Titi era schizofrenic

Şi-acum mi-l amintesc înainte să-l calce trenul. Cu mânuțe de copil, cu zâmbet de copil
și cu picioarele-n paranteză.

Îşi dorea să fi trăit în epoca prinţeselor. Îşi dorea să fi fost preacurvar şi seducător de
femei măritate şi să fi domnit cu drept de viaţă şi de moarte peste iobagii lui şi să
conspire contra regelui şi să se trădeze şi să se decapiteze şi să-şi arunce frumosul său
cap conspirator pe podeaua sălii. Era cam nebunache Titi.

El şi Junona au făcut cunoştinţă pe holurile grădiniţei, la vârsta de 5 ani. Cu mine s-au

cunoscut mai târziu, în clasa a 3-a primară. Junona nu voia să-l creadă pe că e băieţel,
fiindcă avea păr lung şi buclat şi cercei în urechi. Dar Titi și-a scos prostia și-a convins-o.

Era un jucător fervent de şah. Eu nu știam decât cum se mişcă piesele, şi eram mândru
de mine când efectuam cu succes o rocadă mare. Dar el participa la simultane şi porcării
de-astea. Era ţăcănit rău. De exemplu, când era să ia vreo tură, zicea în gura mare:
„pregătiţi eşafodurile, căci bastioanele duşmanilor se năruie pe rând”, sau când îşi făcea
de cap cu nebunul şi omora pioni zicea „baraţi uşile, bateți scânduri în ferestre, căci
doctorii au fost omorâţi şi nebunii conduc spitalul”. Și când pierdea, fluiera a pagubă.

Și pierdea des, că juca prost.

Apoi s-au deşteptat hormonii masculini în Titi. Intra în baruri şi combina fetele bete și
cu tați plecați din viața lor. Nu zic, nu erau Venusuri născute într-o scoică din spuma
mării, dar nici ciunge nu erau.

E ciudat că Titi le ducea la el acasă, dar nu mi-a povestit să fi făcut sex cu vreuna. Și mi-
ar fi zis, că-l știu lăudăros. Le punea să facă puzzle-uri cu el, sau sa se uite împreună la
filme româneşti vechi. Ciudățel. Odată i-a dat papucii uneia în mijlocul străzii că cică
mirosea a morgă, deși eram de față, am mirosit-o și eu. Purta un iz fructat, vag
tomnatic.
Dar cum fetele agăţate de Titi se situau din ce în ce mai sus pe scara valorică generală,
Junona a devenit geloasă. O durea sufletul mai ales pentru că Titi nu era gelos pe ea că
se vedea cu bărbaţi mai în vârstă. Junona era drăguţă, dar atât.
Toţi trei eram nişte mediocri.

Aşa că ce-a făcut, şi-a lungit genele cu maybelline, şi-a băgat șosete în sutien şi a iniţiat
jocurile seducţiei cu Titi. Dar Titi - sloi.

Mie-mi plăcea de Junona, şi Junonei îi plăcea de mine, dar eu n-o iubeam pe Junona, că
Junona îl iubea pe Titi, şi şi eu îl iubeam pe Titi, dar nu în felul în care îl iubea Junona.

Apoi Titi a descoperit romanele cavalereşti. Se îmbăia în manon lescaut şi excalibur şi

dulcineea şi cavalerii rotunzi şi robin hood, și vorbea deseori cu ei. Se gândea să devină
un robin hood modern, să jefuiască bănci şi să-i arunce de pe vârful blocurilor pe
bancheri. Dar se-ngrășase de la medicamente, şi poliţia l-ar fi prins repede, şi la
închisoare mulţi pederaști sau oameni pe care lipsa femeilor îi face pederaști. Titi nu era
homofob. De fapt, Titi era puţin homofob.

Titi şi-a comandat un set complet de armură medievală de la un fierar german, din oţel
dublustratificat, cu recipient pentru testicule şi tot ce trebuie.

Defila cu el mândru prin casă şi pe strada lui şi copiii vecinilor făceau mişto de el că uite
bă pe omu de tinichea. Dar Titi nu punea la suflet. Câinii latră, ursul trece. Credea că e
invincibil în armura lui. Mă invita deseori să vin pe la el să ne batem corp la corp. Se
împleticea în armura lui care cântărea vreo 2 tone şi îl puneam la pământ repejor. Îmi
zicea că-l dobor doar fiindcă kriptonul e punctul lui slab şi eu purtam mereu kripton în
buzunar. Nu-i vorba de asta, băi Titi, e vorba că ești prost.

Dar la un moment dat ne-am dat seama că e groasă, când Titi a ajuns la urgențe după
ce-și înfipsese o furculiță în ochi. Dar, în mod incredibil, ochiul era intact, pentru că n-o
apucase bine și și-a înfipt-o cu mânerul. Întrebat de ce-a vrut să-și scoată ochii, a zis: „să
nu văd cum fură popii”. Și la o vorbă de-asta, n-ai ce-i face, l-au dus la Obregia. Am fost
și noi acolo, în loc de părinți, și am stat de vorbă cu un medic psihiatru. Am pledat dom
doctor, el nu e nebun, e doar țăcănit. „Ei, oricum nu există om normal”, ne-a zis el, „dar
contează să ai simțul normalității.” Și după o vreme, Titi a ieșit și de-acolo fluierând. De
acum își lua pastilele regulat, mai dădea și cățeilor de pe lângă bloc, dar în general,
terminase cu revoluția.

Într-o zi, ne-a chemat Titi la picnic şi a făcut senvișuri şi salată de vinete şi luat două
baxuri de bere şi am mers la picnic. Eu am băut vreo 5 beri, dar Titi nu s-a atins de
nimic, şi nici Junona, care făcea poze cu aparatul ei foto cu film. Titi s-a apucat să se
scălămbăie pe acolo. Am crezut că se-mbătase, dar el nu se-mbătase deloc. S-a apucat să
facă scheme să ne impresioneze, da, Titi, bun băiat, nimeni nu-i ca tine, hai noroc Titi.

Am auzit un şuier venind din pădure, dar nu mi-am făcut griji. Vezi, Junona, pândeşte
trenul, fă-i o poză. Junona a început să se uite după tren. Titi, verde de gelozie, a dat
fuga până între șine şi a început să ţopăie şi să se scălămbăie ca să-i atragă atenţia
Junonei. Nu știu cum și în ce condiții, dar își trăsese armura pe el. Când a văzut trenul
ivindu-se după colţul pădurii, a început să gesticuleze şi să urle. Eu şi Junona îl
aclamam şi îl fluieram. Eu băteam din palme şi îl fluieram şi Junona îi făcea poze.
Trenul fluiera din răsputeri şi la fel fluieram şi eu. Ne-am ridicat în picioare. Titi ţopăia
de pe un picior pe altul, exersându-şi jocul de picioare. Striga ceva, dar nu auzeam.

Trenul s-a oprit de tot de-abia după 700 de metri. Când l-am găsit pe Titi, fluiera ușor.
Armura se împrăștiase în cele patru zări, că nu apucase să-și lege curelele.

- Bă băeți, avea kripton... a mai apucat el să spună. Of, Titi, prost mai ești.

Și așa a murit Titi. Glorios, virgin și fără o noțiune clară a morții. Când a developat
pozele, Junona a descoperit că surprinsese exact momentul impactului. Titi, boxând o
locomotivă. Prostul de Titi, dragul de Titi, idiotul dracului, auzi, să iei un tren la
pumni...