor: “sunt încărcaţi”;
“aşezându-se”; “aruncă”; “se aşază”; “au fluturat” şi apoi
trece-le la celelalte două diateze.
10. Precizează funcţia sintactică şi valoarea morfologică a
cuvintelor din enunţul: „Toţi sunt din cale-afară de bucuroşi”.
prof. Paraschiva GHERLAN
Şc. Gen. Nr.5 Vulcan
Testul 17
1. Scrie câte un sinonim neologic pentru cuvintele “viaţa”,
“şal”, “svelt”, “nefericire”, “nepăsător”.
2. Transcrie, din text, primul cuvânt derivat şi explică modul
de formare a acestuia; indică încă patru derivate din
aceeaşi familie lexicală.
4. Selectează, din prima strofă, cinci substantive şi
precizează cazul acestora şi funcţia lor sintactică.
5. Alătură substantivului “munte” cinci adjective
pronominale diferite, numeşte-le şi alcătuieşte cu ele
enunţuri.
6. Găseşte, în text, cinci verbe: patru aparţinând celor patru
conjugări şi unul având o altă diateză decât cea activă.
7. Numeşte funcţiile sintactice ale cuvintelor din versul: “şi
ea visează munţi ca-n basme, baluri”.
8. Menţionează funcţia sintactică a verbului “străbătând”,
specificând modul acestui verb în text; alcătuieşte patru
enunţuri în care verbul, la acelaşi mod, să aibă alte patru
funcţii sintactice diferite de cea din text; numeşte-le!
9. Găseşte în ultima strofă cinci cuvinte fără funcţie
sintactică, specificând valoarea lor gramaticală.
10. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor “ai” (“ai
săi”) şi “e” (“e pietate”) din text şi alcătuieşte enunţuri cu
câte alte două valori morfologice ale acestora.
Prof. Tamara LEVIŢCHI
Şc. Gen. Băniţa
Testul 18
Se dă textul:
Sus pe dealuri, Toamna pune
Mirişti galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Şi mohoare de rugină

Se dă textul: Rânduri-rânduri, spre câmpie

Se perindă nori de plumb
Cântecul încă necântat al vieţii Peste larga simetrie
s-a stins în pieptul ei sub multe şaluri, De coline cu porumb.
şi ea visează munţi ca-n basme, baluri
şi sănii zvelte străbătând nămeţii. Iar când soarele străbate,
Luminând peisagiul vast
Ai săi au putrezit de mult sub dealuri; De dreptunghiuri colorate
când iese-n prag în clarul dimineţii, Într-un limpede contrast,
ca buhna fac la ea din drum băieţii;
nepăsător, oraşul curge-n valuri Saltă-n valuri jucăuşe
Şi foşneşte lung sub soare,
Cu mătase la pănuşe,
Mămăliga viitoare...
(George Topîrceanu – La vânătoare)
1. Transcrie din text două cuvinte care conţin diftong şi trei
care conţin hiat.
2. Transcrie din text un cuvânt derivat cu prefix, două cu
sufixe, un cuvânt compus şi unul format prin conversiune.
3. Identifică în text cinci neologisme.
4. Scrie câte un antonim pentru cuvintele: "simetrie",
"largă", "limpede", "vast", "colorate".
5. Alcătuieşte cinci enunţuri prin care să ilustrezi caracterul
polisemantic al cuvântului "lumină".
6. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: "se",
"peste", "iar", "când", "viitoare".
7. Transcrie, din text, un subiect, un atribut adjectival, un
atribut substantival prepoziţional, un complement direct şi
un complement circumstanţial de loc.
8. Identifică verbul la gerunziu din text, precizează-i funcţia
sintactică şi alcătuieşte patru propoziţii cu funcţii sintactice
diferite ale acestuia.
9. Alcătuieşte propoziţii în care verbul "a pune", la diateza
pasivă, să fie la următoarele moduri şi timpuri: a) indicativ
imperfect; b) indicativ perfect compus; c) conjunctiv prezent;
d) condiţional-optativ perfect; e) gerunziu.
10. Alcătuieşte propoziţii în care adjectivul "jucăuş" să stea
în cele cinci cazuri.
Prof. Diana VELCIOV
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 19
Se dă textul:
Am ieşit puţin la soare,
Zise melcul surâzând...
În căsuţa-mi de sidef
Nu mă ninge, nu mă plouă,
Nu m-atinge-un strop de rouă
Şi de câte ori am chef,
Dacă vremea e frumoasă,
Îmi iau casa la plimbare,
Totdeauna sunt acasă...
(G. Topîrceanu – Melcul)
1. Desparte în silabe cuvintele: "melcul", "plouă",
"frumoasă", "acasă", "totdeauna".
2. Formează cinci derivate de la cuvântul "frumos".
3. Găseşte antonimele cuvintelor: "am ieşit", "puţin",
"frumoasă", "a lua", "totdeauna".
4. Alcătuieşte cinci enunţuri în care verbul "a ieşi" să fie
folosit în expresii şi locuţiuni.
5. Scrie sinonimele cuvintelor: "zise", "surâzând", "strop",
"vreme", "plimbare".
6. a) Transcrie, din text, un verb impersonal; b) precizează
valorile cuvântului "am" din structurile: "am ieşit" şi "am
chef"; c) indică valoarea verbului "a fi" din structurile: "e
frumoasă" şi "sunt acasă".
7. Precizează modul din text al verbului "a lua"; foloseşte
acest verb în enunţuri, la modul imperativ, forma afirmativă
şi negativă, singular şi plural.
8. Precizează cazul şi funcţia sintactică a cuvintelor: "-mi",
"de sidef", "mă", "frumoasă", "casa".
9. Indică valoarea morfologică din text a cuvintelor "puţin", "-
mi", "mă","şi", "de"; construieşte câte un enunţ în care
aceste cuvinte să aibă o altă valoare morfologică.
10. Transcrie din text: a) o propoziţie cu subiect inclus; b) o
propoziţie care nu poate avea subiect.
Prof. Ladislau DARADICI
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 20
Se dă textul:
Distanţa dintre noi se face fulger
şi păsări zboară prin cenuşa caldă,
cu ţipete. Şi străinul
ce trece iute, ca alergătorul,
nu simte, vai! că pieptul lui a rupt
o panglică subţire, ce lucea,
cu disperare, între ochii noştri...
(Ştefan Augustin Doinaş - Clipa despărţirii)
1. Găseşte, în text, un cuvânt care conţine diftong şi
precizează-i valoarea gramaticală.
2. Demonstreazã în două enunţuri polisemia verbului “a
rupt”.
3. Identifică două cuvinte, părţi de vorbire diferite,
neflexibile.
4. Găseşte în text un pronume (altul decât cel personal),
precizează-i felul şi cazul.
5. Găseşte, în text, un verb la perfect compus şi precizează-
i diateza.
6. Identifică primul predicat şi precizează-i felul.
7. Alcãtuieşte un enunţ în care verbul “se face” să aibă altă
valoare decât cea din text.
8. Precizează cazul cuvintelor “lui” şi “noştri”.
9. Rescrie penultima propoziţie punând verbul cu funcţie de
predicat la diateza pasivă.
10. Scrie un enunţ în care cuvântul „străinul” să aibă altă
valoare gramaticală decât cea din text. Precizeazã funcţia
sintactică obţinută.
Prof. Maria RUSU
Şc. Gen. Nr.7 Petroşani
Testul 21
Se dă textul:
Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe 1. Precizează câte litere şi câte sunete au următoarele
furiş apa la adânc, şi din veselia cea mare cazi deodată în cuvinte: “margini”, “s-aud”, “plânge”, “bucium”, “gorniştii”.
urâcioasa întristare! 2. Transcrie, din text, două substantive monosilabice şi trei
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură substantive bisilabice.
este veselă şi nevinovată. Şi drept vorbind, acesta-i 3. Găseşte, în text, doi termeni aparţinând aceleiaşi familii
adevărul. lexicale şi completează familia lexicală cu alţi trei termeni.
(Ion Creangă, Amintiri despre copilărie) 4. Alcătuieşte cinci enunţuri în care să demonstrezi valorile
morfologice ale cuvântului „i”.
1. Rescrie primele patru cuvinte derivate cu sufix şi 5. Identifică, în text, două locuţiuni şi precizează-le felul.
subliniaţi sufixele. 6. Pune verbul „s-aud” la diateza reflexivă la celelalte
2. Scrie derivatele parasintetice din text şi cuvântul de bază diateze verbale, la aceeaşi persoană şi acelaşi număr.
la fiecare. 7. Alcătuieşte o propoziţie în care să foloseşti omonimul
3. Alege două cuvinte compuse din text şi arată cum şi din cuvântului „vine” prezent în text; precizează-i valoarea
ce sunt compuse. morfologică.
4. Scrie o pereche de antonime din text. 8. Indică valoarea morfologică a cuvintelor din text:
5. Alcătuieşte enunţuri cu altă valoare gramaticală, pe care “toamnă”, “în fund”, “dimineaţa”, “i", “metalic”.
să o indici, a cuvintelor “drept” şi “i”. 9. Precizează ce funcţii sintactice îndeplinesc, în text,
6. Demonstrează omonimia cuvintelor “care” şi “mai” în cuvintele: „i”, „metalic”, „pustiu”, „de-a valma”, „de demult”.
contexte potrivite. 10. Scrie un enunţ în care cuvântul „toamnă” să fie adverb.
7. Extrage două expresii/locuţiuni din text şi scrie prof. dr. Vasile GORAN
sinonimele acestora. Şc. Gen. Nr. 6 Petroşani
8. Construieşte două enunţuri cu omofonele cuvintelor “cea”
şi “mai”. Testul 23
9. Alcătuieşte enunţuri potrivite pentru sensurile indicate ale
verbului polisemantic “a cădea”: a se dărâma, a se tocmi Se dă textul:
(târgui), a-i plăcea, a se potrivi, a se înnopta.
10. Construieşte cinci metafore pentru cuvântul “om”. Octombrie-a lăsat pe dealuri
Prof. Elena BUTNARU Covoare galbene şi roşii.
Şc. Gen. Nr. 11 Hunedoara Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii,
Testul 22 Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Se dă textul: Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Răsună din margini de târg (George Topârceanu - Octombrie)
Un dangăt puternic de armă;
E toamnă … metalic s-aud 1. Descoperă în text un cuvânt cu diftongul “oa” şi dă
Gorniştii, în fund, la cazarmă. exemple de alte patru cuvinte conţinând acelaşi diftong.
2. Desparte în silabe cuvintele: “covoare”, “dealuri”, “nouri”,
S-aude şi-un clopot de şcoală, “mă-nfior”, “mai”.
E vânt, şi-i pustiu dimineaţa; 3. Găseşte sinonime neologice contextuale pentru
Hârtii şi cu frunze de-a valma, următoarele cuvinte: “a lăsat”, “dragoste”, “mereu”, “scade”,
Fac roata-n vârteje, pe-o piaţă. “valuri”.
4. Menţionează valoarea morfologică a cuvintelor:
Se uită-n zări catedrala, “octombrie”, “galbene”, “mă”, “când”, “căci”.
Cu turnu-i sever şi trufaş; 5. Recunoaşte valoarea verbală a verbului “a fi” din text şi
Grădina oraşului plânge, construieşte enunţuri cu alte două valori ale aceluiaşi verb.
Şi-aruncă frunzişu-n oraş. 6. Numeşte funcţiile sintactice ale primelor cinci substantive
din text.
Şi vine, ca-n vremi de demult, 7. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul “soare” să fie pe
Din margini, un bucium de alarmă, rând: atribut substantival apoziţional, nume predicativ în
E toamnă … metalic s-aud cazul G, complement indirect în cazul Ac, complement de
Gorniştii, în fund, la cazarmă. agent, subiect.
(George Bacovia - Toamna) 8. Specifică valoarea morfologică a cuvântului “tot” din text
şi alcătuieşte enunţuri în care acesta să fie pe rând: adjectiv
nehotărât, pronume nehotărât, substantiv.
9. Menţionează gradul de comparaţie al adjectivului “mai să aibă cinci funcţii sintactice diferite.
mic” din text, trece acest adjectiv în enunţuri la gradul Prof. Diana VELCIOV
comparativ de inferioritate şi la gradul superlativ relativ. Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
10. Dă exemple de patru cuvinte din text, fără funcţie
sintactică, specificând valorile lor morfologice. Testul 25
Prof. Tamara LEVIŢCHI
Şcoala Generală Băniţa Se dă textul:

Testul 24 Moromete nu răspunse. Tăcerea mai dură câteva clipe,

apoi negustorul coborî vocea:
Se dă textul: -Ilie, spuse el cu părere de rău, băieţii ăia ai dumitale sunt
înţeleşi între ei să fugă de acasă. Achim nu se mai întoarce
Sub paltin aici e răcoare, cu oile, degeaba îl aştepţi dumneata.
S-aud rândunele pe sus -Cum? Şopti Moromete neînţelegând sau nevoind să
Cântând şi jucându-se-n soare. înţeleagă. Ce spui tu, Scămosule?
Tăcută e valea-nflorită Negustorul repetă, dar Moromete tot nu înţelese bine şi
Şi-un nor ca o pânză-aurită negustorul trebui să repete încă o dată şi să-i dea
Se duce spre-apus... amănunte, să-i spună ziua când a vorbit cu Cătănoiu, de ce
s-a certat Achim cu Cătănoiu… În sfârşit Moromete
Pădurea, pe culme, mai tace, înţelese. Rămase tăcut. Stătea jos pe prispa casei şi,
Mai cântă cu freamăt încet; fiindcă Moromete tăcea mereu, negustorul se ridică şi îl
Iar uneori vârfu-şi desface, lăsă singur câteva minute. Se întoarse şi îl găsi în aceeaşi
Dând vântului loc să colinde. nemişcare, cu fruntea în pământ, ţeapăn şi sumbru. Faţa i
Un grangure puii-şi deprinde se înnegrişe şi în cele câteva minute parcă şi slăbise; parcă
Să cânte-n făget. se ascuţise şi se subţiase. Negustorul se aşeză alături şi
după ce mai respectă câtva timp tăcerea celuilalt, simţi
Slăbite de-atâta căldură nevoia să lărgească îndoiala pe care o anunţase la început.
Şi leneşe apele curg, (Marin Preda - Moromeţii)
Iar pacea naturii te fură.
Şi deal şi câmpie-aromeşte 1. Transcrie, din text, trei structuri care conţin diftongi fără
Visând cât de vesel doineşte cratimă, una cu cratimă şi alta cu triftong.
Răcoarea-n amurg. 2. Scrie câte un sinonim pentru sensurile din text ale
(George Coşbuc - În miezul verii) cuvintelor: “tăcere”, “clipă”, “a se certa”, “amănunt”,
1. Transcrie cinci cuvinte care conţin hiat. “sumbru”.
2. Motivează folosirea cratimei în structurile "şi-un", "vârfu- 3. Scrie câte o propoziţie cu “o dată/odată” şi precizează
şi", precizând valorile morfologice ale cuvintelor. cum se numeşte această pereche de cuvinte.
3. Explică procedeul de formare a cuvintelor "aurită", 4. Identifică în text două cuvinte compuse prin contopire şi
"uneori", "desface", "atâta", "vesel". precizează termenii din care s-au format.
4. Scrie câte un sinonim şi un antonim pentru cuvintele: "se 5. Scrie patru expresii/locuţiuni care să conţină verbul “a
duce", "apus", "răcoare", "vesel", "leneş". lăsa”.
5. a). alcătuieşte un enunţ cu paronimul cuvântului 6. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul „tot” din text să aibă
"deprinde"; patru valori morfologice diferite.
b). alcătuieşte un enunţ cu sensul figurat al cuvântului 7. Precizează valorile morfologice din text ale cuvintelor:
"apus". “câteva”, “ai dumitale”, “o dată”, “cum”, “părere de rău”.
6. Transcrie, din text: 8. Indică funcţiile sintactice ale cuvintelor din text:
a). un substantiv colectiv; “Scămosule”, “aceeaşi”, “celuilalt”, ”pe care”, “o”.
b). un substantiv defectiv de număr; 9. Construieşte cu verbul copulativ „a ieşi” enunţuri în care
c). un adverb fără funcţie sintactică; să ai nume predicative exprimate prin substantiv şi adjectiv.
d). o conjuncţie coordonatoare adversativă; 10. Explică punctuaţia din replica: „- Ilie, spuse el cu părere
e). o locuţiune verbală. de rău, băieţii ăia ai dumitale sunt înţeleşi între ei să fugă de
7. Precizează diateza şi modul verbelor: "s-aud", "jucându- acasă.”
se", "să cânte", "slăbite", "doineşte". prof. Maria-Evoneta GORAN
8. Transcrie primele cinci predicate şi precizează felul lor. Şc. Gen. Nr. 6 Petroşani
9. Precizează cazul şi funcţia sintactică ale cuvintelor: "-
nflorită", "aurită", "vântului", "te", "puii". Testul 26
10. Alcătuieşte enunţuri în care verbul la supin "de cântat"
Se dă textul: adjectiv pronominal posesiv în cazul D.; e) atribut
apoziţional în cazul V. exprimat prin substantiv.
Nu pot să dorm şi să tac, Prof. Paraschiva GHERLAN
Lumea din jurul meu nu are pace, Şc. Gen. Nr. 5 Vulcan
Nu pot să fiu un simplu copac
Ce-n primăvară florile-şi desface. Testul 27

Deasupra acestei planete, Se dă textul:

Vântul care vine de la apus, de undeva,
Adună norii ale căror plete Mireasa ceriului albastru
Umbra şi-o flutură peste lume Îşi împânzeşte-n ape chipul,
Şi peste inima mea. De vraja ei trăsare unda
Şi-nfioreată-se nisipul.
Şi-acum mai mult decât odinioară,
O nouă şi superbă primăvară S-aştern bobiţele de rouă
Aduce-n mine cântec şi vis. Pe-ntinsul luncii patrafir;
Poate curând se vor ivi şi mugurii – Din mâna ceriului părinte,
Cum aş putea să nu veghez Se cerne preacuratul mir…
Minunea lumii care s-a deschis.
Iar mulcon zvon se-mbrăţişează
Stau şi veghez Cu apa trestia bolnavă –
Peste timp, peste ţară, Doi licurici şi-aprind sfiala
-Ca pe un enorm meterez – În adăpostul de otravă.
Stau şi veghez constelaţia nouă (Octavian Goga - Pe înserate)
Care-a-nceput să răsară.
(A. E. Baconski - Patima primăverii) 1. Rescrie trei cuvinte care să aibă în structura lor diftongi şi
două care să conţină hiat.
1. Identifică cinci cuvinte care conţin diftongi. 2. Desparte în silabe cuvintele: “mireasa”, “preacuratul”,
2. Desparte în silabe: “simplu”, “primăvară”, “umbra”, “albastru”, “îmbrăţişează”, “trestia”.
“superbă”, “constelaţia”. 3. Identifică, în text, cuvântul căruia îi corespunde un
3. Arată cum s-au format cuvintele: “desface”, “undeva”, omograf; precizează valoarea morfologică a fiecărui
“decât”, “deasupra”, “de la”. omograf.
4. Schimbă valoarea gramaticală a cuvintelor “şi” (să tac), 4. Arată câte litere şi câte sunete conţin următoarele
“din jurul”, “să fiu”, “ce”, “primăvară” din prima strofă şi cuvinte: “ceriului”, “chipul”, “luncii”, “licurici”, “îmbrăţişează”.
indică noua valoare obţinută. 5. Indică forma corectă a cuvintelor: “scenă/şcenă”,
5. Scrie câte două sinonime pentru fiecare din cuvintele: “stachetă/ştachetă”, “stand/ştand”,
“copac”, “vânt”, “apus”, “vis”, “a veghea”. “reincarnare/reîncarnare”.
6. Precizează cazul pe care-l indică prepoziţia “deasupra” 6. Demonstrează în cinci enunţuri polisemantismul
(strofa a II-a). Scrie patru enunţuri în care să foloseşti alte cuvântului “a aşterne”.
prepoziţii (sau locuţiuni prepoziţionale) cu acelaşi regim 7. Precizează valoarea morfologică a cuvântului „şi” din
cazual. ultima strofă; alcătuieşte trei enunţuri în care să
7. Menţionează cazul şi funcţia sintactică ale pronumelor demonstrezi că acest cuvânt poate să-şi schimbe valoarea
relative din strofa a II-a. gramaticală.
8. Care este gradul de comparaţie în structura “mai mult”? 8. Menţionează valoarea morfologică a cuvintelor: “îşi”,
Alcătuieşte alte patru enunţuri în care să foloseşti adjectivul “întinsul”, “iar”, “doi”, “mulcom” (molcom).
“simplu” la diverse grade de comparaţie, diferit de cel 9. Stabileşte funcţia sintactică a cuvintelor: “îşi”, “ei”,
indicat mai sus. “patrafir”, “părinte”, “doi”.
9. Precizează diateza şi modul verbelor: “să dorm”, “vine”, 10. Construieşte cinci enunţuri în care verbul la infinitiv „a
“se vor ivi”, “aş putea”, “s-a deschis”. aşterne” să fie, pe rând, subiect, nume predicativ, atribut
10. Scrie cinci enunţuri în care să respecţi cerinţele: a) un verbal, complement direct şi complement indirect.
verb la modul indicativ, timpul viitor anterior, diateza pasivă, prof. dr. Vasile GORAN
pers. a III-a, nr. sg.; b) un complement circumstanţial de Şc. Gen. Nr. 6 Petroşani
cauză exprimat prin verb la modul gerunziu, diateza pasivă;
c) un atribut adjectival exprimat prin numeral cardinal Testul 28
distributiv în cazul Ac.; d) un atribut adjectival exprimat prin
Se dă textul:
 7. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor din construcţia
După ce trecu afară de împărăţia tatălui său şi ajunse în “de pe verdele gingaş al foilor lui încremenite“.
pustietate, Făt-Frumos îşi împărţi toată avuţia pe la ostaşi 8. Indică valoarea morfologică a cuvintelor din construcţia
şi, luându-şi ziua bună, îi trimise înapoi, oprindu-şi pentru “din albastrul şters al cerului”.
dânsul merinde numai cât a putut duce calul. Şi apucând 9. Alcătuieşte cinci enunţuri în care substantivul “soare” să
calea către răsărit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile şi trei fie la cazuri diferite.
nopţi, până ce ajungând la o câmpie întinsă, unde era o 10. Transcrie, din text, un verb la diateza reflexivă. Scrie
mulţime de oase de oameni, se opri. enunţuri în care, acelaşi verb, la aceeaşi diateză, să
(Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte) fie la alte patru moduri diferite.
Mariana STOICA
1. Găseşte în text cinci cuvinte care conţin diftongi. Şc. Gen. Nr. 7 Hunedoara
2. Transcrie din text un cuvânt compus şi unul derivat.
Specifică modul lor de formare. Testul 30
3. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului “om” (cinci
derivate). Se dă textul:
4. Menţionează valoarea morfologică a cuvintelor: “afară”,
“său”, “luând”, “dânsul”, “trei”. Patria ne-a fost pământul
5. Identifică din text patru verbe la modul gerunziu. Unde ne-am trăit strămoşii,
6. Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor: “tatălui”, Cei ce te-am bătut pe tine,
“toată”, “duce”, “calul”, “ajungând”. Baiazide, la Rovine,
7. Alcătuieşte patru enunţuri în care cuvântul “câmpie” să Şi la Neajlov te făcură
aibă alte funcţii sintactice decât cea din text. Specifică-le! Fără dinţi, Sinane,-n gură,
8. Scrie din text patru verbe aparţinând celor patru Şi punând duşmanii-n juguri
conjugări; menţionând conjugarea ficăruia. Eu ai frământat sub pluguri
9. Scrie valoarea morfologică a cuvintelor “şi” din text. Sângele Dumbrăvii Roşii,
Menţionează în enunţuri alte două valori, specificându-le! Asta-i patria română
10. Demonstrează în cinci enunţuri polisemia verbului “a Unde-au vitejit strămoşii!
trece”, menţionând şi sensurile din enunţuri. (George Coşbuc - Patria română)
Prof.: Tamara LEVIŢCHI
Şc. Gen. Băniţa 1. Rescrie cuvintele derivate şi structura acestora.
2. Demonstrează polisemia verbului “a bate” în cinci
Testul 29 contexte, definind fiecare sens.
3. Construieşte câte un enunţ cu omofonele cuvintelor “ne-
Se dă textul: a” şi “cei”.
4. Alege un cuvânt compus din text şi scrie cum şi din ce
Din albastrul şters al cerului adânc, soarele, alb de fierbinte este compus.
ce era, ploua cu foc peste capetele noastre; nici o suflare 5. Alcătuieşte enunţuri cu altă valoare gramaticală, pe care
de vânt nu mişca aerul învăpăiat; în fâneţe nici un fir de să o precizezi, a cuvintelor “ei” şi “i".
iarbă nu se clătina; chiar plopul neastâmpărat se liniştise şi, 6. Scrie sinonimele contextuale ale cuvintelor “patria”,
de pe verdele gingaş al foilor lui încremenite, lumina “strămoşii”, “am bătut”, “am frământat”.
soarelui se răsfrângea în văzduh ca de pe mici oglinzi 7. Scrie antonimele neologice ale cuvintelor “duşmanii” şi
aeriene. Întreaga fire răsufla greu… “strămoşii”.
(C. Hogaş - Pe drumuri de munte ﴿ 8. În contexte adecvate, demonstrează omonimia cuvântului
“unde”.
1. Desparte în silabe cuvintele: “albastrul”, “fierbinte”, 9. Construieşte câte un enunţ cu sensul propriu şi sensul
suflare”, “învăpăiat”, “aeriene”. secundar sau figurat de la cuvintele “gură” şi “sânge”.
2. Scrie câte un sinonim contextual al cuvintelor: “fierbinte”, 10. Scrie enunţuri cu o personificare şi o metaforă pentru
“suflare”, “nu se clătina”, “încremenite”, “fire”. substantivul “patrie”.
3. Menţionează procedeul de obţinere a cuvintelor: Prof. Elena BUTNARU
“albastrul”, “noastre”, “fâneţe”, “de pe”, “aeriene”. Şc. Gen. Nr. 11 Hunedoara
4. Scrie cinci enunţuri în care cuvântul “o” să aibă valori
morfologice diferite. CLASA A VIII-A
5. Precizează cazul cuvintelor: “şters”, “al cerului”,
“învăpăiat”, “lui”, “fire”. Testul 1
6. Transcrie subiectul şi predicatul ultimei propoziţii din text.
Se dă textul:

De când răsare şi până asfinţeşte,
De mii de ani purtând acelaşi dor
Şi chinuită de-un nestins fior,
Ea-i cânta zilnic imnuri şi-l slăveşte.
Dar el de mii de ani strălucitor
Se-naltă-n scări de-argint dumnezeieşte
Şi-abia c-un zâmbet doar o-nvredniceşte,
Trecând pe drum în veci nepăsător.
Ce-i pasă lui de bietul lui amar!?
...Iar ea văzând că toate-s în zadar
Se-nchide tristă, rând pe rând, în sine.
Şi veşnica-i nădejde-amăgitoare
Vărsându-şi-o-n sămânţa ei de floare
Şi-o pune toată-n anul care vine...
(Teodor Murăşanu – Floarea-soarelui)
1. Identifică, în prima strofa, un triftong şi un hiat.
2. Formează, prin derivare, câte un adjectiv de la
substantivele “argint” şi “zâmbet” şi câte un substantiv de la
adjectivele “trista” şi “veşnica”.
3. Alcătuieşte două enunţuri în care să foloseşti substantivul
“floare” în sens propriu, respectiv, figurat.
4. Scrie câte un sinonim neologic pentru cuvintele: “a slăvi”,
“nepăsător”, “veşnica”, “nădejde”.
5. Transcrie, din text, un adverb şi o locuţiune adverbială.
6. Indică valorile morfologice ale cuvintelor: “acelaşi”, “sine”,
“trecând”, “amar”.
7. Precizează funcţiile sintactice pe care le au, în contextul
dat, cuvintele: (de mii)”de ani”, (ce-i pasă)”lui”, (de-un
nestins)”fior”, (veşnica)”-i".
8. Selectează, din textul dat, o propoziţie simplă.
9. Transcrie, din text, o propoziţie subordonată completivă
directă şi o propoziţie subordonată circumstanţială de timp
şi contrage-le în părţi de propoziţei corespunzătoare.
10. Construieşte două fraze în care verbul “cântă” să fie
regent pentru o propoziţie subordonată subiectivă,
respectiv, concesivă.
Prof. Dorina CHINTOANU
Testul 2
Se dă textul:
Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
Pentru lumină şi pentru tinereţe,
Şi pentru viaţa care nu moare.
Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric şi pentru bătrâneţe,
Şi pentru moartea care nu învie.
Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cânt cu ele.
Sau mai bine cântă tu
Şi cu sufletul meu.
(Marin Sorescu – Foaie verde)
1. a). Desparte în silabe cuvintele: “codrule”, “viaţa”, “învie”,
“frunze”, “cântă”, “sufletul”; (6 p.) b). Recunoaşte cuvintele
care conţin grupuri vocalice şi precizează numele acestora.
(4 p.)
2. a).Transcrie, din text, două perechi de antonime; (4 p.) b).
Alcătuieşte câte un enunţ cu omonimele cuvintelor “moare”
şi “noi” din text; (2 p.) c). Alcătuieşte patru enunţuri prin care
să ilustrezi polisemia substantivului “suflet”. (4 p.)
3. Arată cum este format cuvântul “tinereţe”; formează de la
acelaşi cuvânt de bază un substantiv colectiv, un adjectiv,
un verb şi un adverb.
4. Precizează valorile morfologice, din text, ale cuvintelor:
“care”, “mi”, “ne”, “tale”, “bine”.
5. Ilustrează, prin enunţuri potrivite, schimbarea clasei
gramaticale (conversiunea) cuvintelor de la cerinţa 4.
6. Precizează cazul cuvintelor: “codrule”, “care”, “sufletul”,
“toate”, “meu”.
7. Indică funcţia sintactică a cuvintelor: “de sus”, “mi”, “ne-“,
“tale”, “cu sufletul”.
8. Precizează conjugarea şi modul verbelor: “dă”, “nu
moare”, “nu învie”, “am scris”, “să cânt”.
9. a). Precizează felul propoziţiei “Să cânt cu ele” şi
realizează apoi contragerea ei în partea de propoziţie
corespunzătoare; (4 p.) b). foloseşte acelaşi element
subordonator pentru a exemplifica următoarele
subordonate: atributivă, condiţională şi consecutivă. (6 p.)
10. Alcătuieşte fraze în care verbul “a scrie” să fie termen
regent pentru o subiectivă, completivă directă, completivă
indirectă, circumstanţială de mod şi o cauzală.
Prof. Diana VELCIOV
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 3
Se dă textul:
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist,
dar mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.
Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
(Nichita Stănescu - Sunt un om viu)
1. Alege, din strofele date, două cuvinte care să conţină trei
diftongi şi două care să conţină vocale în hiat.
2. Notează câte un sinonim pentru cuvintele: “exist”, “idee”,
“realizez”, “stele”, “omenesc”.
3. Scrie antonimele a cinci cuvinte din poezie.
4. Indică paronimul cuvântului “diferenţă”, din text, şi
alcătuieşte un enunţ cu el; formulează enunţuri cu
paronimele cuvintelor “glacial”, “albastru”, “geantă”, “gintă”.
5. Rescrie, din text, cinci cuvinte compuse.
6. Găseşte, în text, două locuţiuni şi precizează-le felul;
scrie trei enunţuri în care să ai: o locuţiune substantivală,
una adjectivală şi una conjuncţională.
7. Precizează valoarea gramaticală şi cazul gramatical al
cuvintelor: “viu”, “mi”, “viaţă”, “dintre mine”, “omenesc”.
8. Transcrie, din prima strofă, trei predicate nominale şi
două predicate verbale.
9. Construieşte cinci fraze în care verbul “a ajunge” să fie
regent pentru o subiectivă, o predicativă, o circumstanţială
de loc, o temporală şi o cauzală.
10. Explică rolul virgulelor din text şi rolul punctului de la 2. Indică modul de formare al cuvintelor: “peticit”,
finalul poeziei.
prof. Maria Evoneta GORAN
Şc. Gen. Nr.6 Petroşani
Testul 4
Se dă textul:
Afară ninge, ninge, şi apriga furtună
Prin neagra-ntunecime răspânde reci fiori,
Iar eu visez de plaiuri pe care alba lună
Revarsă-un val de aur ce curge printre flori.
(V. Alecsandri - Serile la Mirceşti)
1. a). Menţionează cărui gen literar aparţine strofa citată;
b). Menţionează specia literară din care face parte strofa de 9. Precizează cinci derivate ale cuvântului „lumină”.
mai sus;
c). Numeşte două trăsături specifice speciei literare amintite realizează-i expansiunea.
la punctul b;
d). Stabileşte felul rimei;
e). Stabileşte măsura primelor două versuri.
2. Denumeşte figurile de stil din următoarele structuri: “afară Testul 6
ninge, ninge”; “apriga furtună”; “neagra-ntunecime”; “alba
lună”; “un val de aur”.
3. Descifrează sensul figurilor de stil de la punctul 2.
4. Extrage predicatele şi precizează felul lor.
5. Delimitează propoziţiile din strofa citată.
6. Precizează felul propoziţiilor.
7. Arată valoarea morfologică a cuvintelor: “afară”, “aprigă”,
“-ntunecime”, “un val”, “iar”.
8. Stabileşte funcţia sintactică a cuvintelor: “fiori”, “pe care”,
“alba”, “de aur”, “ce”.
9. Identifică în text trei diftongi şi două hiaturi.
10. Formulează enunţuri în care verbul la infinitiv “a
răspândi” să primească, pe rând, cinci funcţii sintactice
diferite.
Prof. Eleonora VEREŞ
Şc. Gen. “A. Mureşanu” Deva
Testul 5
Se dă textul:
Sub cerul sur şi peticit de nouri adoarme satul în umbra
tihnită ce s-aşterne pe vale. Ca nişte uriaşi, culcaţi pe
brânci, stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfârşite
ce-şi lungesc coama netedă, ca un volan negru, pe
cenuşiul spălăcit al bolţii fără lumini. În zarea asfinţitului
străjuiesc codrii arămii, şi din văzduh se lasă o linişte grea,
posomorâtă şi rece ca o pâclă de toamnă.
(Alexandru Vlahuţă - Cassian)
1. Indică două cuvinte ce conţin vocale în hiat şi trei cuvinte
care conţin diftongi.
“neclintire”, “nesfârşite”, “cenuşiul”, “arămii”.
3. Precizează valoarea morfologică a următoarelor cuvinte
şi alcătuieşte câte un enunţ în care să aibă o altă valoare,
precizând-o: “uriaşi”, “de jur împrejur”, “negru”, “cenuşiu”,
“toamnă”.
4. Alcătuieşte enunţuri cu omonimele cuvintelor: “cer”,
“volan”.
5. Găseşte sinonime pentru următoarele cuvinte: “sur”,
“tihnită”, “uriaşi”, “neclintire”, “pâclă”.
6. Găseşte câte un antonim pentru: “tihnită”, “uriaşi”,
“nesfârşite”, “posomorâtă”, “rece”.
7. Precizează funcţia sintactică şi cazul următoarelor
cuvinte: “dealuri”, “ce”, “asfinţitului”, “arămii”, “o linişte”.
8. Identifică o subordonată atributivă şi realizează-i
contragerea.
10. Identifică funcţia sintactică a cuvântului „(ca) o pâclă” şi
Prof. Elena CONTOMAN
Şc. Gen. „I. G. Duca” Petroşani
Se dă textul:
Băiatul se numea Bănică, iar căţelul, pentru că fusese prins
de două ori cu botul într-o cratiţă, primise porecla Tocănel.
Era în februarie, ninsese o zi şi o noapte – acum zăpezile
acopereau geamul până la două palme de marginea de sus
a cercevelelor – şi ei şedeau în odaie. Bănică în pat, iar
Tocănel lângă uşă, vârât într-un ciorap de lână, căruia
băiatul îi deşirase laba, transformându-l astfel într-un
costum, pe care căţelul îl privea cu mândrie ori de câte ori
ieşea afară în aer. Soba frigea – ardeau în ea lemne de
brad cu miros de cetină – şi undeva, într-o spărtură a
peretelui, cânta un greier, parcă bătându-şi joc de vântul
care gonea pe sub streşini, răsucind zăpada şi aruncând-o
peste coama salcâmilor.
(Fănuş Neagu – Târziu, când zăpezile sunt albastre)
1. Extrage din primele două fraze ale textului trei cuvinte cu “fantomă”, “ritmic”, “a se clătina”.
diftongi şi două cuvinte cu triftongi.
2. Desparte în silabe: “februarie”, “transformându-l”,
“mândrie”, “răsucind”, “salcâmilor”.
3. Arată cum s-au format cuvintele: ”Tocănel”, “până la”,
“astfel”, “spărtură”, “undeva”.
4. Scrie câte două sinonime pentru cuvintele: “zăpadă”, “a
transforma”, “mândrie”, “miros”, “a goni”.
5. Găseşte în text cinci cuvinte care pot fi omonime şi
alcătuieşte cu ele propoziţii.
6. Dă cinci exemple de locuţiuni/expresii în care să ai
cuvântul “aer”.
7. Extrage din text o locuţiune verbală şi analizeaz-o
morfologic şi sintactic. Găseşte trei sinonime pentru această Şc. Gen. “O. Goga” Deva
locuţiune!
8. Indică valorile morfologice ale cuvintelor “de două ori”,
“februarie”, “o zi şi o noapte”, “ori de câte ori”, “de sus” din
exemplele: “fusese prins de două ori”; “era în februarie”;
“ninsese o zi şi o noapte”; “ori de câte ori ieşea”; “marginea
de sus”.
9. Extrage din text: a) un predicat verbal exprimat prin
verbul „a fi” impersonal; b) un predicat verbal exprimat prin Bravură se numeşte. De eşti închipuit,
verb la indicativ, imperfect; c) un predicat verbal exprimat
prin verb la indicativ, perfect simplu; d) un predicat verbal
exprimat prin verb la diateza pasivă; d) un predicat nominal. De vrei să-ntreci pe alţii şi lumei să-i impui
10. Identifică în text: a) două propoziţii principale în raport Persoana ta infamă, dorinţa-i de mărire,
de coordonare; b) o subordonată cauzală; c) două
subordonate atributive.
Prof. Paraschiva GHERLAN
Şcoala Generală Nr. 5 Vulcan
Testul 7
Se dă textul:
Cu legănări abia simţite şi ritmice, încet-încet,
Pe pajiştea din faţa casei, caişii, zarzării şi prunii,
Înveşmântaţi în haine albe se clatină în faţa lunii,
Stând gata parcă să înceapă un pas uşor de menuet.
Se cată ram cu ram, se-nclină, şi-n urmă iarăşi vin la loc,
Cochetării şi graţii albe, şi roze gesturi, dulci arome,
Împrăştie în aer danţul acesta ritmic de fantome,
Ce-aşteaptă de un an de zile minuta asta de noroc.
Ce e de spumă sus pe ramuri, se face jos de catifea,
Şi astfel umbrele căzute pe pajişte par mantii grele
Zvârlite de dănţuitorii ce au rămas numai-n dantele,
În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.
(Dimitrie Anghel - Balul pomilor)
1. Selectează din text cinci figuri de stil.
2. Indică cinci elemente ale spaţiului terestru şi cosmic.
3. Identifică trei cuvinte care conţin diftongi şi două cuvinte
care conţin hiat.
4. Scrie sinonimul următoarelor cuvinte: “cochet”, “arome”,
5. Alcătuieşte familia lexicală a substantivului “grădină” (5
cuvinte).
6. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: “de fantome”,
“de catifea”, “de dănţuitorii”, “ce” (au rămas), (grădina)
“mea”.
7. Scrie cazul următoarelor cuvinte: “casei”, “lunii”, “de
menuet”, “ce”(aşteaptă), “de spumă”.
8. Arată cum s-au format cuvintele: “înveşmântat”, “căzute”,
“azvârlite”, “dănţuitori”, “legendar”.
9. Transcrie şi precizează felul predicatelor din strofa a III-a.
10. Stabileşte felul propoziţiilor din ultima strofă.
Prof. Ana CIZMAŞ
Testul 8
Se dă textul:
De vei avea puterea,
Voinţa ca să sfarămi pe cel mai slab ca tine,
Nesuferind ca alţii de-acea închipuire
Cu vorba să se-atingă, onoare se numeşte.
La fapte mândre stimul.De eşti atât de van
Să crezi că pân şi cerul ascultă a ta vorbă,
Că-i pasă dacă corpul ţi-l chinui şi mintea
Ţi-o stupifici - îţi zice că eşti evlavios.
(Mihai Eminescu - Poezii)
1. Extrage din text trei cuvinte derivate şi două cuvinte
formate prin schimbarea valorii gramaticale, arătând modul
lor de formare.
2. Desparte în silabe cuvintele din text: "voinţă", “puterea",
"chinui", "evlavios" şi "impui", indicând fenomenele fonetice
existente (diftong, triftong, hiat - după caz).
3. Găseşte sinonime neologice pentru cuvintele din text: "a
sfărâma", "închipuit", "mărire", "putere", "a chinui".
4. Arată cazul următoarelor cuvinte: "bravură", "alţii",
"lumei", "stimul", "a ta" (vorbă).
5. Indică funcţia sintactică a cuvintelor: (de) "mărire",
"evlavios", "ţi (-l chinui), "persoana" şi "închipuit".
6. Stabileşte felul primelor zece propoziţii din text, 9. Extrage propoziţia subordonată din text şi precizează
rescriindu-le şi indicând raporturile sintactice care se felul ei. Alcătuieşte patru
stabilesc între ele. fraze în care aceeaşi propoziţie să fie pe rând: subiectivă,
7. Identifică în text valorile morfologice ale cuvintelor "de" şi predicativă, atributivă şi completivă indirectă.
"şi", precizând ce alte valori morfologice mai pot avea (cu 10. Precizează funcţia sintactică a cuvântului "scundă" şi
exemplificări în enunţuri). transformă-l, prin expansiune, în subordonată
8. Contrage propoziţiile subordonate P2 şi P5 în părţi de corespunzătoare.
propoziţie corespunzătoare, precizând modificările făcute. Prof. Iuliana MIHALEA
9. Extrage din text, prin rescriere, predicatele nominale, Şc. Gen. ”Horia, Cloşca şi Crişan“ Brad
indicând componentele lor.
10. Textul presupune o anumită simetrie sintactică. Testul 10
Demonstraţi-o.
Prof. Nicoleta NICULA Se dă textul:
Colegiul Naţional “Decebal” Deva
Şi-atâta haz a făcut Vodă Mihai pentru răspunsul meu, că
Testul 9 m-a bătut iar pe umăr şi şi-a adus aminte şi de oala cu vin
roş pe care i-am plătit-o patru parale – şi râzând, a poruncit
Se dă textul: să vie slujbaşul care să meargă cu mine; şi sub ochii lui, pe
loc s-a scris poruncă tare şi când am încălecat de la han de
Suri ca penele de graur la Lozonski şi-am purces înapoi, el se uita zâmbind de la
Urcă munţii în apus fereastra deschisă şi-şi mângâia barba.
Un tighel îngust de aur (Mihai Sadoveanu - Hanu-Ancuţei)
Seara-n jurul lor a pus
Raze rupte în crâmpeie 1. Selectează din text trei cuvinte derivate, un cuvânt
Joacă-n zimţii lucitori… compus şi un cuvânt cu valoare morfologică schimbată.
Poala cerului o-ncheie 2. Rescrie din text cinci pronume personale, precizând
Mohorâte benţi de nori. cazul.
3. Precizează valoarea morfologică a următoarelor cuvinte
Parcă apele n-au graiuri din text: “pentru”, “pe loc”, “meu”, “şi”-(a adus aminte),
Muţi stau codrii toţi în şir “înapoi”.
Trece umbra peste plaiuri 4. Selectează din text cinci subiecte, precizând partea de
Şi le-mbracă-n mohair… vorbire prin care sunt exprimate.
De pe prispa noastră scundă 5. Găseşte în text cinci atribute exprimate prin părţi de
Văd pe guri adânci de băi vorbire diferite (precizează felul atributelor şi prin ce sunt
Cum se varsă, ca o undă, exprimate).
Întunericul pe văi. 6. Extrage din text cinci complemente diferite, precizând
(Vasile Voiculescu - De pe prispă) felul lor.
7. Precizează funcţiile sintactice ale pronumelui relativ
1. Extrage din text două metafore, două personificări şi o “care” din text şi alcătuieşte enunţuri în care acesta să
comparaţie. îndeplinească alte trei funcţii sintactice, pe care să le
2. Precizează numărul de litere şi numărul de sunete din precizezi.
cuvintele: "tighel", "lucitori", "cerului", "trece", "adânci". 8. Precizează cazul următoarelor cuvinte din text: “patru”,
3. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului "umbră" (5 “lui”, “tare”, “barba”, “i”-(am plătit-o).
termeni). 9. Numeşte funcţia sintactică a următoarelor cuvinte din
4. Precizează sinonimele contextuale ale cuvintelor: "suri", text: “cu mine”, “când”, “zâmbind”, “deschisă”, (şi)-“şi”.
"înguste", "lucitori", "grai", "undă". 10. Alcătuieşte fraze scurte în care propoziţia “că m-a bătut
5. Precizează cazul cuvintelor: (ca) "penele", "lor", "rupte", iar pe umăr” să fie, pe rând, subordonată subiectivă,
"mohorâte", "noastră". predicativă, completivă directă, completivă indirectă,
6. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: "rupte", atributivă.
"toţi", "în şir", "noastră", "întunericul". Prof. Emilia KADAR
7. Indică funcţia sintactică a cuvintelor: "un tighel", (în) Col. Naţ. “Aurel Vlaicu” Orăştie
"crâmpeie", "o"-(ncheie), "noastră", (de) "băi".
8. Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele: "seara", "o", "n-au", Testul 11
"toţi", "şi", să aibă altă valoare morfologică decât cea din
text. Se dă textul:
Tu le vrei, sunt flori de vară ale veseliei tale, 1. De la substantivul “om“ formează prin derivare: un (alt)
Romăniţele din vale. substantiv, un verb, un adjectiv, un adverb şi un derivat
Cale lungă e de-aici parasintetic.
Până-n valea cu fântână 2. Alătură substantivului “om” cinci locuţiuni adjectivale,
Care-aruncă-n jgheab o vână cărora să le indici apoi adjectivele sinonime (ex. om “de
Grea de apă rând” = om simplu).
Unde ziua mi s-adapă 3. Alcătuieşte enunţuri în care “o” să aibă cinci valori
Rândunici. morfologice, diferite de cea din text, pe care să le precizezi.
Acolo, din iarba verde cum răsar, 4. Selectează din text cinci pronume diferite, precizând
Cu un sâmbure de aur pe-al corolei alb răsfrânt, funcţia lor sintactică.
Ele par, Precizează valoarea morfologică a următoarelor cuvinte din
Înflorind din negre-adâncuri, râsul bunului pământ. text: “însă”, “aici”, “dincolo de”, “îşi”, “morală”.
(Nichifor Crainic – Romăniţele din vale) 5. Care este funcţia sintactică a următoarelor cuvinte din
text: “opera”, “despre omul”, “acesta”, “a caracterelor”, “pe
1. Transcrie, din text, cinci cuvinte care să conţină diftongi care”.
diferiţi. 6. Numeşte cazul următoarelor cuvinte din text: “cine”, “ce”,
2. Selectează, din text, trei cuvinte cu triftongi diferiţi şi două “îşi”, “morală”, “le”.
cu vocale diferite în hiat. 7. Alcătuieşte fraze scurte în care propoziţia subordonată
3. Scrie procedeul de formare a cuvintelor ‘’tale’’, ‘’până-n’’, “…să extragă tot” să fie pe rând: subiectivă, predicativă,
‘’răsfrânt’’, ‘’înflorind’’, ‘’ziua’’. completivă directă, completivă indirectă, atributivă.
4.Alcătuieşte cinci propoziţii cu omonimele cuvintelor din 8. Alcătuieşte fraze scurte în care propoziţia regentă “Se
text ‘’vară’’, ‘’care’’, ‘’unde’’, ‘’par’’, ‘’râs’’. confesează” să fie urmată, pe rând, de subordonate:
5.Ilustrează în cinci enunţuri polisemia substantivului ‘’cale’’. subiectivă, completivă indirectă, circumstanţială de loc, de
6.Precizează cazul cuvintelor ‘’grea’’, ‘’mi’’, ‘’alb’’, râsul’’, timp, de mod.
‘’pământ’’. 9. Construieşte fraze scurte în care pronumele relativ “care”
7.Indică valoarea morfologică a cuvintelor ‘’tale’’, ‘’care’’, să introducă o subordonată subiectivă (în care să
‘’unde’’, ‘’al’’, ‘’bunului’’. îndeplinească funcţia sintactică de subiect), o predicativă
8.Identifică verbul la gerunziu din text, indică funcţia lui (în care să fie nume predicativ), o completivă directă (în
sintactică şi ilustreză în enunţuri alte trei funcţii sintactice care să fie complement direct), o completivă indirectă (în
ale acestuia. care să fie complement indirect) şi o atributivă (în care să
9.a). Precizează valorile morfologice, din text, ale verbului fie atribut).
‘’a fi’’ (4 puncte). Prof. Emilia KADAR
b). Alcătuieşte o propoziţie în care acest verb să fie auxiliar Col. Naţ. “Aurel Vlaicu” Orăştie
al diatezei pasive (2 puncte).
c). Construieşte o frază în care acest verb, cu valoare Testul 13
predicativă, să fie termen regent pentru o propoziţie
subordonată, indicând felul ei.(4puncte) Se dă textul:
10.Precizează funcţia sintactică a cuvântului ‘’râsul’’,
realizează apoi extensia în propoziţia subordonată Iarna-i un vestit dulgher,
corespunzătoare. Că ea poate, când voieşte,
Prof. Maria PEIU Peste râuri pod să puie
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva Fără lemn şi fără cuie,
Fără nici un pic de fier.
Testul 12 Şi găteşte-aşa deodată
Pod întreg dintr-o bucată.
Se dă textul:
Iarna-i meşter iscusit,
Cine doreşte însă să extragă tot ce conţine opera analizată Că pe deal şi pe câmpie
aici despre omul care a creat-o, trebuie să treacă dincolo Ţese-o pânză minunată,
de latura în care acesta îşi aminteşte sau se confesează, la Fără iţe, fără spată,
fizionomonia morală a caracterelor pe care el le aduce în Fără fir de tort urzit.
scenă. Şi din drăgălaşa-i pânză
(Tudor Vianu - Arta prozatorilor români) Dă şi vântului să vânză.

Iarna-i grădinar, când vrea :

Pune albe flori pe geamuri,
Fără frunze şi coloare, 2. Precizează măsura primelor două versuri şi rima primei
Fără dor să aibă soare, strofe.
Numai cum le ştie ea. 3. Găseşte sinonimele contextuale ale cuvintelor: "am
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă ; prins", "a spus", "de", "să stea", "sfanţ".
Dar când sufli, pier din faţă. 4. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului "alb" (5 termeni).
(George Coşbuc – Iarna ) 5. Scrie cinci expresii/locuţiuni care să conţină verbul "a
prinde".
1. Desparte în silabe cuvintele "voieşte", "deodată", 6. Precizează valoarea morfologică a următoarelor cuvinte
"câmpie", "geamuri", "sufli". din text: "un" (ţânţar), "i"’-(am stropit), "amândoi”, "de"(-mi
2. Transcrie, din text, trei cuvinte compuse şi două derivate. dai), "câte” (zile).
3. Scrie câte un sinonim pentru cuvintele "vestit", "întreg", 7. Precizează funcţia sintactică a următoarelor cuvinte din
"iscusit", "câmpie", "pier". text: "cu var", "amândoi", "care", "câte", "în lanţ".
4. Selectează din text cinci părţi de vorbire diferite care fac 8. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul "o" să aibă cinci
parte din fondul principal lexical. valori morfologice diferite, altele decât cea din text.
5. a). Alcătuieşte două enunţuri cu omonimele cuvintelor Precizează-le.
"tort" şi "dor"; (2 p.) 9. Transcrie din text două verbe auxiliare diferite, două
b). Scrie antonimele cuvintelor "plac", "pier", "drăgălaşă", verbe predicative şi un verb copulativ.
"albe"; (4 p.) 10. Transcrie din text cinci propoziţii subordonate şi
c). Alcătuieşte enunţuri cu patru locuţiuni verbale în precizează felul lor.
structura cărora intră verbul "a da". (4 p.) Prof. Mihaela ŞERBAN
6. a). Indică valoarea morfologică a cuvântului "i" din Şc. Gen. “Regina Maria” Deva
structurile: "iarna-i" şi "drăgălaşa-i"; (6 p.)
b). Ilustrează în enunţuri potrivite alte două valori ale lui "i". Testul 15
(4 p.)
7. Precizează cazul şi funcţia sintactică a următoarelor Se dă textul:
cuvinte: "vestit", "pod", "le", "mie", de "gheaţă".
8. Construieşte cinci propoziţii în care substantivul "iarna" Hai să vorbim,
să aibă funcţia sintactică de: nume predicativ, atribut în Despre ţara din care venim.
două cazuri diferite, complement circumstanţial de timp şi Eu vin din vară,
complement circumstanţial de cauză. E o patrie fragilă
9. Transcrie propoziţiile din ultimele două versuri, Pe care orice frunză,
precizează felul lor şi relaţia sintactică dintre ele. Căzând, o poate stinge,
10. Precizează felul subordonatei "să vânză" din strofa a Dar cerul e atât de greu de stele
doua (2 puncte) şi construieşte fraze în care acelaşi C-atârnă uneori pân’la pământ
element subordonator să introducă patru subordonate Şi dacă te apropii, auzi cum iarba
necircumstanţiale (8 puncte). Gâdilă stelele râzând,
Prof. Diana VELCIOV Şi florile-s atât de multe
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva Că te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Testul 14 Şi sori rotunzi, atârnă
Din fiecare pom;
Se dă textul: De unde vin eu
Am prins un greier şi-un ţânţar Nu lipseşte decât moartea,
Şi i-am stropit cu var; E-atâta fericire,
Să fie albi şi amândoi C-aproape că ţi-e somn.
Să creadă că sunt noi. (Ana Blandiana - Despre ţara din care vin)

Grivei care stătea în lanţ 1. Transcrie, din text, două cuvinte care se despart
Mi-a spus: "De-mi dai un sfanţ, respectând regula a doua de despărţire în silabe şi trei
O să-i păzesc să stea aşa cuvinte care fac excepţie de la aceasta.
Albi câte zile or avea. 2. Scrie cinci consecinţe ale folosirii cratimei în structura „ţi-
(Marin Sorescu - Pază bună) e”.
3. Precizează numărul de sunete şi de litere din cuvintele:
1. Precizează semivocalele din cuvintele următoare: „fragilă”, ”orice”, „apropii”, „gâdilă”, ”fericire”.
“greier”, “fie”, “amândoi”, “noi”, “Grivei”. 4. Transcrie, din text, cinci cuvinte omonime şi construieşte
propoziţii în care să demonstrezi omonimia lor.
5. Scrie cinci sinonime pentru cuvântul „fragilă”.
6. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: „hai”, Testul 17
„orice”, „atât”, ”unde”, „aproape”.
7. Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor: „patrie”, Se dă textul:
”căzând”, „stinge”, „(de) stele”, „orbitele”.
8. Transcrie din text cinci subordonate diferite, precizând Maitreyi mi s-a părut, atunci, mai frumoasă (…), cu şalul
felul lor. asemenea cireşelor galbene (...), cu ochii ei prea mari,
9. Construieşte cinci subordonate diferite care să depindă buzele ei prea roşii creau parcă o viaţă mai puţin umană în
de propoziţia regentă „Hai”. acest trup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi
10. Scrie cinci expresii/ locuţiuni în componenţa cărora să spus, prin miracol, nu prin biologie. O priveam cu oarecare
intre verbul „a vorbi”. curiozitate, căci nu izbuteam să înţeleg ce taină ascunde
Prof. Alina BOTA făptura acesta, în mişcările ei moi, de mătase, în zâmbetul
Şc. Gen. “Eminescu-Petofi” Deva timid, preliminar de panică, şi mai ales în glasul ei schimbat
în fiecare clipă, un glas care parcă ar fi descoperit atunci
Testul 16 anumite sunete.
(Mircea Eliade - Maitreyi)
Se dă textul:
1. Transcrie, din text, trei cuvinte cu diftong şi două cuvinte
Dumneata eşti un fanatic, îi spunea Sidorovici odată când îl cu hiat.
invitase la masă, la Cluj, şi Tonia îi servea atentă, tăcută [...]
2. Alege, din text, un substantiv derivat, apoi enumeră alte
un fanatic nespus de atrăgător. Prin ce se exteriorizează patru derivate din familia lui lexicală.
fanatismul acesta? Prin nimic... e ceva ghicit, ceva, care, 3. Identifică, în text, cinci neologisme, apoi scrie câte un
mie cel puţin, mi se pare că-mi lunecă mereu printre sinonim pentru fiecare.
degete, ca un... iartă-mi comparaţia, ca un ronţăit 4. Precizează valoarea morfologică şi cazul cuvintelor:
insesizabil de şoarece, ce devine concret abia când se „cireşelor”, (ochii) “ei”, (buzele) “prea roşii”, „care”, „panică”.
întrerupe [...] şi Boris lăsa a-i năvăli sângele peste faţa lui 5. Identifică verbele din ultima frază şi notează modul
lividă şi ochii săi albaştri, puri, rătăceau pe mobile fără să lefiecăruia.
vadă. 6. Alcătuieşte câte un enunţ în care verbul „s-ar fi spus” să
(Nicolae Breban - Bunavestire) fie utilizat la alte diateze.
7. Găseşte, în text, trei adjective pronominale diferite; scrie
1. Selectează din textul dat trei cuvinte care conţin diftong şi enunţuri în care să fie un adjectiv pronominal posesiv şi
două cuvinte care conţin hiat. unul negativ.
2. Arată cum s-au format următoarele cuvinte: “dumneata”, 8. Formulează două enunţuri în care pronumele personal
“atrăgător”, “acesta”, “ronţăit”, “insesizabil”. „mi” să fie în cazul dativ posesiv, respectiv, dativ etic;
3. Scrie sinonimele următoarelor cuvinte: “fanatic”, menţionează funcţiile sintactice îndeplinite.
“invitase”, “lunecă”, “concret”, “lividă”. 9. Recunoaşte părţile secundare de propoziţie din
4. Alcătuieşte cinci propoziţii din care să reiasă cinci sensuri fragmentul următor: „creau o viaţă mai puţin umană în acest
diferite ale cuvântului “masă”. trup înfăşurat”.
5. Precizează valoarea morfologică a lui “i” în textul dat (să- 10. Rescrie, din text, o subordonată atributivă şi o
i). Oferă alte patru valori morfologice posibile ale aceluiaşi subordonată completivă directă.
cuvânt. prof. Mariana STOICA
6. Alcătuieşte propoziţii în care substantivul comun “copie” Şc. Gen. Nr. 7 Hunedoara
să îndeplinească funcţia sintactică de nume predicativ în
nominativ, acuzativ, genitiv (cu şi fără prepoziţie) şi dativ. Testul 18
7. Analizează sintactic şi morfologic pronumele şi
adjectivele pronominale din fragmentul: “Prin ce se Se dă textul:
exteriorizează fanatismul acesta? Prin nimic ... e ceva Citeşte cu atenţie textul următor şi răspunde la cerinţe:
ghicit...”
8. Trece la diateza pasivă cinci dintre verbele prezente în Bolta şi-a cernit năframa
textul dat. Ca o mamă întristată,
9. Analizează sintactic şi morfologic primele cinci predicate Floarea-soarelui pe câmpuri
din text. Pleacă fruntea-ngândurată.
10. Precizează felul subordonatelor existente în ultima frază Zarea-şi picură argintul
a textului. Pe ovezele de aur,
prof. Delia SAVONEA Ostenit, din aripi bate,
Şc. Gen. „Andrei Şaguna” Deva Ca un vis pribeag, un graur.
(Octavian Goga - Sara) prof. Maria – Evoneta GORAN
Vocabular: Şc. Gen. Nr. 6 Petroşani
a cerni = a înnegri;
năframă = basma; Testul 20
ovezele = lanuri de ovăz.
Se dă textul:
1. Comentează, în maximum cinci rânduri, strofa a doua.
2. Transcrie un epitet din a doua strofă şi precizează felul Vară, vară, timp de muncă,
lui. Seceriş în lan, pe luncă,
3. Explică semnificaţia versului „Bolta şi-a cernit năframa”. Şi belşug de până acum!
4. Menţionează două argumente prin care să susţii că Iarba o cosesc flăcăii,
fragmentul e o descriere . Scârţâie de-a lungul văii
5. De la cuvintele de bază „floare”, „aripă”, scrie: a). câte un Carele ce trec pe drum.
diminutiv; b). câte un derivat parasintetic;
6. Scoate, din text, şi descrie un cuvânt compus şi un verb Vine-un vânt, se nalţă norii
derivat numai cu sufix. Şi s-ascund secerătorii;
7. Transcrie, din text, o prepoziţie obţinută prin conversiune Toată munca stă pe loc.
şi un substantiv din vocabularul fundamental. Se găteşte-a fi furtună,
8. Scrie sinonimele neologice ale cuvintelor “întristată”, Şi-ntrerupt, departe, tună
“îngândurată”, “zarea”, “pribeag”. Şi s-arată şerpi de foc.
9. Demonstrează, în patru exemple, polisemantismul
cuvântului „aripă”. Plouă!, dar curând s-alină;
10. Precizează numărul de silabe şi încadrează silaba Bolta râde iar senină,
accentuată din cuvintele: “năframa”, “întristată”, “zarea”, Şi-n văzduhul răcorit
“ostenit”. Cântă-n fugă rândunele,
prof. Cornelia POPOIU Cântă inima cu ele
Col. Ec. “Emanuil Gojdu” Hunedoara Celui ce ne-a dăruit.
(George Coşbuc – Vara )
Testul 19
1. Recunoaşte şi numeşte grupurile vocalice din cuvintele
Se dă textul: "flăcăii", "scârţâie", "toată", "plouă", "dăruit".
2. Indică consecinţele folosirii cratimei în structurile "de-a" şi
Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic "ne-a", precizând valorile morfologice ale cuvintelor.
Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic 3. Transcrie din text două cuvinte compuse şi trei derivate.
Ş-ale rândurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot; 4. a). Alcătuieşte câte un enunţ cu omonimele cuvintelor
De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot. "vară" şi "care"; (2 p.)
(Mihai Eminescu - Călin, file din poveste) b). Ilustrează prin patru enunţuri polisemia cuvântului
"inimă". (4 p.)
1. Menţionează patru consecinţe ale folosirii cratimei în c). Scrie câte un sinonim şi câte un antonim al cuvintelor
structura „ş-ale”. "belşug" şi "se nalţă".(4 p.)
2. Rescrie, din text, patru cuvinte derivate şi unul compus. 5. Transcrie din text: a) un verb impersonal; b) un verb la
3. Desparte în silabe cuvintele: “străvechii”, “castelul”, diateza reflexivă; c) un substantiv în cazul vocativ; d) un
“singuratic”, “tânguiosul”, “departe”. adverb de timp; e) o conjuncţie coordonatoare adversativă.
4. Scrie câte un sinonim pentru cuvintele: “singuratic”, 6. Precizează valorile morfologice din text ale cuvintelor
“tânguios”, “sclipesc”, “glas”, “ropot”. "vară",''ce'',''de'', "iar", "un", " şi construieşte câte un enunţ
5. Transcrie, din text, două verbe la gerunziu şi trei cu o altă valoare morfologică a acestora.
substantive, unul la G şi celelalte în Ac. 7. Identifică funcţia sintactică a cuvintelor "de până acum",
6. Analizează morfologic cuvintel “codri”, “de departe”, "iarba", "de-a lungul văii", "ce", "toată".
“rumenind”, “ce”, “glas”. 8. Alcătuieşte propoziţii în care substantivul "flăcăi" să
7. Numeşte cinci cuvinte din text care nu au funcţie îndeplinească cinci funcţii sintactice diferite în cazul
sintactică. acuzativ.
8. Transcrie o propoziţie subordonată atributivă, realizează 9.Transcrie propoziţia subordonată din prima strofă (2
contragerea acesteia. puncte), precizează felul ei (3 puncte) şi realizează
9. Construieşte o propoziţie subordonată predicativă contragerea în partea de propoziţie corespunzătoare (5
introdusă prin unde. puncte).
10. Explică folosirea punctului de la sfârşitul versurilor. 10. Construieşte cinci fraze în care verbul "râde" să fie
regent pentru următoarele subordonate: subiectivă, A lăsat argint pe munte
circumstanţială de mod, condiţională, concesivă, Şi rugină pe păduri.
consecutivă.
Prof. Diana VELCIOV La răspântii creşte stogul
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva De foi moarte de curând.
Strigă-n vale Topologul
Testul 21 Şi-a lui larmă, când şi când,

Se dă textul: Ca o voce omenească

Înfăşurată în văzduhul moale
Lumina cu picioarele pe cer
Păşeşte-agale.
Copacii rătăciţi pe câmpuri cer
Cu crengi flămânde de pomană.
Când stă s-apună, soarele e-o rană
Din care curge-amurgul din belşug.
Pe-aicea vremea se destramă-n vânt.
Şi, iată, tot văzduhul se stinge ca un rug,
Când noaptea-ngenunchează pe pământ.
(Alexandru Philippide - Câmp)
1. Identifică trei figuri de stil diferite pe care le numeşti.
2. Menţionează valoarea morfologică a următoarelor
cuvinte: “agale”, “cer”, “când”, “aicea”, “iată”.
3. Transcrie, din text, un cuvânt format prin derivare şi altele
patru prin conversiune.
4. Scrie, din text, două verbe la diateza reflexivă; alege un
verb la diateza activă pe care să-l treci apoi la diateza
pasivă şi alcătuieşte un enunţ cu el.
5. Construieşte două enunţuri în care pronumele relativ
“care” să îndeplinească două funcţii sintactice diferite decât
cea din text.
6. Alcătuieşte două enunţuri în care să demonstrezi
polisemia verbului “a (se) stinge”.
7. Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor din text:
“moale”, “pe cer”, “(o) rană”, “(-n) vânt”, “tot”.
8. Formulează patru enunţuri în care substantivul “noapte”
să îndeplinească următoarele funcţii sintactice: nume
predicativ în Ac şi G, atribut substantival prepoziţional (Ac)
şi genitival.
9. Rescrie, din text, două subordonate circumstanţiale de
timp şi realizează contragerea lor.
10. Rescrie, din text, o propoziţie subordonată atributivă şi
precizează elementul ei regent, precum şi funcţia sintactică
a elementului introductiv.
Prof. Ioana-Nicoleta RUSU
Şc. Gen. „Dominic Stanca” Orăştie
Până sus pe culmi tresare,
Preajma mută s-o trezească,
Din senina ei visare.
Tot mai jos apoi se lasă
Poala norilor pe munte.
Vin din iarna-ntunecoasă
Zile lungi cu ploi mărunte.
Neguri dese-ncep să cadă,
Se târăsc în jos pe plai.
Pe păduri se strâng grămadă
Falduri albe de buhai.
(George Topârceanu - Balada munţilor)
1. Identifică genul şi specia literară în care se încadrează
fragmentul de mai sus şi argumentează-ţi opinia.
2. Precizează ce moment al anotimpului este descris în
fragment şi sustine-ti raspunsul cu versuri.
3. Rescrie din text o imagine auditivă şi o imagine vizuală.
4. Rescrie două figuri de stil diferite din text şi numeşte-le.
5. Comentează, în 4-5 rânduri, prima strofă a textului.
6. Scrie câte un sinonim neologic pentru următoarele
cuvinte: “a rugini”, “larma”, “conduri”, “omenească”,
“răspântie”.
7. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor “tot” şi
“grămadă” din text şi alcătuieşte câte un enunţ în care,
aceleaşi cuvinte, să aibă alte valori morfologice. Numeşte-
le.
8. Rescrie două locuţiuni adverbiale de timp din text şi
indică apoi câte un sinonim lexical pentru acestea.
9. Precizează funcţiile sintactice şi cazurile următoarelor
cuvinte: “a ei”, “argint”, “stogul”, “norilor”, “moarte”.
10. Rescrie propoziţia subordonată circumstanţială de scop
din text şi apoi contrage-o.
Prof. Mihaela INDRECAN
Col. Naţ. “I. C. Bratianu” Hateg
Testul 23

Testul 22 Se dă textul:

Se dă textul: Într-o zi, după câteva zile de nemâncare, veni ştirea că, pe
lânga uzina electrică, zace un hoit. Toată colonia plecă într-
Toamna cu-a ei alba frunte acolo. Dar în faţa locului: o privelişte care taie curajul. Cel
Şi cu galbenii-i conduri puţin vreo cinci potăi ciobăneşti, printre destule javre de
mâna a doua, erau stăpâni pe situaţie. Colonia rămase la
distanţa, scheunând, cu coada între picioare. Ce era de
făcut...? Jap se năpusti orbeşte în comeseni. Trânti pe unul, 1. Identificaţi în povestirea prezentată două personaje
puse pe fugă pe al doilea şi se încăieră temeinic cu al potrivnice zmeului, care, pentru a fi invincibile, şi-au alăturat
treilea. Dar cei luaţi fără veste îşi veniră în fire şi săriră cunumelui alte calităţi, având astfel forţe compuse prin
toţii asupra lui Jap. alăturare de atribute (ale „esteticului” şi ale „sacralităţii”).
Strălucită a fost bravura lui! dar zadarnică şi scump plătită. 2. Stabiliţi corespondenţa între înfăţişare şi glas, în
Inimicii îi găuriră blana în numeroase locuri, îi frânseră un cuvintele: „copaci”, „ciuguleşte”, „ghindă”, „muşchi”.
picior şi - mai rău decât toate – îi rupseră şi zgarda de la 3. Menţionaţi ce fenomen fonetic întâlniţi în cuvintele
gât... Jap căzu într-un şanţ, ca marii eroi ai istoriei, şi zăcu „zmeul” şi „vie”. Procedaţi la fel cu termenii „lighioanele” şi
în el trei zile. Când se întoarse la pivniţă, pe trei labe şi cu „cerului”.
mare greutate, nu mai găsi acolo decât vreo câţiva bătrâni 4. Cât ar dori zmeul cerului să vină la el Făt- Frumos
neputincioşi. Colonia se risipise; toţi părăsiseră pe bravul dezarmat. Şi dacă o să vie astfel, cum se va sfârşi basmul?
capitan, de aici înainte invalid şi cerşetor. Dar ticălos cu Veţi şti doar dacă veţi stabili relaţia semantică între
trupul, Jap rămase neînvins cu inima. cuvintele subliniate din întrebarea noastră şi suratele lor din
(Gala Galaction - Viteazul Jap) povestirea Otiliei Cazimir. Cum se numesc cele două
semene întru formă şi sonoritate (“să vină”/”să vie”)?
1. Menţionează cine este protagonistul acestui fragment şi 5. Singura şi nevinovata greşeală a zmeului este că a
din ce lume provine el. îndrăgit o fată frumoasă de împărat. Dacă am folosi alte
2. Care este modul de expunere predominant în text şi unde cuvinte pentru termenii: „fermecată”, „copacii”, „pocnesc”,
se petrece întâmplarea relatată? „vină”, i-am îndulci suferinţa? Haideţi să încercăm! (Nu le
3. Ce trăsături ale personajului principal şi ale celorlalţi schimbaţi sensul, ci doar aspectul exterior).
membri ai coloniei putem desprinde din fragment? Cum 6. De prea multă dragoste pentru fata de împărat, zmeul şi-
sunt caracterizate cele două tipuri de personaje? a pierdut capul. Ajutaţi-l să-l găsească rătăcit prin patru
4. Găseşte sinonime pentru expresiile: “luaţi fără veste” şi expresii/ locuţiuni în componenţa cărora, cu siguranţă, a
“îşi venira în fire.” intrat.
5. Selectează din text două cuvinte ce conţin diftong şi trei 7. Ce funcţii îndeplinesc în această dezolantă poveste de
cuvinte ce conţin hiat. dragoste a zmeului neînţeles cuvintele: „ochii”, „toate”,
6. Comentează, în 4-5 rânduri, sensul frazei: “Dar ticalos cu „otrăvit”.
trupul, Jap rămase neînvins cu inima.” 8. Rescrieţi prima subordonată din text. Pedepsiţi-o apoi
7. Transcrie din text cinci verbe la timpuri diferite ale pentru comportamentul duşmănos faţă de zmeu, făcând-o
indicativului şi numeşte aceste timpuri. mică de tot. Ce a rezultat?
8. Menţionează ce valori sintactice au următoarele cuvinte 9. Sancţionaţi şi broaştele, amplificându-le hidoşenia
în text: “ştirea”, “curajul”, “orbeşte”, (bravura) “lui”, “trei” („râioase”). Ce aţi observat în urma acestei expansiuni?
(zile). 10. „A îndrăgit o frumoasă fată de împărat”. Aceasta-i drama
9. Transcrie propoziţia subordonată circumstanţială de timp zmeului. Nu-l putem ajuta decât repetând de patru ori
din text şi apoi contrage-o. această constatare în aşa fel încât să devină, pe rând:
10. Construieşte cinci tipuri de subordonate introduse prin subiectivă, predecativă, concesivă şi consecutivă.
conjuncţia subordonatoare “că”, diferite de cea din text. Prof. C. CITIRIGĂ
Prof. Mihaela INDRECAN Şc. Gen. „Mircea Sântimbreanu” Brad
Col. Naţ. “I. C. Bratianu” Hateg
Testul 25
Testul 24
Se dă textul:
Se dă textul:
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Zmeul luptă singur, fără arme şi fără cal, cu Făt –Frumos şi Deasupra lumii sufletului meu.
cu toate puterile cerului şi ale pământului. Corbul îi Izvoarele s-au luminat şi sună
ciuguleşte ochii. Fântâna cu apă vie care îl adapă pe Făt – Oglinzile ritmându-şi-le-n dans
Frumos, îşi ascunde răcoarea în adâncul verde al pietrelor Şi brazii mei vuiesc fără furtună
cu muşchi şi nu-i dă zmeului decât broaşte râioase. Ghinda Într-un ameţitor, sonor balans,
şi nucile fermecate sar de pe copaci şi-l pocnesc în cap. În vii vibrează struguri străvezii –
Albinele îl înţeapă otrăvit şi toate lighioanele Sfintei Cristalurile cântecelor grele –
Duminici îi arată din umbră colţi ameninţători. Nimeni nu-l Şi stropi scăpărători de melodii
ajută. Şi n-are altă vină decât că a îndrăgit o fată frumoasă Ca rouă nasc în ierburile mele,
de împărat. Eu curg întreg în acest cântec sfânt.
(Otilia Cazimir - Poveste) Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.
(Nicolae Labiş - Primele iubiri)
1. Transcrie, din text, un epitet, două metafore, o imagine
vizuală şi una auditivă.
2. Numeşte ritmul, felul rimei şi stabileşte măsura primelor
trei versuri.
3. Precizează genul literar căruia îi aparţin versurile şi adu
două argumente în sprijinul afirmaţiei tale.
4. Transcrie două cuvinte în care sunetul „u” să fie pe rând
vocală şi semivocală.
5. Identifică în text şi rescrie un cuvânt derivat şi un cuvânt
format prin conversiune. Precizează radicalul celui dintâi şi
valoarea morfologică iniţială a celui de-al doilea.
6. Stabileşte un sinonim şi un antonim pentru cuvântul
„grele” din text.
7. Alcătuieşte două enunţuri în care prepoziţia „deasupra”
să însoţească cuvinte în cazuri diferite. Precizează cazurile.
8. a). Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor din versul:
„În vii vibrează struguri străvezii” (8 p);
b). Menţionează un rol al cratimei în structura „e-un
(cântec)”. (2 p)
9. a). În text sunt: a) 11 predicate; b) 10 predicate; c) 9
predicate?; b). Transcrie o propoziţie dezvoltată din text,
apoi transform-o în propoziţie simplă.
10. Construieşte o frază în care verbul „a suna” să fie
termen regent pentru o subordonată circumstanţială de timp
şi pentru una de mod introduse prin adverbul relativ „cum”.
Prof. Tatiana TĂŞALĂ
Şc. Gen. Călan
Testul 26
Se dă textul:
A patra zi era să fie nunta lui Făt-Frumos.
Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc
îngerii când se sfinţeşte un sfânt şi roiuri de unde răsărind
din inima pământului le-a spus cum cântă ursitoarele când
urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măiestriră holde
nalte şi urări adânci. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint,
lăcrămioarele sure ca mărgăritarul, mironosiţele viorele şi
florile toate s-adunară vorbind fiecare în mirosul ei şi ţinând
sfat lung cum să fie hainele de mireasă, apoi încredinţară
taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur. [ …]
Mirele-şi puse cămaşa de tort de raze de lună, brâu de
mărgăritare, manta albă ca ninsoarea. Şi se făcu nuntă
mândră şi frumoasă, cum n-a fost alta pe faţa pământului.
Şi-au trăit apoi în pace şi în linişte ani mulţi şi fericiţi, iar
dac-o fi adevărat ce zice lumea: că pentru feţii-frumoşi
vremea nu vremuieşte, apoi poate c-or fi trăind şi astăzi.
(Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă)
1. Extrage, din text, o metaforă şi o comparaţie.
2. Extrage un cuvânt derivat şi unul compus.
3. Scrie sinonimele contextuale ale cuvintelor: “un roi”,
„urzesc”, „adânci”, „taina”, „vremuieşte”.
4. Precizează valorile morfologice ale cuvintelor “de unde”,
“binele”, “curtenitor”, “şi” din structurile: „roiuri de unde”,
„urzesc binele”, „unui curtenitor fluture albastru”, „şi se făcu
nunta”.
5. Scrie câte un enunţ în care cuvintele subliniate de la
punctul anterior să aibă valoare de adverb.
6. Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor “era” (să fie),
“nunta”, “cum” (n-a fost), “alta”, “cum” (horesc îngerii).
7. Transcrie, din text, două verbe la diateze diferite.
8. Realizează expansiune cuvintelor: „răsărind”, „curtenitor”.
9. Transcrie câte o propoziţie subordonată subiectivă din
prima şi ultima frază şi contrage-le.
10. Transcrie două propoziţii aflate în raport de coordonare.
Prof. Tatiana TĂŞALĂ
Şc. Gen. Cu clasele I-VIII Călan
Testul 27
Se dă textul:
Cu legănări abia simţite şi ritmice, încet-încet,
Pe pajiştea din faţa casei, caişii, zarzării şi prunii,
Înveşmantaţi în haine albe, se clatină în faţa lunii,
Stând gata parcă să înceapă un pas uşor de menuet.
Ce e de spumă sus pe ramuri se face jos de catifea.
Şi astfel umbrele căzute pe pajişte par mantii grele
Zvârlite de dănţuitorii ce au rămas numa-n dantele,
În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.
Aşa-s în clipa asta toate, dar mâine albii cavaleri,
Despodobiţi de-atâtea graţii, ce le-mprumută luciul lunii,
Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caişii, zarzării şi prunii,
Banalii pomi din faţa casei ce-i ştiu de-atâtea primaveri.
(Dimitrie Anghel - Poezii)
1. Alcătuieste familia lexicală a cuvântului "umbra" (5
termeni).
2. Explică structura cuvintelor: "înveşmântaţi", "dănţuitorii",
"numa", (grădina) "mea", "despodobiţi".
3. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul "cavaleri" să fie
complement de agent, atribut substantival în Ac., nume
predicativ în D+prepoziţie, complement indirect în D,
complement circumstanţial de timp în G+prepoziţie,
complement circumstanţial de cauză.
4. Precizează cazul cuvintelor: (în faţa) “lunii”, “grele”,
(grărdina) “mea”, “ce" (le-mprumută), "de primăveri".
5. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: din faţa
(casei), toate, atâtea (primăveri), de-a pururi, astfel, (în)
care.
6. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor: "ce" (le-
mprumută), "de primăveri", "de graţii", "asta", "de
dănţuitorii".
7. Precizează felul predicatelor din strofa a II-a.
8. Rescrie propoziţiile din strofa a III-a şi precizează felul lor.
9. Precizează felul primei subordonate din strofa a II-a şi
contrage-o în partea de propoziţie corespunzătoare.
10. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor “stând” şi
“căzute” şi transformă-le, prin expansiune, în subordonatele
corespunzătoare.
Prof. Iuliana MIHALEA
Şc. Gen. “Horia, Cloşca şi Crişan“ Brad
Testul 28
Se dă textul:
Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.
Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunei spre-ntunecatul mal.
Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii
Iar papura, mişcată în treacăt de zefiri,
Nălţa mănunchi în aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de lumină a undelor subţiri.
Şi broaştele semeţe cântau cu glasuri multe
Pe când, din înălţime, privindu-şi faţa-n lac,
Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate şi-o clipă toate tac.
(George Topârceanu - Balta)
1. Scrie cinci cuvinte derivate cu sufixele: “-ui”, “-tor”, “-ime”, 6. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: “pe spate”,
“-âş”, “-iza”.
2. Alcătuieşte două enunţuri în care să ai un substantiv
provenit din pronume
negativ, respectiv, din gerunziu (prin schimbarea valorii
gramaticale /conversiune).
3. Formulează patru enunţuri în care să foloseşti două
omografe, respectiv, două cuvinte omofone.
4. Găseşte câte un sinonim neologic pentru cuvintele “a
arăta”, “mulţumire”, “îndemânatic”, “legătură”, “înălţime”.
5. Scrie câte un sinonim frazeologic pentru cuvintele
“amintire”, “a observa”, “uneori”, “opinie”, “a incendia”.
6. Precizează sensurile paronimelor “depoziţie/dispoziţie”,
“a eluda/a elida” şi
alcătuieşte enunţuri cu ele.
7. Numeşte valoarea morfologică şi funcţia sintactică a
cuvintelor: “o lună”, “fiecare”, “luceferi”, “-şi” (privindu-şi),”pe Şc. Gen. “Regina Maria” Deva
care”.
8. Transcrie, din text, o subordonată circumstanţială de
scop; specifică-i termenul regent.
9. Alcătuieşte două enunţuri în care adverbul relativ “cum”
să fie, pe rând, nume predicativ, respectiv, complement
circumstanţial de mod.
10. Construieşte fraze punând regenta în aşa fel, încât
subordonata „să însemne calea lunii” să fie pe rând,
predicativă, atributivă, subiectivă, completivă directă şi
completivă indirectă.
prof. dr. Vasile GORAN
Şc. Gen. Nr. 6 Petroşani
Testul 29
Se dă textul:
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.
Văzduh topit ca ceara-n arşiţă de soare
Curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu.
Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul
Şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.
Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
De glii urechea – îndoielnic şi supus –
Şi de sub glii ţi-am auzit
A inimii bătaie zgomotoasă.
Pământul răspundea.
(Lucian Blaga - Pământul)
1. Identifică, din text, cinci cuvinte care conţin diftongi,
încercuindu-i.
2. Găseşte sinonimele cuvintelor: “văzduh”, “tăcere”,
“stăpânea”, “îndoielnic”, “supus”.
3. Arată cum s-au format cuvintele: “de-a lungul”,
“apăsătoare”, “stăpânea”, “îndoielnic”, “zgomotoasă”.
4. Extrage, din text, cinci părţi de vorbire diferite fără funcţie
sintactică; precizează-le felul.
5. Precizează cazul substantivelor: (în) “iarbă”, “tăcere”, (ca)
“un râu”, “urechea”, “a inimei”.
“topit”, “de-a lungul”, “bine”, “ţi”(-am auzit).
7. Alcătuieşte câte un enunţ în care substantivul “inima” să
îndeplinescă următoarele funcţii sintactice: subiect, nume
predicativ, complement indirect, complement de agent şi
complement circumstanţial de cauză.
8. Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor: “în iarbă”,
“văzduh”, “ca un râu”, “mai bine”, “de glii”.
9. Alcătuieşte enunţuri în care verbul “a auzi” să fie regent
pentru o subiectivă, o completivă directă, o circumstanţială
de timp, o cauzală şi o concesivă.
10. Alcătuieşte scurte fraze în care conjuncţia
subordonatoate “că” să introducă o predicativă, o atributivă,
o completivă indirectă, o completivă directă şi o
consecutivă.
Mihaela ŞERBAN
Testul 30
Se dă textul:
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
s-aud cum apa sună-ncetişor.
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
(Mihai Eminescu - Fiind băiet păduri cutreieram)
1. Desparte în silabe cuvintele: “cutreieram”, “freamăt”,
“astfel”, “întregi”, “îngânat”.
2. Transcrie din text un cuvânt care conţine hiat şi patru
cuvinte care conţin diftongi.
3. Scrie câte un sinonim pentru cuvintele: “păduri”, “sună”,
“Încetişor”, “adormitor”, “am mas”.
4. Găseşte cinci derivate pentru cuvântul “blând”.
5. Stabileşte valoarea morfologică a cuvintelor: “băiet”,
“cutreieram”, “-ncetişor”, “lin”, “îngânat”.
6. Alcătuieşte cinci enunţuri în care cuvântul “izvor” să
îndeplinească funcţii sintactice diferite.
7. Alcătuieşte două enunţuri în care să demonstrezi
omonimia cuvântului “lin”.
8. Stabileşte felul propoziţiilor din prima frază a textului.
9. Alcătuieşte cinci subordonate diferite introduse prin
adverbul relativ “cum”.
10. Transcrie din text trei epitete şi două inversiuni.
Monica Veronica MAKAI
Gr. Şc. “Téglas Gábor” Deva
Testul 31
Se dă textul:
Un ceas măcar să retrăiesc farmecul de odinioară, o
singură clipă!…
Râpele, stâncile, copacii, chiar soarele care-mi dogorea
cumplit obrajii mi se păreau mai frumoase ca aiurea. Mă
miram cum puteau sta nepăsători ceilalţi oameni, şi-i
compătimeam. Buzele mele şopteau mereu „uite, uite”, dar
atât de domol, că numai sufletul meu le auzea glasul. Îmi
dădeam seama că înflăcărarea mea ar putea părea ridicolă
celor ce şi-au încuiat în geamantane inimile, precum de râs
mi s-ar fi părut şi mie acum câteva zile omul care ar alerga
să găsească fericirea trecută într-un sat pierdut pe Valea
Someşului.
Cu cât mă apropiam de Vărarea, cu atât emoţia mă
copleşea mai mult... Mă simţeam din ce în ce mai mititel şi
mai mulţumit. Vremea şi locurile se îmbinau într-o ceaţă
trandafirie, în care oamenii şi lucrurile apar şi dispar ca
nişte arătări din basme sau ca nişte crâmpeie de visuri...
(Liviu Rebreanu - Cuibul visurilor)
1. Scoate, din text, zece cuvinte cu diftongi diferiţi.
2. Desparte în silabe cuvintele: “odinioară”, “cumplit”,
“compătimeam”, “sufletul”, “trandafirie”.
3. Indică mijlocul de formare a cuvintelor: retrăiesc,
nepăsător, înflăcărarea, numai, câteva, fericire, trecută,
pierdut, Valea Someşului, arătare.
4. Schimbă valoarea gramaticală a cuvintelor: “cumplit”, “şi”
“-i", “câteva”, “o” din construcţiile: “soarele care-mi dogorea
cumplit obrajii”; “mă miram şi-i compătimeam”; “acum
câteva zile”; “se îmbinau într-o ceaţă trandafirie”.
5. Găseşte, în text, cinci cuvinte care pot fi omonime şi
alcătuieşte cu ele enunţuri.
6. Dă câte un sinonim pentru cuvintele: farmec, clipă, a
dogori, nepăsători, a compătimi, ridicol, emoţie, a copleşi,
trandafirie, crâmpei.
7. Găseşte paronimul şi alcătuieşte enunţuri cu perechile
obţinute: anual, fragrant, manej, speze, transperant.
8. Scrie valoarea morfologică a cuvintelor (din text): “de
odinioară”; “care-“, “-mi” (dogorea); “aiurea”; “ceilalţi”
(oameni); (buzele) “mele”; “celor” (ce şi-au încuiat); (mă
copleşea) “mai mult”; (mă simţeam) “din ce în ce” (mai
mititel).
9. Indică: a) funcţia sintactică a cuvintelor: (farmecul) ”de
odinioară”; (se păreau) “mai frumoase”; “îmi dădeam
seama”; (puteau) “sta”; (într-o ceaţă) “trandafirie”, “în care”
(oamenii apar);
b) diateza verbelor: “să retrăiesc”, “mă miram”, “s-ar fi
părut”, “mă apropiam”, “ar alerga”.
10. Rescrie, din text, primele cinci propoziţii subordonate,
precizându-le felul.
Prof. Maria POP
Şc. Gen. “I. G. Duca” Petrosani
Testul 32
Se dă textul:
N-aş putea spune că basmele s-ar fi revărsat asupra
copilăriei mele ca dintr-un corn al belşugului. Nu. Foamea
de basm, firească vârstei, mi-o astâmpăra, cu intermitenţe,
ce atârnau de vremuirea de afară, sau de urâtul inimii,
numai Mama cu cele câteva poveşti ale ei. Nu ştia mama
prea multe, dar nimerea fără greş tonul lumii ireale, încât
chiar glasul ei mi se părea că vine dintr-o a patra
dimensiune a spaţiului. La dorinţa mea, ea îmi repeta
adesea o poveste, ce aducea cu „Tinereţe fără bătrâneţe”.
Basmul se mişca la început printr-o lume reală, ca s-o ia
apoi, pe imperceptibile trepte, spre alt tărâm. Era vorba
despre un june bun şi glumeţ, dintr-un alt sat cu nume
identificabil, nu tocmai departe de-al nostru, dintr-un judeţ
megieş.
(Lucian Blaga - Hronicul şi cântecul vârstei)
1. Extrage, din text, patru neologisme şi un regionalism.
2. Numeşte procedeul de formare a cuvintelor: revărsa,
vremuire, urâtul, ireal, dorinţă, numai, ca să, imperceptibil,
despre, identificabil.
3. Alcătuieşte familiile lexicale ale cuvintelor de bază “urât”
şi “sat” (câte cinci elemente).
4. Formează câmpul lexical al personajelor din basme şi
poveşti.
5. Schimbă valoarea morfologică a cuvintelor “mele”, “îmi”,
“o”, “a patra”, “bun” din construcţiile: “asupra copilăriei
mele”; “ea îmi repeta adesea”; “mi-o astâmpăra”; “dintr-o a
patra dimensiune”; “un june bun”.
6. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul “a” să aibă cinci
valori morfologice diferite.
7. Dă sinonimul expresiei „corn al belşugului” şi explică ce
simbolizează. Procedează la fel pentru: „mărul discordiei”,
„patul lui Procust”, „fata morgana”, „nodul gordian”.
8. Extrage, din text, cinci pronume sau adjective
pronominale diferite şi indică-le identitatea şi cazul.
9. Scrie: a) trei enunţuri cu formele de plural ale
substantivului „corn”; (3 p.) b) diateza verbelor: s-ar fi
revărsat; n-aş putea; se mişca; să ia (s-o ia); (4 p.)
c) funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: “ce” (atârnau);
(poveşti) “ale ei”; (era) “vorba”. (3p)
10. Analizează fraza: „Nu ştia mama prea multe, dar
nimerea fără greş tonul lumii ireale, încât chiar glasul ei mi
se părea că vine dintr-o a patra dimensiune a spaţiului.”
Indică felul propoziţiilor şi relaţiile sintactice dintre ele.
Prof. Paraschiva GHERLAN
Şc. Gen. Nr.5 Vulcan
Testul 33
Se dă textul:
Copilăria, iscoditoare ca un copil în faţa uşii care ascunde
pomul de Crăciun, se înălţa, în trupul lui, în vârful
picioarelor: creştea. Putea urni un scăunel, înhămându-şi
toată puterea prin braţe: era întâiul avânt.
Putea, urcându-se pe scăunel, să-şi moaie degeţelul în
gavanosul cu dulceaţă de pe măsuţă, ca mai apoi, după ce
şi l-a supt el, să-l întindă şi mamei: era întâia dărnicie.
Putea păşi singur în cerdac: era întâia pribegie.
În curând, paşii lui se căzniră prin ogradă; uliţa îl privea
înduioşată pe sub poartă, făcându-i semne cu portiţa: îl
chema la ea. El nu putea ajunge până acolo, supărarea
curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în
pene – el fuge în cerdac.
Acesta purta rochiţă pe atunci şi se numea Puiuţu.
(Ionel Teodoreanu - Uliţa copilăriei)
1. Extrage, din prima frază a textului, două cuvinte cu hiat şi 5. Precizează valoarea morfologică a cuvântului “o”
trei cu diftongi.
2. Scrie mijlocul de formare a cuvintelor: copilăria,
iscoditoare, (a) înhăma, dulceaţă, de pe, dărnicie,
înduioşată, pe sub, curcan, (a se) înnoura.
3. Dă câte un sinonim pentru: cerdac, pribegie, se căzniră,
gavanos. În ce categorie intră cuvântul „gavanos”?
4. Extrage din text cinci diminutive şi indică-le cuvântul de
bază de la care s-au format.
5. Descoperă paronimele cuvintelor: arăbesc, adagio, a
elucida, diferenţă, dependenţă, apoi construieşte enunţuri
cu perechile obţinute.
6. Argumentează, prin cinci enunţuri, că substantivul
„scaun” este cuvânt polisemnatic.
7. Alcătuieşte familiile lexicale de la următoarele cuvinte de
bază: (a) creşte şi dulce (câte cinci elemente).
8. Schimbă categoria gramaticală a cuvintelor: “în
faţa”(uşii); (în trupul)”lui”; (înhămându)”-şi”;
(privea)”înduioşată”; (făcându)”-i".
9. Indică partea de vorbire şi cazul cuvintelor “care”, “toată”,
“-şi”, “-l”, “acesta” din structurile: în faţa uşii care ascunde
pomul; înhămându-şi toată puterea; să-şi moaie degeţelul;
să-l întindă mamei; acesta purta rochiţă.
10. Scrie funcţia sintactică a cuvintelor “în faţa uşii”, “urni”,
“de pe măsuţă”, “întâia”, “se numea Puiuţu” din structurile:
ca un copil în faţa uşii; putea urni un scăunel; gavanosul cu
dulceaţă de pe măsuţă; era întâia pribegie; se numea
Puiuţu.
Prof. Paraschiva GHERLAN
Şc. Gen. Nr.7 Petroşani
Testul 34
Se dă textul:
Răzleţe m-or ajunge ca şi odinioară
Un drum în pacea serii cu plopii lui subţiri,
Sub sălciile boltite o straşină de moară
Şi munţii de zăpadă în toamna cu rodiri.
O troiţă uitată, un piersic plin de floare,
Un schit tăcut, poiana cu turmele de miei
Şi pe câmpie taina apusului de soare,
Icoana ţării mele din suflet nu mi-o iei.
(Ion Pillat - Ţara)
1. Motivează folosirea cratimei în structurile “m-or”,
"mi-o".
2. Desparte în silabe cuvintele “odinioară”, “sălciile”,
“troiţă”, “subţiri”, "apusului".
3. Transcrie din text: un cuvânt cu diftong, două
cuvinte cu hiat şi două cu triftong.
4. Scrie câte un sinonim pentru cuvintele: “răzleţ”,
“odinioară”, "boltite", “taină”, “apus”.
din ultimul vers; ilustrează în enunţuri alte patru
valori morfologice ale acestuia.
6. Indică valorile morfologice ale cuvintelor “or” (m-
or ajunge), “lui”, “sub”, “mele”, “moară”.
7. Transcrie primul verb din text; precizează
conjugarea, diateza, modul şi timpul acestuia.
8. Indică funcţia sintactică a cuvintelor “de floare”,
“cu turmele”, “icoana”, “ţării”, "mele".
9. Precizează funcţia sintactică a construcţiei “ca şi
odinioară” din primul vers (5 puncte) şi realizează
extensia ei în propoziţia subordonată
corespunzătoare. (5 puncte)
10. Alcătuieşte fraze în care propoziţia “Icoana ţării
mele din suflet nu mi-o iei” să devină, pe rând,
subiectivă, predicativă, atributivă, completivă directă
şi completivă indirectă.
Prof. Diana VELCIOV
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 35
Se dă textul:
Deschide poarta lunii cu coşul de cireşi!
S-au îmbrăcat cireşii în roşile cămeşi
Şi zarea în lumină de aur înspre seară.
Auzi cum cântă-n luncă, lung, roata de la moară!
Arinii ei din sita uşoară de frunziş
Îi cern pe-oglinda apei luminile furiş
Şi săgetând penumbra la stăvilarul morii
Se-alungă rândunele şi fulgeră prigorii.
Călare vii în voie pe bunul buiestraş
Pe care iarba-n margini de şanţ s-o pască-l laşi.
(Ion Pillat - Cireşar)
1. Desparte în silabe cuvintele "poarta", "aur", "auz",
"se-alungă", "buiestraş"; identifică grupurile de
vocale existente în aceste cuvinte.
2. Motivează din punct de vedere fonetic şi
morfologic folosirea cratimei în structurile “s-au” ("s-
au îmbrăcat"), "s-o" ("s-o pască").
3. Scrie câte un antonim pentru cuvintele
“deschide”, “seară”, “lumină”,"uşoară", “se alungă”.
4. Alcătuieşte câte un enunţ cu omonimele
cuvintelor "moară", "vii", "care", "pască", "laşi".
5. Explică procedeul de formare a cuvintelor
"înspre", “lung”, "de la", “frunziş”, "buiestraş".
6. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor
“roşile”, “înspre”, "cum", “ei”, "în voie".
7. Precizează funcţia sintactică şi cazul cuvintelor
“poarta”, “de la moară”, “ei”, "uşoară", “rândunele”.
8. Precizează diateza şi modul verbelor "deschide",
"s-au îmbrăcat", "săgetând", "se-alungă", "s-(o)
pască".
9. Transcrie ultimele două propoziţii din text şi
precizează felul lor.
10. Precizează felul propoziţiei introduse prin
adverbul relativ “cum” şi alcătuieşte patru fraze în
care acelaşi adverb să introducă, pe rând, alte patru
subordonate diferite.
Prof. Maria PEIU
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 36
Se dă textul:
De aur vechi s-a făcut frunzarul;
Zările-s stinse cum e cenuşa.
Deschide uşa.
Toamna ne cheamă.
Am împuşcat în zăvoi sitarul
Din urmă: zburase să plece.
Vântul e rece.
Toamna ne cheamă.
Viea pe deal de mult e-ngropată;
Stolul pe cer s-a dus: o nălucă.
Dor mă apucă
De altădată.
Unde eşti, unde, casă uitată?
Unde, azi, sunteţi, zilele mele –
Voi, rândunele
De altădată!
(Ion Pillat – Toamnă la Florica)
1. Identifică vocalele şi semivocalele din cuvintele
"aur", "cenuşa", "cheamă", "zăvoi".
2. Motivează din punct de vedere fonetic şi
morfologic folosirea cratimei în structura "s-a"; (5
p.); alcătuieşte un enunţ în care să foloseşti
cuvântul “sa” şi precizează-i valoarea morfologică.
(5 p.)
3. Alcătuieşte câte un enunţ cu omonimele
cuvintelor “dor”, “unde”, "voi", "casă", "cer" (alte
sensuri decât cele din text).
4. Scrie câte un sinonim pentru cuvintele: “vechi”,
“zăvoi”, “stol”, “nălucă”, "altădată".
5. Alcătuieşte câte cinci enunţuri cu expresii şi
locuţiuni în care să intre cuvintele "a (se) duce" şi
"urmă".
6. Transcrie din text un predicat nominal şi un
predicat verbal.
7. Indică trei structuri din text în care verbul "a fi"
apare cu valoare de verb copulativ, predicativ şi
auxiliar; precizează valoarea din text a verbului "a
se face" şi exemplifică într-un enunţ o altă valoare
morfologică a acestuia.
8. Transcrie din text: un atribut adverbial, un atribut
adjectival, un complement direct, un complement
circumstanţial de loc şi un complement
circumstanţial de timp.
9. Transcrie din text cinci propoziţii simple.
10. Precizează felul subordonatei"cum e cenuşa";
construieşte patru fraze în care adverbul relativ
"cum" să introducă, pe rând, următoarele propoziţii
subordonate: atributivă, temporală, cauzală,
concesivă.
Prof. Ladislau DARADICI
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 37
Se dă textul:
Spre răsărit ard coifuri parcă-n pară,
Cu jar de aur suliţi se aprind;
De-acuma gloata umbrei o să piară.
Arcaşii tainici arcurile-şi prind.
Dar meri şi peri şi pruni de pe coline
Răspund şi ei, trăgând cu praf de flori,
Şi-n bâzâit de gloanţe de albine,
Desfăşură un lanţ de trăgători.
E soarele biruitor. Cireşii
Au ridicat, învinşi, steag alb în vânt.
Livezile îşi numără plăieşii.
Un cuc dictează pacea pe pământ...
(Ion Pillat - Primăvară)
1. Identifică şi numeşte grupurile vocalice din
cuvintele: "de-acuma", "biruitor", "bâzâit", "gloanţe",
"coifuri", "aur", "umbrei", "tainici", "podgorii",
"plăieşi".
2. Explică formarea cuvintelor "arcaş", "de pe",
"bâzâit", "biruitor", "învinşi".
3. Scrie câte un sinonim şi câte un antonim pentru
cuvintele: “biruitor”, "o să piară", "desfăşură", "au
ridicat", "pacea".
4. Exemplifică prin cinci enunţuri caracterul
polisemantic al verbului "a arde".
5. Precizează funcţia sintactică şi cazul cuvintelor:
"coifuri", "umbrei", "de pe coline", “biruitor”, “îşi”.
6. a). Transcrie din text trei structuri în care cuvântul
"şi" apare cu valori morfologice diferite; b).
precizează valoarea din text a cuvântului "ei" şi
exemplifică într-un enunţ o altă valoarea morfologică
a acestuia.
7. Precizează modul şi timpul verbelor "se aprind",
"o să piară", "trăgând", "desfăşură", "au ridicat".
8. Alcătuieşte enunţuri în care substantivul “arcaşi”
să fie, pe rând, atribut substantival genitival, atribut
substantival apoziţional, nume predicativ,
complement indirect şi complement de agent.
9. Exemplifică în fraze două propoziţii subordonate
diferite, având ca termen regent verbul "a fi" cu
valoare de verb predicativ impersonal şi de verb
copulativ personal; precizează valoarea acestor
subordonate.
10. Alcătuieşte cinci fraze în care verbul "răspunde"
să fie termen regent pentru următoarele
subordonate: subiectivă, completivă indirectă,
condiţională, concesivă şi consecutivă.
Prof. Diana VELCIOV
Şc. Gen. “Andrei Mureşanu” Deva
Testul 38
Se dă textul:
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
In diametru.
Dar de sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
(George Topârceanu - Octombrie)
1. Găseşte sinonimele cuvintelor din text: “dealuri”,
“dragoste”, “a lăsa”, “înfiora”, “nestatornic”.
2. Scrie câte un antonim pentru cuvintele: “mereu”, “cer”,
“dealuri”, “dragoste”, “cer”.
3. Transcrie trei neologisme şi un regionalism din text.
4. Identifică, din text, cinci cuvinte cărora le corespund câte
un omonim şi întegrează-le în contexte.
5. Formează derivate parasintetice de la cuvintele din text:
“cald” şi “trece”.
6. Construieşte patru enunţuri în care să demonstrezi
valorile morfologice ale cuvântului „şi”.
7. Transcrie un predicat nominal şi un predicat verbal din
text.
8. Stabileşte funcţia sintactică a cuvintelor: „covoare”, „a
dragoste”, „mă”, „zile”, „albe”.
9. Selectează o propoziţie subordonată circumstanţială de
cauză şi una circumstanţială de timp, din textul dat, indicând
şi elementul regent.
10. Realizează contragerea propoziţiei secundare
subordonată cauzală, indicând operaţiile.
prof. dr. Vasile GORAN
Şc. Gen. Nr. 6 Petroşani
Testul 39
Se dă textul:
Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,
Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic
Şi-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot –
De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot;
Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetăţuie,
Acăţat de pietre sure un voinic cu greu le suie;
Aşezând genunchi şi mână când pe-un colţ, când pe alt colţ
Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolţi
Şi pe-a degetelor vârfuri în ietacul tăinuit
Intră – unde zidul negru într-un arc a-ncremenit.
Ci prin flori întreţesute, printre gratii luna moale
Sfiicioasă şi smerită şi-a vărsat razele sale;
Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă,
Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită.
Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)
1. Identifică, în text, cinci figuri de stil diferite şi precizează- 6. Uitându-se în oglindă, cinci dintre cuvintele „poveştii”
le.
2. Găseşte trei cuvinte care conţin diftongi şi două care
conţin vocale în hiat.
3. Precizează numărul de litere şi de sunete din
următoarele cuvinte: “sfiicioasă”, “străvechii”, “fugind”,
“cetăţuie”, “genunchi”.
4. Scrie sinonime contextuale pentru cuvintele: “străvechi”,
“singuratic”, “sclipesc”, “prăpăstii”, “tăinuit”.
5. Precizează valoarea morfologică a lui “i” din structura ,,cu funcţii le-au revenit cuvintelor: „rar”, „(o) clipă”, „(pe) care”,
cărbune-i zugrăvită” şi alcătuieşte enunţuri cu alte patru
valori morfologice ale acestuia.
6. Rescrie subiectele primelor cinci propoziţii din text şi
arată prin ce părţi de vorbire sunt exprimate.
7. Precizează cazul şi funcţia sintactică a cuvintelor: “de
jăratic”, “străvechii”, “genunchi”, “luna”, “sale”.
8. Transcrie, din text, o propoziţie subordonată atributivă,
apoi contrage-o în partea de propoziţie corespunzătoare.
9. Găseşte, în text, un predicat nominal şi dezvoltă numele mesaje subordonaţilor săi. Realizaţi cinci astfel de mesaje,
predicativ în propoziţia subordonată corespunzătoare.
10. Alcătuieşte o frază în care propoziţia subordonată
subiectivă să aibă ca termen regent verbul “a părea”.
Mariana MARIŢA
Şcoala Generală Nr. 9 Hunedoara
Testul 40
Se dă textul:
Flutură rar câte un fulg de nea prin văzduhul sur. Se opresc
o clipă nehotărâţi, apoi coboară iar şi iar se opresc. Parcă
le pare rău după înălţimea din care vin, se simt străini în
lume şi se tem de ce vor afla jos, pe pământ.
Uneori îi prinde o undă de vânt şi-i mătură, de nu se mai
văd şi trece o vreme până ce îndrăznesc să coboare alţii. Îi ar fi tot atît de accesibilă pe cât de inaccesibilă este, pentru
mătură şi din curte, de pe pământul îngheţat pe care s-au
aşezat, uşor, ca nişte scame de pene.
(Ion Agârbiceanu – Întâiul drum)
1. Stau alături şi respiră în acelaşi timp. Una este „guralivă”,
cealaltă mai timidă. Căutaţi, în text cinci „duete” de acest
fel.
2. „Duetele” identificate de voi s-au hotărât să concerteze
pe cont propriu. Neputând să-şi învingă emoţiile, au decis
totuşi, să stea alături, dar să cânte separat. Rezolvaţi-le
dorinţa, găsindu-le şi lăcaşuri noi.
3. Dezamăgit de ceea ce se întâmplă zilnic în jurul său,
verbul „a vedea” şi-a luat lumea-n cap, abandonându-şi
familia. După un timp, dându-şi seama că de unul singur nu
poate face mare lucru, a început să-şi caute disperat rudele.
Ajutaţi-l voi, găsindu-i părinţii şi pe cei trei fraţi.
4. Împodobiţi cu noi haine trupurile cuvintelor: „nea”, „sur”,
„nehotărâte”,, „înălţime”, „văzduh”. Nu le afectaţi sufletele!
5. Au acelaşi chip şi-acelaşi glas, dar nu spun acelaşi lucru.
Găsiţi în text cinci situaţii de un asemenea „paradox”. Numiţi
şi fenomenul „curios”.
noastre au constatat că şi-au schimbat şi sensul şi
identitatea. Găsiţi cele cinci cuvinte „cochete”, amintindu-le
noua identitate.
7. Alte cinci cuvinte „şomează”. Ele nu fac altceva decât să
însoţească „aristrocraţii” în această paradă a fulgilor de nea.
Găsiţi-le şi menţionaţi statutul lor „umil”.
8. În acest miniregat al expunerii tristei poveşti a fulgilor,
cuvintele au fost învestite în anumite funcţii. Stabileşte ce
„alţii”, „(de) pene”.
9. Cinci „oratori” s-au înlănţuit, într-un discurs impresionant,
pentru a ne transmite „părerea de rău a fulgilor de nea după
înălţimea din care vin”. La stabilirea premiilor pentru
oratorie, au apărut disensiuni privind „şefii” şi „subordonaţii”.
Rezolvaţi voi acest litigiu „stabilind” rolul fiecăruia.
10. După ce şi-a reîntregit familia, plimbăreţul „a vedea”, a
hotărât să devină dictatorial, transmiţând cât mai multe
în care acest verb cu statut de regent dictează porunci
subordonaţilor săi.
Prof. Cornelia CITIRIGĂ
Şc. Gen. „M. Sântimbreanu” Brad
Proză fantastică
Ladislau Daradici:
Orbul
Nu e adevărat că orbii nu văd. Scorobete s-a născut
orb şi orb avea să moară, dar a văzut lucruri pe care noi,
văzătorii, nu le vom întrezări nicicând. S-ar crede că pentru
un orb cea mai accesibilă lume este cea dinlăuntrul său, că
noi, lumea visurilor şi a coşmarurilor noastre. Scorobete a
văzut însă şi o altă lume, nebănuită, magică, de dincolo de
noi. Şi atunci, mai poate fi adevărată afirmaţia că orbilor nu
le e dat să vadă?
DE FIECARE DATĂ CÂND MĂ TREZESC, mă trezesc în
lumină. În propria-mi lumină. E puternică, e verde, aproape
mă orbeşte. Îmi împresoară trupul ca o mănuşă pufoasă şi
uneori, când mă alint, îmi place să spun că mă scald în
lumină. Îmi dau seama că acest lucru nu are nimic de-a
face cu lumina propriu-zisă a soarelui, a zilei, pe care o
bănuiesc doar. Dimpotrivă, în întuneric o văd mai bine.
Pornind de la configuraţia ei, îmi pot imagina cu uşurinţă
forma unei mâini sau chiar a unui corp întreg. Îmi pot
imagina cu uşurinţă un bărbat sau o femeie. Dar eu
niciodată nu văd corpuri, eu întrezăresc doar nimburile care
le învăluie ca o ninsoare magică şi vie, ca o ceaţă. Lumina
copiilor este mai firavă, selenară, aş spune. O aureolă
candidă şi vioaie, dar care se poate stinge uşor. Lumina
copiilor e vulnerabilă şi necesită ocrotire. Toate luminile
necesită ocrotire. Cea mai palidă este cea a bătrânilor, în
timp ce a tinerilor, băieţi şi fete, e ca smaraldul, îţi sfâşie
ochii minţii, te orbeşte.
Aşa a fost, cândva, şi lumina mea. Lumina oarbă a lui
Scorobete, orbul...
JOCUL MEU PREFERAT ERA, pe atunci, citirea vârstei
unui om după nuanţa şi intensitatea luminii care-l însoţea.
Oricând puteam ghici vârsta unuia care trecea înainte-mi.
Cu timpul, am izbutit să descifrez bolile trupeşti ale
fiecăruia, arta mea culminând cu revelarea morţii iminente
care se cuibărea în oameni. Îl recunoşteam din o sută pe
cel atins de boală, din o mie îl puteam găsi pe cel care
trebuia să moară în curând. Mi-a fost teamă să ascund de
oameni propriile lor boli şi propria lor moarte; am fost învăţat
să iubesc adevărul.
La început oamenii au crezut că sunt vraci şi au venit
de pretutindeni să le citesc bolile ori moartea. Apoi, naivi,
pretindeau tămăduire. Le spuneam că nu am nici o putere
asupra bolilor şi cu atât mai puţin asupra morţii – cine ar
putea pretinde, oare, pentru sine, aşa ceva? Dar ei mă
implorau, neînţelegându-mi şi neacceptându-mi neputinţa.
Aşa am ajuns să fiu urât, eram urât pentru ceea-ce-
vedeam. Mă implorau să-i privesc, urându-mă apoi pentru
ceea ce vedeam în ei. Seară de seară, treceau cu sutele
prin faţa porţii mele – ziua refuzam să-i privesc –, era un
spectacol fascinant de aureole şi lumini ce se mişcau în
această imensă noapte a vieţii. Şi le alegeam pe cele
afectate, pe cele în care se cuibărise deja viermele pieirii. Şi
atunci eram blestemat; aşa am început să mă tem de ei,
aşa cum şi ei se temeau tot mai mult de mine.
De fapt, se temeau de bolile pe care le-ar fi putut avea,
de moartea care oricum avea să vină.
Mă întreb: oare cum e mai bine să trăieşti, în ignoranţă
ori în cunoaştere, dar devorat de spaimă?
Când am devenit conştient de efectul malefic al
previziunilor mele, am refuzat să mai privesc luminile lor. Şi
atunci m-au urât şi mai mult.
PE VREMEA ACEEA ÎNCEPUSEM deja să fiu tot mai
fascinat de mirajul morţii: mă întrebam ce se întâmplă cu
lumina celor care trec în nefiinţă. Oare se stingea, aşa cum
se stinge o lumânare, sau abandona pur şi simplu trupul
inert, eliberându-se şi începându-şi o nouă existenţă? Şi ce
era strălucirea pe care o puteam vedea doar eu, orbul: un
efect al vieţii sau viaţa însăşi? Sau poate era chiar sufletul?
Dar atunci eu eram un cititor de suflete şi asta însemna că
boala şi chiar moartea trupului ni se cuibăreşte mai întâi în
suflet... şi n-ar trebui oare, dacă-i aşa, să ne tămăduim mai
întâi sufletele pentru toate relele trupeşti?
Aş fi vrut să rămân mai mult alături de muribunzi, măcar
până în clipa în care îşi dădeau duhul, poate că aşa aş fi
putut afla câte ceva. Mă gândeam că, dacă lumina se
desparte într-adevăr de cel pogorât în nefiinţă, n-aş mai
deosebi lumina unui om viu de luminile celor care nu mai
sunt; dacă ele continuă să trăiască printre noi, rătăcind
orfane, neîmpăcate? Dar n-am reuşit să mă apropii de nici
un muribund căci oamenii mă goneau de fiecare dată,
numindu-mă orbul-aducător-de-moarte, iar copiii îmi strigau
cobe, cobe şi zvârleau cu pietre în urma mea...
AŞA S-AU SCURS ANII MEI, VIAŢA mea, ca un imens
anotimp al deznădejdii. Apoi, într-una din zile, a venit ea.
Era seară, o seară înmiresmată şi caldă de cireşar.
Văzduhul mirosea a flori de tei, păru-i mirosea a muşcată. I-
am zărit lumina pe cărare şi m-am cutremurat: era pe
moarte. “Cine eşti?…” am întrebat-o. “Nimeni…” mi-a
răspuns. “De unde vii?” Mi-a spus: “De nicăieri…”
Mi-era teamă că mă va întreba dacă văd ceva în lumina
ei, mi-era teamă că pentru asta venise; nu ştiu dacă aş fi
putut-o minţi. Însă ea n-a pomenit de asta: s-a apropiat
cuminte şi m-a atins. “Am venit să ne iubim…” mi-a spus.
“Vreau să fac dragoste cu tine...”
Aşa am condus-o în casă.
Lumina ei atingând-o pe a mea: niciodată n-aş fi sperat
atât de mult! Aveam senzaţia că orbesc, mi-am strâns
pleoapele, însă dumnezeiasca strălucire îmi inunda
întreaga fiinţă, copleşindu-mă. M-a despuiat de haine,
eliberându-şi la rându-i trupul din strânsoarea mătăsii, apoi
şi-a apasat sânii pe pieptul meu şi m-a sărutat: buzele-i
aveau gustul sângelui înfierbântat şi gustul luminii, trupurile
noastre contopindu-se într-o scânteiere unică, pulsând ca
inima unei uriaşe stele în nemărginirea albăstrie a nopţii.
Niciodată n-am fost atât de fericit, niciodată nu m-am
bucurat atât de mult de viaţa-mi chinuită şi amară. Până în
zori ne-am dezmierdat şi ne-am iubit, iar eu ştiam deja că
sunt pe cale de-a înfăptui minunea-mea-cea-mare: în jocul
dragostei şi al luminilor noastre, fără ca ea să bănuiască
măcar, am luat asupră-mi moartea ce-i adumbrea lumina
vieţii. M-am rugat s-o pot face, m-am rugat, pentru prima
oară, pentru lumina ei, dăruindu-i astfel viaţa în schimbul
fericirii mele de o noapte, fericire capabilă însă să-mi
desăvârşească şi să-mi împlinească existenţa.
A plecat în zori, plângând, şi când am strigat în urmă-i,
rugând-o să-mi spună numele, mi-a răspuns, şoptind:
Maria...
A MAI TRECUT O ZI ŞI ÎNCĂ UNA. Şi parcă am început să
mă simt ciudat, de parc-aş fi fost altul. Acum ştiu că voi muri
curând, dar ideea morţii nu mă înspăimântă. Mă gândesc că
ar fi cea mai bună ocazie să pot afla ce se petrece cu
lumina mea după ce inima va înceta să-mi mai bată.
Uneori mă îndoiesc că orbilor le e dat să vadă şi
dincolo. Ei pot depista doar bolile şi eventuala moarte,
citind-o din cartea nescrisă a luminii ce însoţeşte viaţa
fiecăruia, iar uneori, în mod excepţional, atunci când simt o
nemărginită dragoste, pot lua moartea cuiva asupra lor, într-
o contopire şi un schimb pătimaş de lumini.
Dar acest lucru e posibil o singură dată.

LUMINA M-A PĂRĂSIT ASTĂZI. Sunt singur de-acum. S-ar

zice că am murit: pentru mine trupul nu mai înseamnă
nimic. Mă simt uşor, dar nu-mi pot zări propria lumină. Nu
mă pot zări: oare e posibil să fi devenit eu însumi lumină? Şi
oare ce-i această plutire lină, acest zbor mirific într-o lume
saturată de culori? Totul e viu, suav, totu-i strălucitor. Uite un
fluture: mi se aşază pe braţ. Pe braţu-mi ca o aripă de
lumină. Şi un singur gând mă mai urmăreşte încă: dorul de
Maria. Căci mi-e dor de Maria, un dor arzător, cumplit. De
lumina ei - mi-ar plăcea s-o revăd -, de lumina noastră...

Oare cine a spus că orbilor nu le e dat să vadă?

DIALOG
(dincolo de Cuvânt…)
Revistă a profesorilor de Limba şi literatura română din
judeţul Hunedoara
Nr. 3/ 2005

COORDONATOR:
prof. dr. Petre MIHAI
COLEGIUL REDACŢIONAL:
prof. Dorina CHINTOANU, insp. de specialitate
prof. dr. Vasile GORAN
prof. Ladislau DARADICI
COLABORATORI:
prof. Raluca BUZAN (Deva)
prof. Diana VELCIOV (Deva)
prof. Stela ACHIM (Deva)
prof. Olguţa BLEOCA (Hunedoara)
prof. Mariana STOICA (Hunedoara)
prof. Simona OPRINESC (Haţeg)
prof. Liliana KEBERLE (Petroşani)
prof. Paraschiva GHERLAN (Vulcan)
prof. Valeria IVAŞCU (Orăştie)
prof. Iuliana MIHALEA (Brad)