UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Litere
Specializarea Comunicare și Relații Publice

Proiect de Examen
Spații urbane:forme istorice și culturale

Prof.Univ.:Cătălin Constantin
 Introducere

Lucrarea de față are în vedere analiza orașului Mizil, din Județul Prahova, din punct de
vedere al formelor istorice și culturale, pornind de la primele așezări, până aproape de momentul
actual.
Motivul pentru care am ales acest oraș este interesul față de istoria clădirii spațiului
urban,păstrarea arhitecturii și a construcțiilor ce datează din anii 1800-1850 și faptul că orașul nu
beneficiază de o recunoaștere vizibilă a propriei istorii.
Structura acestui proiect cuprinde:introducerea, ce vorbește despre poziționarea
geografică,elementele cheie ale orașului.Cuprinsul va detalia arhitectura orașului, structura
acestuia din punctul de vedere al străzilor, importanța și amprenta pusă in timp asupra spațiului
de către clădirile și casele ridicate dar și de populația care a locuit orașul de-a lungul
anilor.Concluzia va aduce împreună impresiile cumulate în urma studiului din introducere și
curprins,urmând ca anexele să surprindă în fotografii spațiile semnificative.
Mizilul a primit titlul de oraș încă din anul 1830.Această denumire provine de la
cuvântul menzil- o stație a poștei de cai.Localitatea este însemnată insă în documente încă din
anii 1585, urmând ca peste câțiva ani să intre în posesia lui Constantin Brâncoveanu.Din punct
de vedere geografic, orașul este situat în estul județului Prahova,pe artera care leagă Moldova de
capitala țării, la îngemănarea dealurilor cu câmpia Bărăganului și îm preajma vestitelor Podgorii
de la Tohani,Istrița și Pietroasele.Vecinii săi sunt:în N-com.GuraVadului,în S-com.Baba-Ana,în
E-jud.Buzău iar în V-Fântânele.Orașul este traversat de drumul național DN1B,element extrem
de important in recunoașterea sa.Această așezare geografică face ca orașul să fie ferit de
majoritatea fenomenelor meteorologice extreme și să aiba un pământ roditor și în același
timp,priveliști.Mizilul nu a fost afectat de ploi la același nivel precum regiunile din jur,deși este
mai aproape de Buzău decât de Ploiești,orașul nu este îngropat iarna în zăpezi,deci nici
primăverile nu aduc inundații.Fiind un oraș așezat pe un spațiu relativ mic,accidentele rutiere
sunt puține și de o gravitate redusă datorită faptului că nu se poate circula cu viteză.
Așadar,Mizil este un oraș relativ mic, cu o climă placută,mai blândă comparativ cu
regiunile învecinate,cu un pământ roditor și o istorie de mai bine de un veac.Orașul prezintă mai
multe centre de interes,cum ar fi: Hanul Mareș,Gara din Mizil,Spitalul Orășenesc,Poșta și multe
locuințe care au aparținut unor renume.
 Cuprins

Din punct de vedere al construcțiilor,orașul a trecut prin evenimente care l-au marcat și
i-au modificat structura.În anul 1866 orașul este pe jumătate distrus de un incendiu,f fapt ce îî
face pe negustori să își dorească să plece.Ioan C. Cantacuzino își va ceda însă proprietățile,destul
de valoroase,negustorilor pentru a îi ține în Mizil și pentru a ține și orașul viu .Un alt moment de
cumpănă prin care orașul trece este cutremurul care a zguduit bine temeliile Mizilului.
De acum,putem urmări parcursul orașului,al așezărilor și al celor ce au locuit aici.În
partea sudică a orașului a fost construită gara.Imobilul a suportat modificări de atunci,fiind
evident faptul că a fost reconstruită.Gara avea inițial o intindere mai mare a clădirii și prezenta și
un mic etaj superior.Odată cu noua construcție,etajul a dispărut,iar în structura noii construcții au
aparut coloane de susținere ce se află pe toata fațada Gării.Culorile s-au schimbat,din alb,în
gri,acoperișul nu mai este albastru acum,ci de un maro închis.Spitalul orășenesc este o altă
construcție ce a rămas la locul ei,fără să fie insă modificată prea mult.Ce s-a schimbat insă este
curtea,acum spitalul are în curte un teren de tenis,un laborator de analize la intrarea in curte,pe
partea stangă și o cameră pentru portar pe dreapta,curtea este amenajată cu multe spații verzi iar
gardul este la o înălțime medie,din piatră.Intrarea în curtea spitalului se face numai pe poartă și
numai cu accesul primit de la portar.Școala Nr. 1 este una din școlile orașului Mizil,unde am fost
și eu elevă în clasele v-viii.În urma acestei cercetări am descoperit că școala a fost anterior una
numai pentru băieți și că purta numele de Școala de băieți Ion Crăciunescu.Nu am găsit imagini
clare care să surprindă școala,însă de câțiva ani se aduc îmbunătățiri constant.Curtea a fost
asfaltată,și cu pavele și cu asflat drept,exteriorul și interiorul văruite.O construcție foarte dragă
mie este casa Nicu Scarlat,așa cum se numea ea la început,situată pe Șoseaua Națională,la
intersecția cu Nicolae Bălcescu.Această casă este amintirea dulce a tuturor copiilor din oraș
deoarece aici a fost la un momentdat un magazin foarte mare de jucării,iar la intrare,proprietarul
vindea el însuși înghețată.Deși a decedat de aproximativ 7 ani,proprietarul nu a fost uitat iar
banca ce a luat locul magazinului pare nu reușește să își găsească locul în peisaj.Pe Șoseaua
națională regăsim și un dispensar TBC.Aceasta a fost una din multele clădiri naționalizate în
perioada comunistă și a aparținut unei familii pe nume Litinschi.Dispensarul nu a fost reconstruit
niciodată,iar interiorul aproape că îți dă fiori prin aerul rece pe care îl emană, și fragilitatea
pereților care parcă stau să cadă din moment în moment.
Cea mai importantă construcție a orașului,un simbol al originii sale,este Hanul
Mareș.Acest Han se află la intrarea in oraș,pe sensul de mers Buzău-Ploiești, și a fost pentru
mulți ani un important punct și reper de circulație.Locuitorii orașului spun că aici era o stație,un
popas unde negustorii se odihneau după drumuri lungi și că este,din ce știu ei, cea mai veche
construcție a acestui oraș.Fiind o construcție riguroasă,inaltă și sofisticată pentru un oraș atât de
mic,mizilenii il privesc ca pe un mic castel.Proprietatea a fost urmărită de numeroși
cumpărători,insă după ce a ajuns in mainile unor persoane implicate in ilegalități,a intrat in
posesia Primăriei.

Ferma Dacilor se află între dealurile din apropierea Mizilului și este un punct
turistic extrem de important.Aici vin foarte des vedete,cântăreți,au loc evenimente,filmări de
videoclipuri.Ferma este foarte mare și oferă cursuri de echitație,cabane cu podea de sticlă și lupi
care dorm la subsol,au căprioare,iepuri și multe animale de vănătoare iar mâncarea este preparată
in multe weeknd-uri de Adi Hădean,renumitul bucătar chef.Acest loc aduce un plus orașului

deoarece drumul cel mai simplu,liber și neted este cel care pornește din Mizil,de pe
șoseaua Mihai Bravu,pe drumul Fefelei,Gura-Vadului iar apoi Tohani.
Străzile orașului sunt in mare parte lungi,conectate intre ele,cu puține fundături.Incă nu
există asfalt pe toate străzile iar cele mai multe dintre ele prezintă gropi ce fac drumul destul de
greu de circulat.Orașul prinde culoare vara, când in centru infloresc magnoliile,florile plantate și
in ghiveci,parcurile sunt verzi și ingrijite,unele decorate cu statui.Lângă policlinica orașului,unde
este Casa de Cultură,se regăsește un omagiu adus lui Adrian Păunescu,un bust ridicat pe o
coloană inaltă,iar in parul care este aproape de Gară se găsesc mici statui ce infățișează diferite
animale.Orașul are cinci biserici,acestea sunt pline duminică de duminică,la fiecare sărbatoare
mai mică sau mai mare ilustrând faptul că oamenii locului sunt credincioși.Una dintre Biserici
este construită în stilul celei din Maramureș,in totalitate din lemn și este considerată una din
puținele de acest fel din țară.Există și alte religii,protestante,martori ai lui Iehova,pocăiți care au
și ei locuri de rugăciune,în incinta unor case.De aici putem extrage faptul că mizilenii țin la
libertatea celuilalt de a alege în ce anume să creadă.Deși este un oraș mic,prinde suflet în zilele
de sărbătoare.Aici se țin de mai bine de 10 ani Serbările Toamnei,timp de 3 zile diferiți artiști vin
să cânte pe scena din centrul orașului și să inveselească locuitorii.Programele artistice incep după
orele 12 ale după amiezii și se incheie târziu,dupa ora 12 noaptea.În timpul acestei sărbători,deși
petrecerea are loc între blocuri, nimeni nu este deranjat și oamenii dansează impreună toată
noaptea sau privesc de la geam și se distrează in propriul apartament.Un alt moment de
sărbătoare pentru oraș este Bâlciul.Acesta și-a pierdut pe parcursul anilor din vizitatori din cauza
faptului că evenimentul nu este atât de bine organizat,nu are dată fixă,doar o perioada,dar care se
poate schimba și ea.Oamenii încep să fie deranjați si de populatia romilor care incepe să crească
pe zi ce trece tot mai mult.Chiar dacă nu este un oraș foarte cunoscut,aici locuiesc renume mari
din lumea drogurilor,traficului de arme și de persoane in care,s-a descoperit de curând,era
implicat și șeful Poliției.
Oamenii povestesc că orașul nu mai este ca altădată,liniștit,curat și sigur și nu
recomandă vizitarea lui pe termen lung.Tinerii caută cât mai rapid o portiță de scăpare, fiind
nemulțumiți și de autoritățile locale care s-au lasat acaparate de grupurile de rromi.Deși supărați
pe sistem,își mărturisesc cu sinceritate dragostea despre loc:Orașul este frumos,avem tot ce ne
trebuie:parcuri,biserici,scoli,un spital care este in curs de modernizare,avem si blocuri si spatii
verzi,iernile nu sunt atat de grele iar inundatiilese intampla rar și sunt ușoare.Ar mai fi si
pozitionarea buna,suntem la aproape 90 de km de capitala si jumatate din atat de Buzau..Avem
aproape de noi printre cele mai frumoase priveliști pitorești și lumea ne vizitează imprejurimile
oricat am spune noi ca vrem să plecăm.Dacă s-ar aplica toate legile așa cum sunt ele...am avea
intr-adevar un oraș minunat!-F.Aura Elena-prof.Limba și Literatura Română.Orașul a fost incă
din inceputuri locuit de oameni de cultură,de exemplu poetul George Ranetti,matematicianul
Octav Mayer,familia Mareș,Cantacuzino, iar acum sunt recunoscuți Ministrul Justiției,Ana
Birchall,luptătorul internațional Ion Panait,jurnalistul Cătălin Avramescu.

Concluzii

În concluzie,orașul Mizil este un oraș mic,cu o istorie bogată.Deși industria nu pare să

mai înflorească,oamenii găsesc locuri de muncă in oraș,fie în localitățile din apropiere.
Viața pe timpul zilei este agitată în zilele de sâmbătă și duminică,iar in timpul
săptămânii este liniștită,aglomerație fiind doar la orele când copiii ies de la școală.Acest
comportament este valabil pentru toate anotimpurile,lucrurile schimbându-se însă în ceea ce
privește viața orașului noaptea.Iarna , orașul pare pustiu după orele 17:00, primăvara și toamna
oamenii încep să iasă din case iar vara orașul este populat pana la orele 5-6:00 ale
dimineții.Tinerii se strâng în grupuri și stau la benzinăria orașului,singura deschisă dupa miezul
nopții,iar pana atunci ii găsim la terasele din centrul orașului sau la restaurantul deschis lângă
Han.Pe străzi pot fi văzuți și oameni mai înaintați în vârstă,începând de la vârsta de 35 de
ani,care se ascund de căldura din case,la lumina lunii.Oamenii nu stau numai la terase,ci și în
parcuri.
În final,aș dori să adaug faptul că locuitorii orașului Mizil sunt oameni
primitori,amabili,răspund la nevoile celuilalt și se preocupă de viitorul orașului lor.În ciuda
diferențelor dintre aceștia și rromi, mizilenii se țin departe de conflicte și nu caută atenția celor
care i-ar putea deranja.Am fost impresionată de faptul că oamenii cunosc orașul foarte bine,pot
îndruma orice trecător către puncte mai puțin cunoscute ale orașului.
Mizilul este un oraș foarte bine poziționat geografic și se bucură de un număr de 14.312
locuitori,este traversat de răul Istău,opt obiective din orașul Mizil sunt incluse în lista
monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt
situri arheologice: așezarea din perioada Latène descoperită în strada Mihai Bravu nr. 102;
necropola de înhumație din secolele al IV-lea–al V-lea din strada Țepeș Vodă; așezarea din
secolul al IV-lea e.n. descoperită „la Vinalcool”; situl de la „Casa de Cultură” unde s-au găsit
așezări din Epoca Bronzului și din secolele al IV-lea–al V-lea e.n.; situl de la podul peste
Tohăneanca și peste râul Iștău, cu așezări din neolitic și din secolele al IX-lea–al X-lea; și situl
de la Fefelei, aflat „la crucile de la podul de ciment”, unde s-au găsit urme de așezări din Epoca
Bronzului, secolele al IV-lea–al V-lea e.n. și secolele al IX-lea–al X-lea.Celelalte două sunt
clasificate ca monumente memoriale sau funerare: o cruce de pomenire din piatră (1822–1828)
aflată lângă podul peste Budureasca; și Crucea Răboajelor (1867). Prin poziționarea sa extrem de
avantajoasă orașul poate dezvolta un turism de tranzit. De altfel, în vecinătatea orașului Mizil se
află o zonă considerată rezervație hidrologica cu izvoare minerale — Băile Boboci.
 Anexe

Gara din Mizil

Spitalul Sfânta Filofteia,Mizil
Școala Nr.1,fostă Școală de băieți
Casa Nicu Scarlat
Hanul Mareș
Ferma Dacilor
Hartă orașul Mizil
Bibliografie
http://miziliada.blogspot.com/2011/02/hanul-mares-la-cafeneaua-librariei.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_jude%C8%9Bul_Prahova_-_M
miziliada.blogspot.com/2011/03/din-nou-hanul-mares-pentru-cei-carora.html
miziliada.blogspot.com/2012/01/case-vechi-mizilul-era-pe-la-1835-unul.html?m=1