14.12.

2016

Drept Bisericesc – Curs 9

Relatia dintre intaietate si sinodalitate

Primul canon ce vorbeste despre sistemul de organizare bisericeasca este

Canonul 34 apostolic: el vorbeste despre cum trebuie organizata o biserica
autocefala (care are propriul cap – un cap al bisericii dpdv administrativ): episcopii
fiecarui neam trebuie sa il cunoasca pe cel dintai dintre ei si sa nu faca nimic mai
important fara acordul acestuia, si fiecare episcop sa faca doar acelea care privesc
eparhia sa si satele care ii sunt sub autoritate, dar nici acela (cel dintai) sa nu faca
ceva mai important fara incuviintarea tuturor, caci numai asa va fi intelegere si se va
mari Dumnezeu prin Domnul in Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

In ceea ce priveste relatia dintre intaistatator si episcopi, vedem ca la inceput

se reglementeaza actiunile ierarhilor: trebuie sa faca totul cu aprobarea
intaistatatorului si sa isi desfasoare activitatea in propria eparhie. Actiunea ierarhilor
de a actiona impreuna cu intaistatatorul poarta numele in Biserica de sinodalitate (a
merge impreuna pe aceeasi cale). In acest canon nu se face nicio distinctie a ierarhilor
cu privire la slujirile lor de instituire administrativa (arhiepiscopi, mitropoliti etc.)
Intaistatatorul nu exista decat in cadrul Sfantului Sinod, iar ierarhii au obligatia de a
alege intotdeauna dintre ei pe intaistatatorul lor! Ce se intampla cand se intalnesc
ierarhi apartinand diferitelor biserici autocefale? (Numarul bisericilor autocefale a
fluctuat, in prezent fiind 14.)

La aceasta intrebare ne raspunde Canonul 3 al Sinodului II Ecumenic care

afirma ca dupa episcopul Romei, intaietatea cinstei trebuie sa o aiba episcopul
Constantinopolului, pentru ca aceasta cetate este Noua Roma. Acest canon stabileste
modul de relationare intre 2 intaistatatori. Tot in acest canon avem si expresia
intaietatea cinstei. In limba greaca, expresia aceasta are un sens mai adanc,
intaietatea fiind cea a fratelui intai-nascut. Astfel, prin acest canon, episcopii sinodali
subliniaza mai intai egalitatea fraterna a celor 2 intaistatatori (ta presbeia),
accentuate si prin adaugarea expresiei tis times (de onoare) ce era menita sa
sublinieze faptul ca intre intaistatatori nu exista niciun raport de subordonare. Totusi,
observam din acest canon ca ierarhii sunt asezati intr-o ordine. Aceasta ordine a fost
identificata in Biserica prin termenul de diptice, ce provenea din grecescul ta diptika
care indica o tablita ce se putea indoi spre interior, in care erau inscrise numele celor

1
care apartineau Bisericii, asa cum sunt amintite si in Canonul I al Sinodului III
Ecumenic. Atunci cand un membru devenea eretic, era sters din aceasta lista, din
diptice, act care reprezenta excluderea oficiala a respectivului din comuniunea cu
Biserica. Astfel Canonul 81 al Sinodului de la Cartagina prevedea stergerea din
diptice a ierarhilor care isi lasau prin testament bunurile paganilor sau ereticilor, chiar
daca acesta erau rude cu respectivul ierarh. In timp, aceasta insiruire a ierarhilor in
diptice a creat o ordine de precedent precisa care se alcatuia tinandu-se cont de
urmatoarele criterii:

1) Titlul administrativ sau onorific al ierarhului - Ierarhii erau asezati in aceasta

lista mai intai in functie de titlul lor administrativ;
2) Importanta sociala si politica a orasului;
3) Activitatea personala a respectivului ierarh.

Din secolul 4, aceasta ordine de precedent a ierarhilor, concretizata in liste

(diptice) care dovedeau apartenenta respectivilor la Biserica, precum si pozitia lor in
cadrul ierarhiei de instituire administrativa, s-a transferat si in plan ecclesiologic,
indicand si ordinea de precedenta a bisericilor autocefale. Din acest secol, acest
sistem de organizare ierarhica se transfera din planul ierarhilor in cel ecclesiologic al
Bisericilor: sunt inscrise in liste ordonate, identificate cu expresia “dipticele Bisericii”.
Pentru stabilirea ordinelor de precedenta in cadrul dipticelor Bisericii, teologia
canonica respecta urmatoarele 4 criterii:

a) Vechimea autocefaliei respectivei biserici: ... Canonul 36 al Sinodului

Trulan: innoind cele decise de catre cei 150 de sfinti parinti care s-au
adunat in aceasta cetate de Dumnezeu pazita si imparateasca si de catre
cei 630 care s-au intalnit la Calcedon, hotaram ca scaunul
Constantinopolului sa beneficieze de aceleasi intaietati cu ale scaunului
Romei Vechi si ca in lucrurile cele bisericesti sa se faca tot atat de mare ca si
acela, fiind al doilea dupa acela, dupa care sa se numere scaunul marii
cetati a Alexandriilor, apoi a antiohienilor, si dupa aceasta a cetatii
ierusalimitenilor. Prin acest canon se stabileste ordinea de precedenta a
primelor 5 scaune. Canonul 7 al Sinodului I Ecumenic vorbeste de scaunul
din Ierusalim, aratand ca nu era decat o episcopie sufragana Mitropoliei
Cezareei Palestinei.
b) Titlul administrativ al intaistatatorului respectivei biserici: Canonul 6 al
Sinodului I Ecumenic (despre organizarea exarhatelor).
c) Importanta politica, sociala a orasului de resedinta al intaistatatorului:
(Canonul 17 al Sinodului IV Ecumenic) – daca o cetate s-a innoit sau se va

2
 innoi de acum inainte, atunci structurilor administrative si politice sa ii
urmeze si Biserica.
d) Importanta activitatii misionar-pastorale desfasurate de catre respectiva
Biserica.

Metodologia de aplicare a acestor criterii de alcatuire a ordinii de precedenta

din dipticele Bisericii a fost intotdeauna coroborarea lor si niciodata nu s-a acceptat
excluderea vreunui criteriu in stabilirea ordinii de precedenta, deoarece lipsa unui
criteriu conduce la o bulversare si o deformare a dipticelor, fapt care poate crea
ulterior tensiuni intre diferitele biserici autocefale. Ordinea de precedenta a
bisericilor autocefale nu a fost constituita printr-o hotarare initiala unica a unui
organism de autoritate din Biserica, ci ea s-a constituit treptat ca rezultat firesc al
evolutiei administrative si organizatorice a Bisericii. In mod similar raporturilor intre
ierarhi, unde orice titlu administrativ sau onorific nu poate crea relatii de
subordonare, la fel si intre Biserici, indifferent de pozitia lor in diptice, nu exista niciun
raport de subordonare, ci Biserica Ortodoxa se defineste ca o comuniune de biserici
autocefale, iar pozitia unei biserici in diptice nu indica decat concretizarea aplicarii
celor 4 criterii de stabilire a ordinii de precedenta, fara a crea raporturi de
subordonare intre respectivele biserici autocefale.