extraterestriiprintrenoi.wordpress.

com
Cap. 31 Cele cinci generatii umane
De Gabriela Dobrescu
23-29 minutes

Multe scrieri ale antichitatii ne vorbesc despre mai multe generatii umane care
au trait pe pamant inaintea generatiei actuale. Este vorba despre rase umane
diferite fata de a noastra atat prin aspect, marime, intelepciune, stiinta,
putere cat si prin modul diferit de viata. Succedarea mai multor tipuri de rase
umane a avut loc prin degenerari progresive atat fizice cat si spirituale ale
rasei de inceput a umanitatii. Acei minunati oameni pe care mitul ii cheama
titani, au fost pacaliti si deposedati de tot ce aveau de catre zeii
extraterestrii care nu suportau atata fericire, avutie si bunatate. Cu ajutorul
tehnologiei lor care distrugea viata, ei au reusit sa ii distruga. Din ei, din
ADN-ul lor minunat au modificat apoi adevaratul om pana a ajuns sa fie piticul
de astazi. Toate aceste generatii au fost mereu distruse de catre zeii care au
devenit stapanii pamantului si al omului.

Toti am fost invatati ca omul antic a fost primitiv, iar cel care traieste
astazi a atins culmile adevaratului progres tehnologic, stiintific si
civilizator. Realitatea este ca omul a fost atat de evoluat spiritual la
inceput, incat astazi este aproape un vis sa speri ca vei reusesti sa
redobandesti macar 0,01% din ceea ce era la inceput. Omul de astazi este pe cea
mai evoluata treapta a degradatii si involutiei sale. Se afla la un singur pas
de distrugerea si disparitia sa totala, dar nu realizeaza aceste lucruri.
Aceasta degenerare este greu de vazut deoarece scara valorilor lui este gresita,
este mincinoasa, este indreptata spre pierzanie. Acelasi lucru s-a intamplat si
cu cele 4 generatii umane disparute, care au suferit de fiecare data o majora
involutie fata de cele precedente, pana s-a ajuns la generatia de astazi care
este mai inconstienta si mai rea decat toate. Sa vedem insa, cum au fost
descrise aceste generatii de oameni care au trait in timpuri imemorabile si cam
cum putea sa arate viata lor in comparatie cu ceea ce traim noi astazi,
bineinteles in masura dovezilor pe care le mai avem.

Printre cronicarii cunoscuti ai antichitatii care au descris aceste generatii se

numara Hesiod, Platon, Ovidiu, Vergiliu si multi altii, numai ca cei nominati au
facut descrieri destul de complete despre acestea. Toti vorbesc despre faptul ca
inaintea noastra, au mai existat alte 4 generatii, dar a noastra este ultima
dintre ele. Din relatarile lor reiese clar decaderea progresiva pe care a
suferit-o specia umana fata de perioada ei de inceput. In dialogul Critias al
lui Platon, varstele lumii sunt reduse la trei. Ovidiu in Metamorfoze reia
numarul lor initial, iar Hesiod accentueaza in special aspectul decaderii
progresive ale acestora.

In “Munci si zile”, Hesiod ne povesteste despre prima rasa umana: “Oamenii de

aur trăiau asemenea zeilor, fără griji, fără să trudească şi fără să cunoască
sărăcia; nu îmbătrâneau şi îşi petreceau viaţa în sărbători, înconjuraţi de
toate lucrurile frumoase, pe care pământul le oferea fără ca ei să trebuiască
să-l lucreze. Moartea îi lua pe oamenii de aur asemenea somnului, iar ei,
transformaţi în demoni buni prin voinţa lui Zeus, se ascundeau sub pământ,
veghind asupra muritorilor şi împărţind bogăţii.”

g7
Un alt poet care descrie minunatiile epocii de aur este Ovidiu, care in opera sa
„Metamorphoses”, scrie: „Prima vârstă a fost cea de aur, aceea a primăverii
veşnice. Ea era de la sine, fără vreo judecată şi fără vreo lege, respecta
dreptatea şi încrederea. Teama de pedeapsă lipsea. Nu se citeau cuvinte
ameninţătoare pe tablite de bronz, nici mulţimea nu pălea rugătoare în faţa
judecătorului, ci oamenii se simţeau în siguranţă fără judecată. Oraşele, încă
nu erau încinse cu şanţuri adânci. Nu exista nici lungul bucium, nici
încovoiatul corn de aramă, nici coifuri, nici săbii; fără îndatorirea armelor
semiţiile trăiau în linişte, într-o odihnă plăcută. Pământul însuşi, slobod şi
neatins de greblă sau de vreun fier de plug, producea totul de la sine… Pământul
nemuncit dădea roade şi ogorul, fără ani de odihnă, unduia galben de spicele-i
grele. Curgeau fluvii de lapte şi fluvii de nectar şi din stejarul verde picura
galbenă mierea.”

g5

Tibul, scrie despre epoca de aur: „Nu erau nici vrăjbi, nici arme, nici
războaie, arta criminală a vreunui fierar nu ciocănise spada. Pomii de la ei
înşişi dădeau mierea şi spontan oile veneau să-şi ofere laptele oamenilor care
n-aveau nici o dorinţă”. Natura îi hrănea pe oameni care nu-i dădeau nimic în
schimb. In “Georgica, Virgiliu spune: „Râuri de vin curgeau în văi şi mierea
picura din arbori.”

“Zeii fara de moarte i-au creat fericiti pe cei dintai oameni: acesta a fost
varsta cea de aur. In cer domnea pe atunci Cronos. Oamenii traiau intocmai ca si
zeii, fara a cunoste nici grijile nici munca, nici tristetea. Ei nu cunosteau
nici batranetea neputincioasa; picioarele si bratele lor ramaneau intotdeauna
vanjoase. O desfatare neintrerupta le era viata. Moartea care venea dupa un lung
sir de ani, era ca un somn dulce si linistit. Cat traiau aveau de toate din
belsug. Pamantul le dadea roade bogate fara ca ei sa munceasca pentru cultivarea
ogoarelor si gradinilor. Turmele numeroase pasteau linistite pe izlazuri cu
iarba grasa. Oamenii varstei de aur duceau o viata senina. Insasi zeii veneau sa
se sfatuiasca cu ei. Dar varsta de aur lua sfarsit si nu mai ramase in viata
nici un om din acel veac. Dupa moarte, oamenii varstei de aur s-au prefacut in
genii, ocrotitori ai generatiilor viitoare. Invaluiti in ceata, ei colinda
pamantul, aparand dreptatea si pedepsind raul. Aceasta este rasplata pe care
le-a dat-o Zeus dupa moarte. “

g4

Aceasta generatie paradisiaca, falnica si infloritoare a sfarsit in cele din

urma, dar nici unul dintre cei care au incercat sa descrie in cateva cuvinte
frumusetea, abundenta si bunastarea acelor vremuri nu a stiut sa ne spuna si
motivele pentru care a disparut. Astfel, aceasta lume fara defecte a fost
inlocuita de generatia de argint.

A doua generatie umana a fost rasa de argint, care a trait in timpul zeilor
Olimpului. Aceasta era inferioara si diferita fata de cea anteriora. Astfel
“Oamenii de argint îmbătrâneau, deşi timp de o sută de ani rămâneau copii şi
abia apoi traversau o scurtă perioadă de maturitate. Deveniţi adulţi, se făceau
vinovaţi de trufie şi de necredinţă faţă de zei, astfel încât şi ei au fost
îngropaţi de Zeus în adâncurile pămîntului, unde continuă să fie veneraţi ca
demoni, asemenea celor din rasa de aur, chiar dacă sunt de rang inferior.”
g2

Ovidiu descrie astfel aceasta generatie in opera sa „Metamorphoses”: „După

aceea Saturn a fost aruncat în Tartarul cel întunecat şi lumea era sub
stăpânirea lui Jupiter; s-a instaurat vârsta de argint. Vârsta de aur s-a
deteriorat şi mierea a devenit mai preţioasă ca aerul. Jupiter a limitat
perioada primăverii şi din cauza aceasta a pus iarna, vara şi toamna cea
nestatornică. Primăverii i-a asigurat un scurt timp, iar anul l-a împărţit în
patru perioade. Atunci a început să bată primul aer uscat şi fierbinte şi s-au
pornit şi vânturile îngheţate. Seminţele cerealelor erau ascunse şi imediat s-au
auzit gemetele boilor de la jug. Tot atunci s-a construit şi prima casă”.

g10

O alta descriere a generatiei de argint:”Oamenii din a doua semintie care au

trait in varsta a doua, nu au mai fost la fel de fericiti. Ei nu se asemanau
nici ca putere nici ca intelepciune cu oamenii varstei de aur. O suta de ani
cresteau ca fiinte necugetate in casele mamelor lor si abia cand ajungeau la
varsta barbatiei le paraseau. Scurta le era viata in varsta barbatiei si fiind
lipsiti de intelepciune, oamenii varstei de argint cunosteau multa durere si
amaraciune. Ei nu stiau ce este supunerea. Nu ascultau de zeii fara de moarte,
nici jertfe nu voiau sa le aduca. Zeus, marele fiu al lui Cronos nimici neamul
acesta de pamanteni. Pricina maniei lui fu nesupunerea acelor oameni fata de
zeii din Olimp. De aceea ii trimise in imparatia beznei de sub pamant, unde nu
au parte nici de bucurie nici de intristare. Oamenii de astazi ii cinstesc si pe
ei.”

g9

g6

A treiea generatie umana a fost cea de arama, in care omul era salbatic, gata de
crancenae lupte dar nu devenise inca nelegiuit. Iata cum ne descrie Ovidiu
acesti oameni: „După aceea a urmat a treia vârstă, cea de aramă, mai sălbatică
decât prima şi mai oribilă, în care au apărut armele. Însă nu a fost o vârstă în
care crima să fie prezentă”.

g11

g14

“Zeus, parintele oamenilor facu semintia a treia si varsta a treia numita varsta
de arama care nu se aseamana cu cea de argint. Zeus facu oamenii din coada unei
lanci si ei erau de temut si puternici. Oamenii varstei a treia indragira trufia
si razboiul, care aduce numai vaiete. Nu lucrau pamantul si nici nu mancau
roadele pe care le dadeau livezile si ogoarele. Zeus ii facu cu o statura uriasa
si ii inzestra cu o putere de neinfrant. Inima lor era neimblanzita si bratele
lor erau de neinvins. Armele si le faceau din arama, din arama le erau si casele
si tot cu unelte din arama munceau. Pe vremea aceea fierul cel negru nu era
cunoscut. Oamenii veacului de arama se nimiceau unii pe altii. Si ei trecura
curand in imparatia intunecata a infricosatorului Hades. Oricat erau de
puternici moartea intunecata tot ii rapi si astfel trebuira sa se desparta si ei
de lumina vie a soarelui.”
g12

g13

Următorul neam creat de Zeus, rasa de bronz, s-a născut din frasini. Definiţi de
Hesiod drept „năprasnici” şi „cumpliţi”, oamenii din această seminţie erau
curajoşi, foarte puternici, cu trupuri viguroase şi „braţe nebiruite”. Ei aveau
arme de bronz şi au pierit ucigându-se unii pe alţii, din cauza dorinţei lor de
război; „Plecară-n mucedele case, la înspăimântătorul Hades,/ […] căci sumbra
moarte […]/ I-a dus şi părăsiră a soarelui lumină vie”.

g8

Perioada următoare epocii de bronz este mai dreaptă şi mai bună; atunci au trăit
eroii, numiţi şi semizei; destinul lor i-a indreptat să fie distruşi în marile
bătălii despre care povestesc miturile, începând cu războiul Troiei şi terminând
cu cel al Tebei; „Pieriră în războiul crâncen şi-n bătălia-nverşunată/ O bună
parte-n faţa Tebei […]; altă parte/ La Troia poposit-a […]/ Şi-acolo moartea cu
obştescul sfârşit, pe rând, i-a-nvăluit./ Lor însă, osebit de oameni, le-a dat
şi viaţă şi lăcaş/ Cronidul tată Zeus, ducându-i la capătul pămîntului”: aceştia
sunt locuitorii îndepărtatelor Insule ale Fericiţilor.

g1

Dar Ovidiu ne descrie şi ultima vârstă, cea de fier: ”Cea mai dură este ultima,
varsta de fier, cand în vene a izbucnit orice nelegiuire. A fugit ruşinea,
adevărul, încrederea, care au fost înlocuite cu înşelăciunea şi crima”. Tot
Ovidiu ne spune că în acestă perioadă a apărut şi războiul pe lume, iar mâinile
oamenilor s-au murdărit de sângele celor ucişi. Se certa fiul cu tatăl, socrul
cu ginerele, soţul cu soţia. În nimeni nu mai puteai să ai încredere. Aceasta a
fost perioada când giganţii se spune că au dorit să-l dea jos din cer pe
Jupiter. Umbrele celor morţi veneau mereu în împărăţia lui Pluton trecând
fluviul Stinx. Pământul şi-a retras roadele sale. Aceasta este împărţirea celor
patru vârste ale omenirii înainte de Potop: aur, argint, aramă şi fier.

Varsta de fier, este cea in care a trait chear Ovidiu, dar este varsta in care
traim noi, astazi:”Oamenii din epoca fierului „nu vor conteni/ Să-ndure trude şi
necazuri nu numai ziua ci şi noaptea,/ Sleiţi de griji apăsătoare pe care zeii
le trimit”. In aceste timpuri, omul traieste binele si raul, bucuria si necazul,
viata si moartea. Unii ar vrea sa moara mai repede si altii poate doresc sa se
nasca mai tarziu. Indiferent de modul in care isi traieste viata, aceasta
generatie va dispare cu desavarsire in viitor. Atunci zeus va crea din nou alti
oameni. O noua generatie „de oameni care din născare vor fi cu
tâmple-ncărunţite”, „Cu minunatele lor trupuri în albe straie-nveşmântate,/ La
zeii veşnici se vor duce şi părăsi-vor omenirea/ Smerenia şi Osândirea”, iar
„răul n-o să aibă leac„”

O alta descriere a acestei epoci ne spune ca:”Varsta din urma a fost varsta de
fier. Toate faradelegile detera navala in acest veac plin de ticalosii. Atunci
fugira din lume si rusinea si adevarul si buna credinta; locul lor il luara
inselaciunea si viclenia si tradarea si sila si pacatoasa lacomie de avere.
Atunci incepu negotul: corabierul intinse panzele in voia vanturilor, pe care
pana acum inca nu le cunsocuse. Catargele, care statusera multa vreme infipte in
varful muntilor se coborara acum de vale sa infrunte valuri necunoscute.
Plugarul prevazator isi masura si isi hotarnici acum mosia sa, care mai inainte
fusese comuna, a tuturora, intocmai ca lumina si aerul. Si n-a fost de ajuns ca
pamantul manos dadea recolta si hrana trebuincioasa dar oamenii, in lacomia lor,
au patruns pana si in maruntaiele pamantului si au scos comorile ce se tineau
ascunse in apropierea umbrelor Styxului, comori care sunt tot atatea imboldiri
spre nenorociri.

Iesi atunci la iveala fierul ucigator si aurul mai vinovat decat fierul. A iesit
la iveala razboinicul care se lupta cu ajutorul amandurora , si al fierului si
al aurului, intr-un razboi care face sa rasune in mana sa sangeroasa armele
zanganitoare. Oamenii traiesc acum din jafuri, oaspetele se teme acum de gazda
sa, socrul se teme de ginere, unirea este rara chiar intre frati. Barbatul pune
la cale moartea sotiei sale, sotia pe cea a barbatului. Grozavele mame vitrege
amesteca otravuri ucigase. Fiul este mahnit ca tatal sau traieste prea mult.
Respectul de cei mari zace doborat la pamant iar fecioara Astrea, justitia,
paraseste si ea, cea din urma dintre zei, pamantul stopit de sange.”

In articolele mele, care din pacate sant scrise, in majoritate, in italiana, am

subliniat intotdeauna ca absolut tot ceea ce am invatat pana acum in scolile
illuminatilor, nu este nici pe departe adevarul pe care omul ar trebui sa il
stie despre sine si despre trecutul sau. Pentru a mentine lumea in ignoranta,
frica, supunere, control, elita s-a ajutat din timpurile antice de asa zisele
mistere, miracole, magie, secret sau strict secret. Realitatea este ca aceste
asa zise mistere au fost inventate pentru ca omul sa nu caute sa stie mai mult
despre ceea ce s-a intamplat cu adevarat. E inutil sa traiesti pe acest pamant
fara sa intelegi cine esti de fapt, ce poti sa faci sau ce s-a intamplat
inaiante, pentru ca un om fara trecut nu poate avea viitor.

Generatiile acestea atat de diferite intre ele, au fost create si apoi distruse
de zei. Nimeni in antichitate nu a auzit si nu a scris de dumne-zeul evreilor.
De fiecare data, zeii au creat replici din ce in ce mai nevolnice si mai
primitive de oameni. Generatia de aur a fost cea a oamenilor care au trait
fericiti, fara munca, fara judecata si fara legi, pentru ca ei au fost creati de
natura. Ea le-a daruit tot ce aveau nevoie si tot ce le trebuia ca sa traiasca
liberi si fericiti fara sa faca nimic. Cand zeii extraterestrii au venit pe
pamant, totul s-a schimbat. Ei au inceput sa acapareze tot, devenind in cele din
urma stapanii materiei. Au distrus tot ceea ce era frumos, au ucis tot ceea ce
era perfect si au modificat in folosul lor creatia originala. Despre aceste
masacre pe care zeii extraterestrii le-au facut pe pamant vorbesc multe scrieri.
De exemplu, “Legendele Olimpului”, “Opere si zile” a lui Hesiod (pag106-201) si
Biblia, mentioneaza ca omul facut de zei intruchipa chipul lor, deoarece ei erau
creatorii lui. Primul tip de om facut de ei nu avea sex si nu se inmultea,
deoarece era un hibrid. Insusi Biblia mentioneaza ca Adam a fost primul om care
traia singur pe pamant in vremuri indepartate. Genesa 2/18 ne spune ca: “ domnul
a zis: “nu e bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru
el.” Completarea diviziunii o avem in genesa 2 / 21”Si atunci domnul a trimis un
somn adanc peste om si omul a adormit. Domnul a luat una din coastele sale si a
inchis carnea la locul ei.”

Zaharia Sitchin, unul dintre marii traducatori ai scrierii sumeriene, spune ca

”Zeii au zamislit o fiinta unica, iar bucuria lor a fost imensa cand au vazut
perfectiunea sa.” Creatura facuta de zei era ceva care iesea din tiparele
naturalului. Era o anomalie a naturii, o caricatura care sfida frumusetea
vietii. Omul facut de zei era perfect doar pentru munca, pentru a se supune si a
fi suficient de destept incat sa manuiasca uneltele zeilor. Zeii reusisera sa
creeze sclavul ideal, dar erau amarati deoarece creatura lor era singura. Atunci
decid sa faca o alta creatura asemanatoare cu ea. Adorm cu o injectie, acest
sclav perfect, dupa care decid sa faca un alt trup, complementar cu primul. In
acel moment apare jumatatea omului, adica dualitatea. In acel moment se creaza
adevarata dualitate, cea care a anulat liberul arbitru care a fost inlocuit cu
legea. Nu trebuie sa va ganditi ca femeia a adus nenorocire creaturilor umane.
Nu. Diviziunea care s-a format era intre noua rasa umana si patronii ei, zeii.
Ei au construit cu ajutorul geneticii moleculare corpurile din ce in ce mai
firave si mai neputincioase.

Incepand cu aceasta diviziune generatiile urmatoare au fost din ce in ce mai

nefericite si neajutorate, iar zeii au devenit in cele din urma stapanii lui
absoluti, desi nedeclarati. Aceasta noua umanitate, nu a cunoscut-o pe ce
autentica, dar se credea urmasa ei. Puterea lor e aproape zero, pentru ca marile
experimente genetice au avut ca scop exact asta. Diminuarea puterii si a
cunoasterii de sine. Zeii au creat rase umane modificate genetic sau au facut
incrucisari multiple intre rase diferite pentru a obtine un sclav bun de munca
dar cam prostanac. Aceasta generatie este mentionata de Hesiod, Enoch si de
Biblie.

Dupa aceasta generatie, apare o alta, modificata din ce in ce mai mult de catre
zeii. Corpurile se micsoreaza din ce in ce mai mult, iar orologiul lui biologic
face ca imbatranirea sa fie din ce in ce mai rapida. Inaltimea scade, la
inteventia zeilor, din ce in ce mai mult. Acesta este un mare dezavantaj pentru
noi, deoarece nu mai suntem egali ca marime cu zeii extraterestrii. Neputinta si
bolile fac omul sa creada ca e un mortal bun de nimic, deoarece si-a pierdut
stiinta spirituala. Zeii au facut in asa fel incat sa nu mai stie ca in el zace
Trinitatea absoluta, adica Sufletul, Spiritul si Mintea, pentru ca el este in
realitate dumnezeul venit sa se intrupeze in materie.

Fiecare generatie a avut un sfarsit diferit fata de celelalte, deoarece zeii

extraterestrii au decis mereu, inca de la inceput, cum va terbui sa moara
fiecare daca vor ajunge sa stie adevarul despre trecutul lor. Generatia de aur,
cea originala care nu a cunoscut zeii extraterestrii, parasea corpul constienta,
atunci cand era satula de aceasta viata. Incepand cu generatia de argint, toate
cele care au urmat au fost distruse de zei. Acest lucru este confirmat de urmele
sutelor de cataclisme care au fost provocate de zeii extraterestri. Faptul ca ei
au salvat mereu 20% dintre oameni nu insemna ca au facut-o pentru ca ii iubeau,
ci pentru ca acestia erau din punct de vedere genetic o rasa superioara. De ei
aveau intotdeauna nevoie zeii pentru a avea la indemana piese de schimb umane,
care ii faceau sa traiasca mai mult.

O generatie umana pe care nimeni nu a putut sa o treaca cu vederea, a fost

generatia eroilor, care au luptat impotriva zeilor cu un curaj care a ramas de
legenda. Toata omenirea antica a luptat impotriva zeilor, toti ii urau si nu li
se inchinau, numai omul de azi ii adora ca fiind dumne-zeul lor. Altii care se
dau ca nu au de a aface cu religia lor nenorocita, viseaza ca extraterestrii
sunt si buni. Zeii de ieri, astazi sunt numiti extraterestrii. Eroii omenirii au
luptat impotriva lor si mereu i-au invins. “Ei erau o samanta dintre cele mai
nobile si intelepte si erau de o seama cu zeii.”

Dupa cum reiese din toata scrierea antica, zeii extraterestrii au distrus mereu
corpurile oamenilor, pe care le-au creat apoi din ce in ce mai nevolnice si
lipsite de judecata. Aceasta creatie cu care se lauda atat de mult, nu ar fi
putut sa existe daca nu ar fi avut radacina de baza pentru a face acest
sacrilegiu. Zeii s-au temut mereu de om pentru ca el putea sa faca cu puterea
Mintii a Spiritului si a Sufletului, tot ceea ce ei fac cu tehnologia lor
daunatoare. Ca sa ii diminueze puterea infinita si fara egal, ei l-au amagit
mereu cu tehnologia. In acest fel, omul a fost invatat sa nu mai faca nimic
singur, ci cu tehnologia care l-a distrus atat pe al cat si Natura care i-a dat
viata.

Piatra de capatai, ciotul sub care se gasesc radacinile arborelui care a dat
viata lumii materiale, este descris de Biblie ca ciotul care ramane in Sion, dar
acela nu este deloc samanta poporului evreu, ci a intregii omeniri. Va redau
acest pasaj in care Nabucodonosor, regele Babiloniei, incearca sa desluseasca
mesajul din visul pe care l-a avut, dar pe care nu stie sa il interpreteze.

Daniel 2/31-35” O, rege! Tu priveai şi iată un chip – acest chip era peste
măsură de mare şi strălucirea lui neobişnuită stătea înaintea ta şi înfăţişarea
lui era grozavă. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de
argint, pântecele şi coapsele de aramă, Pulpele de fier, iar picioarele o parte
de fier şi o parte de lut. Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a
lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci au fost
sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca
pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul
lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot
pământul.

2/36-45” Iată visul, iar tâlcuirea lui o vom spune înaintea regelui. Tu, rege al
regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul, puterea, tăria şi mărirea, Şi
în mâinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar locui, precum şi
fiarele câmpului şi păsările cerului şi i-a dat stăpânire peste toate, tu eşti
capul de aur. Şi după tine se va ridica un alt regat mai mic decât al tău, apoi
un al treilea regat de aramă, care va stăpâni peste tot pământul. Şi un al
patrulea regat va fi tare ca fierul şi, după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte
totul, aşa şi el va sfărâma şi va preface totul în pulbere, ca fierul care face
totul bucăţi. Iar picioarele pe care le-ai văzut şi degetele, unele de lut de
olar şi altele de fier, înseamnă că va fi un regat împărţit şi va fi tare ca
fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut. Şi degetele picioarelor,
unele de fier şi altele de lut, înseamnă că regatul va fi parte tare, parte
şubred. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca prin
înrudiri, dar nu vor avea legătură temeinică între ele, după cum fierul nu se
poate amesteca la un loc cu lutul. Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului
va ridica un regat veşnic care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi
trecut la alt popor; El va sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur El
va rămâne în veci. După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte,
nu de mână, şi a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Marele
Dumnezeu a dat de ştire regelui ceea ce va fi în viitor; visul este adevărat şi
tâlcuirea lui neîndoielnică”.

Acest vis, reprezinta de fapt erele umanitatii din care este format omul
gigantic pe care il vede regele in vis. Vreau sa va atrag atentia asupra ultimei
parti in care spune.” Pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte
de lut. Iar picioarele pe care le-ai văzut şi degetele, unele de lut de olar şi
altele de fier, înseamnă că va fi un regat împărţit şi va fi tare ca fierul,
după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut. Şi degetele picioarelor, unele de
fier şi altele de lut, înseamnă că regatul va fi parte tare, parte şubred. Şi
după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca prin înrudiri,
dar nu vor avea legătură temeinică între ele, după cum fierul nu se poate
amesteca la un loc cu lutul.”

Aceasta este descrierea actualei umanitati in care spune clar ca pe pamant

traiesc doua regate: unul de fier si altul de lut. Regatul de fier, este cel al
oamenilor, care desi nu stiu, sunt extrem de puternici. Regatul de lut, este cel
al zeilor extraterestrii pe care oamenii ii cunosc sub numele generic de
dumne-Zeu. Regatul lor este fragil si nu ar putea sa existe daca acestia nu ar
fura energia omului, energie de existenta caruia omul nu are habar. Umbrele
acestea care se dau bune si rele, sunt de fapt sacalii, patronii intregii
umanitati pe care o mentin in stare de sclavie si inconstienta profunda. Regatul
de lut nu se poate combina cu cel de fier, desi ei incearca sa faca asta de mii
de ani. Legaturile dintre ele nu sunt durabile si nu pot sa formeze o combinatie
care sa se poata amesteca una cu alta. Avand avantajul patronului, ei au convins
omul de exact contrariul realitatii. De aceea omul crede ca extraterestrul sau
dumne-zeu este atotputernic, in loc sa deschida ochii si sa vada ca adevarata
putere si eternitate o are el, nu umbrele anti-viata pe care le adora.

Gabriela Dobrescu-Secretele Bibliei