Convertorul numeric analogic este un circuit electronic care furnizează la ieşire o mărime analogică

(tensiune sau curent) proporţională cu numărul aplicat la intrare sub formă de combinaţie de variabile
binare. După cum rezultă din această definiţie, legătura dintre intrare şi ieşire este o funcţie definită pe o
mulţime discretă - mulţimea numerelor aplicate la intrare - cu valori într-un anumit interval de tensiuni sau
curenţi de ieşire. Pentru un CNA ideal se poate scrie:

V 0=N· △ V sau I 0=N· △ I

Pentru definirea parametrilor CNA şi CAN este necesar să definim următoarele noţiuni:

- Cuantizare = împărţirea intervalului de variaţie a unei mărimi analogice întrun număr determinat de trepte
(cuante).

- MSB = (Most Significant Bit), bitul cel mai semnificativ, este bitul având ponderea cea mai mare la scrierea
binară a numerelor.

- LSB = (Least Significant Bit), bitul cel mai puţin semnificativ, cu ponderea cea mai mică la scrierea binară a
numerelor.

Categorii:

Circuitele de conversie numeric analogica existente in prezent pot fi clasificate in doua mari categorii:

CNA directe in care are loc conversia direct in marimea de iesire (fara a interveni alte marimi intermediare). Sunt in
general mai rapide, dar nu sunt de obicei foarte precise deoarece precizia lor depinde de un numar mare de elemente de
circuit. Ca exemple se pot aminti convertoarele cu rezistente ponderate, cele cu retea R-2R etc.

CNA indirecte in care numarul N este convertit mai intai intr-o marime intermediara (durata unui impuls, continutul unei
secvente pseudoaleatoare etc. ). Necesita mai putine componente de precizie, deci erorile vor fi mai mici, dar si viteza
este redusa. Un exemplu de convertor apartinand acestei categorii este convertorul stohastic.