Frătean Alexandru Istorie-Grupa2-An1

Comentariu „ Întemeierea Țării Românești ” în subcapitolul

„ Hegemonia mongolă în spațiul carpato-balcanic [..] și emergența statelor naționale ”
Viorel Achim

Subiectul întemeierii unei structuri statale centralizate la sud de Carpați a fost dezbătut de
istoriografia românească îndelung așa încât s-au format diferite ipoteze și scenarii posibile.
Realitățile politico-militare din spatiul carpato-balcanic (slăbirea influenței treptate în zona
extracarpatică a Regatului Maghiar, luptele interne, atacurile mongole) au modelat evoluția pe
care populația românească de la nord de Dunăre a avut-o mai ales la sfârșitul secolului al XIII-
lea și începutul secolului al XIV-lea. Istoricul Viorel Achim vine cu o nouă abordare a chestiunii
întemeierii viitorului stat feudal Țara Românească și înaintează o ipoteză complexă conform
căreia conducerea mongolă de la Dunărea de Jos a avut o influență crucială și chiar a încurajat
formarea unor structuri statale puternice (unificarea țaratului bulgar sub Șișman în 1323 și
influența asupra statelor sârbe) pentru a forma un teritoriu tampon între Ungaria și teritoriile
controlate politic de aceștia.

În cazul formării Țării Românești istoricul Viorel Achim scoate în evidență importanța
Olteniei în anvergura disputelor de influență maghiaro-tătare de la sud de Carpați și oferă
totodată o imagine clară asupra dinamicii formațiunii de la vest de Olt. Istoricul afirmă faptul că
în Oltenia, după vidul de putere rezultat din adversitățile interne din Ungaria, mongolii profită de
oportunitate și chiar încurajează închegarea unei puteri unice în zona unde odinioară au fost
așezați cavalerii ioaniți. „ Unirea ” propriu zisă dintre „stăpânirea de la Argeș” și formațiunea
olteană s-ar fi făcut după părerea istoricul pe picior de egalitate și prin mijlocirea mongolă
dovadă fiind statutul semi-autonom al Olteniei în secolele următoare și datorită păstrării unor
dregătorii locale foarte influente (funcția de ban al Craiovei).

Izvorul pe care Viorel Achim își construiește baza afirmațiilor este un document din
perioada umanismului târziu care însă se pare că a fost influențat de lucrări mai vechi și anume
„Istoria Țării Românești de când au descălecatu pravoslavnicii creștini”. În acest document este
prezentată formarea Valahiei prin „Închinarea Basarabilor și a boierilor de peste Olt în fața
voievodului de la Argeș”. Ceea ce deduce istoricul din izvor este faptul că fără încuviințarea
puterii mongole cele două formațiuni diferite una de cealalaltă nu ar fi putut să închege structuri
de conducere teritorială atât de vaste.

Personal, tind să cred că așa cum Regatul Maghiar a avut (chiar dacă nu intenționat) un rol
esențial în formarea ambelor state medievale dunărene, la fel și stăpânirea mongolă a dirijat
politica din spațiul său de influență. Formarea unor state tampon cu Ungaria care încet încet se
regrupa sub coroana Angevină și era de așteptat să-și reia tendințele de expansiune extracarpatică
nu pare o alternativă imposibil de asociat cu politica mongolilor în scop defensiv. Desigur că
problema este mult mai complexă și cu siguranță nu putem atribui totalitatea evenimentelor care
au dus la formarea unui stat puternic la sud de Carpați numai bunăvoinței mongole. Totuși
ipoteza istoricului Viorel Achim este și ea una posibilă la fel ca toate celelalte.