Aspectul exterior și structura peștii osoși(Actinopteygii – „aktis”, rază + „pterix”, înotătoare)

Sisteme de
Structura
organe
În general corpul este fuziform comprimat lateral. Capul este prevăzut cu gură situată terminal, subterminal, ventral sau dorsal, flancată de mustăţi. Ochii
laterali sunt lipsiţi de pleoape. Pe cap se deschid nările. Regiunea branhială este protejată de un aparat opercular, format din 2-4 piese scheletice. Pe părţile
laterale ale trunchiului se observă linia laterală şi înotătoarele. Acestea pot fi perechi: pectorale, articulate la centura scapulară şi abdominale sau ventrale,
articulate la centura pelviană. Înotătoarele neperechi sunt: dorsala, anala şi codala. Sunt cunoscute următoarele tipuri de înotătoare codale:protocercă, scheletul
Aspect
axial o împarte în lobi egali, homocercă, lobii sunt egali dar piesele scheletice interne sunt dispuse asimetric, heterocercă, scheletul axial pătrunde în lobul
exterior superior, dificercă, celor doi lobi li se adaugă un lob codal, gefirocercă, codala lipseşte, dar dorsala şi anala se sudează. Tegumentul este format dintr-o
epidermă subţire, alcătuită din celule vii, bogată în glande unicelulare mucoase şi seroase, o dermă conjunctivă care conţine cromatofori şi solzi şi o hipodermă
slab dezvoltată. Corpul peştilor osoşi este protejat de solzi cosmoizi(peştii crossopterigieni şi dipnoi fosili), ganoizi, rombici şi juxtapuşi întâlniţi la condrostei
şi holostei, elasmoizi subţiri, lamelari imbricaţi.
Scheletul este osificat, prezentând o matrice dură de fosfat de calciu. Înotătoarele perechi sunt susţinute de raze dermice. Neurocraniul de tip tropibazic (cu sept
interorbitar) este alcătuit din bază, boltă şi patru regiuni: etmoidală, orbito-temporală, otică şi occipitală. Piesele care compun neurocraniu pot fi oase dermice,
oase de cartilaj sau oase mixte. Viscerocraniul este format pe seama celor două arcuri prebranhiale: mandibular şi hioidian şi a celor 5 arcuri branhiale.
Suspensia viscerocraniului la neurocraniu se realizează prin osul hiomandibular (articulaţie hiostilică). Formele primitive păstrează notocordul şi în stadiul de
Scheletul adult. La formele evoluate în jurul notocordului se organizează vertebre cu corp vertebral (centrice) şi amficelice (corpul vertebral prevăzut anterior şi posterior
cu cate o suprafaţă concavă). Coloana vertebrală este diferenţiată în două regiuni: regiunea trunchiului şi a cozii. La vertebrele din regiunea trunchiului se
articulează coaste. Centura scapulară se articulează la craniu, în regiunea otică. La centura scapulară se articulează pterigofore, iar la acestea se articulează
lepidotrichiile, baghetele scheletice care susţin lobii înotătoarei pectorale. Centura pelviană este formată din osul coxal, ancorat în musculatură. Lepidotrichiile
se articulează direct la osul coxal.
Cavitatea bucală largă este prevăzută cu dinţi situaţi pe oasele dentare, premaxile, palatine. Pe planşeul bucal se găseşte limba, lipsită de musculatură proprie.
Esofagul este scurt şi de calibru mare. La extremitatea cranială se deschide, la unele specii, ductul pneumatic, care leagă esofagul de lobul posterior al vezicii
gazoase. Vezica gazoasă este principalul organ hidrostatic, care modifică densitatea peştelui, controlând transferul de gaze din sânge. Aceasta conţine un
amestec de gaze mai bogat în oxigen decât aerul. Gazul este secretat de corpul roşu al vezicii, plasat ventral. Stomacul poate să lipsească. Primul segment al
Sistemul
intestinului mediu este duodenul, în care se deschid canalele glandelor anexe şi la unele specii, cecumuri pilorice. La condrostei, holostei şi dipnoi intestinul
digestiv este prevăzut cu valvulă spirală. Intestinul terminal comunică cu mediul extern prin anus, situat pe papila ano-genito-urinară sau se deschide în cloacă la dipnoi.
Ficatul este alcătuit din lobi mari, situaţi printre ansele intestinale. Bila este colectată prin canale biliare în vezica biliară de la care porneşte un canal cistic
scurt. Prin unirea acestuia cu câteva canale hepatice se formează canalul coledoc care se deschide în intestinul mediu. Vezicula biliară şi pancreasul se deschid
în partea anterioară a intestinului. Pancreasul, diseminat în benzi, secretă suc pancreatic eliminat prin canale în intestinul mediu.
Este format, de obicei, din patru perechi de branhii pectinate, ctenobranhii, protejate de un aparat opercular şi o membrană branhiostegă. Pe faţa internă a
arcurilor branhiale, care susţin branhiile, se observă denticuli, branhiospini care constituie un filtru. Apa este aspirată în gură cu ajutorul faringelui şi se elimină
Sistemul printre branhii, prin mişcarea operculului şi contracţia muşchilor care înconjoară camera branhială. Fiecare branhie se compune din arc branhial pe care se
respirator fixează lame branhiale alcătuite din lamele branhiale. Lamelele sunt acoperite de un epiteliu unistratificat bine vascularizat la nivelul căruia şi are loc schimbul
de gaze. În inspiraţie, când apa scaldă branhiile şi au loc schimburile de gaze, operculele sunt închise. În expiraţie, operculele se ridică şi apa cu dioxid de
carbon iese din camerele branhiale. În afara rolului respirator, branhiile au un rol important în excreţie şi osmoreglare.
Aparatul circulator este de tip închis. Inima este bicamerală (un atriu şi un ventricul) şi conţine sânge venos care realizează un singur circuit. Sângele venos,
Sistemul prin vene este adus în atriu. La contractarea acestuia, trece în ventricul, iar de aici prin aorta ventrală, circulă spre branhii, unde este oxigenat. Prin aorta dorsală
circulator sângele oxigenat este dus spre organe, unde devine venos, întorcându-se în atriu. Sistemul limfatic se compune din vase, sinusuri şi o inimă limfatică deschisă
în vena codală.
Sistemul Encefalul de dimensiuni mici nu ocupă în totalitate cutia craniană. Veziculele encefalului sunt dispuse în linie. Există 10 perechi de nervi cranieni. Pentru
nervos simţul tactil există terminaţii libere şi încapsulate. Pe părţile laterale ale corpului se observă organul liniei laterale, format din neuromaste, situate în depresiuni
intraepidermice sau canale dermice. Ele sunt sensibile la variaţiile de presiune, vibraţii, curenţi de apă. Mugurii gustativi sunt răspândiţi în cavitatea bucală, dar
şi în alte regiuni ale corpului. Ochii, situaţi de obicei pe părţile laterale ale capului, sunt lipsiţi de pleoape. Cristalinul are formă sferică. Acomodarea ochiului la
 distanţă se realizează prin deplasarea cristalinului cu ajutorul muşchiului retractor. Sacii olfactivi comunică cu mediul extern prin nări divizate în câte două
Sistemul
orificii. Peştii au ureche internă al cărei canalul endolimfatic nu comunică cu exteriorul. La anumite grupe de peşti între vezica gazoasă şi urechea internă se
nervos interpune un lanţ de osicule care formează aparatul lui Weber. Acestea transmit variaţile de presiune de la nivelui vezicii gazoase la urechea internă.
Este alcătuit din rinichi şi căile de evacuare ale acestora, uretere. Rinichii, de tip mezonefros, se găsesc de o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi a aortei
dorsale, fiind diferenţiaţi într-o regiune cefalică şi una toracală. Ureterele pornesc de la nivelul zonei toracale şi deschid în papila ano-genito-urinară sau în
Sistemul
cloacă la peştii dipnoi. În timp ce la speciile de apă dulce, care au glomeruli dezvoltaţi, se elimină o cantitate mare de apă şi urina este abundentă şi hipotonică ,
excretor la peştii marini se elimină puţină urină, glomerulii renali sunt reduşi şi organismul reţine apa. Prin uretere urina se adună în vezica urinară, iar de aici, prin
uretră, se elimină în mediu. La unele specii vezica urinară lipseşte.
Este format din gonade şi gonoducte, căi prin care se evacueză elementele sexuale. La mascul testiculele sunt alungite şi situate în cavitatea corpului de o parte
şi de alta a vezicii gazoase de care se leagă printr-o lamă de ţesut conjunctiv. Testiculele se continuă cu două spermiducte care se unesc şi se deschid pe papila
Sistemul ano-genito-urinară. Gonadele femelei sunt reprezentate prin două ovare cu pereţi subţiri. Caudal cavitatea ovariană se continuă cu oviductele care se unesc într-
reproductiv un duct median orientat caudal, care se deschide la nivelul papilei ano-genito-urinare. La Salmonidae şi Muraena oviductul lipseşte. Majoritatea speciilor sunt
ovipare, fecundaţia desfăşurându-se în mediul extern. Doar la masculii ciprinodontidelor înotătoarea anală se diferenţiază în organ de acuplare şi fecundaţia este
internă. În general dimorfismul sexual este slab exprimat şi apare doar în perioada de reproducere, adulţii nemanifestând grijă pentru îngrijirea puilor.