SPIKI Tt!.

SLA
 Sfânt€ flerafim
de Sarox
0 Biografie flpirituală
de
Arhimandritul Lazarus Moore

Se tipăreștc cu bi cuvânt rea

Prea Sfințitului Părinte €ALAzTION
E iscopul Alexandrial șl
’I'eleormanului

Traducere dc.!

Editura ¿\sAP is
București
 Printed wlth the blessing
fo
His Grace Bishop III£ARI0N
itussian Or thodoz Church
Outside of Russia

Achnowledgment
With deepest gratitude to Bishop Hilarion, Dianne
Cianor, Catherine Ptnn, i\Malcolm rlcElvaney, and Edward A.
Corlez, Jr. withouc a'hose helg this book could not have been
published.

copyrigfit 1994 - Christ of the Hills Monastery

IS B N - 973 - 9434 - 74 - 6
fidresă m Mănă stirii „Christ of the Hills", mulțumile noastre
pentru dreptul de a traduce și publica în limba romănit
cartea Arimandritului Lazarus Moore
„Sfântul Serafim de Sarov - O Biografie Spirituala”
 /iitrod*cere................................................................................11
Capitolul I — Sub acoperişul cusei materne...................l7
Capitolul II — Pe drumul către Sarov...............................27
CapitolX I// - Fratele Wohor............................................ S3
€af›itoIid CV - In schimu îtig«rească..................................47
Capitolul V - Sihăstriea iitdepîirtată..................................67
Capitolul VI - I•nstnicia (retragerea îti pnstnicie)......89
Capitolid VII - Pe calea desFivârșirii................................10y
Capitolul VIII - 0 miiiunatîi descoperire

Cațiitolul IX - Sunt chinurile iadului o realitate?........ld9

Cațiilolul X - Părinte și stareț duhoviiiceasc...............17a
Capitolul XI - flonnliismul și lutnea.................................197
Capitolul XII - Mireiiii și căsătoria...................................206
Capitnlttl XIII - £v1 via iti lume......................................222
Capitolul XII^ - ÎndrnmEtor dc suflete plin
de bimurie duho»nicească .. . ,.................246
Cațiitolid XV - Mure. jucător dc minuni..........................279
Capitolul XVI - Prezicerile Sflaiitului Serafim.............304
Capitolul YII - Aparițin l/dicii
Domnului c?itre S]aiitiil 5'er‹ifitii .
Capitolul XVIII - Ultimul uri ul t'ie(ii S antidui
Serafim, fericit:..’ •ă.ii simtit și îiimormânt‹irea . 314
 Nd/ifOffd CIX — Ajutor suprafiresc Ji uindecări
miiiiiti4le dobindile prin mijlocire S aiilii
lui Serafim după moartea sa.........................................328
Cațiitolul XX - Cotionizarea.........................................................35 l
Capitolul XXI - Hgâtura dintre cer și yământ.....371
 lntroducere
de Catherine 1.ucinda Penn
Sfântul Serafim de Sarov (1759-1833) este socotit
printre cei mai cunoscuți și mai îndră giți sfinți ai Bisericii
Ortodoxe. El este îndrăgit dc poporul rus precum și de
către toți cei care î1 cunosc. Odată tu publicarea acestei
"Biografii spirituale" dc către arhimandritul Laaarus M‹›‹›re,
mul¡i oameni vor putea să -1 cunoască mai îndeaproape.
Sfântul Sei afim a trdit la începutul unei primă veri
spiri tuale pentru viața Bisericii din Rusia. ln sccolul în care
a trdit sfâ ntul Serafim de Sarov monahismul a cunoscut o
mare în- florire și odată cu aceasta și credința oamenilor
a crescut.
ln vremea vieții sale mii dc pelerini se îmbulzeau
că tre mdnă stirea Sarov pentru a-1 vedea. Et veneau de pc
întreg pă mâ ntul marii Rusii. La 70 de ani după adormirea
sa intru Domnul drag‹›stea față de e1 sc înradăcinase atât
de mult prin- tre credincioșii rusi încât sute de mii de
oameni au participat la slujba de canonizare a sfâ ntului.
Acest mare sfânt își revarsa dragdstea dumnezeiascd că-
tre toți cei care îl › izitau, țarani și nobili, mireni și
mircncc, m‹›nahi și monahii. .Simpla sa prezenta îi întărea,
îi înveselca duhovnicește și îi vindeca. Cățiva dintre fiii săi
duhovnicești au fost binecuvâ nta¡i sa vada o mai mare
stră lucire a sfâ ntu- lui în Duliul Sfdnt Ei povestesc faptul
că chipul sIu era atâ t de plin dc stralucire încât era
imposibil să -I prives,ti. Unul dintre cele mai mari daruri
ofefite omenirii, învdțdtura sa cu privire la ¡elul vieții
creștine - doliă ndirea Ouhulul Sfă nt - a fost oferita într-uri
astfel de m‹›ment dc strdlucire. Această istorisirc inclusă în
întregime în cadrul acestei biografii este de ncuitat.
Profunziniea acestei învațitturi poate fi lnțe1e+sI integral
doar în contextul întregii sale vieți. Așadar, în timp ce
bucuria și străluckea dnh‹›vnicească reprezintă impresiile
yy

noastre ccle mai puternice în ccca cc-l priveşte pe sfânt, pâ-

fintele Lazarus scoate in evidență prin amă nunte vii
izv‹irul acestei stră luciri. El ne arată că acest izv‹›r este
harul ltii Dumnezeu, d^aruit cu atâ ta îmbelșugare în via¡a sa,
precum și taina acelui har. lil ne descrie și felul în cai'e se
dob*andește acest dar al lui Dumnezeu: prin sfâ nta
ascultare monahală și prin asccză severă .
Povestea celor 1000 dc rile pctrccute în rugăciune pc
o piatra ascunsă în pădurea Sarov este familiarâ cclor care-
1 cunosc. Pă rintele £azarus ne ajută să înțelegem acest
lucru, ca și luptele sale cu dcmonii, precum și alte fapte
de jcrtf.1 și lc- padare dc sine pentru dragostca lui hristos.
Urmărim între- gul curs al vic¡ii sale - al unui tă nă r
cucernic în lume, pâ nă la viața tră ită în mă nă stlre; mai
apoi rctragcrca sa în pustie și în cele din urmă "atunci
câ nd fructul s-a copt în întregime", pă nă la ușa chiliei sale
deschisă întregii omeniri.
Marca Domnului a fost prezenta în mod marcant în
via¡a sfâ ntului Serafim din fragedă copilă rie pâ nă la
m‹›artea sa. Ea i-a arătat o dragoste infinitâ vindecăndu-1
dc holi grave dc căteva orl și apărându-1 pe țîarcursul vieții
dc douăsprezece ori. În timpul uneia dintre aparițiile sale,
ea i-a dăruit lzvorul fâ cltor dc minuni a că rci apă a
vindecat mii dc pelcrlni dc tot felul dc boli în timpul și
după viața sa traită pe pdmâ nt. În permanențd el îi
învdța pc oaincni sa-i ceară ajutorul și mângăierea. El era
binecunoscut pentru afecțiunea maternd pe care o arata
tuturor celor care veneau la el cu sinceritate. Dănd sfaturi
unui viit‹›r stnreț îi spuse acestuia: fii ca o maeiă și nu ca
uri tată fată dc frați".
Cu o neclintitJ venera¡ie față dc sfănt autorul ne
înfațișea- rd și greutățile, ispitele și încercă rile sare. Cu
dcplinit dragostc față dc biserica și față dc viața monahala,
pdfintele Lazarus relatează felul în care necazurile și
ispitele apar în cadrul acestui mediu. El descrie
neputința și fragilitatea niajorității
cel‹›r ce s-au aflat în preajma marii sfințenii și cum aceasta
a dvs la neî••! elegere și chiar la ostilitate față de sfant.
Autorul nu-i judecă deloc pe cei care 1-au nccăjit pe sfâ ntul
Serafim și i-au pricinuit greută¡i. Prin această smerenic el
urmează pro- priul exemplu aI sfântului. E limpede că
aceasta nu este o bi‹> grafie în sensul ob nuit al cuvă ntului.
Piirintele Lazarus ăloore face mult mai mult dccăt sa
povcsteascâ viața și învățăturile sfâ ntului. Filiația
duhovniceascl a aiitofului cu sfâ ntul este sinițită la ficcare
pagină . E ca și cum acesta s-ar fi aflat în preajma
sUantului Scrafiin, învățând din faptele și vorbcle
starețuliii. Atunci câ nd sfâ ntul se retraJțe departe de
oamenl pentru a se cufunda în tainele Dumnezeirii, ucenicul
sdu as,teap- tă și mcditear.ă impreund cu noi asupra a ceea
cc depă sește puterea noastră ‹te înțelegere. Inefabilul
pustniciei îi era fami- liar pă rintelui Lazanis că ci el însuși
petrecusc niulU ani dc sinJțurătate în India. Istoria acestei
c"arți este remarcabild prin ea însă si. Texiul a fost trimis
mai întă i părintclui llenedict, editorul dc la New Sarov
Press aparținând măiiăstirii Christ ofthc Hills de cltre
episcopul llari‹in atunci că nd mă nă stirea era pe punctul de
a fi primiid în cadrul bisericii Ortodoxe Ruse aflată
dincolo dc granițele Riisiei.
1•ladica lJarit›n ii spuse plrintelui benedict: “As vrea să-¡i
trimit o biografie a sfântului iierafim spre publitare. Este
cea mai frumoasă biografie a sfântului Svrafim pe care ani
citit-o vreodată . Cred că e cea mai bund liiografie care a
fost scrisă. Încă nu a fost publicată. Felul în care a ajuns
acest manuscris la mine este o povcste aparte.
Textul a fost găsit în mod misterios la Novo Diveievo.
Eu ann aici originalul. fiu sigurantă că se păstrcarA de vreo
30-40 dc ani. E îngllbenit și puțin cam zdrențuit pc iei-
colea. E bătut la masină cu corecturi fă cute de mâ nă , care
indicfi faptul că ati fost făcute câteva redactitri”. Părintele
Ilencdict intenționa s-o publice ca pc o ! ›trarc anoniml, dar
ultcrior vladica Ila-
 rion rise: ‘s-ar putea ca aceastit biografie sI fie scrlsd de
pă- rintele Lazarus Moore. Nu ani dc unde ști cu adevă rat”.
Părin- tele Benedict îi scrise pă rinteliii Lazarus, iar acesta
răspunse cd nu credea ca îi apartine. Pw foarte bătrăn,
spuse el, și nii-și putea aminti. Spre sUarșitul lui
august4nceputul lui septem- brie 1992 părintele Benedict
s-a dus în Alaska sd-1 vadd pe pă rintele £azarus în
probleme bisericești. El nu a luat manu- scrisul cu el, dar îi
aminti dc acesta bă trâ nului moiiah.
P^arintele £azarus ră spunse afirmativ: scrisese o
biogra- fie a sfantului Serafini, dar aceasta se întâ iuplase cu
mvlt timp în urmă , iar el nu mai vă zusc textul de peste
două zeci de ani. lixistau două exemplare ale textului. Unul,
crede el, se pare cît îl avea arhiepiscopul Andrei dc Novo-
Diveievo. Celalalt, o scriere mal recentă , fusese dăruit unel
filce duhoviiicești din Australia. El pierduse legittura cu ea
as,a încâ t acesta sc pler- dusc cu totul. El rugă pe pă rintele
Denedict sd-i trimite câ te- va pagini - va încerca să le
recunoască . Memoria îi slabise, că ci deja se apropia de
moarte. l'ărintele Benedict îi trimise câ teva pagini câ nd
aJunse acasă, Părintele Larariis fii surprins atunci când le
primi. Spuse ca trebuie sd fie lucrarea sa. Ern sistemul să u
de notare in subsolul paginilor din anli anterl- ori, pc
vremea când lucrase la Sfiniele Scripturi, un sistem pe care-
1 ni‹›dernizase de atunci. filții air conientat faptul cd tra-
ducerea conversației sPantului Serafim cu Motovilov din acest
manuscris era practic identică cu cea publicata în
mănăstirea 8fănta 1”reime și cunoscută a fi lucrarea
părintelui L zarus. ÎncuraJați de acest lucru, pă rintele
Lazarus și Diane Cranor, care este fiica sa dtihovniceascd și
pdstrIt‹iarea tezaurului său litcrar, au fost că t se poate de
dornici sd vadâ întreaga lucra- re. Peste că tcva zile uri
exeniJ›1ar al lucrării aflata în manu- scris se afla în mâ inile
părintelui I.azarus. Acesta fu încâ ntat dc ca și spuse: ,Da,
aceasta se pare că este lucrarea mea“. Dupd ce a studiat-‹›
timp dc că teva zile, s-a convins că acesta
era uit manuscris mai vechi al biografiei pe care ‹›
c‹›nsidera plerdută . A fost întrebat daca lucrarea era
completă . El ră s- ptinsc că lucrarea era terminată , dar mai
avea nevoie de une- le modlfică ri. Dar ne aflam deja la
mijlocul lui octombrie, cu CAtOYil 5ă Qtlmâ ni înaintea
morții sale. El era prea belnav cc sI mai poată lucra sau
chiar mă car să îndrunie pe cineva spre a-l ajuta.
Edit‹›rul acestnl biografii s-a ltota“rât s o publice asa
cum ne-a lâsat-o pă rintele Lazarus. În unele looirl se simțea
nevoia unor stilizari în 1:inbaj. Mai exisld și unele cuvinte
care se re- petă în cadrul povestirilor. Acestea au fost
toate plstratc, așa încă t lucrarea își pă strează caracterul ei
nealterat. Uri mare niinilr dc citate din Sfă nta Scriptură ,
folosite dc pă rintele Lazarus au reprezentat o altă pr‹›blemă
cditoriald. Autorul a f‹›st un erudit în problemele Sfintei
Scripturi și a tradus chiar Riblia. De aceea r.n am mai
considerat necesar să verificam veridicitatea citatelor din
testele Sfintel Scripturi. În general, ann urmat întru totul
caracterul textiilui original asa cum a fost lăsat. Suntem
deosebit de recunoscători parintelui Laza- rus cI ne-a dat
posihilitatea de a aduce la cunostinta publl- cului această
‘Diografie spirituală ".
Sfântul Serafim de Sarov ile oferd n‹›ud tuturor ajutorul
.si harlil sefu. Avem nevoie dle rugaciuni!e și sprijinul sdu
per- manent. Părintele Lazarus ni-1 aduce pc sfâ ntul nu
numai dinaintca ‹›chil‹›r n‹iștri, ci și tn inimile noastre.
Părintelc Lazarus s-a născut în orisul Se ind‹›n din An-
glia dc ziua sfâ ntului juca (is octombrie), în anul i9oz. La
v*rs- ta de 18 ani a fo.st trimis in Canada unde a avut mai
multe slujbe și în cele din urmă a dwenlt ceta*țean
cana‹iian. Apoi, avâ nd înștiințare de la Dunmezeu, +a
reînt‹›rs în finglia. Timp de câ țiva ani a tră it într-‹›
mă năstire, a stat o vreme în Sfântul 6tunte, apoi +a du.‹ în
lugoslavia și a f‹›st tuns în inoilahism ln cadrul mă năstirii
Mllkov, o mlnâ stire ru.so-să rbcmscâ .
 A fost hirotonit diacon și apoi preot pe seama
hisericii ruscști de dincolo de granițele Rusiei și apoi a fost
trimis să slujească în cadrul Misiunii rusești ortodoxc din
Palestina. A fost duhovnic în cadrul unei niănastiri de
aproximativ 1 flfl tie maici. În anul 1948 s-a pus capă t
mandatului britanic asupra acestor teritorii, și trupele
hritanice »-au întors în țară. ’lot atunci a izhucnit rIzb‹›iu1
israeliano-arab, iar armatn israeli- ani și-a stabilit cartierul
general pentru toată durata războiu- lui tocmai în cadrul
Misiunii rusești ortodoxc, iar mai apoi a restituit-o nu
proprietarului, ci tHSS. biserica a pierdut totul. Pă rintele
La2ai us a fost trimis în Statele Unite și mai apoi în India
în anul 19f›2. Ceva mai tâ rziu s-a dus îii Grecia si, în cele
din urmă în Australia. În 19$5 liărintele Laxarus a plecat
in Statele Unite la cererea pariiitelui Peter tiilquist spre a
ajuta ca Biserica Ortodoxă rvangllelică sa ‹levină Oriodoxă .
A trăit timp dc 6 ani in Califtirnia. în decems• i» i9gs la
cererea pa- rohiei Sfâ ntului loaii Doteză t‹›ru1 din Eagle
River, filaska, pă- rintele Lazarus, înlpreun;1 cu diaconul
llarley Mark și Diane
Cranor s-au dus acolo înso¡iti de peste 2000 du că rti și
nume- roase inaniiscrise. El și-a încheiat viața sa
pă măritească în
£agle River pe 14/27 »oicnili rie 1992. l'ăriniele l.azarus este
înmormâ ntat în cimitirul catedralci sf. loan Il‹iteză torul.
 Capitolul I
Sub acoperişul casei materne
Locul nașterii acestui out cii adevărat cercsc tlespre care
Maica Domnului in.sosi a sptis: URtll dO- 1 flost FΓ,
fost orasul KursL, «ri«› sub protccția niilostiv3 a lcoanei
sale fă cltoare dc minuni, numită și “lcoana de la radacină ”
(a). Aflată în grija ei cn tottil aparte, sfântul Serafiin a atins
mari culini ale sfințeniei și i s-a fă cut deosebita cinste dc a
aud.i din partea ei cele mai dulci și mai mă rețe cuvinte:
“Preainbitiil meu!". Tată l să u era uri negustor cuccrnic si
un c‹›nstrnctor harnic pe miine lsid()p \ranoVÎCl MOSliiii. E1
avea propriul său atelier dc fabricare a caraiuizilor și se
ocupa cu constrtiirca caselor și a biscricilor din piatrit.
Pentru împlinirea unui ast- fel de lucru e nevoie tte uri oin
puternic si plin de prudcnță ; dar Isidor lvanovici sc
remarca printr-‹› credință si o cncer- nicic solidă . de
neclintlt. Si mai îinp‹›dobitii de virtuți era irlanda viit‹irului
sfâ nt, 6gatia Fotievna, care era o atlevă ratâ sltijitoarc cu t‹itul
d‹•votată liii Dtinine2eu. Era nn ‹›m foarte inilostiv. T(iti
orfanii si copiii săraci, l›ă ieței și fetițe se liucu- rau dle
atenția ei deosebită ; față de ei, ea era ca o inamă in cel mai
deplin sens al tti vâ ntnlui, avâ nd grijă de creşterea și
cducarea I‹ir creștină . Câ nd fetele creșteau și dorcau sa xe că-
s t‹›reasca, iar ea putca afla inirele potrivit, atunci se făceau
pregatirile dc nuntă și lc oferea fetelor să race o zestrc sufi-
cientă , fără să lc ceară niiilic în schiiilb. lar singura sa
rcacțic fațJ dc orice senin de rierecnnoștiliță era
ttragostea. llar, {ie 1.angă toate accsteit era înzcstrată cii o
adâncă înțelegei c și cn nn suflet curaj‹›s, asa cum vom
vedea în curâ nd. Trei c‹›pii Cf€scură din acesti pi rinți:

printul copil fii Parasktivia. apoi tirină ›t1exei, și cel mai ui

c dintre ei, viitoarca lumină a lumii,
i) .9e Jfff??fPsfc • ^iînilo0 o fost desco eNld lv r‹izffiririn tituii coyac.
 Prohor. Nimic nu este întă inplator în lumea lui Dumnezeu.
Chiar și întâmpllrlle ncsemnificative în aparență, îșl au
imp‹›rtanța lor. Viitorul purtă tor dc Dunuiczeu, înflă că ratul
Serafim, («) care a fost slăvit încă pe când tră ia pc pă mânt
cu lumina sIa- vei Schimbării la Față a Taborului, s-a nă scut
în noaptea de 19 spre 20 iulic adică în riua praznuirii
slâvittilui prooroc Ilie, marele ascct al Vctlliului Testament
și vă ză tor de Dumnezeu pe muntele Horebului, care a vorbit
cu h ristos Domnul pe itIun- tele Tabor. La botez, copi1til a
primit numele de l'rohor, unul dintre cei 70 dc apostoli șl
unul dintre cei dintâ i diaconi ai Bisericii (Faptc 6, 3), a
că rui pomenire se face pe data dc 2b iulie, adică la 9 zile de
la nas.ierea copilului ales de Dumnezeu.
După legile Bisericii prenumele copilului trebuie dat
într-a opta zi (r»« i, zi); în acest caz i s-a dat numele
copilu- lui cu o zi mai tâ riu. Câ nd ne gâ ndim la acest
protector ceresc al sfâ ntului, la acest diacon sau “păstor”
al Ilisericii șt apărător al să iacil‹›r și vă duvelor (r•gie 6, i),
în chip firesc nc gâ ndim la sPantul piirinte care s-a numit
pe sine rob aI . laicii Domnului și, prin porunca ei anume,
el a ridicat mitnă stlrea pentru “orfanele“ din Divelevo -
fecioară și vă duve. Ca un adevarat “cdlăuzitor al
nionaliil‹›r” și monahiilor și ca un pro- povaduitor al liarului
către înweaga omenire, sf*antul Serafim și-a primit pe bună
drepmte numele, care înseamnă “condu- cător ‹le ccată
cerească“. huh ocrotirea .9aicii Domnului, a sfântului
prooroc Ilie și a sfâ ntului Prohor, calită țile moște- nite de la
tatăl să u atât de tntărit duhovnicește și de la liuna sa
mamă, cea at*t dc niilostivă și plină de dragosw, începură
sâ se dezvolie și sI tnfloreascl.
Dar, mai presus dc ‹›rlce, el fu apărat și crescut dc sfâ n-
ta Bi.serica, carcia i s-a atasat din cea mai fragedă copilă rie.
Tatll să u, dcși aflat în puterea vâ rstci, muri la vă rsta de
43 de ani, iar copilul ramase în grija plina dc afect,iune a
mamei
a) Nuoief y df ’Seraflm“ inseamitJ “itiflăcărat“.
sale. Necunoscute sunt cãile Dontnului, dar este alis‹›lut
ade- värat cã Domnul, “Carele din adã ncul înțelepciuiiii și cm
iubi- re de oameni toate le chivernisește și ne dä n‹›uã
tuturor ceea ce ne este de folos", as,a cum se cã ntã in
troparul pentru cei morți, 1-a chemat la Sine pe rohul Sã u
la vremea potrivită . İi era Eui bine plá cut faptul ca viitorul
sfä nt sã fie crescut de mai cucernica și mai umils sa
niainar sau oare sranti›l ar ri fost ispltit sã urmeze calea
practice a vieții, îndcmnat de tatä l sã u, constructorul? Sau
poate că tatã l sã u nu ar fi fost de acord ca fiul sä u sã ducã
o viațã monalialã , deși fusese ales de Dumnezeu in acest
scop?
Dar bunul Duinnezeu știe adevã rul. Fãra să cerceteze ju-
decă țile lui Dumnexeu tânã ra väduvã Agatia acceptã en
siń ere- nie crucea grea ce o avca de dus mai înainte. Fã rã
sd ccdeze vrcunei slã biciiini, ca ”it luä in mâ inile sale
curajoase pe cei trei tineri orfani, toate treburlle
complicate ale casei și, mai ales, problema plinä de
rä spundere a construirü tiIiei biserici îø cinstea sf°antiilui
Serghie și a D‹›aninci Noa.stre din Kaxan, care a fost începutl
de s‹›țul ei in anill 1752 și a fost termi- natã sub directs ci
supraveghcrc. În tot acest timp Prohor nti sha depãrtat
nici‹›tlatä de iuhita sa mama pe care a cinstit-‹› și a
respectat-o pânä la inoarte. lntreaga sa copilãrie șl tinerete
au lost influențate de mania sa cea iubitoare de llisericä şl
de rugäciune care şi-a înà lțat inereu curatul ei suflet de la
päinãnt la cer. “Casa D‹›mnului" deveni pentru el prima sa
mãnŁstire. lar, mat tä rziu, vom afla de la sfâ ntul însuși cã
nu s-a gã ndit nici o clipä sã pã räseascä biserica și slujbele
dumnezeiești. Tot cam in aceas‘tá vreme s-a ñ it°amplat
prima miiiune cu bã- iatiil de șapte ani. În vreine ce se uita
la clopotnițíí, Agatia sc urcl pã nd łn vâ rful ei. l'rohor se
‹fuse îiiipreunã cu ea. Deo- datd, fãrã să bage de seamã ,
cäzu la pù in°ant de la înã lțiinea aceea înfi‹irIto:me.
İnfric‹›şatã la culme, mama dddu liuzna jos, a.șteptâ ndu-se
sã-și vadä copilul inert. Dar, spre uiiitirca
tuturor, el se :ifla pe pror riilc pici‹›‹ire, într-‹› stare
pcrfcCtă , f:4n1 a avea nÎCÎ Ină car o zgâ riettir;1, ‹le parcl ar fi
f‹i.st purtat sus pe aripile ingeril(›r. .4stfCl 11.lFtl) Afli
Dumnezeu 1-a apă rat
pc robul sau ales tlupă cuvâ ntul psaln0stului: "Că îngcrilor
Să i va Jiorunci pentru tine ca sa te pă zeasca în t‹›ate că ile
tale. Pe niă ini te vor îniilta ca nu cuntva sfi împiedici dc
pia- tră piciorul tiltl" (Ps. 90. 11-12). Mai tâ rziu aceeaşi putere
dum- nczeiască îl va ridica deasupra pă mâ ntului.
Este demn de remarcat faptul că terminarea constructiei
bisericii a coincis cu o schimhare în viața liii Piohor. În
antil 1777, x gatia a gasit un locțiitor care să se ocupe de
hiscrică : în anul Urmă tor ea și-a dă ruit fiul în slujba lui
Dumnezeu, iar cl se duse la mă nă stirea Sarov penti u
priveglierca de t‹iată noa9lR.t în cinstea prazniciilui Intră rii
în biserică a ă laicii Domnului. Dtipă 125 dc ani, în aceezși
biserică lâ ngă care sfâ ntul și-a petrecut prinui sai ciitci ani
dc noviciat, a fost con- struită o capelli care îi poarta
numele. ă linunaie sunt că ile și lucrările liii DnmneZeu. Pnțin
mai tâ rziu, "alesul Maicii Dom- nilui” are parte tie o n‹›uIl
minune petrecută în viața sa. Pe câ nd .tvea nouit ani,
Prohor se înib‹›Ină vi. Mama sa î.si pier-
‹lnse orice speranță de însă nă toșire a fiului ei.
Dar fiul ei îi spuse că ai iisese tin vis și că ă laica Dom-
nului îi apâ fiise și îi proiniscse s.1-l ›'iziicze și sI-1 vindecc
tle boal2 lui. (iu multi ani mai târziu sfântului i-a f‹›st
ofcrită cea mai extrat›rdinară apiti‘iție a ă laicii I)oinnului și
a .sfii1țil‹ir, după care el îi spuse unei niaici: “Vezi, maică,
c*,tt har nc-a d.I- mit noii.1 OOIlInul, tin‹›r biete creaturi! ln
atcst fel. FIII .lVll( deja 12 aparitii. C‹ată bucurie mi s-a
dArnit! .ăvem Iti(›tive întc- nieiate să avem crcdință și
ilâdcjdc în I)onuitil! Birilieștc-1 pe vrajmașnl ‹liavol.
Clicamă-L iii 2jiitor pe Domnul, pe ă laica Domnului .și ›e
sfinți și amintesti-ți dc hit•ttil ‹lc «iine."
S a rugat mama s;i, sati a chemat-o bă iatul însilsi în ajti-
t(›r pe Împlră te:rea Ccrurilor'* Oricum, iată cc S’2 Îflta]}l ).lt.
lcoana făcătoare de minuni a 9aicil Domnului dc la kursk
era purtată prin oraș. Procesiunea trecea pe strada
Sergheiev unde locuim ei. Deodată, începu să plouă cu
gălcata. Pentru a scurta tlrumul, icoana fii piirtată prin
curtea fiimiliei .Stoș nin. )1am a îl luă rclicdc în lirate pe
copilasul ei liolIlliv și-1 duse la ălaica Domnului. lar

imparătcasa Certirilor își ținu

Icn‹itta acătoare de minuni a âtoicii Doitiiuilui din Eursk,
iiitiin- tem căreia s uutul $eryfhn u fost isiidecal în chip itiituniul.
Icouuu se

proniisiunea, căci, in turântl. băiețel nl se irisănătoși complc•i

și sc dcdică ct1 râvn4 stndiilor sale. Din fire era plin dc
daruri ieșite diii colnun - o minte strălucitoare, memorie
foarte bună, inimă sensibilă - ăiiruri pc care le-.i pilstrat
până la sfarsitul vieț' i. De aceea. t‹›t ceea cc făcea era biilc
Herr și
trainic. La fel s-a întâ mplat și cu invã¡ã turile cä pä tnte la
școal4. lliipä înțeleptul și cucernicul obicei dc odinioarã,
cursurilc școlare înccpeau întotdeauna en Cä ri.ñ e de Cult
și cm Psalmii lui David.
ń poi se trccea la 6ibłi«, YiCțile ?finților și la alte cä r! i
duhovnicești, liriinind mintca cu o cunoaștere
du1iovnicea,scI și inima cn cucernicie. l'rolior ñ ivãțä în
curãntl sä citeascl și sa scrie, iar too timpul liber care îi
mai rã mâ nca tlupä muncã şi rligã ciunc era dedicat lecturii.
Incl din copilã rie fusese so- lirti și scrios. Ca mulți a)ți
sflnü , c‹›pilul cvita Jocurile și dis- tracțiile obișnuite ale
copiil‹›r și își cä utn prietcni care sã fic într-un duh și o
credință cu el. l'inci dintre ei urinau so-și în- chine viața
monahismului.
1l‹›i dintre prietciiil sä i aveau să -I însoțcascã Îa Sarov,
iar alți doi aveau sä -şi alcagã altc œă nlstiri. Numai tinul
singur urma sä ritmá nã in lumc şi acesta din pricina
morțil părinți- lor sã i și fiindcä avea de ñ igrijit cinci frați și
trei .surori. Într-o asJel de familic și într-un astfel dc ccrc
de prieteni, viitoarea luminä nu numai a llisericii
Orto‹toxe, ci a întregii luini "spo- rea en înțclcgerea și cu
vâ rsia și en harul la Dunineren șl la oamcni" (n i, st). În
acceas,i vreme trã ia la Kursk un role a1 lui łhnnnezcu, un
nelitiii pentru llristos care avea o sfâ iitä și lieneficá
influentã asupra tâ närului Prołior.
Numele său este necunosnit in cartea istorici. šlai
înain- te numeroși astfel de ncbuni pentru ł)rist‹›s erau
r^aspãndiți de-a lungel sfintei Rusii. Si, pc neobservate,
îinplineau o mare lucrarc prin atragerea ‹›amcnilor la
credințl dc la plă cerile lumești, învãțâmlu-i mai binc decãt
‹›rice carte înstrd'narca dc fume, sincrcnia cres.tinã și
rã bdarea inuccnlcilor sul› po•.-a- ra ‹iricä ror nccazuri, pe
lã ilgd faptul cã erau înaintc vã ză tori cø niihul, mângâ indu-
i pc suferinzi, dar tnfieränd în acelas,i timp sufletelc
îiupictrite ale pă că toșilor. Unul dintre accști “Oameni ai fur
Dunxiez.en" o întä lni pc Agatla pe câ nd se plim- ba prin oraș
en cci d‹›i fii ai ei, Fixä ndii-și atenția asupra lui
Prohor, "nebunul" îi spuse mamei: *6inecuvántata ești tu,
fc- meie väduvã, cä ai un asJel de copil, care en timpul va
dcveni un om plä cut Sfintei Treimi şi un fierbinte rugltor
pentru întreaga lumc‘.
Din ziua aceea el sc atasä profund dc bä iat și in anii
ce urmarä îl influențä mult pe calea binelui. Prohor
absorbea tot ceea ce era sfãnt și bun dc la r‹›bu1 lui
Dunuiezeu, asa pre- cunpãinäntnl uscat absoarbe ploaia.
Cucernica sa maicã nu putea decât sã se bucure de aceastä
prietenie și s-u binccuvin- teze. İntr-adevä r, in munca ei
avea ncvoic și de ajntonil fiu- 1ui ei mai mic. Pe l*angã
atclierul de cărămizi și construcția de biscna, mai aveau si o
dughcanä in oras. Sfăntul avea să p‹we+
teasca mai trag din negustori din Kursk; și atunci
cãnd încä nu erani in mfnä stire ne ocupam de vâ nzarea a
t‹›t fclul de lucruri de care avcau cca mai mare nevoic
¡ä raniì: fier^+straic, hamuri, articole de fierärie, frä nghii,
cuic etc".
Tãnărul Proh‹›r n-a refuzat iiiciodatã sä munceascã ,
dar Inima sa era ă ãruitä deja lui Dumnezeu. La îiiceput a
ñ icercat sa le împace pe acestea doiiå. lama, devreme,
înainte de a se face luniinä , sc 8rãbea să a¡unga 1* 8isericã
pentru slujba de dimineațä , iar mai apoi își petrccea ziua
cu treburile lni. liar,
‹idatá cu trecerea timpului, tä nä rul sfâ nt deveni din cc in
cc mai convins dc imposibilitatea de a îinbiita dra8ostca
din toata inima ref úr Duiniiereu cu îndatoririle fațä dc
lume.
‘Este imposibil”, spunea c1 mai tá rziu, “sã te cufunzi cu
totul și in dcplinã pace in contemplarca lui llumnezcu, să
meditezi la poruncile Sale și sä te înal¡i spre bl cu tot
sufletul prin ru- gãciuni ficrbinji rãmânând in acclas.i trup
in mijlocul zg‹›mo- tului neincetat al patimilor in care sc
zbate lumea". Si, dc ace- ea, sufletul sä u tánjea de inultã
vremc dupã o mănãstire liniș- titä, aflata departs de luine
unde sã se deü ic• i•» deplin vieții
duhovnicești precum și iubirii înfläcärate, serafice fațá dc Dum-
nezeu. Prietenii säi tic aceeas.i värstä en cJ, cu care is,i ñ npä r-
țea gâiiilurile îl susțincati In îniplinirca acestor aspirații. Cä rțile
îi arã tau calea. I.xeinplc1c Clin jur îl atrãgcau cä ci pc vreni‹*a
aceea inu !i "" = eni diii Kursh își cã utail mâ ntuirea îii
mä näs- tiri apropiate sau mai îndepärtate. Câțiva ajunse.serã
chiar in
)›á i1iirile dese din 3ai‹iv şi acolo sc îndrcJ›tau ininiilc
ccłor care cä iitau liniştea și ‹› seven viațä inoiiahală .
Printrc acestia, pãrintele Pahomie era eel niai cunoscut.
El fã cusc partc ‹lin familìa dc ncgustori Leonov. Cuccrnica
Agatia ‹›hservasc ale mtilt aceste sfintc aspirații şi wit li s-
a opus. liidiferent cã t de mult îşi itilica mania fiul, ea nu
putea uita ininunile pe care I)unmezeu le facusc cn cl. Ea
nu putca trete cø vcdcrea extr:tordinara sa rä vn.1 pentru
ruglciiinc, dragostca sa dc singurã tate şi iniliferenta pc
care o aratä fatã dc afacerile lunlcști. .4ș-adar, inima ci se
pregã tise dcnlult pentru jertfã . De accea, atunci câ ml
l'ruł«›r ajunse la vârsta d 17 ani și îi desc‹›peri iuhitei sale
manic ‹lorințele pe care lü nntrc‹i, ea nu fu delt›c
snrprinsit, ci accept‹I cu inniliiițä aceasiä crucc, vax*n‹l in
aceasta voia lui DumneZcu. Sfâ nta maiøil accepts sa-şi
däruiascü finl sltijirii lui DtimntZcti. ’l’â nä - nil l'rohor
ilobandi un certificat ‹lc btinã crediiițã în sltijb:i fă cutit şi
dc rec‹iniandare de la societatea din Kursk si, ca o pasture
liberä , liotiirî ca nici întâ i să se ducä la Lavra Pcccrska de
langã Kiev împreunã cm cci cinci tøvarã si dc un gfind cu
el. Un rã mas bun niişc3tor şi plin de afecțiunc avu loc între
sf3nt și familia sa. ă lai întã i, dupä un obicei cuvios, st3ttirä
in tã cere. Ap‹›i, cucernicul twã r se ritlicä și fä cu J›lec4ciunc
la pici‹›ari•lc inaicii sale iiibitc, cerandii-i binectivantarea
pcntrtl viata ni‹›nahalã . Plänpârnł Clin belșug, mama îi dä du
inai întâ i fiului ci icoancle 1l°antuitorn1ui și ale Slaicii
liomnului st l‹• sã rutc si apoi îl binecnv3ntã pe driiinul
€irucii cil o crucc mare
£Ít .tr.tn1á . lar itteastä crtlce tÍü biilccuvantar( sf)ntul a pur-
tat-‹› t‹›ti1eauna l:i picpttll sä ii, pfinã la sfarşitul vieții. Cu ea a
nrurit. După ce an ›itr1sit casa pärinteascä cci spec
pclerini se indreJ›tarã s{irc ‹irașul Kiev.
 Cil apr(›ape (›pt ,secole înainte, spre acclasi Kiev, ptir-
nind din acelasi Kursk, tin alt mare ascci fugise în taină ,
”leo- dosic al Pecerskă i, “fondat‹›rul vieții dc obștc". Dar
plecarca aceluia fusese împotriva voinței inaternc, în tlinp
cc de data aceasta a fost tti binccuv°antarea ei. Ce le as,
teaptă pe aceste suflete curate ar‹ând dc o sffintă iubire?
Numai Dunmezeu stie. Dar acum ei "si-au ales partea cea
buna” tu io, iz).
Notă. Biipa datele siabilitc și tlnivcrsal acceptate din lanțul
de înlâpiplări din viața sfântului Scratiiii anul iia,terii sale este
socotit 1739. Dar, ‹ltipa inforniațiile dobăiltlite dc la Gonsistoriul
spiritual din liursk, la data descliiilcrii nio+ște1‹›r ›rsiitultii pentru
canonirarc se parc cd unul nasterii, ca și în uimit alte cazuri,
trebuie reexaniinac Mai întă i, din regi.strul cii datele naștcr ii și
botezului s-a dc.scopcrit tă lată l sfimtului, Isidor lvan‹ivici Uosnin, a
murit pc data dc 10 mai l7tio, la vâ rsta de 41 de ani și nii în l7f›2
în cel dc-al treilea an dc viață at lui Prohor, a.șa cum fusese scris în
tnatc biografiile sfihitului. Apoi, iiiaina sa, Agatia Foticvna, a murit
nu în timpul pcrioadci sale dc iiovi- ciat în infndslire, ci niu!t mai
tâ rziu, pe ‹fata dc 29 februarie 1800.
)lai apoi, arunci câ nd Prohor s-a dus în Kursk sa facă o colcctă
publică pentru bisci’ică între anii l 7b4-1756, dacă s-a dus la fratclc
să u A lcxic, atunci cu si8uraiițit ca si-a vazut si mama. Dar, în rRnd
curent, s a scris
pâ nă acum cît ca deja inurise lx acea dată si că cl i-a vizitat doar mor-
niantul. Dar o prohlciiiă mai importantă sc rcfcră la anul nzștcrii sfân-
tului. În rcgistrclc dc spovedanic dc.scopcritc în biserica Illnsky (a Sf.
Ilic), ncolo uitrle faiiiilia Moșnin sc spovcdca, sunt noiate următoarele:
faptul ca în 1762, Alcxic iivca 11 ani, iar Proskovia 14, dar tlcsprc
Pro- hor nu sc p‹›nicncștc niiiiic. Puterii s3 presupunem că cl avea
doar trci ani la vremea aceea și că el imi se putea încâ t spovcdi.
Dar, în mod sur- prinză tor, prin 17(›S în aceleasi registtc de
5pOvcdanie gâ sim înregis- trarea: "vhduva .tgatia, s0 ‹lc aur; copiii el:
Alexie, l7 ani, Prohor, 14 ani, Proskovia l9 ani". Dacă această
inforniațic cstc corectă, atunci Frohor trcbuic să se l’i nă scut imi în
17S9, ci în 17S4, :itlică cu S ani mai îna- inte; iar în 1760, la
moartea tată lui să u, el ifitra îa al .șasclea an dc viață . t.e atare. în
1762 el avea › â rsta dc 7 ani. Deși, după obicei, topii
tie 7 ani sc pot spuve‹li, totuși cl tocmai intril în ccl dfl-a1 °l tulcit
itfl dc viațil și încă nu sc spnsctlesie. Poate că datelc ilin registrclc
dc spo- vedznic sunt inr‹›rc::c. *e mai înt*wiplfi ca uneori c1r sd fie
scrise fără
2d
o atentie spcci:lă, conform cu cele spuse de duhovigci. Există
îndoieli cu privire la accsic date. 6gatia a niuril în 1500, la vâ rsta
de 72 de ani, asa cum deja +a afirnial mai îflaiflte. Pr'n urmare, în
l7b$ ca avea 40 de ani și nu 50 a.sa cum este scris acolo sau sc
poate să fi murit la vă r- sta de 52 dc ani, lucru care este mai puun
prohabil. Dar atunci ccle- lalte date, l7ti8 și 1762, cu privire la
Alcxle și Prnskovia se potrivesc (o dlferență de uri an în cazul
Proshoviei nu este importantă, deosrece aceea tn deJiin‹k dc luna în
care a iiă scut ea). În acest car, exist.T tenieiuri solide să presupunem
câ Prohor s-a nă scut cu S ani mai înainte decâ t dala acccptată în
m‹xl obișnuig și atuiiti, toaln celelalte date ale vieții sale, dc la
pclerinaJiil la Kicv, păiiă la moartea .sa trebuie mutate cu S aiii
înapoi. ln anii cc vor urma va trebui rezolvatâ această problemă
 CAPITOLUL II
Pe drumul catre Sarov
Pclerinii ajunserâ cu bine la Kiev, se rugară la Maica
Domnului, se închinară la moaștele sfinților și vizitară
toate locurile sfinte. Aflându-se în pragul unei noi vieți
necunoscu- te, fă ră îniloiala cS aveau nevoie dc duhovnici
cu experiență care le-ar fi putut oferi sfaturi înțelepte cu
privire la viața monahală, că t și în ceea ce privcște
mâ năstirca în care să se închinovieze, lar aces,tia le
spuseră că în mă năstirea Kitaev, la câ țiva kilometri dc
Kiev, un ascet clarvă zator cu duhul, pe nume Dositei, se
nevoia spre mântuirea sufletului .să u.
De îndată , l'rohor își îndrcptă pasii că tre cl. Privindu-
1, starețul vă zu harul lui Dumnezeu in el și, fără ezitarc, îl
bine- cuvâ ntă sz meargă în pustia Sarovului. ln acelasi
timp cl îi dâdu acest testament: “Du-te, copile al lui
Dumnezeu și stai acolo. Locul acela tți va fi spre mâ ntuire
cu ajut‹irul lui Dum- nezeu. Acolo îți vei încheia cală toria
ta pe pă mâ nt.
încearcă însă doar să dobâ ndești neîncetata amintire
dc
Dumnezeu prin chernarea neîncetată a Numelui lui
Dumnezeu în felul acesta: Dnamnti Iisuse Hrist‹rase, Fiul lui
Duomezeu, miluieste-mă pe ndne, pă că tosul!" Întreaga ta
atenție să fie îndrept«tă spre aceasta. Umblând sau stâ nd,
muncim sau află n- du-tc în Biserică , pretutindeni unde te-ai
afla, fie ca această permanentă invocare sa se afle pe
buzele tale și în inima ta; odată cu ea vei afla odihna, vei
dobăndi curație trupească și duhovnicească , iar I)uhtil
Sfâ nt care uste lzvorul tuturor bineciivâ ntă rilor se va să l
s,lui Intru tine și îți va îndrepta viața că tre sfințenie, că tre
întreaga cucernicic și cură ție. La Sar‹iv, starețul
mă nitstirii, Pahf›niie are o viață bine plă cută lui
Dumnezeu; el este urinas al parinților noștri Antonie și
Teodosie”.
 in accste câ teva cuvinte nu nuinai cä lui Prohor i s-a
arã - tat locul ncvoințelor sale asceticc, dar i s-a dcfiiiit şi
lucrarca nionahalã de cä petenic și anuine lucrarca
lã untricä a Rugã- ciunii lui lisus. Dar este cu totul
remsrcabil ca sfâ ntul Dositei i-a arätat limpede scopul
fundamental a1 întregü vieți duhov- nicești: “Duhul Sfânt se
va s•ă läslui in tine”. Accasta a fost întot- dcauna învã țã tura
creștinä începã nd cu Domnul lnsuși, Care a proniis să-L
trimitã pc “Mângâ iet‹›rul, Diihul Adevärului” (torn 14, lGl7; 1ö ,
13 IS), “8Cßa apã Vfe” (ioan 7, 3ss9) prin sfinții apos-
tolí (Fiptc 10, 4445, ítom. 8; Gal. 3, 14; 4, 6; Els. 2, 22; >, 9; Evr. 10, 29),
apoi prin toți sfinții pã rinți pâ nã la sfä ntul tirigorie
Palnma en învațãturile sale rcfcritoare la energiile nccreate
ale “In- minii Taborului”. În aceastä síâ ntã învã țä tura an
fost crcscuți toți adevă rații asccți creștini ortodocs,i,
cã lã uziți de Duhul Sfâ nt şi învã țați de tradiü a neîntreruptã
a nisericii Ortodoxe. Un astfel dc om era clarvä ză torul
Dositei. Prohor, ccl plin de râ vnd și scri‹›zitatc a acceptat
și a pus la inimã acest inspirat testament en terms
convingere de a-1 ducc la împlinire. Cu mulți ani niai
tâ rziu, într-o uimitoare convorbire cu N. fi. Mo- tovil‹›v,
voin auzi de la el acelaşi testament: "Scopul viețü
n‹›astrc creștine constä în dobä ndirea Dullului Sfä nt“.
Minunat țe1 duhovniccsc. În acest trod problema in‹›na-
hismului șl a mä năstirü au fost hotá râ te pentru totdeauna
in cazul lui Prohor. Dumnezcu și-a arátat voia prin
interincdiul acestui clarvä zä tor en duhul. Se poatc afirma
că aici, in mänä - stirea Kitaev, a avlit loc ungerea
duhovniceascä a sfâ ntului; sã m*anța cea bunã a întregii
sale vicțl a fost siíditã , precum și calea cc o avea de urinat
i-a fost aratatã spre slava lui liunuic- zeu. Aici, iievã nit de
luine, mã na lui Duninezeu se afla deasu- pra sa. Chilia lui
D‹›sitei a devenit pentru Prohor locul bote- ziilui sau
monahal. ficolo s-a împlinit niistic logodna niona- hald a
Duhului lui Dunuieïcu cu pr‹›priu1 sã u duh. De aici sfâ ntul
a iesit ca și cum ar ri fost tuns monah.
 Ceremonia tunderii in monahi.em de mai tâ rriu n-.t fä cut
th t‘.it sä pccetluiascñ voia lxli Diimnezeii în carul tiri Prohor.
.Si asa. precum Itristos.., după boteztil Să u, sä x'iir.sit de c.ltre
ioan. a fost dus de cã trc Duhul in pnstie, as,a încã t prim
ispi- tire sä poatä fi prcgä tit spre ñ nplinirea misiunii Sale,
la fel si Prohor nu s-a dus iniediat de la Kiev la Sar‹iv, ci s-a
întors pentru i› vrcme aczsa, la inania sa, in orasill sä ti
natal, Kursk. ă totivul accstei amâ nä ri ne este necunoscut.
Prol›abil cä tâ - nã rul voia sä sc incerce și sä sc ciinoascä
mai bine pe sine, sá 'adä dacã poate lua asupra sa “dulcele
jug” nionalial aI liii Ili’ist‹›s (Qtr. l i, 29). Sau poate dOrea el
sä se prcb••eascä trcp-
tat ilt tlt•.späi țirea de iubita sa mama; san poate că hatranul
clarvã z.itor ìi díítłtise acest sfat, sau pontc altceva îl rețiii‹•a în
niotł providcntial?
Oricum Prohor a continual s.i trã iascñ .suh acopcrişul
ca- sci mainei sale tiinp de alti tloi ani. Dar cl trá icște actnll
acolo doar cu trnpul, in tim;› ce sufletul .sau a început st
ill(larã fațã dc not cvca cc este pIin°antcsc. El sc duce inch !
a prã vä lie, dar iui are iiici url fel dc participare la afacere.
Ll îşi petrecca tin- full in 1 upã ciunc, meditatic tä cutã , citirea
de ciirți și în di.scuții dc siiflci niânluitoare cn vizìtatorii sã i.
Si. dcsi¡¡iir, încã de pt* c.ii«l sc afla aco1‹i, cl a înccput sã
dtică la îndcpliiiirc tcsta- iøcntul lui Dositci in ceea ce
pfivește “neîncetata atllicere aiHime de Duiiinexeu” şi
permanenta “rugå ciune a lni lisus“. Casa tlevenise o p‹iartä
dc intrare a niã nlstirii. Pregż-
firca a luat sfã rșit. Proh‹›r se rreg3tcștc tle plecarc, Slamci
sale i-a venit foartc grcu sä sc dcspartä dc el: dar, picrz.and
once i.1tlejdc ii spiinc fiului ei: ‘Ar fi trel›nit niai iiitâ i sä
rna îiigr‹ipi pc mine șí apt›i sá te fi tlu.s la mã nã .stire!" («).
liar tl înßropasc ‹lcja totul co tloi ani in iirniä in cliilia

pã rintclui
îii.(ehriuirie lJü0, cñiid Aiutiii ı iimrit.și rJii‹f el isJ›riivise urroritfefe
s‹ıle inoimluili•.
Dositel. . lama sa nu a avut nimic altceva de flcut decâ t sI-i
mai dea inel o dat hineciivă ntarea lui ProhGr și, așa cum
credea, să nu-1 mai vadd vreodată câ t va mai trli pe
plmânt, că ci Sarov era prea îndepă rtat pentru ea. Prohor
era însoțit dc doi dintrc tovară sii sâ i pelerini din Kiev, în
timp ce alți doi prieteni ai sIi intrascră deja în alte
mâ nâ stiri. Era toam- na. Copacii își scutiirau frunzele.
Pl‹›ile începuserâ. ln Kursk încl era cald; dar spre nord,
mai aproape dc Tamhov, frigul sc f.Icea fiCSlmțit din ce în
ce mai mult. Iarna se apropiase.
Drumul nu era usor. lar dinaintea inonahilor se afla
ziar ța grea a luptă tor duhovnicești de mortificare a
patimilor, în numele nepă tiniirii celei albe ca zăpada, așa
incâ t mai apoi să poți tră i în Duhiil .Sfâ nt. Yiit‹›rii asccți
cdlă tore:iu în linişte, spun*and în taină rugă ciunea ltii
lisus. Ajunsera în pâ durile tlin Temnikov. D3tr°ana pddtirc
de pini primi noi luptători dn- h‹›vn lcești și parc'ă zidul de
pini urizși, uneori avâ nd o circum- icrință dc 4-5 brate, le
taie complet drumul spre viața petre- c«te pâ na atunci. Se
apr‹›piaii de misterioasa mă năstire Sarov. Pe data dc 20
noiembrie 1775, cltrc apusul soarelui, cci trei tineri
pelerini se apropiară de porțile clopotniței Sarovuliii.
Era ajunul lniriirii în Biserică a Maicii D‹imnului, care
este cu precă dere uri praznic monahal. Aceasta este ziua
înclii- nă rii Prcasfintei Fecioară maria în cea mai înaltă
slujire a lui Dumnezeu pentru mantuirea neamului omenesc;
plecarea ei din lume pentru măntuirca lumii, prarniciil
fecioriei în aștep- tarea lntrupiirii lui Dumnezeu. xcesta este
praznicul închinfi- rii miresei ltii Dumnezeu, spre a fi
crescutl și educată de Sfâ n- tul Duh, pentru a deveni Slaica
Fiului lui Dunmezeu. Aceasta nu a fost o coincidență
întâmplittoare. Tână rul cucernic veni- se ‹le la niaica .sa p?
amântească la Marca sa cercasca. Din mâi- nile cinstitei
vâtluve, tânărul Pr‹ilior fu ltiat sub atoperă măn- tiil
Preacuratei Fcci‹›are. De suh acoperişul casei figatici, cea
c‹›nstructoarc de biserici, el ajunse suh protccția lui Duinnc-
zeu in "eel mai curat templu a1 Flñ ntuitorului, în cä niara
de nuntã cea preasfântã”, in brațele ãlaicii Doinnului. Si din
nou ne amintini de minunata convorbire a sPantului dcspre
“dobãn- dirca harului Dilhuliii Sfã nt“ drept )el al vietii.
Acest lucru este cäntat in acelasi condac a1 praznicului: “...
astãzi Fecioara este adusä in casa Donuiului, înipreunã
aducând liarul Duhu- liii lui Dumnezeu". “Si Duliul Sfãnt ü c
va sä ldșlui întru tinc“- ne aiiiintim din nou proorocia
pá rintelui Dositci.
Prin porțile clopotniței pelerinii inti’ară in inãnã stire.
Deodatã furä înconjurați din toate pãrtile de cłã dirilc
niä nä- stirii, ca niște brațc vü care ii întâ mpinara și le
iirarã bun ve- nit noilor viețiiitori. Era ca și cunt ușa cã tre
cealaltã parte a lumii ar fi fost lncliisa pentru toideauna
înapoia for. Scum casa lor, faniilia, Tată l șl llama se aflau
aici. Dinaintca lor, in mijlocul spațiului interior al
mã nä stirii se afla imensa biseri- cã cu cinci tnr!e cu liraniul
Adormiril ãlaicii D‹imnului, recon- struitã dosr cu un an fnai
Îilainte, pe vremca stzreyi«i nrrein, Aparent, îți aducca
aminte ‹lc biserica šlaicii Doinnului tlin Lavra Kievului.
Port,ilc tcmplului erau deschise. l'elcrinii íși îndreptarä
pașii direct spre locul casei lui Dumnezeu, spre casa
Împãrätesei Cerurilor, care nevä zut c*armuia mänãstirea de
acolo, de Sus. Dorința le fusese împlinitã . Cä utatorii Cetã ții
lui Dumnezcii sc aflau la liinanul lor ccl liniştit. ReceIit
nunii- tu1 stare), pã rintnlc Pahomie, slujca tocmai sltljba de
priveghe- re a praznicului Intrã rii in ltisericîí a 1 ãL0l i
Donurului. ’l’otul era fã ciit in deplinä ordine și dupã tipic,
cã ci pã rintcle stareț era sever in respcctarea cu stricte¡e a
rcgulilor inonahale și ecleziastice; Sufletul lui Prohor se
bucura. lși aflasc locul. far acum putea spune dupã cu› intcle
psalmistului : "Pasã rca și-a aflat casã și turttireaua cuib,
untie-și va punc ptlii sãi... Fericiți cei ce locuiesc în casa Ta,
Doamne; fit vecii vecilor Te v‹ir lã uda" frs. s.s, 3, s).
"Aceasta este odilina štea fit veacul veacu- lni. Aici voi
locui, cá 1-am ales pe El” I » 131, )
 îldııîisliretı Sıırov, Hetısnyra nuıtıüslirii ‹este imi ¡i,sut ,uçtum
!$er‹ıfittı iııycuuıııclıiat iti ’rfpûciııııe rfiınıiııfeo iconııei ,lffıicii Dolu-
tuıtııi. Îıı ynrlı•a de sus sunt î»@)9afo/e/ftrffefe biserici ‹liu
S‹ıroe. DC iti JfFzflqff /zı tlFkypla.' bisericıı ö’fûtıtnlni loaıı
dulezıitorııl, tam- clis ııflol deasııJırıı zııoa fc/or sfâtıtııltıi
$eraJım, porac’lis ııf ri»ıd- ı:erii, t›fseric'‹ı ’Suhmor.îJnfifor,
xiparaclL•ml aflat deasufıre uu›a¿lelor sfiulilor ’2ıxshnıı şl .Suı’otic.
 CAPITOLUL III
Fratele Prohor
ln ziua urină t‹›are toțl cei trei pelerini
rintele stareț. El îi binccuvănta cu bucurie si îi primi în
mă nă- stire. Părinielc stareț își indreptâ mai ales atcnția
asupra lui Prohor, pe ai că rui plrinți îi cunoscuse bine în
Kiirsk. Vă z.and tn c1 marele duh a1 viitorului sfânt, cl îl dă dii
în seama celui mai apropiat prieten și tovar.H iil său de
ncvoințe, tnțeleptul părinte lo if, experimcntatul vistiernic
ml dragostei celei dum- nczciești. De la el, Prohor a primit
prima asa ascultare — aceea de ucenic dc chilie. astfcl a
început viata m‹›nahală a sfâ ntu- lui, care a durat timp dc 54
de ani. A fost prcsărată cu lupte grele, dar a fost încununatl cu
un sfâ rsit sfânt și plin de sla-
›’ă . Aceasta ascultare ușoară a însemnat doar începutul. În
curănd, fratele Prohor, ca si alți viețuitori ai mlnsstirii,
primi ascultă ri felurite, mai dificile din punct de vedere
fizic.
A lucrat la brută rie, unde facea prescuri si la
tâmplfrle. Apoi primi ascultarea dc clopotar, atăt pentru
desteptarea mo- nahilor, câ t și pentru biserică . Că uta, dc
a.semenea, în cor, și mergea la ascultiiri generale precum
tăiatul lemnelor, cusut etc. Dar cel mai mult fratele l'r‹›hor era
ocupat cu tâmplăria, pentru care dobândise o mare
îndemânare, așa încă t printre
frati era cunoscut sub numele dc "Pr‹›hor tă inplarul”.
Yiața sa lduntrică în această perioadă de n‹›viciat,
că nd se pun bazele educatiei monahalc, ne este puțin
cunoscută . Putem trage concluzii cu privire la aceasta din
sfaturile sfâ n- tului date mai tâ rziu altora (oferite, crcdeiii n‹›i,
din propria sa cx- pcricnțit), și doar parțial din mdrtiiriile
nesemnificative și ocazionale ‹›ferite de el însuși cu privire
la viața sa trecută .
Mai presus dc orice, fratele Proli‹›r se rcmarca prin îm-
pliiiirea ascultiiri •r sale fitrd cea mai mica orma dc câ rtire.
 În plus, prin firca caracterului să u precls și dtsciplinat, el
fă- cea totul cu râ vnă , simplitate si câ t mai bine cu putin,tă ,
aproa- pe de desă vă rșire. Aceasta este exact ceea ce se
cerc de la noii frați pentru a putea invă ța de la bun început
sa se rupă de
dria lor lumcască, acea ră dlcina a tuturor cclorlalte patimi
și boala dc că pă tâ i a sufletului c"azut. He aceea, mai tâ rziu,
sfân- tul le învă ță pe maicile dc la Diveievo să faci mai
presus de orice ascultare: “Amintiri-vă mereu", își ainintca
dc cuvintele sale Xenla Vasilicvna Putî‹ova, tare mai ap‹›i a
devenit măicu-
¡a Kapitolina, "ascultarea lc întrcce pe toate. Ea întrece
p‹›s- tu1 și rugă ciunea! lar noi nu numai că nu trebuie sm
refuz4m, ci trebuie să alergfm ln întă mpinarea ei! Noi
trehuie sa ră b- dă m orice necaz ar venl din partea fraților
fară să ne tulhu- ră iri și fărâ să câ rtlm; un m‹›nah c un
inonali doar atunci că nd, precum pantofii uZați, el este
lovit și aruncat peste tot de toate lumea*. “Nu exisiă nicl uri
alt pă cat mal vă tămă tor decâ t să că rtesti, să judeci sau să nu
asculți de stareț- acea persoana vz pieri". Duhovnicului
mănă stirii, protosinghclul Vasilie Sa- dovedi, sfâ ntul îi spuse
dc asemenea: "ascliltarea, părinte, estn aiai presus de p‹›st și
rugă ciune. Amintes.te-ți dc aceasta și aminteşte-le tuturor
acest lucru. Si eu lc airtintesc de aceasta fllCfiCtl (FațÎli›f“.
“Dupl aceea părintele îmi explică ", scrie plrintcle Vasilie,
"câ t de mare, grozav și împovă ră tor este pentru un monah
pă catul neascultă rii față de stareț; și încă și mai mare este
criticarca superiorllor tii. Că ci prima reguli a monahulul
(pe care sc bazeaza întregul inonahism) este ascultarea și
completa tăiere a voii; drept consecințl a nca.scu1tă rii a
apărut păcatul
‹›riginar al vechiului Adam, care a distrus totul. Si d‹rar
prin ascultam întreaga lume a fost măiituitd prin noul Adam,
Dom- nul și )Iâ ntuitoru1 nostru Iisus HriStos, că ci El a fost
ascultă - tor pă nă la moarte, și încă moarte pe Cruce! De
aceea, acum nu poate fi nimic mai ră u dcc?at acest pacat!
t'el ce pâ că tu-
 iește în acest fe1, cu siguranțä va pieri...". Doamne, ai milä
de noi cei ce nc facem voia propria! in al doilea rã nd,
sfântul re- comandä fraților înctpä tori munca - indifercnt
care ar fì afcca "En le jx›runcesc (surorilor de la manãstirea
Divcievo), ca îndatl ce se trezesc din somn, sã se apuce de
treabä, spunâ ntl pe ‹kum micul men canon de rugãó une pc
care li-1 dau. Dacä fac acest lu- cru se vor mâ ntui". “Dacã este
ceva dc lucrat en mäinile (Incur mmuJ*, îl sfă tuia cl o dată pe
tin monah, “ocupä te cu aceasta". Dacä te afli in chilie fä rä
.sñ at lucru manual, ocupã -re imediat cu lectura, nial ales
cu cititul Psaltirii. Încearcã sã citești fiecare psalm cu toatä
atenția, pentru a-1 mem‹ira cät mai bine, apoi sä repeți
mereu lectura întregii Psaltiri”. “Dacä ești chemat la vre‹›
ascultare, du-tu acolo de îndatã ”. far el însiiși nu stä tea
niciodatã fdrã sä lucreze, nu-și îngãduia vrco- datd sã
triindã veascã . D:icä nu mai avea de facut vreo ascul- tare
sau carton de rugã ciune, eI se reträ gea in iã cere la chilla
sa, iar acolo se apuca de vreo treabä, fie lucrand cruci din
chi- paro.s, tic citind din uiblie... lucrärile Sfìnților Pã rinți sau
Vie- țile Sfinților. i'e lå ngã kiblie și Pateric, el avea lucrfrile
sfin- ților Vasile ce1 Marc, Macaris £gipteanul, loan Scararul,
avea
Fil‹ica1iile etc.
El lua in considerate și citirea un‹›r rugã ciuni specials
numite dc cl “priveghere”. Evanghelia și epist‹›lele Sfínților Apoi
toli le citea dinaintea icoanelor și întotdeauna in picioare,
într-‹› atitudine de rugä ciune. ‘Sufletul trebuic alimentat și
hrã nit cu Cuv*aiitul lui Dumnezeu”, spunea el; “Ccl mai
mult n‹ii ar trebui sä practicä m lectura Noului Testament
ți a Psal- tirii. Aceasta ar trebtii fitcută in pitioarc". Dar el
îngá duia ca Psaltirea sź fie uneori cititã șezâ nd. “Din
aceastã lccturã vine iluminarea min¡ü care este schimbatá
priiitr-o dumnezeiascã schimbare". Pe lâ ngä aceasta, ccl ce
citeste Sfänta Scripttirã "primeste o cä ldura care, in
singurltate, dd nas,tnre l.i lacriini. Prin acestc lacrinii omiil
este încälzit iarä si și iarä si .şi umplut
de daruri duhovnicești, care dan o încâ ntarc minții șl inimii
dincolo de orice încllipuire”.
ltai presus de orice, accasta treliuic f.Icutd pentru a
do- bä ndi pacea sufletiilili dupä învä țã tura psalinistului:
“Pacc multã an cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc" (Ps.
118, i6S). Fä rl îndoialä , sfâ ntul învã ¡a toate acestca prin
propria sa experiențã . lar o datã el a pr‹›nunțnt chiar un
stat profetic referitor la lecturä : "łiste foarte iitil... sä
citcști îiitreaga Riblic într-un mo‹1 inteligent. Cäci numai
prin acest exerciuu singur, pe lâ ngã alte bune lucrä ri,
D‹›mnul nu-I va lipsi pe om de nu- la Sa, ci va ñ imulți darul
sã u dc înțelegere“. Ill le poruncea și mirenilor sá citeascà
ü uvâ ntul Domnului. “Ce trcbuie sd ci- tesc?" 1-a întrebat
odatä un oaspete. "rvanghclia", räspnnse sfä ntul“. Patru
capitole pe zi din fiecarc evanghelist...“. Dupã muncã și
lec4urä, sfâ ntul le dà fraților începä tori sfaturi refe- ritoare
la rugä ciune. El spune exact ceea ce a auzit din gura lui
Dositei și, de fapt, ceea ce a practicat el însuși. "ü ei ce cu
adevãrat s-au hotär°at sä slujeascä Domnului hilmnezeu me-
buie sa se strã duiascl a-și aminti meren de Dnmnezeu și sã
ros- teascã ruglciunea cãtre lisus Hrist‹›s”. ”Fiiild ocupat cu
lucrul manual sau en orice altä ascultare", îi înviíța el pe
monahi, *roa- gã-te astfel: Doamne, lisuse Iłristoase,
miluieșie-niä pc mine pãcdtosul. In rugăcitiile ia amintn la
tine însuti, adicã adiină-¡i mintea și o uneșie cu sufletul. La
lnceput, timp de una sau douä zile, sau chiar mai mult, fã
aceastä ruglciune doar cu mintea singurã și ia aminte, niai
ales, la ficcare cuvânt. Apoi, câ nd îți încã lzeşte inima cn
cä ldura harului Sdn şi uncște înlã untrul tä u nuntea st
inima într-un singur diih, aceastã rugäciune va curge
înlàuntriil tã u neîncetat și va rä inane pu- rurea cu tine,
bucurändu-te și hrInindu-tc... lar atunci câ nd ai aceastã
liranä duhovniceascä îillã untrul tIu (șl anunie con- vorbirea
tainica cm Domnul însușì), atunci de ce sd te niai duci prin
chiliile fraților, clliar atunci câ nd cști chemat de cineva.*
tiu adevă rat, îți voi spunc cä grãire in deșert este, de
:iseme- ma, iubirc tle trâ ndãvie”. in ccca te priveşte
rugã ciiinca de obște din biserică, sfä ntul dädea
urntãtoarclc povețe: ”in hi• scrică , atunci cã n‹1 te r‹›gi, c
de folos sa stai cu ochii închisi, cu o atenție concentrate și
sa descliizi ochü d‹›ar cand te m‹›lcşești sau cänd somnul
lț1 dã tärcoale și te face sã nii›täi.
AtUIlCİ OChİÌ trcÕ ilİe äți nt iț1 Cå tre O İCoã fiã și CîÍtre ÍUfliİRa
candelei ce arde din:iintea ei".
łil însuşi stiltea in biscricã avâ n‹l ‹›chii incliişi. 0bisiiui:i
.sä vinã la slujbe înalntca celorlalți şi nU plcca nici‹›datã
inain tea tcrminä ril lor. În ceea ce privește asceza, in
priinii ani ai vietii sale in‹›nali«le, desi fä cea totul ctl o
marc şi neîncetată înfrânarc, totnşi fã cea t‹›.ttc lucrurile cti
dreapta socotealã . Ș i înv4ța acelæși lucrti şi pc alții, dupã
invã tã tura dc cã pctenic a Sfinților Plrinți dcspre *calea
împä rá teascã”. "Nu trcbuie sä ne «snmżni nc›•oințe
ascetice dincolo de puterile nnastrc, ci sã încercä m sä tic
facein trupul prieten credincios și vrednlc de practicama
virtuțil‹›r. Trebuie să incrgcm pc calea de nú jloc”. "Trebtiic sä
finn în¡clegã tori fa¡ã de neputințele şi imperfcc¡i- unile
noastrc sufletești şi sã avem rã bdare fatã dc defectele
iioastre, as,a cunt avcm ràbflare fa¡ã dc defectelc altora”. far
nu trehuie “sã trándã s•iin, ci trcbuie sI nc silim spre îmbii-
nltã țirca firii noa.stre”.
in special cu privire la souin, sfâ ntul îl p‹›vãțuia pe un
no- nah: "in fiecare zi, negreșit, .sã ‹lorini noaptt•a patru
ore - de
1.t xece seara pânã la d‹›uã ii‹raptea. Dacií te slinți slãhii
p‹›ți dormi .și in timpul /i1ei. P4stredzã aceastã regtilă
permanent pânã la sfârsitul vie¡ii tale, fiindcit este neccsarã
pentru odili- na capului tãu. En În.sunni, din tincrețe am
pã strat-o cu riguro- zitate. N‹›i ccrtm mcrcu hunului
Dumnczeii odihnž In timpul n‹›ptii şi astfel nu vei devcni
 ncplitincios. ci sänä tos și vesel”. thai tâ rziu, 1e-.t perniis
unora care crati ni;ti slãb.Inogi sã ö oarmã noa;›iea *: •»‹ ore;
şi dacä erau eptlizați dc ob‹›sealã
el li niai .sfä tiiia să doariná tlupä cină puțin. “Nu oricine își
po.ite inlpune sieşi o regiilä sevcrä de ascezã in toate, saii
sä se privezc pc sins de tot cec;i cc n-ar fact decã t să-i
dczvă luie s1 hiciunile. Altminicri, prim cpuizarca trupcascã,
sufletu l slip bcştc și el". În special: “viflCfCã și fl3İflfü Urea și,
iiiai ales in timpul cclor J›atrll posturl", spunca c1. trehuie
łiiatä masa o it(Ü ifl zi, iar îngerul Iloninului sc va apr‹›pia
de tine”. l'cn- tru celclaltc zile el rcc‹›mai1da uriná t‹›area
regulá : “la prâ nz inã nâ ncã snficient, Îa cină fü iuøderat”.
“I.1coniia nu e ‹› trea- hd in‹›nahalź”.
Dar surorilor tle la Diveicvo cl le dã dea in general sfat
ttiri pline dc ințclcgcrc. Etc trchuiau sã inã i3Ä IlCe fã rä
rcstric- ții, ori de cá tc ‹iri .si c4t dc mult dorean, chiar şi
noaptca, dacä simțcaii nevoia, cu contliția 3á fie ascultä toare
și sã rim ritmâ- rift singlire niciodatã , fie la chilic, fic in
drumtlrilc l‹›r. În plus, cl consİdcfä cã feuicİle, din pricina
slžliiciuniłor sunt inai puțin ca;›abile sau atlaptatc l.ı
ncvoințcle ascctice severe. Dar, pe lñ ng;) aceasta, cl not
voia să îngreunezc cu vrciin pä cat sufle- tul cnii»a prin a
rim pitstra un post sever sau fãgä tltlinț‹*l e mo- naliiili•:
“Dacît cineva poate, lasI-l sit p‹›steasc‹". Chiar cu pri- vire la
zilelc de iøiertiiri si vincri el îi spuse unui monah. “Dacä p‹›ți,
inà nancã doar o datä in zi". “liar tiw trup care este cpu-
iz.tt de penitent3 și de boalä trc1›nic lntã rit printr-un
sonui modern, liran3 şi b:Ititiii'ă ni‹›deratc indifcrent de
pcrioada de tin1¡›. Dupä ce a sculat o ›e fiica lui lair Clin
nioarte, lisus Ilristos i-a p‹›runcit "sã mä nance dc îndatã "
(Le. a, SS).
Dar, mai presus de orice, sfâ ntnl sfä tiiia cu seriexitate
faptiil cã pacea stif lcttilill“ trchnie J›.istratã cu oricu J›reț,
cl însliși acord.and 0 lnare inlQOf tanțã accstui lucru: “Cti
‹›rice pre!. not irebiiic sz încercă m a pã stra pacea
sufletului și sä ini ne tillliiirm de jígnirile vcnite dc 1:i al¡lİ*.
“NillJİC RH C Mai prcți(›s ‹lecã t pacea întrli Il i istos
Domnul". ".Sfinții Pã - rinți avcau inereu un duli de pace şi,
fü nd liinccuvâ ntați cu liarul liií lltlmnezcu tr1i:tn mult".
 ”H‹›bä ndeşte pacea”, spunc el m:ii t*arziu, “si niii tle oa-
meiu din jurul tä ii se vor mâ nttii. Atunci câ nd un out se aflã
într-o stare ‹le pace a iulnții, el poate de la sine sã le ofere
cclorlalți lamina iieccsarä luminärii rațiunii". “Această pace,
ca pe ‹i c‹›inoarã ncpr»! uit.1, Domnul nostru lisus IJristos
a lä sat-o ‹lrept m‹iştenirc ucenicilor Săì înaintc de nitiartc“
(in. i4, 27). Ipostolul, thai spunca dcsprc ea: "și Macca liii
Dunk-
nexeii, carc con ă rşestc ‹›rice ininte, sä vä pã zeasca inimile
şi cugetele voastrc întru Hrist‹is lisus" (rilip. 4, 7). Diti acest
lnotix•. inai presus dc orice, cl sfittiiia: "lnir‹›ihl Ïllİf1ÎQ•Ï I{]
 DI1(l’U) inimii și dã -i tle lucru acolo cii rugã cinnca";
“atunci pacea lui Dumnezcu o tlmbreștc si ea sc aflã într-o
stare tle )›act•”. Ap‹ii trel›uic sã ne obișnuiin “sã tratä m
jignirile venitc dc la alții cu calm, ca și cuiø insultrlc l‹›r nu
ne i›rivcsc pe n‹ii, ci pc
iiltfineva. (I astfel de practicá ne p‹›ate aduce pacea iniinii şi
o poate face lá cas al lni Dumnexeu ÎiLsuși!"
Dac.t nii se poate sá nu tc tulbiiri, atunci, cel puțin, e
ncccsar să încerci sá -ti înfrà nezi limb:i, dupã cuvantul
psal- niistulni: tti1buratu-ni-.iin și n-ant grăit" (re 7t›, 4).
“Pentru :i tie pä stra pacea suflctiiliii, este nev‹iie sä evită iø
cu orice prcț a-i critica pe al¡ii"...”far pentru a te elil›cra de
critics e necc- ear ,sä iei aniintc la tine însii¡i și sä întrehi:
•Unde inü aflii!*»”. În iwoil aparte, pentru a J›1Ç(bH /.ICÛ Û
Sllfleteascä "trcbiiic cvi- tatá acetlia” și sã te sträduieşti a avea
rim drift vescJ şi nu miul trist. As.a cum s;›une lsus Sirah:
ã’ristețea i-a ucis pc niulți și liu af li nici un caștig într-
însa” (3o, zs . taste l›ine sá nc oprini i› clipä și sä acordäni ‹›
atcnție deoscl›ită accsttii “dull de ve- selie” in viața
sf°antului. Era calitatca llii specificñ , mai ales tev.t mai
tâ rziu. Dar chiar .și acest dar ofefit prİfl har n-a fost
il‹ib°andit fã rit luJitä , deși era atat de liifÍQ Û .)(tir siif1etel‹ir su-
ferinile ale cclor care sc îngrä inä deau in chilia sa mai
lã lziti.
£xistš tcineiuri sä ne gIì@iin cä diavolul întristi)FÎÎ )•í ít(it(iít(
la începiitiil vieții moth I.l)C• “Este gruu", spunc cl, “sž eviți
acestă boala în cazul cuiva care tocmai a intrat în via¡a
mona- hall, că ci accsta este cel ‹lint'ai carc-l atacă . Prin
urmare, mai presus dc orice, trebuie sa ne feriin de el”.
“Se întâ mplă ca o persoană aflată îii această stare dc spirit
si gâ n‹lcascâ ilespre sine cd ar fi mai hinc ca e1 sJ 1’ie
‹distrus sau sa iul aibă nici uri sentiment san constiinta,
‹lecâ t sI ră mă nl mai multă vre ine în această stare ‹le
tiilhiirare a iniiitii de nesoporiat. ’l‘re- bHie să încerci .să
ieși ‹lin ea câ t mai iute cv putință .
Atentie la drumul întrisiării, clci acesta ‹lă mas,tere la toa-
te relele". “0 inie dc ispite apar din pricina lui: agitație,
furie, învinuirc, neniiiltiiinirea tle propria soartă, g"anduri
de ‹les- frănare, schimbare permanent.I a locului”. “Locul dle
ședere a uiiui oin aflai într-o astfel ‹le stare ilevine
insup‹›rtahil, pre- cumși frații sâ i”. Atunci "tlcin‹›nul
pliCtiselii îi sligcrearâ mo- naJinlui gâ nduri (lc a-și ›ără si
cliilia și a sta ‹le vorbJ cu cine- va”. “Iar moiialiul ‹levinc ca
un n‹›r usc:it purtat ‹le vâ nt”. Dar. uneori, dimpotrivâ “diihul
cel râti al întristării" “Jiune stă pani re pc suflet” și il lipseşte
dc uniilință și bunâ tate față dc frați și dă naştere la repulsie
față de orice fel de convcrsație". "atunci
.sufletul evită oainellii, crezâ nd cii aceştia se află la
originea ttilbură rii sale și nu înțelcgc cd pi‘ici1ia bolii sale
sc :ifl1 într- însul” "Sofleial plin dc întristarc și parcă scos
‹lin minti este incapabil .să accepte în pace sfaturile lume sati
sâ r"aspundă cu tiniilințâ la întrehă rile ce i se ptin”. Piitein
presupune ca acest duh râ u al acediei 1-a atacat chiar și pe
sfâ nt. Dar, de îndată , si cu h‹›tă râ re a aflat o tale de
scăpare. Printul “mcĂ l- cainent" cu ajut‹›rnl că ruia omul
își află în curănd mă ngâ iere sufletcasc?a” este “siiiercnia
iniiiiii”, aşa cum nc învață sfântul Isaac birul. tl altă cale tie
scăparc cl a aflat o în muncă și îii nevoiiiță : ":tCCfiS() )OII1.) R
ÎfllÎiltd Cll l'Ugăciune, alițiiicre tie' la grâ ire în ‹leșert, lucru tie
mării, tlup‹I putt'filc fiecă ruia, citirea cin'ă ntului lui
Diiiiinczcu și ră b‹larc; că ci c1 se naște stiu lașitate,
trâ nditviC și grJirc în ilescrt".
 ›înihcle cä i ne c‹›nduc mai presus de orice la
îinplinirca simple, fàrä câ rtcalä a asciiltâ r ii. latä , (leci, atä t
smcrenia. cdt Si lupta. “Mai prisme de orice", spunea sfântul,
"trebuie sä hip- täm împotriva fltihtilui acediei (întristärii,
plictiselii)" cii aju- t‹›rul împlinirü sti ictc, fä rä rä gaz, a
tutiiror îndatoriril‹›r cu care este însü rcinat fratclc începiltor.
“Atunci canil ociipatiile tale intra într ‹› ordinc rcalJ, atiinci
plictiseala nil-si mai aflä loc in inima ta. tlamenii plictisiti
sont cei a c4ror via;a nu este ordonatâ çi astfel, asciiltarea
este ccl iriai bun nicdicamcnt îinpotriva acestei boli
perictiloase". ÿi toate acesiea luate îm- prcunâ c‹›n‹liic la cea
clin urmä vindecarc a bolil‹›r spirituale si ne a‹luc la ne
›ä tiniire. " Oricine a înviiis patimile a învins si
tlepriniarea“. far ‹fact sfântul însusi a f‹›st înt‹›ttleauna plin
tle pacc si ttc biiciirie, accsta este un scinn ailevä rat c.I ul
ajnn- se treptat la ncpâ timire si la ”dispretul fats de liime"
cti toate poftele ci (l In. 2. i6). §i ptltä nd sâ învingä ispita in
sine însiisi, sfnntnl putea din expericntä sä i ajute si pe
altii, räsp.andiiid In jtirnl sIu dnhnl bucui ici
ilnninexeie.;ti.
ü n monah din Savov cedasc unei ispite ascinä iiä toare.
Dorind sä afle pntinä ustirarc, el iii împù rtä s,ea tristetea
cii un all frate. Ilupä Vecei nie, accstia icsirä din mänä stire
si, plimhändu-se prin împrcjnriiiii, ajtinserä la graj‹lnl
cail‹›r. Deoilatä il và zurä pc sfâ nt. Cu o adnicä •enerayie
c.zurl la
ÇfCioâ rc IC Sill€• DU (l ÏÏÛ isfIIlÎti) lllîandete sf.aniul ii hinecu-
vâ ntä si và zñ nd cu tlulltil ñ itristarea fratelHi (accdia) începu
sit csnte: ‘Umplc-mi inima ‹le hucurie si alnngä lristetea
pä cä- toast, o, Fecioarä , tu carc csti plinä tatea bucnriei” (r
»l›a‹ di» Cannniil à laicii Domnului). ApOi, bä tâ ild din picior,
sfâ ntul parin- te spiise cri tä rie si încâ ntarc:
"N-avem dc cc sä ne întristâ m; fiindtù Hri.st‹›s a
învins toiiil, Ua ridicat pu .4tl:lm, a eliberat-o pc Eva si a
oniorâ t in(›ar- tea!". liiiciiria sa se transmise t’ratelui
întristat; is;›iia dis{›ârn- se iinc‹liat si cu 'o ‹tuli plin ‹le
hncilric si de pace m‹›nahii
 sc întoar5erã la manä stir0. Mä icuța Kapitolina (Xenia
Vasilievna) nc-a läsat in notclc sale o marturie cu privire la
pä rerea sfâ n- tnltii in łcgãturã cu întristarea (accdia) și cu
bucuria in gene- ral: *l'csclia nu e un päcat, inaicã. Ea
alungl plictiseala; și din plictisealã viøe întristarea (acedia)
si nimic nu e mai rea decâ t accasta. Ea aducc cu sine t‹itul.
Câ nd am intrat in mä nä- Stİfe am cá ntat in cor; și eram atå t
dc vescl, bucuria inca! (a). Une‹›ri, câ nd ajungeani la cor,
frații erau dcja ‹th(›siți, fiind atacați de acedie (tristcțc) și
câ ntau Färä tragere de inimã, in tìmp ce alții nu mai câ ntau
‹leloc. ’foți ne adunain la un loc, iar eu ii învcseleain: nti se
mai siintcau ‹›hosiți și plictisiți! A spune sau a face rã ul
este pã cat și, desigur, asa ceva nu tre- huie sä se intâ niple
in lacasul luì Duinnezcu. Dar a spune un cuvä nt hun,
prietenos sau plin de veselic, aşa încâ t toata lu- mca sä se
siinta in bunä disp‹›7ilie in prezența lili Duninezeu și nu îiitr-
o st.me de întristare, nu este del‹›c txt pã cat, maicä". Acest
duh al pä cii și at bucuriei Muru llristos luã o aniploare din
cc in ce niai marc inlã untrul sfâ ntului, ajungänd niai tá r-
ziu la o permancntã hucurie pascalã. Din aceastä pricinã ,
el sc adresa atlcsca innrlocut‹›ril‹›r sal cu cuvintele:
”hucoria mea“, sau întãiøpina pc ‹ianieni en sNutul: “Hrist‹›s
a înviat”. În ceea ce ;›rivește lupta lui ł'rohor cu ispitele
trupcști, aceasta ne este cunoscutã. Cu adevãrat, in cuvintele
sale lasa- te nouã el spurn: Este ‹rare cu putințã ca o
pers‹›anä aflatä fit plinä tinerețe plinã tle foe să nu fie
tulburatá de cugctc tru- pcști?" l'rin urJiiare, nici niä car el
mi era descã tușat de aces- tc ispite ate firii. Dar, fä ră
îndoialä , aceste patinii nu-și ailau Sã las, in dansul. Curat din
tinerețe, el rim avea nici o yreutate sã le învingã și chiar își
dobâ ndea sinsi cununi prin faptul cä rczista asaltului lor și
le biruia. ‘Dacä nu suntem dc acord cu ganilurile rcle
sugeratc de diavol facem un lncru hun”. îø tim-
ı) .9Jûiitul .9eraflm nhi ttui‹i ed li se ‹ulreiœr. iilesea onmmiiłor en
pul acestor atacuri, învă ța el, trebuie sa te îndrcpți cu
rugă- ciunea către "o(›innul Dumnezeu, asa încât scanteia
patiniilor celor rele sa fie alungată de la bun început.
fitunci flacăra patimilor nu va mai creste". Acest “duh
necurat poate avea o influcnță puternică doar asupra
oamcnil‹›r pătima.si, în timp ce aceia care s-au curățit dc
patiinile lor sînt atacați doar din afară ". Acesta este
cuvantul care ne exprima cel mai bine si- tuatia; el era
atacat doar din afară. Nu putea afla hi'ană în fratele
începă tor și era alungat cu rugă ciunea chiar dc la pri- mele
atacuri ale ispitelor. Iar mai tă rriu vorlica despre sine m
îndră zneală duhovnicului niănă stirii Diveievo, pă rintele
Sadovski: “Stă simt precum feci‹›arelc, părinte! Dfiar fecioare-
le vor l‹icui în interi‹irul f‹›rtificațiil‹›r” (cc înc‹›njoară
mă nă s- firea). Iar lui N A. Mot‹ivi1‹›v e1 îi explica faptul că
maicilc fccioaru trebuie sat vicțuiască separat de vaduvc
prin porun ca ă laicii Domnului însâ și. "Maica D‹›mnultii și-
a dat binctti- vâ nzarea ca numai fecioarele sI victima.scă în
ină năstirea mea". “Vă duvele v‹›r veni sd ne viziteze șÎ Sd’ i it
Ută fetele cti ele“, îi spunea el sur‹›rii ă lalioiiia de la
Divciev‹i. “Dar n‹ii avem scntimcnte apartc spre dc(lSeliirc
dc v?aduvc, maică . Din multe puncte de vedere ele diferă fața
dc noi (fcciorelnicii). O fecioară , sau mai bine spus orice
fcci(›relnic. sc bucurit ‹loar îiitrn Prea(ln1cele Iisus, Îl
adoră în pă tinlirile Sa1c și fiind complet liber dc patimi îi
slujcște Domnului în duh.
Dar o vă duvă are nlulte amintiri din lume. •Ce lnln
era soțul meu! Ce persoană amabilă șl afectuoasă!• spun ele”.
Prin urmare, el a rcpartizat fccioarel‹›r un loc special în
cadrul mă r nastirii cii o moară dc vâ nt, care a fost mai
tâ rziu tlenuntită mă năstirea *moara ftcioarel‹›r". Această
mărturie pcrs(mall a sfâ ntului ne confirmă puritatea sa mai
mult decâ t oricc alte dove/i. Dar, pentru a ctirați cii totul
chiar si resturile misca- ril‹ir fircști ale naturii umane,
ntininezeu ira trimis chiar dc la începutul vieții nionaliale ‹›
boală grea. “’l’rupul este r‹›bul,
 sufletul este stiípâ nul”, spiiiiea el mai tã rziii, "şi, ‹lc
aceea, mila lui Dunlnezeu este cti UOi .Ï(Ö Ğ Û i C 1)‹l tFUQul
este slä hit s,i extentiai de boli; cã ci in acest tel patiinile
slã besc si omul ttevine normal“. Dar “boala trupeascã in
sins este ceva näs- cut din pt icina patiniilor”. “Înldturã
pä catill și b‹›ala va pleca". Lx dot ani dul›ä ce a intrat fit
iøã nästire, l'ro1i‹›r s-a îm-
b(›lnitvit 8i'av dc h ttropizie (dropica). LI s-a umflat ni întrcgi-
inc și își petrecc‹i inai txt timpul z3câ nd nemÎȘ Qilt in chilia sa.
boala a durat aproape trei ant. Pärintele starcț Pałi‹›mie şi
pä rintele losif care ntitreau o dragoste fierbiilte fațä de ascul-
tã t‹iriil frate, îl îngrijeau cu mare dev‹›tamcnt. Dar
neohscr- hand o îinliunä tííțire a sfirii sale de sãnã tate și
tcmandø-sc ca boala sá nu se ‹lovcdeascä a fi fatalá
paiiittele Paliomie sc oferi sä chemc un medic. Dar Prohor îi
r^+spunse cu iiniilințä : “11-am pred at pe mine insnln1, sfintc
pä rifite, adevãratului doctor al sufletclor .si al trilpiiril‹›r,
Doinntllllİ n‹›stru lisus l1i'istos si Preacuratei Sale )Iaici, dar
dacd dragostea voastrã czeâe cä c bìne dä ruiți-nii de dragul
Domnului cuiioscutul remcdlu" (.sfänta Împ^artitșaniv).
Piírintelc losif sluji en râ vnñ
slnjba pi'ivcgherii și niai apt›i Sfâ nta Liturgłiie pentru
sanä - tatca pacieiitulili, îl spovedi şi î1 împã rtä si in chllia
sa. Durä aceasta, Pr‹›hor se însä nä t‹iși grabnic. › lai apoi,
el însuşi le
spuse mnliora cä dupä Sfánta împotä sanic, Slaita
D‹›ninølui ü apãrusc într-i› lnminJ inefabilã cu sfintii
ap‹›stol i Pctrii și loan 'l’eologul şi Îlitorcâ nilii-și cititul
cätre Sfâ ntul Apost‹›l loan, ca spnse, arä tä iid spre
pacient. "fil este until dintre ai noștri!”, cu-altc cuvinte
until din faiøilia sau neainiil ccresc, un an cercsc. ›tpoi
(cuviiitele sale sunt rcdate ‹le ină iciița Kapi- tollna), “Ea își
pusc niã na sa ilreaptà . bucilria inca, pe capnl incu, în tinlp
ce in inâ na stangJ pui ta nn sceptru; și tu acest sceptre.
bucuria area, ea îl atinse pe bietul Serafiiil - pe locul accla,
pe ş‹›litul drcpt - și deod.ită s-a format ‹› gatirä , niaicä ; și
toatã apa Clin locul acela s-a scnrs afai ä. Si astfel, Împ'ara-
tcasa cerulni 1-a sal› at pc bietul Ser.ifiil1. Dar rana era
foarte mare; p'ană acuiii zm rã inas cu acest seinn, niaicl.
Privcștc, dã -mi inâ na. l'ä rintele însuși imi liiä niã na și o
pusc în cavi- tatea rä masä pe trupul sã u; și era grozav de
mare întregill - punin intra acolo“. Astfel fu în chip
ininunat vindccat.
Dar pe alții, niai abcs pc oainenii din lunge. c1 lc
îng:I‹1iiia s:1 fie tratau de fliedÎCİ. İjI1Ui 3lltlInit BOgdano›• îi
dJ‹lii urinä - toriil sfat; “lloala curdțeşte päcatele. Oricuni, f3
cunt ‹lorcsti - incrgi pc calea de inijloc. Nu-;i asllflla cevíl CO-ți
tlCQ‹tsCÇstØ lU- terile; in fcltll acesta vei suc‹›in1ia, iai‘
(liavolnl își va hate joc de iine. Dacä csii tâ năr înfrñ neazã -te
de la inari ilcvointc cetice”. "Câ ndva, tin diavol îi sugera
unui sfâ nt sã se arunce într-o groap.I. lU era gata sit facã
acest lucru dar sfâ ntul tìhe-

In aniil ce a urm:it vintlcc3rii sale, pc locul cliiliei sale

fu ridicatã o liolniță . far locul in care și-a f2cut a;›ariția ã laica
Doliuiuliii sc afla cx:ict sub altarill paraclisului. Sfântiil însuși
Î1 SUCHíIt CitÍØ Û fI ma tlin leinn de clv iparos si ț) III .f IT1£J.Ifi•
tea sa a luat aici Sf.nta Îinp:iriă şanic, amintintlu-și cu niulțu-
mire şi dragoste de niil‹i cc și-a fãcnt-o cu vl tlaica Dtininului.
l'cntru construirea acestei lliscrici, l•rolior, tr afãr si in plinií
putere, cu r°zvnä deosebitd, îsi asuinä acczstã noun a.scii1tare,
aceea de stră ngä toi ö e fonduri. llcrglnd prin oraşc și satc
ajunse pâ nií la Kursk. Acolo, își întâ lni încã o t1at.I mama,
pc
fratcle .\ lexei si alte rude; de la toti accstia primer tin
ajtitor substantial și rc›'cni in Sal ovul s:Iu iubit. În timpul
c'zi a siifc rit de l›‹›ila :iceea mortalJ, tot ceea ce era
oinenesc in I'r‹›lit›r
‹i mimic. De Item îlicolt› nu Hlai era o ființã 1iă in'antca5cä , ci
fäcea partc tlin "ne‹imnl" ceresc. Își in‹ii vi/itiI o dat‹1 cas‹i pa-
riiiteascl, dar inai apoi uit‹1 cm totul dc ca. În tiin ptil celor
opt ant ö e noviciai, ca frate Plc ni‹1nžstirc, cl s-‹ agã țat cu t‹it
sufletul plc 1umea ale sus. Ace1:i cr.t p.a ii. nttll s.u w.t.1.
Rãmż-
u) łliy •'i‹it i .ş'ț’m! ''••l ’l’endor $’icheotul, 22 ayrilie.
nea doar sit pccetliiiascl aceasta prin profesiunea a ‹le
crc3io- ță. Fratele Prohor era copt pentru o nouă nas.terc
moftăÎlalii.

tiioiuilti [e. câttd oceștia trec yrin iitulte isyitn dc la diavol

pentru u-i ariittca în J›rFt]›a.clic•. L’l muit ujiituți dc i“tye.ri și, îti
cyls cliii nr viti, unii dintre ei o]tuiy i‘ii Îmy6rătio (eriirilor, ticolo
iuide acesli‹i siittt îtitâmyitt‹ifi dc llristoc,
 CAPITOLUL IV
ÎN SCHIMA ÎNGEREASCA
Sp e sfârsitul postuloi Adorinirii )1aicii D‹›ninului, pe Plata
dc 13 august l7S6, pă rintele stareț Pahoinic 1-a tuns pc
frate- le I'rolior în monaliism. În locul lui I'rohor s-z
născut o ii‹›uă via!• duhovnicească in “cinul îngcrcsc”.
m‹›iiallul Serafiin, zzze in ebraică înseamnă "arxă tol” si inf
lă cărat". Iar acest nimic, care i s-a dat fără îndoială penti u
‹fumul :său urză tor, a
clpă tat o (lepliiifit îniplinirc prin ilragostca sa arză tfiarc fațl
de Dumnezeu si ltaica I1‹›innului, chit si prin cal‹la ,sa
afectiu- ne față de toți. Cu inimă curat4 și cu o bucurie
deosebită noul monah și-a plecat capul stib foarfcccle
starețnlni care 1-a tuns în lnonaliisin, nici m.acar tin singtlr
gân‹l ‹le p.arere dc rau că pără seşte lumea pentru totdeaiina
iiu i-a întunecat sufletul în momentul iiuiiții sale dulioviiicesti
cu .1'Iirele tkrnsc. f'a uri fruct copt el sta predat în mă iiiile
lui Dumner.eu. O data cn tă ierea pă riiltii, viața sa trecută a
fost și ea taiata o datit pen- tru tt›tdcauna. De acum încolo,
o dată cc z pus mâ na ;›e ceas nele plugului, el nu avea .să-și
mai întoaEC4 1' rivirile înapoi (tc.
9, 6t). .1Iai tâ rziu, avea sfi-i niitrturisească surorii l'roskovia de
la mă ri stirea Diveiex’o. “Ann trecut prin toate a›ctiltârile vie-
ții ntonaliale, inaicit, și niciodată , nici mă car în gând, nu
ann iesiit din infnastire”. Acum tut viitorul i se asterne
dinainte. Ș i tlacă orice monah știe din experiențâ cii câ tă
bucurie și râ vnă inflacăreazâ harul divin sufletul n‹iilor
monalii. cu atâ t nv i mult nc putem iiichipui cc stră lucire
avea atunci duliul înflă că rat al părinteltii .Serafiin! Eu stim
acest lucru ‹lin cu- vintele sale; ni-1 putcin doar imagina.
Numi plăcea să tr°ainbițeze hainele vicții sale lăiintrice;
nici pe alții nu i-a sfă tuit mai apoi să facâ acest lucru. "Nn
trebuie decâ t în caz dc neccsitate sâ ți tlescltizi iiiima
oamenilor. l'‹iti
 afla unul la o inie care îți va pit.stra tainele". I.ste chiar
inai l›iiie “prin orice inijloace sI încerci a tííinui
înlä untrul t.lit lio¿ã tia darurilor. \ltminteri o vei picrdc și
n-o vej mai afla”. “Iîste ‹lep1or:ibil falitul cã prin această
necłlibzuințã și v‹›r- bã ric, focal accla.pe care I)omniil
nostril lisus llri.st‹›s a vcnit
sä-I arilnce pe ;›ăiiiâ ntul ininiii poate fi stins”; cä ci așa
pre- cunt spunea sfantul prin cu intele Sf. Isaac Sirul,
“niinic nu stingc atat de rcpcile fotnl insuflat in inima unui
monah ale cã trc Duhul Sfâ nt dupã .sfințirca sufletului sã u
decâ t lcgã - turilc en oainenii. precuni și niulta vorb?trie și
grã irc in de- șcrt“. Si, prin urmarc, cłiiar dacã și niai
înaintc, in timpul câ t z fost frate de man stire era ñ iclinat
cä trc însingurare şi tä - cerc. acum s-a rctr2s cu totul în
cainara sufletului sã u (in. 6, 7).
IIai tă rziu, in p‹›vețele date altora, spunea: ‘ă lai
presus de orice trcbuie sä tc împ‹›dolicști cu taccrc. f'á ci
Sfâ ntul Ani- lirozic a1 ălilanului spiinc: •l-am väztit Joe mulți
niâ ntuindu-se prin tä cere, dar cu niulta vorbire pe nici
until». Si iarä si unul tlintre Sfintii Pã rinți spune cã tä cerea
este taina vcacului ce va sä fie, in vremc cc vorbelc nu sunt
t1cc.at arinele aczstei víeți” (2i!ocalia, 1’. šlonaliii Calist si
Ignati¢), “Din în›ingnrare. și t4ccrc se nasc frâ ngcrea ininlii şi
uniilința". “Aflä iidu-se in chilia sa in tã ccre, rugäciuiie şi
mcditațic, omul devine cuccrnic; rä niâi însča in chilia ta in
atcntie Sl täccrc şi înccarcă prin toate inij- loacelc să tc
apropii de llonuitil; i4r Domnul este gala sã-1 trans- forms pe
om într-un íiiger". “Dar dacä nu este îiitot‹leauna cu
ptitința, vicțilind in inã flä Stif0 Ș i fiinö ocupat cu ascultã rilc
inipusc de st.treț, trcbuîc cel puțin să-ti închîni liniștirii puțin
Clin timpul rainas ín 4fara ascultãrii; iar pentru aceastã inicä
ofrandä Doiiinul Duninezeu ncgres,it îți va trimite niila Sa cea
pliøã de har”’. Dar. rnai ales, $f'antnl .'ierafim nc atrżgca atcn-
ția "cä iioi nu trebiiie sa nc hă gãin in trcbnrile alt‹›ra sau
sã g°andim ori sz vorbirn dcspre ci, tlupã cuvã ntul
psalinistului caie zicc: •t'a sã nu grîiiasc^a gura urea
lucruri oinenești»
(Ps. 16, 4), ci trebuie să ne rugă m Domnului: •Dc cele ascunse
ale mele cură țește-mă • (Ps. is, 13).
Chiar și în coinp‹irtarea sa exterioarit nit›iialiul
trcbuie sâ aibă o limita detașată și atent.i: "lntalnindii-i pc
bă trâ ni sau pe frați nionahnl trebuie să lc arate respect
prin plccăciuni, pIrinilii-și tottleauna privirilc. Chiar și
câ nd stai la masă nti te uita la nimeni și nu juileca ceea ce
mă nâiiclî ‹oamenii, ci ia aminte la tine însnți și hrăn••.'•-!i
Sufletul cn rugăciunea". D‹›ar
‹leul excepții face sfâ ntul: mai întâ i în coiiversația cii “c‹›piii
tainelor (lumnezeicști", și antime cti persoanele care sunt cu
adevă rat duliovnicesti; și în al doile‹i râ nd, atunci când uri
frate este trist: ”2’rcbuie să incerci sa înveselești duhul
tinui oin tulburat sau întristat cu un cuv2nt plm dc
drag‹iste". Dar si aici trebuie să ai discernainânt; o
persoană f4ră experic" !ă
ar fi mai bine să taci în această situație, mai ales dacă nu a
d‹›băn‹lit cunoastciea dc sine: “Dacă nu tc întelegi pe tine
în- su¡i poți oare judeca ceva sau îi JioțÎ ÎflV tit )l0 alții?" îi
spunea sf°antul tinui monah. “I'ii tJcut; permanent pă strează
tă cerea; aiiiintește- ți mereu de prezcnța lui Dumnezeu si
dc Numele 8ă ti. Nu intra îi1 discuțic cu nimeni, ci tu orice
prcț pă zește-te să osandcsti pe cei ce vorbesc sau road
niuli. În acest caz să fii surd isi mut". Fă ră îndoială cI a
procedat îii acest fel, mai ales la începutul vicții dle mtinali
c‹aci: “’l'rehiiie să fim atenți la începutul și la sfâ rsitul
vieții noastre; ‹Iar câ n‹l ne află m la niijl‹icul drumului, fie
într-o situatie bună , fie intr-una potriv- nick noi trebuie să
firii iiidifercnți".
hai ales sfâ ntul îl p‹›vațuia pc uri lnonali “să se
pazcască de la întâlnirile cu pcrs‹›ane dc sex o;iiis cu mare
strictețe; căci așa precum o luniânnrc de ceară, chiar’ dac‹a
nu este aprinsă, sc va topi dacl este pusă printre
lunfană ri arzande, la fel și inima n«›naliului se va 5lă bi
pc nesiințite prin astfel ‹lc întâ l- niri și ‹tisciitii‘. Si chiar la
‹› vâ rstd înaiJitată îi ‹l dti irmă- t‹iarea p0vața unu. °en
insi‘ist c:tre tlcvcni ulterioi starețtil
unei mlínßstiri, arhiinandritul Nikon. “Să te temi ca de focul
gliccnci dc ci‹›rile vopsite (fcmeile), cã ci ele adesea îi
transfor- mã pe ostas.ii ìmpã ratului in robii satanei". Chiar
el însu.si, as,a cum voin vedea dc îndatã, era extrcni de
prudent și rexer- vat la inceputurile vicții sale monahalc.
S-ar putea adãuga la această pcrioada obscurä a
prime- lor zilc ale cã lugã riei sale o neñ idoioasã întä rire in
nevoiiița rugä ciunií; și ap‹›i o dorințã de însingurarc care
atragc, de t›bicei, inimile s«fletel‹›r inflä cä rate. Dar aceasta
se va îinpli- iii oarecum ceva iiiai tâ rziu; pentru moment cl
cstc ocupat cu ascultarea printre fratii säi și tolaborarca
cu pñ rințil sä l du- liovnice.şti, starcțul Paliomie și avva
Isaia, carora lc fusese incrcdințat la tundcrea sa in
nionałiisin, fațä de care el lșl încredinț«se sufletul cu o
ascultare ca dc copil, ca rä spuns la drags›.stca lor
puternicä fațä de el.
Curä nd după tun‹lcrca sa in m‹›nahisni fu
noniíiializat spre a fi hlrotonlt in trcapta diaconiei, iar pc
data de 27 octonibrie a accluiasi an, 1786, adicã dupä
numai dnuá lunl și juniã tate a fost hirotonit de episcopul
î'ictor at Vładlmiru- lui, cä ci pe vremea aceea Sarov
aparținea acelei eparhii. Prin promovarea noului monah
in rã ndul clerulul atâ t de rapid, sfintii pã rinți dovedeau în
acest fel profunda stlmä de care omul lui Diiiiuiezeu se
liucura inch ‹lin timpul câ nd era sim- plu frate d«
mänã stire. Lui i se potrivește cuvântul Scrlpttirii;
“hä trâ ncJe:i cinstitž nu se m^+s‹›arI după nuinã rul anilor,
cl înțelepciunea estc cUuntețca bärbaților și viața nepätatã
cste adevãrata bätrâncțc” (ințel 4, S-9). Ccl cc Îi slujeșie
Domnului este iuhit de Dumncxeu și de oameni In ciuda
tinereții sale. “Ajuns la desä vã rşirc în scurtå vreme, cl a
trecut peste mulu ani; cä ci sufletul sãil era bineplacut
‹linalntca lui Duinne7cu” (Înțel. 4, 11 l4). far pãrintcle
stare¡, care era de obicci sever in pä strarea rcgulil‹›r
nionahale și bisericcști in acest car I-a c‹›nsiderat pc
tâ nä rul monah vrednic de o înaltl cinstire si a arä tat și
prin accasta dragostea sa aparte fața de el.
 .S/

“Pä rinții noștri de fericită amíntire, starețul Pahomie

și imn‹›mul lsaia“, spunea mai tâ rziu robul lui Dtimnezeu,
amän- doi oameni cu viațä .sfantă , inä iubeau ca pe
propriile for su- flcte și nu ascundeau nimic de mine,
purtand grijä de cele bune și dc folos sufletelor lor și mic
însumi". lar ‘când pãrin- tele Pahomie słujea Sfâ nta
Liturghie, arareori o fã cea fã rä mine, hietul Scrafim. Si
chiar atunci câ nd pleca din mäniLstire în a!tä parte, mai ales
pentru vreo slujbä , el obișnuia sã-I ia cu ct pc nimeni altul
dccâ t pe ierodiaconul Serafim" și n1i-i ascuitdea nimic,
atâ t de mult î1 iubea și îl stima. Dar dumne- zeiasca Pronie
avea in vedcre un alt țel mai înalt și niai bun prin această
nouã asculturc - accla de a dezv‹›lta şi a desä - vâ rși in
robul Sã u cel plin de râ vnã dragostea arzä toare fațá de
DunineZeu şi duhul de rugä ciune, care îți poartä sufletul
cä tre cele de sus. Si iiiniic nu te ajutä la aceasta mai mult
decăt participarca la slujirea Sfintei Liturghü . lntre tiinp, dacă
sfâ ntul ar ff rã mas sã împlincascã ascultã rile sale
nionahale ohișnuite accstca 1-ar fi îndeplrtat dc la calea
vieții contem- plative care îi fusese hotä rã tã de
Ilumnezcu.
Dar atum, timp de şasc ani și zece luni .sf*antu1 a slujit
foarte adesea 8finie Liturghü și era mereu en sufletul ÎIl íiltä
lume, care de fapt, îi aparținea deja. t'ã ci ntl-i spilsese
I›are Împã rã tcasa-tierurilor: “Acesta este unul din neamul
nostru?” Felul in care se prc8ätea pentru .slujirca
dumnezeieștii Litur- ghii poate fi observat din faptul cã in
ajunul duminici1‹ir si al praziiicelor sfàntul işi pctrecea
toatã noaptca in rugäciunc.
far lv sfâ rșituł Liturghiü i mai ă ö ovea in biseritå , punâ nd în
‹›rtline sfintele vase şi vcșminte de slujire şi ingrijindu-.se dc
curä țcnia bisericii. Câ t de mult cinstea el împlinirea
acestor îndatoriri biscriccșii p‹›ate fi observat din povetele
ofcritc surorilor de la Diveievo care îsi împlineau
ascultã rilc in bise- rică: "T‹›ate îndat‹iririle hisericcști”,
nota monahia hapit‹›- lina, “trebuie împlinite doar dc cã trc
fecioare. Aceasta este
voia Îinpă r4tesei terurilor! ›\mintiți-vă dc acest lucru si pă s-
ti ați-1 ca pe ‹› sf^antă îndatorirc, povătuindu-i mal departe
și pe alții!“ “Niciodată și sub aici uri motiv surorile ‹le
mîtnastire (neiunse în iiionaliism) uit au vt›ie să intre în
altar”. *Nicit›dată , DoaNlne fereşte, pentru nimic în lume,
nu c voie să se › or- bească în altar tliiar dacă ar trebui să
suferi pentru aceasta; caci Donuiul însuși este pcezeni
acolo! )i cu frică și cu cutre- mur t‹›ți lieruviniii, serafiniii
și toate puterile lui Dunuie’zeu se află dinaintea Sa: cine
poate atilIiCi sd vorbească tlinain- tea feței .Sale! sprinea
sfâ ntul. ChÎlti atunCi CdIld stCrȘ tftl Ș £ă • fut si mă tiiră m
gun‹›iul din casă lui DiiIIJnexeii, accstca nu tre- buie
aruncare oriunde, fără grijâ . “(.hiar și praful din casa
Domnului este sfâ nt". Iar apa ar trebui și ea turnatA într-tiri
loc curat, aparte. 1i, în general, părintele Serafiin
;›r‹›p‹›vâ duia astfel despre biscrită : "Nu există ascultare
m'ai mare decat cea din calmul bisericii! 8i chiar- dacă ar fi
să ștergi doar po- deaua din casa Domnului cu o că rpa,
această faptul va fi soco- tito mai ‹le preț decat orice
altceva de că tre Dumnezeu! Cu adevă rat nu există
ascultam iiiai marc ca aceasta. Si t‹›t ceea ce e fă cut act›l‹›,
precum și felul in care intri si iesi, t‹›tiil ar trebui s.i fie
fă cut cu frica și cutremur, precum și cu rugă ciu- ne
neîncetată ”. Ș i dc cine oare trebuie n‹›i să ne teiiicm aici!
Si unde (›are să ne buciirîiin noi in duh, în inimit și cu
intrea- ga noastră minte dacă iiu în Iiiseric4, ac‹›l‹i unttc
Domnul si Stă pâ nul însuși este mereu prezent cu noi!" "Iar
iii biserică nu trebuie să vorhim altceva în afara
pr‹iblcmc1or biscricești strict necesare, precum și despre
biserică . Si cc (›are cste mai frumos, mai ină ret și mai
slă vit decâ t biserica!" dea sinițea, și tot asa s a și purtat
p.ruj în ultiiiia clipă a vie¡ii.
UIIUl tlirltfie ‹laspeții Sti a f(let învrrdnicit să-1 vir.iteze cu
zece zile înaintea mortii sale. "tm venit", scria e1, “la
biserica din spital, l:t Litilrphia matinală și chiar înainte
dc începutul sliijbci. Si ain vîtztn că piti intcle Ser.tfiiii statea
iiigcnuncliiat
pe p‹idea la strana tlreaptă . M-ann dus tlirect 1:i el pentr u
bine- cuvântare. iar du;›ă cc nva binecuvâ ntat el s-a grSbit
să intre in altai, ră spunz°and doriiitci mele dc a-i vorbi prin
cuvinte: “DnpJ aceta, (ltlpă aceea!" Ct viață ncpănt2ntcască
tră ia el în biserică și, mai ales, în timpul Sfintei (ittirgliii, se
poate dedu- cc într-o anumitJ măsură din spuscle sale că
atuncl că nd se afla în l›iserică el uit2 d€ ‹J(lihnâ, dc hrană ori
dc biliittiră ; iar cand părksea biserica ‹› fAcea doar cu
regret: “De cc nu poate oniiil, prcciim îngerii, să slujească
neîncetat Domnului!" Iar e1 îi văzuse adesea în timpul
Sfintei Liiiirghii. ”Înfâțișarca lor", spunea pariiitele Serafini,
"era ca a fiilger«lui. Veșmintele l‹›r erau albe ca z*pada sau
țesute cu fir ‹le aqr; iar îii ceea cc privcștc felul în carc cantan
este imposihil dle descris". O bu- curie dc nedescris îl
ciijii’inse atunci pe sfânt: ‘Fă cutu-s-a ini- illa mea ca ceara cc
se topcste în niijl‹›cul p°antecetui meu" (Ps. 2 i, lî), spunea el.
‘Si uri-ini amiiiieam nimic de ată ta bucurie. îmi ainintcain
doar cum ann intrat în sfânta biserică si ctiin

lar ‹i‹lată , în timpul Sfintei LiturghiÎ i s-a ttă rliit O

2.senie nca descoperlre ‹Iinnnexei.iscit așa cum s-a
înt.ainplat ‹loar tu foarte pti¡ini sfinți, și ‹loar cu cei mai
111ari dintre ci. “O dată s-a înt"ainplat să sliijesc c:i diacon în
Sfanta și Îălarea Joi. Dum- nexeiasc•i riturgliie a început la ora
d‹›iiii după ‹ÎI3Â I(ÎȚ A Slș @Ă
‹le o1›icei, a f‹›st precedată de Yeccrnic. După voho‹llil cel
mic și ecteniile rcspcctivc cii. biet p4că tos cc sunt, am
exclamat în c.‹lrul ușilor împ.ară tcști: «0, Doamne,
inantuiește-i pe cei credinciosi și ne auzi pe noi• și intrâ nd
pc iișilc înipă ră tcțti si ri(licâ nd orariil cltre (›.irneni aur
încheiat: «Si în vecii vetilor••, c‹ant1 deodată .nn f‹›st iubit ‹lc o
razii ca lumina soarelui. Uitâ n-
‹fii-trib la această sti liicirc, L-am văzut pe Domnul și
Iluiiinc- zeul nostru Iisus Hristos, sub înfățiș1rc:i l'inliii
Omului, stritlu- cin‹l iii slavă și luiiiină ‹lc nedcscris,
înc‹›njtirat tie l'utei’ilc cerești, îngeri șî ar*.».'i hcli, llcrirvimi
si scrafimi, ca de uri roi
de albine și zl›ur°aiitl prin aer prin ușile dinsprc apus ale
l›is- ericii. Ajiingfintł la anrvon, D‹iinnul a ri(1icat
preaciiratele Sale mâini și i-a binccuvântat pe clerici și
întreaga :itltinarc; iar apoi, intrantl in icoana Sa care se afli
în dreapta pnr i!or îm- pã rã tcști, Se scliinlbá l:i fațä ,
ínc‹›njurat dc cetele îngercști, care sträluceaii îiitr-o
luminã de ncdescris in toatl hiscrica. far eu, care sunt }iraf
şi cenusä , întâ lniiidu-E pe Donuiul lisus atunci in acr, am
priniit o binecuvâ ntare speciaÍä Clin partea Sa; înii
simțeain inima curatä , ilunû natä de bticurie in dulcea- ța
drag‹›stei fațä dc Domnul!”
Cliipul .Sfâ lltului Serafiiii se schinil›à și, izbit de acea
tluin- nezeiascä descoperire, nu sc putea nici niă car inișca
din locul säu de lângá porți)e împãrãtești. Cand pã rintele
Pahoniie obser- vá acest lucru, triinise dot al¡i ip‹›diaconi, care
îl luarä de brat şi î1 diiscrã fit altar. Dar el c‹›ntinuă sä .stea
acolo nemișcat, tin1}i ‹le trei ore în extaz. Ș i doar cliipul i sc
sclliinba perma- nent; acuiø era alb ca zitpada, apoi va un
fulger îi luinina în- treaga înfă țişarc. fiupä sliijbã , hãtránii îl
întreliarl cc s-a în- tâmplat. far pã rinicle Scrafiin, care nii
asciiødea nimic fatü dc pä rinții sä i du1i‹›vniccști, le spusc
totul. Lt îi poruncirã sã nu inai vorbcascä nimic dcspre
aceasta şi sã se cufunde într-‹i și mai atlâncl sIlJercnic, }
7I2iIidu-se ‹Îe boldul trufiei dupã o ast- fel tle descoperire
neobisnuitã . Sfâ ntul priiøi p‹›vețelc cu toa- tä uinilinț2 lniniii
și j›^+str4 tã tcrca pCIltru inonlCflÍ.
În ccc•a ce priveștc ceea ce siiiițea sfantnÍ in tiiiip ce
se îmJiã rtä s,ea vu Sfintcle Taiiie, acest lucru este doar o
tainä a sa. l)in cuvintclc sale știni cc urias.ã semnificatie ii
acorda el Sfintei Euharistii. Atunci cñ nd a f‹ist întrehat cã t
ö e ales tre- ö uie sã nc apropieni noi dc Sfanta Împä ri"nsanie
el räspunsc•: "tiu cñ t mai des cm atñ t niai bine”.
Îil m‹›d special, siiroril‹›r de la Diveicvo el le dä dcn
urmä - t‹›arca reglilã , aşa ctHn ‹i aflãni din inf‹›rniațiile l^o:tte
ftou3 de la monaliia Kapitolina: "Nil trehuic .sií picrdeni
ocazia de
a ne folosi câ t mai des posil›il de harul oferit prin îniparia-
șirea cu Sfintcle lui Hristos ”laine. lncerc'and pe câ t ne cstc
cn putință sir ne concentr:lin asupra înțvlcgerii snierite a
totalci noastre y1c4tos.enii, trebuie sI ne aJ›ropiem dc Sfâ nta
Îinpă r- tlșanie, care dâ viață la toți și la toate, cu nă dcJdca
și ferma crcdință in ncgraita niilostlvire a lui Dumncxcil
spunâ nd cu fră ngcre de inimă : ani pacă tuit, o. doamne, cu
sufletul, cii ini- fllâ , Îfl CtlVâ llt, Îll g'•lfld, și cu toate sinițurile
mele”.
Cu adevă rat rcinarcabild este porunca sfântului Serafini
cii privire la aceasta, dată duhovnicului mă năstirii
Divcievo, părintele Vasile: “Le p‹›runcesc (.surorilor si
ni«iciior), părinte, să se îni;›ă rtă sească în tt›ate cel patru
p‹›stnri și în cele 12 praznicc îiup‹ră testi; le p‹›runcesc
aceasta și în marile zile dc să rhă u›are: cii câ t mai tlcs, cu
atâ t mai bine. Ca pitrintc du- hovniccsc al lor, sJ nn li te
îiupotrivești; că ci harul dă ruit nouă prin 1nipârtă.ernie este
at"zt ‹le mare încăt oricâ t dc ne- vrednic și tle pă că tos ar fi
un ‹›m, tle îndată cc acesta se apro- pie de DoniIlUl (pare
ne invie pe n‹›i t‹iți (prin smcritâ înțelege- re a totalci noastre
p4că toșcnii), chiar dacă ain fi cuprinși din Cap Ș aIJă Îfi )ÎC1Oâ fc
dc cartile pdC2tel‹x’ vom fi cură tiți, pă- rinte, prin ltarul ltii
Hristos, și vom deveni din ce în cc mai
lnminați și vom fi mâ ntuiti. Dunuicata, pă rinte, le ești
duh‹»- nic, și îți spun ca sâ stii toate aceste "lucruri”.
"În plus", scrie Părintele l asilc, “cl mă povă țuia
mereu în calitatea mea de părinte duhovnicesc a1 surorilor
dc la mă- năstirea dc iiiaici, p‹›ruiicindu-imi să fiu cât se
p‹›ate de indul- gcfit la sJ»vedanie. ln trecut, multi ni-au
dojenit si in-au con- damnat pentru acest lticru și au fost
supdrați pe niinc; si chiar păna acum ei ină Judecă încâ , dar
eu păstrez. cu strictețe porunca sa și ain p^astrat-‹› toată
viața. Rohul ltii flumnezeu
‹›liișituia să spunl: •Amintește-ți, mata... ești ‹loar un martor,
părinte, dar lhniiiiozeti este jndecdt‹›rul! 8i câi ‹le n3ullc, Cât
‹lc iiiultc și dc grozave păcate, încât nici măcar nu le p‹›;i pro-
 nunța, nu ne-a iertat nouä märiniiø‹isu1 nostru Domn și
ãIân- ıuitor. Cum oare ptitem not, oamenii, sä ne ju‹lccã m
senienii! Noi suntein sinipli mart‹iri, simpli mart‹›ri, pã rintc.
Să-ti amin- tești merest acest lucrti: .sinlpli inariori,
pá rinte!›•" Unui ini- man ct i-a dat aceastà poruncã:
“Îinpã rtã șește-te ‹le patru ori. tlä car și o ilatã c biiic. xșa
cum tc va învrcdnici Dumne’zeu. Ccl ce sc împärtă scşte va
fi mantuit; dar cc1 cc nu sc împãr- tä sește, crcd cä nu va fi
mantiiit: “Cel ce nti inä nä ncã 2"rupul oSleu şi nu bea 8anßc1c
ă’leu, accla nu are parte de Flin(• (iii. 6, s6)". Într-o altã situațic,
sfã ntul a fäcut cunoscutã o mare taiiiä ,
și anuinc faptul ca împù rtã șirea iinuia este bincfã cä t‹›are
și pentru alții. “Cel ce cu drag‹›ste sc îinpä rlä șcșie cu
Sfintele Taine, st aceasta nu doar ‹› datã într-nn an, se va
mâ ntiii, va prospera și va trã i mult pe acest paină ni".
"Crcd”. adă t1ßä el, ”cä iliipă inarea bunã tate a lui
Dumncreu, llarul Sã u va fi lucrã tor și in familia celiii ce se
îinpãrt .șește. In ochii Dom- nului unul care face voia dia
va1‹›rearã inai mult decâ t i› legiu- nc de pä cã toși". Ce
revclație minunatã , mâ ngâ ietoare și in- strilctivä . În acclași
timp, pä rintele obişntiia sä -i împace pe cei ce sc teincau sä
se apr‹ipie de Sl’intclc Taiiie din pricinu scntiincntiilui
ncvrcdniciei lor. Alli vlznt aceasta din porun- c* sa cä tre
pžrintele \’asilc; dar sha dovedit inai ales conving3- toare in
ca7il1 fratclui loan.
O dată, în jurul unuia dintre cele 12 praznice, can‹l urma
sd se împă rtdşeascã fratele loan se îiuliilci cu putin;I
liranã du;›4 slujb. de scará, lilcru care rim era in acorn cu
repulilc mitnästirii. Pc 1ãn8° accasta se m.ti adäugã și
conștiința ne- vredniciei sale; .si fraicle ñ icepu sã fie
abã ttit. Si cu cã t se gân dca mai mult. cti atâ t
dernã dã jdtiia: ‘iJn leglieon ale gânduri in.spIiiiiâ ntú toarc,
minii dlipă altul, sc înßhesuiau in capul men. İ¡j COC sit ;ti3J
Ilă dcjde in nlarea milostivire .i Stä ntuitorulili nostril lisus
llristos Care ne acoperä i‹›ate pJcaicle, îmi inta- ginain că
dtipã Jtidecata liii Dumnezeu, Min pricina nevredni-
ciei mele, voi fi sau ars dc foc, sau înghițit de pă mănt de viu,
de îndată cc mă voi apropia de Sfâ ntul Potir”.
Dorind să-și linistească propria conștiință , fratele se
spo- v‹:uiti, dar nici acest lucru nu-i aduse pacea în suflet;
și, stă nd în altar continua să sufere. Părintele Serafim,
vă zând acea.+ ta, î1 chemă și îi spuse aceste minunate
cuvinte: *Chiar daca ann fi umplut oceanul cu lacrimile
noastre, nici initcar atunci iiti l-ain fi putut ră splă ti
Domnului cum se cuvine pentru ceea cc el ne dă ruiește în
mod gratuit, hritnindu-ne cu Prea Cura- tul Să u Trup și
Prea tiin.stitul Sau Să nge, Care spală , cură țli, dz viață și ne
ridică din moarte. As.adar, apropie-te fă ră să ai vre‹›
îndoiala, și iui tc ttilbura; crede numai ca acesta este ade-
văratul l”rup și Să nge al Domnului nostru lisus Hristos,
Care nc-a fost d?aruit spre vinderarea tutur‹›r păcatclor
noastre".
Fratcle, aflat acum în pace, se împărtdși plin de
credin¡ă si de smerenie. Dar, altd data, sfâ ntul r‹›sti uri
cuvâ nt grozav despre cei cc se împitrtășcsc cu nevrednicie. 0
t.ui‹1ră văduvit, Ana Petrovna Eropkina, după cc tră ise
că să torită doar trei luni, v‹›rbea despre pă rintele Serafiin, și
printre alte lucruri spuse următoarele: atunci când soțul ei
iubit s-a îml›olnâvit brusc, ea "s-a temut să -i sugerere câ ar
fi bine să sc împărtășească. tem°andu-se sta nu-1
înspăimântcze; și, des.i și el era foarte cu- cernic, el se temu
să -și îndurereze soția invit°aiid uri preot". Asa cit cl muri
fllră să se înipă rtă s,ească. S‹›ția sa era foarte întristată din
această pricinâ. “Sâ m‹›ri fă rl împlrtașanie ini se pare a fi ‹›
;›edeapsă a lui Dumnezeu pentru păcatele mele și cele ale
soțului meu; ml gâ ndeam cI s‹›țul meu va fi pen-
tritotdeauna îndepiirtat dc la bucuria vieții divine". “Dupâ
înniormantare... eram uneori deznlidâ jduită și probahil că mi-
as, fi pus cai' ă t vieții, daca n-as, fi fost păzit4 cu străs,nicie“.
Deci, vlduva ră mase în această stare dc ncliiiiștc timp dc
zece ltnli. itl›t›i, urnand sratu .›ncliiului ci se duse cale dc
500 dc ver- ste spre îndcpăr:••••I ilarov. Acolo a aflat
depliiiă pace de la
sfâ ntul; iar în ceea cc priveşte moartea soțului ei,
pilrilitele îi spuse acest lticru: ‘Ntt te mai necă ji în lc•gă turd
cii aceasta, liucuria inca. eu nu cre‹l cI tloar pentru acest
lucru sufletul sIu sc va pierde. Numai Diinmezeu pt›atc sâ
judece pe cine va rlsplă ti sau pc cine va pc‹lepsi și în ce
mod”. $i, mai departe, adIugI: "Aceasta sc înt*amplîi
câteodată: aici, în această lume, oamenii iau Sf'anta
Împă rtlșanie; dar, ‹lupă judccâțile Domnu- lui ei rlmâ n
neinipartăș i¡i”. Câ t ‹le grozav este acest lucru! C*at dc
covfirsitor! Ș i apoi sfâ ntul continuă : ”Uri altul poate dori să
se impă rtă șcasc3, ‹lar tlorinta sa ră mâne neimplinitâ ,
independent dc vointa sa. Unui astfel de ‹›ni Sfânta
Împâ rtă - șanie îi poatc fi ‹lăruită în chip nevăzut, prinir-
uri înger a1 lui Dumnezeu". )'ă du a fu mâ ng.aiată .
loar, uncori, D‹imnul îi pcdepsestc vizibil pc cei carc
cu nevrednicie se apropic de Sfâiitul Potir, Uri pre‹it din
orașul Spassk, părintele Petru Tcoktist(›v, descrie urmă torul
caz. Un diacon, după cc a fost pedepsit pcnti’u
c‹imporianient nepo- trivit dc catrc preotul xău, la r*andu1
său 1-a acuzat pc preot dinaintea cpiscopului cu martori tare
au jtirat fals îIi favoa rea sa. Diaconul fu promovat. Din
.satiil să ri fu transferat la
‹›raș J›cntru a slnji cti pă rintele Petru. lil c‹›ntinuii să
s1u¡cască acolo făr;i a avea mustrari de conștiin¡ă . Peste
pnțin timp, diaconul veni la Sarov și .se dusc la părintele
Scrafini. Yă ză n-
‹lu-1, ›ăză torul cu duhul ieși din chilia sa pentru a-1
întâ inpi- na, aJ›oi se înt‹›arse imediat și spuse cii niâ nie:
“ltergi, pleacă dc la mine; accasta nu e treaba mea!”
Diaconul se întoarse acasă și 1c spuse oafllciiilnt" ccc‹î ce sc
întâ i\1gIasC; clar nicî mă car nil-i trecu @in cap să se
că iască ‹lc pă tattil dc spcrjur pc care-1 ctimisese. Atunci.
Duinnezcii îl ;›edepxi. Când înaiII- te dc Sfă nta Liturghie.
pre‹›tul spunea rugă ciunea tipica înr preun.1 cii c1. "O,
Doanuie, l›uxcle mele vei deschide și gura mea va vesti
l:iutla 2fi”. deodată , diaconul, în loc usă spună coi-
formrug:1ciunii: "1' timpul sat lilcriim pentru llofnfitil. .Stâ pane
hineciivintcază”, el amtiți. Si chiar a trebuit să pă răsească
bise- rica și să se ducâ acasă. acolo. puterea de a vorbi îi
reveni. Dar dc îndată cc ajunse iar la biserică, ailiuti din
nou. Pe- deapsa diimnczeiasc:l a durat trei ani până cân‹l
nevre‹lnicu1 sllijitor fu ailus la deplina poc3ință .
ln ziua dc pră znuire a Înă lță rii Domnului, la Utrenie,
t11lp§ Latlde se cdnt‹) :tce‹lstâ stil3irâ a ps:ilillu)ui: “T‹›.ite
p‹›poa- rele b2teți din palme. strigați lui Dumnezeu cu glas
‹le bu- curie (Ps, *i6, l). Diac‹inill, așa cum povcsti cl mai
t°arziu, fii în- grozit dc aceste cin'inte și înccpu să se roagc
pentru iertarca si inilostivirea lui Dumnezeu. 1i, dc îndatâ
1inil›a i sc dezlegl
‹lin muțenia ei. Plin ‹Ie hncnria vindecării s:ile si, chiar mai
mtllt, de mila liii Diimnczcll, diaconul ac‹›lo și atunci se cii
des- chis pentru toate, povesti din nou minunca care
avusese l‹ic și aduse lautlă descoperirii duhovnicesti pc
carc o cerusc pă- rintele Serafim, acuzat‹›rul stu. Asadar,
“Diininezcu”. nc invață pă rintele, "nc dPH Urme dr2g(›stea Sa
faț de o.inieni, iiiâ ntii- intlu-ne cii orice chip, uri numai câ nd
facem hinele, ci și atun- ci când Îl jigniiii sau Îl mânicin. Ct1
toată ră b‹lare ne p‹›artâ El pă catele! Iar atunci câ nd ne
pedepsește, cu c*te milâ o face!". “Prim urmare”, spunea
sfantul Serafim cu cuvintele sfâ ntului Isaac Sirul, “să imi-l
numesti pe Dunuiezeu drept, ccci drcp- tatca sa nii se vede
în hicrurile noastre (adicil mila lui Dumnc- zcti tati de n‹›i in
coinJiarație cii pă catclc noa,»trc), iar Fiul Sâu ne- a ară tat că El
este in.ti degrabă hun și niilostiv. Unde este dreptatca Sa?
Noi stintcin păcat‹isi, iar lIrist‹›s a liturit pentru llt›i” (z«w ›,
8). Dar să revenim la viața sfâ nttiltii însuși. În aceas- tÎl
pcrit›ailă a vietii sale ca ierodiacon, trebuie să ;iniintim ori
eveniment carc iiiai ap‹›i 1 a legat pentru t‹itdeauna de
crc:iția sa spirituală - iTl4nă stirca ‹lc inaici Divciev‹›.
lii anul l7b9, la începutul lunii iunie, părinte l'aliomic
împreună cu iconoinul, p.1rintclc lsaia, se diise în satul Lenict
la înm‹›rmantarca unui hincf:ică tor al in nvtirii, inoșierul
Alexandru S‹›lovțo›'. Dupä cum îi era ohiceiul, starețiil îl
lua cu el pe ierodiaconul Scrafiin. Pe drum se oprirã la
Diveievo pentru a o vizita pc fondatoarea coniunitã ții,
bìnccuvâ ntata Agatia Semen‹›vna ã lelgunova, în monahism -
maica Alexan- dra. Ea prinú sc de la Domnul știrea
apropiatulni sã u sfä rșit și îi rugase pc pãrinți sä-i face
Sfântul Maslu. Łu2ndu-și r^amas bufi de Îa ei, Maica
Alexandra începu să 1 implore pe pärin- tele l'aö ‹›mie sä
nu le lipseascã pe orfanele ei ‹le îngrijirea sa. bã trã nul
ră spunse profetic: ‘ă laicä! Nu mä dau in lã ttiri S-o slyesc pe
Îiøpä rä tcasa Cerurilor diipã puterilc mele și diipã porunca
duinitale. Dar cunt se va întâ mpla aceasLi, nti știii. l'oi trä i
en oai e p°anã atunci? Dar iata-1 pe ier‹›diactintil Sift- fiiu.
Nivelul sä u du1lovnice.sc îți este cunoscut și e şi tâ nã r pc
tlcasupra. UI va träi paiiã în ziua aceea. Înci’cdìnțeazã -i lui
accastä mare sarcinä ". Maica :tgatia räspunsc cá ea fã cea
d‹›ar o simplã cerere, first İnipärä tcasa Cerurìlor îl va
învã ța ma Însasi cc tribute sä facä ”. ilä trâ nii plecarã . Pe
drumul de înttiarcere in data de 15 iunic, ajunserl la limp
pentru înm‹ir- inâ ntarea el.
Dupií ce sliijiră Sfânta Litiirgłiie şi sliijba înm‹irmântźrii
pentru stareța niutatã la viața veșnicã , ei v‹›iau să sc
întoar- cI la Sarov. fiar ploua cu gãleata. l'ărintele Pa1i‹›nii
e se afla in întârzierc. Câ t despre diaconul Serafim, dintr-tin
sentiment de ćurã ție lãnntricä dar și dintr-o scrupiilOasl
purtafe de gri- jã duh‹›vniceascã , nu rá mase nici niä car la
m3Sit ‹›fcritä dupã înmorniâ iitare in acea comunitatc de
maici; ci, îndatã dupe înmormä ntarc - desigur cu
bincciivantarea celor carc îi cu- nose acrivia lui
duIi‹›vniceascit - sc întoarse la mã nãstirc pc ploaie. Clt ‹le
niinunați și ieșiți din c‹›mun sunt sfintii llii Dumnezeu!
Cine altcincva ar fi pr‹›ccdat in feliil acesta? Cc tã rie și cå tä
1i‹itã rã rc! Câ tä asprime cu sink! Si toate accstea într ini
astfel dc om îngeresc precuni sf*antul Serafiin. Dar nu- mai
c"ațiva știu tin alt lucru niai izbitor și itlai edificator: pä rin-
tele Serafim care, se poate spune, a dat nastere inän^astiríi Dive-
ies•o si maicilor sale din punct de vedere ‹luh‹›vnicesc, nu
a fost niciodată ac‹›1o, cu excepția acestei singure ocazii! Dar
el a construit si a dirijat totul din Sarov, aflat la vreo 12
kilo metri distanță , uri fapt absolut dc ncînțeles și
imposibil pen- tru altii! hu, nu este deloc simplu ca oamenii
sâ ajungă “sfinți". tifiiar a v‹›rhi despre aceştia e lucru dificil
și stânjeiiiior pen- tru n‹›i, păcatoșii. Cât despre imitarea l‹›r
— nu numai că ne-ar lipsi puterea, dar este apr‹iape
imposibil mă car sd ne imagi- nile ne•tiințele lor. Ei sunt
oameni extraordinari, sunt ade-
› frați giganți ceresti, giganți ai dtihului. Ei nu sunt dc-ai
noș- tri care suntem pă mâ ntcști, pă că t‹›și, slabi.
Aproape șapte ani dc viată ni‹inahală, in calitate de
dia- con, trccnscră pentru părintele Serafim. Pă rintele
Pahomie se apropia dc momentul plecă rii din aceasta viată .
Si dorea ca încă din această viața s -și vadd iubitul situ
îlnprcunl nev‹›i- tor uns cu harul del›lin al preoiiei.
Împreuna cu fratii mai vâ rstnici care vlzuseră și ci
ncvoințelc și viața curată a tă -
nitrului monah, starețul îi înmaiiâ lui Teofil. episc‹›p dc
Tam- hov (iti eparliia că ruia nifinîistirca Sarov fusese tocmai
iransfcrată ) o cerere dc hirotonire a sa întru preotie. Iar pe
data dc 2 sep- tembrie 1791. » lflăcăraiul Serafim primi uIi
ii‹iu liar din mâ i- nile acestui episcop și fu hirotonit pre‹›t.
De acum un t›rizont mai larg dc slujire față de mă năstire,
ca și față dc frați și pe- lerini, i se deschise. Dar un suflet
care fusese aprins ‹lc o fla- cără puternică a dragostei fața
de Dumnezeu nu își poate afla odihna si nici nu se poate
opri la jumatatea drumului. “Dum- nezeu este foc“, spunea
sfâ ntul, ‘care încă izeste si aprinde gân- durile și
simțăniintele” (a). “Cel ce a dobâ ndit dragostea desă- vărșitâ
trliește în aceasta viată ca și cum n-.tr exista, că ci el se
consideră străin fața dc cele v3zute și cu răbdare le as,teap-
tă pc cele ncvdrute. El a ffist cu t‹›ttil tran.sf‹irni.ii în
dragoste față de Dumnezeul și a uitat dc orice altă
dragoste". “Cel cc cu
(y

adevărat Î1 iubeşte pe Dinnnereu se c‹›nsideră pe sine un

pele- rini și un străin pe acest pă mâ nt; câ ci în lupta sa
pentru hum- nezeu. acesta Îl conteinplă d‹iar pe EI cu
sufletul și mintea”. lapte ani de viațâ m‹›nalială petrecută
mai ales în alta-
rul Casei ltii Duilinexeu, au trezit în părintele Scrafim setea
Jientru sfâ nta însingurarc în pustic. Îii plus, prietenii sti, unul
câ te unul au plecat în cealaltă viață , iar lucrul acesta îl
flcea să se gâ ndească din cc în ce mai mult la
deșertaciunea aces- tei lunii trccătoare. Pă rintele l‹›sif,
primul său duh‹›vnic, mu- rise de mult timp. Părintele
Pah‹›mic se pregă tca si el acum de plecare; mai rămă nca cel
de-al treilea duhovnic șÎ Ci)l uZ duhovnicească , care și el
îl iubea mult pc Serafim, ic‹›n‹›mnl, părintele lsaia, viitorul
stareț a1 mă nastirii. Si astfel, pă rin- tele iierafim, h‹ită râ să
facă uz dc autoritatea sa pentru a-și implici dorinta dc a
pleca în pustic, lucru pe care sufletul să u il dorea de multă
vreme.
Chiar pe cănd era frate începltor se dusese uneori în
pădure, cu permisiunea stare¡ului s1 binecuvâ ntarea bă trâ ne-
lui sau, pă rintele losif, indemnat dc duhul stiu și inspirat
de exeinplul starețului Nazaric, a lui ă tarcil ccl tlcut san
al lui Dorotci pustnicul. Acolo, într-un loc tainic, își c(›nstrni
o mică colibă pentru sine și petrecea că tva tiillp îH
contemplație și rugăciune. Ac‹›lo, cl îinplinca scurta, dar
adesea repctată re- gulă ‘pe care un înger al D‹›mnului i-o
dă duse marelui l'a1io- mie a1 Egiptiiltii” (a). Dar t‹›t restul
timpului si-1 petrecea de asemenea in "amintirea de
Dumnezeu" și în rugă ciune neîn- cetatd, carc devenise
pentru el respirația suflctului sGu. Ap‹›i,
a) F.ii co›is’fd fit ruy(cii1iiile îiic«pdfonre, din ’lYiseghioii, apoi
hoamnv itiiltiliește (da 1’2 ori); .9lavîi.., și ‹acum...; teiii[i sd tie
îitclii- ndm, (dc 3 ori); Jsofmii/ 5f, Crertil; dc 100 dc ori riiJdeiit›iea lul
linis; t,"uviiio-se cu udordrat...; ol ustiil. Aceste rugăciuni trehuiou
facute dc 12 ori iii timpul zilei ri #e 12 ori tu tiiti ul iiofi(ii acfică în
fiet-are cea Fete tnl octiigtf toRte c:elelaIteslujbe)›eiitru usttiici. fiti
aceasta a luat fiiii(ă zffffi fJimiff “miCa firavitâ" a pJri›if‹ftti Cer ritm.
el mai îmbinase cu contcmr °!i a uri post special: mă nca
doar o dată în zi, și atunci doar p2inc șl apă , în timp cc
miercurca și vinerca sc abținca cu totul tle la hrana și
bautură . Dar aces- te ncvoillțc rcprezentaseră doar
începutul și priinelc încer-
cămalc tfinârliliii icroschimonah în zborurile sale către zone
le înalte alc vitții duhovnitești.
În vremea celor 16 ani dc lupte neîncetate în cadrul
niă- nă stirii, aripîle salc duhovnlCCști se întă riserâ , și "omul
cercsc” zbiirl în pustie “din dragosm ‹lc Dumnezeu". În plus,
avein mo- tive să credem că mai exista și o altă cauză care
1-a determi- nat să plece în pustie. Nu trebuie sd credem ă
mă nă stirilc, chiar cele bunc și hine ‹›rgaiiizate, sunt un lă cas
îngercsc al iin‹›r oameni îngerești. Nu, ele sunt locuri dc
pocă ință , nevoințe și lupte. Si nică ieri uri tullnrră diavolul
suflctclc mai mult ca printre monahii luptători. Si, prin
iirmarc, cor la cot cu no- bile aspirații și daruri
duhovnicești, mai ohservăm în m4nds- tiri întotdeauna
vicleniile vrajinașului și patimile oinenești. Si pentru
sufletul curat al părintelui Scrafiin er.i iare greu s3
trăiască în această școală a lul' tei.
Nu știm cu sigtiranță tlacă el a .suferit afronturi pei'sona-
le din partea fraților, care, uneori, sc poate să-i fi invidiat
nevoințele sale asccticc, sfințcnia, viața sa în singnrătatc,
pre- cumși dragostea bă trâ nilor săi și mai ales a părintelui
stareț față dc el. Dar iată ce i-a spu.s el altui ni‹inah care
venise să-i clara sfatul cu privire la vi:ița ț›ustnicească .
“Părinte", îi spi- se monaliul, ”oamenii susțin că retragerea
dintr-o comunitate în pu.stie înseamnă fari5eÎsin sÎ Că (i
nstfel dc schimbare dc via¡ă înseanm3 de.sconsiderarea
fratilor sau inai degrabă osiui direa lor”. La toate acestea,
părintele Serafini ră spunsc: “Nu e trcaba noastră 5ă -i
osâ ndim pe alții. Iar noi pără sini comu- nitatea fraților nu
din ură față dc aceştia, ci, mai ales, fiind- că iioi cm
acceptat să purtă m schima îngercascii, drept ;eu- tru care
este instiportabil să te afli acolo tinde Domnul hum- ner.eli
este jignit prin cuvâ nt și prin faptă . Si, prin urmare,
atunci câ nd noi ne despã rțini dc comunitatea frã țeascã ,
noi evitã ni doar de a auz,i șì de a vedea ceea ce se
dovedeste a fi înipotriva poruncilor lui Dunuiezcu, lucru
care se poate in- tâ nipla în cadrul atû t‹›r frațì. Not nu
fugim de oameni care au aceeas.i fire cu a noastrã și carc
poartá acelaşi nume ‹te creş- tin, ci de păcatele r• care lc
lac aceștia. Asa prccum i s-a spus
marclui Ar.senic: •l'ugi de oameni .si te vei niâ ntiii».
Pricina exterioarã a însingurlrii sale o reprezenta boala.
Din pricina statului in picioare îndelungat la rugä ciunc,
atâ t în bisericl, cã t și la cliilie, picioarclc sfâ ntului se
uiuflascrá și erau ulccrate; și, astfel, îi era greu sä -și niai
îiideplineascä ascultä rile sale nionahale. În m‹›d oficial
acesta a fost ccl ‹lin- tâ i motiv. Dar niotivvl lã untric
fundamental era de ordin spi- ritual “dupä râ vna sa...in
mod cxclusiv de dragul pieri duliov- niceşti şi dirt
dragostca pentru Duinnezeu“. Îndeninat de toa- te aceste
ñ liprejurări - ilar mai degrabã cîtlãuzit dc Duhul Sfâ nt însuși
pãrintcle S“erafirø, fãrI îndoialä, cłii:tr in tiiiipul cât trI- ia
päriiitele Pałlouiie îi ceruse acestuia binecuvâ niarca de a
trei o viața” pustniccascã . Accum sosise timpul Starețul își
trä ia ultimele zilc. lifâ ntul se afla permanent alaturi dc el și
îl slu- jea cu râ vnä ficrbintc, amiiltindu-și cu câ tă dragoste
îl îngri- jise starcțul în vrcinea celor trei ani dc boalã . in
accastã pe- rit›adã de timp grija cel‹ir de la Dix’eievo ii fu
încredințatä lui. Odatå , pãrintele Serafini ‹ibservã pe cliipul
pärintelui l•aho- iiiie ‹› exprcsie de grijä .şi tristețc
neohișnuite. ‘Ce te face sã fii atât dc trist, sfinte pxrintc!•" îl
întreabă el pe baträn. “Sunt îngrij‹irat in pi ivința .surorilor
Clin comunitatea Divcievo” rä spuiise bolnavul. “Cine ‹› să
aibií grijă de ele dupl niine''”
Atuiici, pã rintelc Serafini, care era de obicei atâ t de
snie- rit şi mai al‹•..s, prudent in ceea cc privcștc sexnl
opus, ii pr‹›- niise niuribundiilui sä-i ctnrtinue lucrarca. Ei'a ‹›
iii.»piraü e ‹i Duhului Sfă nt si durința Inipăržtesei Ccrurilor.
Pãrintele Pa- homie se înveseli cu t)uhul și, recunoscä tor, îl
sã rutä pe pã rin- tele Scrafim. Ș i, nrai ap‹›i, adorini curâ ntl in
Domnul ț6 noieiii
 hrie 1794). Părintele lsaia fii ales în locul său. DuJ›ă cc l-a
plă ns cii aniar și l-a îngropat pc ccl cc-i fusese părinte,
hinefăcător și prieten în Domnul, pă rintele Serafiin primi
încuviințarca si binecuvântarea dc a duce o via¡ă
pustniceiscă din partea bă triinului să u, noul stareț. Era din
nou ajunul Intră rii în bisc- ricd a llaicii Domnului, pe data dc
20 liniembric. Cu 16 ani în urmă, îii aceeasi zi, tânărul Prohor
intrmse pc portilc ină nă s- tirii. ‹tcuin. cel ce ardea cu duhul,
pă rintele Serafini, icsc prin ele, dar nu în lume, ci chiar mai
departe de ea, în adă ncurile pustiei. maica Domnului își
conduce iubitul ei slujitor în Iaca- șul diii Sfâ nta Sfintelor,
mai aproape dc ea și dc Dumnezeu. Chilia monahală fusese
pentru el pragul spre adevă ratul monabism. .spre
comuniunea totală cu Dunuiczeu, în singură- iate, spre
rugăciunc lăuntricl (a); ‘Doai’ rugăciunea exterioară nu este
suficientă ‘, îi spunea el unui viitor monah. “Dunulczeu sc uitii
la minte. 1i, dc aceea, m‹›nahii care nu îmbină rugă ciu- nea
extcrioarl tii cea lă untricâ nu sunt monahi cu adevă rat”.
Cat despre înfllcâ ratul Serafiiri, artlerca sa lâ untrică deve-
nisc ată t de puternică încâ t avea nevoie tlc uri ‹›riz‹int larg
pentru cluliul sIu în deplină linişte. "Vd iul›esc pc toți“, lc a
spus Arscnie cel Mare fraților în momentul că nd a plrâ sit
co- iiitiilitatea pentru a se duce în pustie, ‹lar Îl iubesc pe
Dumne- zeu mai mult. §i nu pot fi §Î Cu Dumnezeu și cu
fiamcilii". "Isi- halul" (ccl cc practica liniştea și tă cerea) este un
înger pâ ntă ntesc.
n) "Purtiitoriil acestuia", se spune îtt biletul dc plecare din
iiidiidsfirr, duta 20 tioiem5rie 1794, "leromoiialiul .Serafim diii r
iiăstirea Soroo. i se acorda ermisititieo dt• a ri“ioiâiie iti /›iisfairie
îri reșediii(a dc vard (adicFi, de f‹ipt, a oidMslirii), diti flricitia
iiicațiacității siile îti No(o iii roinoiii)o)e couzof0 r/e Joa/a sd și
W/ori/J r‹it riai sok, după triii//i ciii ik' iiiccrcurc• îti centrul
oidii‹tstlrif; fur lui îi este î›igdif«ii să ptccs iii pustie mi uwnili dc
trapul de a dohâiidi și,yN.‹tra... yocea dyhiilni ilnr și liii dragoste
yriitni Diimisseu, și dim$reaa0 cc imi ramon cc i se
‹lă duyd rsJri/ife ă /iri)i/or Pdri›i)i; iar iii t›iltor fie ca urme iii sd rick 1
mie Atelier zice ‹i rămâtie iii acel loc; iar eu coifirm triate acestea,
(semnal) loroinonahiil team” rehl mărturie aue.cea aici /rewnfiif
sigllici’.
 Accsta a fost rezultatul firesc al anilor de noviciat in
ino- nahism, cât şi al celoi‘ petrecuti in in4nãstirc in
"schíniã înge- reascä” de cãtre pärintele Serafiiii.
 CAPITOLUL Y
SIHÃ STRIA ÍNDéPÃ RTATÁ
La vreo cinci kiloinetri dcplrtare de mãnastire, pe
inalul râ ului Sar‹iv, îiitr-o pä dure deasã de pini. pe vãrful
tinui deal înalt sc afla o colibã de lemn formatã dintr-‹›
camerñ cu o mi cutã antecamerã şi un cerdac. Ac‹›lo,
sfãnttil pustnic mcrgea sã viețuiască . O icoanä a ,llaicii
Domnului într-un colț, o sobã în celälalt. o bucatã de lenui
carc slujea atâ t drcpt masä, cãt .si ca scaun, o oalá de lut
pentru )iă strarea pesmcțil‹›r, aceasta era toatä mobila din
indepãrtata sihiLstrie”. Sub podeaua chi lìei se c‹›nstruise o
micã pivnițã , prohabil pentru pi£starea lc- guniclor. Dar,
pãrintele Scrañ m o folosea pentru rngã citinea în linlște
deplinl și pentru a se zscunde de vizitatori, tar vara
oblșnuia sä se odiłineascä atolo din pricina cã ldurii. În
jurul siliastriei, pã rintele aincnajase ‹› grã dinită in carc
cultivate cartofi, varrií, ceapä , sfeclã etc. Câ tã va vrcine a
present chiar alliinc, dar mai tâ rziu .t renunțat la aceastä
‹icupatic, pr‹›ba- bi1 din pricina faptuløi cä-l distrã gea de la
lncrarca lã untricä .
Aici, ascetul a petrcoit, de asemcnea, aproape 1ń anl
pá nd cznd s-a înã lțat pe i› treaptã superioarä a vicții
dułiovniccști. Saisprezete ani! E uşør sã spui aceasta. nar
cine poatn spune ce s-a pctrecut in toți aceşti ani in sufletul
säu puternic, li‹›iä- rã t, contenlplativ? “Cct ce a gustat din
dulccața dumnczeias că , luptä pentru liniște”, spuiie sfântul
I‹›an Scă rarul, “pentru
‹ se să turx de ea din plin. fãrã vrco oprclişte". Sfâ iitiilui
Sera- fiin îi plã n•,a sã citeze cuvintele sfântului Va,sile eel
M.me: "Postia este un rai al desfãt"arii unde florile parfilmate
ale dra- gostci (de Dumnezeu) acum se înflá cã reazã pline de
un foe pu- tcrnic, acuin strdlucesc într-o ciirã ție albã ca
xãpada; in ele se aflä pacea și liniş å •..Ü flí fÎ1 AİCI ÏTlircasma
dest arşitei n«›r- iificã ri nu nuiHai a trupului, d.ir ceea ce
este si inai vrcdnic
de laudil, a voinței însă și; aflăm aici mirea.sma ncîncctatci ru-
pâ citlni permanent aprinsă de f‹icul df3g‹›stei dumnexeicsti;
ac‹›lo, fl‹›rile virttitii strâ lucind de fclnrite pod‹ia1ic, înfloresc
pline dc dclicatcțca tlnci fruinuseți nepieritoarc”. Iar
sfâ ntul Scrafim era pc deplin satisfă cut si încâ ntat de
frunuiscțea acestui dulce rai. Sufletul să u se bucura dc
rugGcitnlea fim- tricd, cea care îi tlevenise demult un izvor
pururea curgâ tor
‹le apil vie.
Acum, în pustie, viața ss c‹lI1Sta în prlncipă l din
rugă ciu- ne. E1 își citea canoniil pustniccsc în ordinea
obișniiitli, si anii nic: după miezul n‹›ptii el citea canonul
sfântului Palioirlic, apoi rugă ciunile diil3llicții, vecernia,
iitrenia si pavccernița. Dar, une‹›ri, cl înlociiia canoniil
obişnuit cu mctanii însoțite
‹le rugă ciunea lui lisu›. Astfcl, în loc dc canonul dc scară, el
fă cea 1000 dc nietanii. Dar, pc 1angă aceasta. el își
"aniintea
;›iirurea de Dumnexeu” și se ella într-o permanentă stare de
conteinplațic.
.4dcsea, era aflat dc vizitatorii sai în stare dc extaz.
Une- ori, pe câ nd era ocupat cu treburile în gră dină, scapa
sapa din mâ nă , iar duhul stiu se cufHnda în lumea
cerească ; sau t›bisnnia să spargâ una, două , trei bncă u de
lemn și, sc3pâ n- dii-i toporul din mană ră mânem nemişcat
în stare de cxtaz contelnplaiid Taina Prca Sfintei Treiini,
fiind ră pit în rugă ciu- nea cea duhovniccascd îndreptatâ
că tre Dumnezeu.
În astfel de momente, cei care-1 vizitau iiu-1 deraiijau, ci
xșteptaii pă nl ce revenca la o stare normală . Dar, uncori,
râ- J›irilc sale duli‹›vniccști durau atat dc mult înc*at
‹oamenii nti mai aștcptati pâ nă la sfâ rşit, ci. în liniste
plecau dc la sihă s- trie pentru a nu tiilliura iltiminilrile
harice dă ruite sfântului; și se siințeau la fel dc zidiți și
mâ ngâ iati iluhovniccștc dc ceea ce văzuseră. ca și curu i-ar
fi ascultat invăță tnrile. Cât de puțin aIn spus! "1 oiuși, în
realitatc, mai e ceva dc spus; fiindcă toți acești 1 f ani
petrecnți în pustnicie au rcprczentat ani dc
viață contcmplati›'ã, într-un neñ itrcrupt dialog cu Dumnczeu.
Sufletul este o mare iainã ; iar viața sa in caznl asceților
este in întreJ;imc ascunsã in Ilumiiezcu. “Pustnicii au o
ncîncetatä dorire fațd de cele cedes.ti. Cei ce se aflã in afara
acestei linni dcşarte", a‹licã cei ce s-an lepãdat de lunie an o
permancntã dorire fațã de Dunuiereu. Chiar și câ nd se
afla in 8rždina la lucru. sfâ ntiil câ nta imne cã tre Cel dc
Sus. latã un irmos pe glasul at treilea: “O, Tu, Ce1 Ce al
creat totul din nimic, creâ nd totul prin Cuvânt, desãvâ rșind
apoi prin Dnli, Atotțiitorule
suprem. întü reşte-mií în dragostea Ta”, ”Acoperã-ml, întãreş-
te-nil întrii dragostea fațã de ”line". Sam niiniinatã d‹›xologie
cätrc :11aica Donmului: “Sri cântãin hndc Fccioarei Maria, Uşa
Cerului, Slava ìntregii lumi. Cã ci ea s-a arã tat pc sinc ca cer
şi templu a1 Dilinnezeului celui viii...Guraj, decl. curaj. ›o
›or al lui Dumnereu, cä ci El, Atot ›utcrnicul, îi va zdrobi
;›e toți

’l’rãinil in lnniea sa ccrca.scã , sfâ ntuJ le dfi‹tea chiar

nu- mc locuril‹›r înconjnrã toarc carc îi ainintcan de
cctlțenii ce- rtști sau de eveniniente sfinte. El avca pr‹›pritil
sãti oras, al lertisaliiøiilui, t:xistau acolo ‹› Golgotä, a Koi
Betleeniul, Natare- tul, Tab‹›rul, I‹›rdanul, Kedr‹›niil etc. El
îi dă diise dealului ;›c care se afla nUmclc de 1tho.s. Pe
c.and vizita acele locuri de ohlcci rostea acolo iliferite
rti b•ãcinni potrivite locnllii rcspcc-
tiv, La Betlcciii ntrenia, la Nnxarct, nn acatist al slaicii Iioni-
nului: la G‹›lgota ceasul al n‹›uã lca, ș.a.ord. Citirea
Cuv.tlitu- lui lxli Dilmilczcn ii liıa, ca m‹ii înainte, nnilt
tlinp; dar aceas- ta it s1u¡ea pur și simplu ca un alt inijl‹›c
tic a-1 îndre eta cãtrc unicill țel - vedcrea celeil.i1te lumi.
“Ar trcbui cititl Sfã nta Scriptnrã ", s;›tinea el inai apoi,
“pentru a-i oferi spiritnlui li- liertatea ‹le a sc înllța spre
ccreştilc locașuri, liră niiidu-sc pt in prcadiilccle di:ilog cu
Doiiiiiiil". Pãi’iritcle Serafirn î.şi pe- trccca restul tiuipului in
ne ‹›iiitc tru;›csti, fã rã tic care viața moi1ah‹il"a este dv
ncconceput, chiar şi in J›tlstic. die că avea
 treahit în gră dină, fie că stră ngc•a ciuperci, fie cd prcgatca
lemne pentru foc saa întitrcii malul ră ului.
Mai târziu e1 a înceJ›ut să care în spate o geantă
uinplută cu nisip si pietre în care se afla Sfâ nta Evanglielie.
Atunci câ nd a fost întrebat dc cc fă cea acest lucru, sfâ ntul
ră spunse priit d‹›uă cuvinte ale Sfâ ntului Efrein Sirul: “Î1
asupresc pe cel cc ină asu;›rcște*, adică pe vrîtjinasiil care
fii nccdjea pe a.sccți. În acelaşi sco;›, pentru a atinge
dcsăvărșita niortificare a omului celui vechi, el recurgea
tinc‹›ri la mijloace drasticc. Ilezbră cat pă nil la mijloc, el
lucra în apropierea unei inlaștini; sau stâ ntt lângă chilia sa,
el se lăsa Fradă țanțarilor, iar accs.-
tia îl înțepail atâ t dc cumplit încât îi cnrgca sângele pc fatit
iar trupul se ulpfla, se învine!ca și se umplca de cheaguri
dc sange. Sfâ ntul nu mergea niciodată la baie și nici nu
purta haine că ldui‘oase. Pe piept îi ai°arna totdeauna o cruce
dc ara- mii, binecuvâ ntarea mamei SiÎ$t. Hrana sa era câ t sc
p‹›ate de
simplă și chiar și aceasta era limitată din punct dc s•ederc
can- titativ. "Pâ inea si apa sunt .suficientc. 4'‹›t asa a f‹ist și
inainte dc potoJi*, îi spuse el unui inire2ll. )'()i(te fi inâ ncatâ
hrană dc frupt în l'ostnl miare dacă o persoană nti d‹›reștc
să postcascl sau dacă nlcilicii îi rccomaiidă t› astfel de
hrana pentru să nă- tate? Pă rintele Serafim râ spunse: l'â inea
și apa nii fac ră u nimă nui. Ș i cum ati ajuns unii ‹oameni să
tră iască p°ană la o
.siitJ de ani? ‹Oitiul nu va tră i doar cii pâ ine, ci cn fiecare
cu- vâ nt care iese din gura ltii DumnezCU• (D »i. s, 3).
Respcctațl ceea cc biserica a stabilit la cele șaptc sinoadc
ccumcnice. Yai dc cel ce adauga sau scoate mă car tin
singur cuvă nt din cele rostite ac‹›1‹›. Cc spun metlicii despre
.sfinții care vindecat ul- ctre scJ›ticc printr ‹› singură
atingere eli mâ na sau dt'sprc to- iaguI lui ăloise prin care
Diniiiiereli a scos apă ‹lin stâ ncă ?" Iar pă rintele Surafim
știa acest lucru mai l›inc decâ t oricine altcineva. La început
Hrana sa a fost t›'ainea, și aceea veche, pâ ine pc care o lua
dc la niă nă stire ‹› data pc să ptă mâ nă. lil
 mai lua și legume tlin gră dinița pc care ‹› cult v se el; dar,
mai apoi, cu bincciiv.intarea hă trâ nulni să tl cl a încetat să mai
ih pfiine de la niă nlstirc pcntru a nu împovă ra
comunitatea, ci "sd dobă ndim lună”, după exemplul sfântului
apostol Pavel, "inuntind cli propriile noastre mâ ini“ (i cor. 4,
12). În felul aces- ta pustnicul își petrecca timpul în zilele
obişnuite. Dar în ajunul duiniiiicilor si al praznicelor, el se
ducea la mâ năstirc si lua parte la slujba dc searâ ; a ›‹›1 se
sp‹›vedea, iar diminea- ta sc împ.Irtăsca cu Sfintele Taine la
T.iturghia niatiiială savă r- sită în biserica bolniței, :tviind
lir:iniul sfinților fiosima și Sa- vatie. Rămfiiiea la in‹nMtirc
p.ani la Yecernie. În t‹›t acest timp cl fii priinea pe frați si
pclcrini carc vcncaii la el pentru in°an- găiere și sfat. Că nd
frații se duccau la slujba de seară , părin- tele Serafim își
lua J›orția de pâ me pentru tot restul să ptă- mâ nii și sc
întorceiÎ iI Îfidrligita sa sili strie. Pe tot parcilrsiil primei
săptămâ ni a llarclui P‹›st el rîimaiic•a tot tÎ • l'ul în ind-
năstire ajun.ind pân‹1 cc se îinpărtășca în sambata res“peCtiviI.
Dulif» niciil să u era tot b.ltrantil să tl, părintele lsaia, Si,
astfel, încetul cu încetul pă rintele flerafim urca din putere îii
putert. Dar Jientru a-l îiitâ ri pc robul Să u în llnliiil riigă ciu
nii, Atotînțclc;›tul Domn îllgă dli› Că RC€Stă Să .lfll:â O fSȘÎlid.
Sfintii P3rinți au pr‹›ntmțat chiar uri lucru ce Jioate parea
ciu- dat: dacă n-ar fi demoni, n-ar mai fi sfinți; adică dacă
nti ar mai fi ispite, ar exista mai pnține raținni pentru
nevoințele ascetite ale sfințiloi‘; și a.stfcl ar exista și mai
puține cuIiuni pentru a-i rMplă ti fim cel ce doi‘ește să
capete unii mult har trchtiie să se pregâ tcască mai bi tie
pentru isJ›ite. Astfel nc învață să rutul Isaac Sirul, acel vcct
între asceți.
tlă nă s“tirc.a Sar‹iv erii deja liinccilvâ ntată pc vrcnJCâ sit
dc regulile snlc scver‹' și pentru viața austcră a monahilor.
fie aceea, se obişnuia să fie illlmÎtÎ C(țUHJcni și stareți ln alte
eparhii dintre că lug4rii dc aici. Printre alții celcbrul restau-
rat‹›r al m.aiiâstirii I“.ilaam. saretul hazarie, fusese ttins in
inonahisin ’Jo Sai ov; și t‹›t aici și-a sfâ rşit zilele ca pustnic
pe timpul vieții ›iâ ritiilui. înflă câ ratul Scrafim se putea
ascunde și mai puțin dc vă zul ‹oamenilor. Prin urmare, la
nici doi ani dupa retragerea sa în pustie, în anul l79t. i s-
a oferit postul de stareț al inană stirii Alateer din prnvincia
Samara, pr‹ipu- nâniln-sc și promovarea sa la rangul dc
arhilnandrit. Sfântul
pustnic ‹lecl iubi accastot ofertă și îl rtlgit {ie țiă riritele lsaia să
o refuze. În l‹icnl să u fu trimis nionahul Avraain. dar
cur.aud dupâ aceea, vrăjniașul îl atacă pe sfă nt cu o răuiate
infernalâ si stă rni în el llIl ailevă rat “confliCt IflCIltal" și o
profundă des- curajare t ). .4in ‹observat deja cat de
înfricoşă tor consitlera sfâ ntul că este acest duh al
dc.scurajâ rii, atunci cand nn out nu mai doreşte nici
initcar să tră ia.seif. Dar el știa și calea că - tre biruință - și
anume rugă ciunea.
În pîldure, cam la jumă tatea drumului dintre chilia sa și
mănilstire, lângii drum, se afla o piatril uriașâ tle granit. î•
rie- care noapte părintele Serafim se ducea acolo: și, fie îo
picioa- re, fie îngenimchiat, cu mâ inile înălțate spre cer, el se
ruga ne- incetat: ‘dumnezeule, mil‹›stiv fii mic, pă că tosului!"
Dar sfâ n- tul mai aduse si o alti piatră in chilia sa, rugâ ndii-
sc acolo îii timpul zilei, ca să nii poatâ fi vă nit dc oanicni.
În această teri- bilă nevoințâ a pă timit sfâ ntul o mie dc zile
și o mie dc nopți întreru ›ani1u-o d()ttr pcntru odihna
necesară șl pentru a .se întlri cu puținit hrană . O mie de zile

și o mie dc nopți! ›tm

său. t1‹ir sfintii iw tuunai cd spun luptut cii păcatele, ci uu
cotni‹terat c/mor sinipfefs ‹foriitfe ne mai putiit wt rău îiiseirit«if (.tff.
ș. 2s*-28). V0zâiid îti .tiiie ‹tceaslîi uiii5rd dc m mm. sărutul a /iofJrFif
sâ desi radâcitiezr fiti siiic• vrice fvl de legătur i cii ‹iceastâ firma;
ctici ”cel cc boIc'ște dc theo yutiinti și mii.'medie la firii tire" risca sd
i se iiăriii‹isc‹l toate tioi'oiiițc•lv” (r[lsco]›iil ’I’oofim), fnf?i rZe ‹o c/ și-
n osi‹izioi r› iicfo- itiță e.vtraor‹liyord țieiitrtt a hn Ior‹i ierttirea diii
ț›tirle.a hei Munmc•zeii și u izbiitidi iin[vlrivo t.zd,țtngsiiliii
citit și am auzlt despre aceasta. Dar ne-am oprit noi vre‹›datá
sä ne g'xihint ce poate însemna ‹i asemenea nevoințä'• Si este
‹›are posil›il sä înțelegein ceva prin carc nu am trccut și
de care nici nil nc puteiu face o imagine corectã ? Aceasta
este o faptã care întrece puterile omeiieşti. llaitlcti să stem
cu gân- doll aproape de ascet si sä -1 urmã rim in tainä.
Este ‹› n‹›apte întunccoasã . Oamenii ohișnuiți ar fi cu-
prinși dc tern ż. Dar pustnicul îngcnunchiai nu se gä lidește
la nimic; el ïnalțä doar cá tre cer un strigfit neîncetat Plc
mil‹is- tivire: "Dtinuiczcule, fii milostiv, fii iuilostiv use,
pã cä tosului!‘ riarele sall›atice din pä‹lure se apropie de el dar,
pä rintele nii
.se tenie. Poate cá ar dori chiar 5ä fic sfâ șiat pelitru
ispä s.irea p.1catcl‹›r sale. Dar fiarele plcacä de la acest out
carc nici n S- car nu le då vreo atenție. far el continuã sa
suspilie: “lluiunc- zeule, fii nú lostiv niie, pã cã tœului...
piícäti›sului". x sosit toani- na și odata cu ea ploile, n‹›roiul,
frigul. Pä ‹1iirca foșnește. E ild pâ nă la piele. Cine Iiu si-ar
‹lori tin colțișor cald și liniştit? Ifur sfä ntul își îilalțä niuiR ilc
sale umcde și își încä lzește sufle- tul en cä ldura p‹icIinței sale:
“Duinnexeule, fii inilustiv! 1łil‹›s- tiveşte-te! Am pã cá tuit:
iartă-inä ! Pedepseștc-iuã, dar ai nlilã fațá de mine. I”e-ant
mâ niat: redä -mi iiula l’a! Hi am panpä rit sufletul: ciirațește-
mä! l'ărä curãție, nu Te p‹›t vedea!” Acum e iarliä en ger
aspru. Pinii trosnesc. ălâinile yi picioarele sunt amorțite,
oasele dor ‹liti pricina fripului pltrnnzatør. Dar tl nu poatc,
nu are nici un ‹lrept sa pãrã scascã piatra tlc p‹icI- ințã . si
continuã sa strige cä tre Duiniiezcu: "Ai milă de mlnc,
‹›, Dvmnezeule! Fie-ți milã dc mine!“ Soninul. oboscala îi
cu- prind ñ ltrcaga (iințã . Un om înghcțat dorește, thai ales,
så d‹›armä. Dar ascetul biruiește aceastä lege a firii si î.si
întinde mä iøile și mai sus; el se ridicä ‹liø genunchi si strigă
şi maİ fare: "Duinnezeule, niil‹istiv fii n ie, păcãtosuliii". $i
cute gro- zã vii nu a pã tiniit din partea dcinonil‹›r!• W
ptitea ‹›are dia- volul sã-și parás• •s“cã adversarial tocmai
acum.* Desigur cã nu.
 Dar cc înscanuiă anicnințâ rile si grozăviile lui pe lângă
g°andu1 sf"așietor al sf°antulni că Domnul 1-ar putea pără si din
pricina păcatelor sale! Îl dor picioarclc. Ele sunt pline de
răni. ăl*ainile sale sunt înțepei0te în rugăciune. Dar el
trel›uie sâ ceară milă , că ci a pă câ tult. Acest lucru e greu
dc închipnit. Dar atunci cc a fost în realitate? Si tot asa a
continuat o mic de nopți. lar în chilia o mie dc zile, E de
neînchipuit! Sfâ ntul z t›astrat tăcerea asu;›ra acestei
ncvoin¡c. Dar diferite zvonuri

4t›/atzz/e.u lui hiiintie.ze.u.

ajunseseră la urechea episcopului dc 4’ainbov care mai târziu
îi ceru informatii starețului Nifon: “Cunoaştem ncvoințele
și viața părintelui Scrafini; dar îii ceea cc priveşte anumite
lu- cruri tainicc, ori despre rugă ciunile sale flcute pe ‹›
piatră tinij› de o mie dc zile Si nopți, nimeni nu știe
nimic".
lnaintca sfârșitultii său, sfântul însuși le povesti unora
dintre frați despre ispita sa și lupta dusl cu ea. Unul
dintre ei spusc cu uimire: “Acest lucru este mai presus dc
puterile omenesti’. Părintele Serafim rlspunse: "Sfântul
Simeon Stfilp- micul a stat timp dc 47 ‹lc ani pe un stalq. Se
pot oare compa- ra ncvoin¡ele mele cu ale acestuia?“
Interlocut‹›rul său spuse cI prol›ahil a fost ajutat dc har.
“Da”, ritspunse bă trâ nul, ‘ali- niinteri puterile omenești n-
ar putea rezista”. Ap‹›i adIugI: ”Cfind există frâ ngere de
inimă , atunci Dumnezeu este cu n‹ii“. Prin aceasta“
nevoin¡ă și prin căință, dâruitl prin har, sfântul l›irui
demonul slavei departe și al de‹nldejdii și atin- se o
extraordinară cnlme a duhiilui de rugă ciune. Ș i astfel
preschimba ră ul însuși în liine de dragul să u, după
cuvâ ntul Scripturii: “Si știin cd Dumnezeu toate le lucrează
spre hinclc ccl‹ir cc iul›esc pe Dumnezeu” (Rom, b, 28).
Nu cu mult tinu› înaintea .sfâ rșitului să u, sfâ ntul
bă trâ n îi încrcdința fratelui loan sarcina dc a gasi această
piatră în padure indicându-i seninalele specifice ale
locului. D‹»ir cu mare greutate o gă si. Frunzele și nor‹›iul ‹›
acoperiserfi. hai târriu, admirat‹›rii părintelui Serafim
înccpură să ciopleasca hucdțclc din ea și le luarl cii ei nu
numai ca amintiri ale lupt telor sale, ci și pentru a primi
ajutor în chip miraculos. Ș i în felul acesta se ră spâ niliră în
toată kusia și pot fi gitsite chiar și în străinittatc. Noi le
sărutăm și le venerăm ca pe niște ic‹›a- ne. lar uneori elt•
sunt puse în apă care e hliiltă mai apoi în sc‹›p dc
vin‹lccarc. itcsturi ale pietrei din pădure sunt ›ăstra te la
Sarov și Diveievo. Iar piatra din chilie n fost adusă cu
totul la mâ nă stirea Divcievo.
 După ce a biruit i.spita și a primit de la Dumnezeu uri
semn de iertare, sfâ ntul Serafim reveni din nou la vi.ița .sa
duhovnicească dc mai înainte, deși lâuntric ea devenise chiar
mai intcnsii. loar, de acum, pentru tot rcstul vieții sale
să nă- tatea i se ș«breri în mod vizibil. Simțea mai ules
dureri la pi- ci‹iare. Si probabil cI ace.sta a fost uiiul dintre
inotivelc apa- rcnte ale ascetului dc a ›une capat celor o mic
dc zile de rugă- ciune petrecute pe cele tlouă pictrc;
părintele a observat cI “ Prietenul" să u slă bit, trupul, va fi
complet epuizat si va refu- za să slujeasca dtihului.
Oricum, ispita prtimovlrii în trcpte ierarliicc supcrioare fu
reînn‹›itâ ‹1upă marca luptat.
8fă nttilili Scrafiiii i s-a oferit a doua ‹iarît postul tle
egu- rnen în mă nă stirea Krasno Slobodski S ›a.sski. Dar cel cc
.i fost o tlată ispitit capâtl experiențl (iar. i, 3-4). Dar sfâ ntul
rcspin- se n‹›ua ofertă calm și hotă râ t, ca și cum nu 1-ar fi
privit tie- loc. Atunci vriijmașul rccurse la alte mijloace de
ispitire. Ispi- ta monahald obişnuită , aceea venitîi prin
oameni, și mai ales prin femei, fu înlă turată de părintele
Serafim simplu și usor.
În general, el nu priinea aproape pe nimeni în
sihă stria sa. t.hiar foarte puțini dintre nionahi veneau la el:
doar Slarcu iă cutul, pă rintele lsaia. icrodlaconul Alexandru
și mai tâ rziu pă rintele Tihon. Câ t despre frati, pitrintclc
v‹›rbea cu ei doar în zilele dc să rbă toare, primindu-i în
mă nă stire între Sfâ nta Liiurghie și Vecernie. Cunoscă ndu-i
acest ol›icei, clpă tat cu binecuvâ ntarea starcțului, monahii
nu-1 deranjau în pâ ilnre. Dar niirenii, și mai ales femeile,
atra.si de z.vonurilc cu privire la pustnic și indeiiuiați dc
propriile lor necazuri, aflarâ în curănd drumul spre el, și
începură să-i tulbure singurdtatca de dragul că reia el
pă răsise fin mod exclusiv” mă nz‹tirca. l'en- tru a se apiira dc
aceştia, părintele Serafim hotă râ să ml mai primească pe
nimeni, si mai ales femeile.
Dar. mai intâ i, el se rugă fierbinte că tre Domnul și Prea
(iur2ta Sa 8lă ÎCâ , dă Că era voia ltii llumnezcu ca oamenii să
fie lasati fă r4 zidire și inângâ iere duliovniceascl l'entru a fi
sigur dc acest lucru, cl ceru cu îiidrâ xnealil un senin: dacă
această h‹›tă râ rc era pe placul lui Dumnezeu atunci
copacii din jur trebuiau sti bareze calea spre chilia sa.
tocmai în vremea aceea se apro ›ia nn praznic.
l'drintele Serafini se duse după obiceiul să u la niă năstirc.
ș“i pe câ nd c‹» bei a din \th‹›sul să u (acolo unde e
binecunoscut faptul că femeik nu suni deloc ingă duite) vă zu că
niștc pini erau aplecați și blc- tau tărarca. Părintele Serafini
că zu îii genunchi drept rccunoș- tinta fațâ dc Duinne‘zeu
pentru acest senui minunat și se gră hi c4tre niăn^astire
pentru Sfănta Liturghie. Parintcle Isaia slujea dlmprciină tii
alți prcoți. Pă rintele 5erafiiii se afla în altar. Diipl Iteruvic
se tluse plin de respect la pă rintele sIu duhov- nlcesc:
“P:irinte starcț“, spuse el plin de umilință, “dați-uri hine-
tnvâ iitarca ca fciiieil‹›r să nu li se îngă duie sâ vind la
muntele pc care locuiesc eu acum”. Părintele lsaia, care
tociiiai se pre- gă tea să citeiscit riigilciiinca tainicd pentru
Sfânta Jertfă mrs punse cu iiemulțumire: “Într-un astfel dc
moment și cu o a.st- fel tie cerere vii inata la nfinc, pâ rinie
Serafim!" “Chiar acum biiiectlvâ ntați-ină , v3 rog, părinte”,
continua sf*antul fă ră să se smith c°atuși dc Jiuțin ofensai.
“Dar cum pot eu ‹le la o dis- tan¡ă de 5 kilometri să v^ad cii
femeilor nu li sc îngdduie să vină ac‹›lo” ripostd pă rintele
lsaia. “binecuvâ ntați-ml doar, pă rinte”, insistă sfâ ntul
Scrafini smerit, dar fcrin, “și nici una nu va urca pe
muntele meu". Atunci starețul porunci să i se dna icoana
Maicii Domnului nuniitil ‘Pâ ntecele binecuvantat” și dâ ndu-i
hineoivă ntarea zise: "”l’e hinecuvintez sa nu îngâ - dui
femeile să-ti viziteze muntele; dar pazeste te hine". Părin-
tele Serafim să rtit* sfâ nta ic‹›ană și se întoarsc la l‹›cul să u.
lupul cc se împă rtiLși cu Sfintcle ‘lainc se întoarse la
sihă siric și baricadă că rarca tu cioturi de lemn. Acum
driimul că tre el era închis; dar pă rintele Serafim încd mai
primea hă rhați tlin c'an‹l în câ nti.
 lnfr2nt in acest caz, ispititorul îl atacä in alte feluri.
Atunci câ nd chiar unui mirean p^arintelc Serafin i-a spus:
“l'rãjmas,u1 sc afli prctutindeni lå ngä tine!” cum ar fi
putut acesta care sä-1 slä bească tocmai pe el de rlutdțile
sale. El le spuse ilnor mønahi cã frații care viețuiau in
mä nästirc luptau cu fort,ele lui ca și cu niștc poriimbei, dar
cci ce viețuiau in pustie lup- tau cu acestea ca si en niștc lci
ori lcoparxi.
Um niircan, in siiuplitatea inimii sale, îi puse urmãtoarea
întrebare pärintelui Serafini: “Pãrintc, ai vã zut mata
duhuri relc?" Hã trâinil rä spunse en un zânibet:”Sunt
dezgustătcarc! lore- cum nu-i este cu putințä unui p^acã tos sä
vadã lumina orbitoa- re a unui îngcr la fel, este cumplit
lucru sä vezi ‹lcmoni, cIci ei sunt îiJricoșãtori”. “ăI-a condns
prin pãdure“, povestea mai tâ rzlu sora AcviliRfl hlalişev, “pc
la piatra pc carc se rugase și pe la locul unde ă larcu
pustnicul viețuia, și-mi spuse totul: cum îl ispiteau
vr‹Ijmaşii ‹tlCi, cunt lupta cu ei acolo".
Dar avem puține inf‹›rmații amä nunțite despre
luptele sale diiho niccști. latã ce scrie autoarea cr‹›nicii
mä nãstirii Diveievi› despre ispitelc vräjmașului: “dupã felul
lui viclean el începe en cele mai ușoare ispite și la înccput Tl
atacä pc ascet cu t‹›t felul de Astfel, dupä cele povestite
de un iero- monah de la sihä.stria Sarov, care a trä it pâ nd
la värstä înain- tatä , ‹xlatä , pe câ nd se a(la în rugã ciune,
auxi deodatã in spa- tele pereților chiliei sale urlctul unei
fiare; apoi un zg‹›inot de parcã o mulțime de oameni
începiise sã-i spargã ușa chiliei sale; ușa chiliei fu scoasä
din țâ țñ ni și demonü aruncarfi la picioarele nionałiului
aflat la rugå ciune o bâ rnä uriasă , care mai apoi fu scoasã
afarã or mare greutate de cã tre ‹›pt ‹›a- ment". *ń ltcori,
ziua, dar mai ales noaptea, pe cä nd stä tea łn picioarc la
rugã ciune, i se pä rea cã brusc chilia i se prã vã lca in cele
patru vä nturi și cã din tøate pä rtile fiare înspä imâ il- tã toare
se nã pusteau la cI cu rä cnetc sä lbatice și plinc de
m.anie”. "Uneori, îi apãrca dinainte un sicriu deschis din
carc
 7p
se ridica un om m‹›rt”. “Întrucă t bă trâ nul nu a cedat fricii,
diavolul începu să lupte cu mare cruzime. Astfel, cii voia
lui dumnezeu îl ridica în aer și de acolo “il arunca la
pă mă nt cii atâ ta tot încâ t dacă n-ar fi fost de față îngerul
pă zitor, i-ar fi rupt oasele din pricina unor astfel de
lovituri. Dar nici în acest fel iiu l-au putut birui pe batrâ n.
"‘li›ate nălucirilc, ispite- le și atacurile vrdjmașului‘ pă rintele
Serafim le biruia cu pute- rea Sfintei Cruci și cu rugă ciunea.
hai apoi ră m*anea multit vreme în pace in sihă stria lui,
mulțuniind D‹›mnului”. “Ispile- le diavolului”, spunea el cu
curaj, “sunt ca pâ nza unui pă ian jen; trebuie doar sa sufli
în ca și va fi distrusă ; la fel este și ca vrljmasul diav‹›l. L
nevoie sat te înarmezi d‹iar cu Sfâ nta Cruce și toate
rdută țile lui vor dispă rea c‹implet”. Dar viclea- nul
vrăjmas, este incpuizabil în planurile sale ritutăcioase îm-
p‹›triva asceților. De‹›arece nu 1-a putut birui pe sfântul Iup-
tăt‹›r prin ispite și teineri lituntrice, 1-a atacat din afară.
Aceas- ta s-a întâ mplat după 10 ani dc viațâ pustiiiccască ,
pc data dc î 2 septembrie, 1904.
Otlată , pă rintele Serafim tă ia lemne în pă dure. Trei ții-
rani necunoscuți se duseră la el și înccpuseră să -i ccar.I
bani plini dc aroganță : “Vin nurcni la tine ș1 tți adiic bani!"
“liu nii iatl luinic dc la nimeni", raspunde bă trâ nul. “Dar
aceştia nii-l crezură și îl atacark Părintele 8erafim avea ‹›
miare forțâ tru- pească și pc dcasupr:i, avea uri topor și se
putea apă ra. Acest yâ iiil, as,a cum spunea c1 mai târziu chiar
îi trecuse chiar prin minte. De îndatâ își aminti cuvintele
Mâ ntuitorului: “’l'oți cel cc pun mana pe sa1›ie iîe s‘abie vor
pieri” (hot 26, s2). Iar sUantul ascet puse jos toporul și zise:
“Faceți cc vreți". Atunci, unul dintre hoți ridică toporul să u
și cu mă nerul îl lovi pc pustnic în cap. lncepu sâ -i curgă
sange pe gurâ și pc urechi șl că zii iiiconștient la pă mânt. Dar
ră ufă că torii continuare sir-l bată și-l trascrâ în chilie sperâ nd
ca acolo să -și recapete cun‹iștiIl ță și să le arate banii cl
însuși. ln antecaincrâ îl lcgară dc mâ ini
și de picioare și începurâ sat caute prin sihă strie; ei
sparsera chiar și .soba, apoi potleaua si nu gdsirl nlmic.
llrusc, fură cuprin.si dc teamă și fugiră înspăiin°zntați.
Părintele Serafini își recă pă tă cunoștința și se dea.legi cu
greutate. stai aitai :i mulțumi lui Dumnezeu că i-a dat să
sufere, desi era nevino- vat, și se rugl pentru iertarea
criminalilor.
 In zius iirmätoare el ajunse la mändstire en nn urias
ef‹irL Se sã vãrșea tocmai Sfâ nta Liturgliie. Frații er.ni
îngr‹›ziți de inGțișarea ciimplită a .sfântului. llainele, capnl și
bar1ia :i eratl acoperiie cu sâ nge și prat; pc fața şi pc mâini
avea nuineroase rä ni; sâ ngele I se închegase In urechi și in
gur.1: cã țlva dinți îi fuseseră mipii. Întrebat de cälugiri ce i
înt‹amplase, pã rintele Serafiin rã nlase tlcut. Dar, diipã
sluJbl, el îi spuse totul ›arin telui lsaia și dliłiovnicului
mlnä stírii, Rlmase in mã nä stíre. ’l’irnp de opt file pacientul
suferi terihil fiträ sã il‹›arm*. 5ã Illå - nâ nce saii sa bca.
l'ãrintclc stnrcț, temandil-Se pentru viațu lui trimlse la
Arzamas pentru ajutor me‹lical; trci m‹•dici şi trei
a.sistvnți sosirl. Dupä ce I-au exaniinat pe patient con.sta-
tarntirmã t‹›arele: caJ›u1 îi era s;›art, coastelc sfă rã inate, piep-
tul rlnit, precuin și alte ră ni grozave pe trup. Furä uimiți dc
faptul cd un om mai putea rã mã ne in viațä dupã toate
aces- te.i. la începutul consultuțìei pdrintele Serafim era
conștient, dar spre sf°zrșitul ei iși pierdu cunoștința și se
bucur3 tie ‹› mi- nunatä vedenie. Pe partea dreaptã a patiilui
snu apã rura Prea Sfä nta NŁscã toare de Dunuiezeu cu
aceia.si apostoli l'ctru și loan ca și in cca dintâ i vir.itã .
Arä tâ nd cu degetnl mâ inii drcp- te că tre pã rintele Serafim
ea se înt‹›arse catre locul unde sc aflau niedicii si zise: ‘De
ce vã mai osteniți?” Shoi, se uitã la sfă ntul Serafin și din
nou le repetã apostolil‹›r cuvintele res- tive mai înainte:
“Acesta este din neamul nostru”. Vcdenia luã sfá rșit. În acel
moment intrñ parintelc stareț. Doctoral îi spu- sc
starețului și pacientului “sã i se ia sâ nge", sI i se spelc rã ni-
lc cm alcool şi sã i se punä legã turi pe elc. Dar pä rintele
Sera- fin rcspinse toate acestea, pred*andu-se cu totul in
voia liii Dnmnezeu și a .1Iaicii Domnului. Si deodatl se
uniplu de o ne- gräitã bucurie care durã timp de patru one.
Spre scara se ridicã din pat spre uiinirea tuturor, iar la
ceasul al nouă lea cent puunã pâ ine și varzã spre întä rire.
Ș i trept:it înccpii st-*1 red.•in.I în puteri. Dar urnicle acestei
bãtli
iau riimas pc trup pe t‹›t restii r“(et.‘ii. (,’hiar și iriai înainte el
obişnuia sJ mearga aplecat după ce a f‹›st izbit în spate in
timp cc Nia tin copac, dar actim mergea aplecst destul de tare.
Si dc atunci părintele .Serafiin a început sa umble sprijinindu-
se într-im toiag. Ascetul petrece cifici lumi în niă ndstire.
Părinte- le lsaia si fra¡ii se sfă tuiră să rămâ nă acolo pentru
totdeauna,
‹lar capătă binecuvânt:mea Sd se reîntcarcd l.i iubita sa sihLs-
trie. Curâ nd după aceea ră uflcă torii fura gă siți. Erau
ță rani
(iobagi) din satul Krcinensky (gobernia Ar‹lat‹» sky). Urmau sä
lie judecați; dar aflâ nd acest lucru pä rintclc Serafinl îl rugä
pc stà pä nul lor, irioşierul Tatișcf și pe pã rintele Isaia sã -i
iertc. “Altminteri”. îi spnse el pärintelui stareț, voi pä rßsi mä-
nä stirea Sarov și met voi ducc in altă parte". Ccrcrea îi fu
îin- plinitä . dar Dumnezeu îi pedepsi El însuși pe
rufã cã tori: Îc arserã ca.sele. Atunci ei venirä la sfâ nt, se
cä irä dc faptele l‹›r cu lacrimi in oclii, cerâ ndu-i sã-i ierte și
sã se roage pentru ei. Pã rintele Serafini îi iertá si îşi reluä
viața de pustnic. Dar via- ța lui in pustnicie nu sc desfãsura
doar in nevoînțe și sufe- rințe. Nu numai vã sfâ ntul
crescuse duhovnicește şi ajunsc la nepätiinire - țelul
isihasmului - dar fit același timp Domnul își rä splã ti
slujitorul cu negrã ite mâ ngaieri și-1 nlã vi en minuni
extraordinare.
Între timp, s.1 povestim aici... pe scurt, dcsprc supuncrca
minunatã a fiarelor sãlhatice și a reptilelor fațã de cl.
Cã zu‹ fiind din ascultarca fața de Diøunczcii, omul a
picrdnt suvera- nitatea sa regalã asupra lumii: dar atunci
câ nd revine la sta- rea sa originarä el îşi recapä tã din non
puterea asupra crea- turilor. I.a fe1 s-a întã mplat si in cazul
,sf.tIitului Serafiiø. Circu- lã o legen‹la din care reicsc faptul
cã Îit chilia sa, ca şi la chilia sfă ntului Vlasic, vcncau
difcritc animals sllhatice n‹iaptea; șerpii se fiirișau prin
apropiere, iar cl lc icșea înaintc și îi hrä nea din
sä rä cä cioasa lui iøã ncare. Unul tlintre frați care era mai
apropiat de cl si î1 vizita la sililstrie, ierodiaconul A
lexantlru, î1 întrcbã odatá cum de ii ajuiigca pã lnca ;›cntril
animals. Sfãntul bã trâ n rßspunse cź int‹›tdcauna gä sea sufi-
cicntä pä ine pentru a le hrăni. Dar mai ii‹itabile și mai
niișcã - toarc informații sunt cele legate de felul in care
sfä ntul łirI- nea urșii. Cine nu a auzit de aceastã uimitoare
minune? t.erti- tudinea ei a fost atestatã de niinieroși
martori. Ea a fost p‹›vas- titã de acelnsi ieronionali
Alexandru, de iø‹›naliul Pctru, dc cca care avea sã dcvinã
mai t"arziu maica .hIatri›iia de la Dive-
iev‹i, dc maica Alcxandr.t, starcța niá nú stit ii Lysk‹›v, de CîttrC
iiiaica I na și anii. latã povestirea nionahului Petru dt• la
Sarov. "LcJ;at tie părintcle .Serafiin pi in leg.ltilri!u drap‹›stei
intru Imis- hos Domnul nl-ant dus ‹›datä la indepä rtata sa
sihä strie pen- tru.i rna folosl de sfatiirilc de suf let
m°antuito.me ale oiiiului ltii flumnezcii. in timp cc mã
apropiam am vdzut cã pä riniele Ser.ifini stătea pc trunchinl
unul copac si lirãnea un urs care-i st:ltea dinainte, en pâ inc
usc:itä . pe care o liia din chilia sa. Uìiiut de aceasta iiiinunatä
și neoliisnuitã priveliște nid oprit in spatele unui c(›pac, și
niã riigain cu minted cã tre pä rintele Serafin ca sd mã scapc
de frică . Și, deodatü , vä zui cã ursul îl pilrãsi )ie bãtrfan și se
duse in pã dure, t‹›cniai in direcția ‹rpm sa aceleia în care iiiã
aflzm eu. Ap‹›i. îmi fä cuì curaJ și ni-ant apr‹›piat de
›ä riiltcle .Serafiin. lł4tr.anul mä întîíinpinl cu bucuric şi
spiise c;l întrucâ t niä învredniriseni sã vä d aceasta fiarä
s.ilbaticil laiq;ã ct, i'a trcbiil sã pú strcz accastã tainã piand
la moartea .sa. Dupã aceasta nram niinunat mereu de
cørati:i sufletului .si de credința acestui cuvio.s bätrân, czruia
chiar şi animalele să lbatice i se supuncau, in timp ce noi ne
ieineain nuiriai vã zându-le”.
4iai departs vom afla întä mplã ri și mai mişcatoare și
mai ziditoare din viața sa. Astfel, sc .scurserã 12 ani din
viața sa de pustnic. Parintelc lsaia a renu•!• a postul sä u
de egu- men din pricina cã i sc împatinasera puterilv şi sc
retrasc la odihnä și liniște voind a se pregilii pentru
plecarea pentru luniea cealalt•. Frații liotärâ rä sã-1 a!eagä
pc pä rintele Sera- firii in l‹›cvl edu. ›tceast:i era cea de-a
treia propunerc pentru postul de starci care i se fã cea. Pe
lã ngä ni3nä stirea A lateer,
voiserã sä-1 iøai litimt»ascií egnnicn at iiiíínãstirii hritssn‹›
Sl‹›bodshi S;›asski.
Dar dup5 p‹icã ința de pe piatra din p.1dute, piistnicul
re.»pin.se acuin feriii și linișiit astfel de ofcrte. Atunci, il
ales serã pt• diac‹›niil iiianästirii. ;›ă rintele Nifon. ca egunien
al Sa-
rovuliii. Pú fintele lsaia care avca o drag‹iste si ‹› prețuire
a‹l3n- tz f›tz de piírintele Serafin obisnuia odinioarã sà-l
vizitcxe, fiiiid încá iit:it și folosindu-sc mult tle cxJieriența
‹lilhovniccas. cJ a propritilui sãu fiu duli‹›x’nice.sc. Vzr actim
släbisc. iar fray iii oblșiiuiati sã -1 ilucã într-‹› tră suricã sJ›rc
indepáriata .siliãs- irie. A.stfel dască lul devenisc ucenic. ł.a
ce înã lținii duliovni-
•ști ajtinscse pustniciil! Prin iiriiiarc, iat.ă ce mart•. fol‹›s
tl‹›- h'andise el in singuriítate. In anul nrniã ior (1807).
pîtrintele ls2ia se lnntii in pace la Doinntil. P5rintele Si•rafim
1-a ¡›rețnit ín mod deosebit toat4 viața asa cum îi pre!nise
si pe ceilalți l›ã tr3ni si J›rietciii pe cart el îi considera ca
iximeni binc-
}›làcuți lili ÎlunlIleZeu. ".Ă tłlnci cdnd vcniți la mine. ii Spuse
el røai apoi star•!"l •'• nßstirii Ar‹latov, maicii Evilocliia. ca
și iiiult‹›r altora, vizitati mai intâ i niormintelc, face! i trt•i
incli- n:iciuiii și rugati-vã lui Diliiincxcii ca .sufletcle
slujitorilor .Sã i
lsaia, Pahoniie, Karen șl at altt›i-a sql se odihnea,scä in p:tce;
iÎ Î.Tngentintń iaii dÎflain@2 Inormâ nt uluì şi spnneii cu min-
tea: «Iert »!••‹ sfin!i Pã ›i" !‹ ›i •ã rngați pentru mine•.
t:i sunt •stâ lpi de foe dc la plniânt la cer•”. far el însuşi atunci
c°znd sc ‹liicea 12 mfinLtirt• obişnuia sit sc tliic.ă inai îin'ai la
inorinitttele iul›i¡i1or sãi parin!i ^nlioi iiict'şti. Si astfel, pric-
tenii .sä i arror;:'!¡ plctară iii veşnicie. Se siințe‹i ca rim
orfan. hoiil cgiiiiien era tleparte de el din punci tlc se‹1cre
duhovni-
Desc. l'ran destnl ‹le ‹liferlțí tinıil dc ccl^alalt în ‹luli.
l'ärintele Serafiiii Korea .sã se folosezscã de nioartca p3-
rlntelui lsaia a.sa cunt se folosise și ale cea a piírintcltii P:tll‹i-
inic. Atunci el se rctràscse de la man^astlre in pusiic;
acum
alese o nouã ne› oin!* - täcerea, dupã cxeniplul sfãnluluí Arses
nie cc•l Start• și al lui loan tilcuttil. El iiicetã ale a niai iesi
afara co dcsã vá rşire, chiar pentru a-i primi pe cci C° !i'”a
vlziiă tOEÎ ocazi‹›nali ce vcncati la el. far dacä se inianipla
sñ se iirt.il- neas‹a en cincva ìn J›ã dure sfăntul sc culca la
pãm°ant şi .si:I- tca acolo tav‹n J›°•«4 cc oiutil rcspeciiv se
indep:Irta.
 El înccpø, de ascmenea, sä iiiuargã mai rar la
mãn^astire; rim mai niergea mereu acolo, chiar și îii xilele
tle särbãtoare. I sc ducea hranä de la iiiänästire o datá pe
säptäinânã. Pãșind in antecainerä fratele spunea obíşnuíta
rngäciune inoiialialä: “Pentru rugăciunile Sfinților Părínților
iiostri Doaiiine. lisuse Hristose, Dumnezeul nostru,
iniluicștc-ne pe noi". Bätrănul spunea “.lmin” dinãuntru șí
descliidea ușa chiliei. Cu măinile încrucișate la piept și cu
fața îndreptaiă spre pãmănt stătea in ușã fărã ca mãcar sã-
și binccusintcze vízitatorul. Fratele ii fãcea închinãciune și
lisa mâncarea pe masa din antecameră. far sfăntul ptinea
acolo puțiiiã păine san varzã ceea ce însem- na cã mai
avea nevoie in contiiluarc du acel lucru. Fratele îi fã cea din
nou plecã ciune, îi cerea sã sc ioage pentru el şi pleca fã rä
sã audã inã car un sin8nr cuvânt in afarã de ‘Amin”.
l'ã rintele Serafim pă strž accastã nevoințã timp de trei
ant. Acuastä täccre era pentru el doar culmca pustnicici
sale. Prin urm‹ire tot ceta ce pñ nã acum formase ›'ia¡a
lä untrica a sfä ntului era de acuin tl‹›‹tr înt^arit .si adâncit. El
pătrunse cu totul înläiniirul să u și se ‹lepãrtä total de fume.
“Tãcerea este tainii veaciilui ce va sà fie", ohișnuía el sd
spunä cu cuvintele PJrințllor. Dcci hai‹1c sã cinstim
accastñ ne›oință a sa prin pr‹iJiria noastrl t ccre; sã rim
îndrã zniin a intra in că mara sufletului să u cu mințile
noasirc lipsite de experiență și cn g°andurile noastre
necurlțitc; accla este nn loc doar pentru Prea Curatul Duh
al lui Dumnexeu. SI repetä m doar diipã în- vã țittlirile sale
cuvintele sfä ntului Varsanufie cel Marc: “Dvsl- värşita tã ccre
este o cruce pe care omul să se rästi8neascã cu
t‹iatc patimile şi poftele sale. Dar găndiți-vI cá te dojeni și jig-
niri a pã tiinit mai întâ i Hristos, Stfipã nul nostru, și numai
atunci Sea urcat lil pe Cruce. i\șatłar, nici noi nu putein
ajnnge la desãvârsita tä ccrc și nici nu piitcm nä dñ jdui îii
sfâ nta desävã rşirc dacã nti pã timim împrt•unã cn Hristos.
Cãci dupã cum sJ›une A;›ost‹ilul: ‘hacã pdtimim împrcunã
cu El împre- unã cu El sã ne şi preamä rim" (ltoni. 8, 1?). Ş i
aceasta a fost
calea alezs3 dc marele sfâ nt al tinipuriltir noastre, cale
care a urmat-o pâ ni ta capJt. Preiiină rirca îi stJ dinainte;
‹lar el încă va purta triicca tâ cerii, însl îiiti -un alt loc și în
alte ›n- di¡ii. mai dificile, ca sihastru în nifiinâ stirc. l'ctrccti
mai îna- inte 16 afli în pustie; acu8l pl’iI1 dtlmnczciasca
Pr‹›nie se În- toarse din nou în mitnă stlrc. Citlul
nevoințel‹›r sale în ›ustie aJunsc›e la caplt.
 Cap itolul YI
Piistnicia (retragerea in pustnicie)
Termenul acesta de “pnstnicie” iie poate tøøduce adesea
)a ideea cã pärintele Serafin s-a inälțat la cca mai înalta“
trcap- tä « ascezci - singurä tatea absolutä . Dar putcm
gâ iidi și altfel. Însingurarea sa sau viața de pustnicie an
lnat sfârşit cu ade- värai prin aceastã aparcntù retragere
completã; inisiiinca sfân- tolui față de lume înccpuse dc•ja.
Chiar dacã .și-a petrecut pri- niü ani ai acestei ncvoiøțe încã
in tã cere, acestia au însemnat mat degraliã o pregã tire
pentru nona sa ascultare - má ntni- rea oamciiilor. De fapt,
abandonarca pustiei şi revenirca sa intr o mãniLstirc
agloineratá, chiar dacã rctras fațã ‹le toatä fun mea, rcprezintã
deja un fel de legä turñ cu lumca far viața sa acolo era o
predict vitibilil, vie at°at fatä de m‹inahi, tit şi fațä de
pelerini.
Prin retragerca și tã cerca sa, pîirintele Serafin le arã ta
calea spre inã ntuire, nevoint.I, pocaințã şi tlragoste de
Duiu- ntzeii nu inai piițin decâ t prin cnvintc. În orice caz,
excinplul dat de el aici, in vã ztil tuiui oi’, era m.ii cficace si
inai zi‹!itor decâ t şederea lui in îndcpä rtata sihă strie, acol‹›
unde era rupt dc legãtura cn oamenii, cm aici excepții. far
diq›a alți cinci ani, Serafiin, iuaturixat duhovnicește își va
păräsi pustnicia pen- tru t‹›tdeanna și in ni‹›d deschis își va
incepc niisiunea sa apos- tolicã de .slujirc a oamenil‹›r.
itstfel, odatä cu x iața petrcciitä in schitul îndepărtat, cea
dc-a d‹›ua perioad.I :i vieții sale liia şi ta síírsit; cea dintâ i
perioadd a vieții, perioada petrecutä in lunie, a durat pã nã
la pelerinajul sà u la ltiev, cca deka doua - perioada
nionahalä - a durat din inoincnttil c'and s-a dtis în chilia
pã rintclui Dositei .și §ÍtQ) il ßCã ftR Sil În ü ihã strie; iar cea
de-a trei a - peri‹›ada apost‹ilicfi - din inonientul retrage-
rii sale in p«stiiir'° si pâ nä la flltiartc. Sféntiil însnşi in
iiiarea
sa smerenie nu și-ar fi pä rá sit sihlstria spre a c‹›ntinua in
cali tate de predicator, învä țžtor și slujitor al Domnului. El nu
și-ar ft d‹›rit in nici un can. sã rcniințe la dnlcca liniște a
pustiei carc-i era :itâ t de dragă . Dar pr‹›nia dumnezeiascä
î.si cä lä n- xește sfinții.
‘Cunosc un om”, spunea un inare pustnic din
vreiøurilc de ‹lemult, sfâ ntul ă lacarie ccl Stare, vorhind
probahil despie sinc "cã niia nu i-ar place nimic nazi mult pe
hime dccfit sã xtea într-un colț al peştcrii sale și sã sc bucure
de Iiinecuvãniate ve- deri duhovniccști. Dar Însuși Domnul î1
pä rã sește din când in cä nd pentru ca macar in acest fe1 sã-
1 întoarcä la sa
ohi.snuitä și sã -şi sltijcascã frații în continuare”. Acest lucru
s-a întâ mplat și cu sfä ntiil Serafim; fructul copt al pu.stiei
a fost culcs din pomol singurä tã ții și nșezat dinaintea
ocliilor oiøenești. Dar chiar și acolo i s-a oferit câ tã va vreine
pentru
.i sc niatui'iza couplet spre a fi destnl de moale și zeinos,
ajungând la dulccața sa maxiniä , in așa fel încã t sä ajungä
cu totul bincplãcut Domnului şi de f‹›los oamenilor. Astfel,
pusi- nicia înseninä Îlltf-un aniiinc sens perioada de vãrf a
însingu- rãrii sale; t‹›tuşi, ea însemna mai mult o peri‹›adä de
prcßIiire, precum și un început al unei n‹›i vieti, cea ale-a
doiia jiiniätnte a vieții sale monahale, Der pentru ca
trccerea de In însingura re la slujire sã nu fie prea bruscl,
Domnul 1-a con‹1us pe iubi- t9rul säu dc täcere din pnstic
in mfiiastire, uncle, cä tva tin'r.
cl și-a continuat in mod aparcnt viata de m:ti iiiainte, ilar,
de
fapt, el și-a înccpiit n‹›ua slujire. latã cc s-a întñ mplat.
ã șa cunt am vJzllt, ‹hips reiragerea sa in singnrä iate,
pä- rintelc Serafiiii a început s:I vizite/e nianã stirea din cc
ín ce mai rar şi arareori se îniplrtãșea en Sfintcle Thine.
l'cntfU Unul care cnnoaste viața pustnici1‹›r, nu c iumic uimitor
in acest lucru. ă lulți dintre ci am acționat într-un mod
aseniãnä tor. Sffinta llaria Lßİptcanca nu s-a împ‹lrtä s,it nici
iøčtcar o singur.I datü în rkstinipiil cclor 47 ale ani de viațã
in pustie, diipä ce p:Iril-
slse inäníístirca de lângã maul l‹›rdan a Sf'antului loan
1i‹›tezä - torul: și d‹›ar cu (› orà înaintea morțü i 5-a fã cut
cinsiea dc a primi sfintelc cele de viață dätã t(›are din niå na
bätranului Z.‹» sima. Dacä Domnul !e ofcrã mâ ntuitoarea
dulccațã a împiír- títșaniei cu Sins prin r«gčciune și
conteinplatie, san dacã în vreun "m‹›d invizihil 11 se oferã
Împärtäsania J›rintr-un îngcr at Donuiulni", asa cum i-a spus
pżrintele Serafin v3duvei Erop kina, acest lucrti depăs,ește
cunoașterea și trãirea noastrã ‹›biș- nuita. În acest fc1, nu este
surprinzã tor f«ptul cä fra¡ii mã nã- stirii au început sä sc
siintã ‹›fensați.
Oaiøenii se simt adcsca încurcați și chiar au un senti-
ment dc indignare atunci câ nd alții nu acționea‘zä exact ca
ei. Noul Stareț Nifon era şi el de partca fraților. S-a amintit
deja faptul că el avea «n duh difcrit de ccl al pä rintelui
Serafim. bra un oin reniarcabil in pr‹›bleme administrative,
dar și con- tiil›ile. iU piinea accentul pc stricta respectare a
regulilor mo-
nahale și pc citirea pomelnicclor: in timpul vic!›‹ • e
p‹›mcl- nicclc célor vii și ale cclor inorti erau citite in mod
neîntrc- rupt 1.t proscoiøidic înainte de citirea cea.surilor. El
este cuno.s-
cut drept rim constructor si dccorat‹›r capabil al inanŁstirii. I:I
¡inca posturilc c« regularitate. Era liariiic, generos,
;›rietenos cu oaspctii mâ nästirii, tin om cultivat, cu darul
el‹›cveiitei. Totuși, anumitc lucruri ne fac sã cretlcm cã nu
era ‹le un gznd cu pă rintelc Serafin. Sİ Iiu niimaİ el.
Cnnoscutul pelcrin si scriitor ăluraviov, carc a vizitat
Sarovøl curã nd ‹lilpă moartca sfãntului, i-a întrebat cu
rcspect J›e frați ‹lespre el. Cfit dc lnare i-a f‹ist iiimirca atunci
c'and i s-a spus cn nștirințã și insolențä: “Aici n‹›i toți suntem
scrafiini". l'entrti a înțelepc aCcaSta, este neccsar sä
d‹ib°andești ‹› profuntlá cunoaştcrc a învźtittilrilor sfà nttilui
- san mai tlcgrahá ale llisericii saH ale Sfä ntuliii
l)ilÎl liISuȘ İ - CH prİvİi’e Id CSerf ț3 tireȘ t iIt i SmillUİ Ș İ 1 if ü enb“ iiÍ
iiti iitimai al ncvoințclor asceticc, ci și al virtuților, și ‹le a
pune acestc învä țä turi in practicä.
 far cititorul va afla despre t‹›ate acestea din
ininunatul şi luminatul diaiog dintre párintele Scrafiin şi
N. .t. Slotovi- lov. E posibil, de aseinenea, ca deinonul
invldiel sa-1 fi supärat pc starcț. li1 venise la mâ nä stirc la
20 de ani dupa venirea sfântului, In anul 1757 și fusese
ales eguinen numai dupä ce pã rintele Serafiin refuzase acest
lucru. Dunuiezeu știe! Cu sigu-
ranțü cã pã rintele Nifon nu se arä tä încá ntat de a se afla pe
Iã ngã ininunea Sarovului şi chiar a întregli lumi - pentru cã
asta a fost sfâ ntiil Scrafim. Niincni nu a remarcat vreun
gest de «niabilitate san inäcar un cuvănt sau faptä plinã de
dragos- te ori afecțiune a acestuia fa¡d de părintele Serafin.
l'redece- soriil sãu, pdrintele lsaia, 1-a iubit și l-a respectat
pe sfânt atât de inult, lncät o datã a vents chiar cu caleașca
ca sd-1 vadd pe omul lui Ounuiezeu. Dar in carul de fațä noi
vedem ceva des- tul de tliferit. $i, t‹›tuși, sfã ntul a trä it 25
de ant (iaoi-tae*› sub stã reția Jiä rintelui Nifon, și tocniai
aceștia au fost anii nevoințel‹›i sale cel‹›r mai inari, anii
minunilor sale și ai des- c‹›periri1or sale duh‹›vnicaști.
Faima sa se rä spândea deja in întreaga Rusie; totuşi, în
propria sa casã - dupã cuvâ ntul 8f. Scripturi - pusni î1
consi‹lerau tin pr‹ioroc (am. ii, S7), ła). Dar "știm cut
Dumnezeu toate le lucreaza spre binele cel‹›r ce-L iubesc
pe Dumnczcu" (Rom. 8, 28). Aœasts s-a întâmplat șì in
acest caz. Sevcrul și canonicul starcț va sfatuit cu frații
inai vä rstnici ai mâ nã stirii en privire la viața
cxtraoidinará a pusœicului și se hotärărä sã -i ofere
pdrintelui iierafim, dacã era sdnă tos și se țhiea l›ine pe
picioarele sale, sã vinä ca inai înainte Dilminica și in
sã rliã tori spre a se lntdri cu Sfânta
n1 Mar târziu, riiiiele i8'“ifoti îsi rNpãiidi păreriłn mai ‹teparm
!i fîtropofitut fiifa ei ‹it :H otvi ii m prieteiiulu) p #Jri›rf«frì sdn
dulioviiicesc iirhiniaiiüritul Aafoiiie, n›r fost iiceiiic at yñriiitelui
$erafim: 6!‹iwtul û’arotvfui a ñcätiiit tit mu›d øvideiil, atunci cmd in
łrausmis tit s‹›ris »itropolitiifiii form gânüurile este
îiituuecaie”despre scant. far mitroİ›olitul l’ffaret era un foarte fin ;
üiscret aiialist , i yif‹fe‹-d/or al lucrurilor.
ÎmpărKșanie, tar dacă picioarele refuzau sã-1 slujeascã, sã
se intoarcã la niã nãstire și sã vicțuiascã in chilia sa. Fratcle
care obișnuia să-i a‹lucã hrana trcbuia sã -i transmitã aceastã
liotã- rare cu ocazia priinei .sale ›'izite lv sili^astrie.
Plrintele Serafiiu îl asoiltã in tã cere, iar apoi î1 lä sã sä
piece flrã sã scoatã un singur cuvâ nt. Ilotã rarea consiliului
duho›'nicesc at iøâ nä stirii era atã t de neasteptatá încat
îl luase pe pustnic pe neas,tcptate. El era obisnuit cu
a.scu1tarea; dar era aceasta oare v‹›ia lui Dumnezeu?
Urma el oarc sä re- nunțe la sfâ nta isihie, ile vrenie ce i se
supusese en binecuvan- tarca pã rinților sãi duhovnicești:
losif. Pahomie şi lsaia? Nu-i era ușor acum, dupd 16 ant, sa
se mpă de dulcea însingurare și sã rcvinã in cadrul
comunitä tii.
"Cel în carc au apãrut •tragerile înliîuiitru» si
•rã pirea cãtre Dunmez.eu•, scria tnsinguratul pustnic Teofan
cpiscopul, "și mai ales cel in care supunerca totalã cã tre
Dumnczcu si r«gäciunea neîncetatl am inccput sã lucrexe, nu
p‹›ate fi țlIlut in cadrul unei coiuunitä ți înlprcunã tu
ceilalți”.
"Cei te au ajuns sI iubcascã binccuvGntata tlcere duc
o viatä îngereascä st le imitl niotlul for dc viatã . Ei nu
‹›1i‹›sesc niciodaU sä -L laude pe Creator in vccii vccllor... La
fel si ccl care a ajuns in ccrul singurã tä ții nu se va plictisi
vreodatã sI-L sla- vosloveascä pe Creator”. “Prin uriuare
îiitreaga pre‹›cupare a pustnicului este aceea dc a se afla
numai cu Domnul .singur cm Care ‹lisciitü fațã cä tre fa¡ã ,
tot la fcl prccum slujitorii prc- fcrați ai unui rege ii
vorbesc acestuia la ureche".
In acelaşi timp o astfel 'de lucrarc lduntricä tä tutä şi
pli- nã de pace este pã stratá și ›äzitI de altcineva - e vorba
de pãstrarea gâ ndurilor nctulburatc" (a). Si, iatã, acum
p4rinielui Serafiiu i s-a oferit sã pärä seascã accastã
"binecu â iitatã sin- gurã tate". Ei v‹›iau sI-1 ohlige sI se
ruîntoarcã la “legã tUrile en teilalți". F.1 urma sã reviIlã in
mijlocul zg‹›mJ›tului unei
o) Episcopui Tec*•••- ..pleaø litre iût iłiilre^.
mâ nãstiri aglomerate care era vizitatã de mii de pelerini.
Cc moment de rfscruce în viața sa! Aceasta era o treaptã
chiar mai inip‹›rtantä și mai li‹›ta”rã toare decât aceea câ nd
și-a pã ra- sit cdminul și pe iubita sa mamå en 32 de ant în
urmã . .4tunci tot ceea ce era strã lucitor și atractiv i se
aşternea dinainte; acum se pare cã este tras ñ iapoi cãtre o
stare inferioarã prin care eI trecuse și pe care aproape cã
o uitase dupã cei 16 ani
‹le însingurare. ü c era de fã cut? Comportamentul
sfã ntului însingurat e acum ușor de înțeles. El a ascultat în
tãcere me- sajul fratelui și tot în tã cere 1-a slol›‹›zit färã a
scoatc un sin- gur cuvã iit. :tceasta înseinna cã íncã nu
cxista vreun cuvâ nt de rfspuns in sufletul sãu. l'ratele plecä
încurcat. Dar bã trã - nut, ford îndoialã , apelã la Dumnezeu
"fațl cãtrc fațä , aspa pre- cunt slujltorii prcferau ai unui rege
îi vorbesc acestuia la ure- che". 0 sã ptã mã nd întreagã
trccu astfel. Unuia care era obis- nuit cu ascultarea
desãvârşitã, neascultarea ieșea din ‹›rice fe1 de calcul. Dar cu
atâ t inai puțin putea Sfâ ntul Serafim sã -și pãrãseascä
'binecuv*antata tã cere". Precum Sfântul Grigoric ã ć‹›logul, el
gksi s‹iluția in a alege calea de niijloc. rl hotã rä sã
viețuiascl in mã nã stirc ca într-o sihă strie - să se afle îm-
preiinã cu oamcnii trupcște, dar sã pãstrexe liniștea si pacea
ilułiului. În acest fed el îmbinä ascultarca cea dinafarä
cu însingurarea lã untricã . Aceasta nu-i flcea decâ t ca truda
și nevoin¡ele sä -i fie și mai dificile, cãci era miult mai greu
sä-și pastreze pacea ‹luliului in mänãsö re, chiar dacã se afla
rctras într-o stare de pustnicie.
"Exista o linlștc cxterioarã ", spune un scriitor. "atunci
cá nd un om se rope de to¡i ceilalți și viețuieşte singur; și
exis- tã o liniște lã untricã , atunci cã nd un om rlmä ne
singur cu Duiimezeu in duh, dar färã vreo sforțare, la fel
de simplu preoim pieptul respirã și ocłiiul vede”. "Chilia
pustnicului o re;›rezintã hotarul lrupului sã u, dar
interiorul sã u este un altar at cunoa.şterii" fsc«m R«ii›i ii,
27, lzł. ‘Singurltatea", spune
eț›iscopul 'Ićofan żã vorâ till, "nii estc întotdcatina un mod
‹le viațA retra5; ci este in motl fundamental o stare în carc
dii1mil cste conccntrat şi adâncit în sine, și prin focul
Duliiiltii Sfã nt tstc înitlțat la puritatea seraficã şi
înflã cãrarea fațã de Dim- nezcu şi in Domnezeu". Plrintcle
Scrafiili ajuIisese ‹leja la acta stare, și, prin tirniare, el .se
putea fnt‹iarce in sigilranțã la mändstire și sã ineargil mai
departc pc calea c‹imuninnii vii cu Dumnezen. Si totul era
de parcä nici o scłiimbare fun- damentalã nii aviisese loc.
Dar Diininercii plã nuis‘c ceva niai htm. Fratelc povesti feliil
in cä tre îl primise sfâ ntul. Prohabil cã pã rintele eguliien a
vä zut în aceasta tä ccre nn semn al voii de sine și ii spuse
fratelui sd-i repete piírintelui Serafim hotã - rârca c‹insi1inltii
in Dumiiiica urmä t‹iare. De data aceasta pã- rintcle Serafin îl
binecuvâ ntä pe fratele şi se întoarse împre- nut cu cl la
mãndstire. Aceasta s-a întâmplat pe data dc S mai 1810, in
ziua pră znuirii Apo,stolu1ui Dragostei, Sfântiil loan
Evaiighelistul și în ajunul prăznuifii fidncerii inoastelor Sfân-
tillili inarc infant NİCOÍä c, fä Cä (Orill de liliilUIli. CeÍ difltâ i ÎIII-
błiia cea ni‹ii înaltã c‹intemp1ație cti dragostea cea mai tandrã
față de “copila§ii" Sã i. (In. 2, 1; 4, 4, i i). Cá t despre Sfà ntul
Nico- lae, atunci c‹and atcsta a vriit sä plccc in pustie, a an/it
glaslil , lui Diimncxeu spiinâ ndu-i: "ä lergi in hime și îți vci
m4ntiii str fletul“. Färd sa se docx la chilia sa, päi‘intele
Scrafim își în‹lrep- ta paşii cãtre li‹›lnițä; iar atunci cand
clopotclc bãturã pentru priveglierea dc toatä noaptea, se
dnse la Risericl. l'eștile se rä spândirä iiitc printre frați. Ei
päreau surprinși, dar in ace- lași tiinp crau buciiroși pentru
fitptel cä pá rintcle Serafin hotä râ sc sã viețniastã încä o
datd printi c ci. În ziua iirinćatoa- re, sfântul, dupã ohiceinl
sãn, se înipdrtăsi cm Sfintele Taine in 8iserica h‹ilnițci; tar
ap‹ii sc dnsc la pã rintelc Nifon şi print hinccuvântarea
atestuia pcntrU a vie¡ni pustniceștc în chilia sa ‹lin cadrlll
mană stirii. Astfel el își începe iioiia sa ilcvolnțã monahald - ‹i
a treia Jierioa‹lä care, dc asenienca, dtiră aproape
IG ant. l'rimii cinci ani ai acestei pcrioade furã petrecuți
în t‹›tala însingurare in sensul cel inai deplin al cuvâ ntului;
iar apoi, plrintclc Scrafim a inceput, sä primească in
mod gra- dat oameni spre a-i îndruma pe calea mântnirii.
Atä t inafarl, câ t și lã nnlric, el ducea cant aceeasi •'•!• ca
și in sihßstrie.
Singnra dcosebire o reprezenia faptul ca nu primea absolut
pe ninieni și nu vorbca cu nimeni. De asemenca, nu mai
putea presta munca fizicä in acelaşi mod și iși îøgãduia
foarte puțin timp pentru aceasta. Si in acest fel, el se
dcdíca total și îã “s reserve rugäciunii, vieții
c‹›nteiuplative, lecturii fiuvãn- tului luì Dumnezeu, precum
și a Íucrärilor Sfinților Pã rinți, eliberä ndu-se in felul
acesta de orice fel de alte griji și soli- citä ri. “Un fir de pär
deranjear.ã ochiul, in timp ce o grija cã t de micä tliü iI’uge
tå cerea”, spune unul dintre Sfinh Pä rinți. Si tociHai aceastä
"eliherai’e de griji” i se oferi pustnicului.
in chilia sa nu sc afla niniit altceva decã t o icoană și
un l›utuc de lemn. Nu f‹i1‹iseíl Ilİci iuä cai foc pentru sinc
însuși. Singura lui b.1utiirã ei a apa. Drept liraná lua
fiertură dc ovã z și arzä sä ratä . .iceasta ii era adusã de
cã tre un monah care viețuia într-o chilie alã turatã , pă rintclc
Pavel. “Pustnicul”, scrie autorul Cionicii de la Diveiev, “sc
.icopcrca cu o bucatä inarc
‹le pânzä , isa inc.it niincni sä null poatä vedea, apoi liia f. r-
furia îngenuncłiiat, de parcã ar fi priinii iilâ iicarea din m:ìi-
nile lui Dumnezcu si o ducea a)oi in chilia sa. Acolo, dupl
ce sc întã rea cn liranä , punea färfuria îIlapoi, la locul ei,
așezâ n- du-si din nou cliipul sub p.inzã ”. l'ã lul pus pe fame
se explicã prin exeniplele vecliilor locuitoi i ai pustiei care-şi
a.scundeau fața cu ‹› g1ugd pt•ntru a-.si feri ‹›cliii “ca să nu
vadií dcșcrtã - cinnca“ (P.•. 118: 37). Uneori, bJtr°anul nu
apărea deloc dinain- tea fratelui, tar accsta ti ebuia sã ilucä
hrana înapoi la bucá - tirie. În aslfcl de zilc sfâ ntiil ajuna.
5lai apoi. atunci cä nd pärintele Ser.ifiiii a slilbit întrucâ tv‹i
sevei itatca pustniciei, iar uneori sc ‹lucea chiar in mod
tainic in pã dure, sc lirdnea
 so scnzw.r or sø or o rzoonøwr srzcz i ma øy
cu puținc ver(lețnri, hșa cuin i-a p‹ivestit cl ccv.i niai
t°arziu, du;›ă închcierea pustiiiclei sale, siirorii dc la Iliveiev,
l'raskfl- via Ivanovna, care, dupä tiinilcrCa ci Ü J nJ(lfiahiS111,
deveni maica Serafinia. Tocinai › ciiitä la niä nžstirc, iar
)›rinii pe data de 2 fcliruarie, îii ziua praxiiicului
ÎIitampinã rii Donuiului, ct•a dintâi nscultare din partea
parintelui Serafini: sã vine la
‹l*nsnl de douä ori într-o singură zi, dc la Divcicv la Sarov
și înapoi. Aceasta îiiseinna cam 50 dc vcrste (.iJ›roxiinativ 50
de kilometri). Sora fu la înccput incoiiiodatã; dar fiind
îndcninatã de bä trfin, ca acționã dupä porunca acestnia.
Înt°alnind-o pen- tru prim a oară dupã Liturgliia niatinalã,
bã tr?tnul îi ‹deschise
pI İ 11 tÍü bilCili'İC Uşa CU CUi'İ rat cle: “llilCUf İa rli(‘if”. t[lOİ Îİ S]ilISe
să sc as,ezc, o întări en biicžtcle de prcsciirJ çsi cm aghiasinź
și o triniisc înapoi cu ‹› sacoșš inare de fierturã ‹lc ovã z și de
pâine iiscatä pentru niâ nă stirea de iiiaici. la veni a Gloria oară
la Vt'ceriiie. “Iiiträ , inträ , liuctiria urea! o iiitainpinã plin
de cnttiziasm piírintelc Serafin. "trite, te v‹›i łirîini cu pr‹›pria
urea niâ ncare. Si ii prise dinainte o farfurie plinl en varzä
gü titit cn sos. Cñ n‹l înccpu sã o män°mice, descopcri că era
foartc gus- tozsã Cu o alta ocazie el ii spuse så lucreze in
pä dure pentru a atluna lecture. Cam pe la ora trei, așa cum
se spune in Cr‹i- iiicä , cl dt›ri sã in3nã ncc și spuse: “Du-te
la sihä strie, maicä. ficolo am o bucatã de pã ine atã rnatã pe ‹i
sf‹›arií; adu-nii-‹i". Sora i-o adusu. Pã rintclc Scrafiin puse
sare pe pâ ine, o înmuie in apã rece și începn sä o niãn'aiice.
Pasträ puținü pã ine şi pen- tru s‹›ra Prask‹›via; dar ca nu
putea s-o nicstecc - era atãt tÎe vcclie și uscatá . Atuncl ea se
gâ ndi: "La câ te privatiuiii se supune pärintcle!" Dar el îi citi
g°andurile și .spus‘e: "Aceasta este eel puțin pâ inc'a cca dc
toate zilele, maicã ! Dar atuiici câ ntl trã iani in pusinicie, ină
lir.Stream cu ierburi. ’l'nrnani pu- ținã uJ›ä ficrbiilte peste un
s‹›i ale ierburi de pädure şl lc in°an- cam asa. Aceasta este
inâncarea pu.stiei, o vei mä nca si duin-
Ueata". Nu •i: rnth t tİilIp Îilaİntc3 irtOfțİİ SaÍc, Sf3IitUl a Oferİt
inforiiiațil supliincntare despre felul .säu de a posti. “Ími pre-
gã tcam ;›ropria inca liranä din ierburi. Le adunam și lc
puneam într-o oalã . Obișnuiani să pun puținã apă peste ełe
şi apoi le J›uneam in cuptor. leşea o masit grozavä". L-am
întrebat dacä ceea ce îmi spusese despre ierburi trehuia
considerat drept
›arabolä sau realitate. ł'.1 räspunse: “Ce fel de out eşti tuî•
Nu cunoști accste icrburii* Îți vorbesc despre mine însumi.
En Oliişnuiain sä pregä tcsc acest fe1 dc niã ncare pentru
mine". L-am întrebat cum le manca iarna şi de unde le
obțioea. El îmi ritspunse: ”Uscam ierburile pentru
perioada de iarnă și triíiain doar cu ele. FrațlJ se mirau de
ceea ce iriâ ncam. Dar en mä IB ã ncani cu ierburi. far n-ant
spus acest lucru fraților. ți 1-ans spus doar ție". S1’ã nt» •°'
r urta şi alte nevoințe. D‹›r-
mea puțin Câ t timp d‹›rmea exact, nu se știc; dar cu siguran-
țã nu inai inlilt decã t era nevoie ca nu cumva sã-si vatã me
“prieteilul" să u, trupul. Dacä ct spunca cã încd de la
inceputul vieții sale monalialc el dormea doar patru ore
noaptea (de lc lti p. ni. la 2 z in.), cu siguranțä cã acum
ac‹irda și mai puUn timp somnnliil, suficient însã pentru a
nu-și vä tä ma capul". Toate acestea sunt, din p3cate,
înväluite fit inistcr. Dacã sfäntul prac tica cninva orice alt feI
de privațiunc• sau inortificare extraor- dinary, acest lucru nu
me este cunoscut. Exista o )cgendă carc este povestiiã in
ediția Diveiev a "l’icții" sale, conform careia el piirta in
tainä lantiiri grele de pestc S kilograms pe piept și de 4
kilograms pe spate, precum şi o curea de fler' care îi dä
dca un asPect și mai încliircit... truț›ului sã u deja aplecat
mult înainte. Ș i sc pare cä , in perioada dc frig obișnnia sã
punã o șosetã sau o bucatã de cä rpä sub fler. Dar acest
lucru nut fost verificat. Nu s-au gä sit ascmenea lanțuri.
Dupã cele spusc de bä trã nii din Sar‹›v, ›ä i intele Serafiın
purta pe pieptul sä u o cruce inare ‹le peste 2il tle
centimetri in lungiine legatä en o
sfoarz Prohabil cã aceasta i-a fã cvt pe sä v‹›rbeascã de
lanțiiri. Oricum, este lucru cert cä nu «r«iuia pe nimeni sä
prac-
 tice ncvointe extcrioare exccsivc. În locul accstora cl p‹›run-
cea o luptd duliovniccască cu sinc însuși și cu patimile proprii,
(ldată - asta s-a întâmplat cu Nlulți ani mai târziu - un pe-
l‹•rin desciilț din Kiev, însoțit dc un frate începăt‹›r din
Sarov veni la sfă nt. Bătrâ nul culcgea în acel inoiiient
ierburi cu mâ i- nile fioitlC. Deodată porunci ca sI-1 fie adus
pelerinul, lliipă cc l-a binecuvântat și 1-a aserat pe scaun,
tlarvitx1t‹›rul cti duhul începu să-și sfltuiascl oaspctele
desculț să reniințe la calea pe zzte o Kesese.: sa-și
abandoneze acti›'it:itra dc pclerin, să-și pună paIItoÎÎi î11
picioare și sĂ -Și scoate lanțtlrile, care oricunl nu pll- tcau fi
obscrvate sub hainele acestuia. Apoi să se întoarcă acas4,
sotia, mama și c‹›piii îl aștcptau nerăbdători. "Cred‘.
adăuga pă rintele Serafim “cI ar fi foarte bine să te ocupi cu
vâ nzarea grânel‹›r. Gun‹›sc chiar uri negustnr îit Yelcț. Nu
trebuie decâ t sti te duci la e1, să -l saluți și să -i spui că ai
fost trimis la el de bietul Serafini, iar el te va angaja ca
funcți‹›nar". D°andu i și alte p‹» cțe pelerinului, sfâ ntul îI
slo1x›zi cu drag‹›ste. În ‹lru- mul de întoarcere spre
inâ năstire fii desciJieri fratelui cd totul era exact așa cum ii
spuscse bătr.nul cel vâ nător ctl duhul. stai înainte se
ocupa.sc cn comerțul de grănc: aJioi, din drag‹›ste faț:I dc
Dulnnezcli, dar fărâ binecuvântare, a hotărât sI-și pară-
sească familia, a reuşit sa capett• uri paşaport pentru uri art,
si-a pus lanțuri pe trup, și a scos pant‹›fii si a început să
citlă torcască dcsculț din niă năstire în măiiă stii e, gâ ndim
că sc face astfel bincplăcut lui lilimnercu. Acum, își vă zusc
limpede greşeala si avea tie șănd să se supune po›'cțclor
sfântului !iă- tren. Fratele loan (Tilionov) zicea cI visasc
demult să poarte lanțuri si ‹› clmașit din pIr spre
i110£tifiCf(fea truptilui stu, și. iii cele din ui’mă , le-a
căpătat; dar. mai întai se duse la părin- tele Serafini. ă larcle
biltran, vă ‘zandu-J, citi intciitia pliiN dc s1avl dcșartă a
înfocatului, dar neexperiinentatillui citit‹ir a1 vieților
sfinților; dar înainte ca fratele să fi pilttit deschide gura,
pă rintele Serafiin îi spuse xămbind: “Primeşte! C‹›piii dc
y py

la Diveiev vin la mine si îmi cer sfatul și hinecuvâ ntarea,

unul ca să poarte lanțuri, iar ții căniăs,i făcu(e din fire dc
păr. Acum, spune-mi cc crezi: este calea lor cea bunJ? Spune-
noi!" Fratele nu înțelese ce voia să spună pă rintele și
ră spunse: “Nu știu, părinte". Părintele Scrafini repetii
întrebarea.
D‹›ar atunci în¡clese fratele că p^arintele cel vă ză tor
cu duhul se rcfcrea la el; și ii ccru binecuvâ ntare de a purta
Ian- țuri. ‘Cum se face că iiu intelegi? Asta-i tocmai ceea cc
incerc să ți spun”, zisc părintele Serafkn. hi continuare fii
explică inuti- litatea și chiar prostia dc a purta lanțuri în
cazul unor persoa- ne atâ t dc ncascultă toare ca cl. Atunci,
deodată , bă trâ nul se prefă cu ca î1 loveşte pe fratele cu
mâ na dreapta, ca și cum ar fi fIciit-o cu toatit puterea. Dar
ini-i atinse decă t puțin ure- chea si zise: “Uite, dacă cineva
te loveşte în acest fel — aceas- ta înseamnă cI ai primit
lanțul duli‹›vnicesc cel mai greu de purtat". AJioi, strnigă nd
salivâ in gurâ , fâ cu o mişcare dc parcâ ar fi vrut sâ -1
‹irbcască cu ea si risc: “Iar dac?t cineva te scuipă în ochi în
acest fel - aceasta reprezintă că maș:i din fire dc pâr
duhovniccască cea mai potrivită pentru tine. Numai că tre-
buie să le duci toate acestea cu intilțunlirc. Acestc lanțilri și
clniași din fire de pă r duliovilicești sunt mult mai bunc
dec'at cele la care te găndești .și pe care d9rești să le porți.
Într-ade- vă r, niulți sfinți Pă rinți au purtat lanțuri și
că ni+si tlin pă r, dar ei erau oaniciii întelcpți și desăx'.arșiți,
și făceau acest lu- cridin dragoste față de Dumnezeu,
pentru a-.si îniblâ nzi cn totul trupul și patiirlile și a le
supune tluliului. Dar acest lucru ini poate fi facut fie
prHnci in ale că ror trupuri patiinile dom- nesc și se opun
voii și legii lui IiuiTlnezeu. Ce daca nc punem lanțuri și
c.lmbsi dc pă r. dar d‹›rniini, bem și ni'zncăni după voia
noastrâî• Nti putem ră htla nici cea mai mică jignire din
partea unui frate cu ră bdare. Un cuvant mai grcil sau o doja-
ni din p.trtea vreunui superior ne ai uncâ într-o stare dc
dex- nldejdc și dc tristcțc cuinplită , asa îiic°at noi ne
gGndiirl chiar
sI nc ducem într-o altă nianăstire. În timp ce îi privim cu
in- vldie pe frații carc se bucură dc bunăv‹›ința și încrederea
egu- inenulvi, noi ii primim toate poruncile drept nedreptă ți
si râz- biinlri cc ni se fac n‹›uI. Din toate aceste lucruri
puterii apre- cia cât de mica este chemarea n‹›astră (dacă
cxistl vreuna) pen- triviața iiionahală. Si toate acestea din
pricină că noi de-abia nc gândim sau ne preocupă ni
vreodată de aceasta. Astfel do- jeiiit, fratcle renunță la
ideea de a purta lanțuri, dar, ‹iricum, cl plrăsi mai titrziii
niănăstirea Sarov. S-a dovedit ca nu exista nici o tenielie,
adică nici un pic de ascultam. Totuși, cunoastem o .sittiație
că nd pă rintele Serafiili a binecuvâ ntat-o pc A nasta- sia
Logacev, în viața m‹›nahală sub numele dc Atanasia, .sâ
poarte lanțiirl pentru a-și îmhlânzi dorințele trupești, pe căn‹l
avea dc-ahia 23 ‹lc ani. hai apoi ea deveni fiindatoarea
coniii- Ilititții inoiiahalc Kuriliina din provincia Nijnîi
Novgorod. Dar,
‹le ohicei, părintele Serafim își sf2tliia vizitat‹›rii ca în locul
ncv‹›ințe1or exterioarc, să se stră duiascâ să facâ fapte
bune. tată ce i-a spus e1 unui mircan care se gâ ndea .să
intrepriii‹lă uri pclerinaj la Kiev: ‘Dacă e.sti d‹›jenit, iui
dojeni; dacă esti per- sccutat, îndurâ cu ră l›dare; invinuiește-
te, ca nu cumva Dum- nezeu să te învinuiascâ; supune-ti voia
proprie v‹iii lui Dumne- zeu; nti linguși niciodată ; iuhe.ște-ți
aproapele — aproapclc titu îți este propriul trup. Daca
tră ie.sti trupește, îți vei ruina atâ t sufletul, cat și trupul;
dar daca tră inști după voia lui Diiiiuie- 'zeu, le vei inântui
pe ain°andouă. Acestea sunt lucră ri mai mari decâ t
pelefinajul 1a Kiev sau chiar mai departe".
Sttidierea Cuvântului lui Dumnexeu în aceastit perioadă
de totală însingurare s-a adâ ncit în mod firesc; deoarece îi
era iniposihil sI muncească , îi ră mâ nea mai mult timp
pentru rugăciune. “În ceea ce mă prives.te, bietul Serafini”,
le spunca el mai apoi cat‹irva persoane, “studiez Ilihlia
zilnic: lunea îl Citesc pc sfantul evanghelist 4latei de la
început până la sfă rșit; miirtca, pe sfâ nti• cvanghelist Marcti;
niiercure;t, pe sfâ ntul
 evanghelist Luca; joia, pc sfâ ntul cvanghelist l‹›an, și
impart Faptele Ap‹›stoli1or și Epistolele in cadrul ultiniclor
douä zilc aÍC 8äptăIllânü ; și nu tri2ce Ilici Illdcar o Singllrâ zi
fãrã 8ã citesc cvanghelia si apostolul zilei respective, precum
șl toate rugit ciunile și stihurile h‹›tãrfite pentru sfä ntul zilei
rc5Qt2ttivc. În acest tel nu numai sufletul, ci şi trupul meu
sunt îndulcite și iişurate, cäci vorbesc cu Domnul, dar şi
pästrer in memorie via- ța și patinia Lui. far ziua și noaptca
slã vusc, laud și aduc mul- țumiri Mârituitorului meu p‹•ntru
toate niilele Sale revarsate asupra tiitiiror oaincnilor și
asupra mca, a celui atã t de new vrcdnic". Si mai tã rziu a
pdstrat aceastü regulä. acest canon. Atunci când citea
Sfintele Scriptiiri, páriutele Serafiin co- incnta inicori cu glas
tare Lvangheliile sau epïstolele respec- tive. Putea fi auzit
chiar prin ușã ; iar atunci frațli și pclerinii veneau şi zscultau
încâ ntati expunerilc pe care le fã cez. Dar, alteori, se
*șterneu o tă cere bruscä ; nici macar rä sfoitiil pagi- nil‹›r nu
mai putea fi auzit Sfântul pustnic era adânc cufiin dat in
contemplarca cclor citite. Într-‹› astfel de situație i +a
oferit o extra‹›rdinarä rãpire duh‹ivniceascã, exact. ca cea
des- crisä de SPantul Ap‹›sto1 Pavel (2 Cxir. 12, I-5), Pã rintele
Sera- fini le povesti câ torva ‹›ameni despre acest dar
dumnezei‹•sc. laiä cum a fost înregistrat acest evenimcnt
dc fratclc loan Tih‹›nov. I.a început sfãntul v‹›rbi pc larg
despre sfintii proo- r‹›ci, apostoli, martini și sfinü , despre
credința, nevoiiițele as cetice, purtarea crucii și ininunile
l‹›r, cât şi despre felul in care dobândiserã harm Sfäntului
Duh prin împlinirea p‹›run- cilor. “lar împlinirca p‹›runciIor
lui IIris'‹›s”, spunea el “este o sarcinã us‹›arã , dupa cum
spunea Mâ ntuitorul Însuși; este doar necnsar sä ți le
amintești întotdeaunu; iar in acest scop not trebuie sd
avenl in minte si pe Inure ítugã ciunea lui lisus și s3
ineditñ m la viața şi putimilc Donuililui n‹›stru lisus Hris- tos,
care din drag‹›ste pentru neamul omenesc a pltiniit chiar
moartca pe I.ruce. În acclasi timp, este necesar sä ne
curațim
conșiiința prin .sp‹›vedania pã catelor noastre și prin Împãrtã-
șirea cu Prea Curatclc ’l'aine ale Domnului nostru lisus Hi
is- toe”. Apoi, se întoarsc cá trc ccl dc dinaintea sa și,
dorinil sż-l pregä teascã pentru a primi aceastã minunc, ii
spuse: “ßucuria inca! Te implor sä d‹›hâ ndesti un Huh pliii
de pace !“ Si conti- nuä ›ă explicc cá pentru a dobã ndi
pacea sufletului, trebuic sá ajungem într-o stare ale totalä
iletasarc dc cele luineşti, cãt si dc crcaturi in general, încat
liimic sä nu te poatã tulbura. Noi trebuie sá finn prectiin un
mon cu total snrzi şi orbi la toa- te necazurlle, cal(imniile,
.scandalurile si persccuțiile care repre- zintã apanajul
incvitabil al tuturor cclor cc doresc sã l urme- ze pc Ilristos
și cd "prin niulte sufcrintc sc ca‹le nt›uä .să inträin in
lmpã rä ția lui Dumnezeu" (Fapte, 14: 22).
Si, mai ileparte, c1 cxplicä fal›tnl tã , pentru a-i oferi
ilu- liiilui nostru libertate și pentru a-i da posihilitatea
‹lc a sc înä lta de la pä mã nt și a se întä ri prin dukea
convorhirc cu
Donuiul, noi trebuie sa nc smerim prin priveglieri permanen-
ce, rugã ciuni și aducerea aminte de Dunuiereu. Sí povestca
cum, pentru a face acest lucru, el citea in întrepiine Noul
Tes- tament in fiecare säptä mâ nä , și cã rim nurøai duhul
sã u, tlar cłliar și trupul sä u erau îniprospã tatc și prinieau
niai vitalitate în acest fel şi se ñ npärtä s,ea de bucnria
faptului cã "discut cu Domnul, port in mine viața și
suferințelc Sale, și apoi zi și noaptc slä vcsc, laud și Îi
niulțuinesc ă lá ntuitorului pentru toate milcle Sale revãrsate
asupra neamului ‹imenesc și asupra mea a pã cã tosuliii și
nevrednicului”.
Apt›i, s)›unea: *Rucuria mea! ’le iinplor sä dobâ ntl ști nn
duli ›1in de pace și atunci mü de suflcte se vor m°aiittii in
jurul tã u‘. Apoi, îl sfã tuia sã poarte orice fe1 be necazuri
de dragul Ímpä rã ției Ccrurilor. ‘Färá necazuri nu existá
inä n- tuire”, obișnuia eI sã spuna. “l'e ‹lc alta parte,
Îinpärã tia lui Dilmnczeu îi us,tcaptä pc cci care an îndurat
t‹›ate cm rãbtlare. SI toatã slava acestei lumi nu înscamna
nimic in c‹›mparație
cu Îinpă ră ția trei urilor. Si iarîts,1 fflpcta: “ilucuria mea! "l’e
im- plor să dob°andești uri duh plin de pace*. Apoi, cu o
bucurie de nedescris, sfâ ntul îi povesti fratelui I‹›an despre
minunata sa dc.sc‹iperire.
“AscUlt3! Îți voi spune ceva despre bietul Serafim! Odată ”,
- te poți gâ ndi cd s-a întâ mplat în timpul pustniciei sale - "
›e c*and citeain în Evanghclia Sfântului loan cuvintele
Mântuito- riiliii: “În casa 'l’atâ lui 11eu multe lâ cașuri sunt”
(i4: 2), eu, bia- tă t*ar*atura, mi-vin oprit gâ ndul asupra
acestor cuvinte si ann dorit sI vă d acele cerești lucas.uri. Cinci
zile și n‹›pți le-ain pe- trecut în privegliere si ruglciuni,
cerâ ndu-i Domnului darul acelei desc‹iperiri. 1i, într-adevă r,
Domnul, în marea Sa milos- tivire, uri in-a li ›sit dc
mâ ng2icrc după credința mea; că ci El nii-a ară tat acele
lacasuri veșnice, acolo unde eu, biet pelerin pe p.vnânt, ann
fost adus timp de câteva clipe (fie în trup sau îna fara de trup,
nu știu) și mn vărul frumusețea cerească dc negră it, c°at și pe
cei ce sălăsluiasc acolo: Sfâ ntul loan Hoteză torul și Îna-
intemergă t‹iru1 D‹ininului, Sfintii Apostoli, Sfinții Icrarhi, mar-
tini și pc Sfintii noștrii Părinți - .1ntt›nie cel Mare. Pavel
Tebeul, Sfilnttll Sava, Sfântul Onufrie cel Clare, ă tarcu al
Tracieî și pe toți ,sfintii stră lucind într-o nespusă slavă si
bucurie “cele ce ochiul n-a vâ zut și urechea n-a auzit, .si la
inima omului nu s au suit, pe acestea le-a gă tit Dumnezeu
cclor ce-L iubesc pc Ll” (ts. 64: 4: lCor. 2: 9).
“Spunând aceste cuvinte", scrie Tilionov, “pă rintele
Sera- fim tă cti. În acelasi timp, el se aplecă puțin înainte,
capul (cu ochii incliiși) i se lă să în jos și cu palma mă inii
drepte desfâ cu- ta, ritniic și usor, își niân găie inima.
Chipul i se schimbi trep- tat și ri£sp'andca o liiniinâ
minunată , iar în cele din urma de- veni atăt dc stritlucitor
încât era cu neputinul să-1 priveşti. Gtlra
.si întreaga sa înfă țisare exprima o a.semenea bucurie și
un 05Cmenea extaz ceresc incăt în astfel dc momente putea
fi nu- mit lngcr $lăni°antesc si om cercsc. În tot timpul
acestei tăceri
plinc de mister, pä rintele Serafin pã rea sä contcmplc ceva
cu o vie emoție și să asculte ccva cu uimire. Dar ce anume
era ceea ce rlpca și încã nia sufletul acestei om drepl,
numai bunul Dumnezeu știc.
Dupã o tãcere destul de îndeliingatã , părintclc Scrafim
vorbi din nou. Suspinã iid din ad ncul inimii, îmi spusc en
un sentiment de hucuric inexprimabilã : "O! Dacä ai ști
nuJnai cc bucurie, ce dulceațã +steapta sufletul celui drept
în cer, ai fi gata sã supt›rți cu mulțumire tot felul dc
nccazuri, pcrsecuții şi ö efä imă ri. Si thiar dacä aceastã
chilia a noastrã ar fi plinä dv vierini și chiar dacã acasti
viermi ar fi să ne mitnã nte trupul pe tot timpul acestei vieți
trecãt‹iare, ar ti‘ebui sã finn de acord cu tea mai mare dorire
pentru a nu picrde acea bucurie ce- reascã pe care
Dumnezeu a prcgä tit-o cclor cc Îl iuhesc pe El. Acolo nii mai
este nici durere, nici întri.st.are, nici suspin; acolo totul este
dulccațl și bucurie de negrã it; acolo› dreptul va strã - luci ca
soarele. Dar dacã acea slavä și bucurie cereasclí nti an
piitut fi descrise nici mã car de Sfåntul Ap‹istol Pavel, ce
alto linihã ‹›meneascl l' ate descrie fruinusețea cercștil
cetã ți,
acolo tinde sá lkşliiiesc sufletcle drepților?”
“În ceea ce te privește, buciiria mea“, tontinuă bittr°aniil,
“dc dragøl unei astfel de fericiri vlitoare, tu şi frații tit
trcbuic 5ă dobâ ndiți curã ția şi sã vã pã ziți fecioria, cä ci
fcciorelnicul care-si pästreazä fecioria din dragoste pentru
Ilristos are par- te cu îngerii, iar sufletul sã u este nureasa
lui Hristos. Hristos îi este mirele, Cel care își conduce
mireasa, in cerescul .Sã u palat. Dar sufletul csre rä mã ne in
pñ cat este ca vã dnva cea 1encş^a care in striclciunea vieții
ei e “moartä deși vicțniește" (1 ä m . s: 6, rs). El ii spuse
acelasi lucru doanmci t. P. Fr‹›pkina, cä rcia i-a amintit de
sfintelc femci niucenițe, dc friiinuscțea Sfâ nta levronia și
de multe allele care stä liicesc într-o ne- graitä sl*vă . "Ah,
bucuria mca”, exclamà el atunci “cxistă ‹› ascinenea
frumu..c'e acolo încã t este cu neputințl sã o ‹tes-
crii . Chipul sá u", dupã cunt scria ea mai apoi “era
extraor- dinar. Linnina harilliii strlliicca prin piclea sa, in
tiinp ce ‘in ocliii sä i era ‹› exprcsie atà t de pace, câ t și nn
ainime fcl de rã pire duliovniccascå ".
Chiar in timpul descrierii descoperirilor cc lc avca
“pro- babil cã sc afla înafara lumii vizibilc - fit cereștile
Ucas.url”. Acest extaz ininunat șí suprafiresc era numai
vârful iluniinä- ri1‹›r sale. Dar ñ itr-un gra‹l inai puțin
intcns, ct trä ia aceasta înä lțare a duhului cã tre Dumnezeu
nu doar frecvent, ci aproa- pc ›crinancnt. Area inai mare
inâ ngâ iere a sa era Sf. Îin;›ärtä- şanie. În t‹›atc Duininicile si
zilele de sä rbät‹›are .sfintelc Tainc îi eram adiisc ‹liipã
I.itiirghia matinalã de cã tre preotul sluji- tor dc la biscrica
bolniței la chilie, pcntru a itu-i ñ itrcriipe în slngurarea.
Atiinci Sfã ntul își punea niantia peste ‹›hisnuitul sãii veșinãnt,
e;›itrahilul și iiianșetele. La vederea Sfintelor Tai-
He, cÍ ÎIlgeRttIlCÍIcä șİ Se Îilițiitr tășe Cii O İIne1iSÏ1 ÍnicUrİe.
În celelalte zile i se aducea o bucă țicã de anaf‹›rä care
era pusã ‹leoparte special pentru ct. Pustnicul îşi închina si
‹› parte din tiInp løcrilltil. În chilie, aceasta era înlocuitã de
me- tanii, si numai llumnczeu știc câ te fã cea. Dar, uneori,
el își îngã diiia sã iasã noaptea din chilie in tainã pentru a
munci in aer liber.
tldatà , un frate care avea ascultarea de a-i trezi pe mo-
iiahi, trezindu-sc înaintc de Utrenic, se plimha pe lãngã
‹›sua- ml inäná stirii, acol‹i unde se odihnesc rä miLşițele
pã mâ nte.ști
.tle pãrinților și pustnicilor din Sarov. Și dc acolo vá Zti în
întu- nt•ric un oin carc se inișca iute încoace și încolo.
Fä câ ndn-și scin*l crucii, fratclc se duse in direcția aceea şi
îl vJzø cłliar pe pusmic. Spunã nd inereii Rugã ciunea lui lisus
cl cara liniștit, dar iute, lemne dintr-nn loc intr-altul, în
apropierca chiliei sale. Plin de bucurie pentru faptul cJ 1-a
vä Zut pe sfâ ntnl bä trâ n, fratele se arunc4 la picioarele sale
și, sä rutândii-lc ccrii bine- ciivâ ntarea. "Sri pä strcxi mcren
tä ccrca şi sã ai grijä de tine!“
spuse sfântul. Si dupã ce îl binecuvâ ntä pe fericitul frate, mar-
tor at cclor dc mai sus, se ascunsc in chilia sa. Pärintele
Sera- Run își prcgã ti, de ascmcnea, pentru ct, cu propriilc sale
mâini, un sicriu en capac. El șí-I confecți‹inä dintr-un stejar
înlrcg apoi îl puse in ailtccamerä pentru a-i aminti lui și
altora de ceasul morții. .Sfâ nttil oliişnuia adesca sä se
roage Iñ nglí ct, mai ales înaintca mort.ii sale. lar dupl
retragü rea sa in singn- rã tate, el le spunea adesea
monahil‹›r: “Câ nd voi muri I'd rug, frațil‹›r, sä må puneți in
sicriul meil!” I.a vremea rcspectivä asa s-a şi întâ inplat.
Într-‹i astfel de severă însingurare Sfäntul Serafim
petre- cu cinci ani, fã rã sã primeascã , sau sä discute cu
cineva; el își deschidea ușa chiliei d‹›ar J›entru a primi
Pâ inca cereasca și
- chiar dacã nu îiitotdeauna — hraiia pdmânteascã. Spre sfâ r-
șitul acestei perioada cpíscopul Iona, care mai tâ rziu a
deve- nit arhiepiscop al Georgíei veni la mânä stire pentru
praz- nicul xdorinirii ă laicii Domnului, hramnl ßiseritii din
manfis’- tirea Sarov.
Dorind sã -1 vadit pc pustilicul a clrui faint.i ajunsese
pä- nă la în‹lcpã rtatul sãu palat t'pisct›pal din 'l’auihov, sc
iliise la chilia pãrinteltii Serafiin împreunã cu pärintcle Nifon
și cãtc- va alte persoane. Ilã turã la ușä. dar, ca de ohicei, nu
se auzi nici un rã spuns. 1 se coniunicã prin ușã cä vl4ilica
dtirea sä-1 vadä ; dã f pä rintelC Atri(nin rä mase tacut ca dc
ohicci. .ltlinci, pãrintele hif‹›n sc oferi .sã sc‹iatã uşa ‹lin
țâțâni și in acest fel sä -l p‹›atã i cdea pe pustnic
împotriva v‹›inței sale.
Dar episc‹ipul se gâ ndi că ar fi mai binc sä renunțe la
d‹irința sa și aiłaugã cm teairiã : “Sã ne fcrini ca nti ctimva
s3 pacä tuini!” 1i lä sân‹lti-1 In pace pe bã trã ii, oaspeiii
plccarã din mâ nãstire. )’emändu-se tle a sc face plã cut
oailicnilor (dial. 1: 1 o), pu.stnicul nu si a cältat jur?aiii.antul
nlci m3car pen- tru un episc‹ip. §i prohahil cã iiituiția sa a
obscrvat dcfectele de caracter ale episcopului și o lipsă de
credințá in liarul lni
DutnnC2€u (a). Dar cât de minunate sunt lucrurile lui Dum
nezetl! La numai câteva zile, accezsi usä avea sä se deschidä,
nu mai ñitâi însä monahilor, ci mircnilor. t'ostnicul avea sâ-si
ia asuprksi o lievointä si mai mare, iilai mare decät oricare
alta pe pämäilt - nevointa dragostei (i cor. i3).

a) Se farm ca e iscoyul loiia tin nova marv iticrc•dere iii sfiti(er ia

riulelui 6er‹ifim. £ste bitiecunrisc t fiytul cii, Je ezempfii, aiijHri
cf u d tra ntetii hm of S oiitulni Siticed, Cl a fost îtiiyotriva opari(el ce.lei
diiitôi edi(ii ii Vie!ii 6 titului Ser‹i)i“tn" iii ciiula foptnüü cä ‹aceasta
«ni susliitut‹l de î»srt f rififropofifiif Fitaret al Hoscovei (Vnzi scrisorilo
sale cgtre iirhimaiidritiil Antonio. yurtea ititâi, Regina .$8y - iii
timbre mad.
 Capitolul VII
Fe calea desă vâ rșirii

Modul unor astfel dc sevcrc si îlidelnngi nevoințe, așa

cinu lc-a practicat sffilitul, este nepâ ti@rea care, la râ ndul
ci, este calea care ‹lucc l‹i sllă s,ltiirca Sfâ ntului Duh în inimi.
"Cel ce a priinlt acest dar, adică nepătimirea", spune
episcopul Teo- fan Zsvorătul din Visenski, “dcși încât se află
in acest trup stri- cilcios, a devenit templu al Iluinnez‹•ului
Celtii i iu, Care-1 în- drum.i si-1 povă țniește în toate
vorbele, faptele și gândurile sale; și datorită acestei
iluiuinîiri lâ untricc, el va cunoas,te voia Domnului dc
parcă ar ailzi vreun glas". ’£i‹›iuunitinca c« Dumnezeu șl
siilă șluirca lui Dumnezeu în oin, ielnl final al spiritnlni
oineiiesc, a fo.st aiins atunci când omul se aflat In Duin-
ned.cn și DinnnezeH se află în el. ln cele din urmă , s-a
împlinit voia lui Dumnezeu, precum si rugă ciunea Sa ‘Ca toti
să fie una dtiplt ciiiit ’fu, Părinte, intru Pline si Eii întru Tine,
a.sa și aceş- tia în Noi sd fie una" (i«. 17: 21). .4stfel dc suflete
sunt “tcmple ale ltlÎ DtillUlPZCtl” (I Cor. g: 16) 3i “OUllul lUi
Diimnexcii locuieş- te în ele” (Rom. 8: P). “Cei care au ajuns
pâ nă aici .sunt mistici ai lui Dnninczeii, iar starca lor este
aceeaşi cn cea a tpostolilor".
?Salăsluirea lui Diiiiuiexeii este irvorul unor nenumă rate
alte daruri alc hariilui și in;1i presus dc orice “o drag‹›ste
arzâ toare care îi face să sptină plini dc cutc•ranță : “Cine ne va
dcspă rți pc noi dc iii1›irea lui hristos?" (koiii. S: .3S). Iar
dra- g‹›sica este i‹vorul pr‹ifețiilor, sursa mintiifilor, un
adâ Ilc dc iliiminarc, fâ ntana f‹›ctiltii duinnexeiesc”.
“Întruc'at ‹i astfel tie stare este rotlul liniștirii, dac3
aceas- ta este practicată cii discernlimâ nt. nu toți însingurații
i‘iimâ n astfel pentru totdeauna. Cei carc au ajuns la
ncpâ tiniire prin liniytire si li s-a flăruit îii .icest fel cea mai
intinaicomuniune cii Dunulczeu, ;›rer•••›i si prezența Sa în
ei, sunt îndruinati sa
lc slujească cclor ce cautã mâ ntuirea, luininã ndtLi,
cã lIilzin- th-i și lucrã nd adevä rate niiimni. Ca in carul lui
loan in pus- tic, 1.t fcl şi Antonio cel Flare a auzit tin glas
in singurã tatea sa care-1 îndcnina la ncvoința cllã uzirii
alt‹›i’a pc calea niâ n tuirii; tar roadclc nevoințelor lor sunt
ctinoscute north, tutu- ror. Si acelasi Íucru s-a întâ mplat și
cu niulți alții”. Acest lucru h vent vcdca intá mplându-se şi
in crczul Sfâ ntului Serafin. Cititul aceste ciivinte ale
Zävorâ tului, putein vcdca un portret viu al Sfã ntului însuși,
și totuși ele au fost luate tlin ltlcrã rile maril‹›r asceti: Sfä ntul
loan Scä rarul (r.a ›. 29 si 3o), Sfåflttil ISßRC Sirul și Eilocalia.
Aceastä minunatã unitatc nu înseamnä doar o evidcntã
prezențž a Preasfâ ntiiliii Duli a lui Dunuiczcn Care-i inspirl pc
sfinți, dar este si o dovadä cvidentã a faptului cã druniui
spiritual al pã rintclui Scrafiin a f‹ist corect. ”Noi nu
tuil‹›a8tenI ceva pe pãnJ.Int carc Sã depÁ 8eascž atcastÎt stare
apostolicl. ›tccnsta este treapta cea inai de sus a vieții
duliov- niccsti”. “Pã rintele" a fost acøøi chemat la aceastä
tiltimä treap- tä a desă vã rșirii. Ş i este liinpcde de ce anunic
din aceastã pe- ri‹›adã dulcele și blaiidnl nume dc "pä rinte*,
at unui adevarat și plin de dragoste parinte, i s-a dat lui in
mod special. Drumul sãii de pä rinte duh‹n•niccst începuse.
Ușile chiliei sale cam des- chis pentru prima datl aproapc
imediat dupã rcfiizul sfâ ntu- tiri de a-1 primi pe episcopal
I‹›na. Episcopul sc pare cã nici nu a avut timpul nccesar ‹le
a se înt‹rarce lv rcsedința sa epis- co ›alä de la ’fanibov,
cä nd guvernatorul Jir‹›vinciei, A lcxan- dru .\Ifiiailovici
kerobrazov. poriii la drum întpreunã en soția sa cä tre Sarov,
plecâ nd din acclași ‹›raș. Era in scptcmbrie 1813. La
s‹›sirca lor in mă nßstirc șl dupã o rugä ciune fã cutä in
Ilisericä, cci doi s‹›ti sc dnserñ la chilia sfà iitnlui. Monshii
carc-1 însoțcau pc guvcrnator și pe soția acestuia nu avcau
nici o nädejde de a-I vcdea pe bãtrãn, cãci erau sinipli
mireni.
Oare nu-I refuzase el färã sã scoau o vorhä pc cJ›iscopul säu,
monah ca și ct? Dar acuiii imprcvizibilul avu loc.
 În clipa in care oaspeții ajunseril la chilia pã rintclui
Sera- lìiii, el in.suşi lc deschise nșa și îi bincciivãnUt in tãcere.
Perioa- da dc severã însingurare liiase sfîrșlt. De cc oare s-
a piiriat sfã nttll in acest fel rä niã ne o tainã. Este linipetle
însã faptul cä e1 a acți‹inat în acest fcl dnpã voia 1ui
Diimnczcu pe carc el o putca înțclcgc en marele dar primit
de sus. “Cei ce au ajuns la dcslvâ rșire” spune episc‹›pnl
’fcofan Ză vorä tul and gl:isul lui lliininezeu limpcde in
sufletul lor. În accștia .se împlineştc cuvâ ntiil Domnului:
“far cã ntl va veni îcela. Dułiul Adevä ru- tiri, vã va cã lă iizi la
tot adevã rnl” (loan, if›: i s).
far sf"antul apostol loan .scrie de aseineiiea: "Cât despre
voi, ungerea pe care ați lnat-o dc la El rä oianc întrn voi și
n-aveți trcbuințä ca st vã învețe cineva, ci precum uiigerea
Lili vã învață dcsprc toate, și adevarat este şi nu este
minciu nä , rä mâ neți întru El, aşa cum v-a lnvitțat” (1 loan 2:
27).
Oricum in eiliția Dixeicv a ¥ieții Sfãntiilni c.ste
c‹›nscm- nat faptul cd atunci, in acea sitiiațic însãși ‹maica
Domnului i s-a :ir:Int pilriiitclni Serafim, îrisoțită fiind dc
lifñ ntul t)i1nfric ccl I)arc si .Sfã ntul Pelru Attiiiil nl şi cä i-a
poruncii sã nu se mai ascnndă , ci sã le sluJca.scl ‹›amenil‹›r.
Din acel mt›n1cnt uşile pustnicului fiirä deschise tiitiiror.
Activitatca .sa ‹le pá rin- tc du11‹›vniccsc începuse. I)in
p.lcate, majoritatca inłormați- ilor scrise ‹latează ‹lin 1525,
c°and cl renun¡asc la ›ustnicie. Dar nii este o prolilemã ‹le
prea mare imp‹›rtaiiț.i, iar n‹ii voJn face o sclccțic a celor inai
iniportilRte povitțniri ofcrite de cl in anuniite intiinente si
locnri. Dar, aiai îniaí, sa f2CCm o des- crierc a
interif›rn1iii chiliei sale și a felulni său dc a-și prirøi
‹›aspcții, dnpa datele of‹'rit‹• de martori ‹›cul:iri. Iatl o
inf‹›r- magic ofcrítä de gcneraltil t)tr‹iccnkoff care l-a
vizitat pc sfãnt in drumul sãu spre ‹toscova.
uin respect, in parte din curi‹›zitate, dar inai ales la ce-
rerea urgentä a soției mclc, Natalia .lliliailovno, am liot‹irât Sä
mcrgem la Sarov șí s.11 ccrcetani pe sl'°æi tul pustnic".
 Dupã Sfanta Liturghic matinalä, el și so! ia sa, însoțiți
de un monah, nicrserä la chilia pärintclui Serafiin. ‘Cheia
de la coridor se afla la monaliul care ne înso¡ca, ccci
pustninil nu ieșca nici‹xlatä din camera sa, øici mäcar spre a
merge la Bise- ricl. Dupã ce a deschis aceastã ușä ,
insotitoriil n‹›stru se ‹fuse
la usa pustnicului și rosti rugäciunea ‹le salut; apoi o
repctä dc d‹›uä ‹›ri și adã ugã faptul cä nişte cãlători doreau
să -1 va‹lã pe pä rintelc Serafiin. Dar, din nou, nu cä pdtd
nici un rä spuns. Atunci zise: •Yreți sä vt›rbiți
dumncavoastră ?• I am răspuns cã nu știam ce sä spun.
•Spune doar: Ilristos a înviat, parinte se- rafim!» (bra tocmai
sä ptam'ana luminata). II-am dus la ușã şi ant spus: «Hristos :i
înviIlt!8ş I(.tfi fiici eu nu ant primit vreun rä s- puns. Mä
îniorsei cä tre s‹›ția niea care ținea în mâ ini câ teva dxruri
(lumă nä ri, ulei ș1 vin roșa) şi treniura plinä de vencrațic,
tușind violent in acelsși timp (ca se afla încd in prima
juiiiãiaic a perioa‹1ei ‹le sarcin)). Isa spusc cu v‹›ce tare: «Ei,
dragul meu, prohahil cã suntcin tare ›ä cä t‹›si de vremc ce
sfinția sa nu ne priinește. Sä nc lä sàin aici darurilc și sä ne
continiiä m drii- mul cu pã rere de ră u».
Eram pe punctul ‹te a pleca. când, de‹›‹latä. așa de la
chi- lie se deschise şi pustnicul apä ru ñ nhrã cat cu o rasä
alhã și ne fä cu semn cu ‹lvgetul ca sä inträ ni. De la cca
‹lintâ i privire cátre el, am łõ st cuprins tle un sentiment ‹le
evlavie fațä de el. Mi m părea un ñ iger, un ‹›m œrcsc, chipul îi
cr:i alh precum cea- ra curatã, ochii îi erau albastri ca
cerul, pãrtil ii era alb și-i atârna pe umcri. lntraräin in
chilia sa, i.u el înthise uşa de îndatã en un cârlig. fø
intrarc. pe partea st'angã se afla tin ulcior și sticlc de
díferite mãrimi, uncle g‹›ale, altclc cu ulei și vin; se mai afla
acolo și o ceascä si o lingurã ‹lin cositor. I'e partea stăngă,
längä perete, erau îngrãm.l‹lite pictre ‹le diftiri te marimi:
pe partea ilreapta se aflau bușteni dc leinn, iar ‹lca- supra
lor, într-un cuier, atärnau tot felul ‹le ztlrențe si cât pe
vechi. In colțul din *•!* r e un raft dc lenui se afla o ic‹›ană a
,ltaicii Domnului (a), iar dinaintea ei ardea o candelă . In
ciuda scntimentului de aglonierare și dez‹›rdine, aerul difi
aceă5tă căinaruță crn de o puritatn abs‹›Iută. Dc la ușă
pănit la icoană era doar un mic ciiloar. Nu se putea vedea
l‹›ciil unde dormea pustnicnl (b). închise iișa și ne spuse:
•Rligați-vă lui 01imnc7.flU! lar tu», rise el adresâ i«lu se soțici
mele, «itprini!e o candelă și pune-o tlinilintca icoanci•. Dar
ea trcmtira atâ t dc tar‹* în- cât nu putea face acest lucru.
•Las-o atunci; ann s-o aprlnd cii•. După aceea, pă rintele
Serafiin scoase dc sub o bancl o sticll dc vin, turnit puțin
într o ceas,că , ap‹›i adă iigl putina apă , puse niște păinc iiscat4
în ea, luă ti linglirită și spuse: •Repetați după miine». Spuse
rugăciunea ‹le dinaintea Spo›'e‹laiiiei și începu sir ne
liră neasca pe râ nd cu lingurița. Vinul era ată t dc acru, încât
apa uri-i schimhase gustul. S‹›ția îmi șopti că nu putea să
mai bea din pricina cI era foarte acru. S‹›țul transmise cu-
vintele ei 5i adăugat: "Nu se siintc bine”. “Știu”, rksplinsc
bă- trâ nul, “dc aceea îi și dan sa gustc - ca s-‹i fac sa sc
siinta bine”. După ce nc-a dat să gU5tă ni dc trei ori din
potir, ‹ise:
«Silrutați-vâ unul pe altul•. Făcură m precum ne-a zis. .tj›‹›i, se
întoarsc că tre niine și zise: •Te afli în situ•!• grele și ești
trist. Dar roagă -te lui Dumnezeu și uri te îiitri.sta; curănd,
El te va mâ ngâ ia•.
$poi, înfllșură niște pnsineți într-o hucats dc hârtie și ini-i
tlă du. Dar eu îi Zi.sei: •Sfinte pă rinte! Ann iniilți prieieni
carc tc cun‹›sc din aiizite și care vor fi tare bucuroși dacă
lc duc puțin pesinet din ccl primit dc la Sfinția ta•. Zâmlii
și-nii inai dildii câ tiva. Apoi, ne inulțumi pentru cI 1-ann
virimt și ne dădu tlriiinul binccuvâ ntandii-nc. "Tot ceea ce
îmi spusese mie și soției mele se întâmplă făril întâ rziere.
în aceeaşi zi soția mea
o) Marcat ‹Mreril” sau ..dulce i simt.tre”, prdMuiitt!i)›e 28 /nfie, ritm
sfunMiii stiu oorotilor, printul diacon Prohor
b) Părintele !Sera,flm tlorinoa fie fiivtre; el termen, de
a.cemeucu, oșcmiit stiu îtiyr.itunel••**pe f›oJc‹i.
scšpž ale tusc și vomitat, iar eu, ajungãnd în oraşul Riazan
am primit sauna dc 1.500 de ruble pe carc împdratul
Alexandru I ini-a acordat-o pcnlru o paradl inilitarã cc a
avut loc lã nga ornsul Pciiza”.
IatI și o aliã rclaiare, facutl de data aceasta de cã trc
ge- neralul ü alkin-Vrassky, cu noi și mlșcä toare amã nunte.
“Pc cã nd eram ofițer am viziiat inână stirea Sar‹›v şi dupä
cxcni- plul cel‹›rlalți pelerini in-am dus sá iau
binccuvâ ntare de la sfâ ntul plrintc Serafim. Pe c›rid‹›ru1
din fața chiliei sale fri gul era pã trunzã tor, iar eu tremurani
de frig îmbrã cat în ves- tonul subțire. lżcinul sä ti mm spuse
ca un niunah se afla la pă- rintele Serafini și cä vorbca cu
el. Siâiid pe c‹›ridor, ml meant Prea Sfintei Nascatoarc tle
Duiiiiiezeu. Ușa sc deschise; mona- liul ie.si. liupa c°ateva
ininiite piírintelc Serafin deschise uşa și ‹ise: «Cc bucurie
înii face numnezcu!» Ilă condiise in chilia sa, dar întrucä t
era plinã de difcrite lucruri, iliä pofti Sä stau pt prapul chiliei
xalc, in timp ce el însuși se ast•ză pc podea fațä in fațá cu
mine, ¡inâ ndu-nil tot timpul dc mã nä ; şi îmi vorbi atat de
blå nd și chiar înii sä rutä niä na in repetate ran duri. Atâ t de
mare îi era drag‹›stea fată dc aproapele sä u. Eu stä team in
partea opusä lui într-o stare de negrä itá bucurie”. Dupä o
îndelungatä discuțic, oaspetele ponieni de li‹iala sa - o
boalä dc plã mâ ni. Pärintele Serafini îi dä du sã bca puțin
ulei din canü cla sa. boala se vindecä c‹›mțilet și pentru
totdcau- na. latä un alt cxeniplu.
O inoșiereasã din Simbirsk, Elisabeta Nikolaievna l•asu-
llM îl Vİ2itä pc pá rintclc Scrafini și d‹›rea ca el vo
spovedeas- cá , dar un in‹›nah pe nuinc Damaschin îi spuse
cd era imposi- bil din pricina niu1¡imii vizitatorilor.
Oricuni, ca se pregä ti toatã n‹›aptea pentru spovcdanic și îl
rugá pe Dumnezeu s-o ajute. “În dimineata ‹i1cl
iirinå t‹xire”, scrie ea, “mã dusei la cl. far câ nd slujit‹›rul
nicu ‹deschise iișa antccainerci sale, îl văzui ›e l›ãträn lãnbù
sicriul sãu. I'ãz°an‹lii-md, se ri‹1ică şi nil
 sr szxzriw t›i sznoz o mod xzr+r. srlazrri ils
conduse in chilia so Îmi porunci sä-mi fac semnul .Sfintci Criici
și de trei ori init dã du .sã beau aghiasml, punându mi
ceașca la gurã el însuși. fipoi îini ceru batista. 1-am dat un
colț din șalut pe care-1 purtam, iar el puse acolo o @°aná
de pcsmcți. Apoi, cu teamá și vcnerație ca nu ciiiTn•a sä -l
nccãjesc pe drcp- tiil bãtrãn, îndräznil sI-i spun doriiița
iTlea be a iTlã spovedi la dä nsul și-i spusei: «Sflnte pã rintc.
îngIduiți-mi sã vat spun un cuvä no . El rã spunse: •Te rog,
maici .
§i, deodatä , spre surpriza și uimirea mea, dar și spre
bu- curia mea dc negrã ii, mä luä de anibele iTlâ ini și
incepu sã cltcascã nigã ciunea: «O, Doamne, miluiește-inü t și
iartä-ini pI- catclc mclc cele dc 'oie și cele fä rä de v‹›ie›•
etc. Am repelat aceastä rugã ciune dupã cl, siispinâ nd
zgomotos; ap‹›i .im tä - zut în genunchl. lar el îngenunche
lñ ngã mine, și pe tot part cursul rugã clunii inä ținea de
mâ ini. Dupl rugã ciunca dc icr- tarc a pacatelor, îmi dă du
crucea sa de aramä spre a o sIru- ta, și luãndu-mi niâ na
dreapta, xise: •łIarul D‹›mnului nostru lisus Aristos șl
dragostea lui Diimnezeu — Tatä l si impãrtã - șirea
Sfâ ntului Duh sã fie en tine intreaga viațã . la sfâ rsitul
tale st dupã moartca ta!• İmi ieșisem din fire de atâtn
bucurie şi ii sãrutai m*ainile”.
Evcnimentclc deschise mai sus apart.in unei perioade
inai tâ rz’ii. Da început, mai ales in primii trei ani, sfâ ntul
și-a pã s- trat tä cerca In continuare, deși ușa chiliei sale era
deschise permanent. Oricine putea sã intre și sã-1
priveascã , dar el se purta de parcã n-ar fi fost nimeni cu el.
Vi’zitatorii erau adâ nc impre.si‹›nați de atâ ta nepãtimirc, îi
cereau binccuvantarca și plecau in tã cere. Dar, treptat,
sfâ ntul începu sã dev pove¡e, instrucțiuni și iertarea
pã catelor; niiruia cu ulei din cantlcla sa, oferea pesnieti
oaspeților sdi, etc. Pelerinii îi a‹lticeau da- ruri: lumänã ri,
ulei, uncori vin pe carc-I oferea oaspcților sdi dintr-o
lingurã. El punea ltimână rile dinaintea icoanclor pens tru cci
carc le adusc.seră.
 N. A. ä lotovilov se întrcbs odată ce folos era in
aprindc- red scelor lnmà nãri și candele. Sfantnl îi citi
înd‹›iala ,si îi spu- se: “Am multi oameni c:tre-ini sunt
tlcvf›tati si sinit liincfžc3- tori ai orfanelor mets Irnaicilc de
la Diveicvl. lii îmi aduc ulei si lHmGnã ri si îmi ccr .sa iiiã rod
pentru ci. Asailar. cä ntl îini citesc can‹›nul. inai întïii îi
p‹›menesc unul c*ate unill. Dnr. din cauza marclili nuillä r tle
ntimc nu-i not (›‹›mrni in ficcare l‹ic tlin c rinsul c.tnnnliii.
Isa cum se cere. fiin‹lcã atuiicú nu as mai ave a tinin sd-ini
fac canonul. si in acest iimu aprinü toate a£cSl gmt.anli’i
pentru ci ca f› iertfã cä tre Duinnezeu - f› lumã - nare pentru
fi«care trH ilnii. la un l‹inaprintl ‹› liiniâ nare mare entrti
altiiacrid t‹it‹teaiinaocaatlela, iar acoit› unue este caZul dc a
)loIllcIii numclc 1‹›r ill cadrul canoIluluİ. s]›uIl:
•Îloai\u\e. an1int«ste-ti tic t‹›ti acc If ‹›an eIJi. d« rolJii tú i.
yCn- tni ale că i‘or siif’l‹•,tt' am anri us accst‹* ltiin°anãi i si
cai«lt•lc».
Se inai snunc în lliblic cã ă I‹›isc a aur.it pl.rent Domnului
nându-i: •hloisc. Eloise! ,Plume-i frate(ui tä u Aaron sã antin-
ßä ‹› candelã dinaintea Hea zitla si noaptea: acest lucru
este bineplficut in ocliii Ulei si este o jertłü bine primitä •. Îii
ace-
l_n,si timr. sfãntul obscrv:1 feliıl in care artlean luinánärilc.
"ílacã cincva .ire crcdințit in fnine, bictul Serafini", spune el,
“cu apriinl o lnmGnare pentru pcrsoana respectivä dinaintea
sfintei icoanc. far dacä liiin'anarca ca‹h, e rna sciun penti u
IilÎltc cä •ıcCa persoallá a ciÍZllt i11tr-uI1 pä cat tle 111oarte.
Attilici firii plec gcniincliii ca Dnmnezeu so be røilostiveas-
ct áe ct“. Într-c astfel de însingurare sfñ ntul a pctrectit 13
ani și jumã tate. .llemorabilul praznic al Iiiträ rii in biserică
a ù (;ãİCiİ Ö Olillltiltli avlisesc lot pentru a *18-a ‹›arã de c'zntl
sfan- tul venise la Sarov. bra pe data tle 25 noicinbrie 1S2i,
nltima zi saw “odOvania” prazniculiii. Tot in accasiä zi a lnat
sf"arșit și pustnicia sa. 5Iaica Domnului i-a apä rut îIitr-un
vis Sfâ n- Iultli Sera i i îi prcllna ct1 Sfâ ntul ClcillCIlt, papit al
R‹›lllei .si Sffintul l'ctrii. arhicpiscop al Alcxantlriei, carc sunt
pr.tznuiti
in ziua aceea și i-a ingã duit sã rununțe couplet la
însingurare. Aceasta a fost voia lui Dumnezcu dc data
acea.sta. Odatã cu odovania praziiiciilui lntră rii in llisericã a
ll aicii Doliiiuilui .se toinpletase totodatã și ciclul m°antuirii
sale, iar acum el tree buia sã L bucurc y›e Dumnezeii prin
slnjirea altora. Dar con- di¡iile inonahale nu sunt
întotdcauna destul ă e priclnice aces- tei lucru. Orice
mã nžstire viețuicște conform regiililor ei bine stał›i1ite,
reguli care sunt cele mai potrivite maj‹irità ții mo- nahilor
obișnliiți.
far orice excepție, orice încilcarc a regulilor si
‹›biceiuri- lor creeazä , de obicei, o tiilburare nu numai in
viața extcrioa- rä a mänä stirii, ci și in duhul lã uniric al
m‹›nahilor.
Între timp. întrucâ t ușa pustnicului era descltisä , oas-
peții pãrintelui Serafim se înmulțeau din cc in ce rnai
mult; uncori erau întrc l00fl şi 2000 dc oameni zilnic.
Tot spațiul din curtea mâ nastirii era plin de oameni
dor- nici ca mă car sã -1 vadä pe sfâ ntul bä tran sau sã
primeascií o binecuvântare de la e1. a purm o discuție cu e!
înseinna o mare șansã și bucurie in același timp. latä Am
‹lescrie N. Aksakova episodul en pãrintele Serafim dupl cc
accsta plecã de la bise- rică dupä o Liturghie matinalJ. "Noi
toți, bogați și siíraci, îl așteptam, îngrä mã‹tindu-ne la
intrarea îii Hi.sericä . .ltonci c°and își íă cu apariția in ușa
6iserícii, ochii tuturor .se fixarà asupra sa. Încetișor,
coborî treptele și, in ciuda faptului cä șcliiopä ta ușor și cã
era p•!‹'i aplecat ‹le spate, pärea și era cti a‹levä rat extrem
de frumos la chip".
“Umbla in tã cere și se pä rea cä nu observit pe
nimt•ni. Mulțimilc dc oameni care formaserã parcã douã
zi‹luri, de- abea îi läsau puan spațiu ca să trcacä in totalä
tä cere, dorind ca ni6czr sá-i priveascã chipul luminat de
luar. Si doar dupã aceea începca primirca oanlenilor in
chilia .sa". 0 altă vizita- toare, care a devenit mai ap‹›i fiica
sa duhovniceascä devota- tñ și al cdrei nunic - foot deJa
poinenit, ‹t. P. liropkina, descrie
ceea ce s-a întâ mplat ac‹›l‹›. SOsită pciltfU yriniz oară la niâ nă s-
tire, ea a fost uiinită dc mulțimea dc pelerini care se îngrama-
‹lcaii între ltiscrica Adormirii llaicii Ilomnului și casa în care
se afla chilia pitrintelui Scrafim. "Sl-am amestecat .si eu” scria
aceasta inai apoi, “printre ‹›anicnii de ambele scxc și de
t‹›ate vilrstele și stările sociale. \)i-ann croit drum prin
multime până pe coridor ac‹›l‹› unde toți se îngramădeau.
Cu cea mai mare greutate ann ajuns în aiitccaincră și am
intrat prin usa deschi- să chiar în chilie. Pă rintele Serafini
era îmbulzit de o mulțiinr den.să dc încliină t‹›ri. stiri
incercat să mă apropii dc el ca toți ceilalti și nli-ann întins
mâ na pentru binecuvântarc. Dâ ndu nii binecuvâ ntarea sa și
c*atcva hucă ți dc pesniet, z.ise: •Roaha lui lJiininez.eu tiina
se înipărt4scștc dc harul lui Duinnezeu•. Cc mare mi-a fost
uiiiiirea atunci că nd mi-am auz.it numele pot inenit într-
uit l‹ic necunoscut!
Dai atunci când 1-ani ț›rivit P l*•rintelc Scrafim drept
îii tati, 1-ani recunosciit pe acelaşi batman care mă •ivertizase
în vis cu privire la ncfericita mea că să t‹›rie. Dar nu puteai
ră - in'zne litngă el nici lnă car un mintit, că ci oamenii din
spatele meu niă dă deau de-o parte pentru a lua ei înșiși
blHectlvâ n-
tare .și puntril a auzi câ teva ci1vinti• dc pe buzele sale. Ani
fost îinpinsă în .intecaniera, și acolo cu picioarele mele ani
si^ !i t că sc afliui că țiva busteni lâ ngă perete; că ță ră ndu-
mâ pe ei, ann început sfi ură uit la pă rintele Serafim pe
deasupra cape iclor oaiiienilor. Curâ nd am ob.servat că
parcat dorea să ter- mine cu primirea oaiiieiiilor, că ci
începuse să le dea drumul tuturor, spunandu-le cu uniilin!ă :
«.Slergeți în pace•. În acelaşi
timp își fă cu drum că tre ușa deschisă lâ ngă care mă aflam.
El aprică mâ nerul usii cii o mană si în mod cu totul
ncas,tep- tat pentru mine, mă aplitl de mână cu cealaltă
mă nă a sa și niă c‹›nduse în chilie; și fă ră să întrebe ceva,
înccpu deodată să -imi v‹›rl›ească : •Dc ce ai venit la iin l›iet
pă că t‹is ca niine, c‹›moara mea? Ș tiu! Durerea ta este foarte
mare. dar D‹ininul
te va ajnta .s-o ‹luci». Dupä aceste cuvinte dc mãngãicrc și
al- tele ca acestea, el îmi poriinci sã md pregã tesc pentru
Sffinta Ímpà rtä șanie ce trebuia s-o iaii Qtr cei din obste, sã
mä spovc- desc la pä rintele Clarion, duhovnicul milnã stirii
și sä mã îin pärtăs.esc cn ćsfintele ”laine”.
far toate cele ‹lescrisc inai sirs se desfkșurati în
hecare r.i, de la I.iturgliia matinalã pã nã 1.i ‹ma 8 si apoi
pă nã la mie- Znl nopții. Päriniele staieț Nifon spuse odaiã
plin de în‹loialã și uiinire: ‘Pe vremca cã nd părintele
Serafiin s•iețuia în pus- tie, el a blocat orice f‹•l ‹le acces
cã tre el en c‹›paci, asa încâ t oamenii sã nu poatã vcni; dar
acuin, a începiit sã-i primcascä pe toți, aşa încat mi-e
imposibil sd încliid porțile mfinä stirii pánã la mierul
n‹›ptii".
§i se poate ințelege cã egumciiiil¿nä n1stirii era tiilhurat
äe mulțimile ‹le oameni tot niai niinieroasc, cãci el
rã spundea nu numai de dísciplina extcrioară din cadrul
m°aniístirii, ci si de pacea lã untricä a fraților. Între timp,
iliulți dintre ei încc- purií sã .se .simta supã rați. lJnii erati
tiI1llUf.ttİ ‹le ‹lesertã citi- nea și J;rã irea in ‹leșert .t inircnilor,
altii use simțe.tn vexați de pre‹en¡n ftp.meiIor carc sc
îngrăinétleau permanent in curtea şi pe corídoriil
mâ n^+stirii.
Altii erau iiirniți dc comport‹øi1CIitnl pustnicului care
nn se dticea la Rísericd, ci se afla in chilie en ‹›:menit. llnii
erail iritați de activitatea sfântnliii si prob:ibiI c:i erau
invidiosi pe el. flu mt›nali ii s fuse pã rintelui Scrafini: “Ești
‹leranjat dc oa- meni de ainbelc sexe si le ‹lai tlriiniul
tutur‹›r fãrä excepțic”. În rI.spunsiil sãii cdtrc acest monah,
snleritnl l›‹trâ ii fitcu referire la exem}ilul Sfãntnlni Ihirion eel
Flare car‹i a pornncit ca porțile niâ nä stirii sã fie tleschise
permanent ‹le dragul
;›elerinilor şi apoi pdri ntcle Serafİlll íldă tl ă' “5Ğ țlr8SilpilneRi
cã încliid ilșa chiliei mele. t'ei c:me viii tlin nevoia tuirii cu-
 •ã nt de niïingû iere ıliã vol rrlga sã deschid usa ‹le ilragul şi
in muscle liii Diininezeii şi nepriniiiid nici rim rkspuns Plc 1:i
mine se vor intoarce acasă întristați. Ce fel de justificare îi
voi oferi cii lui Dumnezeu la înfric‹ișă toarea Sa Judecată ?“
stai înainte pustnicnl rezolvase această lnd‹iialI într uri
mod destul ‹le diferit; atunci cand ceruse binecuvâ ntarea
pă rin- tclui lsaia dc a le interricc feniei1f›r accesul la
“Atliosul" lui. Dar afiinti el se afla încă pe drumul sefu de
urcus că tre nepă- tiniire. Acum venise vremea sI
ră xpâ ndeascd în jur harul pc tare-l dohâ ndisc, Dim ceea ce
era limpede pentru sfâ nt uit pu- tea h ușor de Înteles și dc
acceptat dc cltrc câ lugă rii obișnuiți carc veniseră la
inanlstirc cu scopul dc a renuilța la lume.
lar acum lumea însă și dă dea buzna dupd părintele Sera-
fim in pustie. “Unii sunt supărați din pricina ta“, îi spuseră
ci. “Eu nu sunt supărat dată cei mai multi se fol‹›sesc de
mine și câ țiva sunt supă rați”, ră spunse calm bă trâ nul. El a
f‹›st thiar dojenit pentru cd iniruisc cu ulei dc la candelă .
La asemenea ofensa sfâ ntul ră .spunse: ”Citiin în .Sfâ nta
Scriptură că Sfintii Apostoli ungeau cu ulei și inulți bolnavi
se vindecau în acest fel. Cine suntem n‹›i să nu-i nrntăm pe
Apostoli?” Dar oamenii se supă rarl mai ales atunci câ nd el
și-a luat asupra sa respon- sabilitatea mănăstirii dc maici
Diveicv. Aceştia începurd chiar sa-l urmă rească. ă laică
Eupraxia povestcș te urmă toarele: ”7oți știu t2t de mult
era dc dczai'iiat pă rintele Serafini dc m‹›nahii dc la Sarov
din pricina n‹›astrii; acestia chiar 1-ati hdrțuit și 1-au
persecutat permanent din cauza noastă și i-au pricinuit
multe bă tă i se cap și supă rări!
Dar el, părihtele nostru, le ducea pe toate cu
seninatate. Une‹›ri chiar râdea; și știind acest lucru, ne juca
adesea că te o fcsta. 0 dată ani venit la Pă rintele. În timpul
viețil sale el nc-a hrănit, ne-a aprovizionat și întotdeauna ne-
a întrebat cu grijă pă rinteasca: «Aveți t‹›t ce vă trebuie? Nu
aveți nevoie dc ceva?». Prin mine și ntonahid Kapitelina el
trimitea in"znasti- rii miere, p.wză . ulei, lumâ nă ri, t^ainâ ie și
vin roșu pentru sluj- ba La fel s-a întâ mplat si dc data
aceasta. tm ajuns la el. El
uinpluse i› geantă mai e și sc fă cusc atâ t dc grea înc°at de-
ahia o putti ridita din sicriu. lil chiar gafzi în timp ce o
ridica și zise: plată, ia-o, niiiiciiță și treci direct prin sfânta
poartă . Să iau te temi dc nimeni!»
Pc vremea aceea erau soldați în Sarov care stă teau
me- reu de pazit la poartă. Staretul iiiânilstirii și iconomul,
dimpre- ună cu frații erau foarte supârați pc pă rintele
Serafim fiind- că ne dă dea sau ne triinitca diverse lucruri.
.lcestia le porun- circ s‹›ldațil‹›r sa fie mereu cu ochii pe
noi și să ne prindâ . Ș i iat4 cd m-aiti apr‹›piat dc poartă și
am zis rugă ciunea. De în- dată , doi soldati mă luară și mă
dus‹Iiă la stareț care se afla în antecaniera sa. Numele sau
era Nifon și era f‹›arte sever; el nu 1 avea la inimă pc
părintele Scrafim, iar pe noi cii atâ t mai
r" !in. El îmi porunci asprti să desfac geanta. Îl ascultat, dai
mainile îmi trcmuraii incat nu le puteam stâpani în tinq›
ce el cauta. Dar înă untru se aflau doar pantofi vechi, coji
dc
painc vcchc, bucăți dc lcnm și pietre dc diferite iTlarinii. Totul
era bine înghesuit înăuntru. ‹0, Serafim, Serafim!• țipă Nif‹›it
«Priviti niiIlliÎi. CC fel dc ooi este! Nu numai că se tulliurâ pe
sinc. dar le mai necăjcștc și pe surorile de l.t Diveiev». Si ani

Odată chiar pă rintele stareț s(scoti că cra cazql să-i

vor- bească deschis sfâ ntului cti privire la aceste
staildaluri. latil cum sta int*aMplat. Pe c°and sfâ ntul se ducea
dc la sihastria sa tătf€• Inâ nă stire, fu întâinpinat dc pă rintele
Nifon carc începn să -i spunit cd cl era cauza supă rârii
frați1‹ir. "Ei sunt inai ales siipărați din pricina grijii tale
plină de dragoste fată dc orfa- nelc de lv Dix’eiev”. Atizind
acest lucru parintcle Sti afÎIn Îi că xu la picioare și apoi îi
spuse smcrit, dar cu aut‹›ritatc: “'l'il cști pă stornl. Nu
ingldHi niiii iiui să te tulbura' pe tine și pc tovară șii tii în
drumul spre veşnicie prin gră irea în tleșert. Că ci cuvantul
tă u este plin dc putere, iar autoritatea ta este la fel dc
gr‹›za›°ă , ț.. zc'•'n un bici".
 Pã rintelc Nifon rã mase tã cnt și Iã sã lucrurile așa cum
erau. Oricuili, inai tar ziu, luãnrlu-se dupä niste rapoarte
defäi- mãt‹›are la ailresa sfantnlui, coiisistoriul din 'l'ambnv
ordonîí sä se investighexe acest caz. ‹tcezsta fit încrediflțatä
İCOI1O131t1- lui tlc pe vreinca aceea, p.lrintelc lsaia a1
d‹›ilea. Desigur cã nu s-a putut gäsi níiiiic care sä l
înviiiuiascä pe Sfã nt. Dar cl nu pntcau înțclege gratlul înalt
de nepã timire al .Sfâ ntiilui. Nol, pã că toşii, nu ne putcni
ridica la asemcnea mã suri. ”Cel care este ncpãtimitor fall
tle toate ohiectclc carc ne pot stârni pa- timile", scrie
episc‹›piil ’leofan Zã voratul, “a devcnit atâ t tIe nepã tiniaş
incâ t nici un lucru nu poatc exercita vreo infliicn- ța
asupra lui, chiar ‹lacã acesia s-ar afla dinaintea ocliilor sã i.
i\cest lucru sc întã mplã dcoarece ct s-a unit couplet cu
Dun- nczcu. Chiar dacä un «tr«l de ‹›m ar intra într-un
borilel nu numai cI tin va siinți vreun iinbold din partea
trupului, dar chiai‘ íl va iiifluența pe pã cã t‹›s sã ducã o
viatã curatä , asce- ticc”. Cum putein n‹›i ‹›are înțelege
acest lucru, noi cci aiâ t de pã timasi? Fiecarc se uitd prin
fcreastra propriei sale firi pä cã - toase și vcdc in alții ceea cc
sinite el îiilã untriil säii.
Ț ãranul Enfcnue l'asiliev dim satul I.ihaciova mtincea la
mâ nãstirea Sarov. Odatä , pe câ nd se apropia dt siłiä strie, îl
và ztl pe pãrintele Serat’iiii, v‹›rbind en ‹› fatä dc 16 crii
bine îmbrãcatä si se gândi: “Cc ptltca oare pärintele sã-i
spiinäî* Cc tel de povatuii i sunt oare necesare unei fete
atâ t ‹1e tinere?" Pe c°mi‹l se apropia, vä zä torul cu duhul ii
spiise calni: ‘Sunt mort la toate, iar tu la ce te g°andești?"
Ț lraniil ispitit îi cã zu lã picioare și îşi ceru iertare. “Fii pc
pace‘, spuse P.1rintele... ș1 sã nu inai proccderi in fclul
acesta”. Il era deja cm adcvă rat
mort fațä de cele liiincsti, dar ceilalți nu rutcan înțelege acest
lucru. l'ärintelc Scrafiin îiițelese aceasta și, dupä porunca
Maicii Donintiltii, el se l«nãrâ sã-și pã ră seascã pustnicia pens
tru a fi litter sit lucreze in folosiil iiiñ ntuii ii sufletel‹›r, și,
mui ales, pentru org«nizarca “Siłiíistriei llaicii Doiiuiiilui” -
lliveicv.
Pe làogà aceasta, el insilsi avea ncvoie de sih2 tris ca l‹ic ‹le
odilinii dHp2 cc priinca ziliiic ncnilniàrati visitatori 5i pentru
rugàciune in liniste deslvfirsNit.
Ìn dinliiic•a¡a zilei de 25 n0icmbrie 182S, pà rintele
.Sera- fini rsi plrlsi chilia si sc smise la staret pentru a Ina
binecu- v*antarc de a pleca ca pe vreniuri la indepà rtata
sihiistriei. P5- rintele Nifon il biliecuv"antà si bàtràiuil ist
indrept3 pasii cstre p2durc. Cani la dom verste de
niaoà stirc Sc afla un izvor iiinnit "Izvtirul ’l’e‹›logtilni" dupa
Sfantiil I‹›an 3’e(›1‹›gw1 a cimici icoan6 stàtea ‹leasupra lui.
far la nn sfcrt de ord distanti de acest2 se afla chilia
pustnicului Dorotei care inimile cii tl‹›iià luni illai inaintc. Pe
druiiiul soii acolo, pàrintele Serafini avu o niinunatit
dc.sc‹iperire care a f(›st relutatil in jurnaliil lui FIo- tovilov.
‘Pc data de 25 noienibrie lS25 — a.sa precum p'arin- tele
Serafim insiisi mi-a povcstit, precum si risulti altii — se in-
drepta spre .sihlstrie ›rinti -un ilc,sis de-a lungnl malului r.au-
lui Sarovka, c.nid o a‹n pc maica Domnului carc i s-a
arltat mai jos de ixvorul Te‹›logului, apr‹›ape 1.angà nialul
ratilui Sa- rovka. In spatele ei pe f› colinà stà teau doi
Apostoli, Sfàntul Petru §i Sf°zntul loan Evatigliclistul. 1:ir
Flaica D‹›niilului atinse pàinàntiil cu sceptrul ei si, de‹idatà,
un ixv‹›r !i.sui din pà mà nt - e fà ntailii cti ap4 limpede“. far
apoi ca ìi dà du pù - rintelui instrnctiuni cu privire la
organizarcn man2stirii Dive- icv, care vor fi retlate ceva mai
depai‘te in ciiprinsitl cà rtii.
Fc l‹›cul rurale prcacuratele ei pici‹›are s-an ‹idilinit si vndc
a ¡asnit un izvor de tà lnàtluirc a bolilor atunci can‹l ca a
atins pà nlantill cu sceptrul ei, ca nn semn tle hnilntirc pcntru
gene- ratiilc viit‹›are, pilrintule Serafim a lifititrat sf sape ‹›
f2nt"an2. il sc intoarsc la niàn Utirc. lun nneltelc necesarc
si timp
de doiiit s4ptàiiià ni fu ‹›cupat cu silparca pilm°antultii, constru-
irea peretil‹ir si toiis‹›lidare.i lor cu pietre.
De aceeii aCtl2iita flintà n2 Sc nuincste "faiit'ana lui Sera-
fini . Altri ap‹›i, chiar sfantul ii spiise in‹›iiahului A nastasie c5
se rugase ca “apa acestei fâ ntă ni sti aibă puterea de a
vindem ca lx›lile. ‘lar illaica DORlRuliii”, addUgz cl, “proiniSC
Să dea acest tor ape o binecuvâ ntare mai mare decâ t cea
care se dă duse asupra sc*ld*toarci din 1'itczda, la
Ieri:salili1”. De fapt, multe minuni au avut loc cu ajutorul
acestei sfințite ape.
În ziua aceea, pă rintele Serafim a fost vizitat de două
.surori dc la Diveiev — Paraskcva Stcpanovna și .SIaria Semi‹›-
noviia care era încă o copill. El se duse cu acestea la inde-
pâ rtata sihdstrie. I'e drum, sfâ ntul le explica faptul cit,
pă ră- sisc deja pu.stnicia dc 12 ani de ‹lragul oamenilor care
veneau la el, dar el încă nu vizitase locurile care îi crnu atâ t
dc dragi. Ajunserîi la fântă nâ și pă rintele le spunea
p‹ivestea ei.
P‹traskeva Stcpanovna era bolnavă și tusea încontinuu.
“De ce tușcști.* ()prește-te! E inutil". “Nu mă pot opri,
părinte!" răs- punse e2. Atunci, părintele 5erafim lnă puținl
ap1 cu mîînușa sa dc piele și îi dă du surorii s* bea. ltoala
dispă ru de îndată șl pentru t‹›tdeauna. Apoi se ‹luserd la
siliă stria îndepărtatâ . Dar, din plcatc, era prea îndepă rtată
pentru picioarele slIbi- te și pline de varice ale bă tr3nului,
asa încat se instală la în- ccput în chilÎâ gO.llă a plrintelui
D‹›r‹›tei.
În primă vara anului 1829 el își relul munca în grlldina
dc lă ngă “l'â ntâ na Teol‹›gului‘. 0 mică colibă de lemn
fusese construită acolo pentru cl avâ nd 2 metri înâ lțime, 2
metri lungime și 1 metru și jumă tate lă țiinc. Ea nu avea
nici fere- stre și nici uși, așa încă t se putea intra într-însa
printr-o gaură fă cutl în pă mâ nt, chiar .sub un perete. Acolo
sfâ ntul își afla reftigiul de t›ainciii și dc vreme rea. Peste uri
an s-a construit o nouă chilie pentru el avand ‹› u.șă , dar
fără ferestre. Înă un- tru se afla i› sobei. Între soba și
ferestre era un spațiu stră mt, suficient doar pentrtl ‹i
persoană . Într-tin colț al chiliei și îi1 spatele sobei atâ rnaii
icoane cu candclc care liiminau întune- ricul. Aceasta era
“.sihilstria apr‹ipiatJ ' sfâ ntului, care a deve- nit locul să u
principal in priniirea ‹›aspetilor,
 Cam pe la era patru dimineata, și, une‹irl, chiar pe Ja
‹›ra douã noaptea, pú rintele S0rafini pleca din iiiâ nä stire și sc
du- cea la n‹›ua sa locuințã , undC-și petrecea timpul pâ nã
12 7-b scara atuncl cã nd se înt‹ircca la iiiâ nãstire. Diiiiiinica
și in sžr- bä tori el inch se îinpärt:Ișca cm Prcaciiratclc
Eline in chilia sa din iiiâ nã stire, așa încâ t cl sc afla in fclul
accsta înt-e stare de semipustnicie. Dar, cnrã nd, el a
trcbuit să rcnunțe la acest lucru en totul. Erații crati
scan(lalizați. Ei voiau sä stic dc cc pusinicul primea
oanienii atât in chilia sa, cut și la si)lä stria sa, dar nii vcnca
la biscricã nici macar pentru a liia Sfânta Îm- părtäsanic. Ei
îi scrisese episcopului ›iianasie al l’aiiibovului despre toate
acestea, iar acesta porunci ca Sf°a1iiiil Serafiin sä-și
primeascä Sfintelc ”lainc în viitor înipreiinż cu frații, in
ßiSericä . Sf°ailttil sc siipusc acestei poriinci fă rã czitarc,
fá c.nil doar reniarca: "Chiar bacă ar fi trcbuit sã niá t°ar‹lsC in
genøn clii pentru a-iøi face ascultarca, totiiși nii as ri
reiiiințat la înlpã rtä șìrea cn Tainele cele dă t4toare de
viaț3 ale Trupului și Sängelui lui Ilristos”. Astfel, proxidența
‹luinnereiascã îl atlu- cca într-un c‹›ntact iiiai strans cu
‹›amcnii care avcaii nevoie
de ciiv°antut, binecuvâ ntarea .si niân8âicrca sa saw mã car
s3-i priveascã sfântul chip.
.\cum pelerinii î1 Jiutcau v‹•dea la fiecarc sã rliät‹iarc in
Biserica .Sfinților Zosiina și Sawatie si dc acolo î1 puteau
însoți la chilia sa. Dar atunci câ n‹l sc afla în siliä stria din
apropierc,
‹iamenii sc îmbiilzeau :icol‹›. Doar locul se sch imba, cä ci
oa- menit veneau in numã r mare și acolo. ü nc‹iri, totiiși,
bä tr'aniil
‹lispãrca complex. "La .siliã stria din pã dure”, scrie un pclcrin,
"sfâ ntul îi primea pc oameni strand pe o bancã alãturatä de
coliba lui fã ctlt;l plin bustcni. El lna câ țiva oameni in chilia
sa și sc ru8a acolo cm ei ‹linaintea icoanei ‹llaicii
Doiiuitilni. Sc niai ruga și în pã dure diiiaintca unei icoane
a Slaicii Domnu- lui fixatä de c1 pe un pin bã trã n. ’l’oți
pelerinii îngcnlinchiau ca sit se roage înipreun.1 cm
pä rintele Serafini. ce imagine frti- nioas.i puteai .«łn•'•
acolo!”
 Stâ nd în picioare in fața usii colihei .sale din pddlirc“,
spune N. Aksakova, “bä tranu l sc închina încetișor in timp
ce îşi c‹›ntintia rupã ciunea, rugã ciunea sa neîncetatl..,
tlanlcnii nti-1 tulburau, la fel precum discuția sa
perma- ncntä cu Dtimnezcu nu putea fi tulburatä nici dc
tIiatu1 leni- nclor sau de strã ngerea fãnului, de cá ldurã
sau de frig, de zi ori de n‹›apte. Oamenii se rugau și ei”.
IatI ce scrie un alt pelerin care a venit împreunä cu
so- ția sa la pãrintclc ü ersfim: "I.-am gasit pe bä trâ n la treabã,
des- țclcnea pämantul cm o sapá. Atunci cã nd ne-am apropiat
de el și i-ant fäcut plccãciune, el ne-a binecuvântat și,
punñ ndu-și mãiia pe capul men citi troparul Adormirii Maicti
Domnului:
•Întrii naștere feci‹›ria ai pã zit•. Ap‹ii se asczš pe o
ridicá tură de plmant şi ne invite și pe noi sä nc așczãnt,
dar noi, fã rã sã vrem, am îngenunchiat ilinaintea lui, și in
poziția aceea luarã m aminte la ctivintele sale”. tlneori,
sfâ ntul se ducea la sihăstria lui îndepä rtatñ de ‹idinioard,
dar oamcnii î1 gä scau și acolo. Totuși, uneori, el lc spunea
oamenilor ed vinã chiar lrı locul acela.
Era tocmai pe vremea cã nd el începea sI sc ocupe dc
‹›r- ganizarea mâ nä siirii Divcicv. ›tşadar, adesca puteai
intalni cä teva surori la siliã strla lui. Ele munceau adesea
pentru cl. İn unele cazuri elc rămâ ncau chiar peste noapte
in sihã stria sa, întrucat el sc ducea la nianã stire. Aceasta a
înscmnat un alt izvor de scandal pentru suflctcle slabe.
“Deși pã rintele Serafim ducea o viațl atû t de sfâ ntñ și de
cnratã , fiind un ade- vărat sf°ant al lui Dumnczeu”, spunea
bã trä na niaicä Xenia Kuzminisna, "totuși a trebuit sä
îndurc persecuții. Odatã am ajuns la pdrintele tin grup dc
șapte surori. i\m lucrat acolo toatl zitia și, întriicâ t cram
obosite am rä nias peste iioapte la siliŁstrie. Cam pc la era
1(I sora aflatã de pazã vä zu de la few reastrã că vcncau niste
oameni pe cîtrare cu trei lanterne drept spre noi. Noi am
bá nuit că era iconomul lsaia și ne-am
gră bit sâ ni deschidem ușa. Aceştia au intrat, dar nu ne-au
cer- tat. Nu, S-au tlitat la noi cu atentie și, în tdccrc, au
început să caute ceva.
fipoi, ne-au poruncit să nc iinbră cGn și să glccim ime-
diat. Surorile se duscră la Sarov, la casa dc oaspeți a
mâ nă sti- rii‘. De îndată cc clopotele blturit pentru utrenie
la ora două , sora de serviciu sc duse la chilia plirintelui și-i
spuse totul. Pă rintele știa totul, dar nu ară ta acest lucru și
plrea chiar ncmultumit dle noi. "•Aceasta s-a întâmplat din
pricina ca uri vd ptirtați cum se cuvine», spuse el. Ș i nc
trimise acolo și apoi la nlâ nă stire (Diveiev).
Dar deși pă rintele încerca să -i disculpe (pe monahii tle
la Sarov) toți știau că cl trebuia sd pîitimească multe din
toate pîtrțile fiin‹tcă era bun cu noi‘. Dar în ciuda tuturor
acest‹›r lucruri, oamenii continuat sa viIiâ la el în nrlmă r
și mai mare, din toate Cartile. Faima sa se rkspândise deja
în toată Rusia, astfel înc°at pelerini din toate păr¡ilc și din
toate starilc soci- ile se adunau 1a Sar‹iv și la sihitstric,
bogați și saraci, învă țați și cci simpli, monalii și preoți,
adulti și copii - cu totii erau atrași dc sfâ ntul p"arinte.
în anul l32S «J 1-a primit printre alții, J›c marele duce
ă lih;ii1 l'avlox ici. După tradiție, l-a primit tot cam pe vremea
avea pe împăratul Alexandru I in drumul acestuia catre
8lberia. E1 a venit ca simplu pelerin și a cerut
binecuvântarea sfâ ntului de a duce o viață dc pcnitcnță
ascunsă, în care el a continuat să tră iască pânii la moarte
sub numele dc 3’codor klizmici". Dar pă rintele Scrafim
păstra cele mai stâ nsc lcga- turi cu “orfancle" sale,
surorile dc la Divciev.
În plus, ele au avut privilegiul dc a fi martore la
minuna- tul spcctacol al sfântului hătr'an cu ursul hră nit dc
măna lui. “Odaiă”, spunea bătrâna maică Slatrona Plesclieiev
“mÎl aflam într-o stare dc mare încurcătură ș i descurajare
din pricina sănătății deficitarc și a unei ispite dc la
diavolul. A.»cultarea
 mea (niuncea la bucă tă rie) nii se pă rea atât dc grea, anevoioasit
și de nesuportat încât hotarâ seiii sat parăscsc manăstirea
pei- tritotdeauna în taină și fără l›inecuvâ niare. l'ă rintclc
Sera- fim îi văzn ispita cii dtihul și trimise dupl ca ca sâ
vină la m"anIstirc. “Fă câ nd ascultarc după porunca lui, m-aiu
dus la el dupit masa dc pră nz și ann plâ ns tot drumul. Era
a treia zi dupd praznicul Sffintilltii Petru.
Pă fiiRtcle Sef ai’im 0 lU tle Iri'.iflI și O COlldllSC Îfl Chilia sa
spunându-i: «.llaicâ, lacrimile iale nu cad pc pă mănt
degcaba›•. Iar apoi niâ duse la iixiana Împără tesei Cerești a
Iubirii și risc.
«Să rut-‹›, maică; Îinp.iră tcasa ficrnrilor te va mă ngâ ia•›. Să ru-
tai icuana, iar .silfletul mi se uiiiplu dc ată ta bucurie încâ t
ml simții parcd rcnă scut ". «Ei bine, maică , mergi acuin la
arht›n-
‹laric, iar in‹aine viii‹i la sihlstria cea îndepIirtatâ•› înii spuse

ăiioreo Jiutru îtico1›tituri «fi Ilunmezeu viv care o rmtis‹'+e. AJ‹iiti, .î ului Serafiiti, cci mulli cita
ø}. Așa șİ fãcui. În timp ce nil apropiani de sihãstrie, I-
am vã zut deodatã pe pärintele Scrafini ständ pe un
trunchi de copac in apropierea chiliei sale, tar lănga el
se afla un urs urias..
Paralir.atã de teama și qpănd din toate puterile:
«Pärinte, am dat de moarte!• cäzui la pãinănt. Auzindu-mi
glasul, pIrin- tele Scrafim loví ursul și-i far ursul, de
par- ti ar fi fost v r«nta inuonalã, se duse de îndatä in
öirecția ce ii fusese arã tatá de bltrân, într-un desiş aÍ
pädurii. Yfzând toate acestc lucruri, tremuram de fricã , și
cłiiar atunci câ nd pitrin- tele Serafim vent la mine
spunändu-mi: •Nu te teme, nu te spe- ria», eu am continuat
sa strig ca mai înaintc: «Am dat de iHoar- tc, aceasta-nd este
m‹iartea!•. ítãtrântil spusc în replicä: •Nu, maicä , aceasta nu
este moarte; moartea este departs de tine; aceasta este
bucurie•. Apoi mã conduse la acelasi trunchi de cop zc şi,
dupä ce fă cu rugã ciune, tint spuse sã mã așez, dupã carc
se osezíi şi el.
ne-abla øe as,czariíni câ nd, deodatä , acclasi urs ieși
din desiș și sc asezã la picioarele pärintelui Serafim. .ăflândti-
mã atä t de aproape de grozava fiarä, la începiit tremuram
de fri- cã, dar, niai apoi, vä zâ nd cã pä rintele Serafim îl
trata ca pe url niieluşel fä ră teamä și îi dã dea pâ ine cu
propriile sale inâ ini dintr-o sacoșã , încctiil cu încetul îini
recä pä tai ñ icre- derea. xtnnci, chipul marelui bä trâ n nii se
pãru cu totul min- unat; era la fel de vesel și de strá lucitor
ca al unui înger. În cele din urmã , dupl ce m"a liniștisem
cu totul și cea mai iøare parte din p‹tine fusese maiicatã ,
h.ltră nul înii dadu bucata räinasl și mã rugã sã-1 hrä nesc
eu înstiini pe urs. Dar eu ii rã.spnnsei: «Eli-e teaiHa,
pãrinte, ca nu cumva sá mi miiște dc inîanä •, dar în acclas, i
timp mã siniții fericitã gã ndindu-md:
•Dacä mã mușcä de mä nä, nu voi mai putea gä ti•.
Pä rîntele 8crafiiH se uita la mine, zãnlbi şi splise: •Nu,
maicã , ered cd nu tc va musca de mă nä •. Atunci, luai
pâ iiiea pe care tiri-o dã - dusc şi dâ ndu-i ursului sä
inä n*ancc shHții o atâ t de marc plä -
cere încât as fi dorit sã-l lirä nesc vreme mai înd¢lungatã ,
cäci tiara era blâ ndã chiar și en mine, pä cä toasa.
Vã zâ iltlu-niä liiiiștitã pä rinttle Serafiin îini spuse: »Îți
.:mintești, maicä, cum un lcu ii sluJea Sfântului C›hera›im la
rã iil lordan'* Cãt despre bietul Serafin, uite cä Smt slujcște
un urs. Vezi, chiar și fiarele ni se supun! lar tu, maicã , te
simți desk curajatã . De ce sä finn descuraJați? Dacä aș fi
luat niște foarfe- ce la mine, i aș fi titiat puțin pã r drept
do add Te r‹›g în nu- mele lni Dumnezeu, mãicuțã , ca
niciodatä şi sub nici un inotiv sä nu-ți pierzi nä de)dea, ci
pururea sã iei acest cxcmpln sme- renia Sfintei lsidora. În
mä năstirea cl, ea era ultima în ochii tuturor, dar la
Duninexeu ca era cea dintâ i, fiindcä ea accept ta ‹›rice
ascultare». ’l’ocmai niä gâiideam: acum le v‹ii spune
surorilor despre aceastã uimitoare minune! far, pãrintclc
rà spunse gâ ndului illeu: «Nu, maicã, sä nu spui nimänui nimic
din cele ce ai vã zut astã zi pâ nl ce vor trecc 11 ani de la
moar- tea mea; și abia atunci voia Domnului te va limpezi
ciii tre- buie sä -i spui”.
In decursul vremii, exact ini 11 ani mai tñ rziu, sora
Ma- trons îi v‹›rbi despre acest lucru pentru prima oara
țäranului Eufemie l'assiliev, care, tocmai atunci, era deja
angajat in pic- tarea tintii portret al pä rintelui Serafim.
.•tltä datã , stareța ń lexandra împreunä cu o s‹›rä , pe
ntime Ana, furã martore ale unei minuni asemã nä toare.
“Färã a ne ‹›pri la mânästirc", scrie ea, “maøi du.s de-a
drew tu1 la siliästria cca îndepãrtatä , și apr‹›piindu-ne de ea,
1-am vázut pe pãrintclc stâ nd pe un buștean. Dcodatä , un urs
enorin ieși din piídure pe picioarele dc dindã rã t. šlã inile Iii
se ume- zirl, ochii ni se împäienjenirl. Atunci pärintele
zise: •Mișa, dc ce îmi îiispã im*antați orfancle? )Iai bine
înt‹›arce-tc și adu-ne puținií mängâ iere, cä ci nu am nimic sä
le ofcr›. Ursul se în- toarse și se dHsc direct în pädnre.
'l’recnscrä cam douä ore de dulce conversație cu pärintele
Serafim în chilia sa, cä nd, deo-
datã , acclasi Urs apäru din nou, se tâ râ stä ngaci pâ nã la
chilie și inornlă i. Bã trâ nul se duse la el. •Iii, ei, ă lișa, arat.I
mi ce oe- ai allus».
Ursul sc ridicã pc picioarele de dinapoi și îi dddu
pariii- te1«i Serafim ceva înfã surat in fruiixe. Conținø tiil
paclietului s-a d‹›vedit a fi un fagurc dc micre proaspä t plin
de nliere ci- ratã . flã trâ nul luã mierea și în tă cere arItI
spre sä . Fiara närii cã face o plecä ciune, iar bãtranul, lu*and
‹› bucatl de pãi- ne din sacos-ă, ion dü du ursului, dupä care
acest:i se duse in pldure”. Sur‹›rile niai furã niartorc si la alte
evenimeiite. "Care tra credința surorilor in puterea
rugã ciunilor plirinte liii Serafin", rumarcã autorul Cronicii
“și inulți dintre contcmpo- raiii erau uiniiți de ea.
.Ñ â İCã h‹1lRítvã Cali5ta povestca urmã toarea situație. Ele
s-au dus odatã la inoara din Sarov. Ileodatã , calul se
poticni, cä zu și își scrâ nti piciorul, încâ t nu se putea ritlica.
Siirorilc erau îns;›ã imântate; nu știau cum sä procedeze cu
cä ruța și cum sa sc întoarcã acasã . Începurä să plã nga și sI
strige:
•Piirinte Serafim. ajutã -ne!».
Auzind plâ nsetelc și țipetele l‹›r, venirä niște inonahi
și unul dintre ei lovi calul; acesta sãri, piciorul trä sni,
încheietu- ra piciortiliii reveni la loeøl ei și mm-o sectindä
totul trecuse. Un alt monah carc vã zusc tot ccea ce se
întã mplasc, zise: "ri, fraților, noi nn avein atâ ta credințã
cá tã au inaicilc. De in‹latä ce an strigat: «Pã rinte Serafiin,
ajutä -Iie!• el a fã cilt ‹i ininune si le-a ajutnt dupã crcdlftța
lor". ălillt niri ceea ce este extraor- ilinar, uiniitor, aproape
incredibil pcntru niintea omcncascä s-a ñ ità mplat prin
intermediul oinului lui Diimnczcii in timpul organi=z.lrii
niãnästirii Diveiev. far voni povesti toate acestea nlai tâ rziu.
fur acum sã r‹›meni ni doar scurta, dar foarte importan-
ta știre lăsatã nouã de s‹›ra Barbara de la Diveicv care ne sts
nlitrturie in ceea ce J›rivesie gradul de desă vâ rșirc și de s(İIl
țenie al parintelui Serafini. “Odatd ann ajuns 14 părintele
Sera- fim, la sihă stria sa", povesti ea, ‘iar pe fața lui se aflau
muște, așa încă t sâ ngele îi picura pe ‹›braji. Ali s-a flcut
milă și am vrut să le alung, dar el spuse: •Nu te atinge,
bucuria mea; să inglduim ca orice suflare să-1 laudc pe
Domnule (a). El este atâ t dc rabdă tor!”
2’etuși, nu ră bdarea er:i cea care conta ată t dc mult,
că t niila plină dc iubire pentru ‹›ricc creatură a lui
Dumnexcu care, după Sfâ ntul Isaac Sirul, este un .semn a1
celor dcsă vâ r șiți. Oricum, deși atinsese asemenea culmi
dc deslvâ rșlre și atâ ta nepittiinire, sfâ ntul nu-și inceta
nevoințelc.
La revenirea de la sihă stria din apropiere în
mănăstire, cl obişnuia să guste pu¡ină hrană , dar numai
‹› dată în zi. “Câ t dcspre somnul să u", scrie unul dintre
biografii să i, "aces- ta era întotdeauna dc scurtil duratl, iar
în timpul ultimilor sti ani ‹le viatit, pă rintele Serafim
lupta, mai ales, cu odihna de noapte.
Monahii carc veneau sd-1 viziteze pe sfâ ntul ascct îl
gă- sean dormind fie în chilia sa, fie în antecauieră în
felurite ati- tudini: uneori dormea pe podea cu spatele la
perete și cu pi- cioarele întinse; câ teodată își sprijinea
capul pe un buștean sau pe ‹› piatră; alteori se întindea pc
bușteni si pe saci umpluți cii că rainizi si ni.sip carc se aflau
în chilia sa. Cu câ t moartea se apropia, sfâ ntul înccpu sa
doarmă într-o atîtiidine ată t dc inconlodă , încâ t era
imposihil să n-o priveşti cu venerație: el stă tea
îngcnuncheat și dormea cii fața și coatele pe podea,
susținâ ndu-și capul cu mâ inile. Nu poți simiți altceva
decâ t uiinire în fața unei asceze atâ t dc formidabile”.
Sfântul SeraFim ii tulbura pe tulbură tor” chiar atunci
când puterile sale omenasti slă biserit. Sfintii lui llumnczcu
sunt tu adcvitrat uimit‹›ri și de neînțeles! Omul nu poate
decâ t să
a) “StiJ’laroa toaM să lait‹Ie ye Z2onitiiil“ mfe versiunea preacâ
(Sep0uizltita) u ysalniidiii 1.$0: 5.
se uimeaSCă, să-L ild‹›re și să-L prosldvească pe Dumnezeu
Care
¡¡ dat celui care-L iubeste atâ ta îinbelșugare de har («).

a) Atat #fmetiif d‹yn dc câte ciJaiittu:litma reyrefubild adoytatd

fatt‘i dc s atit dc către uttil diii fritii dc la Sarov dc Mtro îitsu.și sta-
re ul Nifoii. fii m‹M iiiteiițiottat imi itii ann distrat tdserea asupni
oc‹:s- lor ifj0fM care sunt iiteNtabile iii ăla uttui s alti. Oricum, ttoi ii
am scrLs dnspre aceasta țientrn a-i critica fle cel ce au fost Npifiți.
Aseme- nea temeri sunt ușor dc îttteles. Dimyotrivă, sfitiții ît i
imi,j9of/i itlfe- lep dc miare‹i tiunstrd. 3ffiff diipd moartea yăriiitelui
.Serafîm, zvonuri“ cu țiriNre Io lticomJ›atibilitatea și iteîttțelegerile
dintre r›nmetiii Saro- vului și sJiifitf Seriiflrii îitsemium încă o
tradilie vic. Îti anul 1848 ce- lebrut pelerin și aufor A. N. Mnraviou i
rziMt mâiiâslirea. £1 fu uinui să afle acestea (i ‹ifleki la stare fii dc
atunci Isaio al doilea J›entrii a c5fi ‘ly o explicatie cu flriuire. la
dfifiidiiten ciudată fații dc sJhiit. “Duyd voia lui Dumnezeu, hot
apdrea iieîiițelegtri îiitrc• o iineitll vei mai cfitt[i, dtipd cutii tifliim
diii viețile lor’, spuuv yăritttele slareț. ’dar su dlii că predecesorul
meu (stare[ul S'ifott) ai.'ea o de[liiiă, siticeră și țiro- fuitdâ stimd
fa[ă dc J›ărtittsle Sr.ryflm". Nu tie era limțiede ttouă tim- ror la
wemea roy›ectii.'‹i, cd tin numai .vlim i, ci cea mai ndâncd tem-
orațN eru necesară fațâ dc uttul dintre cei mai mari sfiiiți ‹ri lui Jim-
iiezeu, care er‹r iniimtiaf itttre sfmții întregii ltimi. Toatv ascste
ltmruri au fost doar trcfitat reuelatc fie parcursul fiului ittlrey secol.
Prin tin vume, să nu-i’judecdm prea asyrii pe cPl care tt air pufof
erifa o]Mrere lumeascd cu priNre ta coiitemporattul lor. Sd le tăsâm
ție toate îtt se- ama lui Dumtiezeu. (i să yomettim tiiiinele
acestpra îti niggciwtile rio ritm odată cu tiuriiele lidrittțlfor,
fralilor i prieMttitor s aiitului: Paltomie, Asum aI dormit, losif,
•11arcu tdcutul, diMoyrticrd sgii marion, episcuflul Puterile dc Vorotiej
și o mtiI(im£• dc esceți dc la Diceiev (atât bdrbait cât si fanii). iu
nigăciynile lor, o, I]oainite, ai mild de iioi,
’TT“.9'TE'£?1'P??a‘%-«*~
~_ 「~' ] ′
war ( -_ _
_.
}

}-
}‥
=
.

〉
} `
".
「

い
"_ こ
"」
mag-M1 ‥ }{
_ i
` ~..†
-
`
`“.〔' : .' う
.` } a;
イ ( ‥‥ い
{ `._

Eu
 Capitolul YIII
O minunata descoperire fă cută lumii
V t ce* lnai ininunatä , mai uiinitoare, suprafircascd re-
velatie duNlnezeiascä ne-a fost ofcritä de pärintele Serafim in
conv‹›rbirea sa avutä cu N. A. 6l‹›t‹›vilov (a).
Aceastä descoperire, aceasta riumnexeiascä reveln;ie
are neîn‹leios ‹› seiiinifieatic cu caracier univcrsal. liu
adevärat nu este nimic n‹›u, fundanicntal in ea, cä ci
întrcaga revela!i• a fost ‹›ferita Sfln¡il‹›r Apostoli chiar în
ziiia Cincizcciiiiii. Dar acum câ nd oamcnii au uitat
adcvä rnrile esen;ialc ale religiei
crestine si sunt cufundati in întuncricul materialismultii eau
in lucrarea rutlnierà si exterioarl a “nev‹›iIitelor nscetice",
revclatia plrintelui Scrafim este într-adc› ä r extraordinarä ,
asa cum a considerat-o si cl cu adevArat. "Nu-¡i este dat
numai
¡le sâ întelegi acest lucru", spnse plrilitele Seraflm la sfârsitul
rcvclatiei, “ci prin tine ca este dä ruitä ñ itregii lumi!"
Ca strllucirca fiilgerului. accastl niinunata convers»!ie a
iluininat întrcaga lunie carc se afla deja cufundatä in letargic
.si ilioartc duhovliiceasca, cu mai putin de un secol înaintea
u) t’htor desroperirea tnatiic putin lui, l fr junior reprezintă o
mare minune. Timp dc a roayc 70 dc ani, asest motiuscris extrotti dc
valo- ros i fost iiittiormâiifal îtitr-o Mcere lotalâ și a fost îti primi
dc a se diyfru,gy, căci fuxexe dejd anitical fl zăced îIttr-un itlaldâr de
htcruri dc tiimlc, suh uu slrol dc țiraf. Aici a fost desc crii fii
chiar tninutuM dc S.A. Nilus. celel›ru1oulvr nf cdr(ii IIuItutn iii
Fan.'o‘. Cit t›mlc ratie oâytâtiil frâiiluri diii »ju a vuirelui părinte
Serafitn, .¥ilus scotocea printre restiirile aftaM îu pod și locui cui
pe punctul de ii-și țiierde iMdejdeo dc i ofl‹i ceVa, când, zfeocfnfzi im
caiet cu o scriere faurte ștearsîi ii atrase alan/ia. Acesta s-a dnuadit
o ciiflriitde meiiinriile tur Motovllot• pt iii feliit acestui ele au iijuiis
sâ yoatd fi ofnrite utneiiirii. fetiioriile uu fost gr£tife în ariiif /J#2și
ao/os/ f@â rifo îti ’-ȘI‘ i mos- coviie” iti iittul 1903: «ț›roafle îti mod
simszflaii y avut loc fi wxyiitierea
mooștelor Sfuutului Serafim.
lnptci împ‹›triva crcștinisinului din Rusia si într-o vreme cănd
credinta crcștină se afla înti -uit pronunțat dcclin în
Occident. Aici Sfântul lui Dumnezeu ne ap.tre cu nimic inai
preJos dc marii prooroci prin care Însuși Duhul Sfânt a
vorbit. Noi re- dăm inai J‹i.s cuvănt cu cuvănt întreaga
c‹›nversație f'ară să facem vreo interprctarc personals.
Conversația Sfâ ntului Serafim
cu N. A. Motovilov
Era joi. ’Ziua era posomorâ tă . Ză ;›ada sc aștcrnuse
cam de 2(l dc centimetri pe pâ niănt și fiilgi mari dc ză padă
că- dean din abunden¡ă din cer câ nd p.mintile Serafiin a
început c‹›nversația sa cu mine pe un eram;› de lă ngă
sihăstria lui diii apropiere, în p.irtea ‹qnrsă răului Sarovka, la
poalele dealului care co1i‹›ară în pantă spre malul râ ului. firii
spuse să niă asez pe trunchiul unui copac pe care tociitai îl
doborâ .se, și el în- suși se așeză pc vine în fața mea.
“Domnul mi-a tlescoperit‘, spuse marele bâ tră n, “faptul
că în copil.mia ta al atit marea dorințit de a afla sc‹ipul
vieții noastre crestine și că tu mereu ai întreliat
numeroase per- soane dc marc ținută duliovniccască
despre acest lucru”. ’l’rcbuie să spiin aici că de la v*arsta
dc 12 ani acest gâ nd ml pre‹›cvpasc mereu. De fapt,
cercetasem o nitilținie dc clerici cu privirc la aceasta, dar
ră spiinsurilc lor nu-mi dăduscră nici o satisfacție. Acest lucru
nu-i era recunoscut bă tr.uiului. “Dar nimeni", continui
pă rintele Serafim”, nu ți-a dat un ritspnns exact. Ei ți-au
sțnn: «Mergi la Iliserică , r‹›agI-te la Dumnezeu,
pă strează ;›oruncile lui Dumnczcu, fă binele - acesta cste
scopul vieții crcștine•. Unii au fost chiar indignați de faptul
că cști preocupat dc ciiriozită ți profanc și îți spuneau: •Nu
căuta lucruri care te tttpksesc›. Dar acc•știa nu vorlicau
dup. cum se cuvcitea, I;ir acum. liietul Serafim îți va explica
în cc constit cu adevă rat acest sco;›. “Rng‹1ciunea, postul,
privcghc-
rea și toate celelalte fapte creștinești, indiferent cât dc
btinc pot fi ele în sinc, nu c‹›nstituie sc‹›pul vicțil noastre
creștinc, deși ele scr vcsc drept mijl‹›ace in‹lispcnsabile
dc a atinge acest țcl. Adevăratul scop al vieții n‹›astre
creștine constă în dobândirea Duhului Sfânt al lui
dumnezeu. Căt despre pom turi, ruglciuiii, privegheri,
milostcnii și orice faptă buna făcu- tă în numele lui Hristos,
ele reprezintă d‹›ar mijloacc pentru dobăndirca Duhului
Sfă nt. Dar ia aminte, fiul meu, numai fap- ta buna în numele

lui Hristos ne oferi darurilc Sfântului Duh.

 Tot ceea ce nu este fã cut din dragoste pentru łlristos,
chiar dacã poate fi bun, nu ne aduce nici rãsplata in viața
cealaltă și nici harul lui Dumnezeu in aceasta. De aceea
Dom- nul nostru lisus Hristos a spus: “Cel ce nu aduna en
Mlne, rlsipește" (Luca 11: 23). 0 faptã bunã nu poate fi
numitd altfel, dcoarece, chiar dacã nu este fã cutã in
numele Domnului, totuși ea este bunã . Sfânta Scripturã
spune: “În orice neam, cel cc se teme de El și face dreptate
este prirnit dc El“ (ru›>
10. 35). “Dupl cum vedem din sfâ nta istorlsire, omul care
lucreaxl dreptatea este atâ t de J›lã cut lui Dumnczeu încä t,
dc exeniplu, îngerul Domnului i-a apä rut la ceasul rugaciunii
lui Corneliu, sutaşul drept ș1 tcmä tor de Dumnezeu și a
spus:
«l”rimite bã rbad la lope, la Simon tã bã carul; acolo îl vei
afla pe Pctru, iar el îți va spune cuvintclc vieții celei
vesnice, prin care tu și toate casa ta vã veți mâ ntui» (a).
xstfel, Domnul face uz de toate mijloacele Sale
duinnexeie.ști ca ră splatã pentru ’nptele tale hune, ocmia
dc a nu-u pierde rã splata in viața ce va sã fie. Dar
lngä duința din partea lui Dunmezeu a faptclor bune ce nu
sunt fã cute ñ i numele lui Hristos se limiteazd la aceasta:
Creatorul oferã mijloacele de a le face vli (cp, Evr. 6: 1). Stã in
puterea omului sä le fact vü sau nu.
De aceea Dumnezeu le-a spus iudeilor: “Dacä ați fi
orbi n-ați avea pä cat. Dar acum ziccțl: Noi vedein. De aceea
pä ca- tu1 rä må ne asupra voastrã " (loan 9: 4i). Dacä un om
precum Corneliu se bucurã de atenția lui Dumnezeu
pentru faptele sale, deşi acestea nu sunt fã cute in numcle
lui Hristos, și apoi crede in El, astfel de fapte ii vor fi
socotite ca fiind fã cute din dragoste pentru llristos, doar
prin credința in UI. Dar fit situa- ua opusd omul nu arc
dreptul sã se pl*aiigã cä binele sã u nu are nici un folos.
Nu are într-adevär niciodata vreun folos, doar cu excep-
ția câ nd el este fà cut in numele Säu, întrucâ t binele fãcut pen-
o) 3 antuł Senifm oferd doar ínHførrzf din Paste 10: 5 şs nu citeaN
zizf fffffrd»f.
tru El nu numai că meritl o ciinund a credincioșiei în
veacul ce va sd fie, dar și in această viață nc umple de
harul Duhului Sf"ant. În plus, as,a cum se spune:
“Dumnezeu nu dă Duhul cu mă sură. 2'ată l iubeşte pe Fiul
și toate le-a dat în mâ na Lui" (loan 3: 14-3s). Asta estn,
eKcelență .
În dobâ ndirea acestui Duh a lui Dumnezeu constă
ade- vă ratul țel a1 vieții noastre cres,tine, în timp ce
rugă ciunea, privcgherea, postul, milostenia și alte virtuți
creștincști lucra- re în numele lui hristos sunt doar
mijloacele pentru dobă ndi- rea Duhului lui Dumnezeu".
‘Ce întelegi dumneata prin do- hâ ndire?” 1-ann intrebat eu
pe părintele Serafim. “Nu înteleg întru totul aceasta‘.
“Dobă ndirea este acelas,i lucru cu a obți- ne ceva",
răspunse el. "Intelegi, desigur, ce înseamnă sd d‹›bâ n- dești
bani. Dobâ ndirea Duhului lui Dumnezeu este exact ace- lasi
lucru. Stii destul dc bine ce înseamnă în sens lumesc, ex-
celentă , a dobâ ndi. Scopul vieții oamenilor lumești
obișiiuiți este dc a dobâ ndi sau de a face bani, iar pentru
n‹ibilime în- seanuiă in plus dc a primi ‹›n‹›ruri, distincții
și alte ră splă tfri pentru serviciile adusc de el guvernului.
Dobâ ndirea Duhului lui Dumnezeu este dc asemenea un
lucru de o iiuportanțd ca- pitald, tlar e dItItor dc har și
veșnic și este t1‹›li°aiidit apr‹›ape in aceleasi moduri ca si
capitalul mf›netar social și politic.
"Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru
Iisus Hristos comparit viața noastră cu o piațd, iar lucrarea
vicții noastre pe pământ El o numeste neguță torie și ne spune
flOUâ ttltU fillfi: ”JCgUtÎÎtOfiÎtÎ j3)flb CC VOÎ VCfli" (Lc. l : l g) “rÎÎS-
cumplrănd vremea, căci zilele rele sunt" (ales. s: t6). Adică,
fă in așa fel încât sI capef binecuvantdri cerești in aproape
tot timpul vietii tale prin btinuri pâ mă ntesti. bunurile
pImâ n- tesii sunt virtuțile liicrate în nilmelc lui Hristos și
revarsarea asupra noastră a harului AtoLsfantului Duh. "ln
parahola fc- ci‹›are1‹›r cel‹›r înțcle;›te și a cclor ncînțelcpte,
atunci c"ant1 celor neînțelcpte le lipsea ulei, s-a spus: «Mergeti
și Vă CttlflQR-
rau in piațä•. Dar, pe cä nd ele erau duse sã cumpere, ușa
cämã rii de nuntă era deja închisi, iar ele nu au niai putut
intra". tlnii spun cI lipsa untdclemnului din candelele
fecioarelor celor ncînțeleptc scmnifică lipsa faptelor hune
in viața lor. O astfel de interpretare nu este prea bunä .
De ce sã le fi lipsit f:iptele bune dacã ele sunt numite
fecioare, chiar dacã neînțe- lcpte? Fecioarií rcprezintã
suprema virtute, o stare ingereascã și ar putea înlocui toate
celelalte virtuți. Eu cred cã ceea ce le lipsea era harul
AtoLsfã ntului Duh ul lui Dumnezeu.
ficaste fecioare practicaii virtuțile, dar in ignoranța
lor diihovniceasca cle presupuneau cã viața creștinã tonstä
doar in lucrarea virtuților. Lucrã nd o faptã bunä ele
credeau cã îm- plineau voia lui Dumnezcu, dar lor le pä sa
prea puun dacã doh°andean prin aceasta harul duhului
Sfãnt. xceste moduri de viețuire bazate doar pe facerea
binelui fãrã o atentã cer- cetare dace cle adnc haritl
Duhului Sfâ nt sunt ponienite in cãrt,he patristice: •lixistã
un alt mod de viațã care este socotit bun la început, dar el
sfâ rșește în fundul iadului».
Sfántul Antonie cel share in scrisorile sale cãtre
monalii spune despre astfel de fecioare: •Flulți monahi și
fecioare nu au nici o idee despre difcritclc tipuri de voințã
care acționea- zã in om, și nti știu faptul cã noi suntem
influențați de trei voințe: cea dintâi este desävârșiia și
mantuit‹›area voințl a ltii Dumnezeu; ce.t de-a doua este
propria noastrã voințä uma- nã care, chiar dacd nn este
distructivã , nu este nici mâ ntui t‹›are». lar accastl a treia
voințã a vrãjmasului îl învațã pe om fic sa nu facã nici o
raptä bunä , fie sã le‘ facä din orgoliu, sau sã le faca de
dragul virtuțü in sine și nu de dragul lui Hris- tos. Cea dc-a
doua, propria noastrã voințã , ne învațä sã faceni totul spre
a ne flata 9atimile, sau ne învață , ca și vrã jmașul, sã facem
bine de dragul hinelui și sã nu ne îngrijim de harul care
este dobã ndit pfin lucrarea binelui. Dar cea dintâ i, voin-
!^ mâ ntuitoare a lui Ilumnezeu constã in lucrarea hinelui doar
pentru d‹›bã ndircs Sfäntului Duh, ca pe o c›mr›arã
nesccatá , ve.șnicã ce nu poate fi corcct evaluatã. Dobiíndirea
Sfâ ntului Dtih este, ca să spuneni asa, untdeleiunnl carc le
lipsea fecioa- relor ncînțelepte. Ele au fost numite astfel
fiindcit elc uitaserlt dc rodiil necesar al virtuțü , harul
Sfä ntului l)iih, fčwã de care nimuní nu este și nici nu
poate fi niã ntuit, cä ci: •0rice suflei este întã rlt de Sfâ ntul
Duh, înflä cärat dc puritate şi iliiminat niistic de cä tre
Unitatea TreiiuicG›.
Acesta este nntdelcmnul din candelele fecioarelor celor
înțelepte care putea st ardã mult timp si .strãlilcitor, iar acest
tc fecioare cu candelele lor aprinse ;›iiteau sã-L întâøipinc pe
Flirelc ü are a venit la miezul nopții și puteau intra în
cä mara de nuntl a butnriei împrciinã cu El. Dar cele
neînțelepte, deși s-au dus la piațã sã cumpcrc untdelemn
atunci câ nd an vã zut cã li se stingcau candelele, nu s-an
putut îilt‹›arcc la timp, cä ci ușa era deja încuiatã .
l'iața este viața noasträ ; ma cdmã rií dc nuntã care a
fost închisi și care a îinpiedicat drumul .tlírelui este inoartea
oine- neascä ; fecioarele cele ințelepte și cele neînțelepte sunt
sufle- tele cre.stine; untdclcinnul nu reprezintä faptcle cele
hunc ci harul fitoLsfâ ntului Duh al lui Duiimczeu care este
dohä ndii prin intcrincdiul lor si care schiinhã sufletele de
la o stare la alta — adică de la stricäciuiie la nestricãciiine,
dc la moartca duhovniccascä la viața duliovniceasca, de la
întuneric la lumi- nä , din grajdul vieții noastrc (acolo unde
patiniile sunt legate precum aninialele inutc şi fiarclc säIb«ii= )
într-un Templu al Diim- nezeirii, in cä mara de nuntã
strälucit‹iare a veșnicei hucurii întru IAristos lisus, Domnul
nostru, Creatorul, Mâ ntuitorul și veșnictil Hire al sufletelor
noastrc.
Cã t de iuarc este coinpasiunea mi Dtimnezeu fațä de
iui- zeria noasträ , adicä neateiiția noastrã fațã de purtarea
Sa de griJa pentru noi, atunci câ nd Dumnczeu spune: latã ,
stau la llșå si bat" (ztpoc. 3: 20), în¡e1egâ nd prin “ușã " cursul
vietii noas-
 tre, ușit care nu“a'fost încă închisă de catre m‹›arte! O, cât
dc mult aș dori, excelentă , ca în această viață să te poți afla
mc- rcu tn Duhul lui Dumnczeii •În ceea ce vă voi afla, într-
aceea vă voi judeca• zice Domnul. Vai nouă dacă El ne va
afla plini de necazurile și grijile acestui veac! Că ci cine-l va
putea su- porta necazul, cine va rezista mâ niei de pe
chipul Să u? De aceea s-a spus: “Privegheați și vI rugați, ca
sI nu intrati în is- pită " (Mare 14: 38), adică sir nu cumva sI
vă lipsiți de Duhul lui Dumnezeu, că ci privegherea și
rugă ciunea ne aduc harul Sâu. Desigur, orice faptă bună
făcută in nunielc lui Hristos ne oferă harul Sfâ ntului Duh, dar
rugă ciunea ni-1 oferă mai mult ca orice, că ci ea ne cstc
întotdeauna la îndemâ nă , ca sfi spu- nem as,a, ca un
instrument dc dobă ndire a harului Duhului. Dc cxcmplu, ai
vrea să mergi la biserică, dar nu ai nici o Bise- rică pe
aproape sau slujba s-a tcrniinat; ai vrea să faci milos- tenii
unui cerșetor, dar nu găseşti nici unul, sau nu ai nimic dc
dat; ai vrca să-ți păstrezi fecioria, adică să rămâ i necasato- rit,
dar nu ai tă ria aceasta din pricina tempcramentului, sau
din pricina violențci vicle.șuguri1or vră s.mașului că rora nu le
p‹›ți face față din pricina slă biciunilor tale omcnești; ai
vrea să faci orice altă faptă buni în numele Domnului, dar
fie că îți lipseşte puterea, fie ocazia de a o face. Acest lucru
nu se
potrives,te în cazul rugă ciunii.
Rugăciunea este întotdeauna la îndemâna oricui,
bogat sau să rac, nohili sau oameni simpli, puternici sau
slabi, sănă - to;si sau bolnavi, drepți sau pă că toși. Puteți
judeca că t de mare este puterea rugăciunii chiar și în cazul
unui om păcătos, atunci când esic fâcutl din toată inima dupl
următorul exemplu din Sfă nta ’l‘radiție. Atunci câ nd la
rugă inintea unei mame deznd- dljduitc că reia îi miirise
unicul ei fiu, o prostituată pe care ea a avut șansa +o
întâ lnească, încă necuratâ tlupă săvârșirea ultimului ei pă cat,
fiind adanc mișcată de profunda întristare a mamei, a strigat
cu lacrimi, rugâ ndu-se Domnului: «Nu pen-
tur o biatd pă că toasă ca mine, ci pentru lacrimile unei
mame întristate după fiul ei și cu tă rie încreză ndu-mă în
biinatatca Ta cea plină de iubire și tn puterea Ta cea
nemărginită , Hris- toase Dumnezeule, înviază -i fiul, o,
Doamne!•. lar nomnul l-a înviat. Veri, excelentă ! Mare este
puterea ruglciunii, iar ea aduce cu sine mai ales Duhul lui
Dumnezeu și poate fi prac- ticatd cel mai simplu de absolut
oricine. Not vom fi binecuvăn- tați dacd Domnul Dumnezeu
ne a(lă treJi și plini de darurile Sfântului Să u Duh. Atunci
noi putem nă dâJdul plini de îndrăz- neală "că vom fi ră piți...
în nori, ca să întă mpină m pe Domnul în vfzduh” (ITesd. 4:
17). *Care vine pe nori, cu putere multă
și cu slavă” (dc. 13: 26) “pentni a jadeca (I Pcc 4: S)
și ‘va ră splâ ti fiecă ruia după faptele 16: 27).
sale”
Excelenta v‹rastrI l›inevoies,te să crcadl că e o mare
feri- cire de a discuta cu bietul Sernfim, crezâ nd că e1 nu c
lipsit de harul Donmulul. Ce să spunem not atunci de
Domnul lnsușl, izvorul nesecat al tuturor binecuvă narilor,
atâ t cerești câ t și pă mă nteștl? Cu adevă rat, in rugă ciune
putem vorbi cu iIl, cel plin de iublre și de viață dă tatorul
Dumnezeu și Mă ntuit‹›r Insulei. Dar chiar și aici noi
trebuie să nc rugă m doar pă nă cănd Dumnez.eu Duhul Sfânt
pogoară asupra noastră cm harul Să u în masura pe care
numai El o știe. 1i atunci câ nd El blne- voiește sI ne
viziteze, noi trebuie să ne oprim rugă ciunea. De ce să ne
mai rugă m atuncl cdtre EI: •Vino și te să lă s,luiește întru
noi și ne curIțes,te pe noi de toată întină tiunea șt mâ n-
tuieste, bunule, sufletele noastre•, atunci cănd iei deja a
venit la nol să ne măntuiască pe cei ce ne xm
încredințat lui și cu adevărat chemăm Numele Său cel
Sfănt, ca plinl de si erenie și dragoste să-L putem primi pe
El, Măngăletonil, ln casele su- fletelor noastre, ale celor ce
infometăm și însetăm dupd veni- rea £ui. Îți voi explica
aceasta, excelenței tale, printr-uri exem- plu. lnchlpuiește-ți
cI m-ai invitat sa-ți fac o vizitl și că la invitația ta eu vin ca
sa discut cu tine. Dar tu continui să m4 inviți, spunâ nd:
•lntrd, te rog. Te rog sd intrl!•.
 Atunci, eu is fi ‹obligat să gândesc: •Ce se întâ mplă cti
el? 4i-a ies,it din niinți?• La fel se întâmpla și iii canil
Domnului DumneZetilni nostru, Sfântul Duh. De aceea se
spune: “Opriți-vă și cunoas,teți că Eu sunt llumnezeu, înălța-
Mă-voi pe pamânt”
(Ps. 4S: i0).
Adicâ , mv voi ară ta și voi continua să fac aceasta
oricui crede în Miine si Mă cheamă , și v‹ii v‹›rbi cit el așa
precum câ nd- va ann vorbit cii Adam în rai, cu Avraam și
litC0v și cu alți sluji- tori și robi ai Mei, cu Moise și lov și cu
cei asemenea lor. Mulți explici faptul că această tă cere se
rcfer4 numai la cele luniesti. Dar eti îți voi spune în numele
lui Dumnt•zcu câ nu este doar necesar să fim m‹irți față dc
acestea la rugă ciune, dar atunci când prin atotputernicia
credin¡ei și rugăciunii, Duhul Sfănt binev‹›iește să ne
viziteze și vine la no1 în plinatatea bunătliții Sitle celei
negrâ ite, noi trebuie să fim m‹irți și fața de rugă ciu- ne.
Sufleiul vorbeşte si convcrscază în timpul riigă ciunii, dar
la co0oră rea Duhului Sfâ nt noi trebuie să ră mânem într-o
tă cere totală , pentru a auzi liinpeile și intcligibil toate
cuvin- tele vieții celei veșnice Joe care E1 v:t binev‹›i
atunci să ni Ie comunice.
Absolută sobrietate atâ t .i siifl0tiiloi, că t S1 i1 trupuliii ți
absoluta ctirîiție triipească este necesar ă în acelaşi timp.
Ace- lcas,i cerințe au fost retevate și pe muntele Horeb,
atunci că nd li s-a spus istracliților ca nici in4car sJ ini se
atingă dc so¡iilc lor timp dc trei xile înainte ca Duinnez.eu
să -și faci apariția pc ăluIitCle Sinai. “Că ci Dumnezeul fl(metru
este uri foc carc ar- de tot ceea ce cste necurat și nimeni
ilintre Cei pă ngă riți tru- pește Sall Sufletește nu pot inti a
în coniuniune cii E1”. “Da, părinte, ‹fim ce ne poți sJiune
despre alte fapte bune săvarsite în numele ltii Hi’istos
pentru a d‹ibandi llartll Sfâ ntului Duh? hti ai verbit ‹lecă t
despre rugă ciune!” S‹1 doliă ndești harul Sfâ ntului Duh și
prin practicarca tiitur‹›r celorlaltc virtuți în numele lui
Hristos: Ncgiiț t‹›1 ește duli‹›vnicește cu clc și inai
ales cm cele dc la care capeți cel niai inare câstig.
Acumuleazã capital din îmbelșugarea harului
dlininezciesc, dcpune-I în vcșnica b.incä a lui Dunmczeø
care va aduce profit nemateri- alnic, iiu patru saii șase la
sută , ci 100% pcntru o rublä ‹lu- liovniceascä şi chiar
infinit mai mult decät atã L De exeinplu, dacä rugã ciunea și
priveglierca îți ofera niai mult har dunr nezeiesc,
priveghează și te roagã ; daca postul îți oferã mai mult luar
al Duhului, postes,te; ‹lacã niilosteiiia îți ofcră mai mult fa
nń lostenii. Cã ntä reşte fiecare virtiite lucratl in nu- mele lui
llristos in acest fel. Acum îți voi vorbi despre mine, bietul
Serafin.
Provin dintr-o fanlilie de negustori diri Kursk. Deci, pe
câ nd eu nu mñ aflam lncă în mâ nästire obişnuiam sä faceni
ncgoț cu bunurilc care ne aduceau cel mai mare profit.
Proce- deazã în felul accsta, fitil nieu. §i așa precum în
afaceri lucrul de baxă rim este doar sã fact ncgoț, ci sã
dobâ iidesti un profit c*at mai mare, la fel şi-n afacerea vieții
crcștinc, lucrul de bazã no este ‹1‹›ar sä te r‹›gi s:iu să
slvâ rşeşti orice altã faptá bunã . Dcși Apostolul spune:
“Rugați-vã neíncetat" (lTcs. i: 17), totilși, dupã cuRi iți
aniintești, el sdaugã : "Dar in ßisericã vreau sI grä iesc cinci
cuvinte cu irritate a urea, ca sä învã ț si pe alții, decât zcci de
inii ‹le ciivinte cu liinha” (lcor. 14: 19). far Dorn nul spune:
“Nii tot ccl ce-Hi spune: Doanuic, Doanine sc va ni'antui, ci
sccla carc împlinește voia Tatä lui Fleu din ceruri”, adică cel
cc împlinește lucrarea lui Dumnezeu și, in plus, o face cu
venerațic, că ci ”blcstcnlat este cel ce face lucrarea lvi
Dumnezeu superficial" (Icr. 48 iG). far lucrarca lui Duiiuiezcu
aceasta cstc: "Credcți în Dnninezeti si in lcela pc Care El I•:i
trirnis lisus Hrlstos" (i». ti. z9). Dată n‹›i înțelegeni
pornncil‹• lili Ilristos şi ale ›tpostoli1‹›r corect, trcaba noasti ã
de cre.știn consta nu in înmulțirea faptelor bunc care sunt
‹loar inijloace de sprijinire a scopului vieții noastre creștine,
ci a scoate ‹lin ele maximum de profit, adicä in dobä ndirea
cel‹›r inai înihel- Sugate daruri alc Diil«iloi Eliots
 Câ t aș dori, excelentă , ca tu insuțl sd poți dobâ ndi
izvo rul nesecat al harului divin, și să te poți întreha
întotdeauna: Sunt eu în Duhul lui Dumnezeu sau nu? lar
dacă ești în Duh, binecuvântat sir fie Dumnezeu! Nii ai de
ce să te mal întrls- tezi. Ești gata să te prcrinți dinaintea
înfrlcoșatei JudccIț1 a lui Hristos de îndatit. Că ci «în ceea
ce vă voi afla, în aceea vă vot Judeca». Dar dacă noi nu ne
află m în Duhul, noi trehuie sâ află m de ce și pentru care
motiv Domnul nostru Dumne- zeu, Duhul Sfâ nt a ›oit să ne
pă ră sească ; lar noi trebuie să -L căută m din nou, și trebuie
să continu.1m cercetarca până ce Sfâ ntul nostru Duh va fi
aflat din noii și va f1 din nou cu nol prin bună tatea Sa. lar
noi trcbuie să -i atacă m pe vră jmașii care ne indepă rtează
de £1 pâ nă cănd praful se va alcgc de ei, as,a cum a spus
proorocul David: “Urmări-voi pe vrăjmasii mci și-i voi prinde
pe dâ nșii .și nu ml voi intoarce pâ nă ce se vor sfâ rși.
Zdrobi-i-voi pe ei și nu vor putea să stea, că dea-vor sub
picioarele mele" (Pt. 17: 41: 4z). Asta e, fiul meu. lată cum
trebuie sa ncguță torești dnliovnicește în virtute.
Împarte darurile Duhului Sfânt ale harului celor ce au
nevoie dc ele, as,a precum o candelă aprinsă ce ardc cu
foc pămâ ntesc strlluccște și aprinde alte candcle pentru
ilumina- rea tuturor în alte locuri, fă ră să i se mlcs.orcze
propria sa lumină. Si dacă astfel se întâmplă cu focul cel
păinăntesc, cc vom spune noi despre focul harului
Atotsfă ntului Duh al lui Dumnezeu? Că ci bogdțiilc
plmântești scad o dată cu împărți- rea lor, dar cu câ t
comorile cerești ale harului lui Dumnezeu sunt mai mult
îinpă rțitc, cu atâ t mai mult ele sc înniulțcsc în cel ce le
împarte. Astfel, Domnul lnsuși s-a bucurat să -i spună
femeii samari nence: ‘Oricine bea din apa aceasta va
înseta iarkși. Dar cel ce va bea din apa pe carc i-o voi da Eu
nu va mai înscta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se
va face în el izvor dc apă curgatoarc spre vlață veșiiică” («i.
4, i3-i4). “Părinte", spusei eu, "vorbeşti tot timpul despre
dobăiidirea
harnlui Sfãntiilui Duh drept scop al vieții cres,tine. far cuin
și unde Îl pot vcdea Eu? Lucrlrile lui Dumnezeu sunt
vizibile, dar p‹iate fi vaziit Duhul Sfânt? Cum pot ști cu
dacã El se aflä in mine sau nu:*” ‘În momentul de fațã”,
rã spunse batrã nul, "din pricina räcelii noastre aproape
universale de sfânta noas- tre credintá în Domnul nostru
lisus Hristos și din pricina in- diferenței noastre fațã de
lucrarea Dumnezeieștii Sale Provi- dențe in noi si a
comunitinii omului cu Dumnezeu, noi am mers pâ nã acolo
încâ t, se poate spune cä aproape cI am pã - rá sit
adevã rata viatä crestinã.
.Slärturiile sr›it»i Scripturi ni se par acuin ciudate atunci
cå nit, de exemplu, prin buzele lui Moise Duhul Sfánt bräiest.e:
•Si Adam Da väzut pe Domnul umhlã nd în rai” (cup. cen. 3: i0),
sau atunci când citim cuvintele Sf. ń postol Pavel: “Ne-ant due
in Ałiaia și Duhul lui Dumnezeu n-a fost cu noi; nc-am
întors in Macedonia și Duhul lui Dinnnczeu ne-a însout».
De mai multe ori in alte pasaje ale Sfintei Scripturi este
zugrá vitä în- fãțișarca fur Dunuiezcu oamenilor. De aceea unü
oameni spun:
«Acestc pasaje sunt de neîn¡eles. Este oare cu putințã
oameii- lor să-I. vadd pe Dumnezeu atâ t de 1impede?• Dar
nu-i ninuc de neînțeles aici. Accastd lipsã de ñ ițelegere exists
cm adevä - rat din pricinã cã noi nc-ant îndeplrtat de
simplitatea clinoaș- tcrii creştine originarc. Sub pretextul
educației, not am ajuns la un întuneric atât de make al
ignoranțci încã t ceea cc înțele- geau atâ t de limpede cci de
odinioarä , flouä ni se pare aproa- pe de iieconceput. Chiar
și în dialogul obișnuit, ideea aparí- ției lui Dumnezeu
prlntre oameni nu li se pñ rea un lucru ciu- dat. Astfel,
atunci cã nd prietcnii I-au dojenit pentru hiila adu- sã lui
Dumnezeu, lov le ra,spunse: ‘Cum poate oare sã fie așa
câ nd cu simt Duhul lui Dumnezeu in nã rile mele?” (cap. ior
27, 3). Cir alte cuvinte: •Cum pot en sd Ł hulesc pe
Dumnezeu câ nd fiilhul Sfå nt sdlã șluieștc in mine? Dacd L-aș
fi hulit pe DUmfte- zew, Duhtil Sfâ nt ar fi ;›lecat de la mine;
dar ț›riviți, ii simt rä stlflarea în nä rile mcle”.
y
y,g'
În exact același fel se sptine despre ń vraanl IílCOV ci1
L an vá ziit pe łloniniił si cã au disciitat cil 1'.1, și cã lacov
chiar s a liiptat en F:I. ăl(›ise și toți cci dimpreiinã cu el
L-am vãziit pe łliinmezeu :itnnci când i s-a îngã dtiit sã
prinieascã de la Dumnezeu tablcle legii pc inuntele
Sinai. fin stălp de non șl unul de foc, sau, en altc
tnvinte, harul evident ml Sfântnlui Drill au servit ilrcpt
cãl4tize oamenilor lui Iltimnezeii in pn.‹tic. Oak menii L
am vã ztit pe Dumnezeu și Harul Sfã ntului Sãu Dtili, iiti
în soiiui san în visc sau din pricina unei iinaginilții
ttilbiir:ite, ci in adevã r și in mod deschi.s. hoi ant
devenit atżt dt nepã sit- tori la liici aica niäntnirii
noastre încã t noi intei pretã ni greșit şi multe title
cøvinte ‹lin Sfãnta Sci iptiirã , totu) din prlcin:i faptului
cä not nu cãutãm harul ltii łliininczeu st ‹lin pricina
mandriei minților noastre nn-i îngä dnim sã se
sãlãșliiiasca in suflctele n‹›astre. tic .iceea noi sunteiø
lipsiți dc adevä rata lltiniinarc de la Domnul. pe care
El o trimite in inimile celor care înfonieteazã și
înseteazä ‹lin toatã inima dupã drepiatea lui
llumnezeu. ă liilți explic3 faptul că atunci când se spune
in ßiblie: •Duniiiezen a siiflai sulfate ‹lc viațã in fața
lu1 .ldani. cel dintâ i creat, care a fost creat de El din
ț3rñ na pü niantu- liii, •înscamnií cã panã iltunci rim
era nici suflct omenesc și nici duli în Adam, ci doar
iriipul creat din țä rã na pä mäntiilui.
›tceastä interpretare este greșitä , celei Domnul
Dumne- zeul-a creat pe .ldani din țã rana pã mântului
având alcãtuirea pc care o scrie Sfantul Apostol
Pavel: "Si întreg duhul v‹›strii,
și sufletul, şi trupul sã se ;›areasc1 fä rã de prihanä , întru
ve-
nirea Domnului nnsii It listis Hi ist‹›s” (ITesal. 3: 23).
și tOale accste trei pă rti ale firii noastre au fost
create din țã rä na pã n1*antului, iar Adam nø a fost
t , ca toate cclelaltc crc4turi vii ale lui Dumnczeu carc
r irãiesc pe pã niâ nt.
e Adevä riil este acela cã dacã D‹›nilitil
a Dumnezeu iiu ar fi suflat niai ap‹›i in 1:ața sa aceastií
t .suflare de ›•iatž (alice, haul

n
i
o
r
t
,

c
i

f
i
i
n
ț
ã

v
i
e

ș
i

a
c
t
i
v
à
Domnului Dumnezeu Duhul S"fîant Care purccdc din ”latál, sc ‹›dili-
neste in Fiul și este triinis in lainc de dragul Fiului), Adam ar
fi rã mas fã rã .sã sibă in sinc Sfäntul Dułi Carc 1 înalta la
dcnini- tatea ascmdnärii cm Dumnezcu. Indifcrent câ t tie
tlcsãvarşit ar fi fr›st el creat și nidi l'resiis dc toate (iclclalte
crcatiiri all lui Dnmiiezeti, tlrept cuniinã a creației pc
pä i›iâ nt, ar fi ră mas ca toate cclelaltc creatiiri care, deli an
trup, siiflet si tlnh fie- care iIiq›ä feliil ei, totuși nu au pe
Sfä ntul Duh îiilã iintriil lor.
Dar atunci câ nd Domnul Dumnezeu a suflat in fața lui
fidam siiflarc ‹le viață, atunci, duplt cuvâ ntnl liii Eloise “Adam
s-a fã cut suflet viu” (Gen. 2: 7). atlicã întru t‹itul aseinã iiä t‹›r
lul Dumnezeu și t‹it cv Ll, pururt'a nemiiritor. Adam era
imiin la acțiunca elenicntelor într-o aseincnea mä surã ñ icä t
apa rim-1 putea înneca, focul nu-1 ptitea ardc, päinäntul nti-1
putea îngliiți in strã fiindurilc sale, iar aenil ilu-1 Jiutcii
vä tä ma in nici tin fel. Toate i se supuneau ca fiind
preferatill și iubittil lui Dumne- zeu, ca împãrat și d‹›inn al
creațici şi toate îl c‹›nsiderau ‹lrcpt ciintlna desä vârşitã a
creaturilor lHi DUJ1M1i?Z0l1. .tdă m a fo.st înțclep¡it tle
accasiä suflarc de viațl care i-a fost suflatd in faț?x thin
huzelc creatoare alc luì Dumnezeu, (îrcat‹›rul și Stií- p.antil
tutnror, așa incit n-.i existat ‹›ni pe pãni°ant inai înțc lcpt
say niai inieligcnt dccâ t cl i cø grcu se poate inlabitia
că va inai cxista.
AtuHci că nd Douinul i-a ;›oruncit să dca nume
tiiturt›1 crcaturilor, el a dat fiecarci crcatiiri câ te nn nuiiie
carc ii expri- ma coinJilet toate calitã țile, ptiterile și
trã sã tiirlle date ei de Duniliezen la crcarca el. Dai‹›rita
acestui dar special at ham- lui suprafiresc al lori I)uiiinezcti
care i-a fost dãruit prin siifla- rca vietii, Adam ;›utca vcilea și
înțelege cnvintele Sale, con- vcrsa¡ia .sfintilor îngcri,
lilnbajul ttituror fiarclor, p4sãrilor şi rcj›iilelor și tot ccca ce
ne este ascuiis n‹iuã creatiirilor jiã cä - toose si c:IZtitc, il‹ir
carc era aiàt ‹le linipcdc tiri A‹J•iin înainte dc cã dcre. Si Evei i-
a ‹liíriiit Ilonlntil Diiinnezcii aoceași înțc-
lepciune, forțä și nesfâ rșitã putere și toate celelalte daruri
lime şi sfinte. far IU a creat o nu din ță râna pã nlâ ntului, ci
din coasta lui Adam în Raiiil desfã tã rii, in paradisul pe
care El îl așczase in centrist pã niâ ntului.
Pentru ca ei sä-si p‹iatã ușor på .stra înlã iintriil lor calitã-
țile desã vârșite, vesnice și duninezeiești ale acestei suflã ri de
viațá, Dumnezeu a plantat în mijlocul grã‹1inii pomul vieții
și a înzcstrat friictclc salc en tntrcaga csentã și plinãtate a
sufl3- rii Salc duninczeiești. Dacã ei nu ar fi pã cltuit, Adam
și Eva înșiși, precum și toți urniașii lor ar fi putut mıcreu
nl°aiica din r‹›adc1e p‹›niultii vieții și in felul accsta şi-ar fi
pästrat vcsnic pnterea nelimitată a harului divin. hi şi-ar fi
putut, dc aseinc- nca, phstra in vcci dc veci puterilc dcpline
ale truptilui, sufle- tului și tluhului lor înti -o stare de
neniurire și de vcșnicä tinc- rețe, putâ nd astfel contlnua in
aceasil stare hinccuvântatã și ncinuritoarc a l‹›r pentru
t‹›ttleauna. În in‹›inentul de fațå . totuși, ne este greu ca
niã car .sä ne imaginà in in astfel dc har. Dar atunci câ nd
prin giistarea din pomul cunoaşterii binelui și a rãului -
lUcTu prematur si împotriva p‹›runcii lui Bunint•- zcu - ei au
aflat difercnța dintre bine și ră ii și am inst lncer- cați prin
tot fclul de necazuri ș1 durcri care an urinat dupä
încã lcarca pornncii lui Dumnez.eu, deci, abia atunci ei an pier-
dut darul accsta dc neprcțuit al Duhului lui Dumnezeu Isa
în- cât, panã la venirea în lume a Dumnezeu-Omului lisus
Ilristo.s ‘Duhul încä nu era dat in lume, pentru cut lisus
Hristos încä nu fusese preaslä vit‘ (In. 7: 39). Oricuni, aceasta
nu înseainnã cż Duhul lu1 Duinnez.eu nu se afla del‹›c in
lume, dar prezența Sa nu era atâ t dc cvidcntä ca la Adam
sau ca in cazul nostru. íll creștinilor ortodoași. Se nianifesta
doar in afarä ; totuşi, scni- nete prezcnțci Salc in luine erau
ciinosciite in oinenire. Astfel, de exeniplti, nunieroase value
leßate th viitoarca inâ iituire a rasei uniane an fost rvvelate
alat lui Adams, cat si Evei dup‹í cadcre. Si in ca‹til lui Cain,
fit citida ini;iietã ții st a pà catul tli
sin, a fost uşor de ințeles glasul care +a pã strat inilostiv și
duiiinezeicsc, deși într-‹› discuție de osâ ndirc a sa. Noe a
vor- bit cm Dumnezeu. Avraani L-a vãziit pc Dumnezeu și
ziua I.iii și sha biicurat (in. 8: 56). Harul Sfãntului Duh
actionä nd înafarit s-n reflectat în cazul tutur‹ir pr(ifeților
\'cchiului Tcstarrient șl øl Sfinților lui lsrael.
ălai aJioi, iudvii au înființat şcoli de profcții speciale unde
fiii proorociltir erati învä¡n¡i sa recunoascã senuiele
manifcsta- rii lui Dumner.eu sail ale îngerilor și sit facã
diferențierea într‹• lucrãrile Sfâ ntului Duh și fentimenele
naturale ‹›bi.şnnite all vieiii noastre pä iiianteşti lipsite de
har. Sime‹›ri care I-a put- rat pe Dumnezeu in hrațele sale,
buiiicii lui Hristos, Joachim ji Ana ti neiøimã rati alți
slujit‹›ri .ii lui Dømiiczcii au avut
RiefiCU }iä rte fÍe dİfel’İte apítf İții tÍUiTlileZeicȘ tİ, VOCİ șİ feVclațiİ
carc an fost adevei itc prin evi‹lcntc evcniinentc nú nunate.
Ilcşi nu cu acceaşi forțã ca in cazul omBenilor lui
Dumnezeu, t‹›tiiși, Duhui Sfânt și-a f3cut simțitä prczența
și in cazul pä- gâ nilor care nu-L cun‹›şteau pe adevã ratul
Dumnezeu, fiindcä chiar printrc ei Dumnezcu li-a aflat
oameni aleși. Astfel, dc exemplu, era cazul pro‹›rocițe1or -
feci‹›are numite Sibiłe care an jiirat sã -și pã streze fecioria
dinaintea unui Dumnezeu nc cunoscut, ‹far totuși
Dumnezeu - fircatorul unlversului, ›\tot- putcrnicul Stã p3n at
lumii, așa cunt era el iiuapinat dc pägâ ni. Desi fil‹›st›fii
pägâni umblau și ei fit negura nccunoașterii lui Dumnezeu,
totuși ei cä ntau adevä nil care este iubit de Dun- nereu, și
datoritä acestei citutäri bineplJciitc lui iiumnezeu, ei sc
putcau împärtksi de Iluhnl lii Dumnezeu, cä ci se spune cã
n‹iroadcle păgã ne care nu-I. cun‹isc pe Ilumnezcu ‘și carc
rim au lege, din fire lac alv legii și fac cele biileplă cute lui
Dum- nezeu" i«»« ui 2: 14).
Domnul laudã astfel adevä rul despre care vorbcște
21 ìiisuși prim Duhul Sfänt: "Adevitrul din pä iii°cit a r.+
ã rit ii drcpt«tea Min ccr a privii" (Ps. 84: i z). Asailar, vczi,
excelențä
cã atñ t in cazul sfâ ntului ncain iiideu, rim popor iubit dc Dum-
nezeu, cât şi in canil pagâ nilor care nii Îl ciinoştcau pe
Dumne- zeu, se pä stra o cunoastert a lni Dumnezeu - adicä ,
fiul mcu. o înțclcyere limpede și ra¡ionalä a feliilui în
care ł?omo»l Dumnezeu, Htihul Sfánt acți‹›neazã in om şi
J›rin inijlocirea cäror simțä ininte lã untrice și cxtcrioarc
piitcin fi siguri cä aceasta este într-adevăr acțiiinca
Domnului Iliininezcului n‹›s- tru lltllitil Sfánt şi nu o înselare
a vritjinas.iilui. Asa a fost de la cżderea lui Adam pá liä la
întruparea Domnului nostru lisus in luine. Fä ra această
înțelegere perceptiI›ilã a acțiunilor Sf"antiilui Duh care a f‹›st
iiicrcii prczent in firt•a onicneascã,
‹›amcnii liu ar fi putut ști cu sigtiran!ä *»cã ro‹îiil seminței fc-
nieii care fusese promisá lni Adam și F.vei venisc pc luine
pentru a sfarä ira capul sarpcltii (‹ten. 3. i5j. În cele din
urmã . Sfâ ntul Duli i-a prczis Sf°antnlui Simeon, c:me avca
pe atunci v*arsta de 6› de ant, taint conccpcrii și nașterii
feci‹›relnice a lui 1 Aristos din Preacurata si l'ururea
l•ecioara Maria. Mai ap‹›i, trä itid prin liarul Atotsfâ ntului
Duh a lui Dumnezeu trcisiitc ‹te ani, în cel de-al 3íiS-lea an
al vietii sale el a afír- mat ‹lcscliis in ä empłnl łlomnului
faptul cã el știa en siguran- țä , prin danil Sfăntului Duli, ca
Aœsta era en adevïtrat llristos,
.lIäntnitoriil lumii, a Cärui concepere şi naștcre suprafireascä
de la Sf°antul Dult ii fusese prezisă de cà tre tin înger cu 50tl
de ant inai înainte. Si mai era acolo și Sf. Aiia, ‹› proorocițä ,
fü ca lui Fantiel, care din vüduvia ei Îi slojise Doiiiiiului
Dumnezeu in ‘l’cinplul Sä u timp dc 80 tte ani și care se
știa cã este o vI- duv.I dreaptã , o roabã curat3 și sfâ ntä a
lui Dtimnczeii dato ritJ ‹1aruril‹›r specials ale harului pc
care ea le primi.se.
Si ea afirma cã El era tte fapt ä lesia, Cel ce fusese
fă gä- duit lumii, adev^aratnl Hrist‹›s, Dunuiczcii și One,
Regele lui Israel, Care venise sä -1 inâ nt«iascii pe Adam și
întreaga one- nirc. Dar atunci câ nd D‹›nintil nostru lisus a
bincvoit sã inns plincascã întreaga lncrare a mã ntuirii,
dupä Învicrca-Sa, El
 suflat asupra apostolil‹›r, a restabilit suflarea dc viațd pier-
dutit de că tre Adam și le-a dăruit acelasi har a1
Aiotsfă ntului Duh al lui Dumnezeu de care se bucurase
Adain mai înainte. Dar aceasta nu a f‹›s.t t‹›tul. El le-a mai
spu.s ca era bine pentru ei ca IMI să se duci la l"ată l, că ci
dacă nu S-ar fi dus, Duhul liii Dumnezeu nu ar fi pogorâ t
în lume. Dar dacă lil, Hristosul, se va duce la Tatăl, atunci
h va trimite în lume, iar El, Ilăngăietorul îi va cllă uzi pe ei
și pe toți cei ce le-au urmat învlță turile spre tot adevă rul și
le va aminti dc tot ceea ce
le-a spus E1 pe câ nd Se afla înca în lume.
Ceea ce li s-a promis atunci a fost “liar peste har"
(ioan ix 1s). Atunci, în ziua Cincizecimii El le a trimis în
mod solcmn
;›rintr-uri vă nt puternic Duhul Sfănt sub forma limbil‹›r de foc
tare s-au pogorâ t asupra fiecă ruia si a intrat în ei și i-a um-
plut de tă ria grozavă a harului divin care suflă acolo
unde voiește șl lucrează cv b«£Nrie în sufletele care se
impă rtă sesc dc puterea șl dc lucră rile Sale (Gap. Fapte 2: i-
4).
Iar acest har dc foc insuflă tor al Duhului Sfâ nt care ne
este dă ruit nouă tuturt›r ce1‹ir ce credem în Hristos, prin
taina Sf'antului li‹›tez, este pecetluit prin taina Miriingerii pe
prin- cipalele pă rți ale triipuliii nostru as,a cum s-a hotă râ t de
că tre Sfâ ntn liiserică , veșnica pă xtră toare a acestui har. Se
spune:
«Pecetca Darului Duhului Sfănt». Pc ce anume ne punem pece-
țile noastre, excelentă, dacă nu r e niste vase ce conțin o
prea prețioasă com(›ară? D:m ce p‹›ate fi superior și mai
de prcț decâ t darurile Sfâ ntului Duh care ne sunt date de
Sus prin taina Sfâ ntului D‹›tez?
Accst liar al hotelului este ată t de miare și de
indispen- sabil, atâ t de vital pentru om, încât chiar și uri
eretic nu este lipsit de el pâ nă la moartea sa; adicit pă iiă la
sfâ rşitul perioa- dci desenmate lui dc sus r •in Pronia
dunuiexeimscă ca ‹› în- cercare lungă dc i› viață a ‹omului
pe pâ mă nt, ca sâ se poatit vedeti ce va fi el capabil csă
realizeze (pc timpul acestei perioade
dä rulte lui de cätre Dunuiercu) cu ajutorul puterii harului
dã rult lui de sus. li dacã n-am fi pã cã tuit niciodatã dupä
b‹itczul nostru, am fi rã nias sfinți al lui Duninezcn, turațl,
ncvinovațl și fárã vreo necurã țic a trupului sau a duhului.
Dar nccazul este cä noi creșteni in statură , dar nu
cres- tern și in har și in cunoaşterea lui Dumnezeu as,a cum
Domnul nostru lisus IAristos a crcscut; ci, dinipotrivã, noi
dcvenim trep- tat din ce in ce mai ticã loși și piertlem harul
Atotsfâ ntuliii Duh al lui Dumnezeu, devenind pä cã toși tn
feluritc m+suri șl uneori chiar cu totul pä cltoși. Dar dacä
omul este mișcat de înțelepciunea lui Dumnezeu care
cautá sã ne mântuiascä şl care cuprinde totul și este
hoNrâ t ‹le dragul c1 sã-şi închine ceasurile dintãi ale vieții
lui Dumnezeu șl sä vegheze spre a-șl afla veșnica mâ ntuire,
atunci, ascultä nd de glasul acnsteia, cl trehuie sã se
grä beascã spre a ofcri ‹i adevã ratä p‹›cIințd pcn- tru
pã catele she şi trehnie sã practice virtuțile ce sent opuse
pãcatelor comise. Atunci, prin practicarea virtiițllor in numi-
te lui Hristos, el va dob3ndi Sfântul Duh Care lucreazä ñ ilä uit-
trul nostru și aduce in noi Împãrã ția hit Dumnezeu.
Cuvfintul lui Dumnezeu nu este rostit in deșert: “înipä rä ția
lui Dumnc- zeu se aflä înlä untrul vostru” (nc« 17. 21) șl “se
ia prin stä ru- ințã şi cei cc se silesc pun mâ nã p¢ ca” (Mat«i
i1: 12). ACOă Std înseamnä cI cei care, in ciuda lanțurilor
pä catului carc-i încä - tușeazã .și carc prln tärla lor ii
tndeamná la noi pžcate sunt împiedtcați sã ajungä la Sl,
tlântuitorul nostru, totiiși se silesc sã rupã lanțuríle și
cä tușcle pä catului, disprcțuind întreaga toff v acestor
lcgã turi - a.stfel de oameni, in cele din urmä, w›r apãrea
într-adcvå r ‹dinaintea fețci lui Ilumnczcu in:Vhid mai ccva
dccât zã pada prin harul Sá u. “l'enițl, spune Domnul: de vor
fi pã catelc noastre precum câ rm zul, le voi face albe ca
zä pada" (Is. i: 18).
Asemenea oameni au fost odatä vä zuți de cä tre Sfâ ntul
vãzätor en duhul, dumnezciescul loan Teologol îmhrãcați în
veșmilite albc (adică în vcs,mintele îndreptă rii) și cu rainuri
dc finic în mâ ini (ca semn a1 biruin¡ci), câ ntâ ndu-i lui
Dumnezeu un câ ntec minunat: Aliluia. §i nimeni nu putea
să imite frii- musețea câ ntecului lor. Despre ei un înger al
Domnului zicea: "Aceştia sunt cei cc vin din stră nitorarea
cea mare și și-au spă lat vesmintele lor și le-au fă cut alhe
în Sâ ngele llielului" (Apoc. 7: 9-14). rle au fost spălate prin
suferin¡cle lor și albite prin cuminecarca oi preacuratelc și
dc viațl dătltoarclc ’fai- ne ale Grupului și Sâ ngelui
preacuratului și ncpă tatului miel
- Hrlstt›s - care a fost jertfit mai înainte dc toți vecii din
pro- pria Sa vole pentru mâniuirea lumii și Care este
mereu jert- fit și împilrtașit pă nă acum, dar niciodată nu
sc sfâ rșește.
Prin Sfintele ’lă ine ni se oferJ iriâ ntuirea noastră veșni-
că cz n asigurare spre viața de veci drept un ră spuns
accepta- billa înfricoșă toarea Sa judecată și drept uri prcțios
hâocultoz dincolo dc înțelegerea noastră pentru r‹›dul
copacului vieții dc care vrâ jmas,ul omenirii, Lutlfer, care a
căzut din cer ar fi dorit sI ne lipsească pe noi toți, întreba
omenire. Deși vrâj- masul ,și diavolul a ispitit-o pc Eva, și
Adam a că’zut împreună tii ea, totnși Dumnezeu nu numai că
le-a dă ruit un Răscumpă - râ tor prin Cel care a călcat cu
moartea pc moarte dar ne-a și dâruit-o nouă tuturor pe
Pururea Fecioara Maria, maica Dom- nului, care strives,te
capul șarpelui spre mâ ntuirea întregii omeniri, o permanentă
mijlocitoare că tre Fiul Său si Dunine- ’zeul nostru, prccum și
‹› i ugltoare neîncetată ș1 dc nebirulț chiar si în cazul
păcătoșilor celor mai deznădajduițl. De ace- ea, Maica
Domnului este numitl și “izgonitoarea demonilor, căci nu se
poate ca vreun demon s1-1 distrugi pe om atăta timp câ t
omul însuși recurge la ajutorul Maicii Domnului.
’trebuie sâ explic în continuare, excelentă , difcrența iltn-
tre lucră rile Sfâ ntului Dult care Să lă șluicște în chip niistic
în inimile celor carc cred în Domnul Dumnezeul și
Mâ ntuitorul nostru lisus Hristos și lucră rile întunericului
pă catului carc,
la soapta si ispitirca celui ritu, acționeaxă distrugă ior în
noL Duhul lui Dumnezeu ne aduce amtnte tip Q(ț\r]ptcle
D‹›mnuliil nostru lisus Hristos și pururea acționcază biruit‹›r
dimprcună cu el, veselindu-ne inimile și îndreptându-ne
pas,ii pe cărlrile
pdcii, în tiinJi ce rațfilnile cele greşite ale duhului celui ră u
sunt pline de ră zvră tire și dc încă păță nare, precum și dc
dorin-
¡e trupeștf, pofta ochilor și de trufia viețif.
“ți oricine tră ieşte și crede în Mine nu va muri în
veac" (loan 11: 26). Cel ce are harul Duhului Sfâ nt drept
ră splată pentru dreapta credință în hristos, chiar dacă din
pricina slă biciunli omenești sufleiul sau ar pi amenințat cu
moartea din pricina pă catelor, tfittiși el nu va muri în veac,
și el va fi înviat prin harul Domnului nostru lisus Hristos
Cel Care “ridică pacaiu! lumii” (loanl: 29) și în mod gratuit
ne dă har peste har. Despre acest liar, carc s-a ardtat
întregii lumi prin Dumnezeu - Omul Iisus Hristos, se spune
în Evanghelil: “ln- trtl El era viață și viața era lumina
oamenilor” (loan 1: 4) și mai departe: “Si lumina luminează
în intuneric si întunericul uri a cuprins-‹›" (lovi 1: s).
Aceasta în.seamna că harul Duhului Sfâ nt care este dă -
ruit la Boiez în rnlmcle "lacrimi și al Firilul și al Sfântului
Duh, în ciuda că defilor în pă cat ale oamenilor sau a
întumecimii care înconJoară sufletul nostru, stră luceşte
totuși în inimă prin dumnezeiascd luminii (care a existat dc la
începuturilc vrc- murilur) a lui Hristos. În cazul tn care iin
plcătos nu se pocă ies- te, această lumină a lui Hristos strigă
cltre Tată l: «Avva, Pă- rinte! Să nu te inzhnesti din pricina
acestei lipse de pocă ință pâ nă la sf'a it (al vieții
pă că tosului)•. Însă , în cazul în carc pă că tosul se convertește
pe calea pocainței, aceasta îi ștergc cu t‹›tul toată urilla
vechilor pă cate și îl îmbracă încl ‹› dată pc cel ce fusese
mai întâ i atâ t dc pă că tos în veșnizniul ncstri cdclunii țesut
din harul Sfâ ntului Duh, despre a că rui dobâ n- dire ca fiind
le!ii1 vietii cre.știne, ți-ann vorbit ată t de mult,
excelențä Ρ1 ›'oi spunc altceva, asa încâ t Sá 1 ti întclege si
mai limpe‹tc ce sc înțclege prin hanil lui Dnmnezcu, cunt sã -1
recunoşti și cum se maiiifesiä acțiunea sa, wiai ales in
calul
cclor ce sunt iliiininați de cä tre el. Harul Sfã iitului Diih
cute lamina carc 1 lumiiicaza pe om. Sfâ iita Scriptiirä in
intregimc Yorbeşte despre acest lucru. Astfel, sfâ ntul nostru
pãrinte David spunea: "Fă clic picioarelor me1e este legea
’fa și lumina cã rã rilor mele" (ri. i i8‹ In, , și De n ar fi fost
leyex Ta gâ ndirea mca, atunci ş fi picrít înti u necazul
meu" (re, 1 i8: 92).
Cu alte cuvinte, liarul .Sfantului huh care este
exprimat in £cge prin cilvintcle porencilor Domnului este
fä clie şî lu iıl1iã . Si dacä acest har al 8fã ntului Diih (pe care
en ìnccrc .s.1 1 dobâ ndesc cu atã ta grijä çsi râ vnã încat meditcz la
judecã țile ‘tale de șapte ori pc zi) itu in-ar luniina in mijlocul
întuncciniii 8ri-
jilor dc carc nu ink pot libcra din pricina înNtci dicinà ri a
ran ultlİ ITUD Îlllțlilrã tesc, de undü sã dobâ ndesc ‹› scâ nteic tie
lumiliča care sã-ini lumiiieze cale.a pe cărarea vieții care este
întunecatä dc reaua voințä a vrã jmasilor inei? Si, dc fapt,
Doniiiul a arätat adesea înaintea, inø1t‹›r innrtori felnl in care
harul Sfântului Duli Increase asupra ceI‹›r pe carc rl i-a
sfin¡it șí iliiminat prin inarea dia bunãvoințä . ‹1 minteşte-ți
de ă toise dup3 ‹liscutia sa m Dumnezeu dc pe niiintele
Sinai. rl strálu tea într-o lunJiIlã atãt He grozft¥'d îllcát
oñ nlenii flu îl pllteau privi. El a fost cliial obligat sã poarte un
vä l atunci câ Iid a apãrut in public.
›tmintiti-v3 th 5chiinbarea !a Fa¡ä a Domnului pe
mum tele Libor. O luniinä mare L-a înconjurat: “și
veşniintelc Lili s-an fžcut strãlutit‹›are, albe foarie, ca
ziípada“ (.uarco 9: 3). I au apă i ut in acea luniinã , un nor i-a
unibrit pentru a nscnnde sträluclrea luininii hat uliii
dumnezciesc car e orbea ochii need nicilor. ›tstfel, fur il
Atotsfâniului Duh at lui Dtimilc’‹eu aJ›are într-o linninä
incfal›ilź tutiiroi celor cä rora Dumnezeu le desco;›crã
lt1(;T’2figa sa". "Dar ctiin". îl intrebai eu pe pã rintele
Serafim*“p‹it .ș eu că mă aflu umbrit ‹le harul Sfâ ntiiliii Duh?•
“ESte foarte simplu, excelentă ", ri£spunse cI. “De aceea
Domnul spunc: •’foate lucrurile sunt simple pentru cei ct
afld cunosc tinta». Necazul este că noi noi căutam aCt 2stă
cunoaștcre din vină care este smerită , că ci nu apartine
acestei ltimi. Această cunoastem care este plină de
dragoste fată de Dumnezeu si de aproapele n‹istrti zidește
Grice om spre mântuirea sa. Des- pre această ciinoaștere
Domnul spunea că Dumnezeu *voiește ca toti oamenii să se
mă nttiiască și la ciin‹›ștința adevă rului Să vitlă " (lTini. 2:
4). Iar de5pre lipsa acestei ciinoașteri El le spunea Apostolilor
Săi: “Actim și voi sunteti nepricepnti“ (8latei lS: lf›)? Cti privire
la această înțclegcre se spune în Evanghe- lie despre
Apost‹›li: “.4tilnci le-a deschis mintea ca să price:ipa
Scripturile" (Luca 24. 4ș), iar .4postolii îsi dă deaii
întottlcauna seama dacă Duhul ltii Dtililliczcti sâ l^+sluia în
ei sau nu; și fiind plini de înțelcgerc, ei observaii prezenta
Sfâ ntului Duh și af1rni:iu că lucrarea 1‹›r era sfâ ntă si întru
totul biiieplă cută Domnului Dumnezeu.
Aceasta e»r ‹•a de ce anume ei scriatl astfel îl1
E]listolelc lor: “l'ă rutu-s-a Do hiilui Sfâ nt și nouă " (fapte. 15:
25). Doar pe aceste teineinri .și-air ‹›ferit ci epistolele ca uri
adei-ă r dc nc- strâniiitat spre folosința tuturor
crei1inci‹›și1or. Astfel, Sfintii
Alx›stoli erau pc deplin conștienți de prezcnța în ei înșiși a
Duhului lui Dumnczcu. A.sadar, înțelcgi, excelentă cat de .siiii-
plu este!” “()ricum”, s iiisci cu, “nu înteleg cum oare pot fi
eu
sigur cd ină aflti în Duhul ltli Dii11ine’zcu. Ctim oare pot
eu observa în mine însinni atlevă rata Sa manife.stare?“
Părintcle Serafim rlspunse: “Ti-am spus deja,
CKCelcIlț‹a, cI este foarte siiliplu și ani povestit în amâ iiiint
crim se p‹›i afla oamenii în Duhul liii Dumnezeu și cum
ptitem n‹›i rece noaste prczențn sa în noi. Așadar, ce
d‹›re.ști, fiul meu?”. “Vreau s-‹› înteleg bine", spusei eti. .
4tunci părintele Serafiiii mâ apoi cd bine dc umeri și zise:
"N‹›i ne află m amâ ndoi acuin in Dtihill
lu‹ Dunmczeu, fiule. fie ce nu te uiți la iriinc!”. Râ spunsei:
“Nii te pot privi, pă rinte, fiindcă ‹›chii tă i stră luccsc ca
fulgerul. Chipul tă u c acuin mai strIlucit‹›r decat soarelc și
ină dor ochii priviiidu-te”. l'ărintcte Scrafiin zise: “Să nu te
alarinezi, exce- lentă ! Acum tu însuți ai devenit la leI de

tgl 6 ,r jin a: i ciut «J st iâzut iiiwmii i itecre

.$lotovrlov îti tititpiil celebrei sale coiivorl›iri dc•sf›re

s‘tră lucitor ca mine.

 tctim te afli in plină tatea Duhului lui Duinner.eii,
altininteri n-ai ptitca sa mă vezi asa cum sunt”. Apoi,
aplecându-.și capul spre iliine. îmi sopti in ureche: “Si I
iniilttiinini Domnului pene trii mila S.i dc negriiit fațJ dc noi!
›t i ‹›l›.serwdt tă lliCi flllCitf uri rugam închiriat, ci d‹›ar cn
niintea uram rugat în iiiimă lui Oiiiiineieo și ani spus +șa lui
Dumnezeu: «Doamne, f1-1 să vada ÎlllJpede cu ‹›cliii sti
trupcști pogorâ rea llnliiilni TS» pe care ’fu îl tlai sliijitoril‹›r
Tă i atunci cantl TU lJlnevt›lești Să Te .irăti în ltllnlna sl.iv0i
Tale ină rețe•. Ș i, iată , fiul meu, că Domnul a îinpliilit dc
întlată rng:Iciunea sineritâ a bietului Serafini. Cum oare s‹1
nu-1 niulțiimiin pentru acest dar tlc negră it ce iti 1-a f.mut
aniâ ntlurora'* Chiar și ccl‹›r inai niai’l pustnici, fiulc, lă oi»nul
Dtimnezcu llU•SÎ îÎFillil intotdeauna lnila Sa în acest fc1.
Acest har al lui Dumnezeu, Jirecuin o maici inbit‹›are, s-a
1›ucnrat sti-ți ină ngă le inima ia îniristat?a la înscși
rugăciunile llaicii Domnului. Diir dc ct', fiule, nu ură pi
ivești în ochi? Prin veste-m4 dt›ar și nu te teme! Domnul
este cn noi!”
Dup* aceste cuvinte, i-ann privit din n‹›ti chipul și ain
simțit și ‹› mai mare evlavic față tle cl. Închipuiți-vă cd
vedeți în centrul soarelui, în lumina ‹›rbitoare a ainiczii,
chipul unui out care vă vorbeşte. Îi vezi imi.scarca buzeloi
si schimbarea expresiei ochilor, ii auzi v‹›Cca, siiliți că cinc›'a
tc ține ‹le umeri: t‹›tiiși nu-i vezi mâ inile, nu te vezi nici
mă car pe tine .sau figi- ra lili, ci tl‹›ar o lumină orl›it‹›arc cc
se rkspăn‹lește pc o supra- față dc câțiva metri și care
strdliicește at°at pcste stratul dc za pada ce acoperi poiana
din pittlnre, cat și peste fulgii de z.Ipa-
‹lâ ce că dcati pestt nu ne și iiiarclc bă triiii. Vâ țiiltcți încliiJiili
starea în carc ură af fain! "Cumi te siiiiti acum!*" ură întreba
pă- i iniele Scrafiili. “lixtraordinar dc l›inc”, spusei. “liar în
ce fel? Ce armonie uimiți " \ iii ră spuns: "Sifnt ‹› pace si tm
sentiment dc linişte în sufletul mcii inc'at ilicl un cuvâ nt ini
lc p‹›ate expri- ia". “\tc S(Â t )k(•Â 1QÎ1ti ", spuse pă i intele
3cr:ifiin, “este ›acca tlespre care Domnul le v‹irliea
ucenicilor .S4i: «l'atea Mea o
dau vouž, nu precum dă 1umea vä dau Eu• (IOae l4: 27).
•Dacã ați fi dln lume, lumea ar iubi ce e5te al Sã u; dar
pentru cä nu sunteu din lume, ci Eu v-am ales pe voi din
lume, dc aceea lumea vã urã ște» (ion» 1›: i9). •Dar îndrã znìți.
En ant biruit 111- ITloílr (loan 16: 33). far acclora pe carc
lumea ii UrŁstc , dar care sunt alesi de D‹›mnul, aceștia
priinesc de la Domnul aceastä pace pe care tu o simți acum
inlã untrul timr, pacea carc, dupã cuvintcle Apostolului
ntrecc price întelegere" (Filip 4: 7). A OS- tolul o descrie in
acest fel, fiindcă este imposibil să cxprimi in cuvinte
bunä starea duhovniceascã pc care ea o aduce la cei în
inimile cã rora Donmul Dumnezeu a insuflat-o. Má ntui- torul
llristos o numește pace care vinc din propria Sa bunã- tatc
și generozitate și nu aparținc acestei lumi, cã ci nici un fel
de bunä stare pãniã nteascd trecã toare nu o poate dã rui inimii
omului; ea este dã ruita de Sus de lnsuși Domnul
Dumnezeu și de aceea ca se nuineștc pacea lui Dumnezeu.
Cc altceva inai simți!", niã întrcbã pã ríntelc Serfiini.
“0 extraordinarã desfã tare”, rã spunsei. lar el
continuä : "Aceasta este dulceața şi desfã tarea de care se
vorbes,te in Sfã nta Scripturi: ‘Sãtura-se-vor din gră simea
casei Tale, și din izv‹›rnl desfã tã rii Tale îi vei adä pa pe ei”
(Ps. à 5. s). lar acum aceastä dulceațä , aceastä desfdtare nc
copleșește inimile și curge prin vinele noastre cu o bucurie
de negrä it.
Inimile noastre sunt scä ldate in aceastã desfá tare și
pli- ne de o asemenea fericirc încä t limba nu o p‹iate
reproduce. Ce altccva mai simți?” “O bucurie
extraordinary in t‹›atü ini- ma area". lar pă rintele Serxfim
continuä : “Atunci câ nd Duhul lui Dumnezeu ;›ogoara peste
om și îl umbrește cu plinã tatea bunä tá țü Sale, atunci
sufletul omenesc este cuyrins de o bu- curie de negrä it, cä ci
Duhul lui Dumnezeu uniple dc bucurie tot ceea ce atinge. .
4ceasta este bucuria de care Domnul vor- beste in
livanghclia Sa. “Femeia, când e să nascã, se întristnazä , fiindcä
a sosit ceasul ci; dar dupfi ce a nä scut copilul, nu-și
 mal aduce aminte de durcre, pentru bucurla cã s-a näscut
om in lume. Deer şi voi acum sunteți triștl, dar iaräsi vã voi
vedea și se va bucura inima voastrá și bucurla voastrã
nimeni nu o va lua de la vol" (i«m i6: 21-22). TOtuși, oricã t de
mã ngäietoa re poate fl aceastã bucurie pc care o simți
acum in Inima ta, ea nu înseamnã nimic în comparable cu
cea de care vorbeștc Domnul În5uși prin gura Apostolului
Slu: “Cele ce ochiul n-a vä zut șl urechea n-a auxit, și la
inima omului nu s-au suit, pc acestea le-a gltit Diimnczeu
celor cc-L iubCsc pe El" íicor. 2: 9).
O pregustare a acelei bucurii ne este dã rultã nouã
acum șl dacã ea ne umple sufletele cu atâ ta desfltarc,
bunä stare și fcriclre, ce sã spunem despre bucuria care le-
a fost pregã titd in cerurl celor care plä ng aici pe pä mã nt?
far tu, fiul meu, ai pläns destul In viața ta; și vczi cu cätã
bucurie tc mä ngä ic Dom- nul chiar în aceastã viațä ! Acum, e
de datoria noastrã , fiulc, sã adã ugã in nevoințe peste
nevoințe pentru a merge ‘din pu- tere in putere" (Ps. 85. 7)
și så ajungem "la starea bä rò atului de- sã vã rşit, la mä sura
vä rstei deplinã tå țil lui Hristos" (Efcs. 4: 13), asa încä t sã se
poatä îinplini în noi cuvintele Donmului: ‘Dar cei ce-L
a.șteaptă pe Dt›mnul își vor înnoi puterile; l‹›r le vor creşte
aripi ca ale vulturului; și vor alerga și nu vor obosi* (is.
40. 3i); "Merge-vor din putcrc in putcre, arã ta-Se-va Dumne-
2eul dumnezeilor in Sion" (rs. b3: b) care este Sionul
înțelw gerii ș1 al descoperirilor cerești. Doar atunci hucuria
noasträ de acum (carc nc apare pentru puțin timp șl
arareori) va fi re- sìm;ită in plínătatea ei, și nimeni n-o
va lua de la not, cãci vom fi plini de ncmalpomenite
desfãtărí cerești. Ce altceva mai simți, excelențit?"
Am räspuns: “O extraordinarl cãldurd". *Cum poțì tu sã
simți cãldurã, fiule? Prlvcște, starn in padure. ü iàrnã,
2ãpada scäriáic sub pícloare și uite cum cad (ulgii de
zãpadã peste not. Ce fel de cäldurä poate fi aceasta?”.
Räspunsei: “Asa cunt e la baie atuncí căiid se toarnã apa
și ahurii se ridicã fit aer
precum norii". “Dar mirosuli" mfi întreba el. “Este acelas,i
ca la baie?” “Nu", ră spunsei. “Nimic dc pe pământ nu se
aseamă - nă cu acea mireasml. Atunci c*and tră ia draga
mea mamă îmi plă cea să dansex și obişnuiam să mă duc la
baluri ș i petre- ceri, mama mă stropea cu parfumul pe care
ea “il cumpăra dc la cele mai bune parfumerii din Kazan.
Dar parfumurile ace- lea nu răspă ndeau o asemenea
mireasmă". Iar părintele Sera- flin, zâ mbind frumos, zise:
“Stiu și eu acelcasi lucruri la fel dc bine a tine, fiule, dar tc
întreh să vă d dacd și tu simți ceea ce simt eu. Este
absolut adevă rat, excelentă !
trec mai plă cută mireasmă de pe pămâ nt nu se p‹›ate
com- para cu mireasma pe care o simțim acum, că ci acum noi
sui- tem învă luiți în mircasma Sfântului Duh. Cc poate fi
oare pe pamant asemănător cu această mireasmâ? Ai
observat cxcc- lență , după cum ai spus, că în jurul nostru e
la fel de cald ca într-o baie; Aar, priveşte, nici pe tine și nici
pe mine nu s-a tupit ră pada și nici sub picioarele noastre;
prin urmare, aceas- tă că ldură nu se aflâ în aer, ci în noi.
fiste chiar că ldura aceea despre care Sfâ ntul Duh priii
cuvintele rugaciunii ne face să strigfm că tre Domnul:
•Încălzeste-ml cu că ldura Duhului Tău Celei Sfă ntl". În
această căldură pustnicii se desfă tau și nu se tcmeau dc
gerul iernii, fiind îrnbră cați, precum în halne dc blanl, în
vesmintile harului țesute de Duhul Sfă rit. Si la fel st
întâ mplă și acum, că ci harul lui Dumnezeu sălhsluiestc îii-
lăuntrul nostru, Îli inima noastră, precum a spus Domnul:
“Îm- pă râ ția lui Dumnezeu se află înlă untrul vostru" (Luca
17: 21). i'rin Împă ră țla lui Dumnezeu, Domnul tnțelcge
harul Sfâii tului Duh.
Această lmpă rlție a lui Dumnezeu se află înlauntrul
nos- tru , iar harul Sfâ ntului Duh strâ lucește asupra
noastră și ne încă lzește și din afară . lil umple aerul
înconJură tor dc multe miresme hinemirositoare, nc
îndulcește simțurilc cu o ccreas- că dcsfă tare si ne inundă
inimile dc o negră ită hucurlc. Sta-
rea noastră actualâ este aceea de tare ne vorbeşte
Apostolul: "Că »i Împă ră tia liii Dumnezeu nu este mâ ncare
și bă utură , ci dreptate și pace și hucurie in Duhul Sf*znt"
(Rom. i4: 17). Cred dința noastră nu constă în cuvintele de
lnduplecare ale lnțt- lepciunii omencști, ci în adeverirea
Duhului și a puterii (i r i.
?: i). Ateasta este exact starea în care ne afllni noi acum.
Des- pre această snire Domnul a spus: “Adevă rat traiesc
voul că sunt aici unii, din cei ce stau aiti, care nu vor gusta
in‹iartea, p'ană ce nu vor vcdea lmpdră ția lui Dumnezeu
venind întru putere" (marcu 9: 1).
Vezi, fiule, ce bucurie de negră it ne-a dă ruit nouă
Domn nul Dumnezeu acuin! Accasta în.seamnă sâ te afli în
plinâ ta- tca Sfâ ntului Dhh despre care Sfâ ntul Macarie al
Egiptului scrie: ‹Eu în.sumi ni-ann aflat în plinâtatca
Sfâ ntului Duh». Cu această plină taie a Sfântului Duh, Domnul
ne a umplut pe noi, niștc biete creaturi. As,adar, nu m.ti c
nevoie dc acum, să în- trebi ciinl ajung oamenii să sc afle
în plinâ tatea harului Sfâ n- tului DUh. lți vei minti tu t›are
mereu dc această manifestare a ncgrăitei mile
dumnezeiesti care a venit asupra noastra?" “Nu șiiu
pitrintc". spusei, “dacd Domnul imi va ddrui mereu
aducerea aminte dc aceasta mile a Sa lă fel de viu și de lim-
pede așa cum o simt acum”. “Cred”, îmi ră spunse pă rintele
Serafim, “că D‹›mnul te va ajuta s-o pă strezi în minte
pentru totdeauna, altminteri bună tatea Sa n-ar fi fost
înduplecată imediat în acest mod la smerita mea
rugă ciune, anticipând atâ t dc iute cererea bietului Serafiai;
cu atâ t inai mult cu câ t ea nu îti este dată ție spre a o
întelege, ci prin tine ea este dă ruită întregii lumi și pentru
ca tu însuți sd poți fi întă rit în lucrarea lui Dumnezeu și să
poți fi de folos și altora.
I'aptul că eu sunt monah, iar tu cști mirean este cu
totul lipsit de importanță . Ceea tc ne cere Dumnezeu este
o ade- vă rată crodintă în El și în Unul n^ascut Fiul Sdu. Drept
ră splată pentru aceasta ne este dă ruit din belșug de sus
harul Sfântu-
lui Dnh. Domnul cautä p iniinã plinã ö c dragoste lath de
Dim- nezcu şi de apr‹›apele nostru; accsta este tronul pe
care Lili îi place sã stea și pe care El apare in plinã tatea
.slavei Sale ce- festi. •Piule, dã UI Inima ta», Spune lil. •şi
toate celelaltc se vor adäuga vouú » (laaiei 6: 11), cã ci
Împãrdția lui Dumnez.eu poate fi cuprinsä in inima omului.
D‹›ninul le-a poruncit uce nicilor Sã i. “Că utați mai întã i
lnipä rã tia lui Dumnczeu și toate acestea se vor adä uga
v‹›uä ; clci ştie doar Tatã l vostru Cel ceresc cä aveți nevoie
de cfc" (M«tei 6: 32, 13).
Domnul nu ne dojenește pentru folosirea hunurilor
pI- mântesti, tãci El lnsuși spune cã, datoritã condițiilor vieui
me- tre pfniâ ntcști noi avem nevoie de toate aceste
lticruri¡ adicfi toate lucrurile care ne fac viața inai liniștitã
şi drumul nostru cá tre locuința noastrã cca cereascd mai
luminos și mai ușor. De aceea Sfãntul Apostol Pavel spunea
ca dupã p"arerea sa ni- mic nu e mai bun pe pã må nt decâ t
evlavia și îndestularea in toate spre a prisosi cure tot
løcrul bun (If Cor. 9: 8; I7im. 6: 6). far Sfânta Ilisericã se
roagã ca toate acestea sã ne fie dă ruitc de Domnul
Dumnezeu, și deși nccaz.urile, strä Nltorãrile şi fe- luritele
nevoi sunt iiolìpsite din viața noastrã de pe pä niä nt, totuși
nomnu1 Dumnezeu nici nii a dorit și nici nu dorește ca noi
sa avcin parte doar de iiecaniri şi îinpotrivii‘i. be aceea,
El ne poruncește prin Apostolii Sä i: “Put tați-vã sai cinilc
unit altora și așa vtți împlini legea lui Hri.st‹›s“ (ü ø. ó : z).
Domnul lisus ne dã personal poninca de a nc iubi unii
pe alții, œșa încä i, prin a ne mâ ngä ia unii pc alții cu
dragoste frã țeascã , sã ne putcm ușura calea cca strâ nitż și
plinã de ne- cazuri cã tre patria cereasca. De ce a pogorâ t
El din cer la noi, dacä nu cu scopul de a lua asupra Sa
să rã cia n‹›astră și de a ne îmbogã ți pe n‹›i cu bogițiile
tiunã tä ții Sale și cu negrdita Sa generozitatt? El nu a venit
spre a fi slujit de oameni, ci spre a-i sluji iU Însuşi şi
pentru a-.Si da viața pentru mã ntilirca mu1t‹ira. Fä acclași
lticril, excelentã si dupií ce ai vă zut mila
liii Dumnezeu în chip evident dâ ruită Ue, vorbeşte desprc
ea tuturor celor ce doresc mântuirea. “Secerișul cste nrult -
zice Domniil - dar liicră torii stint puținl" (Luca 10: 2).
Domnul Dumnezeu ne-a scos la lucru și ne-a umplut
dc darurile harului Să u astfel incâ t, culegâ nd spicele
inâ nttlirii semenilor noștri și aducandu-i pe că t mai mulți
cu putinț.I în lnipli ăția lui Dumnezeu, să-1 putem aduce
roadd - ilnii 30, alții fi0 și unii însutit. SI fim veghetori, fiule,
spre a nu fi osâ nditi dimpreunl cu sluga cea leneșă și
vicleană care si-a ascuns talentul în pământ, ci să imită m
pe ttiți acei slujittiri liuni și credincioși ai D‹›ninului care
ati adus Stă pâ nului lor patru talan¡i în loc de doi si zece în
loc dc cinci (x»Ki z5: 14-10). Des- pre INla Domnului
Dumnezeu nu există nici o unihra dc îndo- ială . Te-ai
convins singur, excelențâ , că toate cuvintele Dom- nului
rostite prin gura profetului s-au împlinit în noi înșine: “Lu
nu sunt un Dtimnczcu îndepă rtat, ci un Dumnezeu apr‹›-
piat vouă , la îndemâ na voastră ’ (leremia 23: 33), iar "mă ntuirea
ta se află pe liinlia ta" (Eieut. 40: 12-14; Itoni. 10. 8-13). Ntl ann
avut timp nici mă car să nid închin, ci doar ini-am dorit in
inimă ca D‹›mnul .să-ți dă ruiască sa-I vezi bună tatea în toată
pIinIta- tca ci și fll Ka bucurat să Se grăhească spre a-mi
împlini dorinta. Nu mă laud spunâ nd acestea, nici nu le
spun spre a-mi ‹la im- portantă și a deveni invidios pe
mine sau sa te fac sd cre‹i că eu sunt monah, iar tu d‹iar un
niirean. Nu, nu, excelentă !
“Aproape este Donintil de toți cei ce-L cheamit pe El,
dc toți cei cc-I. cheamă pe El întru adcvitr” (Ps. 144. 18), “și
ci la El nu încape părtinirc‘ (Efes. 6: 9). Fiindcă ‘Tată l
iubeşte pe Fiul și t‹iate le-a dat în mâ na Lui” (toan 3: 3s).
Dacă mă car noi înșinc L-am iubi pe li1. pc tatăl nostru cel
ccresc ca niștc ade- vărați fii ai S3i! Domnul ii ascultă în
mod egal și pe că lugă r, isi pc simplul inirean creştin cu
condiția ca amâ ndoi să fie cre-
‹lincioși Ortodecși, să -L iubească pe Dumnezeu din adâ ncul
ini- milor și să ailiă credintit în iil, mă car că t un grdunte de
muș-
 tar; și atunci amâ ndoi vor muta munții din loc. •Unu jra
muia mii și douăzeci dc mii» (D«c 32: 30). Domnul lnsuși
spune: "De poți crede, toatn sunt cu putință ccliii cc crcd0“
(â iarcti 9: 23),
Iar Sfâ ntul Apostol Pavel exclamă cu voce tare: “Toate
lc pot întru hristos Cel care mă întă rește” (ril. ‹: i1). Dar nu
vor- beşte oare Domnul nostru Iisus Hristos încă și mai
frumos decâ t aici despre cei care cred în El: “Cel ce crede
în Mine va face .și e1 lucră rile pe carc le fac Eu și mai mari
decâ t acestea va face, pentru că Eu DIN duc la Tatal. Ș i Eu
M‹a voi ruga pen- tru vot ca bucuria voastră să fie deplinit.
Pă nâ acum n-ați cerut nimic în numele Glen. Dar acum
ccreți și xeți primi...“ (loan 14: 12, 16; i6: 24).
Asadar, fiul meu, tot ceea cc vei cere dc la Domnul, vei
primi, dacă ceea ce ai este spre slava lui Dunuiezeu sau
spre binele aproapelui iiostru, că ci tot ceea ce facem spre
binele aproapelui nostru El îl primeşte întru slava Sa.’Si,
prin urma- re, El spune: “Întrucfit ați fă cut unuia dintr-
accști frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făctit” (ătatci 2i: 40).
Așadar, să nu vă în- dolți că Domnul Dumnezeu vă va îniplini
cererile, numai dacâ ele suni făcute spre slava lui Quinnczcu
sau spre binele șl zidi rea aproapcltli nostru. Dar, chiar
tlacă ceva este necesar spre folt›sul sau în avantajul
vostru, la fel de iute și cu dragoste se va bucura D‹›mnul să
vă trimită chiar și acel lucru, cu c‹›ndi- ția ca să fie de
extreme nevoie sau necesitate. (iâ ci Domnul îi iubeşte pe
cei ce-L iubesc. Domnul este bun cu toți oamenii; El oferă
din belșug tuturor celor ce-L cheamd întru ajutor și
mărinimia Sa se ‹il›scrvI în toate lucră rile Sale. rl va împlini
dorinta celor cc sc tem dc El, iar El le va auzi rugă ciunile
și le va împlini toate dorințelc: ”Yoia celor cc sc tem de El
o va face și ru țțăciunea 1(›r o va auzi și-i va iiiăntui pe
dânșii“ (rs. tă : w). Numai să iei aminte, excelentă , sI nu-i
ceri Domnului ceva pentru care nu există o nevoie
urgentă . Dumnezeu nu te
+a refuza nici în acest caz ca recompensă pentru credinta ta
Ortodoxit in Slântuitonil nostru Iisus Hristos: "Că nu va
lăsa Domnul toiagul pilcdtoșilor peste soarta drcpților, ca să
nu-și întindă drepții întru fă rddelegc mâ inile lor" (Ps. 124. 3),
iar El va împlini imediat voia robului Să u David; dar El “il
va chema spre a-i cere socotcală pentru cd L-a supă rat
fără ca acesta să aibă vreo nevoie anume și dc a-1 fi cerut
ceva fă râ de care s-ar fi putut dc.scurca foarte bine. În felul
accsta, excelentă , ți-ann spus acum și ți-ann oferit o
dcmonstrație practică cu privire la tot ceea ce Domnul si
maica Domnului au dorit sti-ți spună
.yi sti-ți arate prin mine, bietul Serafim.
Acum, mergi în pace. Doinniil și ‹Staica Domnului să
fie cu tine întotdeauna, acum și pururea și în veci vecilor.
Amin. Atum, mergi în pace". Iar în tot acest timp, din
momentul în care thipiil pă rintelui Serafim +a luminat,
aceasta iluminare s-a continuat și tot ceea ce mi-a spus el
de la inceputul povcs- tirii pâ nă acum, ini lc-a spus
rămâ iiând într-una și aceeaşi pm
‹iție. Stralucirea incfabilă a luminii care emana din el ann
vă zut-o cu proprii mci odii. Ș i sunt gata oricâ nd sâ depun
ju- ră mâ nt pentru aceasta.
 Capitolul IX
Sunt chinurile iadului o realitate?
Lui Ni ›lai .4lexandrovici ù totovilov. “robul lui
Serafini“, sya cuin ii plitcea sà se numeasc2, i se dàruise o
vindecare in chip ininunat si, in plus. privilegiul the a ve‹lea
cu pnipriii .s1i oclii chipul lumin.it de luinina ”laborulni al
Sflntiiliii Serafim sau, cu alte ciivinte, ‹le harul Duhului
Sfànt. Fiind un om sin- ter si plin de r$vn2, cl 4 dorit sà
transmitit mai departe amin- tirile sale despre pàrintelc
Scrafim. Deci, e-a hotir.it si vizite- ze ora5ul Kursk (locul de n
,tcro al sfanttiltii) pentru a culegc icformatit dcsprc c‹›pi1ària
si tineretea sa; el msi voia s2 vizi- teze mù nlstirea llorovski
‹le l$ng2 Kiev. Cà l2toria ri aviit con- secin;e foarte triste
pentru hicolai ù lexandrovici. Prin bunà- vointa lui Dumnezeu,
vràjniasul a adus asupra lui ‹› biral^g drept rhzbunarc pentru
iievt›intele sale litcrare, ccci scrierile sale sluJeau la cresterca
renumelui unuia dintre fi’fin¡ii lui Dumne- zeu - pàrintele
Serahin — intr-‹› maniera consideraliilà . Anu- inite
imprejurà ri care aii precedat b‹›al.i lui h'. A. .llotovilov aduc
lilminà asupra naturii .salc.
Odatii, in timpul unei c‹›nvorbiri cii pitrintele f›erafiin, a
fost push problema realiià;ii atacurilor dcint›nice asupra t›aine-
nilor. )lotovilov, carc avusesc parte ‹le o cduC !‹c
ltiincasc2, se indoia, dcsigvr, de existenta fortelor rlnlui.
Atunci, sffiiitnl
i-a povestit despre lupta sa tcribill en demoni tiillp de o
mie de zile si ri(›pti si prin ptitere‹i cnv'antului sin, prin
antorita- tea sfintciiici sale care excludca orice posihilà , ori
Màcar tirma de ininciun?a sau cxagcrare, el il coin•inse pe
\totovilGv ‹le cxis- tcn¡a demonilor, nu te niste fantoilie sau
ca niste reprczcn- titri ale iinaginatiei, ci ca o rualitate dura
si amarti. Nù valnicul Hotovilov fu atat dc tnlburat ‹le cele
spilsc de b›1trù n, incù t strig2 tlin strilfnndul suflcttilili sà tl:
“Piirintc, cc-as mai tlori
sa ori o confointare cu demonii!" l'ă rintele .Serafiiu, alarma
i.o tăie din scilrt: "Ce spui tu acolo, excelentă! Nu stii ce vor-
beşti. Dacă ai ști cI cel mai mic dintre ei poate rlsturna lu-
mea cu ghcara asa, nu l-ai mai provoca la lupti“. “Dar,
pJrintc, au diavolii cu adevă rat glieare?" “Ah, excelență, ce
invlițați voi la universitatc? Nu știi ‹tare că demonii nu au
gliearc? ki sunt înfățișați cu copite, coarne și cozi, fiindcă îi
este iiliposibil inia- ginației omcnesti sâ conceapă ceva mai
hidos.
Iar ei sunt într-adevă r hidoși, clci faptul că L au
pfrâ sit pe Dumnezeu în mod voit si n-au acceptat harul
ilivin, i-a fă - cut pe ei care înainte ‹Ie cădere erau îngcri ai
luminii, îngeri ai unui astfel dc întuneric și orori tncă t nu
pot fi înfă țișați prin nici o asemănare onieneascl. 3'otilși, este
necesarîi o ami- nte asctriănare; dc aceea ei 5unt înfățișați ca
fiind negri și ură¡i. Dar fiind creați cu puterea și calită țile
îngerilor, ci posedă o putere ată t dc grozavă împotriva
omului și a tot ceea ce este pămâ ntesc încăt, asa cum ți-ann
spus deja, cel mai mfrunt din- tte ei poate ră sturna lumea cu
susul în jos numai cu vă rful unghiei. Doar dumnezeinscul
liar al Sfâ ntului fiuli care nc-a fost dă ruit noul, crestinilor
ortodocsi, ca uri dar gratult al dragostei duirinezeiești a
Dumnezeu - Omului, Domnul nostru Iisus hristos - d‹›ar
acesta ne apitră de toate vicleșugurile si ră titdțile
vră jmasului". Un sentiment de teamă sc furlșit în ini- ma sa.
Pe vremea că nd încă se afla suh protecția sf*antului el
putea sfida răutatea satanei. Dar, prin bunavoire a lui Dumne-
zeu, provocarea sa nu a ră mas fă ră ră spuns. A fost acceptatâ.
Atunci că nd itotovilov s-a dus la Kursk ăupă moartea ;›â -
rintelui Serafim, nu a ohținut prea multe informatii despre
co- pilă ria și tinerețea sfâ ntului. Dintre rudele apropiate
care-l cunoscuseră pe pă rintele Serafim dc pe vremea
câ nd era cm pil, unele erau moarte, în vreme ce alielc
uimserâ orice fel dc amă nunte legate de copilă ria sa. Chiar
casa în care se nLscu- se și fusese crescut sfâ ntul, fusese
distrusă si iioi clă diri se înă lțaserit în locul ei. Oricum, tot
s-a aflai uri bâ irm dc pe
 vremea parintelui Serafim și care i-a oferit lui hI‹it‹›vilov
o ’mulțime dc amănunte legate dc via;n sfântului și care
au fost tn€luse în toate edițiile biografillor acestuia.
Călăti›ria la ltursk și Vederea sa acolo au decurs normal.
Furtuna izbucni iii dru- mul său înapoi, spre Y‹›ronej.
F1ot‹ivilov fu obligat să-si pe- treacă noa;›tea la una din
poștelc aflate pe drumul de la ltursh. deoarece se afla
singur în camera pentru oaspeți, își scoase manuscrisele
din hagaj și înccpu să le trieze la lumina slahă a unei
lumânări care ‹le-abia lumina camera cea spa;ioasă.
Printre cele diotăi înseinnări descoperite se afla destrierea
vjndecarli unei doarme demonizate, dc vită nobi1ă, pe
nume fir‹›pkina, la moaștelc Sfântului ăllirofan din
¥’oronej.
"F1ă întrebam", scrie 5totovilov, “cum oare putea fi
posi- bil ca tin creştin ortod‹ix care se împârtăsea cu
prcacuratclc si dc viațâ dă tă toarcle Taine ale D‹imnului sâ
ajungă a fi dco- dată p‹›sedat ‹le nn demon și. mai mult
decât atăt, pentru o perioadă at3t dc îndelungată - dc peste
.30 dc ani. Ș i ml gâ nd dcani: Prostii! E cu neputință ! As vrea
să văd cum vrajmașul ar îndră zni să-și facă sllas, în mine,
mai ales atunci când atât dc adesea mă împă rtă șesc cu
Prea tiuratele Taine”.
Chiar în clipa aceea el fu înconjurat de un nor orihil,
rece și urăt mir‹›sit‹›r care înccpu să pătrundă ln gura sa, în
timp ce e1 făcea eforturi mari să o țină închisă. Nefericitul
ălotovilov lupta cu disperare, încercând să se apere de
mirosul ‹iribil și dc frigul norului care își făcea loc treptat
tntr-însnl. în ciuda tutuix›r eforturilor sale pătrunse cu totul
ln el. 6lăinile aproa- pe caîi paralizaseră si nu-și putea face
nici măcar semnul crucii; mintea îi îitgheță dc spaimă și
nti-și putea aminti niăntuit‹›rul nume al lui lisus. Ceva
cumplit și înspăimântător se întăin- plase, iar Nicolal
Alexandrovici trccea prin chinuri grozave.
Un inanuscris dc-al său ne oferă ‹lescrierea chinurilor
prin care a trecut. "Domnul mi-a dat să siint în propriul
meu trup și nu în vi.s sau în vedenie, cele trei chinuri alc
iadului. Primul a fost cel al focului care nu dă nici o
lumind și carc
poate fi siins doar prin harul Prea Sfantulni Duh. Aceasta
gr‹›rã vie a durat trei zilc.
ãtã simteam arzâ nd şi totuși nu niă consiiinam. De
zece san dc uiLsprezecc ori Joe zi trcbuia sä fin ciirã țat dc
funingi- nea iaü ului carc-ini acopei ca tot trupul și care era
vizil›ilã pentru t‹›atä ltimca. Acest chin a încetat doar dupã
Spove- danie și Sfânta Împã rtã șanie ș‹ dattiritä rugaciunilor
arhiepiS- topului A ntonie ‹lc î’oronej ture a p‹›runcit să se
facä sllijhe pentru r‹›bu1 ltii Dumnezeu Nikolai - grav
bolnav - in 47 de biserici şi inâ nkstiri din ca‹lrill cparhîei
sale.
Apoi, am fost chiniiit timp de doul rile de insuport‹ibi-
ln1 frig a1 Tartarului, in așa tel încâ t focul sã nu iuã țJfÏ.ÏtQ
arde și nici încä lzi. I)upă doriiita Înalt Prea Sfinției Sale,
arhi- episcopul Antonie dc Yor‹›nej, Jni-am țirrut niâna deasupra
unei luinâ nä i i timp dc o jnm.the de orá și, deși era
învclitä cu nn strat gros dc funinginc, nu s-a încä lzit cà tuși
tic phțin. Am dcscris acestea pc (› întrcagã coal"a dc liä rtie
și am scinnat-o şi ștanipilat-o cii mâ na urea plinã de
funiugine. Acestc douã chiiiuri fură vizibile pentru toate
lumea ; touiși, cu ajutorul Sfintei Împä rtdșanii, putcam gusta
piiținä hranä și bä uturä și Puteam ‹lorini întrucá tva.
Dar cel de-al trvilea chin al gheenci, deși a fost mai scurt
elf o jumã tate de zi, cã ci a diii at d‹xir o zi şi jtiiniítate (podte
ccv inai mult), iøi-a pr‹›v‹›cat cea inai grozavã teroare .şi
suferințä, fiindcă era ceva dc nedcscris și de neînțeles. L o
minunc fapt tul că ant rñ mas în viațã ! Acest thin a
dispäriit şi el dtipã Spt›- vü ‹lanie și Sfânta lmpärtkșanie.
De data aceasta însnși arliie- pi.scopul Antonio îmi ‹lädu
Sfânta Ímpã rtäs,anie cn propriile sale fnãini. Acest chin ei a
vicriøele ce1 nepicritor al ghecnci.
l’iermcle în acest csz era vizibil ‹l‹›ar arhicpiscopnlili And
t‹›nie și mic. liar tot trilpill mcu era niuncit de acest
vicrine vãtfiinător care se tara prin tot trupul oieu şi într-
un chip in gr‹›zitor, dc ncdcscris, înii i‹i‹lca organelc inelc
vitale. neși htm ideea prin nas, giiră și urechi, totuși
rcvenea din imu in
trtip. T‹itu i, Dumnexeu lmi dàdu oarecarc putcre asupr.t lui,
iiitâ ntl sä-1 iau in maini si sä -1 întind precum guilia. Mù
siint (lbligat sit fac aceastä declar•!i•, cäci Domnul nu mi-a
däruit
acea.‹t.t descoperirc ilcgcaba,
Sä nu-5i închipnic cincva cf îndriiznesc sä iati nuinelc
Domnului in tlcscrt. Nu!
Îil ziua înfricosatvi Judecati a Domnului, Il Însiisi -
Dumiicreul mcu, \jtit‹irul §i .4pär2torul meti - va da iiiä rtiirie
cä nu am tnin{it împotriva Sa, a Domnului mcu Si
împ‹›tri›a lucrlrii Dumnezeiestii Sale Pronii carc s-a
îinplinit cu niine". la putinä vreme dupé aceastñ ctiinplitä
încercare carc depa- secte orice altii cxpericntä a
‹iaiiicnil‹›r ohisnuiti, lui Ilotovi- l‹›v i s-a arä tat patr‹›nul
sà u, Sf. Serafiin carc 1-a niangaiat pe ccl ce pä tinlca,
proinit°andu-i cä va fi viildecat o‹latà cu expuite- rea
nioaStcl‹ir Sfanttllui Tihon tlin ZadonsL si cä p°anä atunci
diavoliil carc se afla in el nu-l va chinui cu prea iiiare
cruzimc.

h’fa tt ttil Tlhoti ollu Zudotish. Oilotä cii r.v)fitioren ttion$t(or

S ttltiliii ’I’ihoIt, ilJoiof'ifr›t' fi fost viiid‹•cot duJiä .)0 de anii de ntaciiri
demoitice, tiiy i J›rezic-erea ,S ititiiliii 5’eraftiit he S«rot.'.
 £xp1nN•rea inoaștclor Sfântului Tihon a avut într-
adevă r 1‹ic ț0 dc ani in;ti tur/iu, iar Itotovilov a tră it ca să
le vadd și a fost într-adevăr viiltlecat datorită marii sale
tre‹:»!». I•› «i•›< t'xptinerii nloastel‹›r Sfântului 'l’ilion diii
Zadoiisk (1861), t'l‹›to- vil‹›v se afl‹i în biserică rtigâ ndu-sc și
plâ ngâ nd amarnic t‘iiild cI D‹›mnul uri-i dlruise
vindecarea pe carc suflctnl să u chi nuit o tot aştepta după
promisiunea făcută dc Sfâ ntul Serafiili de Sar‹»•. ln timpul
Hei uvicultii, el aruncă ‹i privire că tre tro- nul episcopal
‹lin na‹›s si î1 vâ nt pc Sfântul 'I’ilion dc acol‹›. Sfântul prclat
îl binccu antît pe ‹tlotovilov carc plânge:t si ilis- pă ru â! n

scriere. ‹1Iot‹ivil‹›v fu vinilecat pe loc.

 Pă rinte și stareț (avvâ ) ‹luliovnicesc
Pârilitele Serafim a fost uri minunat .stareț dnho›vice.sc.
Cc păcat cd inforinațiile cu privire la p‹›vețele l3sate dc e1
fac parte în special din ultimii ani ai vicții .sale. Dar chiar
și așa ele sunt ata“t dc numeroase încăt nu pot fi include într-
o singu- rii bi‹igrafie. Le v‹›in selecta doar pe cele mai
inseniiiate. bltilți au fost uimiți dc pă trunderea
duliovnicească și dc lnțelepciii- new pfirintelui Serafini.
Cândva, starețul din Visogorsk, arhi maiiilritul Ant‹›nie,
împreună cu uri ncgustor din Ylndimir au intr:tt în chilia sa.
Pifrintclc 1-a rugat pe stareț sa ia loc si sâ aştepte și a
început să discutc cu negustorul. “T‹›atc greută țile și
necazurile tale sunt c‹›nseci•! »le vieții pătimase pe care
‹› ‹luci. 1tcnun¡ă la o astfel dc viață și îndrvpteazii-¡i că ile
vie- ții". lar mai ap‹›i cu tnnilințl și bl°andețc a început să-i
înfățișe-
zc păcatele, dar cu atâta căl‹1iir3 a inimii înc°at cci dtii
care-l asc«ltan, plăngeaii vă rsaild multe lacriilii. În cele din
urma. părintele Serafim îi spuse licgustorului sâ se
pregătezscit dc Sfâ nta Îm;›ă rtkșanie la Sar‹›v șl l-a i“nOrit
spilnkIldu-i Ca dacă sc va că i sincer, D‹›miiul nn-l va lipsi dc
harul și de iiiila Sa.
Negusioriil în‹lurerat câzu la pici‹›arcle sale pr‹imițăndu-i
să împlinească toate îndriimările sale și a plecat cu lacrimi în
nchi, dar și cu sufletul ușurat. l•ă rintelc tntonie fu «imit
dc forta dc pâtrundere diih‹ivniccască .i lidtră nlllui și îi sptise
mai l*rziu: “1'iirinte! Sufletul oinencsc ți se arată precum
chipul în oglindă. Dinaintea othil‹›r mei inai apus
pelerinului totul fără s‹I inai aștcpți sâ-i asculți necazurile și
nevoile .sale duliov- nltc.sti". PJrintclc Serafiiii ntl scoasc uri
cuv'ant. Starețul c‹in- tinuă : “Acum înteleg! mintea îți este
atât dc curată încâ t nimic din inima aproapelui iau-ti 'anitine
ascuns”. PJrintclc Serafim își puse mâna dreaptă pe gura
arhiman‹lritului și zise: “Nti ai
 perfectă dreptate, bucuria inca. Inima ‹iiiiiilui ii este ileschis.1
tloar Domnului și numai Diinuiezeu ne cunoaşte inimile; si
fltlI11ă 1 El “p?itrun‹1c îelă untrul omului si în a‹tancin1cit
inimii ltii” (Ps. ti3: 7) Apoi, pă rintele povesti dle felul în
carc .Sfâ iitul Grigorie Tctilt›gul fusese NlNstrat dc unii
‹oameni pentru cd l-ar fi favorizat pc Slaxiinus Cynicus («).
Dar Sfântul spuse. ‘Nil- mai bunu! Dumiiezcu cunoaşte
taincle inimii oineitcști. Eu ani vazut în el uri om care sta
întors ‹lc la pă gâ nisni la crcștin- isN1, ceea ce pentril niiiie
înseamnă un marc lucru". Starcțiil întrebi Plin nou: “Dar
curu .se face părinte, că uri i-ai pus Inai car o singură
întrebare ncgnstorului și i-ai vorbit dc tot ceea ce avea cl
nevoie:" l'ărintele Serafini explici ap‹ii lucnirile mai pe larg:
“El a venit la mine așa cum fac și alții, as;i precum ai venit
și ‹lumneata, ca la uri rob al lui Dumnezeu. (ieea ce îmi
spune Doniniil, uu le spun mai departe cek›r care îmi cer
aju- torul. l'riinul g^an‹l care mi vine în minte îl primesc ca
VeIiÎt ile la Dumnezeu și orbcsc t'ărit sâ stiu ce estc în
mintea celei- lalte persoane; pur și siin;›lii cred ciI în acest
fel ni sc arată care este voia lui Dilmnereil, spre binele
acelui oni. Uneori oaiiieilii îmi spun ceva și fă rJ sti :ipelez 1a
voia ltii Dumnezeu, mă încred îii pr‹ipriile mele clinoștințc,
crczâ n‹l c.t e posibil sa hotJră sc acest Intru cu pr‹›pria mca
minte, fără să ccr ajut torul lui lluninezeu. ln astfel dc
.sitilații comit intotdeauna greşeli‘. bă trâ nul termini această
tlisciitie instructivă și zidi- toare prin următoarclc cuvinte:
“I'recuni fiertil fată ‹le fierar asa ni-.ini predat eu și propria-
ini v‹›iiită Domnului Dumnc- zeu. ›ișa precum voiește El, așa
pr‹›ceilez și eu. tiri nu inai am voinț;l proprie, ci tot ceea cc
voie›tc Dniiinezeti cti ilîiruicsc miii dcpai‘tc altora”.
.tcezsta este propria explicaue a p:Ii’inteliii Scrafim cu
lirivirc la li‹ivețcle si în‹lrumIrilc sale. At‹itstiit‹›rnl Diliune-

iiohioI, imțirinmă cu !]f titul, clar mcii ayoi a încercat sîi-i ncaparoz‹•
f›iiiiâpoirtfrt prin mijloace frauduloase așa îticât $ aittul I-a dyt afaril
zcu vorlica prin cl. De aceea cl nu stã tea sã se gandeascã ,
ci, de oliicei, rá spnndea de indatã si fã rã retinere, s‘ati
chiar spunea lucruri carc nu li se iiltâ mplascrã cclor cu
care stã tca
‹le vorbã , dar carc ii erau descoperite de Sfantul Duh.
Stirea- int Bogdanov, carc venisc lx el cii un sir intrcg de
intrebá ri, zise ‹JU]3á fiCC0íi: "flui Sü fiÍSCS€iR ‹Íin:1i11te t‹›:rte
intrebã rilc Jic o foaic de li°artie .spre aducerea aminte, si dc-
alma termina- rem sã i le citrsc bã trà ntllui c"and priinii de
indatã si rkspun- surile. Y‹irbca extrcin de iute”. lu acelz i
timp, "in tirtipul in- tregii noastre discutir, p3rintele
Serafim fu extraordinar de vescl. El siltea in picioarc, e
›rijinindu-se pe nn sicriu ‹le stc- jar pe care-1 prcgã tisc
pentru sinc si tinea o lumafiare de ccara in mã ini.
Rã spunzâ ndii-mi la intrebã ri el nii se adrc.«.i adesca cu
ctivintelc: •Exce1cnta xoastrã ›•. Când imi urã rámas
bun, el lini multunli cf 1-sn1 vizitat pe cl, o liiat‹I crcatiii ã
ce se afla, ca sã-i folososc cxpresia. Iiiilccuv*antându-mã a
vrtit tliiar sit-mi sá rute mfiinile si de cã tcva ‹›ri mi s-a plccat
p°anií la pãmâiit".
Este, de ascmt•.nea, un lucru hinecunosc«› r«,i›il cf
‹›bis- mia să dea ră spunsuri la scris‹›ri p'ană să lc deschidă
și spu- nea: “Iată cc spune bietul Scrafim..." ș. a. m. d. După
moartea sa au fo.st gdsite multe scrisori ncdeschise în
chilia sa, scri- sori câfora le-a tlat rlsponsul ‹iral, printr-uH
me.sagcr. .tccsta era uit dar minunat și extraordinar al
Sfantului Duh. Dar în- treaga sa viațit îl condusese spre darul
pă trinidcrii duh‹›i•iii- ccsti și al discernăniânttilui. Lectura
pernianentă a Sfintei Scripturi și me‹Iitația ad'ai1câ asni› ra
ctipriiisulili ei, studicrea
lucrurilor Sfinților I•arinți și ale viețil(›r Sfinților, experienta
vnstk citpă tată din propria sa viață flBhovniccască și chi«r
darui ilc sale intt•lectuale naturale - toate acestea il prcgătis-
eră pe Sfâ nt pentru liarurilc extraordinare ce i-au fost
dă - ruite. Dar. mai presus de orice, asceza pr‹›prie
prcgătise ‹lru- mul - îiicep°and cn ascultarca și tcrminâ n‹I
cu rugăciunea și con teiiipl:iția.
 "De ce nu rnai există adevärati pä rinți dullovnimşti
acuih:*“ a fost întrebat cândva un a.scet. “Fiindcd nu mai
cxistã a‹lcva- rata ascnltarc”, fu räspunsnł. Sfântul Serafini
spiise același lu- cru: “ã ’rebiiie sã te supui și sã faci
asciiltare fațií de superit›rii tdi, cã ci cel asciiltätor face un
mare progres sprc zidirca sufle- tului sã u; în plus, el
dobã ndește prin aceasta o înțelegere a lucrurilor și
ajunge la fr2ngerea de inimã ‘. Sfãntul Scrafini pas,ise pe
aceastä cale că trc desiívârșirc. I•ovețele sale oferitc starețiloi'
pot fi pe deplin aplicaln siesi in calitate de diihov- nic şi
avvä . "Starețul”, spune el “trebuie sä aibã darul discer-
n3niantului, ca sI poata fi întotdcauna gata de a da povc¡c
oricui are nevoie de indruniarea sa‘. İnsã dariit discernäni2n-
tiilui este ‹›ferit in diferite feluri.
“Starețtil trebuie sä fie cunoscä tor bun al Sfintei Scrip-
turi; el trcbiiic sã ineditcze asupra Legii Domnului ri .și
n‹iar te. Prin astfel ‹lc practici cl va piltca sã dobâ ndeascã
darul de a discernc binele tle rãu“. El trebuie sã fie
"desãvă rsit in orice
lllCfitl bum (E› ici i ț: 2I) și sit aibă simțurile ñ ivã țate
printr-‹› îndeliingã ‹›1›isniiiiitä și expcricnțã ta sã
de‹›sebeascä binele şi ritul" (F.›r«i s› l4). Dar, in acelæși timp,
discernäinâ ntul estc
«n dai a lui Dumnezeu. "Nu oricine“ - citeazã c1 cuvintele
Sfân- tulul Petfu Damascliinlll - “p‹›atc oferi pove¡e celor
ce alt nevoie de elc; ci numai acela care a priniit dc la
Dumnezeu daflil iliScernãm'antului și a i1‹›b"alidit
pãtrulidere duhoviii- cezscä printr-o îndelungatã practicã
+sceticä”. l•ä rã acesta. adicã ”înainte tle a de‹›scl›i binele și
rã n1, omul nii e in stare să lirãncascä oilc rationale, ci ‹l‹›ar
pe cele neraționalc, fiind- cä n(ii nu puteni în¡elege
lucrarea celui rãu fã ra cunoas,tcrea binelui .și rä ului".
Pă rinlele Set find vorbca din propria .sa cx- pericntä .
\jungã nd la nepã tiinire, el primea dcscoperiri íii inintea sa
curatä direct de la D‹›innul Cä ruia el își predase cu t‹›tul
minted și voința. .Sã înfäțiş‘itm acum câteva example din
a‹lâ nca sa trä ire ‹1uli‹›vniceascd şi înteleaptă p‹n'ã țuire.
A. Despre Dumnezeu si atitudinea
noastră față ăe El
Pärinții au scris atunci când an fost întrebați: Cñ utați-L
pe D‹›innul, dar nu înccrcați sã aflați un‹le trä iește”
"Acol‹› unde se aflã Dumnez.em, nu existü nici un rău.
Tot ccea ce vine de la Dumnezeu este plin dc pace şi de tot
binele și 1 conduce i›e oin la smerenie și învinuirea de
sine“.
“Atunci c"and tin ‹›m primește ceva duninezeiesc, el se
bucnrá Îli inima s”a, dar atunci cá nd vine de la ‹liavolul, cl sc
siinte tnlłiurat”.
Dtipl ce a priniit un ‹1:ir duliuiezeiesc, inima crcștinã
nn are nevoie de vrco a.sigurare dinafarã dac.1 acesta este or
adcvá rat tìc la D‹›iniiul, ci prin însã şi lucrarea sa, omul
este convins cá darul este ceresc, cä ci el siinte în sine
roadelc dti- hovniceşti: dragostca, bucuria, pacea, ș. a. m. û .
(Tal. 3: 22). Pc dc altã partc, chiar dacä satana se preface in
înger al luininii (iic‹›i. i i. i4) sau sugcrca .ä gä nduri
verosiirile, totuși inima sinite ‹› anuinltă nclncredere si
ßâ n‹ltirile sunt ttilburate".
‘Cel cc se iuheștc pe sinc nii Îl poate iuhi pc Dumnezeu”.
“Cre‹1inta este începutnl unirii iloastre elf Dumnezeu”.
“.\devã rata ni)( Cjfle cauti4 doar Împitrăția lui Ilumnezeu
și estc sigurã cã t‹›t ceea ce este pă mäntesc și este necesar
pentru aceastïi viațl trecã toarc nc va fi fărñ îndoialã
dă ruit”. “()mu1 care și-a ales tlrept țel sä urmeze calea
atcnției Ia- llntrice, trcbtiie inai pr«sus ‹te orice sã aibã
fricã de Dum-
nezeu".
"loatã sf‹›rțarea vrã jinasului nostru este dc a ne înde-
Pärta gâ ndul de la adiicerea ainintc, frica și dragostea de
llønlnezeu" (sfâ ntut 6lacarie eel .llare).
“Pentru a putea c‹intempla 8fânta Treiine noi trehuie sã
ne rugã m pentru aceasta Sfințil‹›r Yasilc cel Flare, Griporie
3eol‹1ßUl și loan IIris‹›stoni care nc-an lä sat învitțã turi cu
pri-
virc la sfă nta ’frcime și a că ror mijl‹›circ poate aducc
unei pcrso:ine binecuvâ ntarea Prea Sfintei ”lrciini. par noi
trebuie sd ne pă ziiii de a o contenipla din propria noastră
v‹›ie”.
“O atentie specială e ncccsarl aici fiindcă "marca
aceas- ta", adicd inima ‹ni gândurilc și dorințele ei, "cste
miare și lar- gă ; ac‹›lo se gă sesc tărătoare, cărora nu este
numă r, vietăți iiiici Ș i mafii" (Ps. 103. 23), adicd multe gânduri
departe, rcle și necu- rate, vlăstare ale duliurilor rele‘. Vom
lua în considerație aici problema gâ ndurilor hulit‹›arc. Mai
întâ i, parintele Serafini su- liliniazii regula generală ohișnuită
care ne cerc sd nu ne tulhu-
r.u atunci câ nd acestea ne atacă in ciud:t noastră și chiar
îm- potriva n‹›astre; și “dacâ noi nu c‹›nsimțim primim
gâ ndurile rele ce ne .sunt sugcrate de diavolul,‘liine facem“.
Sfâ ntul Serafim a putut insiifla duhul credinței un‹›r
oa- meni care erau abs‹›lut indiferenti față dc religic.
Odată soții Kre‹lițki au venit să -l vadâ . Pă rintele le-a vorbit
mult despre viata ce va să fie, despre sfinți și tlcspre felul în
care )Iaica D‹›m nului ;ire grijă dc n‹›i, pâ că toșii. “.(ccastă
discuțic nii a durat inai mult dle o ori. Dar ce ‹oră!" scrie
s‹›țul. “Nu ini s-a inai în- t.amplat ceva aseniitiiittor liiciodatl
în viață. Du-alungul disc cutiei ann simțit în inima o
dulceațfi ccrenstă inexplicahilit carc venea num.i
Durnnexeu știc ‹le unde și carc nu se putea compar:t cti
nimic dc pe pă mâ nt. Pfină îii ziua de azi imi pot să uri uri-o
iimintesc fără lacrimi dc cdinț^a si uri scntinient câ t se po2tC
dc viu și plin dc bucurie ce îmi ttiprinde întieaga ființă .
Pâ nit atunci, tlcși nu negasem nimic din cele sfinte, nici flll
îitirillascfil tOtUȘ Î CCV2; tOtul din lumea duliovnitească îmi era
cgal și îmi era indiferent absolut ‹›ricc lucrp legat ‹le via¡a
spirittlalâ .
I'ă rintele Serafllli m-a fă cut acuin să simt pentru prima
‹lată at‹itputeriiicia Domnului Dumnezeu și neir*r¡ita s«
m;lâ și ilcsitv"arșire”. “tlai înainte, din pricin‹t rîtcelii mele
siiflc- tcști față tlc tot ce era sf°ant și fiindclt îmi plitcea sâ
f.tc glume
prostești, dreptul Iluinne‹cil îngä iliiise ca duhul scã rbos al hrs
lei sã pnnä stãpânirc pc gân‹1nrilc niele, și aces‘te gä ntluri
dc liulã pe care şi acum mi le ainintcsc cu cea mai marc
oroare, an continuat sä niá tillbtlrc trei ani la riío‹1, niri
ales la vre- mea rugä ciiinii, in Bisei‘icit și, inai presus de
orice, atunci cmd ni4 rugam Împãrčttcsei Cerilrilor.
Dcja niã gâ ndcam dezøã dã jduit cã nici un chin n-;ir
în- seniIifi ‹› Gdeapsä potrivitã , dupã ju‹lccata
pã niâ ntcascã , si ct numai chinurile veșnicc ale iadului ar
reprezenta rä splata
‹lrcaptã pentru liulele inele. Dar, pãrintele Serafim m-a
liniș- tit c‹›inp1et îii disciiția aviitä cm ruine, spunû nd cu un
zânlbct plin dc o iiiexpriniabilií liiicurie, zñ mliet care îi era
specific c-1 en nu trcliuie sã niã tent de aceastã «tułburare
a gâ iidii- rilor›, tã aceasta era consccin¡a lucră rii vrã jnias.ului
caiixatã de invidie și cá en trebtiie st-ini fac in c‹›ntinuare
rugä ciunile fărã tcaniä . indiferent dc gfin‹liirile łiulitoare
și urñ te pe carc mi le-ar trimite vriíjma.sul. Dc atunci
aceasta’ tiilbiii are a gâ n- durilor a început sã tlisparã
îiicetul cu încetiil și a lncetat cu t(›tu1 in niai ț›uțiii de (›
liinä ”. bar, iiiie‹›ri, aceastá ispitã a gan‹lurilor liulitoare este
lngä duLt’ã pflIitru a dobânili expe- rienLl duliovniceascči.
trliíniantlritul Nikon scrie cã, inc:ä pe c°and se afla in
se- niinai. s-a Clos la sfâ ntul hã trâ n cu o întreharc
referitoar‹' la inonahisni. Pãrintelc l-a liinecnvântat și i-a
dat povețe. Dn;›ã ce.‹t de-a doua vixitä, ;›"ointele Serafin i-a
sptis: ”I.a revederc, Vino la mine pcste şase zilc". "iceastä
peri‹›adä dc timp” scrie parintclc NikoIi ":t fost plini de
tnlliurare, fiindcã gâ n(turtle liulitøare nil atacan într o
.semenea nlanicrã îilcâ t nu inã putcain tluce la Bisericä .
tș fi plccat ‹lin niã ná stire, dar am fost oprit de pãrin tcle
Ilarion (diihnvnicul) care a spus: •ß^atrâ - mil ştie ce faces. La
sffirsitul ceior șas« zilc cram couplet epu- izat din pricina
‹itaciilllor vrãjinaşiilui și dc-aliia m-am piitiit ta”rî la chilia
sa. Ant ajiin.s la risk și înainte ale a spune rngií-
ciunea, părintele Serafim deschise ușa și căril la pici‹›arele
mele, spunâ nd: **)itF()-ură pcntrii ispita l)e care ai pItiniit-
o. Ea a f‹›st îngă duită ca să afli că vei îiitâ inpina astfcl
dle
necaz.uri intrâ n(1 în monahism, clar nu te ‹lcscnraja».
Apoi își puse epitraliilul, nlă spovctli șl îmi porunci să
lnă împiă rtă șesc la sfârşitul Sfintei Liturgliii. De iiidatl cc pro-
cedai așa, tot ceea ce era îIitunccat se retrase de la iniIie în
întuncric”. “Fă r* ajutorul lui Dumnezeu“, zise J›ărintule Sera-
fim, “este inipusiliil sa fii mâ ntuit. Atunci cand D‹›mntil îl
lasa pc oni la vola sa, atunci tliavolul este gata să-1 macinc
precum
‹› nioai ă masină grlnnțclc dc grâ u”.
B. Despre rugă ciune
Părintele Scrafim tră ia el însuşi în rugăciune
neîncetată și-i liivă ța și pc alții sd pioccdere la fel. *Prin
ea”, s¡iunca el “dacă îți pă strezi pacea conștiintei e cu
putințd să te apr‹›pii dc Dumnezcn sl să te uncștl cu El.”
Prin urmare, el îl sfâ tuia pe oameni sd persiste îii
iieîncetata aducere ainlnte a Nume lui liii Dumner.eu și să
spună ruglcitlnea liii lisus.
Sltilți oameni simpli îi spuneau că din priclna faptului că
erau nestiutori dc carte sau dlil lir »ă dc ti@› iiu-și puteau
citi canf›nul ‹lc rugăciune. Un‹›r astfel alt oameni piifllitcle
Sera- fim le (lă dca o regulă ce putea fi îniplinită destul dc
u.șor:
"Orice crestin atunci câ n‹l se scoala din sonui să stea
dinain- tea icoanelor si să citească rugă ciunea “1’ată l
nostru‘ de trci ori în cinstea Prea Sfintei Trelini, ap‹ii către
‹\taica Iloniiiiilui “Citviile-se cn a‹levă rat să te fericiiii...",
t‹›t dc trei ori ș1 la
Sfă rȘ it Cre zUl O mat4." "ktigdCiiliii lc tlC iTtai SilS”, eXpliCă ›af ill-
tele Serafiin sunt temelia creștinisniiilni. cea dintâi, ca
fiind rugă ciinle d3rtiitd dc Domnul Însuși, reprezintă tiii
model dc rugătlunc; cea dc-a doua a fost atlusă tliii Cer dle
către arhan- gliclul tiavriil ca veneratic adusă Fecioarei
maria, hlaica Dom- nului, iar Greziil cuprinde Jic scurt toate
d‹›ginele ină ntiiitoare
alc crctlințci creștinc. ”cops cc și-a implicit acest canon,
orice creştin poate merge la munca pe care o arc ‹lc
îinplinit sau pentru care este chemat. Dar in tiiiq›iil liicriiltll,
ilCă Sã SSU gC
‹mum e bine sã spunã încetișor: «lloanine lisuse Ilristnasc,
Fiul 1«i Duninczeii, niiluiește-inã pe miitc, päcãtosul›. Dar dacă
este tnconjurat de liiøie, îø timp ce fac ceea cc au de fã cut
sã spiinã cm mintca doar •Doami1e iniluieştc-mã !›• și sã
continue pânã la prâ nz. Înainte de pranZ sã inai facä o dat3
canoniil rostind rugdciunilc (dc trei ori). Dupä n zsz de
prâ nz tot treștiniil, mer- gand la lucrul sã u, sã sptlnã
incetişor. •Prea Sfâ ntä Nä scã- toare de Dumnezeu,
mã ntuicștc-ml pc mine, pä cã to.sul• și sä continue t‹›t aşa
p*anã la culcare. Dacä sc tittãmpld ca ‹›inu1 .sü fic singur, sä
spunä : •D‹›amne lisusc Hristoasc, pentru rugã - ciunile
ălaicii Domnului, miltiies,te-ma pe mine, pã cätosul•. La
cnlcare too creștinul e ‹lator sä citeascã din nou canoniil
fñ cut dc diminea¡ã. .4p‹›i, accsta p‹›ate merge la culcare,
dupä ce se va fi înscinnat cu semnul Sfintei Criici."
"Piístr*an‹l aceastã re gulã simplã ,“ zise pärintele, “c en
pntlnță sa ajungi la o aniime mù surã a deslvâ rşirii crcștine
șf a dragt›stci dinnnczcicşti.” war tlaCä Cİfli2Yit liH poate
ținc lIiãcar ateastã i’»t,ulã ‹lin prícíni biite înteiiieiatc — ** l *
ã, nn servitor-sfântul Ser:tfini tcco-
nianda ca ca sä fie .‹piisã in orice situație, la inNncä, l' e ‹mum
sat chiar in pat, ainintindii-și cuvintele bf›ninului: “Oricine
va chcnia mumble fiønlnului se va ni'anttii“ (nil *:32; ltoin.
1G:I)). “«’lć rogí, buniria urea'*», in-a întrcbat o‹1ata
pãrintclc”, scrie Xenia Vasilievna. "tâ, dn ›I cunt am apucat,
pãrintc, ‹laf ce fel de nigãciunc poate fi acea.sta! Sunt ‹›
păcltoasã! ›tdescori, cn adcvarat nu am vreine›•, r.fspunsei.”
“«Nil-i nimic!» zise pżrin-
teÍ€, •Vf›İaßl ‹lOa f Sä-țİ SpUR tia Sd rl ll-țİ fíiCİ 8rİjİ ÎI1 pfİVİ ß țíi
aceasta. xtnnci cand ai timp, rim tc lcncvi, ci pästrează
toatã regula și roagã-te. Dar dac4 nti ai timp, bueøria
inca, spune d‹›ar can‹›nul ccl mit dimincața, la prânz și
noaptea și chiar când te afli la lucru. llacă e en putința,
pãstreazl și ccalaltä
regul3 («). Dar dacä nu c cu piitințã-ei bine, proccdcazä
ața curn (e va ajuta Domnul. Numai nu cuinva sã -ți scape in
vrcull fü l sau altul sä faci illetanii cä trc Ilâ ntuitorul şi
maica Dom- nului. Fã-le cu ‹mice preț, niaicä .»” Sur‹›ril‹›r de
la mä n3stirca Divcicv, párintele le-a oferit chiar o noua
rcgulä de slujbe zil- nice atlaptată la vrcniurile noa.stre atăt
du împiiținate in crew
£ÍL ll t A, §fCCnn1 și slžbiciiinii fcmcicști.
“Prevestintl vreinuri de slä hire a credinței, de
‹oameni iiiolateci și de slá biciune generalä a puteril‹›r
‹›n1cnești", scrie pãriiitcle Vasili Sadovski, " pärintclc Serafin
lc-a pt›v;)țuit (pc maicile tic la 1)iveiev) sä renunte la regtila
mãniŁstirii Sarov care dcpașca fragilelc pnteri fcnit•icști.
"Este grcu chiar și pentru ini bãrbat s-o ținã", îmi spusc
pãrintclc Serafin. •1'rin urma- re›•, înii explicä el, «ant flat o
rcgu1.a n‹›uã și niai ușoarã aces- tei niânä stiri dupe ›orunca
ce ant J›riniit-o en, bictvl Serafin, dc ia ÎniJiã rãteasa
Ceriirilor. Urntatoarele riigäciuni trcbuie spiisc dc trei ori
pc zi: “ Cuvinc-sc cn adcvarat" ‹› datä , “ã ’atä l in›sÎru” dc trei
‹›ri, “Nå scä t‹›are de Dumnezeu, Fecioarã , liucu- rã-tc" de trei
ori, “Crezul", apoi “Doanme lisuse Ilristoase niilu- ieștc-irlä
pe urine, plcät‹›suI‘ ‹lc donä ori, şi “D‹›amne lisuse
llristoasc, iiiiluiește-ne pe ii‹›i, pã cã t‹›sii", ‹i datä , t‹›ate
aces- tea cm îiicliiiiä ciuni paiiä la talie. ap‹›i “D‹›amne lisuse
lIris- t‹›a.se pentru rugã cinnile Stä pãnci noastre, Fecioara
hlaria, Flaich Domnului, miluicștc-mil pe mine, pá cä tosul" dc
tlotiîí
‹›ri, și “D‹›aninc lisuse Hristoase, pentru rngã ciunilc Stäpânci
noastre, Fecioare ălaria, maica D‹imnului, iniluieste-ne pe
iioi, pã cá toșii" o datä , de asemenea cu incliinã ciuni Jianã la
talic; ap‹›i de 12 ori “D‹›an1ne lisuse llri.str›:isc, Duninexeul
n‹›sti‘u, miliiieștc-ne pe noi”, și de 12 ‹›ri “Stă pâna mea,
l'rca Sfãntit Nlscã t‹›are de Dumnezeu, mâ ntuicștc-nc pc
n‹›i, pã cã t‹›șii“, toaic tn închinaciuni píanã la talie. De
ascmcnea i’ugäciunile
‹le dimineațd și de searä și cci 12 psalnii alcsi ai Sfiniilor
Părinți. Apoi 100 de lnctanii pentru Domnul nostru lisus
Hristos și 10c de metanii către Maica Domnului. «.tcest
canon le este suficient •, zise pitrintele Serafim. •Dacă îl
vor respec- ta, se vor mUtui•. "At°at erit de siniplit regula
de rugă ciune, care era la îndemâna oricui. •"l’oate celelalte
slujbe suplinlen- tare, ca de exemplu, un acatist, trebuie sd
se facâ obligatoriu sub indrumarea mea, dar în mod
voluntar•‘. În acelasi tinlp, Sfântul Scraflm punea accent
inai ales pe duhul rugă ciunii, decâ t pe respeciarca forntalit
a canonului dc rugă ciuni. El a purtat ‹› discutie imp‹irtantit
pe această temă cu fratele loan Petrov care era la vremea
aceea citeț, iar inai apoi paraclisier la Sarov. Petr‹›v scrie:
“l'itrlntele Serafim v‹›ia cm toate cele din afară ale canonului
de rugă ciune sa se îmhine cu rugă ciunea duhovniccască ,
lituntrică , fiindcă doar simpla închinarc ‹lin- afară nu estc
bineplă ciită lui Dumnezeu. Ll Însuși a spus că "blestemat
este ccl ce face lucrarea Domnului f‹›rmal" (lcr. 43:l0). Apoi
înccpu să mă mustrc blâ nd, spuiiâ ntl: «Unii ‹›Af11CnÎ CitCSc
bine în aparcnții, dar nu înteleg scn.sul cel(›r citite. Mulți s
tim
că au fost la 1. it t1r8hic san la lJtrenic, san la Vecernic și
se în- s,eală pe ei înșiși cn falsa nă dcjtle că s-au aflat ac‹il‹i
cu ade-
!zrzt, dat, dc fapt, pe unde le umbla mintea în tot acest
timp? Ei s-au aflat doar triipestc în Casa lui Dumnezeu, Dar
tii t‹›c- mai te-ai înt‹›rs de la 1.iturgllia nlatiilals. Ce
Apostol și ce pericopă cvanghelică s-au citit? Uneori, din
cauxa lipsei dc atentie nu puteam da vreun raspuns. Atunci
el îmi spunea exact ceea ce sc citise." Fe de altit Jiarte, ne
învă ța Sfântul Se- rafim, "atunci câ nd mintea și iiuma se
iinesc în rugitciune, iar gâ ndurile sufletului nu sunt
ră spândite, inima este aprinsă de ‹› că ldură duhovniceascâ
din c.ire străluceşte lumina lui Hristos carc umple omul cel
lă uiitrit pe de-a întregul cu pace și cu bucurie, Dar dacit în
timpul rugdciuiiii mintea îți este acaparată dc altceva și
gândurile îți sunt înipr știate, atunci trebuie sat tc sinercști
dinaintea Domnului și să ceri iei tarc,
] g(

spunâ nd: ‹Ann pâ cfittuit, o, Doamne, în cuvâ nt, în faptă , în

gă nd și cu toate simțurilc mele»”.
Viitorului monah, pă rintele Nikon, el i-a dat chiar
sfaturi cu privire la metodele cele dinafară ale Rugăciunii
lui lisus. “Învață .să spui rugă ciunea respiră nd pe nas cu
liuzcle închise. Această artd este un biti împotriva Grupului
și a dofințelor triipești.” Dar atentia trebuie să fie
îndreptată în special în tlull. "Simpla rugă ciune cxterioară
nu e suficientă”, ti mai spus se pă rintele. “Dumnezeu se uită
la minte, și, tie aceea mona- hii care nu unesc rugă ciunea
dinafară cu cea lă untrică . nu sunt monahi a‹levdrați, ci
au doar înfă tișarea acestora."
“Practicați ruglcinnca minții în inimă așa cuin ne
învaț4 Sfințil Pâ rinți în 2ilocalie, fiindcă Rugă ciunea lui
lisus este ca o faclic pc că ră rile noastre și o stea
că lă uzitoarc spre Cer." “Acesta este sfatul de preț pe care mi
l-a dat inspiratiil hă tră n”, încheie pă rintele Nikon. ”Fste cea
mai de preț comoară ce o ann pe pămâ nt.” Slireanului
6ogdanov, părintele Scrafim îi dădu sfaturi după cuvintele
Evangheliei: "Câ nd vă rugați, nu spu- neti multe ca
pdgâ nii, că știe Tată l vostru dle cele cc avcți voi trcbuintă
inai înainte ca să cereți voi itc la Ft Deci voi as,a să vă
rugați •Tatâ 1 nostru» ș.a.in.d. toate 6.7-lsj. ln rugă ciunea
domnească se află harul Domnului. Tot ceea ce a fost
validat dc ltiserică și dă ruit nouii mai departe trebuie sd
fie lucru de preț pentru inima unui cre.stin. Nu uita zilCle
de să rbătoare, fii cumpă tat și du-te la Biserică dacă îți este
bine.” “R‹›agă -tc pentru toți. Vei face mult bine ii acest let.
Oferă lllmă nă ri. vin și tintdelenm Bisericii".

Despre Ortodoxie
Experienta pmprici sale vieți și chiar inai inult cunoa.•-
terea Cuvăntului lui Dumnezeu, a lucrărilor Sfinți lor Pări
n!i si a vieților Sfinților, i-ati oferit o incredere
nestrăinutată în
adevärul Ortodoxiei. Acest lucru a fost expriinat foarte lim-
pede în minunatiil sun dialog en N.A.Motovi1ov. Dar el a
vor- bit despre acest lucru şi cu a1tc ocazii. Patru credincioși
de rit vechi (a) an veøit odatä la el pentru a-l întreba cu
privire 1:t seiiinul Sfintei Cruci facuia cu d‹›uă dtgete şi
v‹›ind .s4 vadã
‹› minune drept dova‹1a a adcvã rului. De-abia pasiscrã pc
pragul chiliei salc șt Sfâ ntul Serafiin le si citi gâ ndurilc; luã
primut om de mânã , łi îninãnunclie degetele in chip
Ortod‹›x si facând astfel semnul Sfintei Cruci, spuse:
“Acesta este sem- nul cmstin ml crucü ! Roagà-te In acest chip
și spune-le și celor- lalți sd procedeze asa. Acest mod de a
ne închina ne-a fost läsat dc cã tre Sfinții Ap‹›stoli; dar
încbinarea en d‹›uä degete este împotriva Sfintei Tradiții.”
Si npoi adã ugã cu putere: “l'á rog și vä implor sã mergeți la
Biserica ü reco-ruseascä Ea se aflã in toată puterea și slava
lui Dumnezeu! Ca o corabia cø multe caiarge, pâ nze și cu n
carmd mare, ea este conduse de cã trc Duhul Sf?ant. ßuniì
sai cã rmaci sunt doctorii lliscricii. Arhip^+st‹›rii ci sunt
urinașii Apfistolil‹›r. Dar capela v‹iastrž este ca ‹› bã rcuțã
fä rã c°arnic și tea 'ă sle; ea se află la adä Nostril corabiei
Bisci icii noastrc și pluteşte înapoia ei. Valui ile o inã turã și
cu siguranțã s-ar fi sc«fundat dacã nu ar fi fost la
adä postiil corabiei Bisericü ".
Altã datã un credincios dc rit vcchi 1-a întrebar
“Spune- m, oinule nl lui Dumnezeu, care crcdințã este cea
mai bunä , actuals crcdințã a bisericii san cea vechc?“ ”Nu
mai spune prostii”, rä sptinse brusc p3rintele Serafiin,
contrar felului sãu
‹›bișnuit de a fi. "Viața noastre este ca o inare, Sfä nta
bisericä Ortodoxš «ste corabia n‹›astrã, iar Câ imaciul este
ń lâ nttiitorul
a) ldenibri at unui griiJl cure s i dezllyil de. Riserica Grlodoa ü
Rusă Qtr cave cø priwsta rafvrniole litiiryico tiiitiato de flatritirliiil
S'ikoii îii secatut at xWI-few. Ctitioscii I ii sub iiwneleI i.'ecłiii
riluałişli, ct s an orțaiiizal in cûteoa gruțuiri, iimnIc yãstrâiid
itistiluțiiln rJtae str RpiscoJiiituliii ii Preoțiøi, tar a(ii r:ft retiimtot ł‹r
rJii)ífrif cler st lv S/iiittle 'l‹iiite.
lnsusi. Dacl av°and un astfel dC tîâ rmaci, (lin pricina
sldbitiu nilor și a pdcătoșenici l‹›r, oamenii v+slc.sc ›e
marca vieții cu greutate și nu sunt toți s-alvați dc la înec,
tintle credețÎ V(›i că veți ajunge cn bă rcuța voastriii Si culrl
puteți voi n3dă jdui să vă mantuiți flră Câ rmaci?” Odată îi
aduseră o femeie ale carei membru erau atâ t ‹le
dcf‹›rn1ate încă t genunchii îi erau îndoiți pă nă la piept.
Mai înainte fusese ortodoxă , dar, că să- torindii-se cu nn
credlnci‹›s de rit vcclii, ea uit s-a mai dus la biserică . Sfântul
Serafini a vindecat-‹i dinaintea tuturor oa- incnilor
ungândtl-i pieptul și iIi*ainilc cu untdclcmn ‹le la can- tlela sa
aflata dinaintea icoanei Maicii Donuiului, și apoi îi porunci
ei și rudelor sale să se roage în chip oaodox. "S-a rugat cineva
dintre rudele tale actnn decedate ffic°cidii-și Semnul
Crucii cti d‹iuă ‹legete?”. "S are marea mea drirerc toți s-ao
rtlgat aşa în familia noastră .“
Pă rintele Serafiin inuditG puțin, iar apoi spuse: “Chiar
(lată au fost oameni plini de vtrtllți, ei vor fi fost pedepsiti;
Sfâ nta biserică Ort‹›doxă nii acccpia acest fel dc a se închi-
na." Apoi, părintele întrebi: ‘Stii iiiide le silnt m‹›rinintele?
Du-te niaicit la niormintele lor, fă trei nietanii și roagă-te
Dom- nului ca El să-i elibereze pc vecie". Mai apoi, rudele
ei aflatc în viațil air ilrmat întru t‹itul povețclc părinteliii
Serafini. Uri alt caz edifiC3t‹›r a fO5t Htcla al unei fenici
care fuscse adop tată dc cei dc rit vechi, pe că nd tra o
biată orfani în vă rstă de trei ani. Dupa moartea l‹›r ea a
intrat mai întâ i în comu- nitatea acestuia, dar inai a ›‹›i a
început o viață de pclerinaje și se ducea de la on st.ireț la
altul. “Singura mea grijă er:i aceea de a gă si pe cineva
care putea să cit învcțc pe mine, o
)i'acătoasit, cum să -ini inanttliesc sufletul. itvcam și o
întl‹iialJ. Eram în‹loita în privința binefă c3toril‹›r mei și
anume dacă biserica Ortodoxa se putea ruga pentru ei.” În
cele din urmă ajunsc la Sarov. Yești despie pă riiitele
Serafiin se ră spâ ndi- scrl tlcj.i în întreaga Husie. "Am vă zut
o inulținiu dle oaincoi
pregä tindu-se sã mcargã undeva. Ant cercctat și int s-a
spus ca toG se duceau la siliästria pã rinteliii Serafim. Deși
errn1 foarte obosită dupä cä lã t‹irie, totuși am uitat de
odihnã și m-am dus împrcunä cm ei. V‹›iain sä -l vãd pe
bätran cât mat degrabã cu piitintã . Trecã nd de niâ nã stife,
merßeam pc o cã - rare din pã dure. Ain mers cale de
apr‹›xiinativ doud verste; cei Niai puternici sc aflau in
frunte, dar en zä b‹›veanl îø urm‘ä , urmâ ndu-i înœtíşor la
coadd. De‹›datl, ni-am iiitat îiitr-‹› par- te și am vã zut un
bä tr.an cu clii;› luminat, en pfr ally șl adus de spate,
îmlirlcat cu o rash alha și care strangea nuiele. If-am due la
el și I-am întrebat dac.I inai era mtilt pâ ná la sillä stria
pdrintelui Serafim. llä trâ nul îsi puse jos sarcina de nulcle,
iuã privi plin de scnlnã tate și rna întrebă ușor: •Ce tl‹irești
de la bietul Serafim, bucuria mca?• Doar atunci am înțeles
cu ade- värat că v‹›rl›eani cu starețul in.susi și m-am
aruncat la picioa- rele sale, røgântlu-1 sä inijloccasca pe lâiigã
Dumnezeu cu run ĘãCiunile stile, ;›cntru mine, nevretlnica și
p"ac^atoasa." “Ridicä-te, flicä Irina”, spusc ascetul şi se aplecä
cl însuşi ca sä rnã ajute sã mz ridic.«Tocinai te așleptaul.
N-v. fi vrut ca tu sá fi venit aìci pentru nimic pe lume, fiind
atâ t de ‹›bositd» Am ranias tiimita^ anzindu-inä chcmatã pe
nuinc, ale vrenie ce nu niã nlai vdzuse nici‹›datã p*oiä atunci,
și tremurani toată tic frick; nici nu l›uteairt spune vreun
cuvânt, ci i1‹›ar ii privcair chipul în- gercsc.” Pärintele
Serafim íi îninã nunche degctcle in chip ortodox și o
închinã cl însuși cu propria eİ Iliă nñ . “Închina-te aşa“,
rcpctã cl de două ori, *as:i ne pornnceşte Dumnezeu.” SI
dupä o sciirtG tã cerc continue: “Câ t despr¢ łiinefä cã torii
tä i, ‹lacã ai cuniva o copeica da-o fãră ieaniä la llisericä pen-
tru a fi poincniți la proscomidie. Nii este pã cat!" “Dupa ce
m-a binecuvâ ntat, .scoa.se crncca dc aramá carc ii atâ rna la
piept pentru a o săi uta și îliii dädu câțiv.t liiscuiți din sacoșã .
«Acum›, spune el «incrgi in numele fioninu1ui!•. ›ipoi, se
gribi sä intre iø J›ã dure. Îiui tâ râ i pici‹›arele încet, înap‹›i
spre iii°aIiä stire.
 t:â t despre tovară sii mei dc drumeție, ci mai umblară
înca mult timp, dar nu-I vâzură pc stareț. Nici nidcar nu in-
au cre- zut atunci când le-aiu spus cd îl văzusem." Dar dacd
părintele Serafini vorhea dc superioritatca Ortodoxiei față
de credin- cioșii de pe stil vechi, cu atât mai mult ‹›
c‹›nsidera el superi- oară Romano-catolicismului. “F.1 ne
indemna”, citim noi în cronica dc la Diveiev, “sâ apă rlm cu
tă rie adcvă rul dogniclor Bisericii Ortodoxe, dând drept
exemplu pe Sfântul Marcu al Efesului carc a demonstrat o
ră vnă neclintită în zpâtzre Ortodoxiei la SÎIlOdUl dc la
Florența (a). E1 însuși a oferit dife- rite îndrumâri cu privire
la Ortodoxie, explică ndu-i esența și scoțâ nd în cvidență
faptul că numai ea cuprindca adevă rul de credință în
hristos în t‹›talitatea șl în puritatea sz El ne-a inai oferit
îndrumdri și cu privire la modul de a o apara. “Pă - rintele
Scrafim", scrie autorul Cronicii “avea o dragoste și o
cvlavie deosebită pentru acei sfinți carc cu râ vnă au apdrat
credinta 0rt‹›doxa, precum ati fost sfinții: Element, papit al
Romei, loan Hrisostom, i fasile cel Stare, Grigore Teolognl,
ltanasic al Alexandriei, Chiril al lerusaliinului, Epifanie a1
Ciprului, Auibrozie «l hlilanului și cei diinpreună cu dâ nșii
naniindu-i stălpi ai Bisericii. fel a fă cut adesea referiri la
vie- tile și nevoințcle lor drept exemplu de cre‹1ință tare si
neclin- tită . Lui îi facea placere sI vorbească despre sfinți ai
propriei noastre Diserici - Petru, •tlexe, lona, 1 ilip, Sf.
Diniitrie al Rostovului, Sf. Stefan, iîf. Serghie din Radonej
și alțl Sfinți rusi și recomanda vietile acest‹ira dfept mOdele
pe calea niâ n- tuirii. El tun‹iștea vie¡ilc sfinților din Pateric
si tim lucră rile mult‹›r plrinți ai Bisericii atat dc hine încăt
putea sir citezc pasaje întregi pe dinafară. “Vom lntroduce
aici p‹ivestea unei
u) Ohiccffoi/ wes/«i SlnoJ a Jâ.‹t acela ‹tr u re iliza o ’sitilre"
îiifr‹' iffrcriNfr tIrfnifo.rd și Rmnaiiu-catolică .t‹rri tidi degrahd, o
.rii6rir- doiiare a celei dltttâi fug Je cealatld. Dur această lucrare
sorfită
qsecului, mt a fost accefltatA tifci tie groci :l:i ti ic “ tie riM:i..
extraordinare descoperiri oferitã unui protestant, in care
este tertificatã superi‹iritatea ßiserícíl Ortodoxe chiar unui
ascet al Bisericii apust•.ne.

Sfâ ntul Serafim

și fâ ntul Francisc de Assisi
Evenimentul pe care-1 relatäni mai jos nc-a fost comuni-
cat verl›al in august i93 1 de’cä tre Dl. K. care mai apoi ni
l-a scris într-o scrisoare. ’rocmai dc aceastl scrisoare vom
face iiz aici. Este un lticru pe deplin cunoscut cä Sfä ntul
Serafinl șlia in mod practic şi a spus ft de mai nmlte ori
cä adevã ratul creştinism se pästra in toatã plcnitudinca și
puritatea sa in cadrul bisericii Ortod‹›xe. Si ceea cc este
mai .surprinzã tor și mai convingãtor in caztil .Sfántnlul
sunt minunatele sale vir- tuți și plinã tatea harului care
sãlä șlnia îiitr-însul cn atä ta “piitere" (Marcu 9:1) asa încâ t
rar s-a întá mplat chiar și în cazul sfinților de odinloarã . Este
suficlcnt sä aiiiintim doar de con- vorhirea lui N.A.
‹Slot‹›vilov cu Sffintiil (in tini;iul cărciz el a fost in chip
miminat transfigurat prc‹nim Domnul pe muntele Tabor)
pentru a dovcdi färä cea mai micã urină dc îndoialä faptul
cã Ortodoxia își pã streazä in fapt piiritalca, vitalitatca,
plinã- tatea şi desdvâ rșirca sa originarã . Dar sã citä m
propriile sale uivinte: "Aveni credința Ortodoxl care nu are
nici cel mai mic neajiins.” “xä rug lui Duilinezeu șl vä rog
fierl›inte și pe voi" le spnse el cu o altd ocazie unor
credincioşi de rit vechi, ”sã mergeți la lliscrica Green-
Riiseascã. Ea se afla in deplina slavl și putcre a lui
Dumne‘zcu. Ea este cllã uxită de Sfántul Duh. Acest lucru a
fost atestat și de un practicaiit ml unei alte confesiuni. latã
faptclc. “fin prieten de-a1 meu", scrie Dl. K. “ml-a trimis o
scrisoare scrisd in limlia franceza și in care îmi comiinica
faptul cd o d‹›amnä din Alsacia îl roagä sã-i trimitã ceva
despre Biserlca Ort‹›iloxä Rum - o carte de rugä ciuni sau
ceva in legãturä cu aceasta. fiacã nu gre.sesc, era în anul
1925. “I-a f‹›st trimis ceva drept rã spuns la scrisoarca ei si
lucrurile am i-ăinas asa câD'a vrcme. in 1$27 niä aflain in
acel loc și am înccrcat s-o cunosc, dar ea cra plccatit in
vacanța de vară și am cunoscut-o doar pe soacra ei, o
doamnã in viirstä , extrem de milostivá; o bunä crcștinã , de
o marc curã ție a ini Nlii. la îmi spnsc cä fanñ lia lor cra dc
vițä vcche și nobilã din Alsacia și ci crati protcstanți.
’frebuie spus cã in provincia Alsacia sãtcnii an crcdințe
difcrite, jninãtatc dintre ei fiin(1 roinano-catolici și ccalaltã
jumãtatc fiind protcstanți. Ei incrg la aceeași Riserica in care
participã pe râ nd la slnjbele lor. La capãtul ßiscriciì se aflã
un altar roman en statui si alte obicc- te de cult. Atunci
când pr‹›teatanții îsi fac pr‹›priile l‹›r slujbe, ci trag o
pcrdea in fața altarului cat‹›liC, îsi întİIld masa in mijlocul
bisericii și se roagä . De curand a aviit loc o inișcare in
rä ndnl protcstanților alsacicni in favoarca cultnlni sfinți-
lor. Aceasta s-a întâiiiplat dupä aJiariția cã rții lui Sabaticr des-
pre Sf. l'rancisc de ›tssisi. D și pr‹itestant, el a fost ciicerit
de felul de viațá al acestiii sfänt dupã o vizită la Assisi.
Familia prietcnilor inei a fost și ea cuccritä de aceasta
carte. Desi au räinas la religia protestantã, an simțit o
insatisfacue cu privire la ea și, mai ales, au luptat pentru
reconsiderarea Sfintelor ’mine și a venerä rii sfiiițil‹›r. În
plus, atunci câ nd pastorul lor slujea ccremonia
niatrimonialš, ei 1-an rugat să nu mai tragã pcrdeaua pcstc
altariil catolic asa incãt ski poatã mã car admi- ra statuile
sfinților. Inima for cä uta deja adevà rata hisericã.
‘Odata tã nă ra so¡ic era bolnavá și stä tca în grä ilinã ,
ci- tind o cartc despre viața Sfãnttilui Erancisc dc Assisi.
ü rä dina era in plinã floarc. Liniștca dc la țarl o cuprinse. În
timp cc citea cartca, ațipi. «Nu știii ciim s-a întitniplat», îmi
spusc ea diipã aceea. •Deodatü 1-am vã zut pc Sfánttil
Francisc însuși vcnind spre mine, și împrcnnã cn cl un
bã trâ nel care ariíta ca patriarliii de odinioarä, adiis dc
spate, dar strà lucitor la chip», spuse ea, indicä nd astfel
vársta și înffițișarea sa vcne- rabilã . El era îiiibritcat
complet in alb. Ea se sinrți înspfiiinâ n-
tatl, dar el sc apropiara de ea și Sf°antul Francisc zise:
•Fiica urea, tn cauți adcvarata lliscricã. ma se aflã acolo,
unde se aflã el. Isa ii sustine pe toti si nn cere susținerc de
la niineni». Sta- re;ul eel înibrăcat ïn alb răniase tãcut și
zämbl doar apr‹›ba- tor la cavintele rostite de Sfântul
Francisc. Vcdcnia luã sf'ar- șit la își reveni in sine. Si
deodatã îi veni un gãnd: •Acest lucru e legat de hiseríca
rusä», și înilatã pacea p‹›g‹›ri in sufle- tul ei. Dupã aceastü
vedenie a fost scrisa scrisoarea p‹›menila la început. l'este
alte douä luni mã aflani din n‹›u fit casa lor, și dc data
aceasta am aflat de la insä s,i femcia respectivã încã uli
dctaliu. Ei angajaser3 un muncitor rus. Atunci câ nd a intrat
în camera acestuia sä vadñ dacil era instalat confortabil, vãzu
acolo o iconițîi și-1 recunoscti într-însa pe bã trâ nul pe
care îl v3zuse împreunã cu 3f. Francisc, atunci câ nd
ațipise. Uimitä si alarinată intrcb3: ‹swine este b3trânelul
acv1a?• «Sfantul Sera- fin. sf°antul nostru orto‹lox», rãspiinse
muncitorul. Atunci ea întelese scnsiil cuvintelor ü fantuliii
Francisc despre adcv3riil care se afli în 8iserica t)rtodoxI.“
Cir siguranțl cI Ortod‹›xia s-a inanifcstat in toatl inäreția și
puterea ci în sfin¡i, dar n‹ii, ortod‹›usii, ant doliândit acest
niliiie cu nevrcdnicie. Viața noas- trI nu c in concordanță cu
înã lțiinea și plinã tatea crcdinței rim!'is txt. Si lucrul accsta,
de exemplar, 1-a tulłiurat pe N. A. Motovilo , confidentul
Sfantului Serafin.
"Odatã”, scrie el in reinarcabilele sale ainintiri, "inã at
tant într-o stare dc iiiare îiitristarc. întrel›andu-url cc soar
putea întămpla in 8iscrica n‹iastrI Orttii1‹ix.I dllCa I.)Ill
vrenunilor noastfe urina să sc rä spandeasci (lin cc in te inai
moult. Fiinił- cä eram convins că lliscrica noastrl sc aflã în
marc pcricol at°at din pricina păcatel‹›r trupcști şi, la fcl dc
mult, daca rim chiar inai mtilt dccât aceasta, din pricina
nccrcdin¡ei rã spän-
‹fire de sectclc nenuinä rate, invt!nții ale unor sofiști moilcrni.
Dorcanl foarte llJult sã știll cc-llli va sptlnc ]›4rintclc
ScritfillJ despre aceasta. Îii timpul îndelu 8* ței și
an1ä nun¡itei sale disciitii despre Sfäntul proor‹›c Ilie (asa
cum am pomcnit in.ii
înainte), el îmi spuse printrc altele: «Atunci cand llic
’i’czvi- teanul i s-a p1'ans Domnului despi’e poporul lui
Israel, dc r arcă ci t‹iți își plec eră ¢enuncltii lui Baal. și a
spus în rugă- ciunea sa că numai c1, llie, râină sese credincios
Domnului, iar ci ileja că utau să -i ia mintit, ce ira ră spuns
Domnule Mai ann
șapte mii dc bă rhați în Israel care nu și-au plecat
genunchii lui Daal“ (lll Regi 19.18). Asadar, dacă in rc8atul
lui fsrael care se îndepă rtase dc regatul lui luda (care
râ mă scse credincios lui 1)umi1eZeu) și care ajunscsc într-o
stare de totală c‹›ruptic, încă se mai aflau șaptc nui dc bă rbați
care ră mîisesera crcdincioși
Domnului, ce să spunem despre Rusia? t:red că în Israel
nu erau n ai mult d‹•. trei milioane dc oameni pe vremea
aceea. Wi că ți sunt acum în Rusia?» «Cam șaircci dc
milioane», rks- punsei eu. lar el continuă: «De douăzeci de
ori mai mulți! Deci, judeci și dimineata acum cGți oameni
avem care sînt crcdin- cioși lui Dumnezeu. Cei pe carc i-a
cunoscut dc mai înainte,
;›e accștia i-a și predestinat; pc cci prcdcstinați dc El, pe
aceş- tia i-a și chcinat; pc cci chcmați kl ii va și pă stra și îi
va pr(i- slă vi. Prin urmare, dc ce să ne picr‹lem cu firea?
Dumnezeu este cu noi. Cel ce se încrede în Domnul e ca
muntclc Sionu- lui. Cel ce locuieste în lerusalim nu va fi
niciodata alungat. Sunt munți împrejurul lcrusaliniului, iar
Domnul îl încon- j‹iarîi pc poporul Să u. Domnul te va întă ri.
Domnul îți este scutul din mă na ta cea dreaptă . Domnul îți
va pă zi iesirile și intră rilc dc acum și pâ nă în vcac. Soarele
nu te va arde ziua, nici luna noaptea•.
“Iar că nd 1-ani întrebat cc voia să spună prin aceste
lu cruri și de cc ini le-a spus tocmai niic, părintele Serafim
râ S- ptinse: «Ann vrut sâ ți arăt cd in accst fel, ca pc lumina
‹ochilor Siti, n‹imnul Îsi pâstrcaz:t poporul Său, adică pe
creștinii ‹irto docși, care-l. iubesc din toată inima și cu tot
sufletul l‹›r și carc Îi slujesc zi și noapte prin vorbe și
fapte. În această situ- atie se află cei tare respectă toate
regulile, dogmele si ti-adiți- ile Bisericii noastre rasăritene
universale și cu limba lor in.ir-
turisesc predaniile ei și carc în t‹›atu situațiile vieții lor
acțio nează tlnpâ sfintele porunci ale D‹inuiuliii nostrii lisus
Hristos.» Confirmâ nd faptul cJ în kiisia sunt încă niulți
ortodocși carc sunt crcitincioși 0(Primului n‹istru lisus
Hristos și ‹tuc o viată cncernic4, pă rintele Cer firii i-a spus
c°an‹lva tinui prieten de al meu (fie pă rintclui Gurie, cel carc s-
a ocupat dc cas‹i dc oaSp»!i din Sarov, fie pă riiiiclui Simon care
ritspiindea de ferma dc la Ma.sliscnk) cd a vdznt odată în duh
întregul pă mâ nt al hiisiei acoperit dc fumul sulițire al
rugă ciunilor înă lțate de credin- cioșii Donuitilui.

”"* '‹* fyq

w- m
•

f orf rthtiliil S titiilni .Sernflin TIP. .S€rov aici Ctfl/i nrâta ‹iccstii
ittaititc•a i•hu‹.viirii rvuoltitie.i home Ace.
Aflarrø mumstelor Sfântnlul Søraflm, I9*y2. Reüescoyierite th arliiVol8 nillzeale
 Capitolul XI
Monahlsmul st lumea
l'rintrc povctelc ‹›ferite de p2rintele Serafini, existà si
unelc ce se refer4 la felul de a trist Ù Ù Cstineste in lume.
Cu adevà rat, inflà càratul Serafini a iubit ji a pretuit
inc(›mpar.t- bit mai mult tïe«at (›ric« fecioria îngcrcascä si,
ca atare, mnna- hismul, dc dragul clruia a pilräsit luniea.
Adcsca, in disci›!iilc sale cu nionahii, cl lä uda plin de
cnliiziasni viata monah:ils.
O(latä , c°ativa negustori din Kursk 1-au vizitat la
silikstria liii in drumul lor spre casä dinspre Nijni N‹›vgor‹id.
înainte ttc a-si lua rhum l›un 1-au întrchat pc ›ä rintelc
Sernfiiii: ‘Ce vrei sä -i transinit‹*m fratelui tä ti (alcxie)!*”
Sfântul rLspnnse: ”Spune-i cf int rog pentru el la Domnul
nostru lisus Hristos si la Prea Curata Sa 6laicä zi si no:ipte.”
far atunci câ nd accs- tia au plecat, sfâ ntul si a înJltat iiiä inile la
cer si plin de bucu- rie duli‹›vniceascä rcpetä Ile cä teva (tri in
prezenta surorii Paraschiva IvaJ1(1Viia dc la Divciev. carc se
afla acol‹›, accastii doxologic la adresa nioriahi.omului:
“Nimic nu ‹•. mai 1›un ca viata nionalialä ! Nimic un c mai
bun!“ Ci alte otazie, atunci când un admirator al sfâ ntului, I.Y.
Karataie , se întorcea in orfisul sdu natal, Kursk, Si 1-it
îiltrelJat, de aseillcnea, dacÂ
:ivca sa-i dea vreun iiicsaj pcntr ii rudele sale, Sfä ntul
Serafiin spusc, arätâ nd sprC ÎC(1ilncle tlâ ntuitorului si a
Maicü Doiiuiii- lui: “latä rudele iiiclc. Cä t des ›re rudclc
inele aflate in viatü eu nu sunt pentru ele dccât nn c.id.ivrn
vin.” lulica mänästi- rea si via¡a iii‹›nalialû atat de mult încat
i1iciodat ?a, nici mäcar in gàntl, nu a rcgrctat cö pärlsise
lumca §i nici nu a vt›it si se ñ ltoarcù fii ltline. far atunci
c*aild sora Parascliiva s-a gân- dit sä pä rä seascä inânästirca
llivciev într-un moment de sl4- liiciuiic sufleteascli,
pârinielc Serafini a vä ziit acest lucru in duli si a chcmat-‹› la
siliä stria lui,
J
gg
A łnceput +o nilngGie și sã -I vorbeascã despre sinc și
via¡a sa din mãnã stire. lar in cele din urmä adäugl:
‘brit tree cut Frin toate ascultiírilc vieții monahale,
maici, și niciodatã , nici mãcar in gfind, nu am pä rãsit
mâ niŁstirea." “In timpul disk cuției," povestea sora
Paraschiva mat târziu, "toate gãndurilc mele +au
liniștit trepiab iar atuncl câ nd pä rintelc Serafin a
teriuinat am simøt o asenœnea uşiirare, de parcã
vreun mo- dular bolnav ar fi fost tä iat en un cnut."
Yom vedea mat depar- ts, pe parcursul cărțíi, câtã
dragoste arä tn sfä iitul "orfanelor" sxlc de la Diveiev
şi en cită hlâ ndc¡e şi bunã tate vorbea el despre
acestea chiar și strlinilor. El a avut multe de suferit
din pricina lor. “Ele vin la mine, maică", ii spuse el
surorii Xenia Yasilievna (tlupă cum scrie ea in
amiiitirile snic). și bombä ne la bletiiÍ Serafin pentru cã
en îniplinesc poruncile Maicii lhiw nului. ttunci,
malc3, am desthis "Proloagele" și le-am arltat dfn
viața .Sffintului Yasile cel Mare cum oamenii erau
înd‹›l¡i de fratele său, Petru; dar Sfâ ntul Yasile le-a
demonsirat iieade- vä rul bãniiielilor lor şi puterea liil
Dumnezeu. far eu am spus:
•Si fetele i»ele sunt înconjurate in llisericd de o ñ itreagã
ceatä
de toate puterile cerești.• Si uite așa,
îngeri . maicä ,
de la mine ruşinate. Yezi, bucuria mea. etc
sunt ne- mulțuaiite de bietul Serafin; cle se plâng
flindcã e/ ascultä şi łmplines.tc poruncile lmpärã tesei
Cerurilor.” O convenaue deo- sebit de inișcă toare in
ceea ce privește dragostea sa faț3 de maici ne-a fost
relatntã de băträna inalcit Staria Vasilievna Nikasina.
"Pe cänd eram căsãtoritã și încă niireancä, ob nu-
ram să mă dtlC Îftipreund cu ••! ul nieu la pãrintele
Serafim.
Od t vdzut, pãrlnte•, rdspunsei eu. •§i ai vã zut albinele,
aiã maicã?», inä întrebă el din nou. •Deslgur, pärinte, cä
m-
a le-ain väzut• i-am räspiins eu. •iIi bine, maicit•, spuse
înt el, •albl- nele freainã tă increu in jurul reginei lor,
re lar reginø nu le pãrã scște niciodatd. lar fetnle niele
bat de la lliveiev silnt exact
:
•Ai
vd
nit
Di
vei
ev
ul
și
fet
cle
me
le
de
ac
ole
,
m
a
i
c
ã
?
»

•
D
a
,

l
-
a
n
ca albinele¡ ele v‹ir fi mereu cu )lalca Doinnului•. •Ah›•,
an1 ehClhmat dli. •Că t e dc bine să fii mereu așa, pă rinte».
ler cn niă întrebam în sinea mea: De ce oare m-ann
casă torit? •Nu, inaică, sâ ini mai gândeşti astfel•›, îmi
ră spunse eJ dc îndatd gfindurilor iNele. «Sti nu lc invi‹liezi
pe fetele inelel Nu e bine. 0c ce să le invidiezi? E bine și
pentru vă duve acolo, maică! E hine și peiitru vă duve! Si
ele vor fi acolo! Ρi aminteşti de pro-
' ^! a Ana; ai citit despre ea, nu-i as,a? Ei bine, ea a fost
vă - duvd; dar ce vă‹lnvd, maică!»” Această roabă a lui
Dumnezeu a devenit inai apoi vă duvă și si-a împlinit
dorinta de a intra
în inâ n stirea Diveiev. liihind nionaliismiil, sfâ ntul îl
socotea adevă rați n«›nalii și adevă r.tie monahii doar pc
aceia ș1 ace- lea care intraserd în viața m‹›nahală pentru
dragostea l‹ir fațd dc dumnezeu și pentru inâ ntuirea
sufletului lor. În plus, nu era suficient sI treci prin viața
nionahală doar la exterior, ci trel›uia sa dobândești și
rezultate l›une duh‹›vnicești. Pentru a ilustrd itCost lucru
trebuie amintit caz.ul unui anume scnii- nari.st. “ln tinerețea
mea”, avea el să notczc mai tărziu. “înain- te dc terminarea
scnrinarului în 1827, ann trăit sub obltiduirea părintelui
Serafiin vreme de aproape trei sitptă inâ iii din luna august în
inânastirea Sai ov. Mă gfindcani la inonahisin.“ ()da- tă ,
pă rintele Serafi@ îl întrehă : "De ce vrei să ajungi monah?
Probabil că îti displacc idcea căsătoriei.“ Seniinaristul răs-
punde: "Nu am avut nici‹›ilată gânduri rele cu privire la
Sfân- ta ”lainâ a Casatorici. dar aș dori sd fiu monah
pentru a L sluji mai bine pe Domnul." Atunci bă trâ nul spuse:
”Binecuvâ ntată să -ii fie calea! liar ia aminte, scrieți acestc
cuvinte ale mele nu pe hărtie, ci în inimă : învață
rug.aciunea ininții în inimă. D‹›ar rugă ciunea dinafară nu e
suficientil. Dumnezeu sc uită la minte. fie aceea, in‹inahii
care nii îmbină rugă ciunea dina- fară cu cea lîtuntrică uri
sunt in‹›nahi decâ t cu muntele. Amin- tește-ți că adevă rata
inamic nionahală eSt0 2CCCd dc a purta cu liucurie
calonuliilc și falsele aciizații. Dac.l nn ai necnz.uri
nu ai parte nici de inä ntiiire." ã lai apoi acest tâ nä r a fost
tuns in monahism cu nuiøele de h'ik‹›n şi şi-a .sfâ rșit viața
ca arhi- mandrit in cadrul mä nã stirii ßalaklavsscy din
firiineea. )1ulți i-au cerut pä rintelui Serafin binecuvâ ntarea
de a se retrace in Sfäntul ă lunte Athos spre iøâ ntuirea
sufletelor lor, dar el i-a sfã tuit sä-și lucrezc manttiirea în
Rusia ortodoxã . *Este f‹›ar- te dificil acolo", obișnuia el sa
spiinä. “Dacä noi (monahìì) plãii- gem aicì, a merge acolo
înseaninã să plã ngì însiitit; dar dacã noi nu plã ngein aici, e
inutil sä re gâ ndești la sfâ nta coiiiuni- tatc." Cel ce înibracã
haina m‹›nahalã sha cum se cuvine și dupã voia lui
Dumnezeu are parte be miult luar pretutindenca. lscultați
en câ tã hucurìe i-a vorbit sfã ntol Elenei Yasilievna
Manttirova despre îiiibrä carea veșiiü ntelor, coniparând acest
lucru cu nnnta— cel mai fericit st mai să rhãtoresc m‹›ment
din viața omului. “Acum, huciiria mea", ii spuse pãrintele
Serafim diipã cc o chemase dc la Divciev la sihá stria sa
“este timpul sä te logoăești cu ă lirele tãu". Elena Vasilievna
începii să sus- pine și strigä alarmata: “Nu vreau sã niä
cãsãtorcsc, pä rinte!" "Încä nu mà înțelegi deloc, maicñ .”,
rä spunse pă rintele Sera- fiin cu bländețe. "Spune-i doar
maicii starețe Xenia Flihailov- na cã pã rintele Serafim îți
p‹›runceşte sä te log‹›desti cu ălirele tä u, sI îmhraci adicã
niantia cea neagrã . Asta am vrtit 5ã spuii prin cã sã toric,
maicã ! Cc mire ai, buctiria mea! ă lirele tă u este absent. Nu
te îiitrista, ci vcselește-te și fä-ți curaj. Asa cI pregä tește
totul prin rugã ciune, prin neîncetata rugä ciune. ’l’im;› dc trei
ani sa te prcgatești, bucurie mea, pentru ca în aœs,ti trei
ani sã pou fii gata pregã titã. O, ce bucurie de negrîtit va fi
atunci, inaicã! Vorbesc de tunderea ta în nionahism, inai-
ca. Ș i de indatií ce vci fi tunsã in moiiahisin, haruÍ îți va um
ple inima ‹lin ce in ce niai mult. Câ t tle minunat va fi
atvnci! Atiinci câ nd arhanghclul ü avriil a apã rut dinaintea
ä laicii Domnului și i-a dat vestea cea bunã , ea a simțit o
ușoarã tul- liiirare, dar a st›us de îndatä : “Iaıă roabii
Domnului! Fie mie
dupã cuvã ntul tä u" ír <a i:fi8). .4ceasta este nunta și Mirclc
de care-ți vorbcsc, maica." Aici pãrintele Serafin compare
tun‹le- rca in nionahisni cu cel mai marc și fcricit eveninieiil
- İntru- parea lui Dumnezeu in pântecele Eecioarei. 3’e
cuprind fi‹›r‹i numai vorbind despre accasia. Dar pä riiiiclc
Scrnfini vorbca din proprie expcricnțã . Mirenii trehuie, de
asemenea, sã cin- sieascã inonahismul in inima și in faptd,
in asa fe1 încâ t să se blicurc, eel puțin, într-‹› ‹›arecare
mä surä, de harul m‹inahismu- lui prin intermediul altora. İn
acest sct›p, pã rintele Serafim ii povdțuia pc oameni sa facă
milostenii la mãnästiri sau sa mun- ceascã pentru ele.
lar pe dc altl parle, el spunca cä oamenii care-í jigncsc
pe monahi și m‹›nahii v‹›r fi aspru pedepsiți de cätre
Donuiiil. Ivan SCmiOnoviCi ‹llclinkov, fratelc Marici,
iiiinunatul sfänt de care vom v‹›rbi inai încolo, a dcvenit
spre sfă rșitul vieții sale monah la Sarov. .tvea ascultare de
portar şi ‹›bișnuia sä spunã: "Pe câ nd cram ñ icä ¡"wan și
niirean lucram adesea pentru p"arintele Serafim. Si ct nii-a
prezis multe lucruri itiinuiiate despru Divcicv. Întotdeaima
c1 s ›unea: «Dacã cineva ink jigncs te ‹irfanele (niaicilc) ct va
primi o mare pcdcapsă ‹le la Doliinul; dar marca milã a lui
Dumnezeu se va revarsa de Sus asuț›ra
‹oricui le ia apä rarca și lc ajtitã la ncv‹iie. Oricine suspinä
mã car și le coinpä iioiește in inima sa, va fi räsplãtit de
D‹›m- nul. $i am să va inai s)›un ceva, de care sã va
ainilitiți: fericit este ccl cc stat 24 de ore in Diveie›vl
liietului Scrafiiii, tie tlinii- neațã liänä dinuneațã , clci .llaim
D‹›miinlui. Înipä rlteasa Ceru- rilor, vixiteaza iiianã stirea
Divciev in ficcare zi." Dai cei cc şi-
Ä Ö i11ClliIl.Ît Ctt tO(U1 viața Domnului, adicä inonahii şi iiona-
liü lc, trcbtiic să rã splãteascã tot binele ;›rin rugitciuni și (ceea
cc este niai ›urprinzitor) plrintclc Serafin le-a sptis chiar
sã nu niulttiineascl celor ce le-an oferit dartiri. “Rugați-vã,
riiga- ți-vI inai presus de ‹›rice pentru t‹iți cei cc va lac
bine", le ìRvã ța ei pe ‹›rfanele sale, "dar nici‹›da t
niciodatã nii-i mtll-
yØ y

țumiți l7iIiefdcãtornlui vostrti prin cuvlnte, fiindcl fãr multu-

miri el îşi wi cãpãta întreaga sa rã splatd pentru binele pe
care l a flcøt, Dar multumiIldtl-i pentru bunittatea sa față de
voi, îl lipsiti de partea lnai mare :i recompensci pe care o
meritã pentru fapta sa bunã. Oricinc vã oferã un dar, nu vi-
1 dã - ruleşte vouă, ci lui Dumnezeu. Nu voi trebuie sI-I
mulțumiti lui, ci el însusi trelinie sã-I mulțumeascã Domnului
fílndtã I-a acteptat darul.” Dar a lua orice lucru de Ia o
niû nitstlre, chiar și pentru propriile tale rude, eI‘a considerat
de .sfânt un pãcat marc şt periculos. “Aceasta e c:i si cum ai
aduce foc într-o casd. Oricui i-ai da acul lucru, el va arde totul
împrejur; casa
acestuia va fi distrust și picrcltitã șl întrea8a sa familie
va J›ierl din aceast4 pritinä . Dacd ai te a care-ți apartine,
dăm- ieste-1. Dar data nu, înmulțește ți rupåciunilc, rugându-
te cu o
inimG tnfrã ntã și smeriiä." Dar, pe dc altl parte,
monallismul insușl, datl este practicat elf vrcdnicie, atunci
iiiila lul Dum- nezeu 11 va umbri nu numai pe viețuitor«l
mâ nä stirii, dar mila Sa se va räsfrfinge și asupra łntregii
.sale familli. "Dacä ai venit la m3nä stire povä țuit de alții,
saii in orice alt mod, nu te pierde cu firca. Acest lucru s-a
întñ mplat datoritã fap- tului cä te-a cercetat mila lul
Dumnezeu. Dacä faci ceea ce îți spun te vei mâ ntui șl tu, y
ecuni și toți cci pe care ü ai in grijã. •...N-am vlzut pe eel
drept pärßsit, nicl scminția lui tc râ nd pñ ine• (Ps. st. 23)‘
În felul accsta îl învã ța pä rintele Serafin pe un nou fratc
dc mâ nã stire.
Dar acelaşi gä nd fu redat ca o deosehitã titrie într-o
disk cuție a sa en rutlele minunatei schlmnice illarta, in
vârstä de 19 ani, fostä sora llaria, dupã moartea acesteia.
Atunci câ nd sora ei cea inai vârstnicã, Praskovia
Seniionovna llelinkova, inaicä la Dlvelev, veni la pärintele
Serafiin pentru sicriul pe care el îl fãcuse pentru cea
deceö atä, pä riiitele îi spusc cuvin re pline dc mGngâ iere:
“Nu Hi abá tutä , maicã . Sufletul ei se afli in Împitrãția
t*erurilor și lã ngä Sfânta ’rr«ime, la tronul
lui Dumnezeu. Iar întraga voastră familie se va mâ ntui
prin ea." După înmormâ ntarea ci, părintele îi spuse fratelui
ei loan, portarul pomenit mai sus, care pe atunci era lin
simplu tă i’an: '1•e‹i, bucuria mea, câtă nuh i-a ară tat
D‹›ninul! ln Îinp âtia cerurilor cz sc află împreună cu
sfintcle fecioare la tronul lui Dunuiczcu, lângă Îinpărătcasa
Ceruril‹›r. Ea este mi)lotitoarc pentru întreaga ta faniilic. Ea
este schiin‹›n‹thia Marta. Eu ain tuns-o în monahism. Ori de
câ te ‹›ri tc afli la Diveiev, să nu treci niciodatît pc langd
mormâ ntul ei fără sJ îiigeiiunchexi si să spui: «maica
noastră Marta p‹›ir10IlCște ne pe noi la tronul lui Dumnezeu
în ÎmpJră ția Cerurilor! • Dar vai, nu chiar toți cci din
man"+stire se vor mâiitui. Chiar printre orfancle mele dc la
Diveiev, unele nu vor fi iertare. Acest lucru i-a fost desco-
perit într-‹› minunată vedenie de către maica Dofiinului
însă și în anul 1830, la prarnicul Adormirii Maicii Domnului.
“Împd- ră teasa Cerurilor, părinte"- acest lucru a fost nomt
de părin- tele 5adovski, duhovnicul inană stirii Diveicv -
“Împărăteasa ('erurilor însă și l-a vizitat pc bietul Serafim.
Ș i ce l›ucurie a fost pentru noi, părinte! Maica D‹›mnului 1-a
acoperit pe bie- tul Scrafim cu hună tatea ei dc negrâ it.
‹Prea iubitul meu fiu!», zise Prea Curata Fecioară , «Cere-Nli
orice vrei» Auzi părinte:* C4ti milă ne aratat Înipă rdteasa
Cerurilor!” Ș i, dcodata sfân- tul se lumină în înt1’cgime,
stră lucind în starea dc extaz în tare sc afla. ”Iar bietul
Serafim", continui sUantul, “ei mine, bietul lerafiiu a
iiuplorat-o pc maica D‹imnului J›eiitru ‹›rfa- nelc sale,
părinte. lar el a cerut ca toate, t‹iate micile orfane din
mănkstirea lui Serafim sI fie m.antuitc, pă rinte. Maica
Doiil- nului a pr‹›mis sâni dlruiască această bucur ie de
negrâit bietul lui Serafim, pă rinte. Doar cu exceptia a ti ei
maici. •Trei din- tre ele se vor pier‹le•, spuse maica
Domnului." Auzlnd aceas ta chipul stră lucitor al bătrânuliii
se înnegură. ”Una va fi arsâ, alte va fi mă cinată dc pietrele
morii, iar z treia...0rică t tle mult ann încercat să-ini
amintesc“, scrie părintele SadovsLi, “tur ain renșii, li clar că
nu mi c dat să-uit anbiitesc de accsta.
 Peste alte şapte luni, sfantul avu ‹› altă vedenie a
maicii D‹›nuiu1ui, cea mai frHinoasl dintre toate. 5ora Evdokia
Efrc- nu›viia era, de asenienea, de fațã. Dupl această
vedenie, pã- rintelt' .Serafim iși aminti de precedent.i apariție
a ă íaicíi Dorit nului si-i spusc surorii Evdokia urm3toarcle
amãnnnte cm pri›'irc la ca: “Ascultã , niaicã ! Carn o mie de
persoane sc vor str°ange la mân"astirea mea. Si ele t‹iate se
vor mâ ntui, inaicä. I-am cc•rut asta llaicii Domnului. lar
Înipärä tcasa Cerurilor a binevoit sã îniplineascã smerita
cerere a bietiilui Serafin. Milostiva noasträ Stdpãnã a
promis sä lc niãntuiascã pc toate, cu excepția a trei dintre
ele, bucuria inea. Nuniai acolo, inã i- cuțä ", continuä
pãrintele Serafiin dupá o scurtã perioadã de tlccre, “acolo
toți in viața ce va sä vie — t‹›ți v‹›r fi înipã rțiți în trei
grupuri: «uniții» carc prin curăția lor, prim ncîncctatele lor
rug.lciuni și prin felul lor dc x’iațá s-au unit en Domnul;
toaia via¡a și sHflarea lor este in Dumnezeu, și accștia vor
fi pururea cu Domnul; •alcșii› care vor face lucrñ rile Mele și
vor fi împreunã cu Eline în casa Mea (loan i*i: 2); și
•chemații•• care vor nianca doar pâ inea noastrã o vrcnie ș‘i
pentru carc există un loc întunecos. Nu v‹›r avea pe ei dec°at
o cä mașã și vor plâ n- ge pururea. Aceștia sunt cei slabi şi
leneși, maici și anumc cci care nn sunt prcocupați dc
ostcncala obişnuitä si nu fac ascul- tarc, ci sunt doar
preocupa¡i de propriiłe lor afaceri. 0, coat de întuiiect›.s si
greu va fi J›entru acestia! Ei v‹›r sta într-un sin gur loc tot
timpul, legä ilä ndu-sc de pe o parte pe alia.” Si, luâ ii- du niã
de mâ nã, pärintele 5erafim începn sã plângã amarnic.
“Ascultarea, niaicã, ascultarca e mai mare decâ t postul şi
ru- gã cinnca", continuã pãrintele Serafiiø. “lți spun cu
adevã rat cä rim i nimic mai important ca æsciiltarea,
maicã . lar dunl neat.i sä le spui tuturor acest lucru.” Apoi
mã binecuvâ ntã și- nii dã du drumul în pace. Aici, sfântul
deschide pagini pline de tainä din viața ce va sä vie, tlar Iiu
stü in puterea mintii noastre piítiniase și liiøitate sã le
discută m. D‹›:ir noi, mona-
hii. trebuie sa ne amintim at'at dc cele trei suflete pierdute,
câ t și de acei mulți ‘chcinati” care vai! nu au fost "alcși”.
.ltai departe vom afla dc s‹›arta cumplită a tl‹›uă st.ircțe
‹›sâ ildite. Nu fîtrd motiv sfâ ntul a plâns pentru n‹›i cei slabi
si că ldicei. Scoate-ne pe noi din această întină ciune, ‹›,
Doamne, pentru rugă ciunile ă laicii Tale și a .Sfâ ntului
Serafim! Dar Sf. Serafint încheie cuvâ ntul să u despre cei
“cheinați“ îittr-un fel ciudat, cm și cum, intr-un fel, ci nu
fă ceau parte dintre n‹›i. "’frehurile lor nu au nimic de-a
face cii n‹›i, maici. Lasi i să nc mă nânce pâ inea pentru
moment! Întocmai, precum aceştia ar fi fost
îndepă rtați, surghiuni! i, uitați dc Dumnezeu! §i, dcodata,
lți vine în minte rugăciunea tă lliarului: “P‹›incnește-ml, câ nd
vei veni în Înipă ră ția ’f’a’ (Lnc:i 23: -it) Judecațile lui
Dumnezeu sunt tainice. E mai bine să ne amintim de
osâ ndă și dc ”scaun
nul de judecatit al lui hristos” așa curu ne învată lliserica.

3’ftifpf pt iiioiifz/ifsririi/iif. Nicfrt'J rtiur‹ilâ ‹fiH lrti]1eza tnam*4-firii

‘J@iim /beiriic", Jordatirillo, .'$'’ou› 1’orh. f7e lv +fbum lii lrc•afiM. Sf.
Atenti- mic Aioiiitul, î’J! .$itiieoii izr'orîitoriil ‹lee mir, .$f. Teodor ytii‹1iliil, ,
$’f. 9tm- fie cel,V :re, , â f«r«rie cel.1Mro, .i/ lovit dle f« Aif‹i, . C‹siiiii
fioitio›irif
 tiapitolul XII
Mirenii și căsătoria
Si acum sä trecem mai tlepartc la îndrumãrilc oferite
de Sfä ntul Serafiin telor ce viețuiest łn lume. Citind despre
dis- cuțiile Sfântnlai .Serafiiu cu iiiirenll și povețele tlate
acestor:i, ai un sentiment de venerație, frâ ngere dc inima
și uneori chiar uimire atuncl cä nd vezi cu câ tã drag‹›ste și
blâ ndețe îi trata pe aceştia. Uneori, se pare chiar cã i-ar fi
preferat pe niie reni monahilor. Dcsigur, in rcalitate nu era
aşa. Deja am aflat pãrerea sa cu privire la superioritatea
fecloriei Dar, toiuși, dragostea profundã și mila
ncmärglnită pentni niireni este demnã dc o atenție
deosebitl. Te gâ ndeşti întotdcaiina la mi- reni ca la niștc
oameni cu familii, cu copii, iniplicnți in propri- ile lor
trebiiri, unii in calitate de proprictari de t݋ nianturi. unii
in cadrul armatci, unii in afaceri, dar cea mai inare parte
trudind din greu, si aceștia sunt țäranìi și muncit‹›rii. Star pã -
rea cã ei n-ar merits vreo atcnție spcciala. Si, totusi,
Sfàntul Scrafim îi întampina pe to¡i cu bucurie, aproapc
fãrã excepție și le acorda apelative pline de dragoste
precum: “plrinte”, “maici”, “comoara urea", dar cel urat
adcsea "bucurla mca", iar In situații mai solcmnc
“cxcelențã ”. Si în toate accste sitit- atii el nu fă cca
dcoscbirea de i ang social. Nti arareori se plea ca pãnã la
pãin'znt dinaintea oaspcților sãi; a‹lcsca el saruta mâ inilc,
nu Iiumai ale clericilor, dar și ale siniplilor mireni. Sl in
acest fe1 îi primea nu nuiiiai pe cci cuccrnici, dar și pe
plcã toşi. §i doar in foarte pukne situații dă dea d‹›va‹la unei
sfinte iiiâ nii. Aceasta se întâ mpla .itunci câ nd obscrva má n
drle, ipocriric, sau rã utate, ori viclenie ascunsã. Nu poți să
nu observl faptul cá , printre persoanele iiøportante care
se hut curau de intimitatea pärintclni șl de încrederea sa
nu se aflau iiionalii, ci mirciii. ü nul dintre ei era ù lihail
Vasilievici ă lanturtn,
câ ndva proprietar de fermă și posesor al unor terenuri din
provincia Nijni Novgor‹›d. Pîirlntele Serafini îi spunea dc obi-
cei ălișenka. Soția sa, xna lliliailovna era protestantă
nă sctită în Lituania. Ea î( bombă nca mereu pc soțul ci
fiindcă fă cea ascultam necondi! ionatI față dc bătrăn: ‹lar,
mai tarziu, după
minunata întâmplare a aprintterii candclei din casa ei dc la
sine, ea s-a smcrit si și-a petrecut Ultima partc a vicții
tainic, ca monahii. Nikolai ilexan‹lrovici ă lotovilov, moșier,
era ¡u- dccdtor de pace și inspector școlar în provincia
SinihirsL F.1 își spunea sieși "robul lui Serafim". Cu
l›inccuvă ntarea pă rin- telui Serafim, s-a că să torit cti o fată
simplă, de la țară , fiica lui Ivan Slelinkov (pe care deja luam
cunoscin), pc numele sIu Elena Ivan‹›vna carc a trait pâ na la
canonixarca f. Scrafiin în 1903. Părintele Serafim 1-a numit
“ftirniz‹ir" a1 niănkstirii Divciev si 1-a descmnat drept
sprijin și ajutor al acesteia. Iar el s-a dove- dit a fi demn de
ascultarca primită, mai ales atunci când s-a iiat o persecuțic
împ‹›triva nianăstirii. Cel ‹Ie x1 treilea colah‹›ra- tor apropiat
și sfetnic în prohlemele in4nhstirii de maici era tot un
mirean căsătorit, părintele I'asile hihitici Sadovski care a
absolvit seminartll din Nijni Novgor‹›d în 1825 și mai apoi
a devcliit diiliovnictll mâ n"astiril Iliveiev. Sfâ ntul Serafinl îl
în- ttrilnia ‹lirect și a› ea deplină încredere în el. Acestor
trei pcr- soaric, mireni si iiil nionahi, le-a încredințat
pă rintele ScrafiNl grija m*ană stirii Diveiev, înaintea morții
sale și a spus: “fie nimeni să nu ascultati, înafara acestora.”
Un frate Plin Sarov, un .inurne Ivan Tihon‹n', care sc
autointitula “ucenicul lui Sera fim” a încercat să se amesteca
în treburile niană stiril, ‹lar cl era uri oin care, din pricina
trufiei, a adus mari deservicli la Diveiev. liar chiar și liii,
pă rintele Serafim i a descoperit mul- te lucruri în timpul
vieții, spre mfintuirca sufletului sau.
"Nu veți avea alt pă rinte afarl dc mine”, ‹›hișnuia s1 le
spună pă rintele Serafini orfanelor sale. "1’ă încredințez
maicii D‹›ninilltii înses.i; ea înscsi vd va fi Stareță . Si prin
ea toate se
2 pg

vor împlini." Sd ne amintim cd uși1e chiliei sale au fost

des- chise pentru prima oară nu monahilor Si nici mă car
severu- lili episcop lona, ci guvernatorului bezobrazo› si
so¡iei sale. Si dacă ne amintim dc uluitoarea, prea
minunat.i descoperire a pă rintelui Serafim - cereasca sa
discutie refei‘itoarc la scopul vicții creștine, atunci câ nd
chipul să u a f‹›st transfignrat cu lumina iaboricl, aceasta ne
face să ne întreb.Im în mod invo- liintar dc ce oare acest
lucru a fost încredințat unui mirean, lui Motovilov “robul
lui Serafim” și nu vreilniii pustnic sau cel puțin părintclui
Sadovski, carc era preot. Pe lângl aceste per- sonalitit¡i
proeiiiiiiente, sc pot observa pc funtlal mult mai niulți n
iteni: ț.1rani precum Sleliilk‹›ff si Eufim 1'asiliev, o
doamnă dc vită nobilJ - vă diivu Er(›pkina, Rsakova si alții.
Dc fapt, toți cci care îl viritau pe Sfâ ntul Serafiui îl c‹›nside-
rau uri prieten apropiat. Cum se poate explica oare această le-
g1tiră a unui ptis’tnic, a ilntii sihastrii, a unui mon*h care
era m‹›rt față dc luine, cu cei ce tră iau îii lume?
Părintele Scrafim însvși a ‹›ferit ‹lc m.ii multe ori tin
ră spuns la această întrebare în invă tturile sale (sau mai
bine s}ius, c vor1›a dc. învă țîtturu crvstinfi obişnuia) despre esenta
crcș- tinisintilui - ttoblndirea harului Sfă nttilui huh. lar
această d‹›bântlirc nu este numai posibilă, ci chiar obligatorie
pentru toți, fâ ră excepție. În miniin;ita sa discutie pe
accast4 temi, S“fă ntul i-a spus lui ă lotovilov: “Faptul că cn
sunt monah și tii ești mirean csic f.Iră dc ilici t›
importantă . Ccca cc rie cere Dumnezeu este o adevă rat.i
cretlință în El si in Fiul .84u Cel tinut h'ăscnt. Ca răsplatîi
pentru aceasta, harul Sfântului Duh este dă ruit de .Sus cv
înibelșugarc. lloniniil cauti Î) iȚ @HEI
plină dc ‹lragoste pentru DuinIiezeu și aproaliele nostrii’;
icL ta este tronul pe carc lui Îi place sti Se așezc și pe care
F.1 Sc siilășliilcste in ›linâ tatea slavei Sale ccresti. ••Fiule, dat-
Ali ini- ma tur (rrov. ?3:2Ii), spune Ll, «și toate celelalte ți se
voi adio
uita țic», fiilidc?t Împlră ția lui Ditmnereu postc fi cuprins în
iniiiia omului...Domnul i ascultă la fel și pe m‹inali și pc sim-
plul mirean crestin cu condiția ca amândoi sG fie ortodocsl,
ca amândoi să -L iubească pa Dumnezeu in adâncul
sufletului lor și ca ain"aiidoi să ailiă credință în El, mă car și
căt o să - mâ nță de nuișmr (i,uca 17:6); și amândoi vor putea
niuta munții din loc“ (itnrcu i i: 23). Sfântul a avut o discutie
a.semănătoare cu nn alt mirean, fl‹›g‹lanov, cn puțin timp
Inainte de m‹›ar- tea sa. “Împără ția lui Dumnezeu nu este
mâ ncare și liăutură , ci dreptate și pace și bucurie în Duhul
Sfânt" (honi. l4: 17). Numai nol nu tr‹•buie să dorim niiiiic
din cele departe, ci d‹›ar ceen ce este de la Dumnezeu este
bun. Fecioria e plină de slavd. Chiar casă t‹›ria e
binecuvântată de Dumnezeu: •lar Dumne- zeu i-a
binecuv*zntat pe cei căsittorlți ›q«nându-1e creșteți și vd
înmulțiți• (dcii. 1: 22). D‹›ar vră jmașul tull›nră totul.” Si ast-
fel, t‹›atit sillnța noastră trebuie să rico ditm spre
dobâ ndirea harului Duhului Sfâni, sau, ceea ce reprezintă
acelaşi lucru, lmpărătia lui Dumnezeu. 1i acest lticru ne este
dă ruit de dim- nezeinu după statutul vlcții n‹›astre, ci după
eforturile pe care lc facem spre a atinge scopul s'ieții
creștine. Si, prin ur- mare, uri există nici o deosehire
esențială intre monzlii și inireni. Dcosebirea poate fi doar
dc gr‹td; dar chiar și atunci ea deplnde ‹le voința și
nev‹›ințele fiecă ruia. Totuși, pe lâ ngă toate acestea, existau
și alte m‹›tive pentru care Sfântul Sera- fim întrcținea
astfel dc relații cordiale cn inirenii.
Monahii erau deja pe calea inâ ntuirii vie¡uind în
inâ nă ,s- tirc, ‹lar mircnii aveau nevoie dc o de‹›sehitd
îngrijire și aceas- ta fiintlcă ei veneau inai ales la părintele
Serafim cii necazu- tilc, durerile, pro1›lelnele și bolile lt›r.
Odată a venit la sUant adiiiiratorul si prietenul să u
dnh‹›vnicesc, starețiil și fonda- torul scliitului Nadiaievski,
preacu›•iosul ierom‹›nah Tiinon. Fe jos, prlmitvara, când
toate tlrumurile sunt inundate, el s-a îndreptat Incet din
pr‹›vincia Kostioina în pr‹›vincia Nijiii Novgt›r‹›d, să-și va‹1ă
luhitul părinte șe care imi-1 inai vW.use
2 10
de peste 20 de anl. Ajungând la chilia sa, el a asteptat eli
neritb- dare o fericita revedere cu sfâ ntul bă tră n. Dar
părintele Sera fim a continuat să primească alți oameni,
atâ t bilrbați câ t și femcl și doar .spre seara 1-a primit pe
pă rintele Timon. Starea țul cazu la picioarele Sfântului și îl
întrebi cu tristețe: “fie ce ai f‹ist supă rat pe mine, un
pă cltos și nu m-ai primit toată ziua?” l'lrintele Serafiai i-a
oferit uri scaun prietenului să u și cu o mare dragoste i-a
spus: "Nu, nu a fost as,a, pă rinte Tiinon! ’l’e iube.sc, dar ant
procedat asa fiindcă niata ești monah, și chiar pustnic.
Lșadar, trebule să ai ră bdare. Te-ann și încercat să vă d ce ai
învă tat după ată ția ani tră iți În .singură tate. N-ai pă ră sit-o
cti mâ inile goale, nu-i mșa? (iât despre ceilalti oameni.
acaștia sunt lumeștl și chiar Ei trebuie tratați și
slo- boziți cei dintă i flindcă : "Nu cei sl nă toși au nev‹›ie dc
doct‹›r, ci cci tiolnavi" (6J=. 9:12), asa cum a .spus domnul.
Dar cu dum- neata e necesar sd discută m pe îndclete." “Si
uite asa’, își în- chcic părlnielc Timon amintirile, "ain
petrecut roată noaptea cu el în conversatie.” Aici v‹›i
pomeni sfatul pe care i 1-a dat SUantul parintelui Timon.
"Seamă nă , părinte Tiinon, seamănă! Seamănă pretutindenea
grâul ce ți s-a dat Seamă nă în pămănt hun, seamănJ pe nisip,
seamă nă chiar și pe stâ nci, seamană la marginea drumului,
seamă nă printre spini. Într-uri loc sau altul va încolti și va
creste și va da rcadît chiar dacă nu cu- râ nd. Si nu
ascunde în pă mă nt talantul ce ti s-a dat ca nU cumva să
fii cheiiiat de Donulul spre a da socoteală de el, ci dă -1 la
xarafi ca sâ negutJtorciscl aceştia c+ el tii tă i zs: 27). încl
uri lucru trebuie să-ți Spun, părinte Timon. Să nu ai nici un
prictesug mai întă i cu vră jmlșii Iliscricii lui hristos, și
anume cu ereticii și schismaticii, mai apoi cu tei ce nu
tin sfintele posturi, și în al treilea râ nd cu femeile, că ci ele
ne vată m4 mult pe noi, monahii. Deșl, în sensul cel mai
riguros aI cuvâ ntului, toți înafară dc sfinti sunt bolnavi, cci
care ve- neau la sfat dc Ia o distaiiță dc sute sl chiar mii de
ver.etc
erau bolnavi aparte. Cum putea cl sa nu-i mängâ ie pe
aceștia înaintea monahilor? Yoi pomeni un caz care nu a
f‹›st amintit in nici o altã biografie a sa, dar care este plin
de mãngã iere pentru orice suferind. İn cartca “Sfâ nta
pastoraü c a unui preot“ (Scrisã dc pã rintclc Tilion), aflä rn
urmă toarele: "Un bä rhat cu soția lui tră iau in dragoste și
ințelegere, fü nd amandoi oameni ciiltivați. Dar soțul avea ‹›
patimä - îi pllcea sã bea vin. Cu timpul aceastü patimã î1
príndea din cc în ce mai mult in mre- jelc ei. Nici
stä ruințele fierbinti ale soției, nici proprü le sale eforturi nu
an dat vreun rezultat. lliata femeie se duse la Sarov, la
pă rintele iierafim și-i spuse durcrea cu lacrimi amarc. Sfän-
tul simÿ o mare compasiune fața” de ea, o mâ ngâ ie și i
dã du urnià torul sfat, şi anume sä citeascã zilnic timp de
patruzcci de zile Acatistul ä taicii Domnului șl acest lucru
sã-I facã in tainã , nestiuia dc soțul ci. Ea s-a întors acasã
și a început să facã ceea ce îi spusese bã trá nul, dar patima
bä rbatului ei nu îl slä bca dcloc. Spre sfä rşitul celor 4O de
zi1e, spre groaza şi ñ itristarea ei, patima beuei atinsese
paroxismul. Totuși, ca a continiiat sã citcascã zilnic tin
Acatlst al ltaicli Domnului. În cea dc-a 40-a xi ceva
extraordinar şi nenșteptat i s-a întâinplat soțuliii ei. Plin de
uniilințä , accsta se dtisc la soția sa, îi ceru iertarc pentru
toate pä catele sale și pentru ttit nvcazul pe care i-l provocase
și îi promise sa liU Illai bca niciodatä . Bietei fe- œei, plinä
de bucurie, nu-i venca să -și creada urcchilor, dar ea îi
mulțumeau Maicii Domnului și pä rintelui Serafim. Si din
ziua aceea soțul ei se vindecä complet de patima sa."
Sã discutä in acum despre alu mireni, inai ales despre
cci care erau pricteni apfopiau și de încredere ai .sfâ ntului.
Mai existä și un alt motiv aparte pentru care sfã ntul le
acorda încredere: ei îi erau cu totul devotați și ascultã tori.
Nu aceeasi era sitiiația cu cci mai mulți dintre m‹›iiallii diii
Sarov; prin- trc mulți dintre ei existau chiar neîn¡clegeri în
ceea ce îl pri- vea pe sfâ nt.
 Dar pentru intemeierca unei coinunitâți, și mai ales a
unei comuiiități de femei, cl avea nevoie dc colaboratori a
că- ror ascultare trebuia să fic totală. Yiața nc
demonstrcază cd este uneori mai ușor să găsesti uri suflet
plin dc siniplitatc la iin mirean smcrit dec°at la un monah
cu părere de sine. Pe lângă aceasta, ar fi fost uri motiv
de scandal și de critici fap tul dc a încredinta o
c‹›munitnte de maici unor monalli. Chiar si uri monah dc o
cnrătie dcsăv"zrșită precum Sfantiil 8erafiiii nu și-a vizitat
nici‹›dată propria sa comunitate dc carc se in- grijea cu
exceptia unei singure ocazii, dupit o înm‹›rn1ântare, pc când
era ierodiacon.
Si chiar și atunci nu a rămas la masa dc prânz, ci, în
ciu- da ploii, s-a int‹›rs pe jos la Sarox'. Iar cu altă oc‹izie,
c°an‹t ltiserica Na.sterii Domnului fusese construită în
Diveiev de către .i1.1'.ălantnrov, iar pă rintele Pavcl, cai e
stătea într-o chi- lie ală ttiratâ dc a sa, îl invitl pe piirintcle
ScrafÎln la sfiIi!irea ei, sfâ ntul ră spunse: “Nu! De ce să Ie
tulburâ m. Eu n-ann să merg. Si să nti mergi nici dumneata.
E inai biiie Să le oferim tc au nevoie. Ele vor face tot ceea
cc trebuie cu propriile lor puteri. Nu c nevoie să mergem
noi acol‹›.” în ciuda a tot ceea ce ann spus, nu este foarte
clar de ce sfâ niiil părea că îi pre- feri pe bunii mirciii
monahilor. liar poate cd putem desco peri un iliotiv în
plils.
Inerția diili‹ivnicea.‹că din râ ndul nu›nahil‹›r. J›reci1in și
cea a icrarhilor și prcoților pe care sfăntill a respins-‹› arăt
de categr›ric, era limpede dovedită dc felul de viață Normal si
tie suprafață a1 accstora. Era vrcinea ca adevIra!' i crcștini
să -și arate mă sura credin¡ei prin viața l‹ir propi ie. Oare
nu și în
vremurile noastre suntem martorii acelciași situații, când ce›
cc ar trebui sa aplicc adcvă rill ramâ n indiferenti fațl de el.
în vreme cc oameni care nti dcțin vre‹› poriție oficială în
c.i drul Bisericii, siinplii mircni cn vederi i cligioase,
reprezintă temclia bisericii? Iar cuvâ ntul lui Dumnezeu se
a‹1evereșto.
“(,ei dle pe uri riă vor fi cci (l intâ i" (.vaici i 9: 30).
 Este bineclinoscut faptul că priliti‘e pro‹›r‹›cirile Sfântu-
hi Scrafini una a r.irnas ncpublicaiă fiintlcă ar fi ptittlt fi
coi- siderat.l dr• l›t o ‹›fensă. Aceasta este profeția
refcritoarc la dctă derea ineiiibrilor Icrarhiei l›isericcsti si
lipsa lor dc ră '- nă întru niărirea lui Dumnezeu. Nici
inaiiă stirile nii sc pot fă li cu astfel de râ vnâ, fiindcă ele se
preocupă iiiai mult cii orga- nixarea exterioară , decâ t cu
arta rugă ciunii conteniplative și cu sfințenia vieții.
l';1fâ Îndoiitlă Câ În vrclilCa 1iOitStr•I atâ t epiSCO[iii, Câ t Si
prco¡ii voi fi trec‹and prin încercări curățitoare. Noi fărit voia
lui Diiinnexcu mană stiri carc odini‹›iii a nu dnccau lipsJ de
nimic, an fost închise, .si chiar unele ilintre cele inai bune.
Si, în fine. în zilele n‹instre dc dccădere a adcvăratulul
crcștinism în intr‹:aga lume, nu este oare vremea să se
înțe- leagă faptul ca creștinisinul nu este numai pentru
inonahi și clerici, ci pentru îIltrcaga lume, si ca atare, inai
presus dc
‹›ricc pentru iiiirenii inșisi?
Nu estc oare izbit‹›r fa,›tnl cd .›taiituitf›riil Însnși a
făcut țil’iiit.t Sa minune lv iitmta ‹le la Cana Galileii prin
preschiiw barca apei în vin? Prin accast:1 1'.l a chemat
umanitatea la o transfigurare dull‹›vnicească si la o
schimbare totală a vieții sale în Iunie. Acest lucru este
posil›il oriunde și pcniru ‹›ri cine. Iar esența sa c‹insi3 in
sfințirea sufletului si prin urma- re întregii vicți
înc‹›njurîttoare. Este oare creștinisniiil doar tin apznaj al
ntGnallil‹›i ? Nu, cl aparține tuturor. Si toți sun- teichcinați
la "‹lf›bâ @irca harului Duhului Sfă nt" sau la Îinp.1r4¡ia lili
Duiiinezeu dc care Sfântul Sei’afim îi reamintca întregii lumi
care uitase esența însă și a Ci’cștiilisniiilui. Ziarele slujitor al
lui Dumnezeu, Sfântul Slmcon Noul Teolog, carc a tră it în
secolul 21 X-lea le ainintcs grecilor care sc r4ciscră faț3 de
religie (atăt monalii, câ t și mireni) despre cf›nCepția lor uitati
în ceea ce priveşte crcstinisiiiiil drepi viată în care pu-
terea Duhului 3fă nt sc realiza în mod conştient.
Importanta discnrsuliii Sfâ ntului Serafiin ›'a fi în ctirfind
a;›rcciaiit.
 §i, astfel, am1›elc cai, cta monalială și că snicia p(it
duce la mâ ntuire. Problema alcgerii uneia dintre ele este
rezolvat.t în mod diferit dc fiecare pers‹ianit în parte. ‹t mbcle
au în m(itl esențial unul și acelaşi scop - do1›â ndirea
harului Sfitntului Duh. Dar după gradul dc lepă dare dc
sine și asceză o viață monaliald bună este superi‹›ară
cJsniciei. "Cel nccdsă torit se îngrijește dc cele ale Domnului,
cum să placâ D‹›mntilui” (I Cor 7‹ 12). dar calea
moiiahisiniilui este mai grea, mai duri. “\'iața mon:tliald nii c
potrivită oricul”, îi spunea Sfântul unei doam- ne în vărstă .
Prin urmare, e limpede cd oamenii trebuie în general să
aleagd calea că sniciei carc este binecuvă ntata dc
Dumnezeu. Dar și în acest cax Dtlmnezeu nu forțcaza pe
uit menl sd aleagă împotriva voinței sale. “Domnul nu
nliligă pe nimeni să acccpte fccit›ria" spunea pârintelc
Serafim, dar, deo- dată , adaugă: “De p‹›ți crcdc, toate sunt cu
putință celui ce cre- de” ( unic 9:z3). 1i doar în cazuri
cvi‹lente ‹le inconipatibili tate cu fecioria si din priciiia
lipsci dc liotă râ rc, e mai bine și mai sigur să urmezi calea
cdsniciei fâ ră nici ‹› teamă și a dobâ ndi niă ntuirea pe
această “calc de mijloc”, dupâ spusclc Sfâ ntului Grigorie
Tcologill. §i la urma urinelor, ambele că i sunt “daruri dc la
Dumnezeu”, c3ci afl1ă ndou?t ne sunt oferitc drept cii de
inantuire, as,a cum ne spune limpede Sfâ ntul Apostol
Pavel: ”Eu voicsc ca toți oanicnii să fie cuin sunt eu
în.suini. Dar fiuczrc are du lii llumnezeil darul lui: unul așa,
altul într-alt fel" (1 Cor. 7: 7). Nici zidurile și nici iiiobila
bogată nu furnieazd un că min. )Elionarii din niinunatele lor
locuințc pot .să nu știe vreodatit că au un citmin. Dar acolo
unde există relații bune, acol‹i unde dragostea îi unelte pe
toti membrii familiei și pc aceștia cu Dumnezeu, acolo
înt‹itdcauna poți afla fericirea. Clici bunele relatii sunt
pretutin‹tcnea uri colt 8e rai. Ston‹›t‹›nia și suferinta nu
pot exista ac‹›lo unde este dragoste. Dar focul dragostei
trebuie pastrat să ardl cald si luminos cu lemnul cel dulce al
jertfei. Învă țâ ndu-ne să -l climi-
näiø pe "eu” din viațd, Domnul ne aratä sccrctul fericirii,
ceea ce sfinui numcsc exiazul uitä rii de sinc. Fiindcä
dumiiezeiasca drag‹›ste este innrcu Jilinã de uitare de sine,
caiitl sã dã ru- iascã niai mult decâ t síí primezscã , sI
sliijeascä , mai degrabã decâ i så i se sluJeascã, sd iubeascã
mai degrabä decâ t sã fie iubilã și jertfește totul pentru Cel
iubit. Numai atunci devine dragostea cu adcvã rat foc sfâ nt
și ciirat in inimã și nu ‹› fla- cärä urãtä de poftä trupcascã.
Cãsnicia creșiinl este o lucrare dc o viațä . Ea este ust›arã
d‹iar îii situațü ideale. Fidelitatea pä nd la sfâ rşit, spunea
Sffintul Serafin, este e,sențialã pentru a te bucura de
fericirc. Daca creştinii descop‹•rà cd nu pot mnviețui, iar ct
c‹›ntinuïi sã trã iascä îinpreunã pentru casclc for, pentru
copiii lor, pentru ítisericä şi pentru Dumnezeu, acest lucru
poate însemna multã suferințã , dar acest fe1 de cisnicie
este cale cdtre ccr. Fiindcã numai cci cc-șl iau crucea Îl g‹›t
urma ge II›“istos.
Rtigã ciunea, discernIniánt«l și, mai ales, experiența mnor
ÎfltclCl !‹ ‹1llh‹›vnici îiixestr:iti en intuiție tlu1i‹ivniccascä nc
va conduct la cunoașterea voii lui Dumnezeu si la
acceptarca propriului "‹far al lili Duinntizeu”. Dar dacã eşti
încã nesigmr sau îndoit, ar trcbui sä alegi calea că sniciei
carc, fiintl un dar
a1 lui Dumnezeu, estt ‹lc ascmcnca, bunã și binccuvâ ntatä
și nu łilaniabilã , (st nc fcrcasta I)uiilnczcu de o astfel de lilas-
femic!), și sã ne nevoini pe accvtã cale, Oricum. atunci
cã nd Domnul nc trimite duliovnlci {Plini dc Dnh, ar trcbui
sä s‹ico- tint acest lucru drept mila lui Durnnexeu și sã
facein apcl la ei in situații îndoielnlcc. D¢ aceea multe
purs‹iane i-an ccrut Sfăiitului Serafiin binecuvântarca pentru
.i alcgc viața mona- h:tlã . Iată ce ni se p‹ivestcște in
Cronicl: “În anul 1830. un fraic de la mâ nästirea Glinsk y
care încã nu se hfitä râ se în ceea ce privcște calea cc o avea
dc urinat îti viațä , veni en aceastä inienție la mânã stirca
Sar‹›v si-1 întrcbă pe parintele Serafiiii dacä era
hineciivä ntarca lui Dumnezeu pentru el ca
să ajungi monah. Tâ nărul nii se prea cunoştea pe sine si
nu era sigur dc chemarca sa; cl c2ita între lume si
mană stirc. E1 nu avea cui sd-i ‹descopere gân‹ltlrilc. Nu era
nimeni care s.I i fi ptitut rezolva problema vieții sale. Si,
astfel, fratele veni la pă rintele fierafiili, citxn la picioarele
sale și-1 rupă să-i tișiircze sufletul din tuninltnl îndoiulilor,
întreb'aii‹!: «Este voia lui Duiimexeu ca cii și fratele meu,
Nicolae sâ alegem viata mo- nah.il.1?•. Oare nu-l întrebase
p.arintele Scrafiin cti ani în urmă acela.și lucru pe
părintele Dositci din Kicv(* Si iată că îi răspuiisc asifel
fratelui: •ăIâ ntuiește-tc pe tine si pe fratele tă u!›•. .lpoi
nlcdită pre¡ de o clipa și zise: «Îți aniiiuești dc via ța lui
loanichie ccl fiare? Pe Câ nil umbla printre munți și caderl
dc ape, s-a întamplat ca toiagiil Plin m"ană să-i scape și să
cada într o prapastic. lira cu iieputință sâ ia toiagill, iar fâ Î
iICCS(‹Î Sf°df1tul uri ptitca merge mai departe. Dintr-o pro
fnntlă durcre el strigă că tre Domnul Dinnne‹cii, iar un
înger
al Domnului în chii› nevăzut îi dă du un alt toia8•.
8ptinîand acestea, părintele Serafiin îi puse fratelui pr‹r
țn’itil său toiag în umana ‹!reapt3 a acestuia și spuse: •E greu
să îndrtimi sufletele oinenești! Dar printre toate încercârile și
necazurile tale în înilrnniarea suflctel‹›r frațiI‹›r, îngerul
dom- nului va fi permanent cii tine pă nă la sfâ rşitul vicții
tale». Dupd aceasta, fratele s-a li‹›tIrat să ilitre într-o
niailîtstirc. La ttintlcrea sa în inoiiahism el a primit numele
dc Paisie, i.lr în anul lS56 a fost numit starct al niîanăstirii
cenoliitice (fim- kiiisky din Astralian. Peste alți șasc ani fti
ridicat la r.tiq;n1 dc arliimandrit în catlrul aceleiași
umeri.Isiii i. În atest fel el a ‹lee venit, așa cum pre›.1/use pai
intelc Serafirn păstor dc suflete oincnesti. Iar fi atclc s.Iu.
tlesprc carc l›1rl ntele Serafiiii spuse-
se: ‹ă1*antuiește-ti fi.itcle•, a intrat într-o initnăstire nul› numele
‹lc Nazarie si si-a sfar.sit viata in inănistirca Sf‹antul
C›lie‹›rghe min Kozclețk, în calitate ‹!c ieromonali." Cât dc
hotărfitor rcu- șea ;›ă rintclc Scrafini cel plin dc Duh sat
ilctcrniine soarta cclor ciire îi cereau sfatul!
 De curând, la .4cadeiilia Teoloșicä din Sankt Petersburg,
era un student pe numc Nikolai V. h. Pentru blândcțea lui
co- l¢giİ Să i îl poreclirã Kolecika. In ce1 ‹le-al doilea sau al
treilca an de studü cl se gâ iidi sä inure In monahisin. El
inediia și se ruga și ceru pãrcrca cä torva persoane
înduli‹›vnicite. Ditr nimeni nu-i dã du tin rä spuns hotlrâ t,
decisiv. "Poți fi monah, dar ai ț›utca fi și un bun preot de
parohie", spuneaii cei en cnre vorbca. ‘Kolecika” nu era
nitiltuniit. iar dorința sa de a infra in m‹›nahism creștea.
Canonizarea Sfantului Scrafini și expu- nerea nioastelor sale
avusese loc cm pnțin timp ñ iainte de toate acestea. Doi crii
mai tä rziii tin prieten de-a1 sIu mani- festã dorința de a i
se închina Sf°antului și se duse la Sarov. De act›l‹i, încä rcat
cu inici suveniruri dc la må nãstire, se tntoarse la Academie la
îiiceputtil anului școlar. Întamplãtor, îi adusc liii Kolia o
iconițã de-a ,sfantului. El îi purta de inultã vieiiie o adâ ncã
vcncra¡ic fä cã torului de minuni din Sarov, cłiiar dinaintea
canonizarii sale. l'rictcnul sun nu avusese vreo ill(ßIltİß ß)ílrte
sä -i ofere acest dar. Dar așa s-a îiltâ mplat. Dup^a ce a prifnit
darul, asa cum i-a spus el dupfi aceea prietenului
.să u, Kolca a hotã rã t să-i cearã Sfantullii in rugã ciunc sit-i
rcz‹›lvc in cclc din urinã chinuitoarea sa ;›robleinã en
privirc la inonahisni. El voia doar sz șiie un singur lucrii:
era oaie voia lui Dumnezeu ca c1 sä ajungä monah?
“Si uite așa”, îi spusc acesta prietenultii slti, "itni pus
itoaiia de la tine dinaintea inea in dormitor și i-ant spus
c« voce tare Sfântului incu: «Pñ rinte, Sfinte Serafin, mare
fä că - tor de nü nutii al lui Dumnczell! Tti însuți ai spus pe
c°and trã - iai ca sa venim la m‹›rm'antul tã u și sã -ți
spunem total de parcă ai fi in viațã. lti1›itc părinte! 3unt
destul de cliinuit de problems urea cu privire la
in‹›iiahisin: Spune-mi, este oare voia lui Dumnexeu ca eu
sã devin monah sau nu? latã , voi face trei Inetanii dinaintea
ta, ca și ctiiu ai fi in viață ; iar ap‹›i îți v‹›i descliide “Viața“
(ered cI era cartca lui l*vițclii dcsprc
Sfr«itul Ser2fim) și acolo unde îmi va că t!ea privirea, acela
să fie ră spunsul pentru milte•". Si fă cu așa cum spusese.
Fdcu imi ineianii, deschise "Viața" pe partea stângă și ochii
îi cătu ră pe paragraful carc începe cii următoarele cuvinte:
"În anul 1830, tin frate dc la mint.stirea Glinsky...“ pc carc
tt›cmai l-ann citat. Nikolai V.S. se umplti dc bucurie și
înccpu cu lacrimi să -i mulțumcască fă tatorolui sau dc
minuni care acum îi l›inecuvâ ntase chemarca într-uri chip
asemă nă tor. Îndoielile sale lunseră sfă rșit. Si curâ nd, in loc
dc rt›bul lui Diimnczeu Nikolai, e1 ‹!eveni dupd tuiiderea sa
în NlOnfil3ÎSnl fratele nos- tru Sei’afim", fiind numit astfel
datorită minunatei descope- riri fă cute lui de că tre Sfă nt.
S-au împlinit și alte aniă nuntc din aceeaşi povcstire cu
fratele dc la mâni1.stirea Glinsky. t’ra- tClc Serafim deveni
ulterior pastor de suflete și .inume epis- cop. 8-a inai
întâ mplat uri alt lucru extraordinar cii privire la propriul
să u frate, la care Nikolat V, .s. nii se g'ndise îit tim- pul
rugă ciunii sale, îiitrucă t era preocupat doar de sine. E1
mai avea uri frate care, din câ nd în că nd suferea dc dureri
de cap și de o inexplical›ilă teamă . În momentele acelea,
fratele
.sîiu mai mare, Nikolai ii era dc mare ajutam, niâ ngGindii-1 și
învasclindu-l. Ș i deodată se ivi r^+spun.sn1 și pentru cl:
‘ă lă nttv lește-ți fratele”. Asta si fă cu. fiu 4 cc s absolvit .
4cadeniia, pă rintele Serafim iși luă lnaina (vIduvă ) și fratele
spre a viețui cu cl. Ap‹›i î1 tunsc in inonahism și-i ‹1â‹lu
Humele ‹le Scrghic. Acum, accsta este arhimandrit și își
lucrează măntiiirea îmi preună cn ffă tcle său, episcopul. În
ceea ce o privcste pe mama
lor, ea s-a să vâ rșit în p.tce. Desigur, noi nu trebuie să facem o
regulă ‹lin acest mod dc a afla voia lui Dumnezeu, că ci se
aseamă iid cu ghicitoria și nu este aprobat de hiscricd.
În istoria comunitâ ții Diveiev s-a stârnit o mare contr‹›-
versii în acest sens. Ncctaric, episc‹›p dc Nijiu N‹›vg‹irod,
în a tlrui eparliic se afla această mă nlstire dc maici, a voit
să numească îii calitate de stare¡ă pe o anume soră
GliclierÎ
 Zaiiintovna, împotriva dorin!ei inajorită ții surorilor carc doreau
s6 ră mâ nă cu stareța lor dc mai înainte, EliSabeta Usakova.
În acest scop, îinp‹ilriva uzanțelor, el a fă cut uz dc
mct‹›- da tragcrii la sorți, înscriind numele maicii
F.lisabeta, al surd rii Glitheria și al unei alte surori,
Paraschiva lCrofcieva. Sorții au ale+o pe Glicheria carc
avea dt›ar 40 dc susținatoarc, îii timp ce restul dc 4ti0
erau dc partea maicii Elisaheta. Acest lucru dă dii iias,tere
unNi pr(›ces dc n‹it‹›rietdttI.
Si iatd ce a scris ritposatul mitropolit f'ilaret al Moscovei
în rezoluția sa: *Am aflat că Prea Sfinția sa con.siderii
tragerea la sorți ca pe voia lui Duiiinczcu, și prin urmare
s‹›cotește acest caz. ca fiind peste liotă râ rca Sfântului
Sinod“. ăIitropo- litill Filarct c‹iiisiderâ această pă rere ca
fiind er‹inaK tlai apoi, aceeasi pă rere a fost cxpriniatit dc
că tre Sfântul Sinod;
. rezolvarca probleinei prin tragere la sorți a fost anNlată , și
maica Elisabeta a fost reinstalată în scaunul stă reției. În
ceea cc le priveşte pc sora t7liclieria și pc• cele cc o
susțincau, aces- tea au fost îndepJrtate din mănă stire. A
fost din nou resta- bilită pacea.
Uri alt ierarli, unul dintre condută tor›i Bisericii scria
cu privire la un alt caz: "Ar trehui să ne rugă m ca Domnul
sI ne arate calea și să ne încununcze lucrarea cu ‹leplin
succes; dar o hotă ră re ar trebui luat3 doar cu
convingerea clark a te- nieiniciei sale, iar nt›i trebuie să ne
asuiuăin întreaga resp‹›ii- sal›i1itate pentru luarea unei
astfel dc h‹›tă râ ri”.
Dacii .in amintit dc caziil fratclui, acesta nu a reprczcn-
tat o regulă , ti doar o situatie excej›¡ionalii de manifestare
a voii lui Dumnezeu, lucru care mai ap‹›i a fost adeverit în
fapt tă . Sfintii Părin¡i, \arsanufle ccl tare și alții,
cuprinzâ ndu-l și pe aut‹›rul “Războiului nev3ziit",
recoinandl nrniă t‹iarca calc în rezolvarea îndoielilor. Dup1
ce lă uiitric ai renuntat la pro- pria ia voie și la pârerile tale
preconcepute, îndrcapta-te către Dumnezeu ‹lc trei ‹›ri în
rtiglciunc, zșa cum a procetlat b‹›m-
y yØ

nut in grãdina GlietsimaRİ, iar apoi mediteazl la {3ftlblenia

res ›ectivã din nt›u in sufletul tã u, asumâ ildu-ți întreaga
rä s pundere. Dupä aceea. accepts hot^arâ rea spre care
înclinä bal- anța iniiiui tale, Of İcã t dc firavJ ar fi aceasta.
Dar pe Iâ nga toate acestea darul dlscernã niãnttilui este url
dar aparte a1 lui Dunuiezeu acordat dc cä tre Sfâ ntul Duli:
“Că unula i se dã prin Duhul Sfã nt cuvã nt de
înțelcpciune... .iltuia ‹łcosebirca dullUrilor* (I Cor. 12: 8-io),
spune SfÊ Iltul Apost‹Jl P:lvel.
far Sfântiil Serafiin ne învațä : “ Starețul, in calitate de
pä stor al ‹rilor rationale, trehuie sä aihl darul
discern•1rnzn tului pentru a putea oferi oi’icânt1 povețe
ff›lositoare tllturor acelora care îi cer sI le fic cä lã uzã ." lat
‹lupä spusele Sfâ ntu- liii Petru Damaschinnl: "hu nc puteni
îiicrede in oricine spre a primi sfiitiiri atunci tând avcni
ncv‹›ic ‹le c1e, ci numai de la acela carc a primit de la
Dumnezeu darul discernämâ ntu- lui si printr-o ñ id(!ltingatž
practice +sccticä a dobândit pătrun- dere dtihovniceascä .‘
Dar, pe lâ ngã fa)ittiI de a fi un dar a lui Diimnezeu,
‹lisccrnãmñ ntul se doliandește dupã spuscle Sfan- tului
Serafini, printr-un neîncetat sltidiu dc zi şi de noapte at
Sfintei Scripturi, legea Domnului." lii cele din urmã el ne
mat aratl și o altä cale spre dohâ ndirca acesteia: “Cel ce
este as- cultator face inari progress în xidirea sufletului
sIu: și, în plus, eI dobâ ndes,te astfel o ințelcgerc a
lucrurilor şi ajunge la cä ințã .‘ Atunci câ nd existä p‹›rtinca
dircctä a unei autori- tä ți competentc, pã rintele Serafin ne
aratä cã aceasta trebuie împllnitã färă ezitare, de ‹lragul
sfintei ascultäri. Nu trcliuic discutate și jiidccate
problcincle starețiltir și ale cclor ce ne sunt 8uperiori.
Altinintcri n‹ii jigniin .llãrcția lui DunøieZeu,
Ctl V0İa Cü trll İa ítil f0St Iillrfiİte :t U torİtaț İÍe: “Cã Ci fiu tstc
stä pânire ‹lccâ t de la Dumnezeu; iar cele sunt. de Dumnezeu
sunt râ ndtiit0“ (Rom. 13: 1).
“Cel ce face :iscu1taie. face ascultarc in urice. Dar cel
ce a renun¡at la voia sa într-un antimit lucru și nu a
renunțat la
voia sa în alt lucru şi-o fâ ctıt proprie sa voie chiar’ şi în
cele ce a renuntat.‘ “Ceea ce sC face dup3 voia proprie nu
este lucru lıineplü cut lui Dumnezeu, chiar daca poate
pâ rea bun.” Dü aceea sfântııl insista asupra ascultâ rii în
cazul tuturor "monahilor“ şi mai ales în cazul “orfanelor"
sale. “ıtscultarea e stıperioarâ postului şi rugâ ciunii",
repct.a el J›erınanent.
â lirenii îşi au proprie ler cale, dar şi aici, dup2 cum
vorn vedca, existö chi aparte de ascultare şi de descopcrire
a x'oii lui Dumnezeu. Ş i aici, în lume, n« este numai posibil,
ci chiar imperativ ca oamenii sâ duci o via¡d sfâ ntd pentru
a-şi lucra pr‹›pria lor ınanttıire, fiindcâ lucrarea şi scopul
Bisericii este de a face sfinti în orice domeniu al vie¡ii. Fstc
inıposibil ca nt›i st adunaın toate pove¡ele SU. Serafim; de
fapt, nu totul a fost publicat. Dcci, vom selecta ceea ce sette
de cea mai marc iınportantû şi dc folos practic pentru cci
ce trâicsc lu lume.

-(a Cor(ile. sfltıte)

»ı‹rıı‹nıfrf - ,grnrord
«recııtolii de E /’°cfor
din carteu ”Pelarinyl
 Capitolul XIII
Evlavia in lume
Atunci cãnd discuta cu mircni, Sfântul Serafin dovedca
o percepție suprafireascl a stärii duhovniceşti a fiecä rei per-
soane. Era ‹le parcã el ar fi väzut sufletul celeilalte persoanc
înlä untrul sdu. Ș i, de aceea, povețele sale erau nu
îndruniări generals, cl cle raspundeau sentimentclor ș1
gä ndurilor as- oinse a1c vizitatorilor săi. Si îi urat povățuia
pe oameni sã se adapte2e ei înșiși la felul dc a fi ml celorlalți.
Cu omul oblşnuit trebuic discutate lucruri obișnuite; dar cu o
persoanã dotată en înțelegere dnhovniceascl, trehule
discutate lucruri cerești. Uneori nu c ncvoie sI se discute
deloc lucruri duhovniceștt “inai ales atunci câ nd nu bagi de
seamã vreo oarecare dorin- țã de a le asculta." Dar, întrucâ t
cei ce veneau la el, veneau en sufletele deschise, Sf.wtul
Serafin nu numai cd le arãta dragoste, dar își revã rsa tot ceea
ce avea îli propriul sãu suflec “Adcsca”, scrie aiitorul tironicii,
"el le descoperea oaspeților sIi cele mai ascunse gãndurl ale
acestora, iar atuntt şuvoaie de lacrimi izbucneau chiar de la
cel ce aveau iniini tari, inns pietrite." Si toți plecau zidiți
iluliovnlcește, uneoi’1 pentru t‹›t restul vieții for. Dupl $fâ ntul
Serafin, Esau niai degrabã con- fofin învãțã turii creștine in
general, oi icinc poate şi trebuic sI-si lucrcze propria sa
inâ ntuire fit orice pr‹›fesie sau stare de viațä. ltarele
Ap‹›st‹›l Pavel spulie acelzși lucru: "Ass cuiTi a dat Doiiinul
fieclruia, aha cum l-a chemat Dumnezeu ;›e fie- carc astfel sä
unable. Si așa ränduiesc în toate hi5ericilc. Fie- care, in
cłieinarea in care a fost chemat, ìn aceasta sã rä niând. i\i f‹›st
chemat fiittd rob'* l'i fí)rã grljã . lar de poti sã fit liber, niai
mult fol‹iscștc-te! tidci robul care a fost chemat in Dom-
nul, este iin libcrat at Domnului, 3’ot asa ccl chemat libcr este
rob al ltii HristoS” (i ‹: . 7. 17-22). Prin urmarc, fit viata și în-
drumã rilc Sfäntalui Serafin noi nu obseo äin nici o deprccicrc
a vieții de familie, nicl o recomandare neconditionată a mona-
hisniului, nici o defă iinare a cel‹›r bogați dacâ aceștia sunt
smeriți și evlavioși și nici o preferințit față de cei săraci
dacl aceștia nu tră iesc o viață duh‹ivniceasci£ Cu adevă rat
totul constă in paza pornncilor lui Dumnezeu (a). Clerici,
persoane oficiale, ofițeri san ostas,i, nepisttiri și cel mai
adesea, mulți ță rani veneau la el, iar pă rintele Serafim îi
primea pe toți în acclas,i fel plin de prietenie, dragoste și
seriozitate; tuturor le oferea povețele, mă ngă ierea si
ră spunsurile de care aceștia aveau nevoie. tlai presus dc
‹irice, câ ti nu veneau la el cu pro- bleme legate de căsătorie
și uneori chiar de m‹›nahism! lar cl le rezolva îndoielile și
necazurile cu atâ ta credințâ încâ t se pitrea că însuși
atotvază torul ‹›clii al lui Dumnezeu ar fi pri- vit Jirin c1. .
1dese‹iri el nu oferea decizia carc era așteptatâ . fată că tcva
excmple surprinzdt‹›are. Odată 1-ati vizitat doua doamne.
tina era tâ nă rul și apartinea unei familii de negus- tori;
ceal:iltă era dle vă rstă medie și era de vițâ nobilă . Cea
dc-a doua nutrca o marc dorință pentru viața monahală,
dar pă rin!• nn-i dadeau binecuvâ ntarea; cea dintâ i nici
mă car nu
se gâ ndea la irn›iia1iism. liar patrundcrea dnhovniceascâ a
sfăntnloi 1-a f‹cut să le dea povețe care reprczcntau exact con-
trariiil intențiil‹›r lor. Cu tărie el a indemnat-o pe nobila
doam- nă sit se câsâtoreasc3. ”\ iața dc familie“, îi spuse el,
“estt bine- cnvântata de Dumnezeu Însuși. Este doar dc
trebuință ca am- bele pă rti să respcctc fidclitatea
matrimoniall, dragostea si pacea. Dumneata vei fi fericită
în căsătorie. Ilonahismul nu este pentru dumneata. 1’iața
inonalială este grea; nu oricine
ii poate face fa!°- Dar sfâ ntul ii spuse celei tinere să intre
în monallism. și îl spuse chiar și numele mâ năstirii unde
se va măntui. Ambele vizitat‹›are au plecat nesatisfăcute de
discuția
aviită și 1-au pă ră sit pe bâtrân dezamă gite. Dar ulterior totul
+a întâ mplat așa precum prczisesc pă rintele Serafim.
 Gã ndul hinecuvâ ntã rii pentru via¡a de familie cra
ade- sea rostit oaspeților sãi. Odatà un ta”nãr îl vizitã și-i ceru
sä-1 binecuvinteze pentru a intra într-o mâ nã stire. Dar
sfâ ntul do- rind sä -i încerce tä ria dc caracter și sd-I
intiíreascã in bunelc sale intenții, ii v‹›rbi despre cä .sátoric:
"hU t‹›ți {lfiCC]3 CtlVan- ttlÍ ßCCStä ” (Water 19: 11), iar Domnul
nu-i constrá ngc sã procc- dev.e astfel. Dar, adźugä c1: “De poți
crede toate sunt cu putin- țã celui ce crede" (Marcu 9: 23).
Raniâ i in lume, cã sã torește-te. Sä nu-ü uiți îndat‹›ririle
conjugale și ospitalitutea. Să practici virtutiÍc care vor fi
ponicnite la infricoşdtoarca judccatã a lui Dumnezeu, tlupä
cuvăntul Sfintei Evanghelii: “Flãtnänd ant fost şi Mi-ați dat
sä mžnă nt; înseLtt am fost și )Ii-ați dat sã beau; Vol am fost
și sł ați înibrãcat" (;Iatci 2›, g5-3f›). lath unde îti vei afla
niã ntuirea! 1i. ‹lc aseinenea, ia aininte la curã ție. Sit rã inäi
in cnrãțic niicrcurea și vincrea, precum și duminica și in toate
sãrbãtorilc. Fiindcã ncpracticänd abstinen¡a inier- curca și
vinerea, topiii sc nasc in‹›rți, iar nelii*arid în seaniä
să rbã torile și duminica soțiile rllOf la nașterea copiil‹›r.”
Tă nã - rul se intoarsc acasã , dar povețele pärintelni Sefafiin îi
aprin- scra și niai mult d‹›rința de a intra in viața
inona1i‹ilã , iar pcste un an şi jumã tate el se închinovie in
niă nä stirca Sarov.
Uneori pă rinttlc .Serafini tin a vietile ‹›aincniloi tire
nu se mai întâ lniserã niciodatä . fin ofiter vtni sã-1 ccară
biiiecu- vantarca pentru a sc cãsãtori. Pă rintele Serafim li
spuse cã mircasa lui se .ıfla ‹lcJa acol‹› 13 arhf›nd aric,
Accastã tä nä r.a veni și ca pentru a lua binecux°aniarc spre a
se căsatori. “ălircle t3u se aflä aici la Sarov”, îi spuse
l›ã trâ nnl. Tinerii fă curä cu- noştințit, iar ni;ii apoi ainând‹›i
venirä 12 sfânt care le Lady bineoivã ntarea spre a se
cäsitt‹›ri. Cãsãtoria lor fn una extrcm de fericltií. Sfãntul
Scrafini vedea adcsca ce su va întâ nipla cti familiile in
viitor. Un tatä ii a‹1use frica, îøcã priintã , spre a fi
binecuvä ntatà . Sfãntul o privi şi spu.se: "la v. avca o cale
grea in viațä . F.a sc va cä sä tori cm un bã rbat carc nici
mä car nu va avca llabar de Dumnezeu.“
 F, P. Gooseva, o tä nã rã femeie, s‹›ția unui negustor
din ElaHlla , vent la Sfâ iii. él o luã dc mâ nã , o conduse în
chilia so și, särutá nd-o pe cap, ii spuse: “AC0St cap va
cunoaste multă silferințã ! Vci însã niãnța cu durcre și vei
culegc totul cu bu- curie.” si chiar asa s-a întâmplat. “›\m
aviit mulți copii”, spu- nea ea mai ap‹›i. “iar el ini-a prezi.s
adcvã rul l›rİIitr-i› pafâ • bolá . I-am crescut, i-am cžsã torit
pe toți și i-am îngropat pe toți. lar acum sunt singørã pe
linne.”
Celor care eras cã sã t‹iriti, pärintele Serafin nu le lngä -
duia sã se despartã , indifcrcnt cfit de greu le-ar fi fost,
chiar sub pretexttil unei vieți interi‹iare de curäție. A existat
un ast- fel de caz. t:ci doi soți s-au de›-pä r¡it și şi-au
împãrțit copiii. Soțul s-a ‹lus la Sarov și a venit la pärintele
Serafim. De înda- tä te 1-a vãzut Sf‹antul, a început sã-1
dojcneascã zdravän, îin- potriv’a +șteptã ri1or sale, spønându-
i pe un ton ameniiițãtor: “De ce no stai impreunã cn s‹›ția ta?
0u-te la ea, du-te!” Soțul cel ‹lojcnit îl ascultã pe Sfä nt și sc
reîntoarse la soția sa, pe- trecâ ndu-și restiil vietü fit
arni‹iiiie si unitatc. Oricum, se cunosc doiiä situații in care
Sfăntul Serafim a binecuvă ntat oameni cãsătoriți sã intre
in inâ nä stire, d.in aceasta a aviit loc în condiții apartt.
lln vizitator ev1avi‹is al mû nŁstirii a fã cut juräniâ nt cã
va intra in nionahisni. Dar, întorcându-sc acasă, s-a cä sätorit
şi a alert doİ COĘİi. ()f1CuN1, con.stiința nu-i dã dea pace, si la
sfattil monaliil‹)r din Sarov, itpelã la sfâ ntnl l›ä trãn. Acesta
î1 vã zu icșind ‹lin chilia ›a pc pãrintelt•. Serafinl cu o sapä
îii mănã și se aruncã la picioarele .sale, riigã ntlu 1 să 1
p‹ivã țtiiascd și cerându-i din nou liinecuv°antarea pentru
mult dorita viațã monahalã . SfŠnttll nsctllłĂ totul §i îi 8ptlsc:
”Dacä vei rCSpecta toate rcgulile monahale cu strlctcțe
‹lupä jurã mâ ntul dat, mergi pe tal0â ã (CÛ Stí1 ill IIC0.“ ›1poi
bltrâ iiiil îl binecu›'â n- tã , și omul se duse acasã, lãsâ nd totul
la voia lni Dumnezeu. Curand îi inuri soția și Nlai ap‹›i
amâ ndoi copiii. lltip;ă ce i-a
îngropat, omul se duse la Sarov unde a fost tuns în
mona- hism și și-a sUarșit viața ca uri ascet desâ vâ rsit.
Altă dati, pă rintele Serafim, din proprie lnițlativă îi
Spu- se unui negustor: “l'leacl din lumel" După o
îndelungată mc- ditație, omul începu sâ-si îndemne soția
să se ducd la o
tire împreună cu fiica lor, as,a încăt e1 să poată deveni
monah. Dar soția sa nu a dorit aceasta și a gksit drept
pretext situatia precară a pă rintilor ei. Apoi ca îi declard
deschis că ea nu avea nici cea mal mică dorința de a merge
la măn"astire. Dar, în curănd, amâ ndoi pă rinții, că t și soția
inurirl; iar atunci tată l și fiica se dusera la mâ nlstiri
diferite. Mai apoi, el a fost tuns în inonahism șt a primit
ntnnele de Melchisedec.
Dar situații de acest fel erau extrcm dc rare. ln cele
mai multe caz.iir1 pă rintelc Serafim dădea Povețe cu privire
la mo-
‹lul de a trâ i în familie. Deja ann aflat unele dintre povețele
sale. Să mai dă in si alte exemple. E1 le spunca oamenilor
să se îngrijească de educatia suflctclor copiilor lor mai mtilt
decât dc instruirea lor în feluritcle ramuri ale cunoașterii,
deși nu nega nlci nevoia acesteia Plin urmă . Uri arnimc
liogdano îl întrebi dacă ar trebui să i învete pe copiii să i
limbi străine și alte obiecte școlare. Parintele Serafim ii
spuse: “Ce rIu este să cunoşti ceva?" “Eu, un păcdtos”, scrie
Bogdanov “credeam, judecă nd după standardele lumcști, câ
el ar fi trebuit să fie c1 însuși un cui coltivat pentru a putea
să-mi răspundă la aceas- ta. Dar, de îndată ann fost dojenit de
stră văzdtorul bătraii: •hu e de competența unui copil ca
mine sâ-i dea ră spuns unei per- soane edncate ca
dumneata. Întreabă pc cineva mai deștepc• ”latl o
povestire ziditoare pentru părintii care se ingriJesc dc
Cducația religioasă a copiil‹›r lor. “În 1829", spune ofițcriil dc
cavalerii African Vasilievici 7eplov, unul dintre admlratorii și
prietenii devot•!I ‹ i sfâ ntului, ”in perioada dc vară , ni-aiu
dus la Sarov cu soția și copiii. Pc drum, ohservand că fiul
nostru cel mai mare, care avea aproape zece ani, era cu
totul absoi‘-
bit dc lectura că rților duhovnicești și uri acorda uiti cea
mai mică atenție lmprejuriinilor, soția mea început să se
plăngd de faptul cd iubiții no.stri copii erau prea amatori de
cărți duhov- iiicești și cI nu lc pă sa deloc de lecțiile lor, de
științele exacte, precum șl de alte lucruri care erau
necesare îii lume. Odată cu sosirea noastră la Sarov, ne-ann
dus direct la părintele Sera- fim care ne întâmpinâ cu nlu1tă
afectlune. Dăndti-mi binecu- vântarea, el ne spuse să
rămâ nem acolo trei dle. Atunci cănd o binecuvăntă pe soua
mea el spuse: •Maică , maică! Nu te grăbi să ri înveți pe copii
francern si germana, ci, mal întăi pregăteș- te-le sufletele; si
toate celelalte se vor adăuga vouă (ălatei 6. 33)». Atunci că nd
ti binecnvânta pe cei doi copii ai noștri, el bine- voi sI-1
niimească pe cel mai mare dintre fiii noștri •comoara sa».
În acest fel dreptul bă trâ n o dojeni pe soția mea pentru
că rteala ci nedreaptă ." Sfântul iubea copiii, acele flori ale
ra- lului. Unele întăinplări mișcâtoare din viața sa s-au
păstrat.
Soțla unui moșier din Simbirsk, E. N. P2Stlcliina, veni
în 1830 sâ -1 vadă pe pă rinte. Dar atunci câ nd se apropie
dc chi- lia sa, ea îsi dă dti seama că aceasta era încuiată pe
dlnlluntru; bă trâ nul nu primea pe nimeni. Câ țiva dintrc
vizitatori încer- care să spună rtigăcitlnea moiialială •Pentru
rugă ciunile St’in- ților Păriiitilor noștri, Doamne lisuse
hristoase, Dumnezeul nostru, iniluie.stu-ne pe noi», dar usa
nu s-a deschis. "În cele lin urma”, spune vizitatoarea, "m-
a1n întors către o doamnă cu o fetiță care stă tea lângă
mine, în apropierea ușii, și gri rugat-o ca soo îndemne pe
fetița ei să spună rugăciunea, deoa- rece ca era cea mai
vrednică dintre noi toți (a). §i de îndata Ce copilul spuse
rugă ciunea uşa se deschise."
O întâ mplare asemă nă toare avu loc cu o altă ocazie la
sthit. ti multime de oameni se stransese acol‹i ca să-1 vadă
pe Sf°ant și ccl puțin să ia binecuvântarea sa. Dar, de data
aceas- ta, sUantul bă tran li‹›tă râ se, nu se stie dc cc anume,
să nu pri-
a) Vest Zi‹dif 4.-8; tuca l8. l€›.
inească pe nimeni; fără a fi observ.tt, cl se strecură afară
din chilie, se dusc iii pă dure și sc ascunse în iarba înaltJ.
l•rintre vizitatori se afla ‹› doanin:1 pc nuine Aksakova,
împreună cu copiii să i. lntrucâ t pelerinii nu îndră zneau să -1
tulbura pe ha- trfin și nici măcar să-1 caute, ci le spuseră
copiilor nevinovați sa se ducâ prin iarbă și sam cheme pe
pă rinte, nâ dă jduind că accsta va ră spunde la chemarca l‹›r.
Cufand ei aflard ascuns zișul sfâ ntului, dar el le fă cu senui
ca să nu-1 iră tlere. Dar co- piii erau atâ t de încântați dc
desc‹›pcrirea lor încâ t ei înce- pură să strige și inai tare
că tre pelerinii care as.teptau. Atuiici, părintele Serafini se
ridică din iarbă cii uri zâmbet ș^zga1nit si se apropie cu
dragoste tle ti'adatorii s‘ăi nevinovați care, fiind curați la
inimi, îl înconjui‘ară fă ră cea mal mica ttamă și începură să
1 mângâie ca pc un .dt copil ml lui Diunnezeu. Atunci și adul¡ii
sc ă pfopiara. Une‹›ri, sfâ ntul îi lu‹t P (iopii în b]’ilțe. "Ain vcnlt
la părintele Serafiin pentru prima oar( cu pă rintii nici pe
că nd eram încă destul de tă nă ră ", spune Anastasia
Frotasova, o soră de la Diveiev.
“A d‹›ua oară an1 venit la el cu ni.mia și cu o sor.1 dc
la Diveiev, Irina Prok‹ifievna. El ne-a hinccuvâ ntat și ne-.i
spus să să rutăm icoana )1aicii Doninii[ui. Dar întrucât nu
puteam ajunge lix ÎCoana carc se afla pe inasl, e1 mă ridică și
ină lă sa să sărut ic‹›anA Îinpărătesei Ccru1i1t›r." În timpul
acestei vizite, sfântul prexise că ea va deveni niaică la Iliveicv.
Pe când aceas- ta avca lf› ani, pă rintele Serafim ii spuse
deschis: ”Maica Dom- nului te-a ales să lii maică încă de
câ nd aveai șapte ani.” Că ntl i 1-au adus pâ rintclui pe
fratele ei ‹le trei imi, Ivail, p‹Irintelc Serafim îl lui din
hrațcle d‹›icii și “dându-mi-1 mie’, spune Pro ta.sova, întrebi:
•Aveți gradină?• Răspunsei: «Dn, avem• Atunci el spuse. «Ei
bine, ni:iică, plimba 1 prin grăăi»ă si ,‹Pune tot
timpul: Doamne iniliiiește! Doamne miluieste! Doamne
niiln- iește! IMI va crc.ște miare și puternic si va r› comoara
noastr:I
tv z mai .scum;›ă . §i sa-l hră nești mata însă ți, cu pi opriilc tale
m°aini•” fil,li apoi, Anastnsia, deveni sorl la măiiLstirea Diveicv
 O :inumc Natalia Evgrafova povestea despre sine însași:
"Pe câ nd aveaiii cinci ani, ann fost oplrită din întâ mplare
cu apI fiari4. Îngrijirile medicale nu mi-au fost dc nici un
folos. Mă tușa mea, din a că rei neatcnție se întâ mplasc
accidentul, începii s4 se roage la părintele Scrafini. Ea îmi
aduse icoana sa și n a învl tk să apelez eu însă ini la bunul
bltrâ n pentru ajutor. Ic‹iana sa era atârnată la capul Satului
meu.” Apoi ca ad‹›rmi și se vă zu pe sine în Sarov; iar
părintele Serafini i spu- se: “Je vei face l›ine, copilă .”
Durerea încetă . Copila fu atunci adusă la manLstire, iar ea
vfiz.u acolo totul exact așa, precum în viziunea ei. Ira fu
mai ales uimitâ pâ nit la lacrimi dc faptul cii pă rintele
Serafiiii ară ta exact ca în visul ci. ‘Hă tră nul se în- ioarse
blâ nd că tre mine", poveste.ste ea mai departe, “și zise:
«O, a venit și copilașul la illine!» În acelasi timp ma lui în
bratele tale, ura sărută pe cap și multă vreme mă
mâ ngă ie."
altai tă rziu vom vedea din n‹›u cii câ tă hunatate a primit
sfâ ntul liltrâ n o fata de 12 iÎÂ i, O C0pilă aSCetă , viitoarea schi-
ni‹›na1iie Marta.
În concluzie, voi povesti ‹› întainplare înrcgistrată de
micul ci erou, J. 5t. Neverov. Pe cân‹l era încă tin bă i«¡el,
veni îinprcun‹i cu inaina sa dc pe nioși:i biiiilcului sIu din
distric- tul Ardat‹›v, la Sarojr Fj nicrgeau sd-l Vă d* 1 *
pă rintele Sera- firii. Î1 găsim în mijlocul unei mari mulțiini de
oameni. Dupit obiceiul său, e1 le ‹›ferea vizitatorilor sti
firiinituri dc prcs- cilră cu vin r‹›su dintr-o lingurâ . O tânărl
nu voia să primeas-
că ceea ce i se oferea și se tot dădea deoparie. Atunci, pă rin
tele Serafim îi spuse: "Cu degetul tău, maică , cu ‹legetul tă u”,
adic3 să ia hucata dc prescură din lingiirit și s-o pună în girl.
Tănăra incepii să râ dă 1s aurul acestor cuvinte. Atunci bă ia-
tul izbucni și el îittr-uri acces necontr(›l.tt dc râs. l'emcia icși
afară . Atunci nninia își ›coase și ca fiul afară și drept pcilcap-
s4 îl las« fir.t i»ancarc. llnpit câtva timp ca î1 duse l;t chilia
pă- rintelui Serafim ca sat-i cear3 icrt;ire. Ea înskși râmase
ilupii iișă .
 După ce spuse rugJciunea, (a) băiatul intră în chilia pă rintelui
Serafim și il vă zu stâ nd într-un sicriu cu o carte ln mâ ini.
.Cc mai faci, prietene, ce mai faci? Ce dores.ti?"
llă tră nul tl întă mpină lntr-o nianleră extrem dc
prietenoasă . “Mama m-a trimis sd-ți cer iertarc fiindcă ann
râ s de tine cu ptlțin timp mai înainte." “Mama ta te-a
trimis?”, spuse părintele Serafim pe tonul cel mai hlâ nd cu
putință , punâ nd accent pe cuvâ n tul “mamă ”. Pai, atunci
mulțumește-i mamei tale din partea mea, prietene!
ă lulțumeștc-i din partea mea fiindcă a fo.st de partea unui
bă trâ n. Mă voi ruga pentru ea. Mnltumește-il"
“Dă ndu-iui seama de gfe.șeala mea față dc bă tfâ ll, îi
Spus set sincer: «Nu, nii mama m-a trimis. Ann venit eu
singur, din proprie inițiativă ». «Ai venit după dorința ta,
prietene? ri bine, îşi multumesc, îti multumesc.
Binecuvâ ntarea Donuiului să fie cu tine! În acelasi tlmp mă
chemi lâ nga el, ml binecu- văntă și zise: •Că inta înlă tură
pă catul, dar aici nu a fost nici un pă cat. Hristos sâ fie cu
tine, prietene!»”. Mai apoi pă rin- tele Serafim ii spuse
pă că tosului iertat sd se așeze pe singiira bancă aflată lâ iigl
sicriul să u și, descliizand cartea Noului ’lcs tamcnt aflată
în mâ inile sale, el înccpu să citeasca: “Nu jude- cați ca sâ
nu fiți judecați", ș.a.m.d. din capitolul al șaptelea din
Sfâ ntul 2vanghelist Matei. Cuvintele Domnului au pr‹›dus o
pr‹›fundă impresie asupra copilului pentru tot restul vietii
sale. Părintele Scrafim ii dă du drumul să plece cu multi
dra- goste, iar după aceea el î1 primea cu multă afecțlune
ori dc câte ori copilul îl vizita. Ultcrior, a avut ocazia sI fie
martorul unei scene extrem dc cinoționante, atunci că nd
bltră nul s-a împitrtU,it cu Sfintele Tainu în chilia sa. Dar
acest lucru a fost deja pomenit
“C.hiar șiin xiua dc azi”, coiichidc adultul dc acum Neverov.
"ori de câ te an mă apropii dc potir și repet după preot cilvin-
 tele rugãciunli de impã rtã s.anle, vá d cu ochii mintii
lrãsãturi- le pllne de mãrejie ale pãrintelul Serafim cu
potirul tn mâ ini.‘ Fãrintele Serafim le spunea copiilor sã -si
rcspecte pà rln-
Jii, chiar dacã acestia aveau infirniitáü . De pildã , veni la el
un bãrbat impreunã cu mama sa care ;rã timea de viciul
betiei. Dar de indatá ce accsta dorea sã se plâ nga de
neputin¡a ma- maí sale, sfã ntul ii acoperi gura cu mána.
Apoi se intoarse cã - tre biat:i femeie si zise: "Desc1iide-{i
gura!" De indatã ce femeia isi deschise gura, pã rintele
Serafim suflã de trci orl asupra ei, apoi, dându-i drumul,
adáugã: •Aceasta tsie porunca pe carc (i-o dan. Niciodatã sã
nu mai ai in casã nu numai viu, dar nicl mã car sticle de
viu, cã ci», spuse el intorcã ndu-se cã tre mamã ,
•nu vei mai putea suporta sã bei viii de acum incolo.•
ü u alta ocazle se desfa.surã urmittoarea conversa¡ie.
“Odatã “, spune N. Y. Nikosina, carc mai apoi a de›'enit
sorã de m*anIstire la Diveiev, "am venit la plrintele
Serafiin cu sora mea care fusese Jsdtoritã cu un preot, dar
care era acum vã duvã . BãtrGnul ‹› hinetuvã ntã pe sora mea
si ii spuse: «Via¡a ta, maicã , va ti binecuvGntatã pânã la
m‹›arte» Atunci, sora mea rãspunse: •l'Icãtuieu tot timpul
certã ndu-mã cu tatãl meu pentru cã a renuntat la slujbã
in favoarca fratelui meu si stã nl tntpreunã tot timpul•
Pãrintclc 8erafini rã spunse:
«Dar cu cine ar trebui sã victulesti, maicã, dacã nu cu tntã l
tãu?• • m un fiu, pãrinte, care-si termina studiile chiar
acum çl nã dã jduiesc cá inã va sus¡lne• •Nu existã nici o
ná dejde l›entru tine, maicd, absolut nici una , rã spunse
Bãtrânul. De fapt, fiul ii muri in scurt timp, iar ea a trtl›uit
sã vieJulascã oi tatăl ei mai departe.
Părintele Seraflm dldea sfaturi nu numai pentru viața
‹le familie care îi priveşte pc toți mirenil, dar și pentru felu-
rte servícil st activitãti sociale. Sã dãm càteva cxtmple din
Oailrul diferitelor sti aturi ale s‹icietății. La tirăciun, în anul
530, B‹›g‹l nov, un înalt slujbaș a1 statului, veni la mânfisti-
rea sar:›v și 1 întrebi pe pă rintele Serafim: Să continui să
lucrez acolo unde mă aflu acum sau să trăiesc la țară (pc
mosia sa):•” "liști încă tănăr, munceşte”, răspunse liltrâ nul.
“Dar ctea ce fac e fărit rost", raspunse vizitatorul. "Aceasu
depinde de voința dumitale”, îi explicit părintele Serahin,
“fiindcă te po¡i măntui prin orice fel dc muncă, avă nd orice
ocupație.”
În via¡a Sfântului sc cunosc numeroase cazuri când
ofi- țeri au apelat 1a cl pentru sfaturl. IMI nu a pus 1a
îndoială fap- tul că mcseria lor ar ;›utea fi pusă sub semnul
îndoielii.
Dimpotrivă, s-a observat ca cl era în mod specisl atent
și amabil cu dânșii. În oct‹›mhrie 1830, Iv«n lakovlevici
Kara- taiev trecu pc lâ ngă Sarov în drumul stiu dc
înapoiere de la Kursk cii treburi legate dc regimentul sIu.
Auzind multe lu- cruri legate dc sfinienia plrintelui
Serafiin, avea o dorința fierbinte dc a-1 vedea, dar sc tcmea
dc uri gănd care este comun tuturor plcltoșilor. "‹dli se
părea", spuse el, ”că bătrânul ină va învinui pentru toate
pă catele mele, mai ales pentru gres.ea- la mea lcgatîl 0e
vencr•r•a sfintelnr icoane. I\tă gâ itdeanz că o icoană pictată
dc mâ na unui om, poate chiar a unui pIcit- tos, nu ar
putea fi uri lucru binepllcut lui Dumnezeu,” Si, ast- fel,
tiiuidul ofițer trecu mai departe fă ră sti intrc în mâ nis-
tire. Dar în anul urmă tor, în luna martie, trecea d¡n nou
cu oamenii săi prin Sar‹›v, in drum spre l'olonia cu care
rașii se aflau îli conflict. De data aceasta se ‹luse 1:i chilia
itltrGnului cu ‹› bucurie la care el însuși nu se aştepta. Îl
afli pe stam în mijlocul unei mu1¡imi dc oameni.
Ilinccuvâ fită ndu-i pe pele- rini, pă rlntcle Serafim se uite
la ofiter și-1 pofti in chilia sa.
"ăI-ann supus poruncii sale cu teamă și cu dragostc,
ani citzut la picioarele sale și i-ann cerut binecuvântarea
pentru că lă torie și ră zboiul ce-1 aveam dc purtat și pentru
ca el sI se roage cm llumnezeu să-ini cruțe viața. Părintele
Serafim nit binecuvă ntă cu crucea sa dc araină care îi
atitrna la piept, și lupii ce ură sărută , înccpu să nina
spove‹lcascit, spunândti-ui
propriile mele păcate, dc parcă ar fi fost facute în prezenta
sa.
I.a capătul acestei mângâietoare spovedanii, îmi spuse:
•Nu trebuie să capitulezi de teama pe care diavolul o
trimite tine- rilor, ci trebuie sx r« ,lin dc tren•ie tocmai
atunci și, respin- gând las.itatea, să-ți aminteşti de faptul că
noi, chiar daca sun- tem păcătoși, ne aflăm sub protecția
harului Măntilitorului nos- tru fără de Care nici un singur
fir dc păr din capul nostru nu se va clinti» După aceea
începu să vorbească despre greşeala mea cu privire la
venerarea sfintelor icoane. •Cât e tle rău și vătămător
pentru noi că dorim s4 sondăm tainele lui Dumne- zeu,
care nu poi r› :n¡elese de mintea onieneascl - dc pildl
felul în care harul lui Dunmezeu liicreazit prin intermedinl
sfintelor icoane, felul ln care îi vindeca pe plcâ toși ca
tine și ca mine, și nu numai trupul, ci și sufletul lor, as,a
încâ t chiar pitcittoșii, după credinta lor în harul lui Hristos
aflat în ic‹ia- ne, au f‹›st ln'zntuiți și au ajuns in Împăr4ția
Cerurilor• «Să ne amintim dc Sf*antul Evanghclist Luca, cel
carc a pictat chipul tlaicii Domnului, și cltiar de însuși
S1â ntuit‹irul Care ne-a lăsat icoana sa ntfăcută dc mână• La
sfăisital ct›nver.sației părin- tele spuse: •h'ti trebuie să
dă iii vreo atentie unor astfel dc gâ ndiri pline de
blasfemie pentru care vesnica osâ ndă îl așteaptii pe cel
ritu ‹limpreună cu cei asemenea lui în ziua înfricoșatci
Judecă ți•"
La plecare ofițerul lă sa trei ruhlc pt masa; dar ție
că nd ieșea afara, sc siiliți tulburat de uri gâ nd diabolic:
”De ce ar avea nevoie Sfântul părinte de hani?" Bietul om
iiu avea încă cxperien! a ră zboiului duh‹ivniccsc neviizut.
Dar, totuși, sc întoarse la marele bdtrâ n carc îl întanipină
cu cuvintele: ‘ln timpul tinut răi.btii cu galii, unui
comandant urma să i se tsie măna dreaptă, dar această
mâ nă îi ditdusc unui pustnic trei ni‹›nezi pentru uri ’Umplu
Sfănt. Si prin rugă ciunile Sfintei Jtiscrici Doninul i-a
salvat-‹›. Gâ ndeşte-te bine la aceasta, iar pc viitor să nu-ți
inai regreți faptele bune. itanii taci vor ajunge
 la coinunitatca mâ nitstirii Diveiev și acela se vor ruga
pentru
să nă tatea ta."
Ap9i Jiărintele îl spovctli Plin nou si li turnâ ptiținâ
aghcas- ml in gură, spuniintl: “Fie ca duhul cel râ u care-1
tulliurii pc robul lul Dumnezeu man, sI fie aliingat prin
harul lui hiiw nezeu!" Dântlu-i drumul llâtrdnul spuse:
"Pune-ți nâtlejdca în Diimnezeu și cere-I ajutorul. Si lnvață
cum să-ți ierți aproapt•- le, iar atunci t‹›t ceea cc• vei
cere ți se va da."
"ln timpul rIzb‹›iului all P‹›lonia“, conchlse Karataiev,
"am luat parte la nuineroase lupte, dar Domnul m-a salvat
mereu datorită rugdciunil‹ir robiiliii Său celui drept. Soldațil
care se întorceau cn t ine la regiment, au primit și ci
binccuvă ntarea sa. El lc-a dat câ teva povete cu accastit
ocazie și a prezis c1 nici anul dintre noi nu va muri tn
luptă . Accst lucru .s-a și întâ mplat dc fapt; nici mă car
unul nu a fost mitcar ranit."
Ur. alt ostas„ O.ă .I.odijinski avea patru surori care au
scris despre e1 cele ct urmează: ”ln 1832, fratele nostru
O.A.L a fost trimis in China. Deoarece urma să treacă prin
Nijiti Novgorod unde noi aveam o bunicl, care era stareța
mă nâ- stirii Sfintei tiruci, e1 se li‹ită rî să se oprească la
Nijni pcntru a o vizita pe liunica n‹›astrit și pentru a se
lntă lni cu noi. În timpul ultimului răzhoi cu turcii el fusese
rlnit la mâna dreap- tă , iar acum îi revcniseră durerile, lucrti
care îl obliga să ura meze tin tratament. h'oi 1 ;im indemnat
sâ vinâ împrt•unii cti noi la manăstirea Sarov pentru a se
întâlni cu părintele Sera- fiul și dc ii primi binecuvfiniarca
sa pentru o că lă torie atat de lungâ și peric«l‹›asă . Doar după
mtlltc insistențe a acceptat el propunerea n‹›astră , filndc:l nu
avea deplină încredere în sfințenia pă rintcltii Serafiin. Dcsi
îl respcCtă , el Cfh d€pal’t dc a îmJ›ârti1si sentimentele
noastre fată de tl și c‹›nsituți sti mearga cu noi doar ca să
ne liniștească . În ajunul plec"ar» noastre ann purtat i›
îndelnngaiă convcrsație cu fratele nostru despre sfintcle
icoane. El afirma că cra doar ‹› superstiț jc Ca
tinclc ic‹›ane ,sã lie numite fä cä ioare de minuni și că
toate erau la tel. La sosirea noasträ , ne-am dus cu toții la
Liturghia nlatinală , câ nd, de oliicci, pã ríntcle se
înlpä rtã șea. Cä nd t‹itul s-a tcrniinat, fratelc nostru se duse
in altar pentru a lua binc- cuvântaic dc la pärintele Scrafim
și pentru a-i transinite ne-
saje de la bUrlİCà II()T tΰ•) (Stã fiCțĂ ) 1 Û )fl C}3İSCO}lU Ğ tä Ritü ie
care p^+st‹›rea pc atunci cparhia Nijni N‹›vg‹irod. Cãnd fratelc
nostru se întoarse la casa de ‹›;isp‹•ți, ‹›bservaräm cI se petre-
cusc cu cl o inare svliimbarc. Primul să u cuvä nt fu acela cä
pãrintelc Scrafim fä ciisc o nú nunc cu el.
•În tiiøp ce-i transmiteain pä rintclui Serafim mesaJelc
biinicii și ale episcopului•, ne spuse el,’ •îmi luå mâ na cea
vä- tãinatit și ‹› strânse atât dc tare încâ t ‹l‹›ar rușinca m-a
oprit sä nu țip. Dar acum nu mai sinit nici o durcre».
Dupd masã nc-am dus cu tO! ii in pä dure, la sihä stria
pît- rintelui Serafiin. î'ã zându-1 de departs stând pe partea
opusä a izvorului sIu, i-am spus fratelui ii‹ tru sã sc ducã
singur la el, in timp ce not asteptain la ‹› ‹›arecare distanța
și-i urmã - rcain. l•ratele n‹›siru sc duse şi fu foarte bine
priinit de pärin- telc Serafiin, fiindcd pärintclc 1-a
hinccuvã ntat, i-a ‹›ferit un lot lâ ngã cl și au discutat
łilipieunä iiinp de o juniä tate dc
orä . În cele din urinä pärintele Serafini își înã lțs capul și ne
fä cti seiiin ca sit inergem la el. Îo timp ce inergeain spre
el, pãrintelt sc ridica ‹lc pc locul uncle stltea și îl väzur^ain
en un hâi'1eț in inâ nã, sãpâ nd piin grãdinã . Luarãm
bifleCUVãlItllf0ă sa, iar c°and fratele nostru se duse și el,
pä rintele îi spuse:
•Aștcaptã o clipä, ic› imediat la tine» Se duse îii chilia sa (si
ap‹›i icși cu jumä tate de prcscurä. Daiidu-i-o fratelui
nostru, ct spuse cu dragoste: •Pcntrii tine, din sufletul ineii•
Apoi, adä- ugã el cu pärcrc de rã u: •Nu nc voin mai lnt2lni•
l•ratc1e nos- tru fu iinpresionat și rIspunsc•: •Nu, pä rinte,
voi veni inä ine
‹luinncata» Dar pä rintele Serafiin rcpetä : •Nu ne voin nlai
$tâ lIii›• Eratclc nostru ripostii: •Pä i intel La îiitoarcerc re voi
vizita» Dar liătrânul repetă a treia oară : •Nil, nu ne vom mai
Dupa cc ne-ain luat ritmas bun dc la pă rintele
Vera- fim, ne ann dus cu t‹›ții 1s mână stire. Surorile mele
mergeau în frunte în timp ce eu mă afla puțin îii urma lor.
Observă nd o mare schimbare la fratele meu, 1-am întrebat
care era m‹›- tivul și el răspunse: «Acum sunt ahsolut
convins dc sfințenia si de puterea dc pătrundere
duliovnice+scă a acestui om ului- tor. Tot ceea cc mi-ați
spus despre e1 este adevă rat și nu ați exagerat ahsolut
dcloc•. L-ann rugat pe fratele meu să-mi spu- nă mai multe
în amlnunt și eI continui: •t'â nd m-ann dus la el pentru
binecuvântare și i-ani explicat că mă aflam în drum spre
tihina și dc aceea trecusem pc la Sarov special pentru
binecuvântarea sa și pentru a-l cere sfintelc sale rugăciuni
pentru un drum atâ t de lung, Bă trâ nul mă binecuvă ntă și
așczându-mă lâ nga el zise: •tie înseamnă plcătoasa mea
bine- cuvâ ntare! trei e-i Împărittesei Cerurilor ajutoru!. Aici,
în Ilise- rlca noastră e o icoana a Izv‹›rului 2’ă mă ‹luirii. Să
ceri (ă ți sc facă o slujbă dc ajtitorare. Este o icoan*
făcătoare dc minuni. maica Domnului te va ajuta.• Si
continuă apoi z*amhind: •Ai citit viața Sfântului I‹ianichie
cel fiare? Je sfătuiesc s-o cites,ti. IMI a ft›st ofițer, tin ‹›m
foarte bland ș1 bun. Era totodată și un bun crtștin, fiindcă
credea în Domnul Dar el a grcșit ca și tine în privinta
icoanclor.• Spunăitd acestea întinse mâ na cittre niine. După
aceea părintele Serafim continuit sI-mi vor- bească și să -uri
dea povețe. lil spuse cI trel›uie sâ fiu eu în- sumi milostiv
dacă vreau ca D‹›mlNi1 să Se milostiveascN dc mine. ln cele
din urmă el prezise că îirii voi îndeplini misiu- nea și mă
încrctlință cG mă voi întoarce în deplină sigurantă . fratele
meu era acum aprins dc credință și dragoste fața” de
părintele Serafim, așa încâ t ne duseram de îndata la
liisericd
reiltrit a uri se face slujlia către maica Domnului .spre a capă-
ta ajutorul ci. Dupl aceea, el aruncd toate iiiedicamcntelc fi-
indcă nu mai avea nevoie dc ele. Se simțea vindecat trupeștc
s,’i sufleteștc și ne-a scris de pe drum cä nu sc simtise
nici- odatä atat de liine in viața sa. Caiid se întoarse din
China, dori sä -1 viziteze iar pe pãriiitele Scrafim, dar
Sfä ntul pärã - slse aceastä lume.
llna dintre cele mai iiiișcä toare şi ridit‹›arc
conversa¡ii ale sale a fost aceea purtaiã cn gencralul L. carc
trecuse pe la mfinästirc din curiozitate. llupä ce-şi
inspectasc inoșia vroia sä plece, dar se intaliii cu moșierul
A.N.Prokudin și avu o dis- cuție cu el. Accsta il sfã tui sä
treacïi pe la scliit neapä rat. .$lä n- drul general acceptü cu
mare greutatc și se tluse cu prietenul sã u la chilia
ßã trá nului. Pdrintcle îi primi en niUltã drâ ß0St0 și se pleca
pänä la pä niânt dinaintea gencraltilui, spre niarca uiniire a
acestuia. Prokudin ieși din chilie, iar generalul dis- cutã cu
Iłä trñ nul timp de o juniä tate de ‹›rã. Câ nd acestn ieși mai
tâ rziu, pãriiitele îl sprijinea de bra.t, iar generalul pl3ngea ca
nn copii.
În niarea sa ilurerc el își uitase in chilie ‹lecorațiilc și
chipiul. Färiniele i le adtise niai tâi ZiU, dâlidu-i-le generalului.
Lai t*arzin ace»ta afirinä cä uinblasc prim t‹iatä Europa, dar
nu väzust* nici‹›‹1atã atâ ta smerenie in viața sa; nici mã car
nu se gândisc vrco‹1ată cã cxistã un astfel de lucru precum
piitrtin- derea duhovniceascä , cä ci pãrintcle ii dezvã ltiise
t‹›atä viața şi chiar și aniä nuntc de viațã intimä . far cä nd
dccorațiile i-au cã rut de la piept, pä rintele ii spuse: “.Ysta
fiindcă le-ai primit fã rä sã le meriți."
Odatã, vã taful unei nioşier veni la pä rintelc îinprcunã
cu soția sa. Înccpură să-1 r‹›age pe pãriiltele Serafini sa le
dea binccuvGntar‹•.a pentru a sc iltice la .Uo.sc‹iva unde
v‹›iau sä-și adă stä pânul pentru a-l ruga sä -1 slobozcascä
din slnJba sa dificilä. Dar pä rintele Serafim îl luä de inãnä ,
îl duse la icoa- a .IIaicii D‹›ninului si rise: “Te rog, iii
iiumele .I1aicii Iloninu- lxli sã nn rcnunți la .slujb:t ta. i.eea
ce faci e spre slava lui Juniiiezcn; tti ntri înșeli şi nu-i
asuprești pe ță ralii. Nu at tlc
 ce sã te duci la Moscova. După moartea stãpanului tä u
soția sa tc va pune stãpâ n este t‹›atã moșia.‘ Vixitatorul
împl ini pø- runca pärintelui Serafin, iar mai tãrziu se
iniplini tot ceea ce ii spusese acesta. Pä rintele Serafim ii
povã țuia întotdeauna pe oaspe¡ii sIi sä aibe milä şi respect
føțã de suhor‹lonaü i lor. “Nu sunt oare uncle pedepsc
aparcnt lcgale care sunt nc- plãcute lui Dumnezeu?” a fost el
intrebat de un anume cgu- men. “Ș i cum .sã pr‹›ceder en
‹›are ca sä pot pãstra hunele mo- ravuri ale supușilor mei?’
"Prin inilostivire, prin a le face mun- ca inai tișoarã și nu prin
jigniri.” rlspnnse blândul pã rinte. “Dä-le iii"ancarc și
bä uturä, fii corect! Domaul este iertãtor (‹n tinc). lartä si tu.
Inaac, nut lui üvru ni , nu s-a supä rat atunci
CafllÍ (Ž fltaniÍo ÍtlÎ aU secat, Ct a plecat.‘ (Gvn. 26: 15).
firau vremuri grele pentru țã rani și era nevoie sã se
in- sists in mod repetat pe lânßä 5täpâni ca sã aibl milă de
supil- șii lor, țã ranii iobagi. Dar dacä unii ö intre iobagi își
pä rä seau stä pãnii din pr‹›prie ìnițiativã , sfãntul nu era de
acor‹l cu ast- fel de lucruri. 0 tâ nã rã care a vrut sã fugã de
la siä pânii sãi, a îmbrã cat mantia unui cã lugã r, și-a tliat
pã rul și in aceasta ținutä a plecat sã prihegeascä prin himc.
Atunci când a fost gasitä de autoritã ți, ca a dat vina pe Sf.
Serafim nã diíjduind că va fi iertatã din respect pentru
sfãntul pã rinte. Piírintele fu supus jurä m*antu1ui pe cruce;
s-a d‹›vedit cã totul a fost o minciunã a fetei. Chiar şi
ßã trâ nul a fost întristat de tot ceea ce sc întâ mplasc și nu a
ieşit tlin chilie întreaga zi, petrecã n- du-și timpul in
rugã ciune. Nici cea mai p‹›trivitä atitudine nu este
suficientã in sine pentru a salva și a mä ntili iln om.
Odatä un țã ran fãcea un efort de‹›sehit sã ajungã la pã-
rinte prin niultime, dar l›arcií ‹› for!ä anumeîl trãgea
înapoi. În cele din urmã , îndreptâ ndu-și atenția spre cl,
pã rintele Serafim îl întrehå de‹xlatà cu o asprime destul de
ncohişnuită
pentru el: "llnde te duci tu?” ”8rol›oane de transpirație
curgcau pe obrajii țã ranului”, scrie un manor ocular, “și in
prezența
tuturor celor ce se aflau acolo, el începu să se ciiiască de
pă - catele sale, în special de hoție, cu un sentiment de
adâ ncă umilințl, mă rturisind că nu era vrednic să stea
dinaintea chipului unui astfel de luminator.‘ l•ărintcle a
fost îitotdeau- ia foarte sever cu hoția. Atunci cănil lc dădea
îndrumări su- r‹›rilor dc la Diveiev, era în general b1*and și
îngăduitor în ceea cc priveşte rugitciunea, hrana, etc. Dar,
pe dc altii parte, el cerea ascultare și muncă și, îii plus el a
poruncit ca cele care că zuseră în pâ catul hoției să nu mai
fie ținute, ci sa fie alungate din mâ nă stire imediat.
“Nimeni nu c mai rau decă t uri hoț”, îi spunea el
Xeniei Yasilievna. El este pricina unor neniiniă rate
pă cate. li mai bine chiar să !ii uri risipitor, maică, fiindcii el
își pier‹le pro- priul sau suflet și ră spunde pentru sine
tnsuși. Dar un hoț
distruge totul, atăt pe sine căt și pe aproapele să u, maică ."
Pă - rintele îi dojcnea nu numai pe cei sinipli, dar și pe
n‹›bili,
‹lacd ‹observa că aceștla nii puteau fi salvați cu blă ndețea.
Odatii, uri anume iiioșier se opri la Sarov în drumul
sIu dinspre Crimeea. ln timpul Sfintei I.iturgliii el se rugă
în ge- iiunchi și cu lacrimi în fața unei icoane a 6Iaicii
Domnului. Pă rintele se afla la sihă strie în ziua acet•a.
Că lă torului i se dă du un frate de mâ nitslire pentru a-1
însoți la llă tr*an, dar pă rintele refura ca să -1 primească și-i
spuse fratelui: ‘Te r‹›g în numele Domnului sâ eviți astfel de
‹›ameni j›e viitor. Omul acesta estr uri ipocrit. El e uri suflet
mizerabil, pierdut.” Nu era nimic dc făcut. (iitlăuza îi spuse
‹›mului cii llătrănul r‹*fu- “ asa să -1 primească și îii drum
spre mă nlstire îi explică cu blăildețe moșierului motivele
refuzului. Atunci omul începu să suspine cu toată
sinceritatea și îi mă rturisi fratelui gă n- tlurile și
intențiile sale greşite.
Arhiinandritul Nikon (xonnlieievski) carc a f‹›si intrcl›at
dc pă rinte în timpul discuției lor despre monaliism “dacă
nti detestă viața dc familie‘, povestcște despre o situatie în
care
pă rintele Serafim a doJcnit un înalt demnitar. La sosirea sa
dc la Nijni N‹›vgorod împreuna cu familia sa, el s-a dus de
că teva ori la chilia sfântului penlru a primi liinecuvântarca
sa. T‹›ți membrii familiei sale primiseră binecuvâ ntarea, doar
e1 singur nu fusese primit de cittrc pă rinte. Cand omul aces
ta bittu la ușă , pariniele Serafim răspunse dinituntru: “Nn sunt
acasa, nu ann iii»p.” Acest lucru s-a repetat de cinci ori.
Atunci dcmnitarul 1-a rugat pe Konobcicvski, care era pe
atunci un tâ năr Seminarist, să-1 ducă la Dâ tră n. Spuserl
rugitciunea și, de îndată , părintele deschise ușa și-1
întâ mpinit pe demnitar ca și cum niiiiic nu s-ar fi
întâ mplai. Apoi îi spuse acestuia: “]’i-ani spus prin ușit
ceea ce servitorii tă i Ie spun celor ce vin la tine imi
necazurile lor: •Stăpâ nul nu este aczsit! Nu are timp!•
Necljindu-¡i aproapele prin refuzul tă u. Îl mă nii pe
Dumne zeu lnsuși." Gencralul cel lumesc primii cu umilință
dojana, se plecat în pre‹en¡a scminaristnlui la picioarele
pă rintelui și proniise ca niciodatit pe viitor sd nu mai
înglduic o astfel dc practica mincin‹›asd care este atâ t de
ol›ișnuitI printre cci
bogați, dar carc reprezintă o isJiit* rentru bicții oaiiieili
care vin cu cererile și necazurile l‹›r.
1'itrintele Serafim refuza chiar, une‹›ri, banii aduși pen-
tru construirea niâ nă stirii de maici și a Bisericii ta
“neciirs¡i și nu bineplă cnți împă ră tcsci Cerurilor”. Odată ,
sora Xenia Vasilievna veni la dă nsul si fă rl sI nunica.scJ
donatoru l, îi spuse cu bucurie faptul cI ele clpltaseră
proiiiisiilnea c:i în Iliveicv va fi înllțatit o ltiseriCă . DdL .)
(@ItQ)t ii Ș USe. “Nu tQ bucura prea tare și nu î¡i pmie
prea mare nit‹lejde în 4inc- fdc"at‹›ri. Si cinc U-a promis
aceasta, hucuria luca?" “Prohutliii” ră spunsc Xenia. “i)mul
acela!”, exclsniă p3i’intele Serafim ”Sit nu iei banii aceia cu
mici uri tliip, iriaicii, cl trebuie să -i re- fuzi. El a vorbit deja
cri ininc și cn ăliliail ă lanturov (xișcnca) despre acești bani,
dar eu nu mi-ann dat apr‹›barea, m.titlu Aminteşte-ți o
dată pcntni t‹›t‹leanna, cit nu ‹›rice fel dc bani
sutit bine pliíciiți llnninultii și Prea Curatei Sale maici. Si nu
ørice fcl tie bani vor It acccptați pentru in.anitstirea mea. mai-
ca Domiitilui nu va accepts orice fel dc hani. Vezi ce fel
de bani sunt! Sunt bani ai nedrcptä ții, lacrimilor și sãngelui,
not nu aveın nevoic de astfel de bani. Nil tribute să -i
acceptã ni, niaicã!“ Și, astfel, el refnzd oferta ncdrepttilui
mooter. Pärinte- lc Serafin le poruncca tutnror sd
nuinccască. Un binecunos- cut ascet, Daliiil din Atchinsk, îi
intcrzisese unei anuniite pelerini, Slai’ia Ik‹›nnikova, care
locuia la Tonisk, sií «uhle fiträ ro.st in lume. rl o anienințase
chiar snpãrat en ti›iagnl și-i spusese: "flu-te și star la Toiiisk.
Ti'ăieşte ‹lin ceea ce cas,tigi, din lucrul niãinilor tale.
Înipletestc cioi»l'l. far cãnd îmbiítr*antsti atunci sã strangi
inilostenii. Ilai ascult4, nu niai umbla f;íiä rost in Rusia!" La
început ‹•a a fäcot ascultare, dar peste o jumä- tatc de an,
rudele şi prietenii ei an fã cut-o sä se h‹›tã rascã de a-i însoți
la Kiev. În calea l‹›r, ei îl vizitard pe pãrintele Scrafiin.
Pdrintele o privi cu aspriine și țipã ture la ea, așa pre-
cumfdcusc și pustnicul din ttcliinsk: "De ce umbli färä rost
prin Rusia? Nu ți-a interzis oare fratele llaniil sã mai
lioind-
re.şıi prin Rusia:° Întnarce-te iinediat acasä!”
llaria începu sä ccară hinccuvâ ntare pentru iltimal
ei pelerinaJ spiinâiid cä nu are nici macar hani pentru a se
în- toarcc acasã . Dar părintclc Serafini țipä din non tare:
"Ț i-aa1 spus: înt‹›arce-te acasl! Nu ai binecuvântare ca s3
iilergi niai departs. Întoaice-tc, înt‹›arvc-te! Chiar și fărã
bani ver ajunge înapoi la Tomsk." Pelerina se supnse
împ‹›triva voinței .sale.
£a îşi pä räsi tovarã şii de drum și se duse pe jos la Nijni. tilt
a}utorul lui Dumnexeu și ca r3nplatl pentru asciiltarea ci,
ea glsi niște ncgustori din Tonisk și ajunse ca bine in
orașul ei. Ntiineroasc alte înt•ainplãri r.iditoare despre
mircni ar putea fi pnvcstitc aici, dar dc}a le-am încliinat
prea mult spațili. Oricum, e lesne tle înțclcs. Pñ rintele
trebuia sI se ocapc niai ales de inireni. 1'.Irintcle nu
rccomanda oanienílor sd in›•en- ter.e fapte ascctice spcciale
sau chiar lucruri neobişnnite. flu
oaspete i-a cerut pä rintelui Serafin so-i interpreter.e visul:
"Aai vã zut pe cineva care mi-a poruncit sã construiesc o
Bisc- ricã ”, spuse el. Pärintele spuse: ‘Aceasta c propria ta
dorințã . Dar dacä Dumnezeu te-a ales pe tine in acest scoy
și e nev‹›ie de acest lucru, atunci dã-i drumul și fiumnezeu
sã te binecii- vinteze." Koi am vszut deja cä pã rintclc nu
era de acord ca oamenii din propria lor iniuativă sã sc facã
nebuni pentru llristos. Eł 1-a triniis înapui la faniilia sa și
la negoțul sä u pe un astfel de pretins ascet care își
abandonase treburile fä ra liinecuvâ ntare și rã tã cea
desculț şi încins cu lanțuri.
“Cred", îi spuse pärintele Serafim, "cd e foarte bun
nego țul cu grâ iie.‘ Altü datá spuse: "De-abia puteai afla
câ te unul printre nebunii dupã Hristos care sä nu se afle in
înșelarc. §i astfel erau picrduți sau își revcncau. Pä rinții
n‹›stri nu îngit- duiau nimã nui sã se facd nebtin pentru
flristos. Pe vremea mea doar unul exprima ‹› astfel dc
łnclinație și începca sã iniannc in ßiseritä precum pisicile.
ßătrânul Palionuc p‹›- runci ca nebunul sã fie scos
imediat din ßlscricd și dus fit afara p‹irtił‹ir mä nä stirii.
Existá trei cã i care ncccsitd o vo- caue aparte: calea
pustniciei, calea ncbunului pentru Ilristos și calea
stä reției.”
Noi cunoas,tem două sau trei situații din via¡a
sfâniului cänd cl a binecuvantat oameni care sã urmeze
aceæstd cale dc ascezã . Acești oameni au fost: Pcla¡;hia
lvanoviia Cerebreni- kova (care va fi ponicnitä mai târziii),
Parascheva Seinionoviia Melink‹iva și încä o maicã.
Stai tâ rziu a viețuit la Divclcv t› nebund pentru
Ilristos sub numcle de “Pa.sa din Sarov". Numcle ei din
lume era Irina şi era iohagã a moșierului ßulighili tlin
ținutuÎ Spzsk. Acesteia an fost singurele pe t‹›t parcursul
unui secol și etc au viețuit in mänăstiri. Dar, In general
vorbind, noi trebuie sä evităm ciudațenia și sã trä im ca
tou ceilalți ‹›ameni, cã utä nd sã ne
mântuini in orice domeniu de viațã activãm. Si am vãzut ca!
i mirciü extra‹›rdinari strätuccau in jurul pärintelui
Serafin,
ca niște stcliițc in jurul unei mari stele. Si pretutindenea
Bă trâ nul predica smereNa, ascultarca și umilința, dar mai
alcs dragostea și compasiunca.
Celor din mân•+stiri părintele Serafim le dddea
p‹wață , dupit învă țitturile cu caracter general ale
Pă rinților, sat facâ ascultam drept calc spre a dobândi
smerenia, iar smercnia e moartea patimilor. “Renunțit la
voia proprie și pastrezit sme- renia de-alungul întregii vicți.
Atunci tc vei mâ ntul. Smcrenia și ascultarea sunt d‹›ct‹›riile
care ne vindccă de patimi și cnre însă mâ nțcaxit toate
virtuțile." (a). ‘Precum pânza pe carc vop- sitorul o bate, o
calea în picioare, o piaptă nă și o spald, și apoi devine albă
ca zapada, la fel și fratele carc pâ timește umilin- țe, jigniri,
reproșuri, se curitțes,tc și se face precum argintul limpede,
strălucitor, curitțit prin foc." (b). Si, deși aceste cuvin- te erau
adresate în special fraților incepdtori, totuși, într-un
anume sens, D‹›nmul a fă cut lumea în așa fel încât fiecare
oni
trcbuic sd se supună altcuiva, să fie subordonat su1›• riorilt›r,
copiii parinților 1‹›r, s‹›țiile s‹›țilt›r lor, ș.a.in.d. și pretutindeni
ficcare trcbuie sd sc smerea.scâ și sI-și taie propria sa voie
și s-o supună voli altora. O mamd trehuie sâ se smerească
chiar față dc propriii să 1 copii, nșa încâ t să nu se enervezc,
dar să nu scape prilejul dc a aplicn o pedeapsă atunci câ nd
este cazul.
§i câ td ralidarc, câ te sufcrințe se cer pentru educarea
copiilor să i, în bolile acestora sau în corectarea grcsclilor
accstora! Uneori situațiile din afară ale vieții sunt dificile și
dureroase, Smcrenin și rab‹larca sunt neccsare pretutindeni.
Altet›ri Dom- nul ne trimite, chiar în lume, pc cineva care sd
nc înfrăngit si sâ ne distrugă mândria. Desigur cit nimeni
de pe lume nu este abandonat de că tre Domnul tiare Se
îngrijește dc inâ ntuirca tuturor; dar nu exista m°antuirc
fdrd smerenie. Ș i, dcci, n‹ii trebuie să ne observă m cu
aiențic și sâ nc întrebă m: (iC faCD D‹imnul diiar în acest
moment ca sit md smerczscă? Si aceas-
 ta lectie a mi Dunulczcu trelıuic sd fie de lndatit acceptatâ
fark a astepta o alta, fort . ‹› respinge şi fâ râ a inventa cli
asa .is ınai btnıe de nıântuire pentru cineva. Donınul ştie en
siguran¡â ce poate Ii ınai lıun pentru not, pâcltoşii, într-un
ınoıııent anuıne. §i ceea ce pldnııinı not este de obicei doar
ınonıeala vrâjınaştılui pentru a ne îndepârta de lucrarea lui
Dumnezeu. Dar chiar dacâ nu existâ îndrtııuâtori şi dulıovnici
cn cxperian¡d, un ınirean are întotdeauna un ajutdtor la
înde- mâ nâ. bogdanov, pe carc deja 1-anı poıuenit, a
pregâ tit un întreg set de întrcbdri pentru pdı’intele Serafim şi
1-a întrebat despı e îndrnmarca dulıovniccascâ : "Ne puteın
noi tncrede spre a fi calâuzi¡i de a1¡ii?" “Îngerul nostru
pâzitor, darult noul la Sf°antul Dotez ne este sufİCİCnt“,
rıs;›unsc pârintcle iicrafinı. Dar, în acel+şi timp, el adâugâ
câteva cnvinte des ›rc povit¡n- itori. "Dacâ existâ manie
într-un otu, nu-1 ascıılta Dato un oın îşi pö strea‹â fecioria, el
este acceptahil peııtru Duhul Itti Dum- nezeu(ca atarc, el
meritd aten¡ie). f)ricum. foloseşte-ti pro ›ria judecaıâ şi
citeşte R'anghcIü 1c." Si, lu acelas.i timp, el îi d*du o
întreagl scrie de îndrumâri siınple pe carc le cunoaşte ori-
cine: sâ nu neglijezi zilele de slrhltoare. Fii cuınp]tat. Ilergi
la bisericl, ctı excep;ia situatiil‹›r ‹le hoalâ . Roagâ -te pentru
to¡i. 1'ei face mult bine îıı acest fel. Ilferil lumâ nâ ri, vin şi
ulei pentru 6isericit. )Iilos‘tenia face mult bine. Si un-i lisa
pe ınireni sâ se descurajeze! Nu degcal›a Sfantul le dâ dea
nunıe inângâietoare ca:‘bucuria mea", ‘comoara mea",
"tă tucule”, “mă icuță”. Iar din răndul clerului dc mir e1 a
evidențiat uri preot de paroliie, pe părintele Alexis
Guievasev, care viețuiii în satul Busurnian, din provincia
Simhi k. Despre el, părin-
tele Serafiin spunea: “Acest oin, tlatoritîi rugilciunilor sale
pen- tru sufletele creștine, este precum ‹› candeJă ce arde
dinain- tea tronului lui Dunuiczeu. El este uri nevoit‹›r care,
flrit să depunl voturile monaliale, se aflit inai presus dc mulți
asceți-" Pă rintele Yasili Sadovski. care era atăt dc apropiat
de pă rintele Serafim, era, dc asemenea, căsătorit. Ș i totuşi
ce
mult i1 iubea Sfântul! IMI o numea pe soția acestuia cu numele
slavon J›lin de respect "podnljle" (însoțitoare) și i-a trimis
puțl- nă anafură ră masit dupd vederea Maicii Domnului (în
la30, dupît praznicul Adoriilirii). Piirintele Serafini le-a prezis
am°an- durora moartea. Cuvintele sale au fost lnregistrate
dc paria- tele I'asili. “Tovariis,a ta va pleca la Domnul
Inaintea ta", îmi s;›use părintele Serafim. l.a doi ani dupa
aceea, vei ;›leca si dunmeata, pitrinte. Aminteşte-ți
doisprezece! Iar dumneata vei fi al trcisprezecelea,
pă rinte. lată ce-ți poruncesc ptntru moartea dumitale.
Trebuie sâ fli pus în partea dreapta a altaru- lui bisericii
h'asterii Douuiuliii, iar 6tișcnca (‹Ilihall Slanturov) va fi
as,ezat tn partea stângă. l'oriincește-le să te înmormâ n-
teze ac‹›1‹›. Cc bine va fi, parintii Dumneata vei fi în
dreapta, iar Mișenca în stânga, iar eu v‹›i fi între vot, la
miJloc. Sl +șa vom fl cu toții împreună."
 Capitolul a1 XIY-lea
łndrumător de suflete,
p1iø de bucurie duhovnicească
Pă rintcle Scrafini íă cea o impresie atãt dc puternicä și
de fastinantã asupra tutiiror, încât oamenii plecau încfinta¡i
de la el. llnii plccau suspinând, dar aproapc to¡i erau mãngil-
lați, învesellțl, bucurați, înãl¡a¡i diili‹›vnicește, tte parcã le-
ar fi dă ruit fiecã ruia in parte o for¡ă › ltalä , o noul
bucurie, tin stiniulent in nevoințele ‹1uliovnlce.ști, întãrire
in virtute, ilor- 1n¡a pentru o viațã n‹›uã. Pe scurt,
înflãcä ratul Scraflni aprin- dea in oameni focul ccresc și
duhul de regenerare dãruit prln har (I.uc:t $: 16¡ loan 3: I-a).
Acest lucru e greu dc înțeles. Doar din lnrcgtsträ rile
făptuirllor sale asupra oamenil‹›r ș1 din remarcabila sa
înrfiurire asupra 1‹›r putcm avea o cât dc mică imaginc a
forței extraordinare latente și lucrä toare la bietul llãtrân
“gâ rli‹›vit”. Al știa mai ales cum sä-și înveseleascã oas- peții și
sã le t›fere bucurie. Întâ lnirea cu pä rintele însemna o
adevä ratã sä rbãi‹›are. Ilaincnii plecau parcã ñ iaripa¡i de la
cl. sau, dimpotrivã, neol›ișnuit de gravi, supuși, dar ferm
h‹›tã- rä ți sã lupte împotriva rã ulni.
Care era taina forței spirituale a pã rintelui Serafin?
Ea consta In sentinuntul permanent al Învicrii și a1
bu- curiel pascalc atotcuprinzãtoare. Dimrica vede 1'as,tele în
liris- tos Itântuito,rul. Pastele este, de fapt, llristos lnsuşi
înviat, slã vit, pururea sãIäs,luind in Discricã: “Cäci l'astile
nostru Hfis- t‹›s S-a jertfit pentru noi; de aceea sã prãmuim"
(1 ‹;or. ş: 7). Pastile este acela care reprezintă faptul cel
n‹›n in Noul Testa- ment. Puterea sea n‹›ua este ‘puterea
Învierii IJIÎ" (Ellipeni 3: 10) l'rin puterea Învierii IU a ft›st
sfintit și UI a plecat slãvind o- De ‹›bicci, pärintele SeraFim
îşi întânipina oaspeții cu sa1iitu/ Învierii. Sä rut*aiidu-i pe cci
ce veneau la el, el le spunea: "Hris-
to.s a înviat!’. Chipul vescl al ascetulni, csre se nevoia en
ne- vointe mai presus de fire, era o razã din soarele ceresc.
I.iimi- na sufletului säu îi 8trãlucea pe chip, tar oamcnii
erau îndcm-
ßAtÎ ü ÎÎ I SÍdVeã SCå }lC TßtÎÍl flOSt LB CA) df Al Cflftl £f (llatei 3: 14-1fi).
llucuria pascalä permanentã a Sfântultli ßfä htlCtl£Îă ”lIİfUİfl-
ter carc a hiruit luniea: crctlința neastrl" (1 man s. ‹).
Pã rlntelc Serafin lc insufla oanienilor dorința sã fie btini şi
sä faCã binele. În accsta se afla puterea ‹›ainenilor
duhovniceşti. Farl- seii vorbeati şi ei, dar cm•intele lor erau
inearte, lipsiie dc viațd.
Sfâit-
tul de ascinenea, tlespre sink: “far cu-
vâ nttil mcu și Jiropovä tltiirea inea ini‘ stiíteau tn cuvinte
d‹° tnduplecare ale înțelepciunii onicnești, ci în adeverirca
Duhu- lui și a puterii lui Dumnezeu" (I car 2: 4). Vom
încerca acum sã transinitem încă ceva din duhul vesel și
plin de bucurie duhoviiiceascå care se nianifesta in
îndr«mă rilc ofcrite de pärintele Serań m in relațiilc sale en
mirenii. *Oilatå”, p‹ivas- tește parintele Pavel, vccinul de
chilie al Sfã ntiilui Serafim, "i ant adus parinteliii Serafin un
țãran tânãr care avea nistc liã țuri in mâ nã și plângca din
pricina pierderii cailor și 1-ant lasat singur en pärintele
Serafin. Dupã cä tva timp l-am întá l- nit din nou pe țäranuJ
respectiv şi l-am intrehat: •iii, ți-ai gäsit caii?•. «Sigur cä i-
am g^asit, pã rinte», rä spnnse țfranul. «Unde și cá nd?• I-am
întrehat din n‹iu. lar el rãspiinsc: •Părintele Serafim mi-a
spus sa mã duc la piațä și acolo îi voi gã si. xşa că m-am
dus și i-am väzut de îndatã, luâ ndti-i cu mine acasä•‘. Acest
lticru poate pärea un incident oarecare, dar pentru țã - ran
caii însemnau toată averea sa, iar pierderea 1or ar fi
lnscnuiat ruinarea lui şi t› amarä sară cie. 1i, dcodaia, ce
mai bucurie! As,a cunt prezisese pã rintcJe Serafin "cä luții”
(zșa cunt lc spunea cu dragoste si3pânul lot) au fost gãsiți. h
lesne de hä- nuit cä tänärul țãran va fi fost atras catre
parintele Serafini și Sarov mult mai dos, tar hãiránețìlc se
poate sã le fi sfärşit
în inâ nă stire. Si ce bucurie a fost pentru întreaga sa
familie! "Că luții" au fost găsiți! Ce lacrimi melanie sI fi
vlrsat soția i c‹›piii sai, dacl țâranul însuși plângea în
inănAstire cu hIțuri- (e in maini. latâ o altă întâ iiiplare.
I'rințul N. N. tiolițân ajunse la liarov în drumul să u dc la
Mosc‹›va la Penza. Bă trâ nul se afla în sihă stria sa. I'rințul
se gră bi să ajungă ac‹il‹›. Pe drum se intalni cu părintele și
îi ceru binecuvântarea. “Cine ești'" întrehă amahil
părintele. I•rințul îi spuse cu inodestie cI era un simplu
călittor. Bătrânul îl înibrlțisă cu dragoste frlțeasca, îl sărută și
zise: ‘Hristos a înviat!“ tpoi, il întrebi: “Cite.ști Sfă nta
livanglielie'*" I'rinail rkspunse: “11a, o citesc”. "Sâ citeşti mai
des", spuse Bă trâ nul “urmă toarele cuvinte din acea Carte
Dumnczeiasca: "Yeni¡i la Mine t‹›ți cci ‹›stcniți și împovlrați
și Eu vă voi odihni Joe voi. Luați jugul Meu asupra voastră
și tnvitța¡i-vă de la Pline, că sunt 1›l*and și smerit cu inima
și ve¡i glsi odihni s«fletelor voastie. Citci jugul Meu e hun și
povara lIca este ușoară” (6tatei i i: 28-1o). Spunâ nd acestea,
hătrânul îl îmbrlțișl din nou pe prinț cu lacrimi în ochi. I'e
drum cl c‹›w tinuit să-i vorbească despre viața sa viitoare
și despre încer- carile ce urmau să vină asupra sa, care s-
au împlinit toate pă nă în cele din urmă . Ajungâ nd la
ni*aiiăstire, Bă trâ nul 1-a invitat pe prinț în chilia sa, i-a dat
.să hea aghiasmă și o mă na de pesmeți. Lulndu-și ră mas
hun dc la el, î1 întrebit pe că lâ - tor dacă intenționeaza sa
ram4n4 mai mult în mâ nă stire Acesta îi răspunse că și-a
propus să plece dimineațâ , după Sfă nta Liturghie matinală.
fitunci, pă rintele Serafini spuse "o o infinitit dragoste"(ca sa
folosim cuvintele proprii ale prințu- lui), că prinsese drag dc
el și dorea .să -l vadă din nou în ziua urmă toare după
I.ituiyhie, și că peiitru acest nt‹›tiv și dc dra- gul să u nu se
va duce la sihlstric în ziua urmă toare, ci v:i ră mâ ne în
niâ năstire.
În ziua următoare Bă trâ nul ieși ca să-l întâmpine în bal-
conul ce ditdea spre chilia sa. Pă rintele îl binecuvâ ntl și, ini-
brãțișfindu 1, îl conduse in chilia sa. Acolo, îi dãdu sa bea
din nou din agliiainã, ïi dädu niște pesme;i și-1
binccuvfintã pen- tru calătoria sa. lil îl poväțni din nou sã
citeascl adesea cuvin- tele mai sus pomenite ale
Lvangheliei. precum și Cr‹rzul, din care îl ruga sä -și
concentreze atcnția in mod special asupra articolului al
doisprezecelea (al. Din päcate, celelaltc conver- sații ale
Bãtrânului en prințul au mamas necunoscute, dar ele au
reprezcntat o mare mângâierc pentru print. aducâ ndu-i un
marc beneficiu sufletului acestuia. Pace, mängâiere, consolarc,
bunãtate, drag‹›ste, atenție, o înibrä țișare inișcà t‹›arc și salu-
tul "Hrisios a înviat!” Întragn vizitä a înseninat o imeiisd
bucu- rie. in plus, fi fusese oferitä o regulä pentru tot restul
vieții sale - sd caute mâ ngâ lerea in necazurile (pe care
Sf*aiitul deja le prezisese) întru Hristos și sä aibä mereu
snierenie adevã- ratJ: “Si Eu vd voi odihni pe voi“ (Plc 11: 28).
Am p‹›menit-o deja pe Ana Petrovna Eropkina. Dc‹›arece
își pierdusc ambii părinți in copilärie, ea a vicțUlt
înipreunä cu nnchiul sã u care i-a fost cu adevã rat tatä . El
hotä rkse sä i› nitrite spre binelc ei atunci câ nd a cunoscut
un tâ nä r de care s-a îndrlgostit.
Avea pe atunci 17 Eni. Îø Cã 5ít tlRCÍ1İuÎU1 ei flã OCtlÇ‹l O
camei ä îm;›reunã cu cele d‹›uI fiice ale sale și cu o I.inGrã
care le era oaspete. Într-o scarã ei au ptirtat o discuție vie
despre viitorul ei fericit. "Câ nd ne-am dus cu toții la
culcare", poves- tea ea, ”nu știn ce s-a întainplat en ceilalu,
dar en nu am piitut dormi multã vreme și am rãmas pe
jumä tate treazä . De‹›datã, m•! *‹ild ușor, 1-am växui pe
unchiul meu intrând in dormi-
torul nostru cu un bã trâ n necunoscut. Din ptidoare iui-am tras
pã tura cm totul pcste mine. far, de suh ea i-ant auzit
venind cãtre patul meii, şi atunci unchinl meu sjnise:
•î’e‹teți, e ador- initã» dar hãtr'anul rãspønse: •E inutil sã se
mai clsltoreascä. S‹›țul ei nu va trã i mai irøilt de donna sau
maximum trei ltini.
‹t) Vio(o t.'oacului ca vat sh fts.
Cat de greu îi va veni să ajungă din orfană o biată vă duvă !
£ c« si cum ai să ri din tigaie în foc•. Dupit acestc cuvinte
totul deveni linișut în camerâ , nimeni și nimic nu se mai
putea auzi. Dar mie ini-era frică sd ies dc sub patură. După
ce primi sem veştile neplăcutc ale scurtei mele căsnicii, ann
plăns cu amar sub pittură și m-ain rugat fierbinte lui
Dumnezeu ca sI aibit milă și de nilne. Dar nu ann ramas multi
vreme în aC0i1S- tă stsre. Starea dc agitațic suflctească ma
irc’zi în scurtl vreme și dupa ce ml-ani dobăndlt cu totul
cunoștința, mi-ann făcut semnul Crucii în timp ce
lacrimile mi se sciirgeau pe obraji neîncctat. Ali-a fost
greu după aceea .sil mai aștept dimineata. Orele mi se
pareau veacuri, iar sufletul meu suferea cumplit Numai
Dumnezeu șiie prin ce am trecut atunci. Cănd se iviră
zorile, dragii prieteni al copilltriei mele, necuii‹›scându-mi
tristețea, ma întâmpinarit cu glume, dar chipul îmi era
palid și cuvintele mi se topcau pe btize. Nu știam cuin sa lc
ră spund, dar amabilitatca și curiozitatea l‹›r mit ohlipară
s1 le spun taina inimii mele. Prin intermediul lor toată
lumea din casă știa ce se întâ iiiplit cu mine. Dacil îmi
socoteau cuvintele a fi adevă rate sau dacă socoteau în
inima lor că vorbele Ră trâ- nului s-ar putea adeveri, nu-mi
dădcam seama. îmi amintesc doar că toți înccrcau să mă
cons‹›le2e și sa-mi interpreteze visul ca pe ‹› farsă a
iinaginației. “La început ann încercat sa-i c‹›nving dc
cele tră ite tle mine, dar la rGndul lor, ei t0ți încercam în
fel și chip sa-mi rcspingă cuvintele și în curănd avurd
cGștig dc cauzit total. liram chiar gata sI rfid dc propria
mea credulitatc, dcși aveam să mv căiesc ainarnic ceva mai
târziu; dar atunci era prea tărzin. Poți ysteptau cu
nerlibdart nunta mea, că ci urma sI aibii loc la exact trei
să ptdmă ni dtipă acest iiicident și anume pe 8 februarie
1825. lar eu, biată fi- ințd, nu știam arunci că vorbele
bătrănulni pe care îl vâ zuscin în visul meu erau știute și
prf›fetice și tirmau sI se împlineas- cd negreșit - și anume
cI după trei luni avcain sI-mi pierd
soțul si să îngrop o dati cu el în mormânt t‹›atit fericirea mea
pământeastl. Slujba cununiei a fost splendida. O multime de
‹oameni a adunat cu această ‹›cazie și nimeni n-ar fi crezut,
vă zâ ndu-ne ată t dc tineri și să natoși, că bucuria nf›istră va
pierl cură nd pentru vecie. fiupă slujbd au urmat cele mai
cal- dc felicititri din partea celor prezenți. Dar peste că teva
să p- tă mâni, soțul mea simti brusc o schimbare în starea
sitnltă ții sale și, treptat, picrzâ ndu-și puterile, cdm în cele
din urmâ la pat. Ann chemai cei mai buni doctori, 1-ann
îngrijit cu cea ntai mare atentie, dar el nu se simțea deloc
inai bine. Dimpetrivă, y-z ez ca se veștejește pe zi ce trece.
Deși eram foarte tănitră, îmi era limpede cit mai avea
câte›'a zile dc tră it, dar am încer- cat sit-i ascund gândurile
mele întunecate și sI-l inângâi în fel și chip. E1 fă cea
acelas.i lucru cu mine mai ales atunci că nd mă vedea
foarte tristă . El mă asiguri chiar cI se simțea mai bine și-
mi spuse că linere¡ea și constituția lui solidit îl vor a)iita
sI treacl cu bine prin aceastit h‹›alZ și cit se va vinde ca:
Ne-ann lă sat purtați dc aceste dulci scntiinente ce le nutrcam
unul fațd dc celă lalt și lipsindu-ne îndrumarea un‹›r
oameni experiiuentați, n‹›i îns,lne ann fost cauza unei
nenorociri pe care o socotesc mai rea decăt moartea
irupească însași. Nu i-ani sugerat ca el să primească
Sfintelc ’faine dc teama de a nu-l speria veştile neplilcute
ale aproplatului său sfărșit. 1i, dtși era și e1 foarte evlavios,
se temea să nu m2 sperie cerâ ndu-mi să trimit după pre‹›t
pentru a-i administră ultimele Taine. Pe data dc 10 mai,
citn‹l întreaga naturii înrie și toate se vese- lesc, eu ann
fost brusc lovitd dc o grozavă întristare - moartea nc-a
despărțit pe unul de celălalt. La început nu-mi puteam
crede ochilor și aproape că-mi ieșisem din niinți. Dar când
am înteles ceea ce se întâmplase fie cd-mi pierdeain
cunoștin- ța, fie cit mă aflam într-o pră pastie dc gâ nduri
teribil de întu- necate. Plângăn‹lu-mi văduvia ata“t dc
prematură , precum și
;›ierderea sufletului soțului meu, eram a;›roape bata, în nebu-
nia mea, să blcstein ceasul când 1-ann întâlnit pentru prima
oarl în viață și că nd ină atașasein dle el. t muri fă ră a
primi ultimele Sfinte Mâine ini .se părea ‹i pedeap.să aparte dc
la Diilli- nezeu pentru păcatele mele și cele ale sotului incu.
Credcaln cii sotul incu va fi pentru vecie despitrțit dc
Dunuiezeu. De-atata ini-amintesc felul în care trupul soțului
meu a fost dat pă mâ n- tului. Dupa înmormâ ntare rudele și
prietenii inei n-au știut ce să facă cu inine, cum să ruj
mâ ngă ie și sI mii coiisolcze, pen- tru cI eram
deznă dă jduită și poate că erairi în .stare să-imi iau via¡a
‹facă nu eram snpravcghcatît în‹Icaproapc. Nu știu cum, și
‹le la cine auzise unchiul meu de viața a.scetică și the dam-
rile dtihovnicesti ale pă rintclui Scrafiin dc la inân"astirea Sarov.
Unchiul meu era atâ t dle ferin convins de sfințenia niinuna-
tului ascet încâ t cl s‹›c‹itea pelerinajul meu la Sar‹›v pentru
a cere rugă ciunile și povcțclc Sfâ ntului pă rinte Serafim
drept singtirtil mijloc dle a ilobâ ndi eliberarea din suferinta
și neca- zul meu. Nu s-a gă n‹lit o clipit la faptul că
niâ nitstirea Sarov sc afla la o dis«ință de SOO dc vcrste dc
casa n‹›astră . ln plus, din pricina primlverii aș fi putut
întâ mpina mari greută ți laş înapoiere din pricina
ilruinurilor inunilatn. Atunci câ nd mi-a relatat convingerea
sa cii privire la pă rintele Serafinl și in-a povîtțuit să ină
duc la el i-ani acceptat propunerea cu bucurie. La sosirea
noastra în Sarov, ani tras la casa de oxspeți și ar‹leani de
neră bilare sI stiu unde se află pitrintele Serafiiii, fie în
ină nă stirc, fie retras la schitul stiu. Din fcricire mi +a spus
că se afla atunci în inâ nă stire și că ni-aș putea duce la
‹lă nsul.
Intră n‹1 ‹le îndatit în mânastire ann f‹ist ș‹›cată ‹le o
priv- eliste extraor‹linară . Între Biserica Adorinirii maicii
Dorit- lii si casa cu etaj dc vizavi se aflau ina.se ceinpactc de
oameni care se mișcau precum valiirile. Întreband ani aflat
cd părin- tele Serafiin locuia chiar in casa respectivl. 11-ani
amestecat cu liltilținlta de oameni dc toate vâ rstele și
pozițiile s‹›ciale și in-aai lndrcptat spre in:irchiza cittrc
care t‹›ți încerC.£N s
ajunga. lI-ani strecurat cu mare dificultatc în antccamerl și
prin ușa desclilsă ain intrat în chilia p^arintelui Serafim.
Carie- ra era umpluta pâ nă la refuz ‹le ‹iameni. Ann
încercat să ml apropi de el ca toți ceilalti și an1întin.s m*aiia
pentru a lua bine- cuv°antarea sa, deși nu avuscsem
pt›sihiIitatea sd-i văd chipul cum se cuvine. Dându-mi
binecuvântarea și niste biscuiți spuse:
•Roaba lui Dumnezeu Ana se împărtă s.ește cu Harul lui
Duin- nezeu•; ce marc uri-a fost uiinirea cântă mi-ann auzit
numele pronunțat intr-un loc necunoscut! Si privindu-1
drept în față pe pă rintele Serafim ann recunoscut pe însușl
batrâ nul care mă avertixase ca un pă rinte de căslturia
nefericită . Această întâ lnire nii-a arâ tat dc îndata câ t de
aproape se află el dle Dumnezeu. Dar nu tc puteai opri
nici uri minut lâ ngă dâ nsul deoarece oamenii care erau
lângă mine mă împinseră într-o parte pentru a primi si ei
binecuvâ ntarea sa și pentru a ascul- ta câ teva cuvinte din
partea sa. xm fost aduse dc valul lumii în antecainci'ă și
pipîtind cn picioarele niște bușteni dc lănga perete m-ani
suit pc ei și ani început să md uit cu atcn¡ie la părintele
Serafim prin usil. Chipul să u îngeresc, umilința și
snierenia pc care le ară ta tn relatia cu toatl lumea, îl
arâ tatl ca este uri om extra‹›rdiitar: Nu nii-ann luat ‹›chii
de la el nici milcar o clipl. Urinărindu-i fiecare mişcare, «ni
observat curând c;1 d‹irea să pună capiit priinirii oaspeților,
fiintlc3 înccpu.se să -i pofteascit afară pe toți cei prezenți,
spunâ ndu-lc umil:
•Slergi în pace!• În acelasi timp el se apropie de usa
deschisă lăngă care mă aflam cu, apucând de mâ nerul ușii
cu o mă nă, cu cealaltă ină înipinse pe neas,teptate in chilia
sa și flră să ml întrelm nimic, înccpu deodată să-nu
vorbească : •lii, com‹›a- rit meit. dc ce ai venit la hietul
Serafimi ltio câ t dc mare ti-e durerea. Domnul tc va ajuta
sI o înduri». După aceste cuvinte mâng*aictoare șl altele ca
acestea, îmi spuse să niI pregăteSC pentru spovedanic la
pă rintele llarion și să ma jmpărtltșesc cu Sfintele Tainc.
Ann filcut precum îmi spusese părintele. În ceea cc-1
priveşte pe suțul meu deccdat, pe că nd ml gă ndt'am
dacă nu cunlva s-a lipsit dc ccreasca Împdră ție fiindcă nici
nti s-a spovedit și nici nu s-a îinpartă s,it cu Prea Curatelc
Taine, părintclc Scrafim zise: •Nu te inai gă ndi în legătură
cu accas- ta, bucuria mea. să nu mai g*andcșii că doar din
aceastit prici- nă sufletul să u se va pierde. Nunial bunul
Dumnezeu poate judeca pe care și cum să r^asplatcascI
sau să osâ ndească. Se întâmplă uneori ca aici pe ›^ain°ant
oamcnii să primeasca Sfân- ta Îinpdrtă șanie, rdnianând
ncîiupă 1tă s,iți cu Domnul, iar o altit persoană doreşte sâ
primească lmpartdsania, dar din pricina vretinui motiv
oarecare dorința sa ră mă nc neîmpli- uită, indiferent dc
voin¡a sa. Unei astfel dc persoane i se ofera îniplrtășaiiia în
chip nevazut printr-nii înger a1 Domnului•. Pentru a-mii
alunga toate gândurile întiinecnte legate dc amin- tirea
soțului meu și pentru a mă salva de deznldcjde, părin- tele
Serafiin îmi porunci ca 1a întoarcerea mea acasă să ma
duc timp de 40 dc zile la mormâ ntul soțultii meu și să
spun:
•ltinecuviitteazit-mă donmul și părintele meu! lartă -mă pen-
tru toate câ te ți-ann gres.lt ție, iar Domnul Dumnezeu te va
ierta și te va ușiira pe tine•. E1 îmi mai spuse sti i-au
cenușă din că delnița cu carc se slujește în Disericl și apoi,
săpâ nd o gro- pițd dc vreun sfert dc metru să pun ccnușa
în ea și să spun de trei oi i Tatdl nostru, RilgJciunca liii
lisiis, Frea Sfinte cătoare, iniluieste-ne pe noi, și o dată,
Crezul. llupa Sfânta Îin- partăsanie, oricât dc bine rus
simteam dupd acest tratament duli‹›viiicesc, și itupă
distllția cii pă rintt•le, a trel›uit să mă gr3besc spre casă .
Drumurile ar fi devenit cură nd impracti- cabile. iar inoșia
unchiului meu, nșa ctiin ann spus dcja, se afla la S0Il de
verstc dc Saro›'. I-ain spus părintelui dc intenția mc* de • l'
eca acasă și dc teama ca drumurile să nu fie inundate.
Dar el îmi râspunse: ‹Sa nu te temi dc nimic, liucuria mea, ș›
Dumnezeu îți va pregă ti drumul pentru tine. 2ă pada va
avea o prosiine dc aproape jumă tate dc metru și te vci
întoarce în ct›ntliții mai bune decat la sosire*. Dar sir fi din
nou aici în pos tul Sfinților Apostoli Petru și Pavel•. După
aceasta mă siin
 sr sza u +›i szevz u iiivoazrii si•iniiwmS zs$
țeain ca un n‹›u nă scat. tl aseiiiciica pace mi se as,ternuse
în suflet, ișa cum imi inai simțisein vreodată de la moartea
soții- lui meu. Era dc ;›arcâ fuscscrn ușurată dc v sarcină
grea. xiii început sa simt din nou bucuria în mijlocul
familiei și a soci- etă¡ii. Acasd ann g'zs’it o octipație potrivitit
și uri mâ plictiscani deloc. Ori dc c3te ori era cu putin¡ă mit
tluceaiii lv iliscricl sau la mormâ ntul soțului meu care nirmi
inai făcea impresia cumplit.I pc care ni-o făctise mai înainte.
Nu mz mai t‹›rtura vederea liii și itu mai eram o cauză dc
nefericire pentru alții. în felul acesta uri-ain petrecut două
luni 1a țarl după sosirea cx*:i 1a Sarov. Pastul Sfinților Petru
și Pavel sosi și mâ tlusei din nou la părintele Serafim
conf‹›rni înțelegerii noastre. Călă- t‹›ria mea fn mai plină dc
bucurie de fata acestia. Iti se pă- rea că parcă mă duceam la
propriul meu tată . tldată cu sosi- rea mea la niâ năstire, Marii a
pierde vreun iiiinut m-ann năpuS- tit ca uri cerb în pădure
spre e1, dtipâ ce ann aflat că se aflit la schit. Ain alergat și
ani găsit o i»iilținie de oameni acolo și ann întrel›.it pc
cineva: •l?nde este părintele Scrafiin?•*Ei ard- tară catre r'au
și ziscrs: ••acolo sc află.• Doar întorcându-mi privirea ini-
ann putut da seama că el se mișca prin apâ , că luase o piatră
mare (si o ducea la mal. Într-o clipă imi-ann făcut drum prin
multime către el și dc îndată ce inI v)zii mă înt°ain- pini cti o
înflțișare veselă: «Ei, c‹›m‹›ara mea, ai venit? Doiii- nul să te
binecuvintezc! lii ‹xispctele nostru o vreme.• În curând e1
înccpu sd mS trimită pe mine și pc toți cei din iuână stire,
spun°andu-ne sâ ne grlbiiii; dar ninicni nu voie să -1 părăseas-
că , toți doreau să -și bucure ‹›chiul privindn-1 și să audâ ceva
spre binele sufletului lor. În plus, ziua era frumoasă , cerul
era limpede, era încă destul timp până scara; asadar, bunul
ii‹›.v tur siniț ne-a oferit mulie motive pentru a mai ră măne
uri timp cu el. Dar urină rile ne-au arliaat cnr*and cd ar fi
trebuit sI-l fi ascultat pc Bă trân imediat. Înt°oziin‹l destul de
mult timp în pă dure, atunci cilnd ani pornlt într-uri lung,
neîntrcrtipt șir spre casele dc ‹›aspeți ale mâ nitstlrii, ani fost
acoJieriți do uii
nor înspãimântãt‹›r. ltuliuituri grozave de tunete și fulgere ne-
întrcrnpte ne-an înspäimântat grozav și am fost udați pä nã
la piele de pl‹iaia care turna cu gälcata. În ziua urinltoare,
cã n‹l m-ant dus la pä rintele betafini, el inå primi foarte
amabil .și îmi spuse cu xâ mbet îngeresc: •Ei, coinoara mea,
ce ploaie t‹» rențialã a mai fost! Ce furtuiiä! Nu te-ur fi
prins dacd ni-ai fi ascultat. Nu p‹›ți spune cä nu te-am
triniis acasa la timpul po- trivit•. ü u aceastã ocazie, ca și
niai tãrziu, pGrintcle Serafiin ini-a vorbit dcspre diferite
lucruri, caci ctl bineeivâ ntarea sa am rã mas timp dc opt
zile la Sarov și el m-a primit in fiecare zi, cu excepția zilei
dc vincri. In aceastä zi el råmlìnea în de.så- vãrșitã tä cere şi
se poate presupune cã se afla adã ncit in inedi- tație asupra
patimilor Má ntuit‹›rului. Dupä ce ain petrecut pe.ate ‹›
säptãmänä în Sarov, ant plecat acasã cu binecu ã nta- rea
pä rintelui Serafiin. A fost trist pentru mine ca sa pIrã se.sc
acel loc sfiínt unde priniisein atátea lecü i folositoare
pentru viața inea, unde fusesem fațä cã tre fațñ en
hinecuvã ntatul pã- rinte Serafim care era ïntr-adevdr un
model de ascezä creș- tinã . llesp"arțirea urea de el a fost
cu atâ t inai tristä en câ t am avut un fel dc* presinițire cä
nil-l voi inai vedea niciodatü ; și, spre nccazul men, acest
lucru s-a dovedit a fi adevã ral. ü â t de mult ni-a ajutat el de
dincolo de niorniâ nt nici nu îndrdznesc sã mai vorbest, dar
cmd cã prin sfintclc sale rugäciuni mi s-a oferit inai inultã
vreme de pocä ințl.”
Iată un alt caz plin de mâ ngä iere. tl maniil și-a pierdut
singurul ei fin carc (lispã ruse, ninieni nu știe cum sau
unde. Nc putein tnchipui tristețea ei de nemãngãiat. La se
‹1u.‹e la Sarov cu o inimã înfrâ ntf, cã zu la picioarele
piírintelui Sera fin şi-i ceru sã se roage pentru fiul ei pierdut.
Iiatr3ntil o mãn- gâie, o înveseli. îi trezi şi-i întlri nä dejdea
și, spre snrprin- derea ei, ii spuse sã-şi zștepte fiul la ceea
de oaspeți a niâ nă- stirii. Deşi i se pã rea incredibil acest
lucru, totuși, nefericitn niamä fä cu ascultare. agäțandu-se de
cuv*antuI pä rintelui pre- cum se agață un out ce se îneacå
de un pai. ’l'recu ‹› zi, apoi
 mică una, și trecu și a treia, și totuși nu se ivi nici urml dc
fiu. Întristată se duse la părintele Seraflin ca să ia
binecuvân- tarea sa și sa se întoarcă acasă cu acceas,i
piatră pe suflet. Închipuiți-vii uimirea femeii cănd, chiar în
clipa cănd se ducca dc la arhondaric la parintele, fiul ei
veni și e1 să ia binecu- vâ ntare dc la dâ nsul. Pă rintele
Serafim, îI lui de mâ nl, t1 duse la mama sa și îi felicită cu
ocazia fericitci lor reîntălniri. Sunt ncnumlrate povestiri
despre felul în care își măii-
gă ia el orfanele. Să luă m doua sau trei exemFle. “Că nd
ann ajuns la pă rintele Serafim", spuse bătrâna monahie
xgatia Grigorievna, “ml gâ ndeam în tulburarea sufletului
meu cd după moartc nu mai există ră splată pcntru
nimenea Pă rin-
tclc se afla în chilia sa, în antccamerl. El i puse capul pe
pă că tosul meu umăr și zise: •Nu deznădă jdui, nu dcznădă jdul,
maicii! În Împărația lucrurilor ne vom hucura impreuniL•
Si apoi adă ugă : •Atenție, maică, totdeauna să spui
rugitciunea ininții». Si pâ că toasă cum sunt, ain că zut în
dernă dcjdc. •Sa nu asculți, maică•, spuse el, •la gâ ndurile
care te trimit unde v‹›r ele, ci roagă -te asa, maici:
Pomcnește-ml, D‹iamne, că nd vci veni îiltru Împără ția Ta!,
și repet-o dc la început pini ia sfă rșit împreună cu
Fericirilc. Apoi sa spui: O, prca câ ntată , ilaică! Apoi:
Pomenește-1, D‹›aml1e, pe pă rintele nostrii ier‹›- monah
Serafim (și să-ți poinencști *i numele dumitale). ln felul
acesta, maică , Domnul îți va ierta păcatele tale, dar și pc ale
mele. bi asa ne vom mă ntui!»”
kl lc mai spunea oamenilor sâ-1 pomeiicască în
minciu- nile lor în clipe dc deznă dcjde, nccsz și
mclancolie, sau în timpul vrcunui atac al nevăzutilor
vritjmasi.
OdatJ, ‹› tărăiicuțil pe nume tJe.xsndru Lebedeva lix satul
Blizariev‹› (din regiunea Ai’datov), sc îinbolnavi dc o boala
ciu- dată . lată o relatare a cazului ci fă cută de că tre soțul ei.
”l'e data dc ti aprilie 1826, tn zi de să rbat‹›are, s‹iția mea
Alexan- dra se int‹›arse de la Sfanta Liturgliie, lua masa de
prâ nr și
ap‹›i icşi cm mine la o mică pliinbare înafara portilor casei noas
tre. Deodatä , Dumnezeu stie dc ce, se .»imți slã hitå și
aiøețith, as.a incãt dc-abia am putut-o conduce in hol.
Acolo, cäzu pe podea; începu sä vomite și avea
ínspälinã iitã toare convulsii ale mcir.bre1or. În cele din
uimã ea căzii într-o stare de ainor- țealä mortalã . Rã inase in
aceastl stare de ainortcalã cumplitã timp de aproape o
jumã tate de orä. Apoi lși recå pã tã part,ial cunoștința, dar
începu sä scrâ șncascä din dinți și sä roadã tot ceea ce
putea apuca. În cele din urmã adormi. În ziiia urmI-
toare se sim¡i mai bine şi drept i äspnns la întrcbzrea
mamei sale referitoare la ceea ce se intä mplase cu ea in
ziua ante- ri‹›ara, ea spuse cã i se pä ruse cã parcä se
rã sturnase casa pcste ea și chiar acum totul capä tase o
lnfãțișare ‹nimplita. Peste alte douä file avø o criză
asemanã toare. Apoi încã ulia peste o lunJ. Apoi, tot restul
anului acele crize apăreau ziløic, așa incä t toți o socoteau
ca fiind posedatá de eel rä u. La în- ceput, la cererea
mos,ierului, fu tratatã de un practicant In medicinã local,
dar câiid eforturile sale se dovcdirã in van, fu chemat un
alt mcdic din Ardatcv; dar și acesta, dupã trei sap- tã iuä ni
de tratamcnt, rcfuzã sä sc inai îngrijeascã de cazul
respectiv; spuse cã nu mai întälnlse vreodată o astfel de
b‹›alã și ca era ceva ciudat la mijloc. În cele din urmä , prin
grija mo- șierului, fu chemat un alt medic de la fabrics din
Viksoonski, dar și acesta dupd ce examinä paclcnta, spuse
hotärä t cã boala ei era de neînțeles şi cã duhul eel rñ u era la
largul să u in acest caz, dar cä el nu-și asuinã res
›onsabilitatea de a-1 alunga. Dupií pă rcrea sa, era inutil de
a tortura pacicnta prin a se încerca vindecarea ei prin
inijloace omenești, dar cã era mai bine st se recurgă la
ajutoriil lui Dumnezeu. In ciuda sfatului säu, noi ant
încurcat totuși 5-o ajutä in cu remedii simple, dar t‹›ate sc
dovedirä a fi inutile. Pacienta se afla in pragul morții.
La łnceputul cclui de-al doilca an din ziua in care sufcrin-
tele ei sc iniensificaserã, pe data de 20 mai 1527, bolnava
observii deodată , în timpul nopții, că un stră in îi intră în
cameră . Era o bătrână de sfaturi medÎc, uscățivă , cu păr
scurt bl0fld si cu G fă ! rotiindă , cu ‹›chii închişi, descul¡ă și
pră- fuitd din cap pă nit în picioare. Accasia îi spuse: ‹ic cc
stai în pat și itu-ți cauți un doctor?». lnspă imântată de
această ciu- datit apariție, liolnava își făcu semnul Crucii și
incepu sit spu- nI rugăciunea: •Să învie Dumnczeu și sI se
risipească vrăjnia- șii lui• Apoi femeia necun‹xscută îi spuse:
•Nu te teme dc mine. Îți doresc tot binele șl să nă tatea. îmi
place nespus această rugă ciune și ruj bucur atunci cGnd
cineva o spunea liolnava o întrebi: •Dar cine esti tu? Nu
cumva ești de pe lumea cealal- tă? Ș i nu cumva mi-ai vazut
băiatul acolo? • Femeia necunos- cute ră spunse: «ba da. E
supă rat pe tine, dar nu e cazul să vorbeşti cu el; trebuie
să ne gă ndim la tine. De ce nu încerci sa tc vindeci?•
Bolnava ră spunse: «Ann fost consultată de nu- meroși
medici, dar nici unul nu m-a putut ajuta». Străina spuse:
•lți voi gă si un adev"arat medic carc doreşte de mult timp
sI te vindece. El m-a rugat în iiiod special să vin aiti. Alergi
cGt mai degrabă cu putință la Sarov, la pă rintele
Serafim. El te poate ajuta.» Dupii aceasta, vedenia
respectivă încetă . Ilolna- va hotă rî să -și trezească mama,
dar aceasta din urmă nu d‹ir- mea și aurise toatd
conversația fiicei sale cu femeia necunos- cută . Că nd totul
se liniști și fiica sc întoarse că tre mama ei, aceasta o
întrebi cn cine vorbise. 1'uCa răspunse: •O, mama, ann fost
as,a dc lnspăimă ntată! N-ai vIzut-o pe femcia care ini-a
spus să ură duc la p^arintele Scrafim care uri ;›oate ajuta?»
Ma- ma sa fii ră spunse placid: •Da, atunci că nd te vei
simți mai bine, vci putea merge •. Ș i imediat după ateea
valori:n‘i.
Intre tiinp, soția inea vă zu din n‹iu, în noaptea dc 1
I iunie 1527, aceeas.i femeie necunoscute care n reaininti
plină de reproșuri că ea n-ar mai trebui să amâ ne, ci ar
trebui sa se gră bească , deoarece pă rintele Serafim o
astepta să vină cură nd. fitunci bolnava prinse curaj și o
intrebi cine este și
de unde vine. Femeia rä spunse: «Sunt de la mânä stirea
Diveiev. Agatia, prima starețä a mânä .stirü . Deci, du-te
repede, nu niai amä na.• Spunä nd acestea ea dispdru din
nou. lłolnava o trezi imediat pe mama ei si o rugã insistent
sã-i cearã moșieriilui o șaretã pentru ‹› cä latorie la Sarov.
Mama fetei consimți, și, de.și era in rori, sc dust imcdiat la
moșier, îi spuse niotiviil vizitci ei și-i ceru o tareta pentru
a-și duce fate bolnavã la pãrintele Serafim. Mos,icrul fu de
acord en ccrerea ei şi-i spu- se acesteia cä el łnsuși îl
vãzusc pe plrintelc Serafim chiar in n‹›aptea aceea in vis și
că acesta aştepta o bølnavã și țiiiea crucea pc care o
purta la piept deasupra ei și cä dupã aceea bolnava
plecase complet vindccatã . Ş i, astfel, mania se duse la Sarov
cu fiica ei bolnavã , iar atunci câ nd intrarã ín pã dii- rea
Sarovului, tata, care-și pierdusc auziil din pricina bolii,
auzi pentru prima oară clopotele mâ nä stirii și, spre
surprin- derea și bucurie maiøai sale spuse: •Ascultã, bat
clopotcle pens tru Sfãnta Eiturghie!• Sosirã la mânästire la
vrcniea cinei și îi gã sirã pe frați la trapexä . I.i se spuse cã
pä riIitele Serafim sc înthisese in chilie și nu primea pc
nimeni. İntre timp se adunascrã atã ția oameni lângã chilia
sa încàt era imp‹›sibil st ajungi acolo. Mama și fata ei
bolnavã apelară la un monah din .$arov și-1 rugarã să le
ct›nducã la parintele Serafiin. llunul monah 1e con‹liisc prim
niulțlme și lIsãndu-le in antecainer , se duse la Bãtrâ n ca
sã-i vorbeiscã despre etc. Dar pãrintele Serafim îl opri. U-
abia apucă monaJ›ul să spuná obișnuita rugãciune la
intrare, când Itatrâ nul ieși la el și spuse: «Adu-o imediat
înã untru pe bolnava Alexandra•. Uimit de o asenie- nea
pätrundcre duhovniceascä, monahiil se intoarse cã tre cele
douã femei, le spusc sã intre și, la rug$mintea mamci o
ajutü el ìnsuși să o conduct pe pacientã . De îndatl cc
intrarl in chilia pärintelui Serafim, bolilava sc dezlipi din
ntã iniłe for cu o forțä extraordinarl și imediat se aruncä la
picioarele pã rintelui Serafim. Atunci B*trã nul o act›pcri cu
epitrali iliil
să u și rosti o rugăciune deasupra ci. Dupit aceea, o luă dc
cap cu ambele mâ ini și o initl¡a puțin. În momentul acela
bolna- va simti uri fel de zgomot ca și cum cineva i-ar fi
sfâ s.iat haina de blană de pc ea și simți de parcă ar fi fost
otravită cu ftim de mangal. Apoi, părintele Serafim îi dădu
aglieasmă și una- fura, îi spuse să sărute crucea care-i
atâ rna 1s piept și icoana maicii Domnului carc se afla pe
nasa lui și spuse: •lat-o pe Sprijinitoarea ta! Ea a mijlocit
pentru tine dinaintea lui Dum- nezeu!• D‹›h*aiidiiid îii
acest fel o vinde‹are c‹›mpletă și înțe- legă nd pe deplin
mă reția 1›tină tă ții ară tate cl dc că tre părin- tele Serafini,
pacientei îi pIm extrem de rău că nu avea nimic pentru
inoinent cn carc sd-și rksplăteastă binefăcătorul. Dar el îi
citi g*andurilc și-i spuse: •Nu ann nevoie dc nimic dc la tine.
Roage-te d‹›ar lui Dumnezeu. Dar tlacă ai dorința de a-uri oferi
ceva, t‹›arce-mi câteva fire de lănă timp de trei zile de
mier- curi și ritsiicește-mi-le iimp dc trei vineri, abținându-
te în rits- timpul acestor șase zile dc la hrană , bă utură , și
diseitii.
Iar la inceputul fiecă rei acționi sI spui dc trei ori Rugă -
ciunea ‹lonlnească și să te rogi maicii Domnului neîncetat
în timpul acesttir șase zilei. Si adă ugă : •Să te duci la
Diveiev, la mormânttil roalici lui Dumnezeu Agatia. la niște
primim pen- tru tine și fă câ te metanii poți pe locul acela.
Ei îi pare ră u pentru tine și vrea ca tu să te vindeci. Iar
atunci câ nd ești tristă r‹xigă-te lui Dumnezeu și spune:
Pă rinte Serafini! Pomc- neștc-ml în rugăciunile tale și roagit-
tc pentni mine, păcătoa- sa, ca să nu n 4 imbolnă vesc din
nou dc boala aceea venită de fa vrăjmas.ul lui Dumnezeul.
După aceea le binecuvă ntă și le slobozi în pace. itceastâ
vindecare a auzit loc pe 11 iunie 1827. Femeia se vindecă
complet și ntai apoi nlscu patru fii și cinci fiice pe 1ă ngă
cci doi copii pe care-i avea deja. Ei îi poineneau
înt‹›tdeauna pe pă rintele în rugă ciunile lor.
lil obişnuia, dc asemenea să-i spună căpitanului Teplov:
“›ttunci câ n‹l tc afli la necaz, vino la chilia bietului SeraFini.
yyy

El se va ruga pentru tine.” Acest lucru s-a întâmplat în

timpi vieții sale și cu atât mai mult acum, după moartea sa,
dat‹›rit: rugaciunilor sale dinaintea tronului lui Dumnezeu.
ln timpul discuțiil‹›r sale cu orfanele sale el le oferea,
printre altele, exact povața împotriva deznldejdli pe care
o afllm în scrie- rile altor Sfinți Plrinți, și anumc să ofere
unei persoane necă - Jite o masă buna.
Dar ce mese bunc se puteau oferi în biata niâ năstire
Dive- iev? ln loc dc aceasta, părintele le spusese surorilor
să -și ia mesele șl sa mă nâ nce hrana ce li se oferea, și
chiar sI-ș1 ia niște pălne cu ele că nd se duceau la muncd.
“Puneți puțină pâi- ne în buzunarul vostru", îi spuse el
Xeniei Vasilievna. “Atunci cănd ești obosită sau extenuată,
sI nu deznă daJduiești, ci ma- nănca-ji pâ inea și apoi du-tc
din nou la lucni!"
E1 lc spuse chiar sI-și pună puținl păine pentru
noapte sub perna lor. “Â tnnci cănd es,t1 tristă sau
deznddăjduită, maica, sco:ite-ți pâinea și mănănc-o. Si
deznădejdea va dispărea, păi- nea o va alunga și îți va
asigura un s‹›mn bun dupd ostenelile tale, maică ”. Isr
că nd mai tâ rzlu bucă titreasa cea severă a început sd
reftize de a mal i!a pâ ine sur‹›ri1or, pomenind de o porunci
a maicii starețc, părintele a chemat-n, a dojenit-o aspru și
chiar a aditugat: “Eve-o pe starcțd sA vorbeasca (â e
economii), iar tu sti continui să dai pâ ine surori1‹›r și să nu
o ții sub lacă t. Si astfel te vei mâ ntui!"
lată o întâ mplare și mal mișclitoare care pare chiar
ne- potrivită pentru un monah. Dar părintele Serafim
prevedea viitorul si în acelasi timp d‹›rea sa-și bucure
oirorile sale dezniidă jduitc. “Odată ann venit la pă rintele cu
Acvilina Yasi lievna", povesteste liarl3ara Iliiiicina, o
monaliie vărstnică. “li1 i-a vorbit confidențial mai mult
timp și făcea tot posil›ilul spre a o convinge dc uri anumit
lucru, dar era clar cd ea tur voia să-1 asculte. hl ieși afară
și zise: •la din arca mea (a,sa tși numea cl propriul sicriu)
niște pâine uscată•. L1 ii dadu Acvilinei
 o grãmajoara de pãine șl o alta mie. Apoi umplu un sae
mare cu pâ ine uscatã și începu sã -l bata cu un hIț. Acest
lucru ne fă cu sã izhucnim in rä s. Pã rininle se uitä la noi și
apoi începu Sa-I bată și mai tare. Noi nu puteam face nimic
îø aceastã situ- ații. Apoi, pãrintele legã sacul, îl atâ rnä de
gâ tul Acvilinei și ne spus sã plecã m la inä nä stlrc. Noi am
înțeles acest lucru mal târzlu, atunci câ ntl sora Acvilina
Vasilievna a plecat din inănastirc și a trebuie sä pätimcascã
grozave încercãri și sufe- rințe fit lumt. lîa +a inton mai iärziu
la noi și a murit la Diveiev". Hal tärziu Barl›ara llinicina fu
defã imatã , iar maica sta-
re¡ă din cadrul comunitãtil maicii Alexandra, Xenia
Uihailov- na, o dãdu afara dln inânãstire. "mm pliü is şi iar
aiø plâns, iar apoi m-am dus la pärintele Serafim și i-ant spus
totul. Pl*angeam chiar atunci când arm îngenøiicliiat dinaintea
sa. Dar el a înce- put doar sã râ dã şi să batt din palme. Apoi
începu sä sc roage și îmi spuse sã ma diic la surorile sale
de la moarã , la maica lor starc¡ä l'araschiva Stepan‹›vna.
lar ea ink ingädui sź rä - mân în mãnästirea sa as,a cum lnä
binecuvã ntase pãrintele.“ Aceasta a fost sora care a vä zut o
dată muște as.ezate pe obrajii pãrintelui și sâ ngele
curgându-i șiroaic. Isa a vrut sã le alunße, dar părintele li
interzise: "Nu le atinge, hucuria mea,” zise el. “Toatä
suflarea sä laude pe Domnul” (Ps. i50. 6).In fața unci
ascmtnea räbdä ri, necazurile noastre pãreau sã fíe doar un
fleac. Si câte astfel de întâinpläri aseinänãt‹›are nu au mai
existat! war nu este oare ‹› mare mâ ngâ iere pentru mircni
sã știc faptul că chtmarea lor pä mâ ntească , oricare ar fi
ea, (i conduct la inântuire, dacã doar o poartá cu crediiița,
smere- nie și rã lidare, în numele lui Hristos și o
îniplinesc ca pe o poruncã a lui Dumnezeu:* Orice niuncä,
orice irudit c îndu- hovnicită in acest fel. Atunci, întreaga
via¡ä a omului se ;›re- schimhä îiitr-‹› neîncetatã nevoințã
de mântuire. Ș i am vazut coat de mult îşi iuhea pã rintele pe
colal›oratorii si apropiații sãi din lume. Si, astfel, oricâ t de
sinq›le ne-ar putea parca
povețclc și îndrumările părintelui Sera(im oferite
inirenilor, totusi cei care le îinplinesc ca pc ";›oruncile lui
Duinnezcu• dupd cuvântul Sfântului Apostol Pavel, pot
dobăndi darurile Domnului carc vin c* o consetință a
acestui lucru, de la bucu- ria cerească a Sfâ ntului Duh,
pănit la ardtarea și manikstarea M*antuitorului nostru lisus
Hristos în aceștia. Acestea sunt cu- vinte nuiiunatc, dar ele au
fost r‹i.stitc de Însuși i'iu1 lui Oum- nezeu: “Nu vd voi lăsa
‹›rfani; voi veni la voi. încă puțin timp și lumea nu Md va
mai vedea; voi însă Ma veți vedea, pentru că Eu sunt viu și
voi veti fi vii. ln riua aceea veți cunoaste că Eu sunt întru
l"ată l Meu și voi tn Mine și Eii în voi. Cel ce are poruncile
Mele și le pitzcște, acela este care MI iubeşte; iar cel ce Stă
iuhește dc ‹Mîine v* fi iubit de Tată l ă teu și-I voi iuhi și Eu
și Md v‹›i arăta lui" (loan 14: lS-21). Acest gâ nd este dez-
voltat in nfinunata conversație a Sfântului cu mircanul Moto-
vilov. §i deodaia ni se amintesc cuvintele ulterioare ale
Dom- nilui n‹›stru: "Acestea vi le-ain spus, ca bucuria Mea
sd fie în v‹›i și ca bucuria voastră sd fie dcplină” (ivan iS: i
1). Sfâ ntul Scrafim iradia doar bucurie.
Uneori chiar se rcvă rsa din e1 destul de vizihil ca o
lumi nă extraonlinară care-i aruiica în extaz pc cei care sc
invred- niceau de o asJel dc vedere. Si au f‹›st niinieroși
martori- cei mai apiopiați prieteni ai sai, iîropkina,
Aksakova, ălelinkov, Tihonov, prctum și multe diiitre
maicile sale. Ce altceva sa mai pomenim în legă tură cu
îndrumărilc .salc că tre mireni? Desigur, e ușor să scrii
toate acestea și este și mai ușor să v‹›r- bești de
mă ntuirea altuia. Dar, în realitate toți știu, fie mv nahi,
fie mireni, că este greu sat dobăndești in*antuirea, că fie- care
trebuie să-și poarte crucea toata viața. Iar omul lui Dum-
nezeu lc amintea adesea celorlalți dc acest lucru și doar
incer- ca să lt ușureze povara.
Odatd, uri profesor dc seminar, înso¡it dc un preot,
veni la dansul și dori sd la binecuv*zntarea sa spre a dt.veni
monah.
Dar pä rintele vorbez tot timpul cu preotul și nu acorda
nics cea mai micã atenție învățätorului ieolog. Apoi întrebă
ca din întâmplare: "ălai are el și altceva de invãțat pentru
a-șl com- plcta stu‹liile?". l'ãrintele explicä faptul că
profesorul cunoș- tea bine difcritele ramuri all tcologiei.
"Stiu cã este talentat in compunerea predicilor. A-i învãța pe
alțü este tot ant ‹le ușor de parcä ai ariinca pietre din värful
ßlscricii in›astre, dsr a pune in practică ceea ce-i înveți pe
al¡ii este ca si cum ai cã ra pietrele tu însu!i i• xã rful
Bisericii. Aceasta este diferența
intre a-i înväța pe alții și a face lucrurile respective tu însu¡i.
In concluzie, c1 11 povă țui pe profesor sä citrascã
viața Sf*antului și învã țã torului loan Damascliin, unde se
spune printre alte lucruri, cum acestui teolog îl fusese
intcrris de cã tre duhovnicul sã u sã compunä imne sfinte.
Si câ nd, din compasiune pentru fratele unui monah
decedat, el a compus cäntäri de inmormfintare, Bãtrânul a
vrut la început să-1 alun- ge din mänitstirc. á p‹›i, la ccrerea
monahilor, cl a fost de acord sã -1 lase sã rãmâ nã In
continuare, dar i-a poruncit teologului vinovat ile
neascultare să spele U'C-urile. Si numai dupã aceas- ta
uniilințit și-o ar3tare cu totul aparte a maicii Domilului cã -
tre bãträn, au fost dczlcgate hozele scriitorului de imne
bise- ricești. Da, mantuirea nu cstc uș(›r dobândită . lar
ascetul dc la Sart›v cunoștea acest lucru din pr‹›pria sa
experientă ex- trem ‹le vastä. Dc aceea, el îi avertixa pe pel
¢rinii ›äinâ ntcști că vor întâ nipina numert›am necazuri
în calea 1‹›r.
“Dupã cuvânttil Mãntuitorului", îi spuse el cãpitanului
karataiev, "noi trebuie sä inträm prin poarta cea strânitã
in lntpã rã ția lui Dumnezeu” (.l•t•i 7- 1s-i‹). “To¡i Sfintii au
avut ispite", spuse el, “dar precum aurul care cu câ t mai
mult este
tinut in foc, cu atä t mai mult se lã murește, la fcl şi Sfin!ii
dc- eneau mai iscusiți prin încercä ri. Frin rãbdarea 1t›r ei
îm- bunau dreptntca Creatorului și se apmpiau de Aristos
întru al Cã rtii mime şi pentru a Cä rui dragoste ei pätimeau.
Uneori
se referea la sine lnsuși pentru a-i convinge și mä ngâ ia pe
cei
ce pätimeau.
Soțul unei feniei se îmbolnă vi grav. Întrucat el area
o mare considerație pentru omuÎ łui Dumnezeu, își trimise
so- ția la Sarov. 5fâ ntul nu primea pe nimeni atunci, dar
vã zänd in duh suferințã omeneascd, a deschis ușa brusc și
deodată se întoarse cãtre femeia neliniştitä. "Fiicã
Agripina", spuse el, ‘vino repede la mine flindcã trebuie
sã te grã bești sã ajungi acasã“. Apui, luändu-i mä na, i-o puse
pe umänil sã u, acolo unde ea simți o cruce mare. "ficolo, flica
mea", spuse bã trã nuł, ‘la început a fost foarte greu de
purtat aceasta, dar acum e tare plä cut. ü räbește-te acum și
adu-ți aminte de povara mea. La revedere!".
Soțul ei era incã in viațã , luã pnțin vin, anafDrä și
aghias- mă pe care pdrintele i le trimiseseră , își
binecuvâ ntă copiii și cu pace plecã la Domnul. Dar, in
ace1as.i timp Sfã ntul ii init- raja pe toți sã nu
deznãdajduiascã . El le amintea oamcnilor de cuvâ ntul
Mâ ntuitorului lnsus,i Care spune cä deși împłini- rea
poruncilor Sale este o povarã , totu.și aceastl povarã este
ușoara ( r i i: 30). Dar pdrintele 5erafim îi mâ ngã ia mai
ales pe cel necäjiți prin a-i face sã nadãjduiascã într-o
ferícire vii- toare pentru acela care erau vrednici dc ca.
Unei tinere vã duve, A. P. Eropkina, el îi vorbea en un
en- tuziasm cxtraordinar despre lmpărãția lui Dumnezeu. "Nu
pot reda acum exact nici toatu cuvintełe sale, nici imprexia
car• mi-a fà cut-o pe vremea aceea , scrie ea în amintirile ei.
"Înfä- țíșarea chipului sã u era extraordinarã. Prin pielea sa
strã - lucea o luminã suprafirească . Nu-mi pot aminti totul,
dar ştiu cã îmi vorbea de cei trei Sfinți lerarhi - Yasile cel
Stare, Gri goñ e Teologuł și loan Hrlsostom - și dc slava
de care se bu curä ei acolo. El de.scrise in cuvinte vii și in
amãnunțime fru muscțea și slava Sfintei Fevronia și a
multor altor mucenici În toatã viața inea n-am auzit
vrcodatä povestiri atãt tle fan
inoase și vil. Dar parcã mi s“e p^area cã nu poate sã -mi
spunã totul atunci și adäugã in concluzie: •Oh, bucuria
mea. E atsta ferlcire și fruinusețe acolo incât e imposibil să
le descrii•"
Odata a fost întrebac "Poate un om care +a aflat
intr-o stare de har sã in ridice din nou prin pocäințã dujră
o cädere?” ‘Da, poate", rä spunst c( “dupã cuvântul:
‘Îinpingändu-iná m-an împins sã cad, dar Domnul m-a
sprijinit” (re. 117• 13).
Atunci cänd Sfãntul pr‹›oroc Natan 1-a dojenit pe
David pentru pã catul sã u, acesta +a pocäit și de îndatä a
primit ier- tarea Rugi 12: i3). Câ nd noi ne cã im sincer
pentru pã catele n‹›astre la Domnul lisus Hristos din toata”
inima, El se bucurä pentru not, face praznic mare și-i
clieamã la un loc pe Îngerü sä i (iubitele Sale Puteri) și le
aratã drahma pe care El a aflat-n din nou, adica chipul şi
asemanarea Sa împă rãteascã. fișe- zá nd oaia cea pierduiä
pe umerii Sä i, El o duce Tată lui Sã u. În locas,urile tuturor
celor ce se bucurä, Dumnezeu as,eazä su- fletul päcãtosului
care se pociticște impreunã cu cci care nlcio- dată nu s-au
depã rtat dc El".
Atunci cä nd dorca să încurajeze pã cã toşi dezndddjdulți,
parintelc Serafim obișnuia printre altele, sã citeze un
episod strá vechi relatat in Proloage". fin pustnic a pornit
la drum ca sä aducã apã psi pe drum a cäzut in pã cat. În
timp ce se îne›r- cea la mână stirea sa, wajmas,ul a început
să -1 tulbure en gân- duri de deznãdejde, înfãușändu-i
gravitatea pãcatului șl nepu- tin¡a iertã rii și a îiidreptä rii.
Dar ostas,ul lui Hristos respinse atacurtle duhului cclui rdu
și se hotã rî sã ispä;seascã ceea cc fãcuse prin pocäințä.
Dumnezeu îi ardtá aceasta unui anume Pärinte cu viațã
sfințitä și-i spuse sa-1 laude pe fratele care cžzuse in pă cat
pentru izbä nda asupra vrã jmașului şi pentru că nu .+a
lfsat pradä deznadejdii.
Si astfel", citim fit ñ idrumä rile pärintclui iicrafim
inre- gistrate dc cdtre fiii sdi duhovniccști, sã nu uitã m sã
ne in- toarcem de îndatã fața cãtre prcamilostivul nostru
Dumnezeu
și sd nu ne lä sã m pradă nepã sãrii și deznldcjdii din
pricina gravelor și nenumã ratelor noastre pã cate.
Dernädejdea noastă este l›ucuria dcsä vârs,itä a
vrã jmașului. Este ,un pã cat de moarte” as,a cunt spune
Sfånta Scripturîí (1 loan 5:16). •DacI nu lașl loc deznädejdii și
nepã sãrii•, spune Yarsanufie cel Stare,
•va treliul sã te mlri și sä -L sllvești pe Duninereu atunci
cãnd vezi feltil In care Sl te aduce de la neființl la ființã
(a‹1ic:i te preschimbã dintr-un pãciltos într-un om drept)"
(rEpunsul 114).
Povãțuind îndreptarea prin pocäințä , sfã ntul cita
cuvin- tele Sfantului mucenic Bonifatie (priíxnuit pe data ‹lc 19
decem- brie): İnccputul pocã inței se nas,te din frica de
Dumnezeu și din luarea aminte de sinc. frica de Dumnezeu
este tntal luarii aminte, iar aceasta este maica pã cii
lãnntrice. Frica de nom- nul trezeș’te conștilnța adoriøitã ,
lucru care dã putință sufle- tului să-și vad4 urâ țenia ca într-
o apä ciiratä si limpede. In acest fel apare inlä dița
pociíințel, iar rã dã cinile ci cresc și se dezvoltă . Un alt chip
de a cultiva duhul ;x›cä inței î1 rcprerintä rugãclanea
neîncemtá . Pe tot parcursul vieui noastre noi adu- cem jigniri
mdreției Dumnezeirii prin pãcatcle noastre, și prin urmare
noi trebuie totdeauna sñ -I ccrem Doilmului cm umi- lințã sd
ne dá ruiascã iertarca pã catclor și a datoriilor noastre."
Pärintele Serafim îi povațuia inai ales pe pă că toșii ce se cã iau
de păcatele for sã se roage cu cuvintele rugãciunii
Sfántului Antiohie cel Stare, ciivinte pline de cdinț4 și
încredere.
,A te pocã i de pã catele tale tnseanuiã, printre altele, de
a nu le mai repeta." „Dezniídej‹lea‘, dup4 Sfãntul loan Scãrarul.
„se naște lie din con.stlentizarea mulkmii pãcatelor
noastre. deznddeJde a c‹›nștlinței și o insuportabilã
tristețe, can din mândrie și triifie, atunci cá nd cineva crede
cã nu merita sã fi fã cut pdcatul in care a cã zUt‘ (adicä , e
surprins de p.lcatu1 sã u, cå ci c1 sc crepe cã nu este atat de rä u
la urilla urmelor). ,Prima se vindecã prin înfrã nare și
niídejile bine întemeiată , iar cca
‹le-a ploua prin smerenie și neosâ ndirea aproapelui."
 „Domnul are grijă de mâ ntuirea noastră. Dar
vră jmașul ucigas de oameni încnarcl să aducă omul la
dcznădcJilc. lJn Suflet tare și noliil nu iîeznddljduieștc în
necazuri, oricare ar fi acestea. lnda tradatorul a ft›st laș și
nepriceput în ră zboiul duhovnicesc; și, de aceea, vră jmașul,
văzfindii-i deznddejiîea, l-a atacat și l-a fă cut să se spânzure.
Dar Fetru, piatra cea tare, fiind dibaci în ră zboiul
duhovnicesc, nu a deznă ddjiîuit și nu s-a pier‹liit cii firea
atunci că nd a că zut în pacat, ci a v3rsat lacrimi amarc
dintr-o inimă fierbinte. Si, vIză niîu-i lacrimile, ochii
vră jniasului ati fost arși ca de foc șl +a depărtat dc cI cu un
vaiet dureros.” „Pfin urmare, fra¡iIor ne învață Sfântul
Anti‹›hie, atunci cand ne atacii deznă dcjdea, să nu ne
lă să m prada ci, ci fiind întă riți și ac‹›periți de lumina
credinței, să -i spunem cu curaj duhului celui ră u: •Ce
avem n‹ii dc împlrțit cu tine, cel care ești înstră inat dc
Dumnezeu, un alungat iîin Cer și un rob viclean? Să nu
îndră zneşti să nc r3nești cumva! Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, are putere atâ t asupra noastră , c$t și asupra a
tot ce există pretutindcnea. Impotriva Lui ann pă catuit și
în.iintea feței Lui ne vom cere iertare. Dar tii, duh
vltaină tor, să pleci dc la noi! Întă riți iîe scumpa Sa Cruce,
noi î¡i strivini capul tau ‹le șarpe•”
Dar, iîeși noi trebuic ln fel și chip sd alilnglm
deznddej dea, e nev‹›ie să tră im în pocă ință , as.a precum
biserica se roagă: „Sfâ rs.it creștinesc vicții noastre, în pace și
întru pocâ- ință , Domnului să ne rugă m.”
Un creştin ortodox trebuie .sâ-și amintească mereu de
acest lucru și să se r‹›age pentru implinirca lui. Sfântn Ort‹›
doxie, t‹›tuși, cu toată încrederea ei în mila ălâ ntuitorului,
încearcă mai presus dc t›rice să-și pregittcască și să -și lnvețe
copiii să se pocă iascâ .
lată de cc starea normală , obișnuitd, atâ t a asceților, chit
și a mirenilor care caută să se mă ntuiască este duhul unei
inimi înfrâ nte și smerite, și uneori lacriinil», iar
rugă ciunile
 270
lor celc inai bune sunt*Doamne lIiiluiește-mä " și
rugãciunea lu1 lisus. însäs.ipregãtirea Sfâ ntului Serafin de-a
lungul între- gii sale vieu monahale a constat mai aks in
cființä şi rugäciu- ne. El îi povãțuia pc oamcni sã spunã
mäcar rugäô unea Doam- ne miluies,te-mä" chiar atunci când
ingrijeau un prunc, as,a în- cGt aceste cuvinte sI poatã fi
aurite chlxr de cä tre un co;›il nevinovxt. Cät de iiiinunat și
riditor este acest lucru! Cu ade- vä rat strå mta este poarta
cä tre Ímpăräÿa lui Dumnezeu. Ș l nu există altã cale decã t
cea a ciinței, a unei pernlanentc oste- neli și a rugä ciunii
neñ icemte pentru a primi liar. Dar toate ostenelile şi
efortuñ le noastre trebuie sã fie pätrunse de duluil crcdioțci și
al dragostei. Prin urmare, pã rlntele Serafim nu numai cã -i
învä ța pe cci ce veneau la el sã se încreadã in mila lui
Dumnezeu, dar lc și vort›ea despre Cruce şi ii învãța rugä-
ciuni de pocäințã. Si, printe altele, el recomanda, in mod
spe- cial douã rugã ciuni. Neîndoielnic sã xjungi la
pocã ință și ea va miJloci la Dumnezeu pentru tine. Pururea
să spui aceasta rugã ciune a Sfântului Antioh:
- qÍncrezâ ndu-ma, o, Doamne, in adâncul ncmñ rginit
al bunä tä ții şi iubirii Tale, Îți închin accastl rugã ciune din
gilrã spurcatã și din buze ncturate: .4dil-Ț i aininte de mine
pcntro Sfânt Numite Tä u, Tu cel ce m-at räscumpã rat cu
Prea Sfă nt Sä ngelc Tã u, Tu eel ce m-ai peceü uit en Duhul
Tã u eel Sfã nt şi care m-ai stos din adä iicul pã catelor
mele spre a nu fi în- ghiut de vrã jmas.ul sufletelor
noastre.
0, Qoainne lisuse Ilrlstoase, apä rl-inã și fíi saw de nã -
dejile in luptä, cãci eu sant rot› al patimilor care neîncctat
mã atacã . Ci Tu, Doaiime nu mã lă sa rob al pã catului şi
nu mã osändi dupã faptele mele. Slobozește-mã Doanuie,
de tirania stä pânitorului acestei lumi și fã-mä , Dumnezeul
meti, sä fiu cu totul al Tlíu și sã umhlu întru poriiøcile tale.
Chipul Tã u cel Sfänt este toatã d‹irirea mea, Ilristoase a1 men
și luniina oclii- lor mci. O, Duninezeule, Stä pâne şi D‹›amne,
sã nu mv lışi
pradă dorlnțclor mele tică loase și alungă de la mine toata
pofta cea trupească . Apără -ma cu brațul Tău cel Sfănt. Nu
ml lâsit în voile mele cele rele șl-mi fă nedefălmată calea
mea cea cittre Tine.
Fie ca lumina Duhului Tim sa strâ lucească întru
mlne, Dumnezeul meu, ca nu cumva să md cuprindă
întunericul și să fiu ră pit dc cci cc umblă tn
întunericul.nopții. Să nu 1ași prada fiarelor celor
nevfzute, o, Doamne, sufletul ce se mIrtu- risește Ț ie. Să nu
las,i pe robul t3u Doamne, tn glieara căinllor cclor vră jmași.
Fă-mă pe mine locas, al Duhului Tău, și casă a
Hristosului’fău, Sfinte l'firinte. 0, Călăuză a celor pierduți,
că- lIuzes.te-mă să nu md lnstrăiner de la Fața Ta. Toată
dormea mea este chipul Tdu ccl sfânt. Dumnezeule,
călduznște-mă cu lumina feței Tale. Dăruiește rohului Tdu
o mare de lacrlmi și învrednicește-md pe mine cel (e sunt
lucrul mâ inilor Tale de roua Sfântului ’l*ău Duh, ca nu
cumva să mă vestejesc precum smochinul pe care Tu 1-ai
blestemată lacrimile să-ml fie mie băutură și rugăciunea
hrana. l'reschimbă-mi, Tu, Doamne, în- trlsiarea tntru veselie
și primeşte-ml în veșnicele Tale loca- șuri. Mila Ta să mă
acopere, 0, Doamne a1 meu, lar bună tatea Ta să ină
încunjoare și iartă -mi toate păcatele mele, căci Tu esti
Dumnernul cel adcvitrat Carele lcrți greşelile noastre. Ș i nu
îngădui, O, Doamne, ca lucrul măinilor Tale să se piardd din
pricina mulținui păcatelor mele, ci milostive.ște-’fe spre mine,
Dumnezeule, prin Cel Unul născut Fiul Tăti și MGntultorul nos-
tru. §i, ridica-ma pe mine, cel culcat cu fața la plmGnt
precum Vatties,ul lvi și înviază-ură pe mine cel ‹›morăt de
mulțimea păcateI‹ir mele, preoim pe fiul vitdnvei. Cdci Tti
singur ești l»vierca cclor morți și ’(ie se cuvine slavit în
veci. ›tmin."
Ce duh smerit șl plin de pocăiitțit respiră această
ruga- bune! lor 8fantul ne p‹›cuncește s-‹› spunem
,permarlcnt”. 8i iată și o altă rugă ciune, încă și mal
smerită și cu duh dt Pro fundÎ citință , pe care pdrin(ele
Serafim o 'ofera oamenilor
 spre a o spune în clipe de deznå dejdc, ca un antidot împoiri-
va acesteia:
pstăpäne și Doainne al (ierului și aí pä mâ ntului și
Împä ra- te al tiituror ›•cacurilor! Binevoieștc a-mi descliide
uşile pocă- inței, cãci łntru întrisiarea inimii mă reg Ț ie,
adevá ratul nos- tru Dumnezeu, Parintelc Domnului nostru
lisus Ilristo.s, Lumi- na lumii. Nu md trece cu vederea in
marea 3’a bunã tate şi primește-mi rugdciunea, Apleacã-a
urcchea la rugäciunea mea și iartä -mi tot rãul pe care 1-ant
fàcut din propria mea voic. łatä , caut odilina, și totuși nu o
aflu cä ci n-am dobâ ndit ierta- rca șí pacea conștíinței.
însetez după pace, dar nu o aflu in mine, in adâ ncul
grcșelilor mele. Auzi, o, D‹›amne, o ininiã carc em lacrimi
Te cautä pe Tine. Sã nu te uiți la faptcle inele rele, ci
gtä bcște-Te sã mä tä mã duiești cdci sunt adâ nc rlnlt. Cu
liarul iubirii Tele de oameni dãruiește-nii vret c dc p‹icã in- țã
și sc‹›ate-mã din adâncul faptel‹›r mcle cclor rele. Sit nu-mi
räsplätnști dupã dreptatea Ta și nici dupà multlmea pá catel‹›r
mele, că ci astfel sunt pierdut, o, Do:urine. Aiizi-niã , Doctrine,
la cea.sul deznã dejdii mele.
iata, lipsește dintru mine duhul ineu şi orice g*antl de
îndreptare. De aceea, inilostivește-te spre taine, cel cä zut
și osâ ndit din pricina päcatel‹ir mele. II, łloanuie, scapã -mà
pc mine cel robit ‹lc faptele inele cele rele, încñ tușat îii
lanțurile greșelìlor mele. Tu singur știi cunt sà -i s1t›bozești
pe cei robiți: și ’fu Cel ce știi cele ascunse ale mele, vindecd-
ini rã nile cele iieviirute, dar ştiute doar dt ’fine. Deci,
cliinnit fiiiid in fe1 și chip de durerilc cele amare, alerg
numai !a line, Doctorul tuturor celor cc sunt îndurerau.
Ușa cel‹›r ce bat de afarä , Calea celor pierduți, I.uinina
celoi aflau În întunerlc, Răscinn- pãrã torul celor aflați in
lcgă turi, Care pururea ești rã bdã tor fațd de pă tatelc
noa.sire și Care dai vrenie ‹le poclințd prin marca ã fi
iubire dc o.imeni. O, ’fu cel pururea milostiv șl zä- bavnic
la mâ nie, sträluceşte asupra mea, ccl ce rä u am cã zut in
lațul pdcatelor mele, lumina Fețci Tale, o, Doamne Si in nc-
indrginita Ta dragoste întinde-ți mâna către mine și ridicd-md
din atlăncul greșelilor melc. C3cl numai Tu singur ești
Dum- nezeul nostru, marele nu te bucuri dc moartea
pâcdtoșilor, și nu-Ț i Intorci fa¡a Ta dc la cei ce strigă către
”line cu lacrimi. Auzi, doamne, glasul r‹›bului T"au ccliii ce
strigi cdtre Tine și stră luceşte asupra mea celui ce sunt
întru întuneric, Lumina 3’a cea sfântl. 8i dăruicștc-mi harul
Tău, clci sunt lipsit de orice nadejde, ca astfel sit mit
îndrept cu totul spre ajutorul și tăria ce vin doai de la 1’ine.
I'reschimhă-uri intristarea tntru bucurie și lncinge-m^a cu
veselia ce vine de la Tine. Si dIruiește-mi sI mit lepad de
fap- tele inele cele întunecate și să mit hucur de pacea
ales,ilor Tă i, o, Doarme, ln locul dc unde au dispărut toatit
durerea, sus- pinul și întrislarea. Deschide-uri ușa Împitră¡iei
Tale ca sit pot intra împreună cn cei ce se bucuri dc lumina
Feței Tale, Doam- ne și cs sid dobfindesc viața cea veșnicl
intru Hristos Iisus, Dumnezeul nostru. Amin."
Acesta este strigittul dc pocdințîi pe care vesclul“
Scra- fim ii îndeinna pe oameni sd-1 ditruiascit liii
Dumnezeu! .4ceas- ta ne ajuta să lntelegeni unul dintre
cuvintele sale arareori citat de biografii să i.
Trebuie‘, spune el, „sat alungăin de la noi orice
bucurie pă mănteascd dupit lnvâță turile Domnului nostru
Iisus Hristos care spune: •Dacă nu vI bucurați de aceasta,
cit duhurile vi se pleatit, ci vă bucurați cit numele voastre
sînt scrise în ceruri» (inca io:zG).” Aceasta spunea el în
le2dtiirl cu vcnerația acorda- tă lui de cittre cei ce
beneficiaserit de lndrumdrile sale. si daca el însuși nu-și
lngă dula aceasta bucurie firească , te sa mai spuncm despre
noi, pscătoșii? Dar, pe lângă aceasta, aflăm cI el a oferit și
în‹1ruină ri directe cu privire la citin¡it și lacrimi.
Toți sfintii și monahii care s-au ltpă dat de lume, au
plâns t‹›ată vlața lor ln așteptarea veșnicei infingâ icri, după
ciivântiil )lilntuitoru1ui lumii: •Fericiți cci ce p1ăng, cd
aceia se vor măngăia• (M•iei sus). Deci, și noi trebuic să
plăngem spre
a dobándi lertarca pãcatelor noastre. Pte ca aceste cuvinte ale
Proorocului sd ne conving4:
dler md, inergeau şi plângeau, aruncä nd seinințele
lor, dar venind vor vent cu hucurie, ridicâ nd snopii lor" (rs
us:61, ca și nivintele lui Isaac Strut: •Umezes,te-ți obrajii en
lacrimi- le ocliilor täi, pentru ca Duhul Sfănt sä se poatã
odihni asupra ta și ca să-ți poți curãU murdã ria faptelor
cel‹ir rele. lnil›unea- ză-1 ¡›e Domnul tin ‹ni lacrimi ca rl sã
poatä vent la tine (cap. ó8), Cel ce varsl lacrimi de cã lnțã 2re
inima luniinatã de razcle Soarelui Credinci‹›şiei, Hristos
Dumnezeul nostru." Dar atunci cum sã împãcäin not ‹›are
aceastä atitudine de cã ințã, hucu- ria strãlucitoare a pärintelui
Serafiiii și cuvintele sale pllne de Amelie adresate oaspeü lor
sãi: „bucuria mea", „comoara mea” și allele asemenea
acestora?
Trebuie sã ne opriin aici o clipă și sã acorilä m
acestui lucru o atenție cu totul aparte. latå și inotivul. În
inințlle mult tora a îiicolțit o pã rere greșitã in ceea ce
privește înfä țișarea pãrintclul Serafin. și aceastä
interpretare unilateralå sha rãs- pândit în Creștinism.
Crcștinismul cxperimentat be pãrintele Serafiin, afirmă
aceştia, pare diferii de cel aI altor síinți ono- docși. Forma
de creștinisni a acel‹ira este niai riguroasä , asce- tică , x ai
płinš de duł›ul pocã i»țci, dar cec a pä rintelui 1era- fim
este plinã de mângãiere, bucurie, încurajare, dacä nu chiar
plinã dc vesclle. 8i atunci, fă rä a merge pe calea
pocä in¡ei, oamenii încearca sä trsiascl in deplinl bucurie,
și cad, hoi trebuie sã corcctãni aceastá pärere greșitã care
este destul de rãspâ nditã printre crcștinii cultivați. Dacä
înfäțișarea și calea urmatã de plrintele Serafin ar fi într-
adev"ar diferitä de cea a altor Sfinți Ortodocs,i, ‹loar acest
singur lucru ar trebui sã ne pună pe gâ nduri, pe noi cci
credincioși Ortodoxiei, și sa ne întrebã m: ,Este dreaptl
calea urinatl de Sfâ nt?" Dar cum niineni nu sc îndoiește
‹le acest lucru, trebuie sã puneni la ñ idoialã judecata cont
¢niporanilor noștii. Pentru niãntoirea lumii pã că toasä nu
exis ă altä cale înafara pocäinței și a unei
lupte susținute. Sceata este legea inevitabilă valabild
pentru toți creștinii. Iar parintele Serafini a mers pe
aceasta cale pă nă la capă t.
2’rebuie doar să ne amintim dc cele 1000 de zile și
nopți petrcute pe o platrit și de strigă tul său nelncetat dc
pocă ință: Dumnezeule, niilostiv fii mie păcătosul“. Dar
chiar dacă el ar fi urmat o cale mai ușoară , mal puțin
anevoioasă (viața lăun- tricit a sfinților nc cste cu totul
ascunse), cel care vencau la el erau iranieni simpli cu toate
ncputințele lor, așa cum au fost din zilele lui loan
lloteză torul pând acum", cănd dupa cuvin- tcle Adevă nilui
Însuși, „Împlrația Cerurilor se ia prin stIni- lnță și cel ce se
silesc pun măna pe ea” (ii•i«i i 1:i2). Si dacă lu- crurile stau
as,a, el aveau nevoie dc calea pocăinței care este comună
tuturor. Pă rintele Serafini nu le putea ardta o altă cale
decă t aceea ce ducea prin poarta tca strâ mtâ . El nu i ar fi
convins să meargd ape calea cea largă și lată ”, calea cca
ușoară și plă cută „care duce la pieire‘, și pe care din
neferi- cire, mulți dintre noi deja mergem (htatei 7:13).
Dtlpă o lectllră atentă a vieții sfântului ne va fi foarte
limpede de înțelcs fap- tul că el a mers pe calea cea
strâmtă, pe calea Crucii, așa încât este adesea durer‹›s să
scrii, sd citeşti sau sd auzi lucruri lega- te de nevoințele
sale. §i ce știm noi despre ele?
O pică turii, doar o minusculă parte din ele. Este
suficient să citim despre ispita lui ă lotovilov cu privire la
torturile ia- dului (vezi cel n pentru a te îngrozi. Și sfâ ntul
Seraflm însusi a trebuit să ducă o luptă crudă cu puterile
întunericului. Au fost de fapt tot felul de ispite și
încercă ri, și posturi dc iecre- zit și nevoințe pă nă la
epuizare.
Dupa ce a stritbă tut calea tirucii, sfâ ntul ascet a
ajuns, fiiiid Incă pe pământ, la acea stare binecuvânaatit
care este pregă tită de tată l ln Înipă ră ția fierurilor celor
cnre-l. iubtsc pe El. Si deși e1 nu s deznddGjduit
vreodată, fiind curat cu
ma, și pnrurea s-a bucurat dc pacea sufletului ca unul care
păstrase harul llotezului neîntinat, totuși nu trehuie sa uităm
cä pä rintele Serafin a ajuns la starea de toialã bucurie
d‹iar spre sfärs,itul vicțü sale ascetice. Numai Duninczen știe
cä t timp si nevoin¡e petrecuse el mai înainte in mãnãstire,
la schit. în liNște și însingurare. Dar atunci câ nd un
creștin ajungc la mäsiira sfințeniei, atunci el își revarsã
bucuria, precum s‹›are- le, asupra tutur‹›r fãră dcosebire,
atät asupra celor buni, cât și asupra celor răi, asupra celor
drepți și asupra celor nedrepți (ii«oi >:4s). Aceasta poate
explica, printre alte lucruri, bunã- tatca sa fațã de fratele
Ivan Tihonov care inai tä rziu avea sã product multe
nccazuri orfanelor sale și al cã rui suflet el il vä znse cu
itiult timp mai înainte.
Pe lângã aceasta, toatã luinea știc cã adevã rata
bucurie este r‹›ada şi îns‹›țit‹›art•a Cnicii și in pocã ințã noi
simțim intotdeauna m*angâ ierea harului. De fapt, fä ră cl
e numai iuoarie și rã iă cire. Dar n‹›i trebuie sá acor‹lãin o
atcnție apar- te scopului celui bun pe care-1 avea in
vedere omul liii Dum- nezeu atunci când își primea
oaspepi cu atäta bucurie, ù tajo- ritatea celor care veneau
la el se aflau in nccazuri, in deznä - deJde, bolnavi
sufletește sau trupește, adesea tră in‹l in pã cat. Ș i toți
aceștia aveau nevoic de încurajare, bunã tate, pace,
bucurie. hi aveau într-adevä r prea multã suferințã, adesea, pe
umerii 1or. Ceea ce le lipsea era cãldnra Icii Dumnezeu. Acest
har fusese däruit omului lui Dumnezeu dc cã ti c Itângâieto-
ru1, Duhul Adevä rului, tar el îl räspâ ndea asupra toturor
celor din jurul sdu. M°angâ ierea şi încurajarea sunt inai
ales nect- sare la inceputul vieții duhovnicești, și, mai
ales, in cazul celor slabi și pã cä toși, pentru a aprinde
rã vna in ei. Numai dupã ce vor fi fost întã riți, pot ei sã
trã iasca cu hrana cea tare a lacrimilor și a frä ngerii de
inimã. Pe lâ ngã aceasta, bucuria nespusä pc care ‹i
primeau de la sfâ ntill Sezztioi i eprerenta de obicei
ñ iceputul un‹›r nev‹›ințe tilterioarv și a unei vieți ‹lc
pocãințã , a unei dorin)e tle a scãpa de vechilc pżcatc, de .i
se nas,tc din non In Duhul Sf°ant. t'ä ți oameni n-am
vã zut noi pärksind chilia sau sihlstria „bietului” Serafin
scã ldați in
lacrimi! Câtc mărturisiri profundc n-au auzit pcrcții chiliei
sf"antului Serafim! Iar toate acestea se întâmplau ca o
urmare a dragostei pline dc bucurie și dt înțelegere a
Parintelui întru care se sălășluieștc Hristos. Nu degeaba,
liiâ ndu-și rămas bun dc 1.i ;›ă rintele Alitonie, viitorul
stareț al mâ nă stirii Sfintei 1’reimi și a Sfâ ntului Serghie,
colaborat‹›r apropiat al severil- liii mitropolit Filaret al
itoscovci, sfântul SerafinJ îi dadii ur- mai‹›area porunci: „Sta
te supui în toate voin¡ei Domntilqi, să fii râ vnitor la
rrigă ciune, să-ți îndeplinești toate îndatoririle cu
rigurozitatc, să fii cu milă și bună tate față de frați: să fii
ca o mamă și nu ca uri tată fațh dt frați,", spuse el, „și, în
gene- ral, fii milostiv cu toți și smcrit. .Smerenia și măsura
ln toate înfrumusetează toate virtuțile". Sa fii ca o mamă ,
nu ca uri tatit. kl însuși era ca o astfel ‹le nianiă plină dc
tandrețe, mai ales față dc „micile sale orfanc" de la
Diveiev. .Cdci cq v-ann născut prin Evanghelie ln lisus
Hristos" (1 Cor. 4:1s), obişnuia să le spună a‹lcsca. Si ar fi
trebuit sa le vezi cum renă șteau ele prin acea dragoste
plină dc bucurii.
Voi pomeni de o tntâ mplare inișcă toare și apoi voi în-
cheia acest capit‹›l. „Odatl ain început să ura plâ ng
desprc mine ins4nii", povesteștc xcnia 1’asilievna, rina dintre
surori- le tlc la Diveiev care cra cea mai apropiată ‹lc sfâ nt,
„‹lc tem- peramcntul meu iute și dc caracterul meu
intempestiv, ‹lar pitrintcle spuse: •Despre ce t‹›t vorbeşti
acol‹›, niaicd? Despre cc tot vorbeşti? Dumneata ai cel mai
blând și inai frumos ca- racter, maici, caracterul cel inai
plăcut, suferit și liniștit•. Si s;›usc toate acestea cu un t‹›n
atâ t dc plin de seninâ tate și siiiercnic, încat cuvintele sale
„blâ ntl și sinerit” imi se plreau mai rele decat orice dojana.
Iar eii nJ-ann sinițit atăt dc rușina- th înc°at nu știam în cc
parte sI uri uit. Si uitt așa ain început să -imi îmblâ nzcsc
firea inea iut¢ încetul cu încetiil. l'uscseni
‹nt‹›tdeauna severă și riguroasl. I'ărintele îmi intcrrise sd
mai fiu atat ‹le rigiiroasâ în relațiilc mele cu tinerele
surori. Dinipotrivit, imi porunci să le încur.ijcz.
 Si chlar dacä nu îngãduia discuțiile inutiłe sau
cleveteala el nu interzicea vreodatã niiuanui ca sa-șt
cxprime vesella. Al ma întrebd de cxemplu: Spune-mi,
maica, ici In masa împreu- nã cu surorile?” .Nu, pä rintc",
rã spiinsei cm. ,Curls așa, maicd(* Nu bucuria mea, dacã nu
vtci să mãnâ nci, nu mâ nca, dar sã stai intotdeauna la masã
en cle. Stii, ele or sã vinã ‹›b‹›s1te şi deprlmate uneori, dar
cà nd tear vcdea stân‹l printre ele, plinä de dragoste şi
vtsclie se vor simți şi etc înveselite și pline de bucurie, și
vor lua masa cu mal multà pläcere și bucurie. Vese- lia nu
este un plicat, mîtíCŽ . íÏ Ã Ö Û pllctiseala care aduce
deznãdejdea. 8i iiiniic iiu-i mai räu decăt aceasta. x spune
un cuvä nt blä nd, prictenos, vesel așa încâ t toți sä se aflc
dinain- tea Domnului într-un duh plin dc bucurie și nu de
tntristare, nu înseamnã tn nlci un caz că pãcdtuiești,
iiiaicã .“

Icoatm
tutu• ror sflii
for care

yñtiÆuoH Ruff.
Pometiirea for se
,[ace de cätra
Bleed rica
Ortodoxd ru-
seascñ îtt cøn da-ti
doua dtunliiisd I
 Capitolul XI
Mare fă c‹ttor dc minutti
,ltiicură -te Sfinte Serafiin, Fă că tornle dc ninuni al
Saro- vului!" se c°zntă acum în Itiserică la Acatistul SUantului
rob al lui Dumnezeu. Nimeni nii cunoaşte .sau nu va
cunoas,te vreo- dată toate minunile ffcutc de Duninezeu
prin qpă cltosul sIu rob, bietul Serafim".
,fiu, pitcittosul Serafim, ni.i soct›tesc un rob plicittos al
lui Dunmezeu, și t‹›t ceea cc îmi spune Donuiul ca unui
rob al Să u, eu transiiiit mai departe celor aflați în nevoi
sau spre hiIiele acestora. Precum fieriil fa¡ă de ficrar, așa ann
renuntat eu la mine și la propria inea voioță dinaintea
Donuiulul Duni
nezeu. Eu nu acționez decăt tlupă cum voieștn ni.-
Acestea au fost cuvintele Sfântului față dc părintele Anto-
nie, stareail dc la Yisogorsk, drept explicatie a pâtruntlcrli
sale dullGvnicești. Dar aCcl i lucrtl se p‹›ate spune dcsprC
toate celelalte nimilni ale sale. Totul a fost fă cut în și prin
el dc cit- tre Domnul Dumnezeu. Nu există vreo altă
explicatie. În plus, nlci nti e necesar sit niai adăugăni
altceva. Pentru un credin- cios minunile sunt ată t simple, cât
și necesare, caci Dumnezeu poate face orice. În cazul unui
necredincios ră mâ n faptele de iietăgiiduit, fapte care sant
prea numcr‹›ase pentru a putea fi negate și care il pun pc
un astfel de om pe găn8uri și-1 uiniesc în acelaşi timp, Dar
Jientru noi, aceste lucrări ale lui Dumne- zeu sunt nu
numai instructive și zitlltoare, dar ele reprezin- tă, ca să
spunem așa, ferestre cltre lumea cealalta. Prin inter mcdiUl
lor iioi devenim conșticn¡i de realitatea qacelel lunii”. Si
5implul fapt câ ea eXÎSta (l ă dQ K.tt reprezintă pentru noi
at°zt o bucurie, câ t și o mare inâ ngă iere. Existenta
celeilatte lumi nu c doveditit nlci ;›rin sil‹›gisMe, nici prin
sciitiin»ntele și dorințele n‹›astre, ci prin existcnta ei dc
pet3gJtluit, adică
y gy

prin tr-o spontană revelare a ei. E'z s-a rcvclat pe sine dc

nenu- mă rate ori prin intermediul Sfântului parinte Serafim.
Si este cu osebire uri lucru tare ne umple dc mâ ngă iere și
dc con- vingere sâ știm ră toate aceste minuni au avut l‹›c
aproape de vremea noastră . Dar este timpul sI ne bucurîim
de prcatrumo- sul spectacol al minunilor lui Dumnezeu. De-
abia știi dc unde sa începi. Sunt atât dc numeroasc. Si
numai hunul Dumnezeu știc câte av mai rămas
iieînrcgistrate. Întreaga Riisie aliundă de poveşti carc se
referă la minunile părintelui Scrafim”. Iar el continua sâ
facă minuni chiar dincolo› dc hotarele patrici sale. Hotarele si
frontierele noastre nu există în cazul sfin¡ilor. Ei aparțin
tutur‹›r oamenilor și pot fi prttutindenea. tot la fel precum
Dumnezeu se aflit pretutindenea, iar ci se afli întru
Domnul (lom 17: 2ti zs), asa se află ei pretutindenea ln kl.
Flinnoile din viața Sfâ ntului Serafim au început, după
eim știm, încă dln fragedă copilărie. A cazut j‹›s neviltălnat
din
c1opotni! a din Kurk; el a fost vindecat dc o icoane
făciitoare dc minuni a maicii domnului Inca pe câ nd se
afla în lume. ln
mă nLstire +a realizat o vindecare minunat“ în urma intcrven-
ției Prea Sfintei Nascătoare dc dumnezeu carc i s-a arittai
dc 12 ori dupâ propriile sale spuse. Apoi a ax•ut o
uiiiutoare vc- denie cerea.sta a Însuși Domnului nostru lisus
llrirtos îiisotit dc o ceatît dc îngeri, în timp ce slujea Sfânta
I.itnrghtc ln cali- tate dc iîiacon. Ș i câ te situații
extra‹›rdiltai’e dc plirundere duliovniceascît nu ani vlzut
noi oare în viata sa! 1i căte fapte aproape incredibile din
punct dc vcdere oNicncsc au avut loc în legă tură cu
înâ lțarca lucră rii sale iubitc - mâ nă stirea de maici
Diveicv.
Dar acum haideti sd ne referim la cele mai
importante dintre nenumaratele sale minuni. biografiile
sale încep, de obicei, cu un caz de milostivire cercascll.” Să
procedă m și noi îit consecință . E ușor dc ob.scrvat aici că t
de ,ușor” e pentru nfinți să facă minuni, Îl v‹›i copia ‹tirect
din „Viața Sfâ ntului'.
 ,0 dată un țlran oarecare cu șapca în inănă, cu plrul
vâlvoi, veni în fugă la mâ nastirc și-1 rugă , deznâdljdtiit, pe
cel dintâi călugâr cu care se întâlni: •l•ărint#, sunteti cumva
parin- tele Serafim?• Fii îndreptat spre chilia parintelui
Scrafim. Dădu buzna înăuntru, c^azu la picioarele sale și-i
spuse împlorăndu-l:
•Parintc, mi 5-a furat calul, iar acum, fIrI el, sunt cerșetor
pe drumuri. Nu știu cum o să -ini mai întrețin familia. Dacă
poți, ajuta-mă , omule al lui Dumnezeu». Părintele Serafim îi
luă , plin dc dragostc, capul în mâ inile sale și Jiun3ndu-1 Jângit
al său, zise: •Pune-ti lacat la gurl și grabcște-te cltre satal
(ii rosti numele). Canal ajungi acolo, mergi pc drumul din
dreapta și treci pe lâ nga curți1# din spate a patru case.
Acolo vei vedea o portiță . Intră , dczleagI-ți calul de la
bușteanul dc care e legat și scoate-1 fitrd un cilvânt•. ]’aranul
a1ergă de îndata îna- poi cu crcdințit și cu bucurie fără să se
mai oprească pe unde- va. ›t umblat mai apoi zvomll prin
Sarov că își aflase calul chiar la locul indicat de pă rintele
Serafim.
’(ă ranul venise la pă rintele Serafinl bine informat. Ț i
sc spune omul lui Dumnezeu”. Îiiseamnl ră se făcuseră atâtea
mi- nuni prin părintele Serafim încst acestea se răspâ ndiserit
deja în p‹›por și prinsescră rădacini. La Saro›• existl un
monah cu darul cunoașterii duhovnicnști - părintele .Serafim!
Si in felul accsta, oamenii care căutau nula lui Dumnezeu se
îmbulzeau la dă nsul. Două surori de la ină nlstirea
Divcicv, Aqiiilina și Maria, sc aflau în antccainera sa, c°and
e1 le spuse: „0a¡i-va deo- parte! Dați-vd deoparte, maicilor,
multe persoane vin acum sI ml vadl!” „Dar acolo nu se afla
nimeni", spuse Aquilina și nimeni în zare. Desigur, cl putea
vedca totul dc la distanță , clci în scurtd vreme, doar în
că teva minute, veniră într-ade- vă r numeroși oaspeți. Noi
ne-ani dat deoparic și ascultam.”
•Aceasta este fiica mea, pIrinte•, spuse o doamnă .
«Iar acesta este fiul meu•, spuse uri domn.
•kinecuvintează -1 sI ‹› ia pe această domniș‹›ară dc s‹›ție•.
•Nu, nu•, răspunse pâ rin-
tele. •E1 trebuie sti se căsătorească cu cea pe care a lă sat-o
acolo. Iar ea se va că siltori cii cel cc locuieşte aici, lâ ngă
voi•. Si pă rintele pt›mcnl numelc tutur‹›r locuril‹›r pc care
nu mi le mai aminte.sc acum. Dar cum de a ștlut cl totul
dinainte și desprc fiecare în parte? listc cu adevărat un
lucru minunat!" Dar esin încă și mai minunat faptul că el
prevedea viit‹›nil cu mulți ani înainte: viață și moarte,
bogăție .și sărăcie, că săto- rie sau viață monahală, ș.ann.d.
la nesfă rșit. Să mai pomenind două alte cazuri, unul din
viața de familie, .sl unul dln vlața monahală , care sunt
ambele edificatoarc.
„O vă duvă care avea trei copila.și și era împovă rată
de creștera lor, se plângea adesea dc .soarta ei amară.
Auziiid dc hiină tatea pă rintclui Serafini, ea sc hotă rî să
apcleze la e1 pen- tru a-i cere hinecuvâ ntarea și să-l
povesteasca necazul. După ce o binecuvâ ntă , Biltrânul
spuse: •Nu mai că rti în ceea ce pri- veşte s‹›arta ta.
Necazurile ți sc vor risipi în cură nd. Vei d‹» bâ ndi tin
sprijin•. Peste o să ptă mână îi muriră doi dintre copil.
Mama fu șocată dc moartea l‹›r ncas,teptată și m duse lar
la pă rintele flerafim. Câ nd o vă zu bă trâ nul, e1 îi anticipă
cuvin- tele și spuse: •RoagI-te htijloclt‹rarei noastre, Prea
Sfintei NSs- ciltoarc dc Dumnezeu și tuturor sfinților. I-ai
necă Jit foarte iare blcsteniâ ndil-ți copii. Spune-i totul la
spovcdaiiie duhov- nicului tă u și, pe viitor, .stă pă nește-ți
mâ nia, așa încă t să nu mal ajungi o marc păcăt‹›asă. Te
binccuvintez pentru ultima oară ; doar să -i ierți.•
tltit dată, o fată tâ nitră veni să-i ceară sfat sfântului
Bătră n despre felul în care să-și măntuiască sufletul. Dar
înainte de a mai avca timp să-și deschidă gura, părintele
Scrafim începu să -i v‹›rbească : Nu fii prea în¡;rijorată .
’rră inște ca și cum tot al avea dc trăit mult și bine. în ceea
cc prive.ștc lucrurile înal-
te, Dumnezeu Însuși te va învă ța.” Apoi, fă câ ndu-i plecilciunc
pâ nă la pă mâ nt, spusc: Doar un lucru îți cer. Te rog, ai
griJă co toate poruncile tale sit fie împlinite-, și sti judeci
cu drep- tate. in felul acesta tc vei mâ ntni."
 Fata nu se gâ ndise niciodatl la viața inonahalä , sșa încã
nu putea înțelege la ce fel de J›orunci se referea
Bdtrã nul atunci cäild i se pleca pänã la pãmânt. Dar,
citindu-i gändurile ascunse, el adăøgä: „Atunci câ nd va veni
vreniea, Iți vei aminti de mine,‘ Fata ‘il łntrebã dacã
Dumnezeu ii va mai därui vreo alil întrevedere en
pä rintele. Nu", rä spunse el, noi plecä m pentru
totdeauna și de aceea te rog sã nu mã uiți sã mã po-
mcncști la sfintele tale rugäciuni.” Fate îi ceru la râ ndul ei
sã se roage pã rintele pentru ea. Mã voi rugs Si acum
mergi in pace. Aceia deja tc boinbã ne." Si, de fapt, tovarä s,ii
ei de cã lã - torie o întä øipinarã in casa de oaspeți a
mânästirii, plã ngâ n- du-sc de întärzierea ei in chilia
pärintelui.
Mai tärziu îoibrãțișä viața monahală sub numele de
Calif ta psi devcni starețã la mânãstîrca Sviazhak din regiunea
Kazan. Be aceea pärintele łi fäcusc plecã ciune pânã la
pãmâ nt și i se adrcsase plin de respect, ca unei stare¡e.
Mlnunatclc vindccäri ale unor holnavi nu sunt nlci ele
mai puțin numcroase.
Cea dintâ i vindecare duhovnicea.scd a sa, dupã
propfÌñ sa mdrturisire, a fost facutã asupra uceniciilui sã u
favorit și pururea xscultä tor, Mișenca", Mihail Yasilicvlci
Manturov. l'e vremea când slu)ea in armatã, In Lituania,
probabil cä a rãcit și de aceea va reînton pe moșia sa
Nuci, care se afla in pr‹» vincia NiJnai-Novg‹›md, la 40 de
verste depãrtare dc Sarov, și apelã la inedici pentru a fi
îngrijit. far boala sa nu numai cä nu mergea spre bine, dar
înainta spre consecințe îngrijorã- toare: buc u întregi de
oase începurã sä -i cadä de la picioare. Auzind de ascctul din
ü arov, Manturov se holärî sã ap#Icze la el pentru a-1 ajuta.
Fu adus cu mare greutate de cltre sluJi- torü sã i in
antecainera chiliei bä trä nului. Pä rintelc ieși șl-I întrehd
cu blã ndcțe: qSpune-mi, ce dorești? Sã -l vezi pe liietul
Serafin?” Dar Manturov cä zu la picioarele sale plâ ngãnd și-
1 rugã sä-I vindece de o boalã incnrabilä . Atunci PãrJntelc
îl
întrebã de trei ori en cea mai profundã siinpatie şi
dragoste parinteascä: .Crczi in Dumnezeu?” țl dupã ce
primi o confir- mare de trei ori repetatã cu piitere despre
sincera și absolu te sa credință in Ilumnereii, sfã ntul
Scraflin spuse: •Ilucuria mea, dacd ai o asemenea credințã ,
sã creri tã orice este en putințã celui ce crcde in
Dumnezeu. far cu, bictul Serafin, mä voi ruga.•
După aceea, plrintele îl asezä pe ltaiiturov lângã
sicriul care se afla în antecamera sa, in tiinp ce el sc døse
în chilia sa. Dnpit pilțin tiinp test en niște ulei in mâ nã și
îi spuse pa- cientului st-și dc2gOleilsCl QlCioarele. ,bupä
harul ‹lãmit øiie de cã trc Domnul, tu ești cel dintfii pc care
eu îł vlndet", spu- se el şl-i unse picioarcle bolnave cu ulei.
Apoi ïi trase fit picioa- re niște ciorapi de pâ nrã te îi
fusescrã adași în dar de cã tre niște ¡ä rani, adusc din
chilia sa o mare cantitate de pesmc¡i, îi puse łn poalcle
halnei oaspetclui sã u și apoi li spusc sã se ducä cø
această grcutate la casa de osspcți.
Manturov s¢ ridicã și începu sã nmhle, nu fã rã
teanid, dar destul de hotã r*at și fã rã sã simtă vreo
durcre. Uimit şi bucuros pestc mssurã de minunea ce se
înfã ptuisc cu eI, se înto«»e la părintele Scrafiin şi
aruncându-se din nou la picioa- rele sale, începu sã i le
sitrute de parc* sc afla in transã , inulțunundu-i pentru
vin‹lecare. Dar marele ltãtrGn îl ridicä de la pă niâ nt şi-i
spuse sever: Este oare Iucrarca lui Serafin de a ucide
saw de a da s•iațã , de a coborî pâ nä la iad si de a înã lța
din nou? (I Rrdi 2:s ). Ct tfiû 2i tu ‹›are? Aceasta estc nu-
mai și nilmai lucrarea lui Dumnezeu, Carc fac¢ voia cclor en
se tern de El! (Ps. i a4:i6). Sä mulțumes,t1 Atotputernicului
Dum- nezeu si Preacuratei maicii Sale."
Cu aceste cuvinte Bã trâ niil ii dã du drumul celui
vindc- cat sä se duci la casa sa, iar Manturov se
reîntoarse plin de bucuri¢ la moșia sa, la soție și sora sa.
Bucuria lor fu nemä - suratã , dar curfind ei uit:irã aiat de
boalá câ t șl ale vindecare.
Brusc ñ isä ; Slihail Vasilievici își aininti de porunca
pärintclui Serafin tlc a aduce mulțumiri luí Dumnezeu și
Preacuratci fecioare. Si nici niacar nu se niai gâ ndise la
aceasta pâ nl atunci din pricina liucurici și a uitã rii,
Rușinat, se duse iar la p"arintele Serafiiii. Întâlnindu-1,
pã rintele Serafiin spuse deo- datã : ,liucuria urea! N-am
fãgãduit noi să -I mulțumiin Domnu- lui fiindcä ne-a dã ruit
viațã ?” C ioan s:i6) Nu știu înti-adcvãr cum +a întá mplat
așa ceva, pãrinte‘, spuse Maittur‹›v uimit de
perspicacitatea sa. .Ce porunciți?"
Atunci, sf°antul Bã trã n îi aruncã o privire päirunzãtoare,
ca și cum i-ar fi prevä zut tot vü torul intr-o fractiune dc
secun- dă și-i spuse vcsel: .F.i bine, bucuria mea! T‹›t ceea
ce ai dã ru- ieşte-ł Domnului, și ia-¡i asupra ta sã rlcia de
bună vote." Ií1 nu se așteptase la acest lucru psi rä niase
descumJ›ä nit. El îşi aduse aminte prinırc alte lucruri de
tänärul cel b b*• din Iívan-
ghclic (Alt. i•): 22). Se gâ n‹li dcodatã si la tä nä ra sa soțic care
pc deasupra era și liitcranã, precuni și la s‹›ra .sa carc visa
la o cäsnicie îmhelşugatä. Cum aveau elc s* träiascä? .IIihail
Vasi- lievici se siințea piertlot, neștiiiid ce să -i rã spundä
binefacã- torului sãu, sau, niai degrabã , lui Dumnezeu
lnsuși. Sfã ntul îi
Cİtİ gä ntlUfile şİ•İ ÎlltfierUJiSe tå Cercä Îr1Cll1’C:ttå . „Laså t‹›tll1 şİ
nu-ți fã griji cu privirc la ceea ce tc g*andești acum.
D‹›mniil nu tc va pă rä si nici in viata accasta și nici in
cealaltã . Nu ver fi bogat. dar totuşi vei avea p°aiiiea cca
dc t‹›atc zilele.“
l'lin de râvn‹1 in suflet şi tare în credlnțä, liotã rât ca
rim fost ofițer, Manturov simți dcodaiä o scliiniliare in
.sufletul sIu, precum și o dmgoste din toatä ininla fațá de
słant, și Ü spuse hotã rä t: „Sunt dc acord, pä rinte! Ce mã
binccuvintezi sã fac?" Dar în¡clcptu1 Bãtr°an, v‹›in‹l sd-și
incerce ucenicul cel plin dc râ vnä, rä spunse: Iíi, bucuria
inea, sä ne rugă m iar cu te voi îii‹lrepta +sa cum ind va
învã ța Dumuez.eu.” Cu acestea spuse ei se tlespä rțirä
pentru lnonient. Dar liarul lui Duiiinezeu îi unise deja pc
viațä in lucrarea construirii inâ nä stirii Diveiev.
 ln oirănd, cii binecuvântarea sfântului Serafim,
Manturov își elibera toți iobagii, Își vă ndu moșia de la Nuci,
campdră o mică bucată de pă mă nt de aproape 4fl dc acri
la Divelev și se as.eza mai aproape de Bătrânul său.
Prietenii î1 luară peste picior și crezură ca o luase razna.
Soția sa se plâ nse dc noua situafle vreme îndelungati;
fiind luterană nu avea nici o clie- mare tă tre viața ascctică ,
dc lnfră nare. Dar o ‹lată ce luate această hotă răre, Mihail
Vasilievici se supuse întru totul voin- ței sfâ ntului Dătrân
printr-o ascultam neabatută și duse totul fan să cărtcascd,
smerit, tlcut, și chiar cu generozitate. li era tn mod
deosebit mai greu sa se descurce ca s‹›ția sa. ,Obişnu- iam
să -1 spun”, scria mai târziu Ana Miliailovna (soția sa) •ll
po¡i respecta pe batrâ n, îl poți iubi și avea încredere în el,
dar nu într-o asemenea măsura!• Dar Slihail Vasillevici
asculta, ofta și ră mâ nea tă cut. Acest lucru mă lrita și mai
mult.
Odatit, ajunsescm pGnă intr-o asemenea situatie,
incâ t într-o iarnl nu aveam nimic cu ce să ne lumină m
camera (iar serile sunt lungi, deprlmante și întunecoase.)
Simțindu-mă tare amărâ tă , ann inceput sI cărtesc și ann
lă sat fră u liber unui plă ns dc nestă pă nit.
sNai întâ i simții indignare față dc Hihail Yasilievici,
apoi față de insuși părintele Serafim, si aț›oi ann început sd-
mi plăng soarta mea amară. În tot acest timp Mihail
\*asilievici ră mase tă cut, suspinând din când în cănd.
deodată auzi un sunet, cv un fel de părâit. Privit în sus. O,
Doamne! Teama și chiar groa za mă cuprinseser d! Ali-era
teainl sd mai privesc și totuşi nu puteam crede ochilor.
Lampa cea goală tare stătea fărI ulei dinaintea icoanelor,
începu brusc să ardă tu n flacărit strălu- citoare și se
umple de ulel. Atuncl ain ixbiicnit tn lacrimi și ann tot
repetat printre suspine: •PIrinte Serafint! Sfinte al lui
Dumnezeu! lartit md pe miine ticitloasa, cârtitoarea, nevredni-
ca, pentru numele domnului. N-ann sd repet asta niciodată!•
,Chiar acum", conchlde ea, „nu-mi pot aminti toate acestea
fdrâ teaniit. Din acel moment, n-ann mai cârtit nici‹›datI, ci
oricâ t dc ;;reu ar fi fost, le duceam pe toate cu ră bdare".
Mai apoi ea trecu la credinta t›rtodoxă și viețui ca
maicii, în talilă , la Divciev. Iar ăIihai1 Yasilievici st predă
cu totul în ascultare față dc Pă rintele și ti deveni cel mai
credincios ucenic și cel mai drag prieten. lată dc ce
părintele Scrafim îi spunea înu›tdeauna atât de afectuos
„Mișenca". Aceasta a fost prima minune de vindecare care s-
a dovedit mai apoi atâ t dc heneficit pentru Diveiei•, cdci
Manturov deveni executorul desăvârșit al poruncilor
părintelui. Toți cunoșteau acest lucru și-1 privcau ca pe
Bătrânul însuși în t‹›aie problemele legate dc mâ nă stirea
Diveiev.
Toate accstca aveau loc în anul 1822. Acestea ne
amin- tesc dc o întâ mplare și mai minunată. Sora Xenia
Va.si1ievna dc la Diveiev, care era paracliserit, veni la
biserica Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos pentru a
pregă ti candela care pcrmanent ardea dinaintea ic‹›anei
Mântuitorului la porunca pă rintclui Serafim. Ea sc duse ca
să umple candela cu ulei înainte dc slujbă , dar, tocmai
atunci vdzu că arsese tot uleiul și ca se stinsese și candela.
Ea înccpu sti meditcze plină dc amitrăciune la faptul wă
prezicerea pă rintclui Serafini cu pri- vire la candela pururca
aprinsă nu se împlinise, deși surorile încercaseră tot
timpul sit-i rcspecte porunca.
Dacit as,a sH‹eau lucrurile și celelalte preziceri cu privire
la mană stire s-ar putea dovedi neadevdrate. Si tot felul
de îndoieli cu privire la forța de pă trundere
duhovniceascd a sfâ ntului atacară sufletul uneia dintre
cele mai credincioase și mai apropiate ucenițe a I'ărintelui.
Acoperindu-și fața cu mâ inile, într-o stare de amarnică
deznădejde, Xenia se depă r- tă la câ¡iva pași dc icoana
ălantNtorului. llrusc aud.i un sunet ca uri pfirâ iC ,Înă lțâ ndu-
și capul”, scria autorul tironicii mă rite- tirii Diveiev, mea
vă zu candela aprinsit“. Se apropie de ea și obseo•ii faptal
cd paharul candelei era plin de ulei și t9 două
ruble ‹le argint erau la suprafata uleiiilili. Uiiiiită, e:i
închise lliserica și se grăbi să-i s;›nnI maicii sale
iluhovniceș ti, hleiia 1'asilievna Manturov, de,sprc accastl
minunată întâmplare. Pe drum fu ajiinsă dc o soră de
m°zn1stirc însoțită de că tre uri țăran care t› cauta pe
paraclisiera și dorea sit-i dea teva. Când ță ranul o vă zu pe
Xeiiia Vasilievna, o întrebi:
•Dumnezta ești paraclisiera dc aici, maică ?», eJ*Q sunt•.
răspunde Xenia. •£ic dorești?•
«lntrucăt părintele Serafim ți-a dat o porunci în
legaiură cu candcla neadormită , ți-ain adus 100 dc rHble
sub formă de bancnote cv să cumperl ulei pentru candela,
asa încă i să p‹›a- tă arde pentru odihna .sufletclor
părințil‹›r nici›•. ln acelaşi timp e1 î1 dădu maicii
poiuelnicul cn numele celor decedați și banii respectivi.
Sora lui 8Ianturov, Elena 1'asilievna, o fată frtimoasl
de 17 ani, era atrasl de plâ cerile luiuești. li plă ceau
seratele și înibră că mintea elegantă . Era deja log‹›ditd,
câ nd siiiiți deo datit o incxpriniabilit repulsic față dc
logodnicul ei și se rnpsc logodna. Odată , pe câ nd se
înt‹›rcea acasă și tocmai sc suia într-o calcască, vlzri
deasupra capului un șarpe cumplit care era pe punctul de a
o înglliți. Ea strigă: „Salvează-m4, Înipără- teasa Cerurilor! lți
)ur că n-ann sa uit mă rit niciodată, ci voi merge la
mâ nă stire.” Ș arpele se înă lță în aer și dispă ru.
Timp de trei ani sfâ ntul Serafim o pregă ti pe Elena
Yasi- lievna Jientru viața monallală , iar atunci câ n‹l a
pornit pc această cale, s-a dovedit a fi extrciii de
râvnit‹iarc. ira a murit la vâ rsta de 27 dc ani aflată .sub
ascultarea sfâ ntului. lată cum s-a întâ iiiplat.
6lillail Vasilicvici Maiiturt›v sc îinholnă vi dc o febră per-
nicioasă și îi scrise o scri.soare surorii sale, Elena \*asilievna,
cera' n‹lii-i sit-l întrelie pe pitrintele Serafim cruri să se
vindece. Pă rintele Serafim îi spuse să mestecc coaja unei
pă ini ficr- binți dc secarl bine rumenită și în felul accsta îl
vindecă , Diir
peste puțin timp trimise dupä Elena Vasilievna care veni la
el cu ucenica sa, Xenia Vasilievna, paraclisiera, spuná ndu-i:
,Jotdeauna ai ascultat de mine, bucuria mea, iar acum vreau
sä-ți dau încã o ascultare. O vei duce la ñ nplinirc, maicã :•”
qTotdcauna v-am ascultat, plrinte”, rä spunse ea, „și
sunt gate s-o fac și în continuare!" „As,a este, bucuria mea!"
aprobä părintele. „Ei bine, iatä, maicã , Mihail Vasilievici,
fratele sãu, este bolnav şi a venit vremea ca el sä m‹›ariL El
trebuie sI moarä , maicã, deși eu încã am nevoie de el
pentru mâ nästi- rea noastre, pentru orfanele noastre,
vreau sã spun. Ș i iatã , aşadar care îți este ascultarea: sã
mt›ri fit locul lui 'ilihail Vasi- lievici, maicii!"
Einecuvinieazä -mă pä rinte!” ră spunse Elena Yasilievna
smeritä și en un calm aparent.
Dupä aceea, pärintele Serafim discutá îndelung cu ea,
mä ngâ indu-i inima şi ab‹›rdâ nd problema mt›rtii și a vieții
vcșnicc. hens Vasilievna îl ascultd in tã ccre, dar, deodatã ,
pã ru tulburatd și zise: l'ã rinte! Mi-c fricl dc moartc!"
„De ce sä ți fie teamd de nioarte, bucuria mea?"
ritspunsc pä rinttle Serafim. .Pcntru tine şi pentru mine
va fi doar o veșnicä hucurie!"
Elena Yasilievna își luã rä mas bun de la el, dar de-
abia trecu de pragul chiliei sale, cã , l›riisc, cä zu la
pä mâ nt. Xenia Yasilievna o ridicl. Pã rintele Serafin ii
spuse o punt in sicriul din antecamera sa, în timp ce el
aduse niște apä sfin- țitil. El o stropi en aceasta pe rlena
Vasilievna, li dddu sã bea din ca și in felul acesta o
readuse la cun‹›stințä .
lntorcâ ndu-se acasã, sc ñ nbolnã vi, clzu la pat și
spuse: De acum nu mã voi inai scula.” Sfä rs,itul ei a fost
minunat. Ea trimise dupã pã rintele Yzsili Sadtwski
pentru a i se face Sfãntul ltaslu și pentru a fi împã rtŁșitä
pentru ultima t›arã. In timpul spovedaniei îi vorbi
pã rintelui Yasili dc o minunatä descoperire ce i se dä diisc
de Sus. lat-t› inregistratä de pr‹r pria sa mâ nä.
 Nu mi-a fost îngãduit sä vorbesc despre aceasta pä nd
acum", explică Elena Vasilievna, dar acute pot In
Bisericä , am văzut in cndrul ușilor împãrdtes,ti deschise o
Împärãteasä falnică de o frumusețe de negrãit. Fãcändu-mi
scurt cu mâna, spuse: •Urmeazã -mã și fü atentã la ceea ce-
¡i voi arãta•. Am intrat într-un palat; e en neputințã sd-i
descrii frumusețea, pă- rinte. Era in intregime tlin cristal
transparent, iar ușile, mä- nerele și lncheieturile erau
fdcute din aurul cel mai curat, Strä lucirea lui te iinpiedica
sã le poți privi; totul parcd ardea. De ñ idată ce am ajuns
la uși, ele vau deschis singure și am intrat într-un coridor
nesf*arșiç iar de anibele pärțl ale sale se aflau uși încń ise.
Apropiindu-ne de cele dintâ i uși, care, de asemenea s-au
deschis singure, am väzut o salã urias,ă m care se aflau
mese și fotolii toate de o frumusețe de nedescrls. Era plin
de deinnitari și tineri de o extraordinary frumusețe, care
erau en toții as,eza! i. În clipa câ nd am intrat, toți s-au ridicat
in tă cere șl s-au plecat in fața Împä rã tesei.
•Iata,” pń ves.te!» spuse ea, arã tâ ndu-i pe toți cu mâ oa,
•aœș tia sunt negustorłi met credincioși•. Dändu-mi rå gaz sä-
1 pri- vesc pe îndelete Împã rä ttasa ieși, iar ușile se
încliiserã sln- gurc fn spatcle nostru. Sala urmã toare era
încã de o frumuse- țe și mai mare; totul pã rea scä ldat in
lumlnŁ Era plin de tinere femei îmbrãcate în ves,minte de o
sträluclre extra‹›rdi- narã , purtâ nd cununl strälucitoare pe
capetele lor. Cununile erau diferite ca înfã țișare, iar unele
purtau douã sau trei cu- nuni deodatã . Fcmeile erau
asczate, dar cä nd ne-am fã cut apariua, s-au ridicat en
toatele și +au plecat dlnaintea Împã - ră tesei. •Uitä te bine
la ele sã vezi dacã sunt frumoasc și dacá ît plac•, fmi spuse
ea binevoitoare. Am privit într-o parte a sälli spre care
ea îmi ardta cu mâ na șl, de‹›datã , am vä zut cd una dintre
femei semã na grozav de tare en mlne, pä rinte."
Elena Va.silievna era tulhuratä, se opri, dar dupd
aceea continuã : ,Femeia aceea zâ mbea și mä privea. Apoi,
la indem- flUl Împã rå tesei ant început sã mã uit la cealaltá
parte a hoIu-
lui și am vä zut pc capul uneia dintre fete o cununã de o
ase- menea frumusețe încã t chiar am invidiat-o!", spuse
Elena Vasilievna suspinãnd. ,Si elc erau en toate surorile
noastre, pä rinte, cele ce fuseserã înaintea mea in
mâ nãstire, cele care sunt incl in viațã și cele ce vor fi. Dar
nu le pot rosti numele fü ndcã nu mi sc permits acest
lucru. Am ieșit din acea salã și uşile s-an închis iar de la
sine înapoia n‹›asträ .
Apoi am ajuns la cca de-a treia intrare și ne-am aflat
deodată din non într-o salä , dc data aceasta mult mai
pudn strä lucitoare, in care se aflau numai surori de-ale
noastrc, tre- cute, prezente și vü toare; ele erau de
asemenea încununate, dar iiu cu cununi atâ t de frumoase
și nu mi +a ñ lglduit sã le spun numele. Dupä aceea, am
ajuns în cea de-a patra sală , aflatã aproape in
semü ntuneric, de asemenea p1inã de surori, dar numai
cele de acum și cele vü toare, care fie cã ședeau, fie cã em
întinse; unele erau chinuite be biralä şi fä rã vreo cununž,
en chipuri grozav de deprimatc şi pe fiecare, și pe toa- te la
un loc se putea vedca pecetea chinului și a unci dureri
de negrdit. •Acc1ca sunt nepäsãtoarclc•, îmi spuse
Împä rä tea- sa, arltä nd spre ele. •Veri•, continua ea, •cãt de
cumplitä este nepäsarea! Din pricina nepks i ior, ele nu
vor putea nlcioda- tI sź se bucure». bi ele erau tot surori
de-ale noastre, pãrinte, dar nu-mi este îngäduit sI le
pronunț numele", spuse Elena Yasilievna, plä ngâ nd
amariiic.
Ea muri dupã o scurtä hoalá in ajunul Cincizecimli, pe
data de 28 mai 1532. Avea 27 de ant și petrcuse cu totul
7 ant la mâ nfstlrca Diveiev. Era extreni de frumoasã și
atrãgã - toare, înaltž, cu o fațã rotundã , ochi negri
strälucitori și cu pä rul tot ncgni. Chiar in ceasul morții ci,
pä rintele Serafim grã bit și vesel le trimise pe surorile
carc munceau cu el la Sarov, cä tre Diveiev spunã nd:
 •Repede, repede, ducea-vd la mänã stire. Acolo, mama
voasträ doainnã a plecat la Domnul•. În cea de-a trcia zi de
la moartea Flenei Vasilievna, Xenia Vasilievna se duse la
pă - rintele Serafim plâ ngâ nd în hohote. Văzâ nd-o, marele
liă tră n care o iubea pe stareța de mai tâ rziu nu mai puțin
decă t pe toate celelalte surori, se tulbură fă ră sd vrea și,
deodată , ‹› trimise pc Xenia acasă, spunând: „De ct plăngi?
Ar trebui sd ne bucurăm! Vin‹› aici după 40 dc zile, dar
acum mergi acasă . Trebuie sd ai grij4 ca timp de 40 de zile
să se să vârșească zil- nic Sfă nta Liturghie. Dacă e cazul,
r‹›agd-1 în genundii pe pă rintele Yasili, dar trebuie să sc
săv2rs,eascd Liturgliiile.”
Îndbușită în lacrimi, Xenia Vasilievna pleci. Dar piirin-
tele Pavel care stă tea ln chilia ală turatl dc cea a
pă rintelui Serafim, auzi cum Sfântul, vreme îndelungatâ , se
plimba prin cameră și exclama: Nu înteleg nimic! Plă ng
încontinuu! Dacă ar fi vă zut nidcar cum sufletul ei zbura ca
o pasă re spre cele de Sus! Heruvimii și Serafimii îi fdceau
loc!,l s-a dă ruit sti stea nu departe dc Sfănta 1'rcime, ca
fecioarii.” Atunci când Xenia Vasilievna veni în cea de-a
patrurecea zi de la moartca blenei Yasilievna la părintele
Serafim, după porunca sa, Hittrâiiul își mângâie iubita
paraclisierd și-i spuse plin de vcselie: „Ce pios- tuțe suntețt,
bucuriile mele! (ie rost avea să plângeți! iî pdcai, să știți.
Ar trebui să ne bucură m. Sufletul ¢i și-a luat zhorul ca un
porunibel, Sus către Sfânta Trcime. Heruviinii, Serari- mii și
toate cetelc ceresti i-au deschis calca că tre cer. Ea este una
dintre slujitoarele maicii Domnului, maică! Ea este o în-
soțitoaru a Înipărătesei Cerurilor, maicii! Not nu puterii dec*at
să ne bucură m; nu trebuic să plă ngem."
ln septemlifie 1831, Nicolai Alexandrovici ălotovilov do-
bândi o vindecare minunată cu rugăciunile părlntelui Sera-
fim. În notele sale referitoare la manitstirea Diveievm, iatl
scrie cl despre această vindecare a sa:
„marele pă rinte Sei'afini in-a vindecat dc dureri
reunia- tice extrem dc neplacute și de alte suferințe
însoțite dc slă bi- ciune trupească și de paralizia picioarelor
care erati ră sucite
si uınflate la penıınclıi. Sufeream, de asemenea, de mai bine de
trei ani dc cczeme pc spate si pe piîrtilc lateralc ale
corpului. 1'indecarea s-a produs în fclul urmâ tor. mm
poruncit sâ fiu adus, aflâ ııdu-mâ foarte bolnav, dc pe moşia
din satul Dritviu, din regiunca Nijnâ i-Novgort›d, la
pâ rintele Serafim. Pc data dc S s«pteınbrie 1ö 3l am fost
adus la mâ naslirea ü arov. Pe 7 şi pe C septembric,
praznicul maicii Domnului, am avut doud convorbiri,
prinıele pe carc le avusesem vreodatü cu parin- tele
Serafim, una Înainte şi alta dupâ cins, în chilia sa de la
mâ nas’ttrca Sarov, dar nu am primit nici o vindccare ca
atare. In ziua urmâtoare, pe 9 septcmbrie, m-au adus la
schitul situ din apr‹›piere, lâ ngl fântâ na sa ö e acolo. Patnı
oameni mit duceau pe mîiini, iar al cincilea înıi tinca capul
atunci câ nd m au adus la cl. 1'orbea tucmai cu oamenii
carc vencau la cl în cete mart. ılt-au aşezat lângl un pin
înalt şi foarte gros carc şi acum se afli pc nıalul râ ului
Sarovka, pe pajiştca unde se face fânul. da rughmintea
mca ca cl sit ıuit ajute şi sü t miî vin- dece, pâ rintele
rAspunse:
•Dar em nu .sunt tl‹›ctor. Trebuie sâ apclczi la medici
atunci câ nd vrci sâ te vindeci de vreo boalI•.
I-am relatat aınû nılIıtit suferintele mele, de toate
tı'ata- mentele urmatc, fâ râ a fi dohandit vrco urma de
vindecare. lar acum nu întrevedeam nici o alti cale dc
salvare şi n-aveanı nici o altit niidejde de a fi vindecat de
sufcrin;ele mele decâ t harul lui Dumnezeu. Ilar, întrııcât eu
eram un pâcâtos şi nu aveaın nici o îndrâ zncall câ trv
D‹›mnul Dumnczcıı, i-am cerut sfintele sale rugitciııni
pentru ca Domnul sâ mâ vintlece. El mâ întrcbâ :
«CreZi tu en atlevâ rat în D‹›mnul n‹›stru lisus Hristos
câ El este Dumnezeu şi onı, şi în l'rea ü urata maica a Ini
Dum- nezeucâ ca este Put urca Fecioarit».
RltsJnln.sei: «Da, cred•. «Ş i crezi tu», continnâ el, •cii :t5a
cuın nıai înainte Domnul a vindecat tle îı«latâ , priıltr-un sin-
 gur cuvă nt sau prin atingerea Sa cu mâ inile toate bolile
dc care pot suferl oamenii, așadar, și acum El poate
vindeca la fel de ușor șl de repede ca mal Inainte pe cei
care-I cer aju- torul, printr-uri singur cuvă nt al Să u șl că
rugă ciunile Maicil Domnului pentru noi sunt at‹›tputcriiicc,
așa încât, prin mij- loclrca ei, Donmul nostru lisus Hristos
sd te poată vindeca chiar acum, complet, într-o clipă și
prlntr-uri singur cuvGnt?•. fiu ani ră spuns cI tntr-adevă r
credcain în toate aceste lucruri cu tot sufletul și din toata
inlma ș1, cd dacă nu as. fi crezut acestea, nu Ie-aș fi mai
p‹›runcit sluJitorilor mei să mă
aducă la el.
•Dar dacă crczl•, coiiciilse e1, •ești dcJa blne!•. •Cuin
sunt bine?», întrcbai cu, •atâ ta vreme cilt servit‹ir1i mei și
Sfinția ta, plrlnte, mit tineți pc mâinile vo:istrc?•. •Nu»,
spuse el, •ești cu t‹›tlil slniltos acum ln tot trupul tau».
$i lc spuse oamenilor inci care uit țincau pe măini sI-
iui dea tlruinul, și lnă ntlu-ml de unicri iua ridlcâ el
insușl de la pământ. Apol, *șezâ ndu-mă pe picioare îmi
spuse: •Stai mal ferm, înfingc!i Picioarele l›inc îii pămănt,
as,a. Nu te teme, ești destul de bine acum•. §i ap‹›l aditugit,
privlndu-ma vesel: •Ei, vezi ce blne .stai acuin!• Răspunsei:
«Cum sti nu stau bine câ tă vreme mă ții atilt dc stră ns s1
de blne•.
Apoi își luă mâ inile de pe mine și spuse: •£i, acuin itu
te inai dn, și încl stai ferm pe picioarele tale și intra mine.
Acum umbli cu curaj. D‹imnul tc-a vindecat. Așadar, inergl,
inlșcI-tc tim locul accsta». £uându-ml dc braț cu o mGnă, și oi
cealaltă îm- plngâ ndii-iaă puțin de după unt.rl, miii
contluse pe iarbă șl pc pământul tare dc lungi pin,
spunând: «III, cxcelențd, ce blnc inergi!• hă spunsei: •Da,
fiinilcl Sflnția ta ești atâ t dc bun încă t mă conduci atat dc
blne°. •Nu•, spusc el ludntIu-si nlGna dc pe mine, •D‹›innul
lnsusi a binevoit sat tc vindece complet, si Mai- ca Donuiului
însăsi Î s-a rugat pentru aceasta. Acum vei um bla fitra
ajut‹›rul meu și vei merge întotdeauna bine. Așadar,
mergi!». șl el începu sit ml inipingît pentru a inI face să
umblu.
 •Dar voi cãdea și ind oi lovi•, räspunsei eu. •Nu•, mä
con trazise el, •nu tn vei lovi, ci vei umbla ferin pe
picioarele tale•. Ș i de indatã cc ant simțit ›n mine o
putere ce mä umbrea de Sus, mi-am fãcut puun curaj și
am Început sã merg bine. Dar el ml opri brusc, spiinä nd: •F.
de ajuns pentru m‹›inent•. apoi mä întreha: •Eí, cști acum
sigur cä Domnul te-a vindecat cu adevdrat, șl cä te-a
viiidecat coinplet? Bomnul ți-a iertat toate grcșelile tale și
te a curdțit de pã catele tale. Vezi ce minune a fãcut Ooinnul
cu tine? Așadar, pururea. färã îtidoiala sã crezi in El, in lisus
Hristos Mantuitorul nostru și cu tăric sã nädäj- duinști in
bunãtatea Sa cea plinã de dragoste fațä de tine, sã -I. iubești
din toat3 inlma, sä te atæșczi be lil cu tot sufletul tã u s.“i
pururea să te îiicrezi in F.1 cm tñ rie, iar Maicii D‹›mniilui sd-i
niulțumești pentru milcle sale cele inari fatä de tine. Dar în-
trucä t suferințele tale de trei ani încoace te-an cpnizat, sä
nu umbli prea mult dintr-o datd. ci fã acest lucru in mod
gradat. Obișnuiește-te sã mergi puțin câte pøțin și să ai
grijã de sInã- tatea ta ca fü nd un dar prețios at lui
Pumne’zcu•.
Si c‹iiitinud sd vorbeascä cu mine chiar dupã aceasta,
vre- me lndclungatã . Apoi mã trimise la casa de ‹›aspcți pe
deplin vindecat. Si uite așa, oamenii nicl s-au întors
sinbwri din pä- durca unde se afla schitul, la mä tidstire,
muJțlimindu-I lui
Dumnezeu pentru article Salc cele bogate îndrepiate cãtre
mine, minuni ce fiisescrl înfã¡ișatc dinalntca ocliilor )‹›r, lar en
in-am suit In trãsurd împreunl cm p"arintele Giirie, färä sd
inã spri- jin« cineva și ne înt‹rarseră m la arliondaricul
niânästirii Sarov. lntrucâ t fuseserã de fa¡ã nuineroși
pclerini Îa vindecarea inea, se întorscserd înaintea nica la
nuiiãstíre, spiinându-lc tub tUr‹ir despre niarca ininune ce
avuscse loc cu mine datoritã rugä ciuiiil‹›r Sfantului."
In luna inai a anului 1 h2J, soua lui Alexei Gurievici
Yoio- tilov din satul Pavlova sc îniholnä vi grav. Yorotilov
avea o mare credințã în puterea rugă ciunilor sfã ntiilui
Scrafim, iar
uñ trânul îl iulica ca ;›c unul dintrc propriii ski ucenici. Yoro
tilov sc duse la Sarov, și deși era inicrul n‹›pții atunci c*and
a ajuns, sc gră bi st batà la ușa chilici pãrintelui Scrafinl.
IIã trã- nul stã tea pe trepte și. vã zändu-1 îl întã inpină cm
cuvintelc:
.,Ei, hucuria mea. de ce te-ai grăhit sã ajungi la ora aceasta
la bietul Serafim?" 1'orotilt›v îi spuse cu lacrimi în ochi
ceea ce î1 ailusese la Sarov și-1 rugã sä -i ajute soția b‹›lnavã .
Dar Sfãn- tul Serafim afirmã , spre mama întristare a lui
î'orotilt›v, ct soția lui avea sä in‹›arã in urum bolii de care
sufcrea. Atunti Alexei Gtirlcvici cãzu la picioarele ascetului
värsâ nd multc laci iini :imarc și cu credințä și snierenie îi
ceru sI se roage pcntru refacerea vieții si a sl nãiãtii
soției sale. De îndatä , pãrintele Serafim se cufundii în
rugã ciune adâ ncã timp de aproape zece minute. Apoi,
deschise ochii și, ridicâ ndu-I pc Yorotilov în picioart, spuse
vescl: .Ei bine, hucuria inea, D‹›m- nul îi diírułcşte viațã
souei talc. Du-tc acasl in pace.” Vor‹» tilov se grabi sä
ajunga acasä plin dc bucuric. Acolo aflã cã so¡ia sa simțisc
deja o nşurare exact in timpul acelor minute pe care
pä rintelc Serafim le pctrecuse in riigä ciune. Îii cut i än‹l, ca
își reveni complex.
„În anul lS2fi", îi scria gencralul P. A. Galkin-Vrassky
gă riittcltii kafael, starețuł Je la Sarov, ,am vizitat
mean:Tstirca Sarov pt• câ nd cram cdpitan in armatä și, ca
toți ceilalți pt•le- rini iii-am dus sã iau hinecuvã ntare de la
pärintcle Serafim. Pe coridorul ce ducea la chilia sa era un
frig pã trunzã ti›r, iar eu treinurani în treiiciul men sulițire.
Ucenicul sdu înii spu.se cã tocinai atunCí M .IfÍa un
monah in chilia sa cm carc purta o discuü e, și in timp cc
stdtcain pe coridor md ruganl Prea Sfintei h'ãscätoare de
Dumnezeu. Ușa se deschise, inonaliul ieși, iar pcste alte
c°ateva minute pã rintele Serafim deschisc ușa si zisc: «Ce
hucurie nii-a fã cut Dumnezeu astã zi mie!» ălã conduse in
chilia sa și, înirucâ i era plinã cu felurite lucruri niã
im•ită să inã as,cz pe pragul chiliei sale, în vremc ce el
îiisuși se as,ezä pe potlea in fața niea, ținâ il‹lu-iltä de
inã nã-
Îini vorhea cu niultã dragoste și chiar îmi sä rutií mâ na.
Atâ t de mare îi era dragostea fațä de aproapele sau! Stând
in fața lui, mä aflam într-o stare de extaz cxtraortlinarã .
Dupa cc ant purtat o discuție pe diferltc teme, i-am spus cä
sinițeam o du- rcre in piept (eram un eäniír slab și Valid). La
cele spuse de mine, pärintclc räspunsc: •Asta nu-i nimic•, și
ri‹ticântlu-se, luäo sti- clã pc carc mi-o dãdu zicâ nd: «la o
înghițiturã z‹travãnä•. I.e groazã mã cuprinsc atunci când
mi-am dat seania cä era ulei de candclã ! Fla aștcptam la
consecințe dramatice imcdiate, dar, dimpotrivä, uleiul sc
dovcdi a fi delicios. Din clipa aceea, slavä lui Dumnezeu, nu
am inai simțit dureri in piept și dintr- un tâ nä r slab si palid,
am devenit un bã rbat puternic şi sanã- tos. tlulți ani niai
tâ rziu am f‹›st ‹›bligat sä plec din armată și sã merg in
concediu pentru o peri‹›adã de timp ncdefhutã . .4ceas- tit
absențä din Petersburg rim adusc ñ itr-o asemenea starc de-
presivã vreme de mai bine dc un an, încâ t nu inai știam
ce-i dc fä cat. In drum spre ã rzamas, am tre‹nit pe la
iiiä niístirea Sarov şi MI dusei ‹le îndatã la n«›rmântul
pà rintelui 8erafiin. E-ant rugat pe un preot sã sltijeascä o
patlaliiilä pentru Sufle- tul sáu, și dc indaba ce sltijba luä
sfärs.it, starea depresivă înii disparu imediat și mã simții
din nou bine."
Hariń Sfâ ntului Duh care lucra in cazul vindecã rilor ce-
lor ce apelaserã la rugãciuniłe pã rintelui Semñ m, își fă cea
sim- țitii prezența atã t prin semnele aparte care-i însoțcau
rugă - ciunile, precum și puterea sa cu totul aparte care-i
usura chiar pe cci inor)i ö in chinurile iadului.
Printesa E. S. Saliacva vorbe:t de o minune ieșitã din co-
uuin, și amiine ‹le un can. de levitație in timpul rugäcíunií.
Ea primi vizita nepotul«i său bolnav ilin Petersburg, pe
ntinie
G. 1’. ‘l'ânärul era atät dc bolnav și de slãbit încãt de-
ahia mai putea merge și de aceea a fost adus pe un pat ïn
curtca mănäs- tirii. Piirintele Serafiin se afla t‹›cmai atunci
la ușa chiliei sale dc parcl ar fi așteptat sä-1 întâmpine pe
tãnărul paralizat. m spuse celor care-1 însoțeau sã-I ducã pe
pacient ïn chilia sa şi,
întorcã ndu-se spre el, zise: ,Roag4 te, bucuria mea, far eu
ma voi ruga pentru tine; numai sã at grijã , sã stai întins as,a
cum te afli acum și sX nu te întorci pe partea ccalaltä ."
ltolnavul rä mase întins dupä cum îi spusese Bä trâ nul, dar
rdbdarea sa se cam împuținase; î1 mGna curiozitatea sä se
uite și sä vadã ce íã cea parintele. l'rivind înapoia sa îl vã zu
pe pä rintele Serafim ridicat deasupra pãniãntulai, in aer,
într-‹› atitudinc de adâ nca rugãclune. Aceastit privelistc
neașteptatã și ieșită din comun î1 fäcu sã strige de trimise.
Dupä ce își teriiiinã ru- gãciunea, parintele Serafin se duse
la el și zise: „Acum le vei spune tuturor cã Serafin c un sfânt,
cä se roagä stâ nd in aer. D‹›mnul se va milostivi de tine. Dar
ai griJä sä taxi și să iui spui ninlãnui ce ai vãxtit, pâ nă la
moartea mea, alininteri boala îü va reveni." G. Y. se ridică
din pat și, deși încã trebuia sa se sprijine de oameni pentru
a fi susțiliut, ieși din chilie. La arhondaricul mânã stirii fu
asaltat tle ñ itrcbări: ,Ce a fãcut pärintcle Scrafim? Ce a
spus?” Dar spre uimirca tnturor ii-a scos niciodatl vreun
cuvGnt. ’fânä rul se vindecl complet și se întoarse la
Petersburg, dar dupä cãtva timp se reîntoarse la mo ia
prințesei Sahaeva. Acolo aflã cã SPantul Serafin își aflase
odilina nevoințelor sale și abia atunci povcsti despre
miniineu lcvitauei din timpul rugå ciunü .
O situație ca aceasta a putut fi vä zută din
łntã mplare, dar, desigiir cã Dätrânul a fost de niai multe
ori înälțat în aer de harul lui Dumnezeu pe parcursul
iievoințelor sale duhov- niceşti. Cu o aha ocazie, Sfãntul
Serafini însuși povestca url inãtoarelc fai'te.
D‹›uä maici care fuseserã amãndouä st«retc, niurirã .
Domnul mi-a descopcrit felul In care sufletele lor fuseser4 su-
puse ñ icercãril‹›r de la vã inilc v3z.duhului, cum fusesera tes-
tate şi apoi c‹›ndinurate. "lamp dc trei zile și trei nopți in-
am
**băt, päcãtos cunt sunt, cerâ ndti-i ajutorul Maicii Domnului
pentru elc, iar Domnul, in bunã tatca Sa le-a iertat ›entra run
găciunile Maicii Sale; ele au trecut de toate vămile
văzduhu- lui și au primii iertare prin mila lui Dumne’zuu".
Apa dc la fănHna SfWtului Scrzfim avea putnri
vindecă - toare datorită riigaciunilor sale, chiar pc parcursul
vie”țu sale. leromonaliul Anastasie dc la Sarov povcsica ca
s-a întâ mplat ca, odată sâ fie împreună cu părintclc Scrafim
carC-1 Sț›use, pe parcunnl conversațici: „M-ann nigat,
punte, ca această apa din făntănit sd aiba puterea dc a
vindeca bolile,” Această ru- găciune a Sfântului, care chiar pe
atunci avea marc îndrdxnea- lă catre Dumnezeu, explici
două lucruri: 1) cI apa din fâ iitt- 11a piÎrinteÎui nil se
strica, indifcmnt cci timp ar sta, clliar într-un vas deschis;
și 2) ca cet ce vizitează iusnasttrea Sarov și fac băi in
pavilioanele dc lângă fântâna pe parcursul tutu- ror
anotimpurilor anului se simt mai bine 3i se vindetă de
bolile lor, dnși apa din fâ ntă nă , chiar van are o
îcniperatură de 6-10 grade t'elsius.
Sd povestim acum câteva cazuri de vindecdri miracultia-
se datorate apei din făntă iia păriiitnlui Serafim, care au
avut loc pc parcursul vieții Sfâ ntului.
Pe parcursul unei vizite la pă rintele Serafim, latiana Vasi-
lievna Harinova i se plângea dc boala de care suferea.
Sufcrca de un cancer incurnhil pe unul din bratele ei,
care era în în- tregime bandajat. l•frintele Serafinl îi spuse
sâ -și spele brațul cu apă din ftnttnit. Mai întâi 2atiana
Vasilievna se g°andi: „Cum să pot face oare una ca stu de
vreme ce brațul meu are de suferit la tel mai mlc contact
cu ceva umed?" Totuși, făcu as- cultare ș1 își spflă brațul.
£ic îndată pielea solzoasl că’zu dc șe braț și ă e atunci
ambele cl hrațe au fost să nă toase.
Pdrintelc Scrafim lc spu.se noi niiiltor oameni, chiar celor
ce aveau ră ni, sd-și toarnc peste ei apă din Uantâ na sa și
toțl se vindecsrit dc bolile lor cu ajutorul ei,
,ln anul 1e30". povestea stareța l'ulheria de la
nlănksti- rea Slobodski din cadrul eparhiei Vintka, „ln timp
ce înc•a inI aflam ln lume, din flcut o că lă torie la .$arov pe
r*au1 Voltia. Pe
drum th-am îinbolnä vit l'angã Nijnâ i- Novgorod, iar boala
mca (o iiniflarc a îiitrcgului trtip) curâ nd s-a înräutä țit atâ t dc
tare încãt :i trebuit să räniân in ‹›ras. timp de patru
sáptäin°aiii şi sä aştept acolo› fic rcfacerea, fie moartea. .tE +a
oferit gä zduire şi îngrijire de cä tre primitoarele maici de la
inânästirca Kresto- Yozdvijen.sky. Dar întrucâ t aveani ferniã
crcdințä tn puterea salvatoare a rugã ciunilor plrintelui
Serafini, I-am rugat cm lacrimi, deşi nil era dc fațã , sä se
roage pentru mine, pä cã t‹›a- sa, ca Domnul sã -mi mai
‹Iã ruiască viațä , chiar dacä pentru scurt timp, ișa încà t sã
pot ajunge la Sarov și sã iau binecux an- tare de la Sfã ntul
hã trän. Dumnezeu mi-a ascultat rugä ciu- nile; sänã tatca mi
s-a îmhunä tä țit puțin și am liotã râ t sã-ini continui
cãlätoria, fit ciuda faptului cã tot trupul îmi era inn- flat. Pe
drum ant fost din nou ohligatä sä mã oprcsc timp de tlouã
sãptã mã ni la niâ nă stire Alexeievsky din Ari.:tmas din
pricina totalei mele epuizari. l'c l*angI faptul cä eram
cpuir.a- tä și .slã hitä , trupul mi se îngălbciiise şi era evident
faptul cä sufeream de dropicä . Dupd douã sã ptítinä ni aøi
simțit o nouã ușurarc. Mi-am continuat călltoria, des,i cu cca
mai ni:me greu- tate și, in sfâ rşit, cu ajutorul lui IIumner.eu
am ajuns la .Sar‹iv. În ziua tirm4toarc, dupã Liturgliia
matinalä, ne-am dms la vre- mea liotărâ ta in antccaniera
Bã tr*aniilui şi am väzut acolo, In râ ndul mulținiii dc oaspcți,
un oin care p1°angea amarnic. Pã- rintele Serafim îl dojcnca
en asprime pentru ceva anilme şi câ nd omul dorea sit-i ofere
un dar. Bãtrânul rãspundea: •Nii-1 ian acum, nu-1 iau
aciini•›. 8i eu îi pregä timiii un dar, dar au- zindu-i ultimele
cuvintc, n-am îndrä znit sä i-1 fifer ci l-am ascuns și m-am
asctins dupl uşã , așa încâ t stă tcain dinapoia tuturor. SI ce
cre‹lca? Nici gântlul și nici faptele mele rim-i scã - paserX
pä rintelui Serafim.
Fä calidu-și loc prin mulțimea de oaspeți, veiii la mine
zâ mbind și in ta*cere lnii întinsc mâ na. Neştiind ce sä fac
tie hucurie șl surpriiidere, m-itiT1 ßâ nt1it sã ofer darul nicu
- un pr‹›sop. IU îl luä , se ștcrse cu el de trei ori și îmi spuse:
•Uriiie*-
ză -nlă , hucuria mca». Dllcâ ndu-ină în chilia sa, ma l›ii ecuvân-
ta, îmi dă du itiștc prescur4 și aghiasmă , iar apoi îmi
spuse:
«Ne vedem mâinc•, La întoarcerea mea la bolnițâ, ani
simțit cia boala mea, care părca sa nai fi păriîsit pentru o
vreme, re- venise din nou. în 2iua următoare, după
I.iturghia matinala, părintele Serafini sc duse la chilia sa,
iar n‹ii treliuia să mer- gem acolo pentru a primi
l›inecuvâ iitarea sa. Cu mare greu- tate ini-ann urmat
însoțitorii.
Ann stat lângă chilia părintclui Scrafim timp dc
aproape o ori și in timp ce tl aşteptam sa iesi, spuneam
cu to¡ii în tăcere rugă ciunea lui lisus. în cele din urma ieși
din chilie cu o candcla aprinsă în niă nl și începu să-i
binecuvintczc pe t‹›ți cei cc veneau la c*I pe râ nd, spunâ ndu-
i fiecă ruia că te ceva spre binele sufletului acelui om. Eu ni-
ani dus la cl Httima dintre ioți și el mi-a spus uitâ ndu-se la
mine: •Nu ești bine, maică ». Apoi mă bincciivâ ntă și
continuă : •Du-te și tc spalâ la fâ ntâ nl, bea puțină a;›i și ai
sa te siin¡i bine•. Îi rdspunsei: •Deja xm liăut și fii-am
spă lat, pă rinte, câ n‹1 ann ajuns aici». La cele :spu- se dc mine
el zise din iiou: •Ia apă din f*antă nâ ei tine, inaică , bea și
spală -te cu ea apoi spaliI-te pe trup. .1J›ost‹i1ii lui hris- tos
te vor vindeca și vei fi binc•. Câ nd i-ani spus câ nu aveam
în ce să pun apa, el aduse un ulcior din chilie, repeta‘ndu-
mi cele spuse mai înainte, cuvinte pe care mi le inai
spuse încă o daN la întoarcerea mea cu apa tie la
f*ntâ iiă .
La întoarcerea mea la bolniță ani ‹lu.s la îndeplinire
cu exactitate t‹›ate instrucțiunile părintelui Serafiin făi ă
cea inai mică urmă dc teamă dc a folosi apa în cazul
dropicii de care sufeream. ,Si cu nigdciunile Sfântului S3u,
Domnut Dumnez.eul n‹›strii a flcut o minune c« mine,
p4câtoa.sa. Spre surpri@e- rea tuturor, mai ales a celor
care-mi interziscseră sa-mi tom apă pe trtip sub cuvă iit cd
dropicii nu-i pria acest lucru, lIl-ann ridicat din pat a doua zi
aproape vindecată , și îmi rcxenisem atâ t dc mult încâ t cei
ce mit vd2useră în scara precedentă imi n4 mai
recun‹›șttau acum, dimineata.
 T‹›ată apa dc sub piele și cnre mă fă tea să arat
grasă , se scursesc, înfațisarea aceea umflată dispitrusc, iar
culoarea galbenă a Grupului nicu dispiirn, lăsân‹l loc unei
înfățișitri nor- male. lltirerea îmi cedase cu totul. lntr-uri
cuv*ant, parc4 rends- cusein. Chiar înainte tle ;t pleca în
drumul nostrii dc întoar- ccrc, părintele Serafim nc-a trimis
mie și celor doi înso¡itori, cu binecuvântarea sa, câte uri
semn simbolic pentru fiecare dintre noi: @ie un toia8 cu
un carlig, altuia un bă ț cu patrti
tulpini, iar celui dc-xl treilea uri hâț simplu. Noi uri ann în¡e-
le.s atunci sensul acestor siinboliiri, clar evenimentele
ulterioa- re nc-au ardtat at*at scinnificația lor deplină, cât și
pătrunde- rea iluhovniceascl a părinteloi Serafim. Ea,
iievrednica ce sunt, ann imi at liltr-o nifiniistii'e și acum port
t‹›iagul (bast‹›niil) dc starețd. Celălalt tovariiș dc ‹lruiii a
îml›rățișat monahismtil tmpreună cii cei doi fii și ctl fiica
sa, ixr ccl dc-al treilea a in- trat si cl în mânâstirc, dxr
.sinpnr. Si uite așa, totul s-a întâ m- plat dupd preziccrca
omului ltii Dumnezeu.
olimpiada £iibkova îi scrise pitrintelui loasaf despre
fe- lil în carc s-a vindecat ea dc h‹›leră cu apa dc la
fă ntâ ila pă -
rintelui Serafim. ln luna august a anului 1531, Olga Pctr‹›v-
na Lubkova sc duse în pclcrinaj de la Nijnâi-Novgorod la
Sarov cu sora mea cea mai mare, itlaria. Pe parcursul celor
trei zile câ t a stat acolo s avut șansa sd-1 vadd dc că teva
ori pe părin- tele Serafim și sd v‹›rbească cu el. Când i-a
cerut binecuvâ n- tarea pentru că lă toria dc întoarcere,
pîirintele Serafim le spu- se la revedere, dar peste alte
că teva minute îi chemă înapoi, îi chemă înapoi, spunând:
•Luați aceasiă sticld dc apă cu voi. data cine»a se
îmbolnă vcs.te, atunci dați-i să bea din ea. E bună pentru
cei holiiavi».
Porniră dc îndată la drum, ajtinseră cu bine acasă și
i aflară pc t‹›ți să nă toși. inainte dc cinfi ann simțit o
puternică criză dc ame¡eald si dc greață, dar o ascunsei dc
cci din fami- lie, deși știam cd astfel de crize ar ptitca fi
periculoase, fiind-
cã o epidemic violt•ntã de holerã fã cca pe atunci ravagii în
Nijnâ i-Novgorod. Dupd care se duscrã cm t‹›ții la culcare, dar
crizele de grcață dcvcnlrã din ce in cc mai acutt* și ant
vrut sá mä diic in altă camciã asa încâ t sã iui ø trczcsc pc
mama care era obosltä dupã călätorie. Dar dc-abia m-am
scillat din pat, câ nd aine¡eala și grcața s-au transftirmat
in crizc cvi- dcnte de holerit și ain cäzut la pä mant tntr-o
stare tle totala epuizare. Toți se trezirã și imediat mã
așezară in pat, iar eu am rä mas fdrã cunosiin¡ä J›â nä la
ora sapte dimineața.
ü ând veni medicul, îmi prescrise un medicament, dar
po- runci ca mai întãi sã mi se ia sänge. ’Primi.se dupã
asistentul sJu, dar in acelc vreniuri gi‘ele el era niereu plecat
vizitfind bol- navü . As.adar, cã tva timp, am rämŁs fîird nici un
ajutor, as,a în- cat crizcle de boalä mi se inai opreau deloc.
Coniplct epuiza- ta de accastã stare de greațã prclungitl si
chinuitoarc, rim-am amintit de apa vindccitttiaF* l » carc o
a‹luscseni de la pärin-
tele Serafim, și îi spusci maniei dc ea. Ha strigã tncântatž: •0!
Uitaseni dc eat›. Do întlatä îmi dddurã j›iiținã apd de la
fantâ - na pitrinielui Serafim ‘nitr-un pałiar, am that cant trei
înghi¡i- turi și deotlatä , tn loc de grcațã, ant siiiițlt ‹›
transpii’atie abun- dentã și tlorința de a dormi. .tni fost
lzsatã singura.
În timp cc ant cãzut într-o stare ăe epulr me plãcutã ,
intr-o stare de seinic‹›nștientã, timp de pcste o orã, am
simțit deo- datã ca şi cure ceea nii-a fulgcrat ;›e la ochi și
‹› şoaptä tmi ajunse la urechi: ‹Scoalã-te!» Deschizâ ndu-ini
ochii ani simțit niai intã i o extraordinarä start*. de
prospețimc în ttit trupul și o revenirc a ;›iiteril‹i1’ inele. Apoi,
am vărut dinaintea inea pa- liarul cu apã vin‹lccã t‹›.me; am
luat de tndatã cãtes•a înghițl- turi şi ni-arts scul•it
sănä t‹›asä . Doar umflä tura carc mi-a rã mas in zona inimii
atcstä reccilta mea boaliL E cu nepuiință de dcscris bucuria
mamci fațä de tot ceea ce se întämplase. Ea plângca de
recunoștințä ."
 Capitolul XYl
Preziceriie Sfâ ntului Serafiin
ln numeroase situ•t•. și intiltnr oaincni Sfântul Scrafim
le-a prezis viitorul pe care e1 îl vedea cu darul pătrunderii
du- hovnices.ti cc-l primise de la Dumnezeu. Nadejda
Jeodorovna Ostrovski povestcște: „Fratcle meu, loc‹›tencnt-
colonelul V. F. Osrovski se ducea adesea la Nijiiâ i-
Novgorod în vizită la mă - tușa noastră, printesa Gruziiiski,
care avea o mare evlavie față dc pă rintele Serafiin.
odată ca îl trimise cli o anume însitrcinarc la mânăsti-
rea Sarov, la llatrGii. Părintele Sei'afiin îl primi pe fratele
meu cu o mare ainabilitate și, tocmai când ii dădea
îndicațiile nece- sare, spuse de‹›dau: «ă h, ce beiiv o să mai
fIi, frate Vla‹limir!• Aceste cuvinte îl facură pc fratele
meu grozav de trist și de nefericit. Fusese ditruit dc
0umner.etl cu multe daruri alese pe care le ptinca mercu în
slujba si sprc slava lui llumnezeii. lil era profund devotat
pă rintelui Serafim, iar față dc stibord‹›na ții să i era ca uri
pitrintc lynn. Prin uriiiarc el se considera pe sine departe
de a ajunge bețiv, lucru iiic‹›mpatibi1 cu tlieiiia- rea și modul
să ti dc viațit. Clarvăz=ă torul itittrân, observă ndu-i
tulburarea, adă ugă : •Dar să nu te tulhuri sau să te
întristezi. Uneori Domnul îngă ‹luie ca cei ce îi sunt
dtvotați să cadă în astfcl dc vicii cumplite; iar aceasta se
întâ mplă pentru a-i pre-
vcni să nu cadă îtitr-uri pă cat și inai mare - mâ ndria. lsrita
aceasta va trece cu mila liii Dtininezeu. iar tti îți vei petrece
restul zilelor tale în smcrenie. Doar s4 nu-ți uiți pacatul•.
Această preziccre a omului lui Dumnezeu s-a împlinit
în fapt tevz inai tă rziu. Ca urmare a feluritelor situații
aâverse. fratele meu c5zu pradă acclei pariuri nefcricitc:
beția; si sprc întristarea generală a rudelor sale, cl petrece
că țiva ani îii această umilit‹›are stare. Dar, în cele din
urină, datorită rugă-
ciunilor parintelui Serafim și siinplității inimii sale,
Domnul se niilostivi de el. RI nu nunlai cã a renunțat cu
t‹›tul la viciul 5ã u, dar șí-a schimbat en totul și modul sã u
de viațã , încer- când sã träiascä dupä p‹›runcile
Evanghelici aşa cum oricc creștin ar trebui s-o facä .”
A. A. T. pc când era încä la vârsta fragedã (avea caøi 12
ani) se duse odatfi la mânä stirea Sarov, împreunã cu inaiiia
ci pen- trua-1 vedea pe părintcle Serafim și a lua
binccuvâ ntarea sa. Aceasta se întä iupla in 18.30. Odatä en
sosirca dc la Sarov auzi de la slnjnica ei de un oarecare liiet
condaiiinat epuizat care trecea pe längfi mâ nä stire
împovä rat de lanțuri grele și care arã ta deploraliil.
VdzânJu-I pe hieiul oin, ca fu adanc inișcatã de starea lui,
ttar nu-i dä‹lu nimic ‹trept milostcnie, fiindcfi iiu avea bani
la ea tocmai atunci; ap‹›i, Pasi o ni‹›nedd de argint de 50 de
copeici si fü ndcã nu avea alia dc valoare niai inicã ,
h‹›t"arî sd i-o dea pe aceasta hietuliii ‹›in. Când ajunserä la pã-
rintele Serafim, clarvã zä torul bdtrâ n carc nti le inai
viizuse niciodată până în acel moment, o chemä pe fatã, o
liineciivâ n- ta șí-i spuse cu bnnã tate: „A fost liinc td i-ai dat
cerșetorului cele s0 de c‹ipeici." Si, pe neaştcptate, i se
adrcsa fetei cu cuvin- telc „excelența voasträ . llama ei fu
surprinsfi de acest mod de a i sc adre,sa şi încercã sã
explice liätrânului cã ace.st titlu nu li se potrivea ‹lel‹ ; dar
în discnua cu ele, Sfã ntul continui sã i se adresere fctei
în acest mod. Ș i uite asa se intoarserä acasa ffirfi 5ä fi
aflat cauza acestei ciudate inodalitã ți de a i se adrcsa fetei
de cã trc inarele lłžtrâ» si vreme îndelungatã se întrel›ard
ce putea sã înscinne aceasta. far inai ta“rziii, situ- ația se
liinperi, ííin‹lcă la vreniea mãritisului, A. A. T. se casa- tori
‹ni un general.
tiu douã luni înainte de nuniirca pärintelui .4ntonie
de la m°anästirea I'ysoã‹›g‹›rsk ca stareț at lavrei Sf'antului
Scrghie, și pe când siarețul dc inai înaiiiie, arhimandritnl
ń t.‹nasie încã niai trã ia și nu se discutu despre transferul siíu,
plrintele Sera-
$pp /F zxzz zxnsiz.
fim prezisc accastit numirc. Această prezicere a f‹›st
înrcgis- trată de că tre în.siiși pă rintele Antonio.
În luna ianuarie a anului 1531, pă rintele Antonie sc
‹lusc la părintele Serafim dc Sarov pentru a-i cere pova!•
cu privire la g'andtirile sale dc moarte care dcveniseră
aproapc obsesive pentru el și care-1 tulbnrau foarte tare.
Odată ajuns la Sarov, pc scară se dtise direct la chilia
pă rinteltii Scrafim. Dar, înainte dc a ajunge acolo, se
întâ lni cii niște frați dc la
mlnLstirea Sarov care-i spuserl cI părintele Serafiin nu se
întorsese încl la inân+stire dc la schitul sIu. Era deja
aproape ora 5 după-ainiazil și înccpiise sI se înttinece.
Gălltorul se opri și se întrebi dacl sa sc ducă undeva sau
să -1 as.rupte acolo. Tocmai în acel moment frații care .se
aflati cu el, îl vă zurâ pe Itiltrân sosind și exclaml: ,forte-1 pc
piirintele Serafiin so.sind!” ltătrânol era îmbrăcat în
veșinântul sâu obişnuit, cu un sac ln spate și sprijinindu-se
în c‹›ada tintli topor. l'ărintete Ant‹›nie se duse dc îndată la
cl și-i fă cu o plccă ciune după obicei. „Ei?” îl întrebi
llltră nul. ,.Am venit la Sfin!ia ta, pă rinte, cu un suflet
întristat", răspunde pih intelc Antonie. „Sa mergcin ia mine în
chilie, hucuria mea", spuse Bă ir°anul cu tlragoste.
Pe când se aflau singuri in chilie, pă rintele Antonie iI
riigă pe Sfâ ntul Serafiin să-i sptinG sincer ducă giinduriÎc sale
tri.ste se vor împlini. Nu era ‹nre lneartea sa foartc aprt›piatI?
„Dacă stau în chilie sati umblu prin mânăstire", zise pă rintele
Anto- nie, pam impresia că vad mâ nlstirea pentru ultima
oara. xc aici trag concluzia cI voi muri în curlntl și prin
urmare uri- ani pregă tit deJa locul dc înmormântare.
Vreau să știn ade- vărul cii privire la moartea mca ca sI-mi
pot schimba viața, cv să pot renuiița la postul în carc ură
at‘lti și sI-uit dedic tilti- mile zile ale vieții unei atente
reculegeri. Ș tirea morții mele nti mă va înspăimâ nta
de1t›c”, adă ugă pă rintele :1ntonic.
 l'ă rintele Serafiin ascultă făra să se miste și ținându-1 dc
mină pe pă rintele fintonie. fittinci c°an‹l ace.sta tcrmink ceea
ce avea de spus, fericitul llä trâ n îl privi cu dragoste și spuse:
„Gântlurile tale nu sunt a‹1evärate, absolut deloc, lnicuria
inea. Pronia lui Dumnezeu îți încredin¡eazã o niare lavrã .”
Pã rin- tele Antonio credea cã Sfãntul Serafini v‹›ia sã-l
distragl de la gândurile sale triste. și de accea î1 întrerupse
spun.andu-i: ,l'ãrin- te, aceasta nu mä poate liniști, nu-mi poate
aducc pace gâ ndu- rilor. l’e impl‹›r, spune-mi sincer, sunt oare
g'antlurile mclc cu prlvirc la m‹iarte un senul de la
Dumnezeu cd sfârșitul mi se apropie? fur in cazul acesta,
îți cer sã te rogi pentru sufletul meu, priniindu-!* ciiväiitul
en pace și nuilțumirc. Yreau sá în- tämpin ceasul nior¡ii
mele cu pregdtirea cuvenită." l'ãrintele Serafim răspunse cu
un xâmliet îngeresc: „Gândurlle tale sunt grcșite! Îțl rcpet,
pronia dumnezeiascä îü încrc‹1ințeazä o inare
lavrã." Dar .stxrcțul de la mâ nãstirt•a Yysogorsk rãspunsc: „Cum
sã deviiiä oare mñ nniirca Yysngorsk lavrä ? Fie ca
Dumnezeu s-t› ținã sșa cum este acum." Spre și niai niarea
surprindere a pä rintelui Antonie, pä rintele Scrafim fä rä
sä-și schinilie cu nimic atitudinea, înccpu sa-l roage sä-i
primeascã cu btinätatc pe f••!ü de la Sarov, carc .s-ar
întã inpla sã ajungä la Łavra Sfin-
ției sale, saii pe oricine 1-ar tríniite el. RitiHâ nâ nd in acceas,i
stare, pä rintcle ‹tntunie continui: ,l'ărinte, ciiic o .sä vrea
oare sã pãrä seascä Sarovul cã sã ajungã la biata mâ nã stire
Yyso- gorsk' Dar dacä ar dori cineva sau ai trimise
sfinția ta pc cineva știi cã sunt gata sã fac ‹ttice ìmi ceri.
Dar nu cred sá se întã niple așa ceva."
Pã riiitelc Serafim continui, dc parcä şl-ar fi urinat ace-
eași linic de gâ ndirc: iiä nu-mi pãrasa;stí orfanele atimci
când vor fi singure." Pã rintclc .4ntonie nu sc nlai Jiutu
abține și, sub iinpulsul unei nemä iginitc vcneni!ii şi iubit i fa!
3 ‹le llã irã n, se rcpt•ri cä tre el, î1 îml›rä țișã șl plânse din
belșug. Fã rl sã în- țeleagd ceea ce aurise, eÎ îşi c‹›nccntrã
aten!ia asupra cnvä n- tului orfani(e)" .și i se pã rca ca
lliítränul ii vorl›ise ‹le sfä rsi- tul säu apropiat. Fericitul
Serafim c‹›ntinuä : ,Roagä te pcntrii
sufletele pă rințil‹›r mei, lsidor și Agaiia”. Apoi îl poviițui să
se supună în toate voii domnului, să fie harnic la
rugă ciune, sa îniplinească rigun›s îndat‹›ririle, SĂ fie hun și
indulgent frații. ,Să fii ca o mamă și nu ca uri tată față
de frați", spuse el și-1 îndenină să fie l›un cu toți în
general și să fie sinerit.
,Smerenia si Jiscreția", spuse el, ,îmgorl‹›bcsc ununa
virtuțil‹›r." Apoi, pă rintele Serafim î1 îmhră țișa tie mai
multe ori, îl binc- cuvâ ntă cu crucea care-i ată rna la piept
și spuse: Jcunt mergi în numele Domnului. E vremea sat
pleci; esti așteptnt."
În ‹lrnmul să u dc întoarcere, pă rintele A ntonie
observi că monahul carc că lă toria eu cl plângea. ,Dc ce
plângi?” îl în- treba pilrintele A ntonie. Slonahul îi
ră spunse că la plecarea sa de la Saro›•, sc întâ lnise cu
părintele Serafim care se înt‹›r- cea de la schit în chilia sa
dc la mâ niLstire și care îi spusese:
,Ei, curând va trebui să tn desparți dc starcțul tă u.‘ Yrcmea
trecca; ianuarie si fchruarie se scurscră și înccpu Sfântul și
marele Post. Pc data dc 2 martie, luni, în prinda
sapiitm*anli a postului, îi veni r3iiilul starețului să citea.scă
la Psaltire (fiecare frate citca că te ‹louit ore la Psaltirc s,i
acmstă lcclură continua fara întrorupcrc ziua și noaJitea).
T‹›cmai atunci îi fu adusa o scrisoa- re dc la niitropolitul
.tloscovel. Pilrintele Antonie se duse la thilie. Scrisoarea
carc-l învita pc pă rintele Antonio să ocupe postul de stareț
al £a›•rei Sfântului Serghie, c‹›nținea si un plic adresat Prea
Sfinției sale Atana.sie, episcop dc Nijnă i-h'ov goroă , cii
privire la rapida eliberare a pă rintelui Antonio din postul
dc stareț al mâ năstirii 1'ysogorsk și transferul să u la
›1Ioscova. Pc data dc fi martie el fu eliberat.
Profeția 5fâ ntuliii Scrafiiii cu privire la moartea lui
Alexic 1'rokudin face referire la anul 1b32. Piokudin era
un ‹›fi¡er pcnsi‹›nar și dcținea i› m‹›sie ln provincia Nijnâi-
Novgorod. Fiind uri out extrem dc credincios, el avea i›
mare evlavie fatl dc Sfâ ntul Serafim, si fii urma întru totul
pove¡ele. l'iind bun și înțelegă tor față de necazurile
apr‹›apelui, el era atâ t de
milostiv încâ t lc dă dea säratilor tot ceea ce avea. În vara
anu- lui 1532, cl sc afla cu Sfà ntvl Serafim la in°anä stirea
Sarov, însoțit de so¡ü Aksakov. Câ nd l'rokudin se duse sã-
și ia rã mas bttn, Sfãntul Serafim veni la cl cm un l›ucłiet de
lulnâ nä ri de ce«ă aprinse in inü nă psi-1 invite in thilia sa.
Dup* ce fixase patru lum*anäri la marginea sicriului ce se
afla in antecainerã, Sfã ntul Serafim îi fă cu semn Îiii
Pr‹›kudin så intre și apoi, îl privi cm tristețe în oclii. Al
binecuvâ ntä sicriul de stejar cu un inare scum al Crucü și
zice cu o voce solclnnä : De sä rbä toa- rea SUanttiltii
Ac‹›peräinä nt." Cuvintele Sfântiilui Ilü trän au fost
iiiterpretatc atâ t be Prokuitin, câ t şi de însoțitorii s3i
drept o proorocic a sfârsitului său. ACß2St« se înt*amplä
chiar in anul scela ñ npotriva tuturor aștcptãril‹›r, întriicà t
Prokudin sc sim- țea destul dc J›uternic In ziua aceea și a
primit cu veselic pe numeroşi oas;›eți care veniserä să-1
felicite pentru priinirea Sfintclor Taine. Erusc, la d‹›uä și
juină tatc, œl pe carc și sa- racii și ö ogațíi îI nuincau
prictcnul iievoiașilor si ainä râ¡i1or, se cuftindă in fotoliul
sã u, îsi sprijini capul de spatcle acc.s- tuia .si niuri liniștit
și in pace, precum uli c‹›pi1aș adoarine in
;›oa1ele niamei lui.
 Capitolul XVII
Aparżția Maiciš Domnnluź
că tre Sfâ ntnl Serafim
Cu un an și nouä luni înaintea plecä rii sale din
aceastä lume, Sfãntul Serafim a fost łiinecuvãntat de o
minunatä apa- riție a Împärãtesei £icruril‹›r. Aceasta era cea
de-a d‹›uäspreze- cea vizitä pe care Maica Domnului i-‹›
fiïcea. A avut l‹ic dimi- neața devreme ia prarniciil
ßuneivestiri, pe 25 martic 18.41. A fost un fe1 de
prevestire a hinecuvântutului sãii stirs,it şi a slavei
nestricäcioasc care-ł as,iepta. Maica hiipraxia, i› maicä
vâ rstnicã de la mâ n4stirea Divciev care a murit pe 28
martie 1865 a înregistrat acest frunt‹›s eveniment dupã
cum urmca zä : „Pä rintele mi-a spas cu d‹›uä rile inai
înainte să vin la dâ nsul in ziua aceea. Atunci câ nd ant
ajuns, päriiitele a ros- tit: •Yom avea o apariție a maicii
llomnului» și, fă cându-må sä mã y!et la pã mâ nt, md
acopcri cu niantia sa și citi deasu- pra mea dintr-o carte.
Ap‹›i, ridicãni!u-mä, spuse: «Acum flnc- tc de mine și nu te
teme dc nimic•. in inoiiientul acele se auzi on zg‹›mot
precum zgomotul fã cut de copacii din pã durc in b4taia
vâ ntului. C‹›ntinuâ nd, auzirãni ‹› câ ntnre dc parcã ar fi
f‹›st o câ ntare bisericeascä. Apoi, ușa chiliei se deschise
sin- gurä , deveiii luininoasã , mai strälucitoarc ca luniina
rilei și chilia se umplu ‹le o iiiireasmá ca cea a tä mñ iei cu
miros de trandafiri, numai cã era mai plácut. l'ãrintcle
îngenunchc cn mâ inile ridicate spre tier. En eraøi iiißutä și
speriată . Pärin- telc se ridicã șl spuse: •Nu te teme, c‹›pilă .
Nii este un netat, ci mila lui Dumnezeu ‹lã ruitä n‹›uã . lat-‹›
pe cea mai slá vitä , cea mai curatã Doamnä, pe Prea Sfânta
Născätoare de Dum- wezeu, venind cä trc noi!•
Doi îngcri incrgeau înaintc ținâ nd jurul in drcapta sa, iar
cclälalt in stânga sa rainuri carc erau gata sã înf1t›reascä.
 Plrul le era auriu și se revă rsa pc umerii lor. Ei stă teau
în fații. Dupl ei urmau Sfâ ntul I‹›an 6oteză torul și lifâ ntul
loan Evanghclisttil. Yeșinintele 1‹›r erau albc, strltlucintl dc
curitție și dc puritate. Dupit ci venea llaica domnului
tnsoțită ‹le douhsprezece fecioare. Maica Domnului purta
o mantic ase- mănătoare cn cea pictatâ pe icoana „Maica
Domnului purtă- tcare a durerilor”. Stră lucea, dcși nu pot
spune ce culoare avea; era de o frumusete dc negră it,
legate sub gă t cu fundă mare îinpodobită cu iliverse crnti
dco.sebit dc frum‹›s lucrate. imi amintesc doar că stritlacea
într-o luminozitate extraordi- narit. Rochia sa, acoperită de
mantie, era verde, încinsă cu o ciirea. lleasupra inantiei sc
afla un fel de epitrahil yi la închei- eturilc mâ inil‹›r purta
mânccuțe carc, ca șl epitraliilul erau acoperitc dc cruci. Ea
pă rea mai inalt3 decâ t t‹iate feci‹iarele. Pe capul să u se afla
‹› c‹›roană înalta, bogat impodobită cu crufi; era frumoasă,
minunată și strălucea atâ t de tare încâ t nu o puteam privi; nici
veșnuntele și nici chipul î4aicii Domnului nu lc puteam privi.
Piirul ei era dcsflcut peste umeri și era mai lung și mai
bl‹›nd ‹lecat cel al ingefilor. Eecioarele o urmau perechi,
perechi. Purtau cuiiuni și ves.minte de ‹lifcrite cul‹›ri. Erau de
staturl diferite, iar cliipurile lor erau și ele diferi-
te, ca și părul ce la atâma pe umeri. T‹›ate erau de o marc
fru- musete, dar unele erau mai frumoase decâ t altele. Ele
stă teau tn picioare, tmprejurul n‹›stru. Maica Domniilui .se
afla la iliij- loc. Chilia deveni spațioasă și .spre tavan se
vedeam nișie flă - citrui ce se asemitnau cii liimă niirile
aczănde. Era mai hmi- nos decăt în miezul zilei, dar era o
luminii aparte, diferită dc lumina Zilei; era mai strălucitoare
decâ t lumina soarelui. liram inspainiâ ntată ș1 cfzui jos.
lmpăratcasa Cerurilor veni la mine, și atingăndu-mă
cu mâ na dreaptă , risc: •Ridică-te, fată , și nu tr teme dc noi.
I'ecioare ca și tine au venit aici împreună cu mine». Nici n-ann
simțit cv m-ain riilicat. Maica Domnului repetit cu lilâ ndețe:
•Nu te teme. Am venit in vizitã.• Pärintele Serafim ini inai
era îngenunchiat, ci stä tea fit pici‹›arc dinaintea Prea
Sfintei Nä stă toare ö c Dumnezeu și-i vorbea la fel ‹lc lilã nd
și dc fru- mos de parcã era cineva din propria sa familie.
l'linä de o niarc bucurie, 1-am întrebat pe pä rintele
Sera- fim unde ne aflain. Aveain sentimentul cã parcä nu
mil inai aflam in viațã. Atunci cân‹11-am întrebat: •Cine sunt
acestea'*• Prea Sfä nta Näsclit‹›are ‹le Dumnezeu îmi spuse
sa iuã duc la feci‹›arc şi sã le întreb cu însaini. file stãteau
in ordine de ant- hempä rți as.a cunt sosiseră : niai întâi
Sfintele inari mucenițe Yarvara și Ecaterina; in al doilea
rind Sfintele mari miiccnițe Tecla și Marina; îii al treilea
râ nd Sfâ nta marc muccnițä şi îiiipäräteasä Irina și Sfâ nta
Lupraxia; in al patrulea râ nd Sfin- tele inari mnccnițe
l'elaghia și Doroteea; in a1 cincilea r*cid Hacrina si lustina;
in al șasclea rä nd Sfänta mare mucenițã luliana și Sfânta
niuccnițä Anisia. DII-am dus la fiecarc dintre ele, și ficcare
mi-a spus nuinele ei și nevoințele mucenicești, precum si
viața trãitã întru Ilristus D‹›mnul a.semãnãtoare en ceea ce s-
a scris despre ele in Viețile Sń nților. Elc nu-an spus cu
toatele: •Dumnezcu nu ne-a dă rait accastã slavã degeaba,
ci pentru pãtimirile și suferințelc n‹›astre. Ș i tu vei sufcri.•
hltiltc tlin cele cc Prea Sfä nta Nãscă toarc de l1umnez.eu
i lc-a spus pãrintelui Serafim, maica iiu le-a prea auzit, ö ar
a auzit totuși acestea: •Sä nu-mi pärñ sești fecioarcle• (surorile
‹le la niâ nlstircJ Divcicv). Pãrintclc Serafim rä spiinse: •O,
Doani- nã! Eu lc adtin, dar nu le pot ajuta numai en
singure. £a cele spuse de pã rintclc, ÎnJpä r3teasa Cerurilor
rä spnnse: «l'u te v‹›i ajuta, dragul ni¢u, in toare. Sã le impui
ascultarta. Dacã elc o acceptã , ele v‹›r fi cu tine și
aproape de mine; dar dacl ele îşi pierd înțelepciunea í›u.
as: i ft), ele se vor lipsi de a .sta in rIín- dul fccioarelor de
lâ ngä mine. Nu va niai fi I‹›c sau cununã dc felul acesta
pentru eIe. Oricine lc suparã va fi l‹›vit de mine. Oricinc le
sluje.şte in numclc și din dragoste pentru Domnul
va fi pomenit dinaintea lui Dumnezeu•. Apoi, întorcâ ndu-se
către mine spu.se: «Priveşte la aceste fecioare ale mele și la
cu- nunile lor. Unele dintre ele au lă sat în urmă bogății și
împa- ră țic pămanteascâ spre a dobfindi lmpă ra¡ia cea
veșnica a cerurilor. Ele au iubit să răcia dc bunăvoie, L-au
iubit doar pe Domnul și vezi câ ti slavă și cinste li s-a
dlruit. Așa cum a fost mai înainte, as.a este și acum.
Numai că niucenițcle de mai înainte au suferit pe fața, în
v^arul tuturor, iar cele ‹le acum suferă în tainit prin
necazurile resimțite în inimă, dar ră spla- ta lor va fi
acee+și•.
Dcscopcrirea se sfârsi prin cuvintele Prea Sfintei Nă scă-
toare dc Dumnezeu către pă rintele Serafim: •în curând,
prea iuhittll meu, vei fi împreună cu noi» și ap‹›i îl
binecuvă ntă . Toți Sfinții tși hrana rămas bun dc la el. Sfântul
l‹›an Botcr4torul și Sfâ ntul loan Evanghelistul î1
binenivâ ntară , în timp m fe- tioarele și părintele își sărutar4
reciproc mâ inile. dli s-a spus:
‹Această descoperire ți s-a dăruit prin rugă ciunile
părinților Serafim, ă larcu, Nazarie și l’a1iomie•. Ș i apoi,
într-o clipită , totul dispă ru.
Această vedenie a durat mai mult dc o oră . După
aceea, părintele se întoarsc că tre miile și spuse: •1fe‹i,
maici, ce liar ni s-a dă ruit nouă , pă că toșilor, dc ciltre
Domnul. Aceasta cste a două sprezecca oarit tă nd mi se
dâ ruiește o astfel dc vede- nie de lii Dumnezeu. Si acuin
Dumnezeu ți-a dIrnit-o și tie! Noi ain avut ceva care sI ne
d‹›vedeascI credinta și nl6ejdea în Donmul. Înfrănge-1 pe
vritjmas - diavolul - si fii înțeleaptă în t‹›ate luptele ce le
por¡i cu el. Domnul te va ajuta în tt›ate. f.hcam4 ajutorul
Domnului și al )laicii sale precum și pe cel al Sfinților si
aniintește-ți si de bietul de mine. itinintește-ți și spune
mcmti acestn lucruri în rugăciunile talt•.: •O, Doamne, cum voi
muri eu oare? Cum voi apă rea eu dinaintea scatinului
Înfricoșăt‹›arei Ju‹lccitți, tl, Doaninc, ce răspuns voi da eu
pen- tru faptele mele, llumnezeul iiieu? llaica Domnului,
ajutI-ne!•
 Ultimul an al vieții SfântYul
Serafim, ferlciui säu sfârșlt și
înmormântarea (1832-1833)
întfuCä t sfá rșitiil vie¡ii sale se apropia, en un an
înain- tea morții sale, Sfãntul Serafini începu sã simtä o
neobișnuitá stare de epuizare. De aceea se ducea mai rar
la schitul sã u din apropiere şi nu mai primea mereu
oaspețl in chilia sa din m$nã stire. Pc mulți acest lucru îi
întrisid, dar cei mai fervenți admiratorí ai sã i, ‹lorind să -1
vadã cu orice chip și sã capete povețele sale minunatc,
așteptzn plini de rã bdare o ocazie şl stă teau multã vreme
in niâ nã stire.
În aceasta perioadă de timp el a fost vizitat de o sorã
de la Diveiev, Paraschiva Ivanovna.
El se afla in pä dure, in schitul sã u din apropiere. Dupã
ce-i dã du hinecuvã ntarea, Sfã ntul Serafim se așeza pe un
trunchi de copac, iar sora îngenunthi dinainte.t lui.
Pärintele Serafim înccp» o ‹1iscu¡ie iluliovniccascã şi inirã
in stare dc extaz. Se ridica in picioare, își înãlțit brațelc st
ochii cãtrc tcr. Luniina harului îi luiiilnã la gã ndiil fericirü
vieții celei vcșni- ce, cã ci ßã irã nul vorbise despre bucuria
cea veșnicã ce ne zș- teaptã in ceruri ca räsplatä Jientru
scurtele necazuri ale accs- te vicu trecãtoare: «Cätã
hucurie, cc cxtaz inundá uiflctul celui drept .itunci când.
dupá daspã rțirea sa de trup, este lntã mpi- nat de îngcri
care-1 aduc tlinaintea feței lui Dumnezcu!• Întru- rãt
dezvoltase subiecaul, pc parcursul di.scuțlei, liatrăniil o în-
trebã pe sorä de câteva ori dacl îl înțelesese. Dar sora
asciil- tase totul fä rã sa-i scape nici un cuvâ nt. Ea
înțelesese cele spuse de ltă trâ n, dar ea nu a înțclcs cã tot
ceea ce spusese era legat tle sfâ rșitul sã u. Apoi, pã rintele
Serafim începu sä rcpete ceea ce deja spusese:
 „Puterile cmi sunt pe sfârșite. Acum lasă -mä singur.
Te voi pärãsi." Sora crcru cã el voia sã se retragã din non in
pust- nicic, dar pä rintele Serafim rã spunse gâ ndului ci.
„ Int tot clutat o maicã starețä , pcntru voi, dir n-am ghsit
nicitlna. I'ã las In scaina Domnului şi a Preacuratei Sale
maici." Sora încä nu înțelesese cã ßãtrânul vorbca despre
m‹›artea sa și crctlea ca, des,i päriiitele Serafim le încredința
Domnului și maicii .Sale Preacuratc, totuși mänŁstirea nu
putea rãmâne färã duliovnic. Dar Batrâ nul raspunse: Nu veu
afla nici inä car un slngur out maicã , chiar dacã ar fi sã -1
cã utați cu liiniâ narea la lumina zilei («). Yä las În brija
Doniiøilul și a Preacuratci sale maici." Atunci v‹›rbi mai
tlirect despre sfâ rșitul sä u. Døpã accca s‹›ra căzu la
picioarele sale şi suspinã atiìt de amarnic încã t iiici nu niai
putea vorbi și nici auzi ceea ce îi spunea pä rintele. Pärin-
tele Serafim ñ iccpu sa spunã pc de rost Evanghelia de la
Sfãn- tul Evanghelist Matei, ,Voi sunteți luinina lumii" (S:
i4) päna
la versctul 20 și atunci cand tcrniina, continua cn
Evanghclia Sfâ ntului loan înccpã nd cu capitolul l fi:1 ,Sä
nu se tulbure inima voasträ ". Citi și capitolul al XY-lea și
termini cu ver- setelc 23-24 ale cațiitolului al lKlea:
Adevã rat, adevă rat ric vouä : din ce vcu cere de la ’latã l in
nunielc Men rl vä va da. Pâ na aciun n-as cerut nimit in
munch Men; cere¡i și veți primi, ca bucuria voastrã sd lie
dcplinã.” Aici pärintele Scra- fim sc opri și spuse: „be cc niai
plän;;i încä, maicã? Cu timpul veți avea o sfâ ntä drept
maici“.
Atunci câ nd alte surori de la mâ nästirea Divcicv îl vi-
zimrã pe pã rintele Serafim la chilia sa cm puțin tímj›
înainte de moartea sa, el ară ta îii mod obișnuit spre
itoana nuinitã
„Doauina noastrã a blä iideui“ și le spunea adesea spre a le
mân- gã ia: ,Vã încredințez și vã las in grija Împdrã tesei
(ierurilor”.
a) Aceasta e o aminte łn Clio cue carr, «frøicr câiid a fost
îiitrvbat ce usea cm ltimûttarea ațirlusü zttm îii amiiizu mare,
rasțiuttsese.' gym uit om". Aceastii aiiecüotä ø foarte țioJiiüarä in
Rusia
Înțelegã nd cã sfã rşitul îi era aproape, sfã ntul Serafim sc
pre- gã tea dc data aceasta dc plecarca sa. El mergea mai
rar la siö ä stria sa. be asemenea, primea mai puțini oaspețí
ñ i cli- lia sa, pentru a se dcdica ncstingherit pregdtirii sale
finale de plccarc spre cele veșnice. De data ateasta era väzut
mult niai des In antecamera sa. El ‹ihișnuia sä stea in sicriul
sã u cufun- dat in meditațle asupra sfà rșltului v1e¡ii sa1c,
asupra soartci omului și a sa personala dincolo de
moriiiânt. Aceste me‹li- tații erau adesea tnsoute de un
pläns amariiic. SI cle începeau și se sfars,eau cm lungi
rugã ciuni.
Cu o jumãtate de an înalntea morții sale, pärintcle
Sera- fim le spøse multora hotãrät atunci câ nd lși løa rämas
bun de la ei: Nu ne vom mai vedua”. Unii îi cereaii
bincoiv'anlarca spre a veni in timpul SPantului și hlarelui
Post pentru un timp la liniște in cadrul mãnä stirii Sarov,
spre a-1 putea vedea incl ‹› datã: Atunci ușa mea va fi
închisi, rã spundoa Ilãtrãnul. qNu mã veu mai vedea." Era
limpede faptul ca via¡a sfântillui apu- nea, des,i duhul ü era
la tel de viguros și trcar ca Intotdeauna.
.Yiața mi se scurtează din ce in ce niai mult", le syuse
el unora din frați. ,In ‹tuh ma simt de parcã aliia in-aş fi
me- cut, dar cu trupul sunt m‹›rt f*ță de t‹›ate.*
Cu patru luni înaintea morui sale, in luna august a
anu- Int 1832, Prea Sfințla íia lipiscopul Arsenic (Moskvin) de
’l'am- bov, în prima sa vizitã efectuatã în eparliie, veni și la
mănŁs- tirea Sari›v. ’focmai atunci, pã rintele .Serafim se
afla în sihi s- tria sa, totuși el socoti cã era dc datoria sa
sã se ducã la mit- nä stire pentru a-l întâmpina pe noul säu
vlãdicã împreunã cn frații. Dupã primise se înt‹›arse la
sili^+stria sa.
Episcopul Arsenic inspects cu atcnție și nttouú ozitste
toa- te bisericile, chiliile fraților și locuințele aferenie
inâ nŁstitii. Apoi își exprimä dorința de a vedea toate
institu¡iile și cIã di- rile dinafara mânä.stirii. İnsotit de
iconomul de la Sar‹›v, ier‹›- monahnl lsaia și de tin preot a1
c.itcdralei din ’l'aml›ov, pã rin
tele Nichifor Teliatinski, fll VÎ7.Îtit Sihă striile plrinților
Serafim și Dorotei.
Pă rintele Serafim ocupat cu consolidarea malului
unui parăias cu pietre. Dar de îndatit ce îl văzu pe episcop
apro- piindu-se își llsă munca deoparte și arnncGndu-Sc la
picioa- rele sal¢, îi ceru și primi binecuvâ ntarea sa.
„Ce faci aici?" îl întrehâ episcopul Arsenie cu multă
sim- patic. .Vedeți, sfinte părinte episcop", ră spunse
sfântul, .întă- resc malul cu pietre, as.a încâ t apa să nu se
reversc pcste el și să-1 strice". „E o trcabl bună, omule al
lui Dumnczeu”, spuse episc‹›pul. ,Dar acum arată -mi
schitulețul dinlăuntrul sihas- triei tale.“ ,Dc îndatl,
pilrinte”. ră spunde el și îl c‹›nduse pe episcop plin dc
bunlvoință în chilia sa. Dupit spusele celor prezenți cu
această ocazie, nu se afla nimic special în chilia sa. Era o
cdsuță din lemn obişnuită cu ‹› mici antecameră , Mobila
tonsta dintr-o ma.sa din lemn de tei și d‹›ud scaune. lntr-un
colț se aflau sfintele icoane cu o candelă aprinsă ‹liria-
intea lor. Sc mai aflau acolo și două că rți dt culi.
Pe câ nd sc preglteau sâ intre în chilie, pdrintelc
Serafim se înfă țișă dinaintea episcopului cu tin șirag de
metanii, cu un manunchi de lumână ri înfășurate în pâ nzl
de in, cu o sticlă dc ulei și căteva perechi de ciorapi de
lGnd. F.piscopul primi cadourile cu o p"arintcascii
bundvoință . Apoi, îl întrebi pe pă - rintele .Serafim: „Dar
oare unde sc află pe aici celălalt loc dc retragere, mai
sifigilratic și mai liniştit?"
Dar întrucdt știs din auzite cam pe unde se afla locul
cu pricina, el nu mai as,ieptă ră spunsul părinielui Serafim
și se îndrepta direct spre sobă . Părintele Scrafim îi spuse
cu sim- plitate pentru a-1 putea ‹›pri: Nu te duce acolo,
părinte, fiind- că tc vei niurdă ri.“ Dar episcopul deschise
ușa care acoperca spațiul gol dintre peretele chiliei și sobă ,
și ac‹›lo vdzu un spațiu mic care era atâ t de strânit încă t
dc-ahia putea intra un om ac‹›lo și să stea în picioare sau
îngeiiunchiat doar cu
mare greutate, dar a ședea sau a sia confortabil era cu
ncpu- tiiițã . Ș i aici, ca și in chilia cealaltã , o iconiță cu o
candelä aprinsă sc aflau in colțul dintre perete și ușä.
Dcsigur, sfãn- tul sc rcträ gea uneori acolo pentru
privegheri și rugã ciuni.
De acolo episcopul se duse la sihästrla pärintelui Dorotei,
intena‹›nând sä -l vizite‹e din nou pe pärintele Serafim la
în- t‹iarcere. l'ä rintele Nichifor ramase ñ npreună cu sPantul,
petre- cändu-și timpul in conversație. Atunci cä nd
episcopul se în- toarse, pärintele Serafim îl luä de inänã și-l
înti’ebä respcctuos:
„Yede¡i, pä rinte, vin pelerini la mine, bictul Serafim, și
ñ ni cer sä le dau ceva drept binccuvântare, iar eu le dau
painc uscatä , neagrä sau albä ;si o lingurițä de vin roșu de
la biseri- cä. Pot să fac acest Îucru?” La cele spusc de
pä rintele Serafim, episcopal rä spunse: „Poü , poți, dar numai
separat, as,a incit datã îi dai cuiva pâine u.scată så nu îi dal
deloc vin roșu. Alt- miteri, oamenii simpli, dupä ctim am
auzit, cre‹l în simplita- tea for și le spun şi altor» cã le dat
Sfânta 1mpă rtä s,anie. Ar fi chiar și mai bine", adäugä
episcopal, „sã nu le dai vin deloc, ci numat pâine uscatã.”
„Am in¡eles, pärinte”, rŁspuiise Itãträ - nul. ,Asa voi face". SI
s-a observat niai apoi cã Sfãntul Serafim as.a a și procedat
pâ iiă la sfârs,itul vieui sale. Curated, dupã ace- ea, episcopul
își 1uå rã iins bun de la pärintele Serafim. Sfãntul își luã
rä inas bun dc la eÎ într-un chip oarecum neobișiluit.
Luá nd bintcuvâ ntarea episcopului pentru ultiina datä ,
el se plccä Îa picioarele sale, și deși episcopul ñ icercã sI-1
ridi- ce și-l rugã sd stea in picioare, sfã ntul Scrafini rämasc
in gc- nunthi și continui să -i facä pletã tiuni pâ iiã cä nd
Ylä dica se pierdu in depärtare. În seara urmltoare sfã ntul
Serafim, ca 8ã .şi dovedească *scultarea, aduse un vas mic
cu vin biscri- ccsc la chilia unde stãtea epi.scopul Arsenic şi
i-1 dãdu uce- nicului sIu dc chilie, spunâ ndu-i:
DI-i-1 parintełiii Episcop de la pă cä tosul Scrafim".
Mai ap‹ii deveni limpede faptul cä toate acestc daruri erau
legntc
de sfă rșltul apropiat a1 sfâ ntului și se doreau a fi o
rugă ininte dc a fi pomenit la rugă ciuni Jupă moartea sa,
lucru pe care, dc altfel, 1-a exprimat și prin viu grai
episcopului să u. £pls- copul Arsenie, la randul său, cu
multa conștilncioxitate a îm- plinit d‹›rința părintelui
Serafim. Lumănările, uleiul și vinul erau f‹›losite atunci
c*and episcopul săvărșea lăturghia de po- menire a morților,
îii timp ce șiragul de mă tă nii, ciorapli și pâ nza de in le-a
pă strat pentru sine.
Cu căteva lunl Inaintea sfârșitului sefu, sfântul Serafim
a trimis scrisori unor persoane, lnvităndu-i să-1 vadă la inânit-
stire. lii ceea ce îi privea pe prietenii să i carc nu puteau
veni sd-l vadd, el a litsat oamenilor Jin apropiere sfaturi și
îndem- nuri folosit‹rzre pentru sufletele acestora,
adăugând drept explicații: lii înșiși nu mă vOF Itlai Vedea”.
Nu cu mult timp înaintea sfărs.itului său, un frate care
a venit la el seara, a observat că era întuneric în chilia sa.
Dar de-abia spusese il4trdniil că ar trebui aprinsă candela -
și se închind de trei ori, lnvocâ nd numele lmpărătesei
Cerurilor.
„Doamna inea, maica lui Dumiiczcu!”- că deJa candela se
aprinsese singură .
Acelaşi kate veni cu o altă ocazie la ora 7 seara, după
o înțelegere avută cu Bătrâ nul, și îl văzu în antecameră
dinain- tea sicriului sefu. Fratele voia sit ia lumină pe
care Dlvănvl obişnuia să i-o dea drept binecuvântare.
Fratele deschise ușa și părintele Serafim spuse: Oh!
candela mea s-a stins, dar ar trebui să ardit!" Ș i începu să
se roage dinaintea icoanei Flaicii Domnului. In clipa aceea
apitru o lumină alhăstruie care se întinsc ca o pmglică și
începu să se înfă soare în jurul fitilu- lui unei mari
lum3nă ri de ceară , pe care o aprinse.
6ătrănul furt o liimănare mică și, aprinzând-o de la cea
ma- rc, i-o dădu fratcliil și începu sit discute cu el. Atunci, e1
pomeni printre alte lucrtirl, cit în curănd va veni uri
oaspete de la YoroneJ, îi spuse fratelui numele accstuia și ce
avea să-i spună, și apoi ailă uga: „Să nu-1 aduci aiti. Nu
doresc să ne întâlnim!”
 în timpul acestei discu!ıi chipul Ilittrânului striîlucea
de lumina. În cele din urma zise. ,Stinge lumânarea."
Fratele su- flI şi stin.se luınâ narca. „latâ , în fclul acesta se
va stinge şi viata mea”, zise Bltrâ nııl, „şi nu voi ınai fi
vâ zut.”
lin frate oarccarc, vâzându-i via¡a ısceticl, “il întrebâ pen-
tru propria sa ldmurirc: „De cc ne trâ im not, pârinte, o
viatâ tot at"at de severa prccunı asce¡ii dc odinioarit?"
„Eiindcâ", râ s- punse sf°antul „noi nu suntem hoıâ r°a¡i sâ
faccın acest lucı’u. Dacl am avea t› astfcl de hotârâ re, noi
am trei prccum Parin- tii aceia carc, In vremurilc de
demult, au strâlucit dc nevointe şi cucernicie; fiindcil
Dulnnczeu le dâruieste harul şi ajutorul celor credincioşi
şi celor carc-L cautl pe Domnul din toatA intnıa lor
acuın, aşa precum Domnul a proccdat şi cu cei dc
odinioarö . Cici dupd cuvantal lui Dumnezeu „lisus Ilristos,
ieri şi it2i şi în veci, este acelasi” (E›rci, u:s) âccst adev"ar
sfânt si adâ nc pe care sfâ ntul Serafim îl învd{ase din
cxperien¡a propriei sale vicki a ft›st, ca sit spunem as.a,
ultimul stu mesaj şi pecetea nevoin;c1or. Cu o sâptânıfinâ
îııaintea sfâ rşitului sdu, în ziua de Cı'1ciun a anului 1832,
sfântul Serafim veni pe neasteptate la Liturghia sâvâ rşitâ
de pârintele Staret Nifon. Se împitrtö s,i, iar dapâ Sffinta
Liturghic discutâ cv Stare¡ul. Printre alte lucruri, el
nıijloci pe lâ ngl stnre¡ pentru mul¡i pâ rinti si frati, dar
ınai ales pcntru cei mai tineri. Ne uitit sâ pomcncascd
pentru ultlına oard cat, atunci când avea sâ mount, dorea sa
fie aşezat în sicriul situ.
Dupâ ce îşi luit râ mas bun de la pâ rintelc Stare¡ şi
dc la fra¡i, sfâ nttıl se întoarse la chilia sa si îi ditdu unuia
dintre monahi, p4rintelui lacov, carc ınai ap‹ıi a ajuns
ieromonah lu cadrul ınanâstirii Tolscvsky, o icoanl din
email rcprezentâ nd vizita Maicü Domnului la Sf. Serglıie,
spunândıı-i acestuia: .Sâ pui aceasta icoanâ pe pieptul
nıeu atunci câ nd voi muri şi sâ ml tngrnpa¡i împreunâ cu
ea ,Jceast^a icoanit", continui el, yuri-a fost trimise de
cittre venerabilul Aminte arhimandrit fintonie, stare¡ul
sfintei tavrc, de la nıoa.stele Sf. Scrghie".
 De ajunul Anului Nou (i833) Sfântul Serafim își
mă sură pmpriul său mormâ nt de lhngă paraclisul llisericii
Adorinirii
‹Maicii domnului, chiar pe locul însemnat de el cu o piatră
în clipa în carc rcvenise ‹lin postnicic. Pc data de 1 ianuarie
1S$3, într-o zi de duminică , sfântul Serafim veni pcntru
ultima oară la biserica l›olnitei Făcătorilor de minuni din
Solovți. El veni la Liturgliia matinală, puse lumă nari
dinaintea tuturor icoa- nelor si le să rută. I'rimind SUanta
Împă rtă s,anie la vremca obiş- nuită , dupa Sfâ nta Liturghie,
iși 1uă riinias bun de la toti frații,
îi iiinecuvâ ntă și li să rută pe toți și îi niă ngâ ie spună n‹lu-le:
„Nâ ntuiți-vă sufletele. nu deznăddjduiți, fiți treji. Asta i nc
sunt pregătite ciinunile“. Apoi sărutat Sfâ nta Cruce din altar
.si icoana maicii Domnului și dupl ce împlini toate cele pre-
oteșii în Sfâ ntul Altar, înconjură sfâ nta masă și icși pe ușa
de nord, vră nd astfel să arate faptul că omul intră pe lume
prin- tr-o usă și iese pe alta.
După Sfâ nta (iturghic parlntele Serafim fu vizitat dc
către ieromonahul Teoctist de la mănLstirea Visogorsk din
Arzamas. Fiirintele Serafim îi spuse acestuia la sfâ rsitul
discu¡iei: .Nai bine ai sluji aici," Dar părintele Teoctist se
gră bea să ajungă acasă și refuză să slHjeascâ la Sarov.
ittunci părintele Serafim Vi s;›use: .Ei bine, atunci vei sluji
la Diveiev." desigur, părin- tele l”eoctist nu înțelese sensul
acestor cuvinte si, dupG ce luă binecuvântarea
ft3tr*anu1ui, pără si Sarovul în aceeas,i zi.
£â ngii chilia Sfântului Serafim se afla chilia unui
monah pe nume I'avel care, fiindu-i vecin, lndcplinea
indatoririle unui ucenic dc chilie. Arunci câ nd se ducea de
la mâ nă stire pâ nă la siliă stria sa din apropiere, pă i intclc
Serafim obişnuia să lase lum*anări și candele aprinse iii
chilie, pe care cl le aprin- dea încil de dimineată dinaintea
icoanelor. Părintele Pavel îi spusese adesea cd lumână rile
aprinse ar putea provoca un incendiu. La aceste cuvinte,
părintele Serafim râ spundca în- tout«auna: atâta vreme căt
trăiesc, nti va fi nici un incendiu:
dar atunci câ nd voi muri, moartea mea va h dcscoperită
printr-tin incendiu."
rrczicerea sa se împlini. Pe data de 1 ianuarie 1833,
pă- rintele Pavel observi faptul că Sfâ ntul Se stim ieșise
de trei ori din chilia sa pe parcursul zilei și .se dusese la
locul pc care el și-1 fixase drept mormânt f›eara î1 auzi pe
părintele sera- fim cântând în chilia sa sfintele că iltă ri ale
C«noniilui dc Pas.ti:
.Învierea lui Hristos vă zând", „Luminează-te, lumincază-te, Nou-
le lerusalime", .De Te-ai și pogoră t în mormâ nt". Pe la
ora 6 diininea,ta, plecând dt la chilie pentru a participa la
Sf. Litur- ghie matinală, părintele Pzvcl sîznți în ant•ca»era
de lâagă chilia pă rlntelui Serafim miros de fum. După ce
rosti obișnu- ita rugă ciune bdtu la ușă , dar nu-i ră spunse
nimeni. Ap‹›i ieși afară și le spuse despre acest lucru unor
frați care tocmai tre- ceau pe acolo. Unul dintre ei, fratele
Anicliita, se repczi spre chilia părinielui Serafim s,i
scomc ușa din balaniale.
Intrând în chilie, pă rintele Pavel și fratele Anicliita văzu-
rd faptul cs feluritele cadouri iăcute din pănza gmasă, care-
i fuseseră ofcritc dc că tre pelerini plini de dragoste față
de lifă nt și care se aflau înir o mare dezordine pe o bancă
dim- preuna cu că teva cărți, începuseră sa ardea motnit.
Probabil cit fuseseră aprinse dc vreo lumâ nare căzută din
sfeșnic. Afard era întuneric; în chilie nu se fâcuse focul, iar
Bfitră nul însuși nu putea fi nici i'azut, nici auzit. Între
timp, l.iturgliia mati- nalG continua. Sc că nta deja
Cuvine-se cu adevă rat”, câ nd fratele cel tGnăr dă du burna
în bisericii și-i încunoștiintd pe frați de ceea ce se
întă mplase. ă !onahii se grdbiră sâ ajungă la chilia
pă rintelui Serafim. Pă rintele Pavel și fratele loan, voind
să știe dacă 6ă tră nul sc odihnea, îiiccpurd să bă jbâ ic
prin întuneric și-1 gitsiră în cele din urmă pe Bătrân. Aduseră
o lumănare aprinsă și vdzură cit SPantul Serafim era înge-
nunchiat dinaintea icoanci maicii Domnului: e1 era îmbritcat
cu obișnuitul sdu veșmânt alb, cn capul descoperit, avâ nd
o
cruce de aramã care-i ată rna la gât și en bra¡ele încrucișate
pe piept. La început, crezurä cä fericitul lłfitrân adormise și
încercarã sã îl trereascs, dar llltrâ nul nu se mis,cã .
Marele ascet îşi îiichciase deja pelerinajul såu pä uiäntesc
și se ‹›dihnea pentru vecie întru Domnul. Ochii li erau
încliiși. Fa¡a ii era luminatã de ultima sa rugăciiine. (iu
binecuvâ nta- rea pä rintelui Stareț monaliii ridicarl trupul
Sfântului și, dupã œ l-au îmbrăcat dupl regulile moiiahalc
en o mantie în chilia aläturata a ieromonahului Eusta¡ie, îl
puserä in sicriul de ste- jar pc care-1 fãcuse ca propriile
sale mâ ini şi-1 duseră in Bise- rich. leromonaliul ”lco»tist
care fusese la niänästirc şi plccase cu o zi mai înainte, își
pctrecuse noaptea in satul l'ertiaitovo și își continuase
cã lã toria în ziua urmü toare. Pe drum, f"arä vreun motiv
întemeiat, sania sa se defects, calul iesi din ha- miiri și fu
obligat să opreascá la mâ nästirea Diveiev. Acolo, le gã si pe
toate surorile și maicile cuprinse de o mare dnrere și
plângãnd amarnic. tile pl°zngcau moartea pärintclui Serafim.
Preotul de la Diveiev lipsea, fiind plecat cu treburi. Sur‹irile
îl rugarã pe pärintele Tcoctist să slujeascä o panahidä
pentru odihna sufletului pãrintelui Serafim. Dorința le fu
împlinita şi astfel se adeverirã cuvintcle Bãtränului: „Ei
bine, atunci vci sluji la Diveiev.”
Yestea morții fericitului avvă se räspândi cu iuțeala
ful- gerulili și toți cei ce-1 cunoscuserã pe párintclc Serafim
in timpul vieții sale se adunarã din toate tolțurile țãrii la
mãnã- stirea Sarov pentru a se ruga pentru fericitul Bãträn
și pen- tru a-i să ruta mâna pentru ultima oarã. 2’rupul sãu
rămase in biserica Adorinirii timp de opt zile şi opt nopțì
pâ nfi ce to¡i avurã limp .sa-și ia rã nlas bun de la el. În
timpul slujbei de ñ imormântare, biserica era atät de
aglomeratá încát lumánä- rile de lâ ngä sicriu se topirä din
pricina cä ldurii iiisup‹›rta- bile. Slujba He înmorinâ ntare fu
sä vârșitä de càtre pärintele Stareț Nifon ü impreunä en
ieroinonahii mã năstirii.
 Pe vrcmea aceea in manlstirca Sarov sc afla nn frate
care mai târziu devcni arhimandrit, cu numele de Mitrofan
și carc era paraclisicr în cadrul Lavrei Sfãntului Alexandru
Nev- ski. El povesti urmä toarea minune.
Atunci când duliovnicul a vrtit să punã rugã ciunea de
iertarc a pã catelor in mâ na parintelui Serafim, degetele
se desfă curã de la sine. Starețul, icon‹›mul și alți monahi
care vä zurã acest lucru ră niaseră uimia. Nu se ținurä
predici la mormâ ntul sã u.
Dar aiuintirea vieui sale extraordtnare și cä ntä rile bise-
ricesti pe care el le îndrà gise atât de mult furä mai elmven-
te decât orice predict. Trupul Sfä ntului Scrafim fu înm‹irmân-
tat în partea de sud a paraclisulni bisericii celei mari, lã ngä
morinilntul pustnicului Uarcu care murisc cu 1 Ş ani înaintea
sa. Mai târziu a fost înälțat un monument funerar pe cheltuia-
la unul negustor din N1jniìi-Novgor‹›d, pe nume Stefan lassirev.
Pe monument fu gravatä urmãt‹iarea inscripție: .Sub acest
mo- nument funcriir este îngr‹›Fat trupul neînsuflețit al
robului
lui Dumnezeu, ieromonahul Serafim, care s-a sãvãrșii întru
Domnul pe data de 2 iailuarie 181.5. Negustor Clin Kiirsk,
ct a intrat in mâ nñ stirea Sarov la vzrsta de 17 ani si a
niurit in vârstã de 73 de ani. T‹iate rilcle vieții sale și le-a
încliinat slãvi- rii lui Dumnezeu și zidirii duliovniccști a
cms.tinilor ortod‹›cs. i in ale cäror inimi pãrintele Serafim
chiar și acum säläsluinște.“ Douã întâ mpllri dc‹›sebite au
înso¡it plccarea Sfâ ntului Serafim din aceastã lume. Chiar
in ziua morții sfântului, pä- rintcle 8tareț Filaret de la
mânlstirea Glinslii a Wlaicii D‹im- nului (provincia Kursk)
icși din itisericä dupã Utrenie și, înã l- ț*andu și privirile spre
Cer, fn uimit sã observe o luminã exira- ordinarl. Atunci,
Starcțul v2zu cu duhul cã era sufletul Sf. Serafim urcàndii-
se cätre cereştilc 1ocas,urt și le spunea frați- lor care erau
împreuiiä cu el: ,În felul acesta pleacä sufletele dreptilor.
l'ãrintelc Serafim t‹icmai s-a sävârșit acum la Sar‹›v.”
 Arhiepiscopul .tntonie de la Yoronej care era binecunos-
cut pentru cucernicia sa fu, de asemenea, înștiințat în chip
ininunat de sfârșitul pärintclui Serafim. Pe vreinea aceea,
Niko- Lai Alexandrovici )I‹›tovilov care fusesc ceva mai înainte
vin- decat prln rngaciunlle pdriittclui Serafim, se afla la
Yoronej. latä ce scrie Slotovilov in jurnalul său la data de 2
ianua-
rie 1533. „Pe data de 2 ianuarie, seara, am auzit de la arhie-
piscopul Antonio cä pãrintele Serafim se săvärs,ise in noapiea
anterl‹›ara la ora 2 a.in. şi se pare cã (părínicle Serafim) îi
apä - ruse el lnsuși arhiepiscopultii și 11 aniințase de plecarea
sa Clin aceastã lume. În chiar acea zi arhiepiscopul Ant‹inie
sluji o panaliidã pentru ßätrán ñ npreunã cu toți clcricii
catedralei.” Întrucã t distanța dintre Sarov și Yoronej este de
aproape
300 de ›'erste, nu se putea pune prohleina de a primi
veşti seara pe cäi obişnuite la Yoronej despre ceea ce se
întämpla- se dimineața la Sarov in aceeasi zi.
La puțin timp dupä moartea Sfäntului Serafim, I. J.
Kara- taiev care se afla în cdlãtorie spre a ajunge la
regimentul sä u din Kursk, trecu prin Sarov spre a lua
binecuvâ ntarea Sf°an- tuÎui Serafim asa cum proceda
Intotdeauna. A fost o mare durere pentru el sã afle faptul
cã fericitul Bä trâ n nu se mai afla in viațä . .Yestea morțü
sale“, spunea el, „nii-a mâ hnit tot sufletul. Am luat-o ca pe
o pedcapsä pentru pä caielc mele. Dar dupä ce s-a slujit ‹i
panahidä la morinãntul sã u, brusc ant simțit o asemenea
pace în suflet înc°at aveam sentimentiil cã aș fi primit
iertarea pentru pdcatele mele de la Bãtrâ nul în- suși și i-am
aurit proniisiunea de a se ruga pentru mine dina- intea
tronului lui Dumnezeu (Fvrci 4:If›; 10:9; 1 J’im. $:13; Efes. 3:12).
Pãrintele Staret Nifon îl rugã sa treacã pe la rudele
pärintelui Serafim din Kursk, penti'u a le dä rui niștc
pâ ine sfințitã și binecuvâniarea sa, precum şi pentru a le
spune despre sfâr- şitul fericitei lor rude. Odata ajuns la
Kursk, Karataiev se duse de îndata In rudele pã rintelui
Serafim, dar fratcle säu,
Alexci, deja murise. Cu câ teva zile mai înaintc fustse
într-o stare perfectă de sănătate, numai c3 simțise o mare
inâhnire deși nu aflase nimic de moartea fratelui sIu și
fusese cu ne- putință să-și explice tristețea. Starea
îndurerată a sufletului sau î1 constrânsese să-și caute
mângâierea în rugă ciune. Se dusese în fiecare zi la
biserică ; in cele din urmă se pregă ti pentru Sfintele Tainc,
se spovedi și primi Sfânta Împdrtăsa- nie. Tocmai atunci
primiră o scris‹iare din Sarov rcfcritoare la moartea
părintclui Serafim dimpreună cu un portret dc-al lui. Apoi,
fratele .să u începu să se pregă tească în cele din urm3
pentru l›ropria sa moarte.
I s-a fă cut Sfântul Maslu și la puțin timp după aceea muri.
xm inclus această înta”mplare în biografla Sfâ ntului
Serafim întriicGt se spunea ca, atunci când a sosit la Kiirsk
în anul 1775, e1 i-a spus fratelui s3u, ca o prezicere,
următoarele cuvinte: „Să știi cd atunci câ nd voi muri cu,
vei muri și tu la scurt timp după aceea.“
Credincioșii ortodocșl ruși care 1-au venerat pe
pă rintele Serafim în timpul vieții sale, au continuat sd-i
cinsteascit me- moria chiar după țilecarca sa din aceasil
lume a umbrelor. Ei veneau în numar mare la mormântul
sări ani•ați de credinta vie în puterea rugăciunilor sale. Ei
veneau la mormâ ntul care primise sfintele sale moaste, nșa
cum veneau la el însuși pe vremea când trăia, pentru a-și
vărsă necazurile, pentru a-și mitrturisi pă catele și pentru
a-i spune despre bolile lor; și după crcdlnța lor ei primeau
mângâ iere duhovnicească, în- driimari suprafirești și chiar
vindccări minunate de l›olile lor trupești. Ș i de cc oare să
nu vină la mormâ ntul minunatnlni ascct carc lc spusese
cândva cuvinte profetice cu privire la îndră zneala sa
dinaintea liii Dumnezeu și bundvoința sa de a-i ajuta pe ioți
cei ce vor apela la cl în necazurile lot. „Atunci câ nd nu voi
mai fi”, le spunea pă rintele Serafim plin de dra- goste
admiratorilor săi apropiați „vcniți la mormântul meu!
Venițt ori de cäte oi’l aveți timp, cu tât mai des cu atàt
mai bine. ”lot ceea ce vã apasă ›e suflet, tot ceea cc v1
se întäni- plã, orice necaz aveți, venìți la mine și aduccțí-
vã toate ncca- zuri1c la m‹›rmăntul meu. l'lecați-vã
genunchii la pãmänt și spuneți-mi totul de parcã aș f1 in
vìațä. far en vă vol anti; toa- te necarurile vtmstre vor
trece ca şl cum nu ar fi fost. Așa cuin înii vorbcați
intotdeauna pe când eraai in viațã, as,a și aici! Pentru

v‹›i eu trãie.sc și voi trãi in vect de vect!”

 Capitolul XIX
Ajutor suprafiresc și vindecă ri minunate
dobâ ndite prin mijlocirile Sfâ ntului
Serafim dupa moartea sa
Fericitul Itătrăn a închis ochii pentru totdeauna
aflandu se în rugă ciune, dar după plecarea sa din această
lume strică- cioasă întru lmpă rățla veșnicei lumini și slave,
el nu s-a odih-
uit de nevoințele sale. Yindecâ ri ale celor bolnavi,
nifingă itre pentru cel necăjiți, povefe pentru cei aflați în
nevoie curgcau într-un șuvoi neîntrerupt. IatI, în ‹irdine
cronologica, câteva sittiaiii de intervenție niiracult›asă a
Sfâ ntului Serafim dtiph moartea sa.

Capitanul Vasilicvici Teplov îi scria ierumonahului loasaf

desprc minunata vindecare a copiilor săi. qÎn anul 1834,
deja dupd moartea părintelui Serafim, in-ann dus la
mănfs’tirea Sarov împreună cu familia după cum ne era
oblcciul. Unul dintre copiii mei, fiica inea de trei ani, avea
pe vrcniea aceea picioarele bolnave și ‹te abia putea sta pe
picioare. De aceea, după ce ani luat parte la ‹› Panahidă
slujitâ la niorin°antul pâ- rintelui Serafim ne-ann dus cn
toții la sihă stria și la izv‹irul să u, ducă ndu 1 pe copil în
bratele noastre și crezâ nd cu tăric că Domnul se va
milostivi de bietul copil suferind prin rugă - ciunile
Bătră nului. Acolo ann baut din apa din fântănă, ne-ann spălat
și ann înibăiat picioarele copilului. Apoi ani luat apă și nc-
ani dus la m'anâ stire cu intenția ‹tc a ni se face slujba de
sfințirc a apei pentru fttițl. Dar chiar înaintea slujbei ann
pu- tit observa milostivirca lui Dumnezeu față de n‹›i. Pe
c°znd in- tramîn mâ ndstire pe poarta din spate, fctița ceru
deodată sa
sc dea jos din brațele doicii saic avänd intanția clarã de a
merge singurä . Doica i se opuse o vreme, dar, in cele tlin
urniit, se hotä rî s-o lase jos şi începu s-o ducã de mâ nl.
Atunci fetița îşi retrase mâ na și, spre uimirea tuturor,
începu sã alerge de una sin¡;urd. Peste iiiäsurl de bucur‹›și
de vindecarca ei mira- culoasă not toți ne-am ñ idreptat
spre inorniăntul iifâ ntului Serafim și cu lacrimi in ochi i-zni
mulțnmit pentru nujlocirile sale mi1‹›stive fațã de noi,
pã cã t‹›sii.
In anul IS'iS tel de-a1 doilea tiu a1 nostru își scrâ nti pi-
ciorul și sufcri din cauza aceasta timp de doi ani. Întrc
timp s‹›sise ›'reniea sã-1 trimitem pe copil la școall.
Deoarece mã încredeaiu din iniinl in inijl‹›cirile și ajutorul
pärintelui Sera- fimcare deja ne ardtase atä tca hinefaceri
nouä tnturor celor din familia noasiră, ne-am dus cm toții
la niä nŁstirea Sarov. Acolo an luat parte la o Panahidă
slujim” la niormântul sfän- tului și i-am dus pc copii la
fä ntâ nă ciuda frigului aspru și a rã pezii mari (cra pc data
‹le 21 deccnibrie 1848). La sosirea noasträ acolo ne-am
rugat mai întâ i dinaintea icoanelor de la in'orul prin care
Dumnezeu ne trimisese binecu vá nt4rile sale prin
intermediul rugăciunilor pãriiitelui Serafim. Atunci am
băut puțină apã și ne-ant spãlat cu ea. Fiul nostru bolnav s-
a spãlat și el, precum şi piciorul sufcrind. İn cele din urma
ne- am întors la casa de onspeți.
Pesie cã teva ore copiii mci nii-an cerut permisiunea
dc a se duce din n‹›u la fãntä nã . Eiul meu cel mic lud o
sticlã cu el și pe drum își întrecu fratele mai vä rstnic in
ciu‹ła dureri- lor de la picioi și a cã rã rii strâ inte. Dupã ce
a ajuns la fâ ntâ nl înaintea lui scoase apă din fâ ntä nä , se
dezbrä cä și o turnã peste el. xpoi se îmhråcã şi îngenunchie
înaintea icoane1‹›r de la fântâiiä , cerä ndu-i lui Dumnezeu sã
se inilostlvească fiițä de el pentru rugdciunile pärintelni
Serafim. Fratele sdu mai värst- nic li til mă exemplul şi
ainâ ndoi se rugarå câtva timp, fiecare dup.I credința sa. flu
numai cd nu au simțit frigul deloc, dar
au simțit chiar și o ușoară transpirație. Și uite asa bunul
Dum- nezeu le-a primit dragostea și S-a milostivit de ei
pentru răv- na lor co p“il ărească. Odată întorși la casa de
oaspeți, fiul meu cel mai n0c declară încântat wa nu mai
sim¡ea nici o durere la picior. De fapt, prin miJlodrile
Sfântului Serafim piciorul lui +a vindecat complet de
atunci și el a intrat în cadrul unui regiment de cavalerie.

În anul 185b Evdochia Ocikina din oras,u1 Penza se

afla la mănăstirea fiiveiev împreună cu fiica sa Maria. lată
ce po- vestește ea: În anul 18'i3, mă plimbam prln
grădină tu fiica mea Rlisabeta, în vârstă de trei ani. Nu
știu cum uri scaiete se agăță de poalele rochiei mele. În
timp ce îl scoteain o fărăml din cl zbură .șl iiltră în
ochlul copilului. Fetița mea începu deodată s3 țipe,
închise amândoi othii și izhucni într-un p1ăns amarnic.
Toate eforturile mele de a o ajuta n-au fost de nlci un
folos și își pierdu complet vederea. ’1’recu uri an. Veni
uri doctor de la Petersburg la Penza. Mi-ann dus fetlța
oarliă la el, dar
i acesta nu putu nici măcar să-i c‹›nsulte ar
ochiul. Era cu

încâ t uri an feti¡a mea ‹iarbâ stă tea lâ ngă mine pe podta.
Tocmai îi puseseiu niște juclrll în poală și ea lc inâ nuia pe
di- buite. Privind-o, plGngeant și spuneam în mintea mea:
„Pă rln- te Serafim! koagl-L pe Dumnezeu ca ochii fiicel mele
‹›ar1›e să se deschidă . rot merge la tine, pc jos, la Sarov.‘
Chiar în acel moment copilul să ri în picioare și începu să
alerge pfin camerit. De atunci ea începu sat vadă ca mai
înalnte, dar muri doi ani mai tâ rzlu.
Că t despre mine, pitcă toasă ce sant mi-am uitat cu totul
promisiunea făcută de a merge la Sarov, și uite așa ann fost
pedcpsită pentru a doua oară. Cealaltă fiÎCa a mea, Maria,
se îmbolnă vi și ea la ochi destul de grav pe câ nd avea
trei ani. Nici uri medicament nu i-a f‹›st de folos. Atunci mi-
ann amintit că fă gă diiisem să mG dut la Sarov, Am pornit
la drum diiar în ziua aceea și de îndată ce ni s-a slujit o
Panahidă pentru părlntele Serafim, copilzsul meu se
vindecă. Doar la un ochi îi rămase uri semn, nu ‹i
cataractă , ci o pată minusculh care nu îi afectează
vederea, dar a ră mas ca o amintire a faptului că mama sa,
prin uitnrea ci, jignise uri om al lui Dumnezeu.”

III
„ln anul 1848", scrie uri negustor din lile¡, pe
numele său Alexei Mihallovici Lavrov, mă aflam cu treburi
nu depar- te de mâ năstirca Sarov, in fabrica Voznesenskl ce
aparținea domnului Ratașev. Acolo ann văzut aproape zilnic
un portret al unui Bătrâ n de la Sarov, pariniele Serafim, pc
care-l știam demult din auzite și pc care-1 respectam, deși nu-
1 cunoșteaai personal. Yoiam să am și eu un portret ca
atela, asa că ii spu- sei secretarului meu să găsească un
Victor bun care să -mi face o copie cât mai apropiată de
realitate. Peste două zile ann ple- cat și atunci când m-ann
întors, pe data de 1 noiembrie, secre- tarul mi-a dat un
portret de-al pă rintelui Serafim. Dar era atâ t de pr‹ist
executat încât m-ann supă rat și am început să-mi cert
secretarul spnnfindu-i, printrc altele că locul acelui por-
tret era în dulap, fiindcă era o rușine ca să -1 punem în
cameN+
Pe tot parcilrsul acelei zile ann fost supă rat pe secretarul
meu și drept pedeapsă pentru cuvintele mele grosolane am
simțit în seara ace1eias,i zile o durere dc dinți cumplită pc
ca- re de-abia o mai puteam suporta. Imediat după aceea
ann ape- lat la medicul fabricii, implorându-l să mă ajute. I-
ann povestit și de grosolfnla mea cu privire la portretul
p"arintelui Sera- fim pentru a-mi lmpăca conștiința prin
această mărturisire.
 lledfcul mi-a pus niște picături pe dinți și pe ttioinent
durerea a încetat, dar a reapă rut și, de atunci m-a chinuit zil-
nic, cu rare clipe de răgaz, tirnp de aproape trei ani de zile,
pâ nă pe data de 4 august 1b51, în ciuda tuturor
medicamen- tclor și tratanientelor întrebuințatc. tiâte
nopți nedormite și chinuitoare ain mai petrccut! De căte
ori n-sm alergat prin camerl înnebunit de durcre și țipă nd
în gura mare! De câ te ori n-ain hotărât sa-mi scot dinții
bolnavi! Dar de îndatlt ce iui dinte bolnaV Ofa Sc‹›s, cel de
1âog4 cl lncepea sâ mă doară.
ln cele din urmă to¡i prietenii și rudele mele au
început a mă povă țul să mă duc la Sarov și să -i cer
iertare pă rintelui Serafim. La început nu m-ann putut
hotârî sa procedez astfel, dar în cele din urmă , vă zâ nd
inntllitatea oricărui tratament, am hotă râ t sd iau serios în
considerație portretul pă rintclui Serafim care-mi provocase
atâtea neplaceri. kam luat în mână și ann început să-L rog pc
Dumne‘zeu și pe smeritul llătran cn lacrimi amare pentru
iertarea păcatelor mele si pentru vin- decarea mcs. Aceasta
se întâmpla pc data de 20 iunie 1851, în orasul Kassimo›'.
ln ziua urmai‹›are durerea aproape tre- cuse. Atunci soția
mă îndcninl să mii duc la mormântul pIrin- telui Serafim
pentru a sluji acolo o Panahidă .
Pe data de 30 iulie ani plecat împreunlt cu părintele Nik‹v
lai Grațianov și cu un coleg de-al meu pe nume I,eonty Peri-
jojhon. Ann mers cale de 40 de verste, dar mai mult nu
s-a putut, asa încât ann fost obligat să-mi continui drumul
călare. La vreo 25 de verste înainte de a ajunge la Sarov
dinții încc- pură sd mă doară din nou. ‹tni ajuns la Sarov
pe data de 3 august și ain participat la Sfâ nta Liturghie.
Dinții mă dureau atât de tare încât de-ahia puteam sta pe
picioare. După slil- jirca Panaliidei ann făcut cun‹›ștințd cu
un colonel în vârstă cdruia i-ani povestit necazurile mele și
care ni-a povățuit să mă îmbă iez în izvorul Sfantului
Serafim și să cer vindccarea. Ani acceptat acest Intru cii
bucurie, dar n-ann inai putut mer- ge pc jos, așa incat
prietenii mei ni-ati dus într-o tră surit.
Îndată ce ain sosit părintele Nil‹olai a luat pu! ină apă
în gură să vadă dacă md puteam înib3ia san nu. GÎ a
c‹›nstatat
cd apa era as.a dc rece încâ t începurä sã -I doarl dințü ,
as.a încâ t m-a sfä tuit sã nu fac baie. Dar en deja hotã râ sem
sä apelcr la ajutorul părintclui Serafim și n-am voit sã
ascult de sfatul nimä nui. Câ nd vã zu cä mã dezbrã cam îmi
spuse: «Ce ai de gã nd sã faci?• Räspunsei imperturbabil:
«Am de gând sã fac l›aie›. «Dar n-ai .sã mai ieși de acolo
niciodatã!•, replicä el.
•Eu n-am putut ținc apa in 8urã, iar tu vrei sã intfi acol‹›
cil durerea ta de dinți». Dar eu i-am rä spuns hotä râ t: •Nu-
mi va fi mai rã u decã t ceea ce simt acum•, și fă câ ndu-itii
semnul tirucii, mi-ant bagat niai întåi capul in izvor,
spunâ nd: •Doani- ne, lisuse Hristoase, pentru rugãciunile
Sfântului Serafim vin- decã -iui insuportabiła durere de
dinu•.
Dupä ce am ieșit afarã , nu am mai simțit nici o
durere, și am exclamat din toatä inima: •SlavI Ț ie,
Dnamne și ne, pä rintc Serafim•. De atunci dințü mei s-au
insänã toșit com- Jilet. Si nu mă mai tern sã ies afarä fã rã
galoși toamna și primãvara, lucru pe care mai înainte nu
ñ idrã zneani sã -1 Mac de teama rä celii."

Ct›1onelul 1'.•t.P., mfișier din districtul Satk, din cadrul

pr‹winciei ’lambos•, suferca de dureri dc cap permanence.
in anul l8s7 e1 a venit la Sarov pe data de 15 august,
praznicul tdormirìi maicii Domnului. fil a participat la
ł.iturghia mati- nald de la Iliserica holnițci și a d‹›rit
apoi sã se ducã la izv‹irul íifãntului Serafim. Dar la gã ndul
ca soü a îl as,tepta la casa de oaspeți pentru a lua ceaiul
împreuna, se tulburà și deja se tndrepta spre casa de
oaspcți cänd, deodaiă, și färã sã știe ìn ce fcl anume, se
trezi pe drumul spre izvor. Ajungâ nd acolo ezitä o vreme
sã-și toarne apã pe cap, care-1 durca com- plit, mai ales cI
dimineațã era rece și umedä și pl‹›ua inãrunt. Dar mäna
ncvãzutä a lui Dumnezeu ii aduse vindecarea.
 Fă rl să vrea picioarele îi alunecarl pe pă mâ ntul
umed și e1 cazu lâ ngă izvor cu capul sub apI. Fu astfel udat
împotri- va voinței sale cu apa vindecătoare. Neteniându-se
de răceală, pacientul se ridica în pici‹rare și își turnă apă
peste cap de câ teva ori fără să simtă nici cea inai mică
durere. Pe drumul de întoarcere către mtnăstire, c‹›1onelul
V.A.P întâlni uri țăran care, la râ ndul său, îi povesti de
vindecarea sa. ,Părintele Sera- fimm-a vindecat astă zi!"
spuse el. „Mă durea brațul foarte tare. Se uinflase, se
întărise și mă tlurea foarte tare încât nu-l puteam ridica. Ș l
uite as,a ann aJuns la Sarov cu această boall. Astăzi 1-ann
udat de două ori cu apă din izvor, iar acum brnțul meu e
diii nou perfect sitnătos." Ajungand la casa de oaspeți,
col‹›nelul povesti tuturor despre aceste două vin-
decă ri.

Gabriel Galițki îi scrlse maicii starețe de la mGnă stirea

Diveiev, maica ă laria, dupl cum urmează : ln luna august a
anului 1861, in-ann simțit bolnav de febrd tifoida din
pricinit că rlciseni și incet, mai ales, din pricina niarilor
mele pă cate. Ani fost tratat în orașul Orlov (pruvincia
Yiatka), dar medica- ientele nu ini-au adus nici o ușurarc,
deoarece voniitain tot ceea ce îngliițeam. Pe lângă toate
acestea, nu puteam dormi, as.a lncâ t eram deznă dă )duit.
Într-o noapte, noi-ann luat r1n›as Lun de la soția mea fi-
indcă îmi simteam sfâ rşitul apropiat. liar s‹›ția îmi spuse:
•Dacă nu mai nddăJduiesti să mal trliesti, ar trebui cel
puțin să mori crcștincște•. Nu aveam nici o dorlnță de a-nii
curăți conștiin¡a prln pocă ință și să iau Sf'aiita
Împărtăs,anie, întru- câ t ma aflam în durere și deznadcjde,
I-ann spus soției mele acest luvru, dar ea mă iniploră cu
lacrimi ln ochi să trimit după uri preot, deși era deja miezul
nopții. I-ann spus soției
să-mi dea o carte, cn nddejdea cd lcctnra îmi va alunga
tlepri- marea, iar ea îmi dddu o carte intitulaul „Yiața
ieromonahu- lui Serafim, pustnic al Sarovului”. După ce am
citit această carte, m-ain hotărât de îndată să niI căiesc de
păcatele mele și dc îndată ann trimis după un preot care
veni de îndată și îmi dădu Sfintele Taine. La aproximativ
patru zile după SGn- ta împă rtă s.anie m-ann dus pentru
tratament la Yiatka, unde am ajuns seara.
Era pe la începutul lui septembrie. În dimineata
rilei următoare, la ora 7, o bă trâ nă veni la locuința mea și
se ofcri sa-mi vândd uri portret al pă rintelui Serafim de
Sarov. Am luat două portrete de la ea, iar ea îmi spuse pe
c°and pleca:
•Batinsca, atunci că nd va veni vremea, să n-o uiți pe
Agatia», Privind aceste două întâ mplă ri drcpt .semne
trimise de la Dumnezeu, ann început să mă rog pilrintelui
Serafim șl ann făgdduit sit niI duc la mâ nlstirea Sarov și să
slujesc o Panihi- dă la mormantul părlntelui Serafim. De
atunci ann tnceput sI ma simt mai bine, asa încă t chiar
doctorul mi-a îngă duit să iuă duc la mfinLstire și în oraș,
iar eu ann tnceput sa-mi regret promisiunea. Ș i probahil că
din pricina acelui regret boala mi s-a înră ută țit încă t
medicii ;›e care i-um invitat au refuzat să mă trateze, iar
ultimul dintre ei îmi spuse: Voi vere sI te consult, dar nu-
ți promlt să ic vindet. Cauta un duhovnic cu darul
vindecâ rilor•. Atunci ann promis din noii ferm sI mă duc la
mănă stirea Sarov. Si cu rugăclunile pă rinteliii Serafim m-
ann vindecat cu totul de boala mea.
Pe timpul șederii mele la mă nilstirea 8arov ann
cumpă rat cartea qViața avvei Scrafim" (ediua 1b6â) și din ea
ann aflat cd
cea dintă i stareță a mâ ndstirii Diveiev a fost Agatia. Atunci
mi-am amintit de cuvintele hdtră nei de ia care
cumPdrasem portretele pdrintelui Serafim: •Că nd va veni
timpul, amin-
tește-ți de Agatia• si m-am găndit cii trebuie să ură rog și
pen- tru această sfântă , fiindcă și ea era aproape de
Domnul.
 Un hã iat de 14 ant, Dlmitri Sabaniciev, se îmbolilä vi
la Sankt Petersburg, in anul 1e64. llama sa era ft›arte
întristatä atá t din pricina bolii fiului el, cä t și din pricina
faptului cä el trebuia sã dea un examcn tocmai pe atunci
pentru a intra la un lnstitut de Studii Stiperioare. Boala sa
amcnin¡a intrarea sa la institut. Doamna Sabaniei¢va, care
era or totul devotatã pärintclui Serafim, îl ceru ajut‹›rul in
rugãciune. Chiar in noap- tea urmă toare ea îl vã xu pe
ßã trä n in vis și acesta ü spuse:
„Fiul tã u se va însã nä toși și va trcce examenul.”
Trczindu-se en un sini¡ämä nt de bucurie, ca se duse
de îndatä la lnfiriøeria școlii navale unde se a.ștepta sä-și
gãseas- cä fiul încă bolnav. Dar i se spuse cñ el se simțea
deja l›ine și că plecase sã-st su•ținã examenul. ü find se
vazurä, se îmbrã-
¡isară plini de duioșic.
Bucuria mam‹'i sc preschimbă în uimire atunci câ ntl
afla ca fiul ei, care ca şi ca avea o adãncã venerație fațã de
;›ărin- tele Serafim, îl vãzusc de asemenea pe Bãtran în vis
și auzisc de la el accleas.i cuvintc: ,Te vei face bine și vei trece
exanienul."

Alexandra Yiiiogradova, soția unui preoç rclatează ur-

niãt‹›arele lucruri tłtspre vindecarca fiului ei dc hâlbä ial*.
,in anul 1863, drept pedeapsä pentru pãcatele mele,
bitie¡elu1 meu în vâ rstă de trei aiii care vorhea destul de
bine, începu deoáatã sa se bâlbáie. tceastă b°a1bâialä se
înrä utä ¡ea din cc in ce mai mult, șl devenl atâ t de severä
la începutul anului lb66 îlicat nu putea sã pronuiițe nici
rim cuvant de îndatä, ci timp de aproape cinci minute
obișnuia sä repcte: •a...s...a...• înr‹›șindu-se la fațä ; apoi își
apuca bä rbia in mâ ini şi fugea înlã trimat. Sc ascundea și
plã ngea fiindcã nu putea spune ceea ce dorea.
 Pentru noi, pärințil säi, era un mare necaz sà vedem
un asemenea lucru. lioi nc gâ ndcam îngrij‹›rați ła viitor,
cand bietul bãiat va trcbili sa rãspundl la letțiile saie de Îa
şcoala. obișnuiam adesea sa-i spunem •Sas.enca, lntãi
gândește și apoi vorbește», tnchiçuindu-ne cã el ajunscse
să se bâ lbâie din pricina faptului ca vorbea prea repede.
L'neori ü spuneain:
•ă1ai bine stai liniștit. ü foarte neplãcut sä-ți auzini
bâłliâiala». Toate acestea î1 f4curã pe bictul báiat sã sc
slmtá foarte lntrls- tat, deși era inai inteligent dccãt Rei de
vã rsta lui.
„În pcrioada Sfãniului și ătarelui l'ost in anul lb6ú ,
niște prieieni îiti împruinutarä „Viața ascetiilui din Sarov,
pärin tcle Serafim”. I-am citit-o cu Plas tare fiului men. IU
nli-a ascü l- tat lectura cti o uiiuit‹iare aienție și pricepere,
și dc atunti el incepu sã aibl credințä in śfin!enia
Pä rintelui Serafim și sã nutreascá o adeväratá dragoste fațä
de el. El îs,i expriina aces- te sentiments prin sărutarea cu
piosenie a picturiłor și tablo-
urilor care 1 reprczentau pe pãrintele Serafim. Flarți, pãrin
tele ì1 trimise pe Sa.șa din fața casei spre o camerã din
spate pentru a-mi spune ceva. El deschise ușa, încercä să
vorbt*ascã , se inroşi, dar nu putu sä rostească nici un
cuvñ nt, își apãsä bärbia (fiindcã tlin pricina bã lbãitnlui îi apä ruse
o durerc in hã rbic), fugi din camerd și începu sä plä ngä .
l'ã ztlndu-l in acestä stare, atfit eu cã t și doica lui lncepu-
ră ni şi noi sä plângcm. I am mfingâ iat pe bãiat și 1-am sfãtuit
.sä se roage sau mãcar sä se închine atunci când se bat
clopo- tele înainte de «Cuvine-se cu adevdrat• in timpul
Sfintei Litur- gliü . oriunde s-ar afla şi sã se roage pärintclui
Serafim pen- tru a-l ݊ ndeca cu ruglciunile sale.
ltã iatul înii acceptă povața cu bucurie și proiiiisc să
o îndeplincascã , lucru pe care-1 si fãcu. In acclași timp fscu
un jiirämâ nt de a sluji o Fanihidã spre odihna sufletului
pãrin- teliii Serafim.
ö l-aøi due la soțul iiicu si i-ant .spus totul, dar soțul nicu
care pc atunci nu citise încã viața Sfântului Scrafiiii, zscnltã
cm tndiferențä jurãmã ntul meti și îmi promisc cã va sluji o
Panilildã cä ndva.
Este un lucru uimitor faptul cã din chiar r.iua câ iid
am fãcut jtiraniãnttil de a apela la ajutorul pãrinteliii
Serafim, de a ne ruga pentru odihna fericitului sã u suflet,
fiul nostru a lncetat dintr-o datã sã se inai bâ lbâie și a
început sã vorbeas- cã limpcde și bine.
Noi, pacatoșii, nc-mi gGndit sşa: •A fost adevãrat la url
ma urmelor tot ceea ce an spus oamenii cã boala sa va
dispa- rea cu timpul. Acum a displrut și noi nici niä car n-
am slujit Panthida•. )otuși, mã gändtam in adâ ncul inimii
mclc cã se va ivi cä ndva o ‹›cazie spre a-ini împlini
fä gã diiința. Si uite asa trecurã trei sGptã mani. Ș i atunci
Domnul a biiievoit sã nc lumincze pe noi, cci nep^+sätori şi
sã ne aratc cã fiul nostru nu se vindecase de la sinc, ci prin
rugãclunile pãrintelui Serafim.
Fiul n‹›stru începu sã se bfilhâ ie din n‹›u ca mai înainte
st din n‹›u nu mai putea pronunța nici mã car un cuvã nt
lim- pede. Atunci eu, pãcãtoas:i, am priceput caur.a tutun›r
acestor lucruri și i-am spus soțului gandcain. Atunci se
hotãrî sÎ citeascä biografia pitrintclui Serafim și, citind-o, siinü
o mare evlavie fațã de sfânt și curând după acuea lşi
expriinä d‹›rința de a sluji Panihida, lucru pc carc îl și
îniplini. Îndata dupã Paniliidă copilul nostru sc însä nätoşi
coinplet. Şi tin nu- mai asta, dar îii acclași an, avâ iid doar
patru ani și jtiniãtatc, el insistã sa lie învã țat sã citească .

Ana 5imeon‹›vna Rubțova îi scfise urmă ioarele

starețu liii de la mâ nã stirca Sarov: ătinunat este
Dumnezeu întru Sfintii Säi, Duninezeul lui Israel, și chiar
fa¡ä dc mine, o biatã pä cã toasã , Si-a arátat mila Sa prin
marele Sau sfânt, ptisuiictil de la Sar‹›v, icrom‹inahu1
ScrafinL Fie ca slava sa sã se räspân- deascl dintr-un capä t in
altul al pã in*antu1ui Ru.siei! Aiü i, pc
 granita dintre Rusia și Polonia, îi câ nt Panihide cv lacrimi
de recunoștință , și vâ rog pe Sfin¡ia Yoastrâ să transinlte£i
rugă- mintea mea unuia dlntre părintii ierom‹›nalii să
slujeasră o rBflÎÎîiJd la m‹7rnldJltul său și 0 sJu)bă tÎC
tnulțtlmif€ către ‹\Î8ica noastră a tuturor cclor necăji¡i. Si
acuiti faccți-mi favoarea de a asculta de felul în care ani
aflat, dts,i tră iesc la câ teva mii de vcrste depă rtarc, că
sfâ nta dumncavoastră mână stire are o asemenea
comoară .
,Pc când eram incet copil stătcani adcsca într-o mân^astire
cu niă tușa mea. xcolo ann vă zut o minunată pictură intiuilată
«Sfârşitul ieromonahului Scrafim•. 6tâ tusa obişnuia sâ-mi po-
vcstească multe lucruri cu privire la minunata sa viață și la
incrcdibilele sale nevoințe. Trecură mulți ani. Soțul meu fu iu-
mit viceg•uvcmator de Kovna pc granita de nord-vest(a Polonici).
Acolo, nu știu dc cc, această pictură îmi revenea în
memorie, deși nu niă mai gâ ndisein la ca mai înainte.
l'csie un an sotil meu a fost transferat la Vilna. La sosirea
mea la Vilna, ni-anlîm- bolnJvit și timp de aproape patru ani
ann suferit de diverse boli. în cele din urmă ann avut o boala
dc nas. .tii-a apărut o tum‹›a- re destul dc mare în nara
siângă care +a lnroșit pe dinafară . Timp dc opt luni ain fost
tratată de tâ țiva medici, dar ni-
mic nu inâ putea ajuta Unii afirmau că era uri p‹›lip; alții
spu- neau c4 era o boa1l mai grea În cele din urină
hotiirâ ră să mă opereze în primă vara urmiitoare dacă
tumoarca nu ceda la tratnmcilte; dar operația ar fi fost
ptrituloasit din pricina aneiniei dc care sufcreanL Odată,
după cc ain plâns din hel- șug, in-ani dus la culcare. Atunci
ani văzut în vis pictura care- nii rdmă sese at*at de vie în
memorie înc*ai chiar și acum aș putea descna pe oiyul
acela fragil cu pă rul alb și chip luii- nos, îngcnunchiat, cti
bratele încruclșatc pe plept. El era îm- bră cat într-uri
veșmâ nt alb, ținând ln mâ nă un sirag de mă - titnii. Ochii
erau pir‹›iii¡i în )os ca și ctim star fi aflat în con-
templație, și liu ară ta c*atusi de puțin a fi in‹irt.
 acest iablon atăt de tare mi-a încăniat sufletul, încăt
vrc- me indeliingat4 nu am x"oit să mă cel. '\fi-am ținut nchii
închis.i ca sît mă țx›t bucura de :‹c«stă Imagine și în\i
pîtrca din ini mă rău că acum erz cu ncpntință sa-1 capă t,
fiindcă nn știani cine îl primise dupa moartea m3tușii
mele.
În accen«i zi i-ani cerut maicii s6arețe Flaviana niște cfr!
i și vot putcți incllipiii surpriza și bucuria pc carc le-tim
avut atunci c'and ea mi-a trimis o hioj;rafie a
lemmonahulni Sera- fim cu șase imagini, printre carc ne
afla una eu sihă siria și izviirul să u. Iluplt ce ann ciiit toate
vindecă rile ce +:iu făcut
]tGR Bl Îfl tim u1 ¥] ‘!h »' °'• ă m‹›artea sa. mi-ann lipit ace:i
imagine de obraz și, p1*angând, ann zis: •Ce oameni
fericiti! Acela te-au viizut, sflnie a1 lui Dumnexeu, și cu
rugăciunile și
liinccuvltntarea ta au primit vindecare dc la acest i7.Vor.
liar eu nu poi face niciodata ac‹•asia tră ind iÎt t de departe
de locul acela sPant•. .'hi-ann apăsat rana mea cea bolnavă de
acel chip sfă nt $i spre uimirc•ii mea a ieșit p'•!‹ n sange din
nară. după care nii-a f‹›st itiai așor sa respir.
1f1 Z.itia urnldtoitre am rt?pctat acelasi lucru si din
ttoil sângele s-a sturs pe ilard. Și dt•. fiecare daii când făceam
acest lucru, nasul începea sat sfingereze. ’Funioarea și
uiiiflitturile au dispărut ireptat și na.sul ineii și-a revenit la
normal.
Ivan tatkin, uri negustor din Krasnolarsk, îi scria maicii
stare¡e maria de ,.lil anul 1860 zni fost holnav
timp de aproape lirasnoiarsL Nici măcar iiu pn-
temi să iimhlu. Dar st.Ipânn1 pentru care liitwm, a trimis după
mine șl iii-a luat tu cl la Tonisk. Stcdicul tari: mit trata pe
atunci îmi spilse cii dacă nu imi scliiiiib liiilitlajcle la
piciorul meu ră nit de patru ori pc zi, voi inimi. În ciuda
acestui avcr- tlsnltnt *i împotriva voiHței lll0lv. a trebuit sĂ
nlcrg Cu sta-
 Ani stat tinut 1.anga cel.11itlt intr-‹› măsură și din pi’icina
drumurilor rele nc-a luat mai mult de trei zile spre a iijunge
la Tom.sk. Nu ani indrilznit sâ-i vorbesc stă pâ nului de hoala
mea si nu intram îngrijit ră nile pe druiii.
La T‹›insk ani mrs la ‹› cass du oasJ›eți tinde, seara,
ceva mai tâ rziu, m-ann așe2at pc o canapea Ș i alll adorlilit. Ș i
anl azut in vis un băirăn imbră‹nt cu uri vc*n*ant all› c.meci
a)iin- gca puțin deasupra genuncliilor șl cart' er:i încins cu
o cinț;ă- toare. i1itr'and în camera inca. Yenin‹î Ixngl mine,
uit lovi pe
picior cm palma și spuse: •Ei bine, ai încetat
tratamentul și te-ai vindccat!•.
1) atit tFexlt dti Î11d‹ttÎÎ, alll aprÎflS ltllllÎfta ȘÎ ffl-•ll¥1 llÎÎitt 12
rltnile pe care nu le pansasein pc parcursul călătoriei. Spre
uimirea mea na nrai era nici mă car urină de boaliî.
frig ț›rca {›Iiuul I›ucuriei ce m:i «upriiiscs« a‹ti alergat in
cliip iresJi‹insabil ‹le c'aiei'a ori la c:ipela Siăpanei noastre Plin
Iheria și inapoi cti iiitenți‹t dc a cunq›ara o carte cu S’iețile
Sfinților, dar t‹›at2 lumea d‹›rmea fiin‹lcă era trecut de
iiiiczul nt›ptii. Cand it început să .se luniiiicze itin alergat din
noii acolo și spre iiiiiiirca mea ani vitxut un monah
cură țind zăpada din prcajma capclci. I.-ani întrehat dacd
aveau vărti conținand vietile sfinților P4rinți. iar el imi-a
răspuns cd aveau. ă lonalitil deschise capcla și îmi ‹l4dii i›
carte.
.4mintindu-uri chipul bătrilniilui din vis, :un luat cartea,
ann ‹deschis-o și ani v:lziii în cliii› neas.teptat acclas,i bătrîin.
dra păi intclc Scr:ifim, icr‹›m‹›nah la nrană stirea San›v, lv carc
nici nu-l vit2usem și nici nii-l cun‹›scusein mai înainte.

Doamna .4., carc• ei'i îiisitrcinat•l, se simțc:t inspâ infan-

t:ită ‹› dată cii apropierea niomcntnliii nas,terii, fiindcă naștt-
rile îi fuseseră întotdeauna extrem dc dificile Si perictlÎoil  ›
‘i’ocmai pe atunci venisc un pelerin pe la ci cart• *vc.i la
el o bi‹›grafie a pilriiitelui Ser.ifiiii. Doamna t. citi cartea. Ap0i
Se rtlgd ÎltllltlÎtlÎ Î)Ufllf1eZeU 8Î-Î t;ertl S(îlflItlÎUÎ .$£FilfÎlTl aju-
t‹›rul. După aceea se simți mult mai bine. Toate temerile
ei se spulbcrarã și sufletul sà u se umplu de bucurie. Sosi și
clipa nasterii. Fãrä ajutor din partea cuiva, inv‹›cãnd doar
ajutorul Maicii Domnului și al Sfâ ntultli Sei afini, farã a
mai resimți vreuna din suferințele pä iimite altä datä ,
doamna A. nascu un fin cä ruia îi dã du nuincle de
Scrafini.

„Am sufertt multä vteme de o inflamație pe toapsa

dreap- tã", scria maica Atanasia, ‹› maicã de la mânãstirea
Ponetaiev,
„și des am luat medicamente, acestea fííndn-mi de un prea
mic ajutor. Prim urmare am încercat mai presus de orice
sã apelez la ajutorul pãrintelui Serafim, rug°andu-1 cu o
sincerã credințä sã mã ridice de pe patul de boalä. Si, într-
adevãr, Sfãntul lu1 Dumnezeu mi-a apärut pe când
aiipisem, in ›•eşmäntul său alb ohișnuit cu camilafca pe
cap. Se as.ezã lângä patul men şi îmi spuse plin de
compasiune pitrinteascä: „De ce plângi tot timpul?". Eli-am
pus capul fit poala lui și i-am spus plâ ngä nd:
•Pã rinte, mä tern cã nu mä vol inâ ntui, fiindcl due o
viațã superficia1ã•. dar el înii räspunsc mângâindu-mã: •Sã
nu gãii- de.şti așa, bucuria mea. Toți cci care clieainä
numele men se v‹›r mäntui•. Dupfi aceste cuvinte rostite de
minunatul ßdträn, in-am trezit și am simțit In inima mea o
hucurie de negrã it, iar in chilia mea o inire+sniã
dcosebitä .
De atunci am început sa-mi revin treptat iar acum
mä simt foarte bine en liarul lul Dumnezeu și al
sfâ ntului Sã u, neuitatul pärinte Serafim. Toate acestea ‹en
avut loc la sfâr- şitul anului 1582”.

Maria Mihailovna Hlinova, vãduva unui negustor

din hoteliiici (provincia Viatka) scria pe data de 27 fehruarie
1903 că in luna inlie a anului 1890 fuseserä cä teva cazuri
mortals
de lioleră în orașul respectiv. Servitorul ei sc afla printre
cei morți. Puțin mai tărziu ea însas,i prezenta simptoniele
acele- ias,i boli. Soțul ei se dusesc cu treliuri la tâ rgul din
Nijnăi-Nov- gorod. boala sjunsese înti-uri stadiu avansat și
pericu1t›.s: avca convulsii și vomita mereu. Atunci cănd
inijlo:icclc omencști fuseserd epui‹ate și se dovcdiscră
inutile, Illinova fu spoved- iti și impartltșită de cdtre
preotul ei tJin paroliie.
Puterile îi slă biseră ată t de mult încâ t nici mă car nu
se mai putea ridica din pat, iar durerile alidoniinilc
insuporta- bile, prccuiri și convulsiile nu-i flă deau deloc
pace.
În noaptea care a urmat primirii Sfintei lmpârtăs.anii
ea a ațipit câteva clipe și deodată a vă zut un bltrânel
aplecat de spate îmbritcat în veșininte monahale, avâ nd o
cruce pe piept și care parcă venea spre ca. llă tr°anul o
binccuvântă, o sârutit pc cap și zlse: „Sa inai trdiești puțin.”
Maria ăliliailovna Intre- ba plină de bucurie: „Cine ești
dumneata, pitrinte.•" „Serafim de Sarov”, raspunse c1.
Când bolnava se trezi, simți ‹i mare ușurare. Durerea
abdominală tlispăruse, iar convulsiile se liniș- tiserâ. Apoi
puterile începuseră să-i revină și în câteva zile se
înzdrăveni complet. În anul următ‹ir Maria Mihailovna sc
duse împreună cu soțul ei la Sarov pentru a se închina
Sfân- tului Serafim la mormântul sau și pentru a-i mulțumi
în rugă - ciune pentru vindecarca miraciiloasâ ce sc
pttrecusc cu ea.

XIII
medicul Sergliei Apraxin a inai înregisti’at urmă toarea
vindecare a fiicei tinui locuitor din Nijnâi-Novg‹›ro‹l: ,l'c
‹tata de S martie 1903, ani fost invitnt acasă la Andrei
\’ă si1ievici Yinokuiov. După o discuție cu privire la propria
sa boala, m fost rugat de cdtrc plrinți să lc cxa«iiner fiica, o
datiî în v*ar- stă de 13 ani Părintii îmi spusera cI exact
înaintea tiră ciunu- lui, Mania, care era e1evă tlc liceu, se
îmbolnhvisc de artrită
acută. Această boalä se compllcase cu i› c‹›rea intr-un
stadiii avansat, asa încã i pacienta nici nu țnnea ședea din
pricina crispä rii tiitiiror inușcliilor şi nici nii putea v‹›rbi
din pricina unei parcze niusculare a linibii. Ea nu putea sta
Plecat întin- sä , in tiøip ce trupul se tot rã sncea ‹le pc o
parte pe alta in pat. Dupä tin timp, accastă h‹›alã scverã sc
agravä ‹tin prici- na unei b‹›li și mai severe - și anume o
endocarditä . Pe lã ngă contracturllc ineinbrclor provocate
de corea, tata începu sd aibä crizc de conviilsii noaptea.
Neur‹›1‹›gii care au tratat-o au declarat cã fata se aflá Nutr-i›
situație foarte criticã și i-au pre- venit pc părinti sã se
as,tepte la orice. Dupã cinci sdptä mâ ni de tratamente fărã
vreun reziiltat, pärinții fetci la sfatul unei rude, au recurs la
ajutorul lui Dumnezeu prin interinediul Sfân- tului Slim
Serafim de Sar‹›v. Renunțá nd la orice fcl de trata- ncnt
medical, ei atãrnarä în fața patalui holnavci tin tablou a1
pã rintelni Serafim rngGndn-sc dinaintea icoanei maicii
Domnului. lar mama fctei b‹›lnave îi sptise acesteia: Mamä ,
r‹›agã-te la pärintele Serafim. £1 te va vindcca. Dacd nu
p‹›ți v‹›rbl cel puțin cere-i cm inima sä te ajute." Din
n‹›aptea aceea convulsiile nocturnc încetarã .
Peste cåteva zile, fata care nu fusese în stare sã vorbeas-
că deloc, începu s* i'unä «A apärtit...a aJlärtit...›•. Dar nu putca
povesti îR anlã nłlllt ceea cC se întãInplR5e. Între 0t nìp im-
p‹›rtantd schiiiibare in bine avu 1‹›c si pcste cä teva file fata
putu deja sa povesteascä cnin într-o noapte pärinteÍc
Scrafim îi apăriise dinainte, ‹› blnecuvãntase și ü spusesc: «Nu
te teme, te vel fate bine•. Si apoi adăugã : •Nu ești prima
persoană pc care am vindecat o. Anin ța ta din Arzanias a
fost și ca bolt navä ! Am vindecat-o si pe ea•.
P3rinții carc au f‹ist uliniți dc acest liicr», ii niulțumirä
liii Dumnezeu şi fãcurit jurä niént cd v‹›r merge la Sarov ‹le
îndatä ce fiica lor .llania se va restabili couplet. Atunci ei
un- serä trupul fetei Qtr tilei de la o candtla ce ar‹lea
dinaintea
ic‹›ane1‹›r, după care ea s-a restahilit treptat. În acecas.i zi
ei sc duserit la mama .4niuței despre a cărei b‹›ală aflaseră
de la fiica lor, pentru a afla dacă Aniu!« fusese într-adevăr
bol- navit la Arramas. ă lama Aniuței pe care ain întâlnit-o
pers‹›- nul pc vremea aceea și cu carc discutasem, fu foarte
surprins să și spuse td nii primise niti o scrisoare dc lv
fiica ti de mil- ta vreme și că nu auzisc de li‹›ala ei. ln
aceeaşi zi i sc trimise o scrisoare Aniuței la Arzamas.
Aniuța .scrise și ea drept ră spuns că fusese într-adevăr
holnavă de orcion, într-‹› form$ gravl, din care cauză
medicul școlii îi interzisesc să se ‹1ucă la șct›al.I timp de o
saptâ mănă . Maiiia se însânăto.si cură nd dupl aceea, așa
încă t putu să se duci la Sarov cu pă rintii să i în cea de-a
treia sfiptdin'ană a Sfântului și ›9arelui P‹›st spre a împlini
jurdmă ntul fă cuL
La consultul medical efectuat nu se inai putea ol›serva
nici o urină dc corea. Se putea c‹›nstata doar o
inodificare a valvelor inimii drept conscclnt.1 a
entlocarditei. Plrin¡ii recu- noscători aveau o icoanit inarc a
;›arintelui Scrafim pictatâ la niânastirea Diveiev, iar această
icoand avea sa fie as,ezatI, dupa canonizarea Sfâ ntului
Serafim în biserica Sfântului llie din Nijnâi-Novgorod,
fiindcă vindecarea miraculoasă avusese l‹›c in acea par‹›hie.

uaria Feod‹›r‹›vna Teuceva, doamnă de ‹›n‹›are a

îinpă- rătesei Alexandra Feod‹›r‹›vna și fiicl a
cunoscutului ›‹›et, poveste.ste vindecarea marii ducese
Maria Alexandrovna în felul următor: „Sora mea, Ana
teodorovna, era însărcinată cu educuția marii duccse marfa
ălexandroviia. La începutul lui oct‹›mbrie 18f›0, iiiarea
duccsă în vărstă de 5 ani s-a îmbol- năvit de o lnflamație a
gâtului și curănd h‹›ala se înr utați. 5ora mea era
înspăimăntata. în plus, împitrăteasa, mama ei,
 nu își revenise după naşterea marelui duce Pavel
Alexan- drovici. Spre seară , starea marii ducese se
înră ută ți.
Ea se vă lta încontinuu și sc plâ ngea de o durere
insu- portabila în bă t. Medicul pă rea a fi foarte lngrlj‹›rat,
iar sora mea era de‹nădajdiiită. Sora n‹›a.stră, Ecaterina
Peodorovna era pe atunci oaspetele ei. La ora 9 ea sosi la
apartamentul marii ducese și îi spuse cI p maicd, som
Glicheria, sosise de la Sankt Petershurg și adusese cu ea
o mantie scurtă care îi apart,inuse pdrintelni Serafim. Ana
porunci ca pacienta sd fle
acoperită cu ea. Starea ducesă adormi de îndata sl ori de
cite ori se trezea în timpul nopții, o că uta hâ jb3lnd cu
mâ inile și spunea: •Dați-mi obiectul acela negru•. Și apoi îl
trăgea peste ea. Dimineata, d‹›ctorlil llartinan veni s-o vadă
și fu uimit soo afle pe calea cea buna spre vindecare. Boala
se trnnsformă lntr-o rdceala puternicit la cap care trecu
în două zile, aşa încâ t marea ducesl se sculă din pat și ,se
însmdtoși c‹›mplet. Bucuria împă raiului .si a împă rdttsei
fu fă ră margini.
Împărdteasa ›t1exandra Feodorovna credea în rugăciu-
nile părintelui Serafim. Ea obisnuia sI spună : •Stin că
bă tră - nelul acesta ml va ajuta să ain o moai te hunt›.
lmpă ratulln- gadui ca mantia Sfâ ntului Serafim sa fie
așezata pe patul mamei sale muribunde. ălajcsiatea Sa
siniU ‹le îndată o marc ușurare și după aceea dori sa-șl ia
rămas bun de la toți cei de la curte. £a ora S dimineata,
îinpăr3teasa muri. Eram de ser- s•iciu în ziua atcca. ăIă
dusei în camera inea timp de uri minut și pe drum aruncai
o privire în camera marelui duce. Acolo vă zui preotul
care fusese chemat sprc a sluji o Panaliida pen- tru
pitrintele Serafim. Panahida nu se sUarșise încl, atunci când
cei pretențl fură anunțaji dc m‹iartca împărătesei. La
Panahidă părintele pomeni numele ei dimpreună cu cel a1
Sfântului Bătran așa încât sufletul înipă ră tesci ajiinse la ce-
riri pe aripile rugltliinilor rostite pentru sufletul pă rintelui
Serafim.‘
 Sfântul Serafim îi ajuta adesea și pe oamenii care se
aflau în pericol sau în situații dificile. lin negustor din pro-
vincia Kostroma care mai apoi vizita mănă stirea Diveiev în
ficcare an, povestește următoarele lucruri dcspre prima sa
vizită uc‹›Io. Întorcându-se acasă de la Sarov se opri cu aju-
torul situ la Diveiev. După vecernie, tlori sa-și continue
cală- t‹›ria. Sora care avea grijă dc călatorii de la casa de
oaspcți îi îndemnii sa răin*na peste noapte as.a încât în
diininea¡a ur- mătoare să poată vedea lucrurile care îi
aparținuseră părin-
telui Serafim și erau gistrate în niă nlstire; dar ei i' ccarâ .
£a aproximativ o verstă dcp:rtare ‹le Diveiev un nor
negru ti acoperi șl se iscă o astfel de furtună tie râ padl
încă t, deși mergcau pe șoseaua principală, piedură
complet din vedere
drumul. Poștalionul începu sit înghețe. itiigăciunile facutc
cittre mai niulți sfinți nu le fură de nici uri fol‹›s.
Deotlată negustorul exclamit: „ăh, kaților, ct•. pr‹iști rini
suntem! Tocmai ain fost în pelerinaj la părintele Serafim și
nu îi cerem ajuto- rul. Haltteți să -1 rugă m să nc ajute!”
Atunci vilzură un l›ă trâ n și o bă trâ nă depășin‹liri între
sanic care lă sa o urmă largă în uraia ei. Cănd ajunseră în
.sat perechca de bătrâni disp"uru dintr-o dată . Neîndoios
că era părintele Scrafim și maica Aga- tia Simeonovna.

fi pelerini mergea prin pltdurea ăluromski. lntr-uri loc

pustiu ea auri țipete și gemctc grozave. Ea avea cu dâiisa
un ta1›lou de-al pdrititelui Serafim. 11 scoase, își fâ cu cruce
cu e1 și tnchină cu el și locul de unde se auzeau strigătelc.
Totul se liniști. P1ecă mai departe. 1'e drum se all.{ (l C
fUț"a și lângă ca se aflau doi oameni mutilați. Ei spuseră
ca hoții voiseră
sä-i onioare, dar cd deodatä o luascrã la fugä. Dupã ‹i
vreme apdru un ofițer de polițìe, îì luä pe toți trei și o
suspects pe femeie cã fãcuse parte dintre jefuitori. Dupä
aceasta hoții rã- inaserä îndelungä vreme in lihertate și
furä prinși pentru o altä faptä rea. Ei se căirä şi îsi
mãrturisirã și jaful comis in pädurea ăltiromski. Ei erau
t‹›cinaí pe punctul de a da lovitu- ra de grație victiinelor
lor când deodatã vãzurã un monah aplecai de spate, cu
pãrul alb și cu o cainílafca pe cap, ïmbrã- cat într-un
vcșinänt alb alerg"and cãtre ei din pãdure. El le fãcca
semn en degct«l și striga: „As.teptați!” În spatele sãu se a(la
o inulțime de oanicni cu bete in in°aiiii. Iloților li se arätã
tabloul pärintelui Iîerafim care fusese luat de la pelerini și
aceștia îl recunoscura de îndatä pc nionahul care-i
sperìa.se și-i oprise de la uciderea celor doi oameni din
pädure.

In anul 1863, fit casa domnnci li., ‹ibişnuita îinpãrțire a

‹larurilor ‹le Crãciun celor ncvoiași avu loc înainte ‹le
praznic. un bãtrâli cu pärul alb şi aplecat de spate vcni
scparat de res- tul cclorlalți oameni ii t1up.1 ce se rugã,
spuse: „Pacca şi hine- cuvãntarca sã lie peste casa aceasta!"
Sltljbasul care împdrtea darurile îl întrcbit: „Ai venit pentru
milostcnie'*" „hu, nu pen- tru asta." „Oricum, ia-ți darul dacä
î1 d‹iresti.” „Nti, nu vreau nimic. Vreau doar cz s-o vdd pe
stä ;›âiia ta și sã -i sptin câ te- va cuvinte.“ „Stä pâ na nu este
acasă. Daca ai ceva de spus spu- nc-nc nouä.” „Nu, trehule
sd vorbesc en însuini ni ea." Lnul
‹lintrc slujitori ii spuse încetişor altuia: .Ce d‹›reste omul accs-
ta? £asă-1 sã plece. P‹›ate cã c on vagabond.” Ildtrânul
spuse:
,.at«nci câ nd stă pâ na v‹›asträ va fi acasă, voi veni. Voi veni
în curâ n‹l." Si dc îndatä plecã . Ccl cc îinpãrțea darurile
vãzu pantofii strica¡i ai bä trannlui. Sim¡i o renu.scare .si ‹›
anumita stinghcreald. Icşi ‹lin casä , ‹far nii sc mai afla
nimeni prln
•ipropierc. bä trítnul ‹lispäruse. Slujitorii nti-i spuserd nimic
stäpâ nei l‹ir. Dnr sluJitorul auzi pe cineva spunâ ndu-i in
s‹›mn:
 .SN AAZZJf JA fHAOP - 0 2f/OC'A• NZ* NN*A7?’U J@J

„ ti vorbit nethibniit. Cel care a venit în casa voastră, nu a

fost uri vagabond, ci uri mare SUant al lui Duninezcu." In
dimi- neata următoare sosi uri pachet prin poșiă pentru
doamna B.
Înlă untru se afla uri tahlou al parintelui Serafim era la
mare evlavle în familie) care hrănea uri urs. Stare a rost
surpriza celor care discutaserâ cti bătrânul terșetor, când îl
recunos- cură pe accsta în tabloul Sf*ailtului Serafim.

meu cuuonizJrii S atittityi .$eraflm în auut I ‹yp3.

!«lt‹! Ser«+f!›ti uttde ei •‹e imbdidrr in apele Jăcăioaro dx mitiiml.

 Fattonlzarea S,fnntulul Srroflm, 1903.
Deasnpra: Ptıtııilitı imyeri ılâ u oralııi mnrtir Nicvlae at II-tcıı,
iıM la Sarov f›eıılru caııonizorvıı fûntylui (erafinı
 C•pitot•l XX
Caaonizarea
Prafnicul proslžvlrii solemne a sfintelor moas,tc ale stan-
tului Serafim de Sarov care a avut 1oc pe daln de 19 iulie
1903, a necesitat o serie lntreagit de pregžtiri din partea
episcopu- lui lnochentie, arhiercul tinutului respectiv.
Aceste pregžtiri au fost f$cuie in vcderea satisfacerii
depline a tuturor peleri- nilor carc, as,a ciim s-a dovedit
ulterior, vau adunat dln col(u- rile cele mai indepžrtate ale
Impcriului Rus intr-uri numfir de peste 200000 de oameni.
iiliižstirea Sartiv e situatž intr-o pil- dure deasit. Satul cel
mai apropiat se af1il la 6 verste depžr- tare. ln jurul
bisericilor nanastirii se aflit doar clldiri unde locuiesc
fra;ii si cfiteva case de oaspe¡i (patru la niim4r) inafarn
zidurilor m2nžstirli. II clar cž •'• !imea de pelerini carc
era
teptatX la aceasta niare sitrbiltoare a canonizžrii nu putea fi
primitit tri clždirile m4nž.stirii. De aceea )iruri mari de
colil›e fuseser4 inžltate de catre autorit4tile civile ln
diferite locurl, pe lžngl drtimurile ce duccau cžtrc
manžstire si in alte spa;ii libere din apr‹›pierea
marija.stirii.
fiutoritžtile eparhialc au considerat de trebuin¡J sa inal-
te i› capelž l2ngž fiecare grup de colibe §i S-‹› in‹estrc‹c cu
tot ceea ce era necesar pentni slujirea Panahidelor si a
altor sluj- be nccesare. Dacil era un grup mai mare, erau
in4ltate doul snu trei capcle. Fiecare cnpelii cra inipodobitit
fnini‹›s cu icoane, icoana principalž apar¡iniind Sfantnlui
Serafim. tri aceste ca- pele m afla int‹›tdeauna un preot de
scrviciu si un cor dc c$n- tarcti pentru sustlnerea slujbelor
bisericesti. Acolo, pe timpul festivitStil‹›r, icoanc ale Sf.
Serafim, biografii ale Sffintulul si liucžti de pfiine uscatž
biiic•cuvantatc tri ainintirca sa, furl ini- pžr)ite oanienilor.
Episcopul lnochentie c‹xJvocI tri acest sc‹›p 30 de
icro»i‹›nalii din trei eparhii si tot at*a¡in preo¡i din pri
vincia Tamhov care sc afla cel mai aproape de niă nastirca
Sarov* și cam 150 de fraii dc mânăstire, mnnah i și paraclisi-
eri pentru slujirca Panahidclor și a altor slujbe, precum și
pentru alte neccsin¡i. 6teste iii.lsuri luate s-an ‹dovedit a fi
pc deplin justificatc, deoarece vra aproape lniposiliil ca
fiecare pelerin să pt›ată lua parte la slujhele din incinta
mană stirii.
Nitr‹›p‹›litiil Antonle al Pctersburgului a poruncit ca
unii dintre clericii diii capitall, propriul său cor de c'aiităreti
și alțl slujitori ai llisericii sa fie trimiti la Sarov pvniru a lua
parte la sluJbcle ți procvsiunile din timpul fe.stivitîiJi1or
ocarionatc dc expunerca sEiitelor nioașie ale SUantului
.'icrafini. El a ti i- niis, de asemenea. dol dlnire clcricll
vechi din capitala - prc- otii Filos‹›f Ornațki și .tle.xan‹lru
Rojdestvens£i - amândoi fiind predicatori publici cu ‹›cazia
festivit !i!•r de canonizare

Pe ‹fata de 3 iulie 1•)04, initr‹›politul Antonio de la

San£t Fctcrsbui g a s‹›.sit la măniistirca Sar‹›v. Însoțit de
către epis- c‹›pii Nazarle tlin Ni¡nâi-Novgorod și ln‹›chcntie aI
Tanibovu- lui, el a transferat iiioaștele SfJntului Serafim din
mormântul ini¡ial în 8iscrlca Sfinților Z‹›sima și Savatie și
le-a pus într-o ratll nouil din chiparos care fusese
execut.it:1 prin ră vna și dragostea iiiajt•st3ților lor
imperi6c. în dimineata aceleiași zlle, Î.P.S. ălitropolittil
fintonie a să vărșit în Biserica Adormi- rii Szicii D‹›niniilul
din cadrul mâ nfstirii Sarov o I.iturghie de pomcnire in
cinstea fericitului Blirân, ieronionahul Sera- fim. în
prezenta unui mare numă r de pelerini.
în acelas.i timp, cu hinecui°antarea .9iiropolitului .
£nt‹» nie si suh supravegherea cpiscopilor Nazarle și
Inoclientie s-au efectuat lucrlri pregătitoarc în capelii c‹•
a‹ls;›ostez m‹›r- mântul Sfântului Serafim pentru a scoate
sicriul Sfântului Se- rafimdin mormânt. ln acest scop. a fost
sc‹›zs4 piatra funera- rd de la mormâ nt, plăcilc dc
marniurd care ac‹›pereau mor- mă itul air fosi ți ele scoasc,
iar sicriul de stejar cu răină s,ițcle pdniâ ntești
alv .'lfă ntului a f‹›st a‹lns la suprafata.
 După Sfilnta Liturghie, î.1'.S. ălitropolit +a dus impreuna
cu uri mare solx›r de preoți din Iliserică spre locul de
odihna al Sfâ ntului N-rafini și acolo a slujit o l'anahi‹lz
pentru odih-
n.i sufletului Sf*antu1ui Bătrăn în tața mornfwtului, diinprc-
iină cu episctipli Nazaric si Iii‹›clientic. Apoi, prc‹iții au ridi-
cat sicriul cu nioaștele Sfântului pe umerii lor și 1-au purtat
în procesiune in biserica Sfinților Zosinia și Sai•,oie din
cadrul niânăstirii, proccsiune însoțit2 âe inipresionanta
cântnre: Sfin- te Dumnezeule, Sfinte Tarc, Sfinte Fă ra de
ni‹›arie" intonatl tle frații m*aniistirii. Aceastli ›roccsiunc i-a
Impresionat prin fiind pe pclerinii care între timp se
adnnascră în numă r’ mare în mfinlstire. Sicriul a fost
adus in lliserica și așezat îii mijloc pc piatra de mormâ nt
carc mai înainte ac‹›perise mor- mâ ntul Sfâ ntului.
La cererea insistentă a pclcrinilor care doreau să Ya‹lă
și cel pu¡in să atingă sicriul Ji.ărintclui Ser.ifini, Stitropolitul
Antonio își ilă‹ln binecuvântarea dc a se îngă ilui oamenilor
accesul libcr spre sicriu pentru o hucatd de tlinp. ’l’imp ‹lc
o oră un șir continuu de oameni sta periinlat în Ilisericâ
pen- tru a vedea Sfintele și pre¡ioa.selc m‹nste și pentru a se
închi- na lor. Dup4 ieşirea oamenilor din Biserica sicriul cu
sfintelc iiioaștc a f‹›st this ‹lc către p.Irin¡ii ieromonalii in
altar (prin iișilc dc n‹›r‹l), iar acolo stintele moaște au f‹›st
transferate în noua raclă de clilpar‹›s de cltrc niitropolitul ă
ntonie. dinspre- una cu episcopii Nazarie și Inoclientle ș1
alti clerici.
Ceea ce era cu totul remarcabil a fo,st faptul că toți
cci prezenți ln altar au simțit o niireasml aparte cc
pmvcnea ‹le la sfintcle nioaște care nu seiiiltna ile1‹ic cu l›°r
% iurile obiş nuite. Racla dc chiparos cu sfintele nioas.te a
fost intr‹xlusă intr-un sicriu dle stejar special pregătit care a
fo,st apoi as,erai in mijlocul Iliscricii unde u nie să ră mâ na
pă nă la solcinna deschidere a sfintelor moaște in ziua
canoniză rii Sfâ ntului.
La o ‹listantl de douit vcrste de m'anăstire, un „oră șel"
ctiprinzănd mai mult de o suiă ‹le c‹›libe tiriașc fusese con-
 struit în vederca primirii pelerinilor. Un șir întreg de
prăvdlii pentru vânzarea aliinentelor a fost de asemenea
construit. În ciuda faptului că mai rămilscse încă ceva mat
mult de o sdp- tămănit înaintea începerii festivită ților
programatc, viața în orăs,e1" era ln plină desfăs.urare.
Mulțimi mari de pelerini se așezaserd în colibe, barbatii de o
parte și femeile de alta. Acești oameni simpli care veniseră
sit se bucure de sărbâtorirea duh‹›vnicească înfă țișau un
spectacol pitorcsc cu totul aparte. Aici se adunaseră oameni
din aproape toate categoriile sociale ale imperiului Rus. Cei
mai inulțl pelerini veneau, desi- gur, din marea și mica
Rusie, dar printre ei se mal aflau și ruși albi, ruși din
Karella, 6xtrcmnl Orient și dc diferite alte naționalități. Toți
acești oameni care la ei acasă trllau în chi- puri complet
diferite unii față de alții, aici păreau cI formau cu toții o
mare familie. Un singur gâ nd îi însuflețea - sti sc închinc
dinaintea sflntelor moarte ale Sfântului Serafim șl sa afle
via¡ă , tă rle și niăngăiere în rugăciune fierbinte fața‘ de el. Si
ce mulțiml imense se adunaserd aici cu nă dejdea de a
primi ajutor duhovnicnsc șl vindecarea fcluritelor boli prln
mijlocirca Sfâ ntului Serafim. Apr‹›ape la fiecare pas puteai
întâ lni țchiopi, orbi, paralitici și tot felul de oameni
suferinzi.
Si mulți au fosb de fapt, vindecați dupa credinta lor.
La izvorul Sfâ ntului Serafim milele lui Dumnezeu se
ma- nifestau lncontiiluu. 1ntr-‹› singură zi peste zece
vindecări de șchiopi ftlră înregistrate. Pentru a aduce
mărturie de mila lui Dumnezeu care se manifestase în tliip
atât de minunat cu ei, accști oameni și-au strâns că r)ele și
le-au ars pe malul râului Sarovka în prezenta mulțimilor de
oameni. Dintre numeroa sele cazuri de vindecare ce au
avut loc în această perioadă de timp, vom selccta doar
cinci, pe care la vom pomeni pe scurt:
1) Un bdiat de țlran, 1'asili lovlcv, de 12 ani, care
veni- se la Sarov cu bunica sa din satul Ilisskoye, din
provincia Eniseisk, fusese mut din naştere și avea uri
certificat cores-
punză tor din partea preotului din paroliie. hl s-a îmbaiat
» izvorul Sfâ ntului Serafim și a început să vorbească .
2) O fată de ță rani, Agripina Elizarovna Tabaieva, ln
vâ rstă de 18 ani, din satul Taznecva, din provincia
Sinibirsk, fusese ‹›arbă din nas,tere. Ea s-a îmbăiat de trei
ori în izv‹›ru1 Sfâ ntului Scrafim. După cea de-a doua
îmbăierc, ea a Inceput să vadă lumina soarelui, copacii și
alte obiecte. După cea de-a treia îmbă iere, vederea ei a
dovenit normală .
3) Un ță ran pe nume Mihail ”lifkin, din satul Nikols£ov
din provincia Yiatsk, ca să f‹›1osim propriile sale cuvinte
,nu fusese ln stare sd-și miște gă tul timp de 23 de ani
din prici- na unor umfldturi, iar capul îi ată rna ca pe o
sfoară ." Pupă ce +a îmbătat in izvorul ilfântului Serafim,
umfldturile au dis- pă rut, gâ tul a devenit normal, iar
capul a devenit drept.
4) Un bă rbat din patura de mijloc a socletă di, pe
nume Vasili Nicolaevici Ilogoinolov, în vâ r.stă ‹le 50 ‹le anl,
‹lin ora- șu1 Spassk, provincia Riazan, zăcuse timp de șapte
ani parali- zat, fdră să-și poată folosi picioarele; limba și
auzul îi erau și ele parallzate. El a fost adus la izvorul
Sfâ ntului Serafim și imbă iat. După aceea, el a început să
audă , sI vorbească și să umble. El lșI aruncă câ rJele.
5) 0 vă duvl pe nuine Ana lavlev, în vă rstă de 43 de
ani, care locuia la 40 dc verste depărtare de oras,ul Verni,
su- ferea de tulbură rl de vedere de 19 ani. ln ciuda
faptului că îi era foarte greu să -și părăsească locuința
întrucât avea patru tinere orfane de îngrijit, ea perni la
drum către Sarov și 1ner- se pe jos 900 de verste. După ce
se îmbă ie la izvorul Sfântului Serafim, ea își recdpă tă
complet vederca.
Pe 1ângl izvorul care atragea un șir neîntrerupt de pe-
lerini, uri alt loc de atracție era msrea incintâ a mănlstirii
cu llisericile sale și chiliile m‹›nahilor. fiici atentia
deosebită a pelerinilor era atrasă de biserica din piatrit a
sfin¡ilor Zosima
și Savatie. ln fața acestei 6iserici puteau fi v•'• !i permanent
pelerini îngenunchiați carc ştiau bine cä aici erau
adã pøstite pentru o vreme sfintele mozște ale pfrintelui
Serafim. Din data de 10 iulie, numeroasele case de oaspeü
ce fuseserã con- struite pentru cci sosiți începurä sã se
umple. Miercuri, 1(› iulie, fu prima zi a fnstivitã ților de la
Sarov. Ea amiazã, c1op‹›- tele niãnä stirii îi cliemarã pc
oameni la o solcmnd Panaliidã ce urma a fi oficiatä în
Biserica Adormirii )taicii Domnului. Cel ce o slujea era
ÎYIitropolitul Antonic, a.sistat de un arhiepis- cop, de dol
episcopi, de unsprezece arliiin:tndri¡i și de 19 mem- ber ai
clerului monalial și mirenesc. Biserica era înțesată de
oameni. Minunatele cäntãri ale corului nń tropolitiilui
dirijat de d1. Ternov produserã o adżncä impresie asupra
tuturor. Câ ntärețü arhiepiscopului de Tairibov formará corul
de la stra- na din si'anga. Numcle împăra¡il‹›r și al
înipä rä te.selor încc- pâ nd en îinpärãteasa Elisabeta și
sfâ rșind cu ce1 al îiøpä ratu- lui Alexandru al III-lca i:iclusiv,
apoi niiniele episcopilor de Tambov decedau, ctitorii și
stare¡ii mznastirii Sarov, pärinții Sfäntului, lsidor şi Agatia
și pururea pomenitul ieroiuonali Serafim" furli ponieniți in
timpul slujbei. Panahida a durat mai mult de o orã și
jumã tate. Un inare numdr dc pelerini n-au putut intra in
catcdralä și au rã mas afarä .
In aceliși timp se slujeau Panaliide și fit celelalte
blse- rici ale mä nä.stirii. Numã rul pelerinilor creștea de la
o zi la alta. De la ora ń dupã amiaza, In aceeasi r.i, in
Biserica Ador- mirii maicii Domnului precum și in celelalte
biserici ale inãníis- tirii sc fã ceau priveghcri de toatã
n‹›aptea dimpreunã cn ma- rile Panahiri-Parastasc. Nuiuele
pururea Eericitului ieromo- nali Serafim era pomenit In
cadrul ecteniilor. Pelerinii din ßiserica Adormirii se puteau
bucura de frumoasele caiitãri ale torului mitropolituliii
„Dinenivinteazã sufletc al meu pe Dom- nul“ (ConipU5 dc
Kastalsky) ș1 „deficit bãrhatul’ (cfintare Kicveanä), care in
minunata interpretare a corului stGrneau un profund
simțãmâ nt de evlavie și de înțelcgere a‹iã ncä a niinun:itei
fru- museți a slujbelor ortodoxe.
 joi, 17 iulie, de dimineața dcweme se stă rnise uri frea-
matt neobişnuit printre pelerini. Et astcptau sosirea procesiii-
nilor dc la Diveiev și l'onietaicv, cele d‹›uit mânîlstiri ale
Sfân- tului Serafim.
La exact ora 7 dimineata o procesiune ieși pe pinrta
mă- năstirii Sarov pentru a-i întâmpina pc cci ce erau
as.teptați. Era o zi frumoasii, senlnd și însoritd. Crucile,
icoancle și pra- purii erau purtate de reprcrcntan!‹ ai
hreslelor purtă torilor de stindardc cc veniseril din diferite
orașe pentru a lua parte
la festivită țile canonirării Sfâ ntului Serafim.
Episc‹›pul Inochentic însoțea proccsiunea cu uri mare
ntimăr dc clerici, monahi și mireni. După traversarea
râ ului Satis proccsiunea se opri într-‹i capelă de lemn
deschisă pe u›ate părțile, capclă ce fusese în mod temporar
înăltată acolo, as.teptâ nd procesiunilc renpective.
Pe la ‹ira S dimincațn, procesiunilc de la mânăstlrilc Dive-
iev și Ponietaiev își făcurI apariția din binecunoscuta
pddnrc Sarov. Era adusă la Sarov icoana Stlpânei n‹iastre a
durerii dinaintea că reia Sfâ ntul Serafim ohtșnuia să se
r‹›age și care era p^astrată la mâ nastirea Diveiev.
Procesiunile se unirâ și formar^a ‹› inipresi‹inantă col‹›anI.
Aceastit uriașl, unică pr‹›ce- siunc sc îndreptă apoi că tre
porțile mă năstirii. De ‹› parte și de alta a drumului se
adunasera miilțimi uriase de pelerini.
La ora *) dililineața incepură sI batd clop‹itele pentru
Liturghia de pomenirc. Slujba, desfă s.urată în biserica
Ador- inirii maicii Domnului, a fost tie o deo.sebită frumusete
si a f‹›st cclebrată de cdtre mitropolitul Antonie și
episc‹›pul Naxarie. ÎRtf-O altă biSefiCit a niâ n^zstirii, Sfă nta
Liturghie a fost cele- brata de către arhiepiscopul Dimitrie.
Predica a fost ținută de ciltre pă rintele P. Ornatski. Dupa
Sfânts £iturghic, a» fost slu- jite Paiialiizi în ambele Ili.serici
pentru odihna sufletului iero- monahului Serafim. Cu o zi
mai înainte, dtipă Sfâ nta Littir- giiie, oamenii se
rctră snser.I, ca de ‹›l›icci, pentru câ tva tiiilp
la colihele și casele de oaspcți unde lticuiau. Dar de data
aceas- ta oamenii nu au mai pără sit curtea mâ nă stirii, că ci
umbla vestea că maiestatea sa, împă ratul, însoțit de
îinpără teasă și de alte persoane de rang înalt se aflau în
drum spre Sarov.
Pl“tl de pelerini se as.ezară pe marginea drumului în
șirurl dense. Dincolo de porțile inană stlrii, dinaintea
oamenilor, în șiruri bine orănduite se aflau maici de la
mâ năstirile Diveiev și Ponietaiev. Toti ‹›chil erau îndreptați
către pădurea deasă a Sarovului de unde trebuiau să-șl facă
aparițla tră surile cu înalțli oaspeți. Cam pe la ora 4 dupl-
amiază , clopotul cel mare din clopotnița mâ nitstirii începu
să bată , anunțând grabnica sosire a ălaiestă țllor lor
imperiale. I,a ora S toate clopotele din Sarov, care sunt
renumite pentru siinetele deosebit de plă cute pe care le
emit, întepură să hatd.
La ora 5,30, primul echipaj în care se aflau
Haiestă țile lor impcriale, împăratul Nicolae și impărăteasa
ălexandra apăru din piidure. Aclaniațiile asurzitoare a inii dc
oameni se îndlțd- rd în vdzduh. Entuziasniul oamenilor era
de nedescris. În ce- lalalt echipaj se afla împdră teasa
Marla Feodoro na. ^e' ›i
urmau înălțimile lor imperialc, marele duce Serghei Alexan-
drovici împreună cii soția sa Elisahcta Feodorovna, marea dii-
cesă Olga Alexandrovna cu soțul ei, printul Petru
Alexan- drovici de 0!denberg, marii duci, Nlkolai
Nikolaevlci și Petru Ni£olmvici împreună cu soția sa, marea
ducesd Milița Niko- laevna și printul Gliiorghi
ălaximilianovici împreună tu soția sa, Anastasia
Niltolaevna, ducesd de Leuclitenberg.
La porțile mândstirii, maiestățile lor imperiale coboră ră
din echipajele lor și fură întă nipinați de mitmpolitul
Antonie dimpreună eli toți ceilalti împreună slujitori și
marele sobor preoțesc carc luau parte la festivită țile de 1a
Sarov. De la por- țile mâ năstirii, malestățile lor imperiale și
ceilalti înalți oas- pcți meiserd pe uri drum pavoarat cu
pă nzd roșic spre bise- rica Adormirii itlaicil Domnului
unde o scurtă slujbă de mul-
țumire ailusă Doomului fu săvârșlta“. Dc alcl, maiestățile lor
merseră la Biserica Sfinților Z‹isiina și Savatie unde se afla
sicriul tu ultimlle rămăs,ițe pămăntaștl ale Sfântului Serafim.
Intrând în Biserică dimpreună cu Î.P.S. mitropolit Anto-
nie și cu ceilalțl episcopi, maie °!‹1e lor lmpefiale, se
închi- nară dinaintea sfintelor moas,ie ale lfGntului Serafim.
Apoi, maiestățile lor imperiale se duseră la stă reție unde
fuseserâ
pregătite camere speciale la eta) pentru împărat și inipărs-
teasă, iar la parter pentru marele duce Serghei
Alexandrovici și .soția sa, marea ducesa, Elisabeta
Feodorovna. 1.a intrarea tn camerele lor, maiestă¡ile lor
imperiale furt întămpinate de că tre frații mfină stirii care
le oferi $ pâ ine și sare după obi- ceiul rusesc. La ora 7
seara în toate bisericile mânăstirii se slujir4 parastase și
privegheri de toată noaptea de cifre pre- o¡i special numiți.
Vineri, lS iulie, la ora 3 dlmineața începură să bată
clo- potele pentni Sfă nta Litul‘ghie matinală, care a fost
s1u)itit în toate biserlcilc mână stlrii. Maiestă țile lor,
împăratul și împa- rateasa Alexandru Feodor‹ivna
dimpreună cu Maria Feodo- rovna asistară la Liturghia
din capela Sfâ ntul Antonio din cadrul Bisericil Adormirii
itlaicii Domnului și se împitrtașiră cu Sfintele Taine. Ei se
spovediseră în seara anterionra la ieri› monahul Simeon. În
ziua aceea numărul celor ce s-au împăr- tăs.it a fost foarte
mare. La ora 8,30 tlimineața bătură clopo- tele pentru
Llturghla obişnuită celehrată întru veșnica pom- nlre a
ieromoiiahuluj Scrafim. Preoți special numi¡i slujiră
Sfănta Liturghie în Biserica Adorniirll Maicli Domnului.
Dupl Sflnta Liturghie bă tură clopotele pentru a-1 invim pe
credin- cioși la slujirea unei Panahide în Biserica Adormirfi
Maicii Domnului pentru a se ruga spre odihna sufletului
ieromona- hului Serafim pentru ultima oară . Malcstățile și
altețele lor imperiale asistarfi 1a Panahldadin Biserica
Adormirii; chiar înaintea slujirii Panahidei, mitopolitul A
ntonie iesi din «J‹++.
se duse în amvon și țlnu urmă toarea prcdica: .\Minunat
este Dumnexeu întru sfintii săi! Nouâ tuturor celor adnnați
aici la rugă ciune, Donuiul ne-a fă cut marele dar de a lua
parte la splendida solemnitate a Slă virii pururea
pomenitului ascet, ieronlonahul Serafim. Slavd și mulțumire
Donuiultii care este atâ t de bun cu noi. Fii fericita și l›ucnrd-
te Sfântă mandstire Sarov, care esti slavita și ai fost slavia
;›rin slava dăraitz stă- tulul tă u. Suntem acuin pe punctul
de a ‹›feri ultima noastră rugă ciune pentru el, slujitorul
lui Dumnezeu.
De acum înainte și în toată vremea, creștinii
ortodocși se vor îndrepta cîltre el în rugitciune ca spre uri
sfâ nt sldvit a1 lui Dumnezeu. Iar sfintele sale răinăsițe care
timp de 70 de ani s-au odihnit în sânurile pilmăntului, au
fost acum scoase si as.c arte în această raclâ spre
închinarea cfedincioșilor care în rugăciune au apelat la el
pentru ajutor, vindecarc și mân- gă iere. Cu adevărat în
această slîlvire strdlucește dinaintea noastră un chip a1
Învierii. Ne vin în minte mereu cuvintele Spostolului: „Se
seamănă întru necinste, înviază întru slavl, se seamănă
întru slăbiciune, învlaxă întru putere” (I cor. is:4,sj. în
ino»s,teJe S(inților este ascunsă, prin harul lui Dumne-
zeu, puterea vieții. Prin intermcdiul lor, Domnul le dă ruiește
oamenilor felurite vindccdri din sufcrin¡e și boli. Slava
prea- ciivi‹›sulu1 nostru părinte Serafim consN tocmai în
astfel de vindecari năracul‹›ase. lndrazncala sa 1a rugăciune
dinaintea lui Diimnezeu a atras întotdeauna, chiar .si mai
înainte, mul- țimi mari dc pelerini la mâ nîlstirca Sarov. Iar
acum Domnel l-a slltvit în ochii întregii lumii ort‹›doxe,
adunllnd în acest 1‹›c sute dc mii de oameni din cele mai
îndepărtate colțuri ale hiisiel, și chiar tlin îndepdrtata
Silierie, de la fâsitrit și apUS, dc la nord și ‹le la sud. lar
această mare multime de oameni are în ființa ei pe însuși
țarul nostru oi todox, pe cucerniccle țarine și numeroși
membri ai familiei impcriale care iau parte CU fUgĂ CÎtini la
această .sfâ ntîl solemnitatc. ln această imensa,
‹lar unită adunare de pelerini veniți sd se închina la
sfintelc moaștc ale cuviosului plrintelui nostru Serafim este
exprimat sensul fundamental a1 vieții, as,a cum a fost el
înteles de către p‹›p‹›rul rus din timpuri imem‹›riăIe.
Poporul rus își cunoas.te țara și istoria nu atâ t prin
inter- mediul evcnimentelor istorice și politice, că t prin
asccții să i care dau mărturie de credință și adevilr, dragoste și
hundtate. Ei cunosc Kievul prin sfintii Ant‹›nie și Teodosie
al l'cterskă i, Lavra Sfintei Treimi, moscova prin Sfâ ntul
Serghie și sfintii niitopoliți ai Sloscovei, Nordul și Solovky
prin Simeon din Yerhotursk și Sfâ ntul In‹›chentie din
Irkutsk. Din an în an, dintr-o ep‹›cd intr-alta, oamenii
viritează sfintclc locurl carc au fost sllvite prin nevoințcle
asceticc ale sfinților lui Dum- nezeu și înva¡a^ dc la ei
regulile de viața^, întIrindu-se în crc- dință și adevă r,
buită tatc și dragoste. Iar acuin, în pers‹›aiia sfâ ntului
Serafim, fiomnul a ridicat o nouă lumină , uri nou dascal,
o noul fortă reață pentru poporul rus.
Slavd Dumnezeului nostru Care este minunat întru sfin
tii Săi. Cu rugă ciunile Sfâ ntului numeroase minuni sunt
sd- vă rșite aici în fiecare zi. Ș l dacă ar exista cineva să ne
întrcbc de ele, ar trebui să -i râ spiindcm acestuia cu
lndrdzneala cu- ccrnică, cu cuvintele .SIâ ntuit‹›rului, catre
ucenicii lui loan:
.0rhii vId, șchiopii um1›1ă , leproșii se cură țesc, surzii aud,
morții Inviază isi saracilor li se liinevestește" (Luca 7:22). SI
ne rubiim deci cu răvnă, pioșcnic și cu că ldura inimii pentru
ulti-
ma t›ară spre o‹lihna suflctului robului lui Dumnezeu, puru-
rea pomenitului ieromonah Serafim, și să dă m slavă lui Dum-
nezeu marele este minunat între Sfinții Sdi. Amin."
Ap‹›i începu Panahida la care luam parte toți clcricli
pre- zcnți la solcnuiitatea canonizWii acoinpaniați de
frumoasele că ntă ri intonate de corul mitropolitului ‹tntonie.
Panahida se încheie cu o litie slujitîl la mormâ ntul
Sfâ ntului Serafim dina intea fostului sIu sicriu, unde toțl
clericii și câ ntă reții merscr
în procesiune de la lliserica Adormirii. Dup‘ă săvGrșirea Pana-
liidel, mitr‹›p‹›litul Antonie, Intrând în biserica Aitorinlrii,
se opri la noua racld și citi rugăciunea ce se citeşte la
binecu- vântarea sfintelor icoane și stropi cu apă sfin¡itd
racla si sfin- tele icoane înfâțișate pe ’ea. La ora f›
după’ amiază bătura clopotele pentru o priveghere de
toată noaptea. Această pri- vegliere avea o seninificație
aparte. Era prima slujbă biseri- cească tn cadrul căreia
sfâ ntul Serafim înce cea să fie slă vit de către biserică în
răndul sfințil‹›r lui Dumnezeu .si în care sfin- tele sale
m‹›aste erau expuse spre închinare.
tlil de oameni dintre cei veniți cu ‹›cazia festivită ților
se adunarâ în mânăstire pentru a lua parte la această slujbă.
Yeni- ră aproximativ o sută dc mii de pelerini. Întrucâ t incinta
actu- alti a mâ nă stirii nu poate cuprină e nici nUcar o
treime din acest numă r, pelerinii veniți fură primiți tn
incinta mâ ndstirii doar cu bilete speciale. I.P.S. Mitropolit
diinpreunit cu tot cle- rul în procesiune intrare în Iliserica
itdormirii. El fu urmat de maicstățile lor imperiale și de
altețele lor care staieau lânbă strana din dreapta. Până la
lltie, slujba își urmă cursul ei oliișnuit, doar la stihiri
numele Sfâ ntului Serafim fu deja into- nat. Dar la începutul
litiei toti își aprinseră lumGnă rile.
În timpul cântitrilor stihirelor o procesiune clericalit ieși
pc ușile dc la apus ale Hisericil Adornfirii și se îndreptă
spre biserica .Sfinților Zosima și Savatie. Maiatăale ș1
altețele tor luară și ci parte la această piocesiune. lii erau
urmaJi'dc mi- niștrii din guvern și de alte personalită ți de
rang înalt. Ușile ltiscricii sc deschisera si proccsiunea iiitrl
YăZând nio+ștele care se aflau în mijlocul ltisericii, toată
lumea lngenunchic. Mitropolitul că di racla de jur împrejur
și apoi racla fu purtată afară de cltre majestatea sa
imperiall și de către altețele lor, marii duci, cu sprijinul
unor clerici anume rânduiți în acest scop. Dupit scoaterea
ei din Disericit, racla fu nșezată pe o targă și ridicati
deasupra capetelor millțimii.
 Momentul apari¡iei raclei cii sfintele inonștc înafara bise-
ricii fu deosebit de cmoționant. În tiinp ce era purtată spre
ltiserică , ț4ranci nenumă rate împânziră drumul cu pâ nzd
țe- sută de casă , cu pr‹›soape ș1 albituri lucrare de
mâ nă . Dc ‹› parte și de alta a drumului zăceam tot fclul de
li‹›lnavi și schi- lozi. La intrarea de vcst a ltisericii
Adormirii fu citită cea din- tâi ectcnie. Mai erau încă patru
opriri si in alte în
tiinp ce procesiunea înconjura Biserica, și de fiecare dată
se citea o ectenie. După cc rugă ciunile litiel fură citite la
intrarea dc la apus, procesiunea intră în ltiserică, iar
sicriul cu .sfintele moaște fu asezat în mijlocul bisericii pe
o platformd îndlțată . Slujbă continuă .
În timpul procesiunii cu sfintclc mozște avură loc
căte- va viiidec^ari. 0 țăranca din satul Fromisl‹ivsky din
pr‹›vii1cia Astralian, pe numele ei Vera Ceriiișeva, în vârstă
de 29 de aiii, care de S ani era paralizană și avea picioarele
contractate, se ridici ln pitioare și începu sG iliTible fără
ajutor. 0 altă ță ran- cI pe nume Teodora Slejeva ln vâ rsta
de 26 de ani fu vinde- caiă de crizele de epilepsie de care
suferea de mai multă vreme. Intre catisme, episcopul
In‹iclientie ținu următ‹›area predicîi:
,Se vor lă uda cuvioșii întru slavă și se vor bucura în
as,ternutiirile lor" (Ps. i49: ›).
Dinaintea acestei racle cu sfiiitele moas.te ale untii
sfâ nt, gâ ndirca oinenească este în mod involuntar atrasă
cătrc do- meniul crcdinței. Doar atunci vedem noi cu
adevă rat ce sen-
suri diferite (și uneori opuse) au lucrurile în viața obişnuită și
în sfera credințcl.
În viata obişnuită sicriul este pentru noi to¡i uri izvor
de îiitristare și durere, cauză a lacrimilor și a plănsetelor.
fitunci c$nd vedeam un sicriu n‹›l ne închipuinl fără s5 vrem
neferici- rea, trista despârțire, plecarea tlefinitivă. Dar în
sfera nă dcj-
‹lii creștine, sicriul reprezintă pentni un creştin uri loc de odih-
ni pă na la învierea de obște; și în lumina credinței, cl ilevine
din milostivirea negrdită a lui Dumnezeu un ixvor de
cerești revelații, o mărturie * puterii ‹liimnexcicști, un
semn clar al rlspldtirii cerești pentru viața dreaptit trăită
pe plinfint, un izvor al celor mai înâ ltă toarc tfiliri
creștinești. Sicriul care se află dinaintea noastra stâ rnește
în orice suflet credincitis un astfel de simțămfint de hucurie
duhtivnicezscă, lacrimi de po- că ința și dc vcnerație. StSnd
împrejurul lui, în frunte cu prea cucernicii nostri împărat
și împăritteasă , știm cu toții că în el se află prețioasele
inoaștc ale unui om drept care a fn.st hine- plă cut lui
Dumnezeu, un ‹tin ‹le rugă ciune și severit asceză , carc a
fost măreț ln simplttatca lui și carc a fost încununat cu
smerenie și uinilință și care ardea de dragostea lui hristos
pentru fiecare om.
lui.serica persecutată și oprimat•a a primelor trei secole
și-a cun‹iscut martirii și initrtiiri.sitorii carc ati patimit
pen-
trunumele lui hristos. Ea lc-a îngropat trupurile cu toată
cinstea cuvenitii și cu mare griji le-a adunat oseinintelc.
Pas.- nica și liniștita Biserica a zilelor noastre își cunoaşte
proprii să i mijlocitori dinaintea lui Dumnezeu si asceți;
ca își cin- stește, de asemenea, mormintele drepților sIi și
le vcncrcază sfintele moaște.
Atunci cănd sfântul l'ollcarp, episcopul Smirnei, pdtimea
mucenicia și era sfâ șiat în bucăți de fiarelc să lbatice, cetitțenii
din Smirna au trimis o cpistt›1ă cel‹›rlalte Diserici prin
care le informau că osemintele martirtilui fuseseră strânse
într-un vas și cfi ci vor pă stra și venera aceste sfinte
moaște ca pe ‹› prcțioasd comoară. Urmâ nd cxemplul
bisericii străvechi a ace- lor primii creștini, Biserica noastră
ortodoxit a scos din sâ nu- rile pământului oscmintele
ascetului și omului ei dc rugăciu- ne, sfâ ntul Serafim. De
acum încolo ea lc va înconjura cn evlavie, c°ai1titri și
deplină venerație, ca pe o sfântă și prețioa- sat comoară. Ce
fel de mesaj vor transmite siintele moas,te ales acestui sfâ nt
al lui Dumner.eu lumii creștine'*
 Dc acum încol‹i ele vor vorl›i lumii despre pururea lui
Dumnezeu Carele este minunat întru sfintii Sai în cereștile
locașuri. Ș i chiar sfintelc lor moaste de pc pă mâ nt participi
la această slavă. Ele răspândesc o buna mireasml și J
itruicsc vindecâ ri, mâ ngâ iere și ajutor diiliovnicesc
tuturor celor ce apcleaxli la ele. Prin inijlocirea acestui
ajutor sfintele moaște ale Sf. Serafim i•or v‹irl›i limpede
tuturor câ sălasul slavei lui Iluinnezeu, locul oiniiiprezeiiței
Sale este inconjurat nu numai de o niulținie de îngeri, ci și
de sfintii lui Dumnezeu - că oa- nicnii nu ar că pă ta acest
ajutor nevdzut dacă nu ar exista mij- locirile pline dc
rugă ciune pentru accsta în ceruri. lzvorul acest tui ajutor
suprafircsc ar r.umane necunoscut dacă nu ar exista o
rugă ciune nevă zutl, dar distinsâ duhovniceștc, care leagă
Biserica de pe pă mâ nt de biserica biruitoare din ceruri.
Dar seinnificația acestui sfăiit sicriu ne este revelată nouă
celor care suntem fii ai bisericii Ortodoxe, totuși, dintr-un
alt unghi. bici noi recunoas,tcm adevitrtil credinței noastre
‹›rtodoxe.
Iliserica nu ră tiiccște, ci stă ferm pc calea cea dreaptii
pentru care lumea cereasclt a sfințil‹ir lui Ilunmczeii este ‹i
Jierniancntă cllâ uzâ , după carc ca își modcleaza activitățile,
care îi inspiră rugă ciunile și carc este uri izv‹ir de
inâ ngă icre, ajutor și protectie duhovnicească .
În acestc sfinte moas,te ale unui nou mijlocitor pentru
liiserica Russ noi simțim pulsațiile vieții bisericii noastre.
Fiindcă o biserică mereu împod‹›bltI cu n‹›i sfinți ai lui
Dum- ner.eu nu este moartă , înghe¡atâ sau fosilizată , ci
este vie și înfloritt›are, bucurântlu-sc de ‹i tinere¡e
permanentă . ln acest mormâ nt sc află irvorul, lumina și
bucuria credinței noastre. Credinta noastre ar fi rece și
vagă daCa ca nu ar pfimi evi- dcnta încurajare că
rugăciunea și ‹i viațl asceticc permanen- tă nu ar fi mereu
răsplatiie și slăvite de cătrt llomniil. În aceste sfinte
moaste noi vedem încă un semn al milci și buna- tății lui
Dumnezeu față de p‹ip‹›rtil rus și de biserica 0rt‹i-
doxă . liste ca și cum cerurile ar fi deschise ș1 un nou
mijloci- tor și rugă tor pentru noi păcătoșii ar sta ‹linaintca
tronului lui Dumnezeu. lar noi vetlem limpetle roadele
rugăciunilor sale cltre Domnul: ‹›rl›ii văd, surzii aud, muții
v‹irbesc, parali- ticii se ridici din patul stiferinței lor. Peste
câteva momente piatra dt• pc acest sfâ nt mormânt va fi
dată deoparte, iar sfin- tele moaște vor fi cxpuse
privirilor noastre. Nei valuri de minuni v‹ir izv‹›rî din ele.
lar chipul Sfântului .Serafim ni se va “infă ¡isa chiar mai
limpede dinaintea noa.stri, chipul care acum este minunat
între sfiiiții iui Dumnezeu, dar care a fost timil, smerit și
sariuaii în viața pă mfinteasca. Șl sul› farmecul mintinatei
sale ptrs‹›nalitbți îi vom cânta cu bucurie plină de caință ,
bucurie care este rod al credinței: Te fericim pe tine, Sfinte
părinte Serafim. s min." După citirea unei noi catisine, la
cântarea ,.Lăiidați ntiincle n‹›miuiliii“, toți clericii slujitori
ieșiră din altar în niijl‹icul llisericil. Mitropolltul Antonie
‹leschise copacul sicriului. ’luată lumea Jngenunchie și clericii
câ ntară con‹lacul Sfântului: Je fericim pe tine, sfinte
pă rinte Serafiiii și îți slă vim pomenirea ta, o, părinte al
monahilor șl vorbitor cu îngerii.”
Dupil citirea sfintei Evanghelii, Î.F.S. ă litropollt și ceilalti
prelați sitrutară sfintele moas,te. .4poi, malestățile lor iinperi-
ale și altețele lor (e să rtltară la ră ndul lor, urmați de
clericii slujitori și de că tre toți pclerinii care se aflau în
liiserica Ador- iirii. Dtq›â priveghcrc, biserica a fo,st llsată
‹leschisd toată noaptea pentru ‹n pelerinii sa se poată închina
dinaintea mozs- tel‹ir .Sfâ ntului. În n‹›aptea aceea pelerinii
trecură prin fața raclei unul câte unul, să rutară sfintele
m‹›aște și fură uimiți de «ă tre pre‹›tuI he ser›•iciu.
În ziua urmatoare, pe data de 19 iulie, Sfâ nta
1.ittirghie din lliserica Adormirii înccpu la ora 8 dimineata.
Fu slujith de către mitropolitnl antonie dimpreună cu
ceilalti lcrarlii, 12 arhiniandriți si 8 protoierei si preoți.
Luară parte la Sfânta
£iturghie și maiestä ule lor imperiale, precum și altețele for,
marii duci şi marile ducese. La vohodul cel mlc, en
livanglielia s-a cã ntat: .Yeniți sã ne închinå m și sã cldem
la Ilristos. l'iul lui Dumnezeu, Cel ce eşti ininunat intre
sfinți, inä ntiiiește-ne pc noi, cci ce-Ț i câ ntã m ’!'ie: itliluia!”
La înccputiil acestei cä ntã ri, arhimandri¡ii ridicarã racla
din lenui de chiparos cu sfintelc moa.ştc care se afla łn
mij- locul Itisericii și împreunã cu icrarhii o purtarã de jur
îm ›re- jurul altarului, dupä care o depuscrã în locul
special dcstiiiat pentru ea. 'locmai atunci ant loc urmã torul
caz de vindecare. Printre cei ce se rugau in Bisericä se afla
o anuniitã doamnã livdokia Maslenikovna din Moscova,
înipreunä cu fiica el de 12 ani, pe nunie Ecaterina, care
siiferea ‹1c catalepsie şi care de doi ani de zile nu inai
scosese iiici un cuvä nt. štedicü nu o putuserã ajuta en
nimic.
In timp ce racla cu sfintele iuoas.te era purtatä chiar pe
lăngä fata bolnavä , maina ei atinse racla cu o batistã și apoi
ü șterse fața cu ea. Spre uimirea tuturor, licaterina
proniința de îndatã numele niaiuei sale și începu sã
vorbeascä . Fata täiøăduitã fit inai apoi înipä rtä sitã cu
Sfintele Taine de cã trc Î.P.S. žlitropolit. La sfâ rșitul Sfintei
Liturghii, arhiepiscopul Dimitric ținu o predici lnclieiatä cu
iirmä toarele cuvintc: „Prin mijlocirea rugãciunilor sale
dinaintea fiii Dumnezeu fic ca el sä ne ajute .sã duceni la
bun sfârșit cä lã toria n‹›asträ pImãn- teascä spre ccr färã
poticniri sau cä deri, in dragostea, bucu- rla și pacea
Domnului și Mäntuitoriiluj nostru lisus IJristos.” După Sfã nta
Liturghie fu cãntat un iinn de s1avă ïn cin-
stea Sfãntului Serafim. Atunci câiid troparul Sfäntului Sera-
fim fit cântat, arhiman‹lriții luará racla cu sfintele nioa te și
apoi o nouä pr‹›cesiune avu loc de la ltiscrica Adorinirii
îin- prejurul biscricilor mâ int.stirii. Racla fu ptirtatä de cä tre
Împä- rat și altețele lor imperialc, asismți de cà tre pãrinții
arhiiHan- driți. Ca și in ajun, mulțiinile formarã un zid
viu de o parte
y(g
și dc alta a drumnltii fiind adã nc inipresi‹›na¡i cm toții de acest
eveniment. Din toate pă rțile se putcau anzi oftatul și
plãnse- tele fenieilor. Cãnd procesitinea se întoarse in
ltisericä, .1titro- politul t ntonic citi o rugã ciune cã tre sfã ntul
Serafim in timp cc toți îngcnunchiarl. Slujba se încheic cn
obișnuita cantare:
„Mulți aiti trä iascä !” itlaiestilțílc și altețele for iiiiperiale sã ru-
tarä sfintele moas.te și pä rãsirã Biserica.
in ziua urmdtoare, pe data dc 20 iulie, împaratul și
îni- părlteasa împreunã cu ceilalți membri ai familiei
imperiale care participaseră la cant›nizare vizitarã
mânfstirca Divcicv în drumul lor dc întoarcerc de la Sarov.
Cn mult timp înainte de 2tl iulie, mãnă stirea de maici se
prepatise pentru o primi- se deinii4 ‹lc ïnalții siii oaspeți.
T‹it ‹lrumu1 era înlpodobit tu ctinuni de flori, steaguri si
artiiri dc triumf. Oaiucnii (atãt cci din partea leculni,
precum și cci din ținuturi ìndcp3rtatc) ii în- t°ampinara pe
oaspcții imperiali ñ nbräcați in ccle mai brine și frumoase
costume nauonale și le adresarä un vesel și enøizi- ast bun
venit.
łnlã untriil mâ nästirii calea pe care merge:tu înalții
oas- pețl cra de o parte și ‹le alta lnțesatä ‹le maicile și
copiii de la .scolile din apropiere. Pe la ora 10 diminca¡n,
cchipajele iIll- periale ajunserl la Diveiev in mijlocul
uralel‹ir și al sunetelor cmisc de clopotele bisericii. lnalții
oa.speți furã întämpinați la intrarea in Iliserica de cã tm
episcopul Nazarie și de mai mulk clerici cu crucea și en ape
sfin¡itã. Prea Sfințitul îi întã lnpină pe înip3rat și pe
Tmpă ră teasit en un cuvant dc hun venit. Diipã obișnuitele
cctenii şi .Millți ani trliascã”, oaspe¡ii impt*- riaÍi se rugarä
dinaintea icoanei Maicii D‹›mnului a Durcrii (rugfindu-se
dinaintea acestei icoane Sfã ntul Serafim şi-a flat ulti- ma
suflarc), precum şi ‹dinaintea icoanei Flântuit‹›ruliii „ncfã-
cutä de m*anä ‹›mcneascI", iar ap‹›i le särutarã. Apoi, pelerinii
impcriali avurã ocazia sä vadã icoancle pictate de cá trc
suro- rile m.anãstirii: icoanc ale Sfântului Serafim, ă1aic:i
D‹imnului
a Durerii, apariția 'tlaicii D‹imnului dinaintea Sfäniului
Sera- fim, etc. Auguştii oaspcți viritnrá ap‹›i capela tlin
partea nor- dica a bisericii înälțaiä in cinstea Sfantului
Serafim; adinirarä dupã aceea toate tablourile din Iliserică
de o valoare aparte (t‹ratc itvanele şi tablourile erau lucrare
de cä tre surorü e dc la Divcic•). De la bisericã îna1!ii oa•peți
sc duscrã la stilrețic, un- de împreunä cu maica starețä
Maria asistarä la Sf'anta Litur- ghie savârșitlt in paraclisul
dinlãuntru. Flicul tlejun fu servit la stäreție. Dupã accca
oaspeții impcriali vizitarä mânã stirea şi clá dirile anexe.
Pe la ora 2 dupã -amiaza împãratul şi împä rä teasa
vizi- tara .sc‹›ala maiiä stirii, precum și orfelinatnl pentru
fetele rá - ma.se farã pä rinti. De la şcoalã se tluserä la
lliserica Scłiim- bärii la Fațä, tinde vizitară aliarul și
obicctcle ramase ca amin- tire de la pärintele Serafim,
má rturii ale ncvoin¡clor sale as- ceticc. De aici, înalui
oaspcți se duserä la asa nuniitul schit Diveiev; acesta este
de fapt o c‹›libá pe care și-a coiistruit-o însuși părintclc
Serafim pentru „sihã stria sa ‹tin apr‹›piere" de Sarov la
izv‹iru1 ‹le längil r*aiil Sarov2a. oaspeții imperiali se rugarã fit
chilia Sfâ ntului Serafim şi atlmirară feluritc ‹obiec- te ce
atl3iflteau de Iiev‹1iIițelc sale.
Dii;iI aceea vizitară atelierul de picturä a ic‹›anelor din
ca‹lrul nlânitstlrii. ›ttclierul dc la Diveiev are câteva
secțiuni: dc picture a icoanelor, de fotografie, lit‹›Jțrafie si
de cr‹lin‹i1i- tografie. Întreaga familie impcrialã vlzitd
atclicrul. Episcopul Nazarie îi întilmpinã acolo și le prezentä
lucrãrile surorilor artiste. t) pictorițã niai vârstnicil, maica
Serafinia, precum și alte douä iiiaici, Anastasia și Lidia,
oferirá amăniintc ‹lespre activitatea l‹ir de ac‹i1‹i.
Împărã tcasa, fozrte multumi tă ‹lc t‹›t ceea ce vä zusc,
îi c‹›nferi iiiaicü Serafinia o cruce de aur, spunâ ndu i
acesteia:
„I.ucrați f‹iarte hine. Atm fost f‹›artc iiiulțumiți de tot ceea
ce ant vă zut aici."
 La ora 3,10 după-amiază oaspeții imperiali lși luară
ră mas bun de la toți cei prezenți. Maici, școlari și pelerini
for- mau un coridor viu de-alungul traseului imperial. ln
mijlocul bătă ilor de clopote și aI urmelor, lnalții oaspeți
părlsira incin- ta mânăstirii, înseninându-se cu senuiul
crucii pe când tre- ceau prin fața bisericilor mână stirii.
Imediat dupa plecarea auguștilor oaspeți, episcopul
Nazarie ohcie o slujba de niul¡u- mire aduse lui Dumnereu
în bi.serica principală a inănăstirii, asistat de toți clericii
prezenți, rugându-5e pentru ca Dumne- zeu să lc p4zească
drumul l‹›r de înapoiere, sfărsind cu cânta- rea „Mulți ani
trăiască’ adrnsată ciIat‹›riIor imperiali. Festivi- tă țile de la
Sar‹›v luară sUarșit o dată cii sfințirea a dom bi- serici în
cinstea SUantului Serafim. Cea dintâ i biserică din Rusia
închinată Sfâ ntului Serafim a t‹›st sfintitit la Sarnv dea-
supra chiliei sale monahale. Cea dc-a doua biserică
închinată lui a fost sfințită pe data de 22 iulie la
mâ nă stirea Diveiev.
 Capitolul XXI
Legă tura dintre cer și pă mâ nt
.Citutați mai întâ i Împarăția lui Dumnezeu și dreptatea
Lui.” în Împdră ția liii Dumnezeu, dupd planurile Dumnezeirii,
‹oamenii vor fl atâ t de plini de viața cea vesnicd a
ceruril‹›r și dc puterile veacului ce va să fie, încă t duhul
prieteiiiei, al for- ței crcatoare și al bucuriei va f1 atâ t de
marc și de puternic încât ne este cu neputință mlcar să iii-1
închipuini. Viața omc- neascd urmează să sufere o mare
schimbarc. I'a exista, de fapt, „un cer nori și uri pă mâ nt
n‹iu". Chiar de la începutiirile erci creștine, Sfânta llaică a
Domnului nostru Iisus Hrist‹›s a vdzut limpedc iinensa
schimbare din viața socială pe care viața și învățăturile
Dumnezeiescului Sau Fiu avea să o aduc^z La a venit, ca într-o
descoperire, cum „lucrurile cele vechi aveau Sâ disl **ă Ctl
timpul și toate se vor înnoi.” Această descope-
rire tinde sa devină vagă , dar acolo unde nu exista dcscm
periri, oamenii și lucrurllc picr. În viața Sfântului Serafim
ani observat că Îinpâră teasa Cerurilor a fost deosebit de
activă și dle mare ajutor. Ea este apropiată de noi in acea
Iunie nevă - zută care infliicnțeaZă atâ t de mult lumea
aceasta, capabili și dornici sd nc ajute să construim acca
ordine noul a drago.s- tei și dreptdții dupl dorința ei. Prin
urmare, să tncheiem acest studiu al vieții 8fă iltiilui Serafim
prin cuvintele arliimandritu- lui iivdoLim (ni ai ap9i episcop
dc YoJokolain), fiindcă și acestea au o semniflcație pr‹›fctică .
În ultimilc pagini ale articolului să u intitulat „La moaștcle
Sf. Serafim dc Sarov" el scrie:
„Slă virea (sau caiionizarca) Sfâ ntului Serafim de Sar‹›v
reprezintă flră înd‹iiaIâ unul dintre cele mai mari
evcninien- tc ale timpuril‹ir noastre. A.stfel dc zile sunt foarte
rare îi1 via- ța unei na¡luni. A fost cu neputință să
râ m°ancin impasibili lv ziua de 19 iulie 1901. Acea zi ar
trebui numită 0 xi de încercare
 pentru ț›oportil rus, o zi prin care oamenii acestui popor
.sit se analizere pe ei înșiși, credințele, sper.ințele și aspirațiile
l‹›r. tșadar, haideti sit stă m cu toții cii ochii minții ațintiți
lângă racla Sf°antiilui Serafim și sat ne analiZâ m pe n‹›i însine
și idcalurile ii‹›astre ‹le viațit. .truncâiid o privire sinnară
asu- pra vie¡u făntiiltii, ești uimit de înălținiea
realizăril‹›r sale.

Descliiilerea /mfit'd ‹i oioas.telvr S otttnliii .$‘erafloi de .farot•,

care a aviil loc ki Moscova itt ‹ittul lyyl. Gey‹i ce se crede di•
către ttiul(i ‹i fl moayele f. Svr‹iflim uu fost redes‹::oyeritc ‹lui ce
acestea fnseserâ ascunse itttr-itii murit antireli$ios in timpul
perseciiției coiinittisle.
Analizândii-i viața mai îndeaproape, începi sd crezi cã Sfãntul
Bãträn nu a trăit în zilele noastre, ci pe vremea inarilor
asceți din vechime - Antonio, Pahomie, ă lacarie, Sava,
llarion, Efti- mie și toți ceilalü - atâ t de strã nsã a fost
lcgatl viața sa dc cea a marllor asceti. Ș i, de fapt, e greu sà
observi ceva anume din viața Sfä ntului Serafim care sã
nu poatit fi comparat cu tot ceea ce au experlmentat
vechü asceu, fiindcã el a trecut prin toate formele de
asceză clasicä .
El a viețuit ca un însingurat, ca un stâ lpnic, ca un silias-
tru, in permanentã tã cere, ca pustnic și ca un avvã
povIțuin- du-și aproapele prin cuvânt și Faptă . Yecliü asce¡i
iși cãștigau bucata lor de pã ine cu propriile lor mâ ini. Ș i el
și-a dobă iidit hrana din munca proprü lor sale mãini. Vechii
asceți nu aveau haine de schiinb. Nici el nu a avut. Yechii
asccți nu posedau nici un fel de obiecte materials, așa
încãt își lãsau intotdeau- na colibele deschise. Nici el nu
poseda ninac așa încât coliba sau chilia sa erau deschise
tuturor. Vechii asceți dormeau pe pä mä ntul gol şi se
hrdneau foarte sumar. Nici el nu a Permit pe paturi
confortabile, iar hrana sa era sã racă și puținã. Ve- chü
asceți au vie¡iiit ant dc zilc in pustie. lar el a tră it timp de
SS de ani în mâ nã stirea sa. vcchii asceți faccau minuni
prin rugã ciunile și sinerenia lor. I.a fel şi prin rugíiciunile
Sfântului Serafim s-au înfäptuit nenumä rate minuni. Accia
erau mari oameni dc riiglciune. I.a fel a f‹›st și el.
Íntr-un cuvâ nt, dacl facem comparație intre viețile
ascc- țllor de odinioarl și cea a Sfâiltului Seraf m, observäm
o uinii- toare asemänare. Aceastl asem^aiiare este atã t de
mare încãt începi sä tc întrebi dacã el ne aparține cu
adevä rat noiiă şi dacä cumva a trlit in vrcmea noastrã.
Fãrã îndoialä cã viața monahalä este dificilã.
tiorabia monahalã trebuie sã înfrunte permanent cele
mai grozave furtuni lduntrite și exterioare. Nu toți ltiptä torii
stau neclintiți in luptã . În mtiltc caznri, paginã dupã
paginã
sunt ruptc treptat din cartea •‹*!'1 ^in acclc prea sfinte
scrieri din care ei au fä gäduit cândva sä se cäläuzeascä de-a
lun;;iil lntregii l‹›r vieți. Voturilc inoiiahale incep sI parä
aproape impracticabile, iar viețile asceților d« odini‹›arã, ale
täror fap-
te an luminat întreaga lume sunt vag înțclcsc și par
foarte îndcpä rtate de noi și chiar imposibil de pus in
practicã in ziua de azi. Astfel, via!a îi îndepä rteazã treptat
pe oameni dc pc vcchile temelii și îi așca’zã pe altele noi,
care sunt uneori
cu totul strã inc principiilor monahisinultii strã vechi.
Yeniți și stați lâ iigã racla Sfâ ntului Serafim, monahul
rus. Acolo, la Sarov, in pã ilurilc acclea a îiiflorit atGt dc
fru- mos și îii chip niinunat adcvá rata viațä monahalã
apr‹›ape sub ochii noştri. Vrcinilc strãvechiului monaliism
päreau sã f1 rcvenit la noi. D‹iar acum noi nu citim sau nu
auziai despre elc, ci le vedem cu propriii nt›(stri ‹ichi și lc
atingcm cu pro- priile noastre niâ ini. Dar .sI not-q plerzi
curajul, moiialiulc! ÎYlergi ncclintit t‹›t înainte, sfințindu-ți
fiecarc pas al vieui tale cu învã țã turile sfinulor asceți și
bã tr*aiii. far tu, popor ru.s, vino la racla Sfä ntuluí Hä trâ n.
În anda tuturor încercärilor şi necazurilor pã timite,
nu u-ai pierdut credin!a fierbinte in voia lui Dumnezeu
fațä de acest pä mâ nt. Ai pã zit regulíle și poruncile
llisericii. Ai ñ idra- git mai presus de orice pe pã mâ nt ca
sä cugeți la Împlrã ția lui Dumnezeu și în timp cc trcceai
prin iuarí greutã u, nu te-ai plâns de soarta ta. Ai crezut cu
ta*rie cä dreptatea și credin- cioșia lui Dumnezeu pot fi
pretutindcnea pe pä mâ nt. lile pot sã lŁșlui chiar și in coliba
celui mai särac ¡ã ran. Împä rä ția lui Dumnezeu nu se
m^+soard prin palate și bogã ții. Dar în ulti- ma vreme,
a.șa-numițü dascãlt au început sã vfi tulbure st sã vã
subminczc credințele și nädejdíile noastre sträveclii. Unii
dintre oamenii simpli din popor au început deja sã ș‹›vãie.
filții au mers mai departs și an început intenți‹›nat sã
dca uitärii vechile tradiții. ãlulți oameni au abandonat
crcdința pärinților
 lor și se rcfugiazä la dlferite credințe noi și raiacitoare.
Popor rus, du-te la racla moas.telor Sfãntului Batrã n și
învață cd nu dcgeaha ți-ai pñ strat credința ta strãveche.
acolo lți este täria s,i puterea și nu in t‹›anele şi capriciile
acestei lumi moderns. Sfãntul Bãträn este eroul vostru și
cälãnza cãtre veşni-
etc. El a lntrupat şi a implicit toate visele şi toate
credințelc noastre de mântuire şi de fericire pe pämänŁ
Acolo veți vedea cã seiisul și scopill vieui nu constä in
lupta zllnirã pentru o bucată ö e pâine in care suntea
atras,i uneori cu fort,a sau chiar prin înşelãciune, ci in
dreptatea şi credincioşia lui Dumnezeu. Ye¡i vedta că
credincloșia lui Dumnezeu și-a aflat sã lzș In pltlurile
ü arovului, într-un piept adã postind o inimä mare, la un
om care a d‹›rmit pe pietre și pe pã mânt și care o viață
întreagä a må ncat nømai legiime. Yeti vedea cä această
drep- tate, dreptatea lui Dumnezeu și nu orice alt fel de
drepiatc specified unor interese, avantaje și privilegii
omenești, a adu- nat in jurul ei sute de mii de oameni.
Totul +a plecat acum dinaintea acestei dreptä ÿ: hogã ue,
faimã ș1 înțelepciune. La bietul pustnic din pã durile
Sarovului toți au venit, in frunte en țarul: prlnțl, current,
nobili, bogați, >••!•#. prelan, duhov-
nici, monahi și monahii, s3raci. nenoroci!i at snartei, bã trã ni,
c‹›pii, tineri și tinerc, niame și mu. Ce i-a adunat pe tofl acolo?
* ! İ an fost adunați acolo de credincioșia lui Dumnezeu
întni- patã in viața bietului Bä trä n de la .Sarov. Cum
altfel ar fi putut fi atrasi at4ția oaspeți la sfã ntul Bä trä n?
Oameni Rusiei +au dus la Sarov pentru a venera
ac‹›lo credincioșia lui Dumnezeu, pentru a se spovedi și z
depune niã rturie pentru credința lor arzä toare In
dreptatea divinã . Pãstrați aceastã credinț3 in dreptatea şi
mila lui Dumnezeu pe pã mã nt; p*»‹!i-•• r acea
sufletului. No cedați nici unei ispite. Fiți fermi și
ncclinti! i șl predaÿ ștafeta mai departe și copiilor vos,tri.
si atunci va fi bine pentru voi. Dar dacã vä uitați
moștenirea duhovniccascä veți pieri hlestemați
într-o lupta sãngcroasa pentru existențä . far intelectuali-
tatea ruseascl nu va pleca de la accastã sfä ntd raclã fã rI
zi- dire duhoviiiceascä . Nu mai e nevoie să vorbim de
progre- sul pe care știința l-a fã cut în diferite sfcre ale
cunoașterii. Dar este oare omul fericit cu toatã accastä
strllucire viribilã și cu diferitele bincfaceri ale culturii și
civilizației? Cã tuși de puun. Cã te împotriviri nu auzim noi
astã zi de pretutinde- nea la adresa vieții moderne!
«Intelectualitatea trece printr-o adû ncl crizã moralit•, afir-
ml Ternavțev. •Ncvoia pentru ceva mai înalt decãt
propriile cunoștințe și realizlri, pentru o pace mai adâ ncd
decã t cea dobã nditd prin cforturi proprii e ca un foe ce
arde în suflet. Toată cunoas,terea naturalã dimpreună cu
știința atã t de dez- voltatä sc dovcdcștc a fi inumanä și
goalã , fiintlcă este iiepu- tincioasä în ceea ce privește
rezolvarea îndoielilor noastre chinuitoare cu privire la
sensul suprem al existcnței. Scheme- le socialisie ale
intclcctualitã ui se präbușesc. Este en neputin- țž sd-i
lunń neZi pe alții și sä le ‹x›munlci comorile propriei teorii de
econoinie politică , atunci cä nd acele comori sunt contes-
tate de cã tre conştü nțá și sccotite a ft fictive. Zdrobitä de
come plexul suficienței de sine, intelectualitatea se aflá
ñ itr-o sinre de falimcnt duhovniccsc•.
De aici și ratã cirile el pe cä i laturalnicc imposiblle. De
aici și nenumä raui dascã li și reforniatori. Unii afirma:
•Salvarea noastrã este ìn Occident; sä niergem
acolo•. Alții spun: •E timpul sä ne întoarcem acasd.
Occidentul e in pliná decä dere•.
Un alt grup predict idealul omului deplin, ca și cum
un om deplin ar Lt eliberat de problemele chinuitoare ale
vieții și morții!
Un al pairulca grup afirmá cã este cscnțial sä ne
ridicam
deasupra conceptelor ohișnuite ale binelui și rä ului.
Uii al cincilea grup predict o nouá credință .
 Uri a1 susclea grup dc fanatici, înarinați cu trec, sabie și
orice alt fel dc armc pline de cruziinc, s-au ptis să
construias- că Îinpărăția lui Duiunczcil pc pămant de parcă
Hristos S*an- tuit‹›rul și-itr fi întvineiat Îinpă răția Sa prlntrc
oameni în acest fel. Destul! Dc ce sI mai zugră viin imi:igini
fan0liare tutur‹›r?
Sihă»tria din Sarov va deslusi multe lucruri tuturor celor
care vor merge acolo. lua îi va învifța pc oameni cum să-și
cre- eze propria lor fericire, cuin să-i in‹1rumi pe :i1tii spre
fericire, ce este de fa ›t fericirea și în cc constă
bună stafez omului, cum să lilpți cu sllbiciunile oincnești și
cu propriilc tale nepu- tințe. ira îi va îm;›ă ca pe cei ce
susțin ide‹›logii ră sdritcne cu cei ce le susțin pe cclc
occidentale. bici ‹›aiiicnii vor învă ța cum sa se iubească
unii pc alții șl cum să se ajute reciproc. Ne vom aminti aici
că nu numai ‹›amcni de toate fclurile și condițiile sociale,
ci și animalele sălbatice au fost întâmpinate cu i1raJ;‹›ste și
ajutor din partea Sfântului băti ân. bolnavii și sufcrinzii nu
v‹›r pleca de la racla sfintelor moas,tc fă rl ină il-
gâ iere, fiindca prin rugăciunile Sfântului l›ustnic, Domnul
lc va vedea în curând bolile și le va asculta necazurile,
răspun-
rantl rugă ciunilor și ccrerilor lor.
Nici generațiile viit‹›arc ini vor pleca de acol‹› fă ră man-
gâicre. ltaze diii atotsf°antul inor al vieții și crcdincioșiei a
luminat încâ t o ‹lată îti clii{i sti ducitor pă mâ ntul itusiei șl l.a
inundat cu lumina sa. Nici un singur col¡ișor ascuns a1
inimii oinenești nu a ră mas nciluminat de către aceste n‹›i
rare adu- ciiteare de viață , pace și bucurie în lume.
’l’‹›atc îndoielile S-ail fisipit. Pă nfantul de sub noi a
devenit mai tare. Acum putem mcrgc înainte plini de
îndră zncală . Cn n‹›u izvor s-z revlrsat peste p?aiuântul
nostru, a‹lucânf1 cu sine o extraordi- nară pr‹›spețiinc,
farinec și vitalitatc. Să ne reiinpr‹›spatăin și să ne rcîimoiin
pe n‹›i înșine și să ne îndreptă m că ile vieții. SI nc
întoarcem la punctul de unde ne .tin pier‹1ut liusola și să
punem înce;›ut hun după îndruină rile Sfâ ntului 8ă tră n.
Putem noi oar‹• sa nu 1ie plecăm genunchii dinaintea
Sfânti- lii ascet a1 Sar‹›vului? Să ne plecăm nu numai
genunchii, ci .si inimile noastre. Sâ-l fericim și să-1
preamărim pe Sfântul om al lui Dumnezeu nu numai prin
ciivinte, ci ji priii fapte. Să -1 luăm drept modcl, să facem
din învățăturlle sale clicia de bol- tă a vleților noastre și sA
încercăm sI ardem cu aceeaşi dra- goste față de Duinne’zc•u
și de aproapele nostru așa cum a ars el, viețuind pc accst
pămăiit pacătos ca în pădurile din Sarov."
 Icootm o it uJi¿ea po ltaica I)omtıulııı iti mom ıtıü Zfuncim/lrf.
De Jur î mJaruf aarri de elle rcrü nı ü aronA- Rucıırö-te miraasâ
wnuıJai6i" eric ‹@TJfşa/J îıılru atitudiııe de unerit‹i supnuara f
de nora laf tuumezou, îıı timp ce s,pınıa: mr mdc dupıl cuu ni Tâıı.‘
fi c›tffıf .fier ım a rJ mmf m Jr de-se Zfinaiııfea dersler fcrııe.