2007

ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

Redactor: Răzvan Penescu

Editor format *.pdf Acrobat Reader: Laura Aprodu
Corectură: Carmen Botoșaru
Fotografii © 2007: Cătălin Hladi
Text © 2007: Carmen Botoșaru

Toate drepturile sunt rezervate autorilor.

© 2007 Editura LiterNet pentru versiunea *.pdf Acrobat Reader

Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a acestei

versiuni a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărții
prin intermediul altor site-uri, modificarea sau comercializarea
acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al editurii LiterNet
sunt interzise și se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor
și drepturile conexe, în vigoare.

ISBN-10:973-122-004-6
ISBN-13:978-973-122-004-8

Editura LiterNet
http://editura.liternet.ro
office@liternet.ro

ACASĂ
Carmen Botoșaru
 
C
Prolog
uprins
6 Ionică al Floarii 84
Sandu a lu’ Rădăcină 12 Moș Marinică Drăgălașu 92
Garofița Nebuna 30 Alde Mâtcanu 98
Nuna și Titi Brânzoiu 44 Tanti Tuia 114
Ionel Bogdu 54 Nea Victor Bazaoache 120
Moțatu și Stana 60 Țața Steluța 130
Moș Gheorghe Barbă 68 Tarafu’ lu’ Geaulea 138
Tițu lu’ Bulea 74 Epilog 150
Marin Dobrogeanu 80

  Editura LiterNet, 2007

 ACASĂ
Carmen Botoșaru

Prolog
Editura LiterNet, 2007

N
e adunăm de sărbători. Cele de iarnă. Pentru că cele de
primăvară, deşi hărăzite de tradiţie tot reuniunilor familiale,
nu ştiu cum se face că pe noi ne aruncă mereu în alte părţi,
numai acasă nu. Dar iarna, ca la comandă, înfruntăm curajoşi
troienele Bărăganului, aerul aspru sau vânturile turbate, ninsorile
furioase sau gerurile seci, şi venim. Venim acasă. Ne strângem cu
toţii în casa părintească, în odăile lucind de spoiala albă ca zăpada şi
mirosind a gutui şi lemne arse, să petrecem împreună.
Satul pare acelaşi. Aceeaşi şosea naţională, îngustă, asfaltată prost,
şerpuitoare, care taie dintotdeauna mica aşezare de case scunde
şi înghesuite, chiar pe mijloc. Aceleaşi străzi laterale, prăfoase,
îngheţate sau înnoroiate. Aceleaşi case. De cărămidă, tencuite şi
vopsite în verde, albastru sau în nuanţe lutoase. Sau de chirpici,
lipite cu pământ şi văruite. Toate, cu verande lungi şi strâmte.
Unele, puţine – cele foarte vechi, bătrâneşti, din apropierea gârlei,

 

spre pădurice - acoperite nu cu ţigle sau tablă, ci cu stuf. Ferestre
mici, zgârcite, cu câte un geam plesnit, cercevele de lemn crăpat,
umflat, maroniu parcă trist. Aceleaşi garduri joase sau înalte, din
scândură sau din plasă, drepte sau lăsate când pe-o parte, spre
curte, când pe cealaltă parte, spre stradă, cu vopseaua scorojită şi
ciobită din loc în loc sau văruite alb lucios, crăpat. La colţul dinspre
primărie, la şosea, aceeaşi fântână în calea trecătorilor însetaţi,
cu lanţ ruginit, cu găleată de tablă argintiu-plumburie. Cana cu
smalţul sărit, legată cu lănţug de stâlpul fântânii, pare să fie şi ea
aceeaşi. Pe marginea şoselei, de-o parte şi de alta, copaci bătrâni şi
şanţuri înguste, nu prea adânci. Când plouă, se strânge apă în ele
şi vin raţele să se scalde. Când ninge, zăpada se păstrează netopită
pe fundul lor, până spre primăvară, când satul se dezgheaţă greu,
îndelung, şi parcă ar vrea să spună că în anotimpul friguros a nins
vârtos şi iată dovada!, rămăşiţe de zăpadă care nu se mai lasă duse,
petice îngheţate, murdare. În dreptul porţilor gospodăriilor, peste
şanţuri trec podeţe de lemn, strâmte cât să încapă un om. Biserica
e neschimbată, albă, simplă, încinsă cu un brâu de picturi cu sfinţi
şi îngeri, cu turle argintii care cândva îmi păreau că străpung cerul,
dar azi, crucile din vârful lor nu ating nici măcar înălţimea şirului
de copaci ce mărgineşte curtea. Primăria, renovată periodic (mi se
pare mie sau este cea mai îngrijită clădire din sat?), e împodobită
de sărbătorile de iarnă, înfăşurată în şiruri de instalaţii bogate de
beculeţe minuscule, de toate culorile, aprinzându-se multicolor
şi vesel, cu intermitenţe. La doi paşi de primărie este postul de
poliţie (miliţia de altădată), cu acelaşi afişier la intrare, doar că
azi, din spatele geamului murdar şi crăpat nu mai răsar chipuri de
infractori la rubrica Aşa nu, sau de ţărani fruntaşi în întrecerea
socialistă, la rubrica Aşa da. În locul lor, două coli A4, cu chenar
tricolor, se adresează cetăţenilor comunei, enumerând realizările
 
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
mandatului prezent şi promiţând alte realizări viitoare. Tot la şosea
se află şcoala generală (pitică, parcă, şi din ce în ce mai coşcovită),
căminul cultural (fără ferestre, fără uşi, fără nici o culoare, doar cu
o firmă părăginită, agăţată strâmb şi de pe care, în cincisprezece
ani în care nimeni nu s-a mai îngrijit de hurdubaia devenită inutilă
şi abandonată, ploaia şi timpul au şters ici-colo câte-o jumătate
de literă sau o literă întreagă), magazinul universal (împărţit în
trei-patru buticuri, în care zac alandala, fără noimă, tot felul de
mărfuri, de la pâine şi becuri până la blugi şi casetofoane no name,
în toate la fel, aceleaşi sortimente, aceleaşi preţuri, aceiaşi clienţi
care se uită fără să cumpere, aceiaşi vânzători-patroni, îmbrăcaţi
cu bundiţe şi încălţaţi cu cizme de cauciuc) şi dispensarul (singurul
luminat puternic, cu neoane orbitoare). Pe colţ se află cârciuma
(mititică şi dărăpănată, cu mese de tablă ruginită şi scaune la fel,
înghesuite în spaţiul întunecos şi umed, cu uşa strâmbă şi
strâmtă ca a unei magazii). Strada noastră este a cincea
cum numeri de la intrarea în sat, venind dinspre
oraş. Nu e nici măcar pietruită. Nici azi, la fel ca
şi ieri când, dacă se înmuia un pic pământul,
roţile căruţelor – încărcate cu lucernă, coceni,
porumb, lemne, cărbuni (uneori brichete)
sau ce mai cărau oamenii pe la gospodăriile
lor - săpau gropi adânci, în care adeseori
rămâneau împotmolite. Pe lângă gard, paşii
care mai trec încolo şi încoace bătătoresc,
încet-încet, o cărare subţire, ondulată, care
ocoleşte noroiul şi băltoacele, cotind-o când
spre dreapta, când spre stânga.
Mama face focul la sobe. Eu
tai lemne, cu toporul
 ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

mare şi greu, pe care altădată nici nu puteam să-l clintesc, darămite de mâncat şi băut pe săturate, nu de alta, dar să-i fie mortului acolo
să-l ridic deasupra capului. Buturuga se crapă la prima izbitură, unde se afla, adică pe lumea cealaltă). Tot povestind şi aducân-
iar la a doua se despică. Sar aşchii. Tata, cu mâinile tremurându-i du-ne aminte, câteodată râdem în hohote. Ne scuturăm şi ne înecăm
nestăpânit, dă apă şi mâncare animalelor. Focul se înteţeşte. Arde în cascadele zgomotoase de râs pe toate vocile. Sau, dimpotrivă, ni
când viu, când mocnit, în bucătărie (în soba cu plită), în odaia noastră se umezesc ochii de lacrimi pe care ni le ştergem tăcuţi, fiecare pe
(la soba de teracotă), în odaia părinţilor (în soba lipită cu pământ furiş, cu buricul sau cu nodul degetului arătător, de cum le simţim că
şi văruită alb curat, strălucitor). Pisicile îşi ling blana, fără grabă, cu încolţesc în colţul ochiului. Frânturi de întâmplări, chipuri, obiecte,
mişcări graţioase. Se aude limpede lipăitul lor perseverent, apăsat, gesturi, vorbe. Cioburi pe care toanele memoriei le-au pus deoparte,
iar în urma limbilor aspre rămân pe blana tigrată dungi lucioase. la întâmplare, ca să le reînvie când şi când – ca dintr-un vis de noapte,
Doar când le pişcă un purice, tresar şi se reped să clănţăne mărunt- scurt, trecător cât ai pocni din degete -, tot la întâmplare. Poveştile
mărunt locul, cu dinţişorii zimţaţi. Apoi redevin instantaneu calme, se înşiră ca mărgelele pe aţă, personajele se recompun ca într-un
continuă să se spele, privesc galeş spre nicăieri, saltă drept un picior puzzle, vremuri trecute sunt înviate şi prind culoare pentru câteva
din spate, parcă ar cânta la violoncel. clipe pe scena pe care noi, actori diletanţi, rostim replici repetate
Stăm cu toţii la masă, ciocnim păhărele mici de ţuică fiartă cu cine mai ştie a câta oară, dând contur unor umbre, aducându-le, de
zahăr şi cu boabe de piper, negre şi lucioase, cu piele zgrunţuroasă. dor, în lumina vie, dar şi ea vremelnică, a prezentului.
Şi povestim cum am trăit noi. Cum ne-a fost copilăria, mie şi lui Fiecare îşi aminteşte câte ceva...
frate-meu. Cum a fost tinereţea părinţilor noştri, cum erau bunicii
– tataia Mâtcanu şi mamaia Tinca -, cum erau cei de pe uliţa
noastră (Sandu a’ lu’ Rădăcină, Garofiţa şi Nuna, alde Bogdu şi alde
Moţatu, moş Gheorghe Barbă, Tiţu lu’ Bulea, Marin Dobrogeanu şi
Ionică al Floarii, Marinică Drăgălaşu, Gogoncioaica, tanti Tuia, nea
Victor, ţaţa Steluţa şi nea Costache Ceacâru), popa Luţă, doctorul
Lefterescu şi miliţianul Brânduşă, gaşca lui Nelu, gaşca mea, viaţa
la stână, fotbalul pe maidan, colindul de Ajun, Paştele şi Scaloianul
(înfăşurat în straie de coji de ouă roşii, galbene, portocalii, verzi şi
violet, şi slobozit pe apă curgătoare), nunţile (cu mirese frumoase,
înveşmântate ca prinţesele) şi taraful lui Geaulea (cinci ţigani
lăutari, cu vieţi amărâte, dar fericiţi să cânte, neîntrecuţi în talent la
muzică de nunţi şi petreceri), înmormântările (cu bocete şi ţipete),
botezurile (cu bucurie) şi pomenile (prilejuri de reculegere, dar şi

10 11
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Sandu a’ lu’
Editura LiterNet, 2007

Rădăcină

S
andu a’ lu’ Rădăcină stătea chiar pe colţul de la şosea şi era
vecin, pe latura dinspre strada noastră, cu Garofiţa Nebuna.
Cât era cald afară, casa lui era îmbrăcată în felurite plante
agăţătoare: iederă, zorele, mănunchiuri de viţă-de-vie lipite de
ziduri sau boltite peste ele, făcând umbră la ferestrele odăilor.
Mamaia Tinca îi zicea:
- Nu ghiorlăie şobolanii prin iedera asta deasă?
Sandu nu răspundea, doar dădea din cap, fără să se înţeleagă dacă
înseamnă da sau ba.
Gardul era înalt, din scândurele înguste, văruite, printre care nu
puteai să vezi în curte. Eu, totuşi, vedeam. Îmi propteam ochiul în
crăpătura minusculă dintre şipci şi mă uitam după Bălăieţu. Dacă-l
zăream, îl fluieram să vină la gard şi îl întrebam în şoaptă:
- Bălăieţule! Bălăieţule! Vrei să ne jucăm? Întreabă-l pe tac-tu
dacă ne primeşte-n curte!

12 13

Eram mai mulţi: eu, Nicu zis Prepeliţă, Puiu Bejan, Belea, Sfrijitu,
Marin a’ lu’ Pipirig. Şi, câteodată, mai era şi Rada lu’ Vasilica,
singura fată care se amesteca printre noi, băieţii. N-o alungam, ca
să avem de cine râde. Era de-o seamă cu mine. Într-o vară, venea
la mamaia Tinca să-i dea cu gaz în cap, s-o scape de păduchi. O
necăjeam de câte ori puteam, dar ea nu se supăra pe noi. O lăsasem
o zi întreagă, într-o vară, să stea în butoiul cu apă de ploaie, aflat
la streaşina casei ei (şi mamaia Tinca avea un butoi la colţul casei,
în care strângea apă de ploaie, pentru rufe, dar şi pentru spălat
părul); o văzusem pe Rădiţa când, de căldură prea înăbuşitoare,
intrase în butoi să se scalde în apa răcoroasă, auzisem şi zgomotul
pe care-l făcuse apa – bâldâbâc! - şi-o auzisem după vreun sfert
de ceas strigând după ajutor şi smiorcăindu-se că nu mai putea să
iasă de-acolo, de pirpirie ce era; am pândit-o să nu se-nece, dar
n-am ajutat-o să iasă, hlizindu-mă ca un netot, pe ascuns, în
căuşul palmei. I-am chemat şi pe Sfrijitu, pe Nicu Prepeliţă şi pe
Belea, care stăteau mai aproape, şi-am tot dat târcoale, ascunşi,
râzând de biata Rădiţa că a stat o zi întreagă în apă, până au venit
ai ei de la câmp şi-au scos-o din butoi, cu pielea creaţă şi albă,
transparentă. Stătea încârligată de frig, ca un semn de întrebare.
Dârdâia şi avea pielea găinii. Părul ud, şuviţe-şuviţe lungi, i se
lipise de faţă şi de buzele de culoarea prunelor brumării. Doar atât
am apucat să vedem (parcă îmi părea rău de ea, văzând-o aşa, dar
n-am spus băieţilor, am ţinut secret, pentru că ar fi râs de mine),
c-a fugit repede în casă. Le-am povestit şi celorlalţi băieţi şi-am
râs de ea că n-are putere nici măcar cât să iasă dintr-un butoi
amărât.
Bălăieţu a’ lu’ Sandu a’ lu’ Rădăcină n-avea voie să iasă din curte
să se joace pe drum, cum făceam noi. N-avea voie nici să alerge,
aşa că nu puteam să jucăm cu el pitita, leapşa, atinsa, lapte-gros
14
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
sau fotbal. De-aia nici nu ne prea duceam pe la el. Noi alergam ca
bezmeticii, eram plini de zgârieturi, de tăieturi şi de vânătăi, unele
închise la culoare, altele gălbui, spre vindecare (dar nu apucau să
dispară unele, că ne şi împodobeam cu multe altele, în coate, în
genunchi, pe faţă, pe unde se nimerea). Sandu, taică-său, era cu
ochii pe el mai tot timpul, trebuia să-i ştie aproape fiecare mişcare.
Maică-sa, o femeie scundă – de-aia îi şi zicea lumea Marioara Pitica -,
durdulie, tăcută ca un peşte şi ea, la fel ca bărbatu-său, era, parcă,
şi mai vigilentă, îl supraveghea chiar pas cu pas. Bălăieţu trebuia să
doarmă la doişpe, după ce se întorcea de la şcoală, apoi să-şi scrie
temele la citire şi la aritmetică, şi de-abia pe seară îl zăreai prin curte,
jucându-se singur mai totdeauna. Sau apăream noi, gaşca, plictisiţi
de alte jocuri şi curioşi să vedem ce mai e pe l-alde Bălăieţu. Noi
ne-am fi jucat mai des la el, la Bălăieţu în curte, dar nu de mila lui
că era mereu singur, ci de dragul garajului pe care-l avea taică-său
şi în care-şi ţinea o Mobră la care meşterea întruna, cu mâinile
pătate de ulei, îmbrăcat într-o salopetă de doc gri-şters,
largă – umflată pe el, ca un balon -, jerpelită şi peticită în
fund şi în genunchi – cu nişte pătrate uriaşe de pânză
verzulie -, plină şi ea de tot felul de pete. Stând pe
vine până ne amorţeau picioarele, căscam şi
noi gura la el, admiram tăcuţi nenumăratele
şuruburi ruginite şi năclăite de vaselină, pe care
le întindea pe trotuarul îngust, şi ne minunam
în sinea noastră cum de ştia să le mai pună la loc.
Cel mai des, mai ales vara, pe căldură, scotea
motoreta în faţa garajului şi muncea la ea la
lumina zilei.
Mai ales când soarele bătea puternic. Îşi
sufleca mânecile până deasupra
15

şi păroase care se continuau cu nişte palme roşiatice care arătau
ca frunzele uriaşe de ricin (pe mine mă speriau namilele astea de
plante, semănau cu unele carnivore, pe care le văzusem eu într-un
atlas de botanică, şi despre care Bălăieţu îmi povestise că mâncau
gângănii, animale şi chiar oameni), traversate de vine umflate,
cu degete groase, cu noduri proeminente, cu unghii late. Atunci,
după ce ne săturam de privit la reparaţiile care păreau fără sfârşit,
noi intram în garaj şi ne făceam de lucru cu sumedenia de unelte
de tot felul, întinse la îndemâna noastră, pe rafturi joase, de lemn
nevopsit, fixate pe pereţi, de jur-împrejur. Garajul era lipit de casă,
dar mai scund, cu acoperişul plat. Era îngust şi întunecos, iar pe
jos era turnat ciment care, în timp, se cam măcinase, aşa că tălpile
noastre goale erau nevoite să îndure să fie înghiontite întruna de
pietricele.
Când termina de lucru, Sandu ieşea la stradă cu motoreta, ţinân-
d-o de coarne şi mergând, cocoşat, pe lângă ea. Noi, după el. Ca la
un semnal, apăreau din senin şi alţi privitori. În drum, pe asfaltul
şoselei, mai întâi o pornea şi o ţinea în loc. Fierătania hârâia şi
tremura uşor, ca o piftie nu prea închegată. Apoi, ambalată, se
scutura din toate încheieturile, ca un cal nărăvaş, şi începea să
ţiuie. Într-un moment anume (a rămas, pentru totdeauna, un
mister ce anume îl făcea pe Sandu să creadă că motoreta era gata
de lansare), încăleca şaua jerpelită, ambala şi mai precipitat şi
se pierdea într-un nor albastru de fum, imposibil de pătruns cu
privirea, acompaniat de pârâituri asurzitoare:
- Prrrm, prrrm, prrrm, prrrrrrrrrrrrrm..., se îndepărta zgomotul.
În urma lui, toţi gură-cască ne lăsam învăluiţi de ceaţa groasă
aruncată spre noi de năbădăioasa maşinărie, înecaţi de mirosul de
benzină nearsă, tuşind, usturându-ne ochii şi lăcrimând ca la un
emoţionant eveniment.
16
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- Las-o, mă, Sandule, dracu’, n-o mai ambala atâta, c-o omori!
Şi ne omori şi pe noi cu huruiala şi cu mirosu-ăsta! Hă, hă, hă...
se trezea câte unul, de pe la vreo poartă, ţipând în urma mingii
albăstrii-ceţoase în care motoreta şi Sandu erau perfect camuflaţi,
şi care se îndepărta fără prea mare iuţeală.
- Crezi că te-aude? La aşa vacaaaaarm... Zici că urlă o mie de draci!
Tu nu vezi ce-i pe el? Plimbare, nu jucărie!
- Minte de copchil, ce vrei? Ăsta micu’ are mai multă judecată...
făcea spectatorul, arătând din ochi către vreun Piticot nimerit şi
el pe-acolo.
- Apăăăi... aşa reprezentaţieee... mai bine ne-ar rupe şi bilete, să
câştige şi-un ban cinstit de pe urma publicului... Păi nu?
Sandu se ducea până în dreptul bisericii – era vreo jumătate de
kilometru - şi acolo întorcea, pentru că mai departe şoseaua era
plină de gropi, şi pe-o parte, şi pe alta. Odată îl vedeai că apare în
zare, lăsând în urma lui rotocoale zvâcnite de fum şi, pe măsură
ce se apropia, sosea şi larma făcută de zbaterile dihaniei în
strădania de a se ţine în picioare şi de a înainta.
- Prrrm, prrrm, prrrm, prrrrrrrrrrrrrm..., creştea
zgomotul.
Sandu, cu spinarea dreaptă şi umerii traşi în spate,
parcă nefiresc de mult, ca şi cum ar fi înfruntat,
sfidător, un pluton de execuţie, cu mâinile pe
coarnele de plastic gălbui, scorojit, cu un aer
serios, de zici că făcea cea mai mare ispravă din
lume, trecea de noi, care ne trăgeam repede pe
marginea drumului, şi îşi continua drumul încă
vreo jumătate de kilometru, până spre ieşirea
din sat. Făcea aşa câteva ture şi, dacă
motoreta nu-l lăsa pe traseu, ca
17

să se întoarcă pe lângă ea, împingând-o de coarne, însoţit de
hohotele de râs şi de poantele observatorilor, atunci o oprea el, cu
o frână spectaculoasă, chiar în faţa porţii lui. Apoi, fără să privească
pe careva şi fără să audă întrebările băşcălioase, ca şi cum ar fi fost
singur pe drum, descăleca şi intra alene în curte. Aplauzele mai
lipseau, ca să fie spectacol. Când se nimerea la poartă şi notarul
- care era vecin cu Sandu, dar casele lor erau despărţite de drumul
îngust, de pământ, care dădea imediat în şosea -, auzeai şi câ-
te-o vorbă aruncată cu preţiozitate, însoţită de un gest afectat al
mâinii, exprimând lehamitea:
- Un caraghios, domnule... Se comportă aşa copilăros în văzul
lumii... Ce să-nveţe copilu-ăla de la el?
Bălăieţu nu ieşea din curte nici măcar când proba Sandu motoreta.
Rămânea nemişcat, în poarta deschisă larg.
Când ne jucam cu el, era tăcut, nu rostea aproape nici un cuvânt,
nu ţipa şi nu înjura ca noi, nu cerea nimic, nu râdea, nu plângea.
Putea să stea mut şi serios ore întregi. Porecla i se trăgea de la
faptul că nici când se făcuse măricel nu reuşise să rostească băieţel,
zicea tot bălăieţ, cum apucase să spună când era mic-mic şi pocea
toate cuvintele.
Dacă se sătura Sandu de zarva din garaj, ne gonea acasă. Din senin,
după ore de muţenie, şi-a lui, şi-a lui fiu-său, odată îi auzeai glasul
liniştit:
- Hai, duceţi-vă şi voi acasă. Se-nserează... V-or fi aşteptând alde
mă-ta la masă...
Noi nu ne prea grăbeam să plecăm, aiuriţi cum eram, mai zăboveam
prin curte. Până apărea Luşca.
În fundul grădinii, dincolo de ograda de orătănii şi de coteţele de
porci, cu un lanţ parcă prea gros şi prea greu pentru ea, era legată
de-un par putrezit, Luşca. Dacă vedea că n-are cu cine vorbi şi că
18
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
luaţi cu binişorul nu ne supuneam, ca să ne zorească să plecăm,
Sandu slobozea căţeluşa. Luşca ţâşnea din zgardă, se ducea întâi
ţintă spre Sandu şi sărea în sus de bucurie, de parcă era pe arcuri,
dar după ce Sandu arăta spre noi, Luşca îşi lua rolul în serios şi
ne lătra cu stăruinţă, arătându-ne colţii. Era scundă dar lunguţă,
albă, cu părul lung, zdrenţăros, cu ochi rotunzi şi negri, umezi,
umbriţi uneori de câte-o viţă de păr nesupusă, şi lătra piţigăiat,
dezvelind nişte gingii sângerii şi colţi înguşti şi ascuţiţi, neaşteptat
de lungi pentru cât de mititică era. Ne suiam repede pe câte-un
coteţ, să nu ne muşte. Ne bătea inima ca lu’ Rada lu’ Vasilica: Rada,
când ne jucam de-a alergatelea, odată se oprea şi, roşie la faţă,
ţinându-se de piept şi răsuflând greu şi repezit, ne zicea întretăiat
cu gâfâieli:
- Nu mă mai alergaţi, mă, că-mi bate inima!
Noi râdeaaaam... ne tăvăleam de râs:
- Da’ ce, fă, inima ta bate numa’ când alergi?
Şi umblam aşa, numai pe coteţe, până reuşeam să sărim
vreun gard, prin fundul curţii, să ne salvăm de Luşca. Ori
nimeream la Garofiţa Nebuna în curte – care, dacă
ne zărea, îl asmuţea pe Gorbi pe noi:
- Şo pe ei, Gorbi! Şo pe ei! Aşa, mamă, aşa!
Alungă musafirii nepoftiţi!
Aşa că trebuia să mai facem, iute, un salt
peste gard, să ajungem în drum. Sau alteori,
de la Bălăieţu din curte ne salvam direct în
drum, depinde încotro ne duceau mai repede
picioarele şi mintea; şi după cum ne era şi norocul.
Scăpaţi de primejdie, deveneam viteji şi, ca să
ne răzbunăm, începeam să strigăm şi-o
ţineam aşa până răguşeam:
19

- Bă-lă-ie-ţu mă-lă-ie-ţu! Bă-lă-ie-ţu mă-lă-ie-ţu!
Mai târziu, când, făcându-ne mai mari (eram la generală, prin-
tr-a cincea, a şasea), l-am cunoscut mai bine pe Bălăieţu, ne-am
împrietenit şi mă duceam des la el. Aveam să-mi dau seama că
Luşca, ajunsă bătrână, avusese viaţă grea, trăind iarna în ger
şi-n zăpadă. Cuşca ei era o dărăpănătură prin crăpăturile căreia
pătrundeau picăturile de ploaie şi fulgii de nea. Şi nu cred că
mâncase vreodată altceva decât pâine veche, tare ca pietroiul, şi
mămăligă rece. Nu mi se mai părea fioroasă deloc, de-acum se
mişca greu şi avea o privire care îmi stârnea compasiunea. Aş fi
vrut să am o baghetă magică, s-o lovesc uşor şi să redevină căţeluşa
rea şi ameninţătoare, care mă făcea să mă cocoţ pe coteţe şi să
escaladez gardurile, cu doar câţiva ani în urmă.
Ne împrumutam unul celuilalt cărţi şi reviste. Bălăieţu era abonat
la Cutezătorii, eu, la Start spre viitor. Odaia lui era mică şi ticsită
cu fel şi fel de covoraşe, carpeţele şi macate lucrate de maică-sa
la războiul de ţesut. Primea o lumină strecurată chinuit printre
rămurelele chircite de iederă întinsă peste fereastra minusculă
ce nu putea fi deschisă şi care dădea în spatele casei, unde se
îngrămădeau nişte salcâmi tineri, cu frunze de un verde fraged,
foşnitoare la cea mai molcomă suflare de vânt. Acolo, stând pe
taburetele fără culoare, la masa aflată în dreptul ferestrei, vorbeam
despre ce citeam şi despre ce voiam să ne facem când o să fim şi mai
mari. Bălăieţu voia să se facă doctor, să vindece bolile grele, care
păreau fără leac. Din vorbă-n vorbă, tot povestindu-ne una, alta,
îmi spusese, sub jurământ că nu mai spun la nimeni, că suferea cu
inima. Ăsta era, deci, misteriosul motiv pentru care ai lui nu îl lăsau
să meargă singur nicăieri, îl supravegheau tot timpul, îl puneau să
doarmă la doişpe? De-asta erau toţi aşa tăcuţi şi trişti, retraşi din
lume, aproape sălbatici, izolaţi în curtea lor din mijlocul satului,
20
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
la şosea? De-asta aveau mereu un aer absent? De-asta nu păreau
să privească nici în dreapta, nici în stânga, ci îşi încordau atenţia
numai spre treburile, grijile şi gândurile lor? Bălăieţu îmi arătase
punga lui cu medicamente, din care năvălise un miros amărui, ca de
migdale. Erau mai multe borcănele şi sticluţe, mai mari, mai mici,
cu etichete pe care erau scrise denumiri întortocheate, imposibil
de descifrat fără să-ţi îmbârligi limba, necum de ţinut minte.
Picături, pilule albe, pilule roşii, rotunde, ovale, translucide, opace,
măricele sau mărunte. Nesăbuit, uitând de jurământ, la plecare, în
timp ce îmi trăgeam în picioare cizmuliţele roşii, de cauciuc, şi îmi
îndesam pantalonii de trening în ele, mă trezisem întrebând-o pe
maică-sa, care mă aştepta să mă petreacă până la drum şi să încuie
poarta în urma mea:
- Tanti Marioaro, e bolnav rău Bălăieţu?
Cum stăteam aplecat să mă încalţ, neauzind nici un răspuns,
mi-am înălţat privirea spre ea. Tocmai îşi ştergea ochii,
cu colţurile basmalei. La poartă i-am zis Săru’ mâna,
iar ea mi-a răspuns încet:
- Să vii mai des...
Eu îi povesteam lui Bălăieţu câte-n lună şi în
stele, despre tot felul de aventuri pe care le
citeam sau le inventam. El stătea aplecat
peste masa îngustă şi scurtă, lipită de perete
şi, în timp ce mă asculta, desena. Îşi proptea
pieptul în muchia mesei şi se lăsa doar pe
două picioare ale scaunului, celelalte două
ţinându-le ridicate în aer. Şi eu mai stăteam
câteodată aşa şi mama mă certa:
- Vezi să nu cazi, acu’ aluneci!
Stai frumos pe scaun!
21
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

Dar mai mult şi mai mult îmi plăcea să-mi salt picioarele pe taburet - Îhî.
şi să le încolăcesc cu amândouă mâinile, sprijinindu-mi bărbia când - Cioban. Traista-ciobanului.
de un genunchi, când de celălalt. Bălăieţu avea tot felul de creioane - Aaa... da.
colorate şi de carioci (cumpărate de la oraş – mă gândeam eu -, - Dar ia, ghici, ce circumferinţă are baobabul?
pentru că la nea Ionică Cătuneanu, la librăria noastră, nu văzusem - Cinci metri?
asemenea lucruri frumoase) şi schiţa cu creionul plante întregi, cu - Treizeci!! Şi cât crezi că trăieşte?
rădăcină, tulpină, frunze şi flori, pe care apoi le colora şi cărora avea - O sută de ani?
răbdare să le adauge în amănunt tot felul de vinişoare, punctuleţe, - Cinci mii!!
tubuleţe, perişori, filamente, bulbi, grăuncioare, ciorchini, folicule, - Mamăăă!!!
lobi, capsule, păstăi. Apoi, din fiecare părticică a plantei trăgea Pe urmă, Bălăieţu începuse să facă desene tot mai complicate,
săgeţi şi scria în dreptul lor, cu litere egale, puţin aplecate: bractee reprezentând părţi ale corpului omenesc sau organele interne.
sudate sau spată sau bulb ovoid tunicat. La sfârşit, punea titlul Totul, realizat cu minuţiozitate, cu linii exacte, neşovăielnice, cu
planşei (din care eu nu pricepeam nimic): Galanthus nivalis, aceleaşi culori ca în ilustraţiile din atlasul de anatomie: intestinul
Familia Amaryllidaceae. Mă uitam la desen: subţire, cu duodenul în formă de potcoavă, înconjurând
- Da’ ăsta nu e ghiocel? capul glandei pancreatice; ochiul, cu corneea, sclerotica,
- Ba da, îmi spunea Bălăieţu, în timp ce rodea creionul. Rămânea cristalinul, camera anterioară şi umoarea apoasă, corpul
puţin pe gânduri, apoi, sub titlul în limba latină adăuga între ciliar, irisul; inima, cu vena cavă superioară, aorta,
paranteze rotunde: Ghiocelul. artera pulmonară, atriile şi ventriculele, vena cavă
Ştia o mulţime de denumiri latine ale plantelor. Câteodată mă inferioară.
întreba: - Ştii că inima poate să fie şi în partea
- Ştii ce înseamnă Capsella bursa-pastoris? dreaptă?
- Mmmm... nu ştiu... - Nu cred. Vrăjeală...
- Dacă nu ştii, ghiceşte! Gândeşte-te bine! Ce ar putea să însemne - Şi ficatul în stânga.
pastoris? Seamănă cu ceva în româneşte. - Cin’ ţi-a zis?
- Mmmm... Păstor? - Ce contează? Aşa e, cum îţi spun eu.
- Mda... doar că altfel... - Bine, dom’le doctor Bălăieţu. Dacă zici
- Nu ştiu... tu…
- Pfffuuu... De ce nu te gândeşti? - Zi mai departe despre Robinson.
- Mmmm... - Aşa, şi l-a salvat de canibali.
- Te laşi bătut? Şi pentru că în ziua

22 23

aia era vineri, chiar aşa l-a botezat.
- Cum?
- Cum... Vineri!!!
- Hi, hi, hi, ce nume... şi?
La compunere, literatură şi gramatică aveam numai zece.
La desen eram o catastrofă. Odată, Bălăieţu a vrut să mă ajute
(ce-i drept, eu îi cerusem; insistasem cu rugăminţi şi promisiuni) şi
mi-a făcut tema: Copiii lumii doresc pacea. Am luat zece în
catalog. Fără să am mustrări de conştiinţă. Doar că, înainte cu
vreo lună de vacanţa mare, m-am trezit că îmi spune tovarăşa
profesoară Ecaterina Istrate că desenul meu a câştigat locul întâi
la un concurs naţional de desene şi că urma să merg într-o tabără
de creaţie artistică, la munte, toată luna iulie. Am amuţit şi n-am
spus nimic. M-am perpelit toată seara şi toată noaptea. A doua
zi, nu m-am dus la Bălăieţu, deşi ştiam că mă aşteaptă. Am stat
posac, singur, în odaia mea, prefăcându-mă că citesc. Dar mama
şi-a dat seama că se petrecea ceva cu mine. M-a luat cu binişorul
şi, cu ochii plecaţi, ocolindu-i privirea, deşi mă tot apuca de bărbie
şi încerca să-mi ridice ochii spre ea, până la urmă, izbucnind în
lacrimi, i-am povestit toată tărăşenia.
- Nu ţi-e ruşine obrazului? Hai imediat la şcoală şi să spui adevărul,
m-auzi?
Am avut media nouă la purtare, iar Bălăieţu a râs de mine din
toată inima. Cum nu-l mai văzusem vreodată râzând cu-atâta
poftă. Nici el nu s-a dus în tabără, era prea bolnav.
De la Bălăieţu mi-au rămas teancuri de reviste Cutezătorii şi
câteva cărţi: Comoara din insulă, Winnetou, Aventurile lui Tom
Sawyer, Coliba unchiului Tom, Copiii Căpitanului Grant, Colţ
Alb. Şi îmi mai lăsase o spaimă nedesluşită - de moarte? - şi multe
întrebări grele, înfricoşătoare. Ce rost are să vii pe lume, pentru
24
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
ca deodată, netam-nesam, să rămână totul baltă iar tu, rigid şi
cu mâinile împreunate pe piept, să fii coborât într-o groapă peste
care să fie aruncat pământ negru şi rece? Pentru ce să mănânci,
să te îmbraci, să înveţi, să alergi, să te joci, să râzi, dacă, hodoron-
ca-tronca, te trezeşti mort, fără nici un motiv, fără nici o noimă?
Adică nici măcar nu te trezeşti mort, ci mori fără să mai ştii de nimic
şi de nimeni. Şi... ce rost are să mergi la biserică dacă, oricum, mori,
iar Dumnezeu nu poate face nimic să împiedice asta? Pentru ce să
te mai rogi la El? De ce să mai spui Tatăl nostru seara, înainte de
culcare? Pentru ce să te închini şi să pupi icoanele? Şi mâna popii,
cum face mamaia Tinca?
Am mers şi eu în urma cortegiului, ca un lunatic. Ploua slab, domol,
era în octombrie, târziu. Picăturile mărunte şi rare de ploaie, ca
lacrimi timide căzute din cer, mi se lipeau de gene şi de sprâncene,
îmi umezeau obrajii. Eram îmbrăcat cu palton gros, dar
n-am contenit din dârdâială. Totul se petrecuse aşa de
repede, că fusesem luat pe sus de vârtejul întâmplării
şi, aflându-mă pentru prima dată aproape de un
mort, nu înţelegeam foarte bine de ce plâng:
pentru că a murit Bălăieţu? Pentru că, odată,
aveam să mor şi eu? Şi părinţii mei, şi bunicii?
Pentru că descoperisem, brusc, moartea?
M-am ferit să-l văd pe Bălăieţu în coşciug.
Îmi era frică să mă uit la el. Mă întrebam:
de ce îmi e frică acum de Bălăieţu, când e
mort, fără suflare, când stă aşa de cuminte,
nemişcat, când e atâta lume vie în jurul
meu? Dar la cimitir, când ţipete
ascuţite răsunau mai tare,
fără să vreau, îi
25

zărisem lui Bălăieţu chipul, însă nu îl recunoscusem, parcă nu era
el. Multă vreme mi-a revenit în minte, aiurea, felul în care avea
pieptănat părul, şaten deschis, cu cărare pe stânga şi cu bretonul
unduit uşor peste fruntea vineţie. Îmi mutasem repede privirea,
în sus, parcă spre Dumnezeu, dar nu văzusem decât un cer greu,
plumburiu, înceţoşat, cu vălătuci de nori încurcaţi unii într-alţii,
de parcă erau ghemele de lână cenuşie, încâlcite de pisica jucăuşă
şi neastâmpărată.
După vreo două luni, cu puţin timp înainte de Crăciun, Marioara
Pitica s-a spânzurat, în garajul în care îşi ţinea Sandu motoreta
Mobra. În răstimp, stătuse numai în biserică şi în cimitir. Se
veştejise cu totul, slăbise până la os şi, cum era şi îmbrăcată în
negru din cap şi până-n picioare, arăta mai mult ca o umbră decât
ca un om.
- Coşciugul ei era mic-mic, ca de copil, povestea mamaia Tinca
şoptit (ea nu pierdea nici un mort şi nici o mireasă, la fel ca tanti
Tuia, vecina noastră, gard în gard).
Popa Luţă (care – vorbea lumea – se ţinea cu o învăţătoare din
sat, Adriana) nu băgase moarta în biserică. Era păcat. Ce făcuse
ea însemna încălcarea cuvântului lui Dumnezeu, aşa că slujba se
ţinuse afară, în timp ce fulguia blând, răzleţ, fără ca zăpada să se
aşeze.
- Nici un creştin n-are dreptul să-şi ia singur viaţa, trebuie să-şi
ducă fiecare crucea, aşa cum îi este scris, cu bune şi rele. Să-ţi ridici
singur viaţa înseamnă necredinţă, înseamnă să respingi bunătatea
şi milostivirea lui Dumnezeu, înseamnă lucrarea diavolului... Să ne
rugăm cu stăruinţă..., ţinuse popa Luţă o predică fără sfârşit.
În urma ei, Sandu a mai rezistat câţiva ani, singur cuc. Pe urmă
s-a luat cu Fănica lu’ Nedelea. Toată lumea din sat s-a mirat. Cu
înţelegere sau cu indignare, fiecare după capul lui. Oamenii au
26
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
avut ce vorbi multă vreme. Mai ales femeile. Şi bărbaţii îşi mai
dădeau cu părerea, dar nu ca femeile, care nu au contenit luni de
zile să desfacă firul în patru.
Auzeam şi eu tot felul de discuţii, mai ales când mă aflam printre
femeile care se adunau, după-amiezile, să lucreze împreună (să
toarcă lâna cu fusul, să facă gheme sau sculuri, să tricoteze), când
mamaia Tinca mă punea şi pe mine să scarmăn lâna care fusese
spălată şi să scot scaieţii care mai rămăseseră ascunşi, cine ştie cum,
în ghemotoacele alb-gălbui sau gri-maronii, aproape sârmoase în
palmele mele cu piele subţire.
- E, până la urmă, ce să facă? Mai cu seamă că nici n-a făcut patruj‘
de ani?
- Păi da, e tânăr, trebuie să trăiască şi el într-un fel sau altu’. Bărbat
singur... hmmm... cum să te chiverniseşti, când tot rostu’, într-o
casă, îl ştie femeia? Cine să-i spele, cine să-i facă mâncare?
- Pân-acuma cine i-a făcut, ă? Cine i-a făcut atâţia ani mâncare?
Cine i-a spălat? Te-nveţi, când eşti singur.
- Mda... da-i greu... Cât să le duci şi singur?
- Dac-a stat atâţia ani singur, putea să mai stea.
- Îţi mai arde de însurătoare când ţi-ai îngropat
copilu’ şi nevasta?
- Şi ce să facă, fă? Să-şi puie capăt zilelor? Ca
Marioara? Doamne fereşte! Dumnezeu s-o
ierte. Dacă s-o putea! Că nu-i păcat mai mare
decât să-ţi pui singur capăt zilelor. Ai văzut ce
zicea şi popa Luţă.
- Eteee... popa Luţă vorbeşte de păcate? El? Care
se ţine cu curva aia de Adriana?
- O fi adevărat?
- Sigur că-i adevărat! Ce? Nu
27
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

ştii că nu iese fum fără foc?

- Da, da’ ştii cum se zice: cică nu tre’ să faci ce face popa, tre’ să
faci ce zice popa!
- Cu-aşa popă... hmmm...
- Dacă nu-ţi place de el, la ce te mai duci la biserică să faci
curăţenie?
- Păi ce? Mă duc pentru popa Luţă? Mă duc pentru Dumnezeu...
- Da’ te-mbujorai de drag, colo, când te lăuda popa c-ai scuturat
ţoalele şi-ai şters icoanele.
- Ete, mă-mbujoram! De-aia nu mai pot eu! De laudele lu’ popa
Luţă!
- Auzi? Da’ şi Fănica asta! Crezi c-are să-i priască să stea în casa
Marioarii? Eu, una, n-aş putea sub nici o formă!
- Da’ pe ea, cin’ s-o mai ia, fă, la etatea ei? Acu’ ce vrei? Să rămâie
fată bătrână? Lasă, două suflete chinuite, s-or sprijini unul pe
altul. Că singur pe lume... asta nu-i viaţă!
- Cică ar vrea să se ia cu cununie, nu doar aşa...
- Hm, să se ia, treaba lor!
- Păcatu’ lor să fie!
- E, nu-i păcat! Lasă, să le fie bine!
- Să dea Dumnezeu! Da’ nu crez!
- Parcă trebuie să crezi mata!
- Nu trebuie. Zic şi eu. Din partea meaaa... am şi zis că să le-ajute
Dumnezeu, să n-auzi mâine-poimâine că s-au despărţit, că Sandu
nu-i uită pe Marioara şi p-ăla micu’, iar Fănica n-o să poa’ să doarmă
bine în patu’ Marioarii.

28 29
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Garofița
Editura LiterNet, 2007

Nebuna

E
u nu-nţeleg lucrurile astea... zicea Garofiţa, care avea casa
între Sandu a’ lu’ Rădăcină şi Nuna lu’ Titi, şi căreia oamenii
apucaseră să-i spună Garofiţa Nebuna. Porecla fusese scornită
de tanti Tuia care nu o suferea şi pace:
- Hm! N-o am la inimă şi gata! E o nebună! Hm! E femeie a dracului,
după buze se cunoaşte! N-are buze deloc! Doar o linie! Hm! Astea
cu buze subţiri sunt releee... nu jucărie! Crezi că degeaba a lăsat-o
Dobrică? Hm!
Orice ar fi zis Garofiţa, nu se putea ca tanti Tuia să nu o contrazică:
- Taman tu să nu înţelegi lucruri d-astea, fă? Tu, care eşti aşa
imancipată? Hm!, că doar tu nu eşti ca noi, te duci şi mai stai pe la
oraş şi mai vezi fel şi fel!
Dar Garofiţa ştia prea bine ce vorbeşte, că doar o păţise rău în
tinereţe, pe propria-i piele, când o părăsise Dobrică pentru altă
femeie. Nu o părăsise oricum, ci cu totul, cu desfacerea cununiilor,

30 31

adică. Altminteri, pentru o aventură acolo, l-ar fi iertat. Avea o
vorbă:
- Ete, şi ce-i dacă mai calcă şi bărbatul strâmb, ce? Pipi pe gardu’
vecinului. Dacă ţine de casă, restul nu mai contează.
Dar cu toată îngăduinţa ei de a închide ochii la aventurile amoroase
ale consortului, tot nu avusese parte de fericirea conjugală. Cu
toate astea, se considera legată pe vecie de Dobrică.
- Degeaba te măriţi la primărie. Aia nu-i nici o sfârâială! N-are
nici-o valoare! Zău! În faţa lui Dumnezeu e adevărata căsătorie!
Aşa că poa’ să se dea Fănica şi de-a berbeleacu’ şi să stea şi-n cap şi
cum o vrea ea, că Sandu tot bărbatu’ lu’ Marioara Pitica rămâne,
n-are nimeni puterea să le dezlege cununia făcută în faţa Domnului.
Şi cu Dobrică al meu, la fel! Zică Marcela ce-o zice, facă ce-o face,
Dobrică rămâne bărbatu’ meu. Pe lumea ailaltă o să fie tot cu
mine, nu cu ea!
- Ăsta-i ofu’ tău!
- Nu e nici un of! E adevăru’ gol-goluţ! Mi-a spus mie un popă!
Eu nu vorbesc aşa... de la mine, lucruri închipuite sau visate!
Şi-apoi, povestea cu Dobrică e prea veche ca să mă mai intereseze
de el. Mă doare drept în cot! Dar zic şi eu aşa, că oamenii trebuie
să respecte ce spune Dumnezeu, nu să-şi facă ei legile lor! Ai jurat
că ţii de femeie până când moartea te va despărţi? Aşa să fie!
Jurământu-i jurământ!
Garofiţa rămăsese singură la vreo trei-patru ani de la căsătorie,
tocmai când se mutase în casa nou înălţată, solidă, de cărămidă,
construită pe o palmă de loc cumpărată de la Nuna şi Titi Brânzoiu
care, având grădina foarte mare, se hotărâseră să mai vândă din
pământ, mai ales că le trebuiau bani să-şi consolideze şi ei casa,
care ajunsese să fie cam igrasioasă, şi să-şi facă un gard nou.
Până atunci, Garofiţa şi Dobrică stătuseră în căsuţa măruntă, de
32
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
chirpici, lipită cu pământ galben, şi pe-afară, şi înăuntru, spoită
cu var alb, cu cerdac din lemn cariat, de culoarea scorţişoarei, cu
odăi înghesuite şi întunecoase, cu podini care scârţâiau oricât
de încet ai fi păşit, şi care fusese a părinţilor lui Dobrică, de fapt,
chiar a bunicilor lui. Adesea, în pod se auzea cum mişunau şoarecii
sau chiar şobolanii. Mult şi-a mai dorit Garofiţa să-şi înalţe casă
nouă! Şi reuşise. Doar că taman când să se bucure, dăduse peste
ea nenorocirea despărţirii de bărbat. Unii ziceau că Dobrică a lă-
sat-o pentru că era stearpă. Alţii ziceau că de vină era Marcela,
căreia îi căzuse cu tronc bărbatul Garofiţei şi, deşi măritată la
rândul ei, nu se lăsase până când nu-i sucise minţile bietului om.
O vreme, Garofiţa, zăpăcită şi îndurerată de ce i se întâmpla, îşi
spusese necazul pe unde apuca:
- A fugit cu nenorocita aia de Marcela. Şi-a lăsat şi aia casă, bărbat,
tot. Cum s-au înhăitat ei amândoi, nu ştiu. Ea era vânzătoare
la magazin. Poate aşa, când să se fi dus el pe-acolo să
ia una, alta, şi-o fi dat aia ochii peste cap la el şi i-
o fi luat minţile? Da’ nici frumoasă nu era, dă-o
dracu’! Avea un naaas... vulturoaică, nu alta!
I-o fi făcut farmece lu’ Dobrică? Sau ce i-o fi
făcut? Nu ştiu, nu-mi explic...
N-o fi fost Marcela frumoasă, totuşi,
bărbaţii întorceau capul după ea:
- Îl are pe vino-ncoace, dă-o dracu’ s-o ia!
Dar nici Garofiţa nu era de lepădat. Şi ea
era bine făcută, doar că nu-şi punea bluze
strâmte, ca Marcela, ca să i se cunoască prin
ele sânii rotunzi şi mari. Şi nici nu purta
fuste greu încăpătoare, ca să
se uite bărbaţii după
33

şoldurile ei plinuţe şi unduitoare. Ea era femeie serioasă.
Când o lăsase Dobrică, Garofiţa fusese atât de supărată încât se
gândea că dacă s-ar întoarce la ea, oricât ar ruga-o şi-ar plânge,
şi s-ar târî în genunchi, şi ar jura că numai pe ea o iubeşte, nu l-ar
ierta şi nu l-ar mai primi înapoi în veacul vecilor! Nici în ruptul
capului! Peste o asemenea greşeală nu se poate trece. Mai bine
singură!
- Ţi-a trebuit curva de Marcela? Cu ea să stai! Nu eşti bun nici
tălpile să mi le pupi! Ieşi, nemernicule! Piei din ochii mei!
Aşa se gândea Garofiţa că i-ar fi zis lui Dobrică. Însă, după luni de
zile, când începuse să umble vorba că cei doi fugari s-au stabilit
la casa părintească a Marcelei, în satul vecin, Garofiţa s-a speriat
că Dobrică n-o să mai vină niciodată la ea să-i ceară să-l ierte,
aşa că începuse să-şi dorească şi chiar să se roage la icoane să se
întoarcă Dobrică al ei. Moştenise de la maică-sa credinţa în puteri
miraculoase, tainice şi în tălmăcirea viselor, aşa că, neştiind încotro
s-o mai ia de supărare, se dusese, cu mare încredere şi speranţă,
la tuşa Dimana, care făcea şi desfăcea farmece, ştia descântece de
deochi şi tot felul de alte vrăji.
- E vrăjitoare care face numai de bine, adică magie albă. Câtă lume
a scăpat ea de la necaaaz... dacă s-ar vedeaaa... Cică ar fi rugat-o o
femeie să-i spuie şi ei descântece, s-o-nveţe.
- Şi?
- Şi nu i le-a spus, că cică şi-ar fi pierdut daru’ dacă i le-ar fi spus.
Descântecu’ se fură, nu se învaţă. Şi nu poa’ să-l fure decât ăla care
are leac!
- Daaa... nu poate oricine! Trebuie să ai leac, aşa e!
Când o întreba cineva de descântece şi vrăji, tuşa Dimana
răspundea:
- E, tu să fii cu întrebatu’ şi eu să fiu cu leacu’!
34
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
Şi pe mine mă salvase de la moarte tuşa Dimana. Mă deochease
Ionică Sârbu, care se mirase de mine:
- Aoileeeu... ce-ai crescut, nepoate! Ce frumos te-ai făcut, bă, leule
paraleule!
Aşa le zicea el băietanilor:
- Bă, leule! Leule paraleule!
Deochiat, mă luase mai întâi cu frig, chiar dacă era miezul verii
şi dogorea soarele ca un cuptor încins. M-am dus în casă, m-am
lungit în pat, dar se învârtea pământul cu mine, iar urechile îmi
zvâcneau de huruituri. Am stat ce-am stat şi m-a strigat mama la
masă. Când m-am aşezat, nici n-am apucat să iau lingura în mână,
că m-am înmuiat şi am căzut de pe scaun, fără cunoştinţă. Mama
a aruncat apă rece pe mine şi l-a trimis pe tata la tuşa Dimana:
- Ad-o repede-ncoa! Hai, mai iute!
Tuşa Dimana m-a frecat pe tâmple, bolborosind vorbele de
deochi. La sfârşit m-a scuipat şi-a zis cu voce tare:
- Ptiu, ptiu, ptiu! Leacu’ şi babii coinacu’!
M-a pus să mă închin de trei ori şi să mă mut în-
tr-alt loc, pentru că în locul în care stăteam se
scursese deochiul şi ar fi putut să se lipească
iar de mine. Şi, încet-încet, m-am limpezit,
n-am mai avut nimic. Parcă mi se luase o
ceaţă deasă de pe ochi, iar din urechi îmi
dispăruse ca prin minune huruiala care îmi
dăduse ameţeli.
- Doamneee, da’ ce deocheat a fost băiatu’!
Ia vezi, de-acum încolo, dacă ştii că te deochi,
tre’ să te păzeşti, să porţi la tine ceva
roşu. Sau să ai căţei de usturoi
prin buzunare, ca să
35

ţină departe duhurile rele. Tot aşa, ăla care ştie că e întors la ţâţă,
când se miră de ceva – de orice! că nu te deochi numai de frumos;
poţi să te deochi şi de urât, şi de deştept, şi de prost -, tre’ neapărat
să scuipe de trei ori. Al’feeel... e vai şi-amar! Vezi bine ce-a păţit
bietu’ Vasilică.
Însă pentru Garofiţa, tuşa Dimana nu putuse să facă nimic.
Încercase fel şi fel de descântece, dar fără nici o izbândă.
- Garofiţo, n-am cum să te-ajut, maică! Făcătura e dată pe apă
curgătoare şi nu am cum s-o mai desfac! Pentru asta nu există
decât vrăji de magie neagră, dar sunt cu primejdie mare, mare de
tot, că poa’ să se întoarcă spre copii, spre mine, spre tine sau cine
ştie pe capu’ cui să cază. Eu nu fac aşa ceva. N-am făcut niciodată
şi nici nu fac, orice-ar fi şi oricine mi-ar cere! Dacă era făcătură
îngropată, da, o desfăceam. Floare la ureche. Dar aşa... doar
Dumnezeu poa’ să te mai ajute!
La vreun an şi ceva, primise citaţia de divorţ şi parcă nici atunci
nu-i venise să creadă că asemenea ruşine şi suferinţă i se întâmplau
ei. Când oprise poştaşul bicicleta la ea la poartă, se îndreptase
spre el cu picioarele tremurându-i, presimţind că era ceva care
nu-i aducea bucurie. La tribunal nu se înfăţişase deloc şi, pentru
că nu aveau copii, iar Dobrică nu ceruse nimic din avere, căsătoria
se desfăcuse destul de repede şi fără ceartă. Zăcuse bolnavă, în
pat, când auzise că s-au luat cu nuntă la salon şi cu lăutari (şi i se
păruse culmea neobrăzării că aduseseră tot taraful lui Geaulea,
care cântase şi la nunta ei cu Dobrică). De-abia când aflase de
Marcela că era borţoasă, parcă se împăcase deodată cu soarta ei.
- Ducă-se! Nu vreau să mai aud de el! Să le fie... cum le-o da
Dumnezeu! După suflet!
Prima dată când îl întâlnise pe Dobrică, după divorţ, fusese pe
neaşteptate, la bâlci, la oraş. Când apăruse, ca din pământ, în faţa
36
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
ei, i se tăiaseră picioarele. Nu-şi vorbiseră, dar se uitaseră lung unul
la celălalt, iar ea îşi înfipsese privirea în pupilele lui chihlimbarii şi
mărite de uimire. Apoi îl mai întâlnise la o nuntă, în sat. Pe urmă,
îi tot răsărea în cale, şi nici nu o mai tulbura. Ajunsese că nu se
mai uita deloc spre el, ca şi cum nu exista. Dar unii ziceau că, în-
tr-o vreme, Dobrică venea în vizită la ea, pe furiş, pe înserat. Nu
întârzia mai mult de-o oră, două.
- Cică nu zăboveşte. Doar cât să bea un pahar de ţuică şi să...
mai bea un pahar de ţuică, mustăceau cumetrele care dezbăteau
neobosit cazul Garofiţei, întorcându-l şi pe-o parte, şi pe cealaltă.
De măritat, Garofiţa nu se mai măritase, vorbise cu un preot care
îi spusese că legământul de la cununie nu poate fi rupt de nimeni.
Iar ea ţinuse morţiş să respecte acest legământ. Dar credinţa nu o
împiedicase pe Garofiţa să se ţină cu notarul (însurat şi cu copii),
pe ascuns, câţiva ani, apoi îşi găsise pe unul – sau pe mai
mulţi, cine poate să ştie adevărul-adevărat? – pe la oraş
şi, uite-aşa, zburând din floare-n floare, o apucase
bătrâneţea fără să fi făcut umbră pământului cu
vreun rost, zicea lumea.
Se îngrăşase şi luase de la oraş moda
pantalonilor.
- Dracu-a pomenit? Hm! Femeie bătrână,
să te-mbraci ca bărbaţii, în pantaloni. Hm!
- Da’ şi tânără dacă era! Eşti femeie, apăi
pui fustă pe tine, c-aşa a lăsat Dumnezeu.
Fiecare lucru cu rostu’ lui, nu amestecătura
asta care strică şi datini, şi rânduieli, şi tot!
- Păi! Cum dracu’ să nu-şi sucească
bărbaţii gâturile după fundu’
tău, dacă tu ţi-l îndeşi
37
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

în pantalonii-ăia de plesnesc pe buci? Mai mare ruşinea... Tot aşa pe pământ să curgă şi ploile,
- Hai, bre, ce-i aşa nemaiauzit? Ce? La televizor n-aţi văzut femei Zilele şi nopţile.
în pantaloni? Să umple şanţurile,
- E, orişicât... alea-s la oraş! Să crească grânele,
- Şi ce? Nu-s tot femei? Să crească legumele,
- Da, da’... Să crească florile
Garofiţa venea la ţară primăvara, devreme, şi stătea toată vara, îi Şi toate ierburile.
plăcea să muncească în grădină, să sape, să grebleze, să semene,
să ude. Avea flori, mai ales cârciumărese şi dalii, o frumuseţe! În După ce se îndepărta Scaloianul, lin-lin, pe apa curgătoare, Garofiţa
spatele casei, alinia brazde de ceapă, salată şi ridichi, roşii, vinete, ne dădea să mâncăm plăcintă cu brânză şi prăjituri cu cremă (care
morcovi şi ardei gras. Destul de mici şi de înghesuite, că nu avea mie îmi plăceau cel mai mult, erau mai bune şi decât buturugile
teren prea mult, dar, oricum, pentru ea, femeie singură, era destul. de la cofetărie) şi ne punea să zicem bogdaproste. Noi ziceam, şi
Şi mai avea şi găini de îngrijit, iar câteodată îi mai cădea şi câte-o după aia ne umflam obrajii îndesând în gură, lacomi, plăcinta sau
cloşcă, şi tare se mai bucura! prăjiturile. Asta era pomana Scaloianului.
Într-a treia zi de marţi, după Paşte, ne chema la ea pe noi, copiii Iarna, Garofiţa pleca la oraş şi, trei-patru luni cât ţinea frigul,
(ne striga de pe stradă şi ne îndemna să-i mai aducem şi pe alţii), stătea la una dintre surori. Dar oriunde s-ar fi aflat ea,
ca să facem Scaloianul. Ne învăţa cum să modelăm păpuşa din lut se afla şi Gorbi, câinele pechinez, roşcat şi cu ochii
şi cum s-o îmbrăcăm în coji de ou, de toate culorile, oprite de ea, bulbucaţi, cu blană lungă şi coadă stufoasă. Ţinea
de la Paşte. la el mai ceva ca la ochii din cap.
- Când oţi avea copii, să-i învăţaţi să facă la fel, altminteri anul Seara, la poartă, le povestea femeilor cum s-a
nu e roditor, vine seceta sau cine ştie ce altă nenorocire, şi face sculat ea cu noaptea în cap, că de la o vreme
prăpăd. Dacă daţi Scaloianul pe apă curgătoare, anul o să fie ploios i-a pierit şi somnul, şi i-a făcut mâncare lui
şi o să aducă belşug. Aşa să dea Dumnezeu! Gorbi:
Pe urmă, puneam Scaloianul gătit în haine colorate vesel, de - Am tăiat o găină, i-am făcut copane lu’
sărbătoare, pe o scândură şi îl duceam la gârlă. Îi dădeam drumul Gorbi. I le-am făcut prăjite. Le-am scurs
pe apă, aprindeam lumânări şi cântam cum ne învăţase Garofiţa: bine-bine de ulei, să nu-i crească colesterolu’.
Că-i mititel şi sensibil, un boţ de carne! Asta
Iene, Iene, Scaloiene, mi-ar mai lipsi, să se-mbolnăvească!
Iene, Iene, Scaloiene, Ţin la el ca la ochii din cap.
Cum pe obraz ne curg lacrimile, Are şi el suflet, suflet

38 39

nevinovat.
- Eee... Hm! Fi-ţi-ar câinile-al dracu’! zicea tanti Tuia, neputând
să priceapă cum poate cineva cu mintea întreagă să dea copane
prăjite la câine.
- Tanti Tuia, te rog frumos! o punea la punct Garofiţa, înţepată,
devenind, brusc, foarte serioasă şi ridicând sprâncenele.
- Da’ mai dă-o draaacu’ de javră, nu se lăsa tanti Tuia. Auzi, hm!, să
dai copane la jarlă. Hm! Lumea n-are ce mânca, şi Gorbi mănâncă
friptură. Hm! Da’ ce? Pâine nu ştie să mănânce? Hm! Păcat, mare
păcat! Îţi baţi joc de mâncare!
După ce pleca Garofiţa, tanti Tuia începea s-o drăcuie:
- Fir-ai a dracului cu javra ta! Hm! ’Ai, fă, Marioaro? Asta nu-i
sănătoasă la cap, este? Hm! Nu-i sănătoasă la cap! Eu aşa zic,
că n-are mintea-ntreagă, dă-o dracu’! îşi dădea cu părerea tanti
Tuia, apoi îşi făcea trei cruci largi, hâţânându-şi capul a îngăduinţă
şi smerenie, şi adăuga spăşită: Doamne iartă-mă şi păzeşte-mă!
Doamne ajută-mă şi fereşte-mă de necuratu’!
- Ce să-i faci, bre? Asta-i lumea! Sunt şi d-ăia, şi d-ăia, şi buni, şi răi,
şi mai proşti, şi mai deştepţi. E mare grădina lui Dumnezeu...
- Prea de tot, Marioaro! Ea şi cu Nuna ce pupă animalele-n bot!
Nuna la fel face. Mi-a zis Vica lu’ nea Adam că cică le dă numa’
salam la pisici. Dacă n-are copii... Ia să fi avut copii! Mai dădea
vreuna copane sau palizer la câine şi la pisici? Nişte neisprăvite.
Sterpe şi cu aere de cocoane de la oraş. Face umbră pământului
degeaba... Se mai miră că a lăsat-o bărba’-su.
- Zi Doamne fereşte!
- Doamne fereşte! Hm! Să fie la ei acolo! Hm! Da’, zău! Parcă
toţi nebunii sunt adunaţi pe uliţa asta a noastră. Hm! Dacă tot e
stearpă, să fi crescut şi ea un porc, o vacă, nu potaia aia! Hm! Păi
când trăia cantonieru’...
40
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
Nea Iancu, tatăl Garofiţii, fusese cantonier. Avusese o curte mare
chiar acolo unde lucra, la canton. Acolo şi stătuse toată viaţa,
cu nevastă-sa şi cu copiii, vreo jumătate de duzină, printre care
Garofiţa era mezina. Nea Iancu avusese porci, vaci, dar, mai ales, îi
plăcuse lui mult de tot să crească gâşte. Curtea lui era albă de gâşte.
Slobozea bobocii la drum, să ciugulească iarbă. Gâsca şi gâscanul
îi păzeau straşnic. Dacă se apropia cineva, sâsâiau şi se dădeau la
inamic întinzând gâtul şi tropăind mărunt pământul cu picioarele
lor late, portocalii. Garofiţa crescuse printre gâşte, dar nu prinsese
drag de ele. Îi erau nesuferite, chiar. Gâscanii o speriau, iar carnea
lor, în ciorbele şi tocanele făcute de maică-sa, i se părea tare şi
fadă la gust, nu-i plăcea deloc. Vacile şi porcii i se păreau greu de
crescut pentru ea, femeie singură, aşa că nu ţinea decât găini, vreo
douăzeci, treizeci.
Iar de cai îi era milă. Tare milă. Aproape că nu se putea uita spre
ei. Nu răbda să-i vadă prinşi în ham şi trăgând căruţele.
Era copilă măricică şi îşi amintea bine privirea aproape
înlăcrimată a lui Mircea, cel mai frumos cal pe
care îl văzuse vreodată, cerând muteşte ajutor.
Fusese deocheat de om întors la ţâţă. Nea
Iancu trimisese, la rugăminţile stăruitoare
ale nevesti-sii, tot după Dimana (era tânără
pe-atunci, dar îşi găsise deja darul ăsta al
vindecării de deochi şi de altele, multe),
dar până venise ea (deşi lăsase totul baltă şi
alergase într-un suflet, ca întotdeauna când
îi cerea cineva ajutorul), calul murise.
- Dacă mă chemaţi măcar c-un sfert
de ceas mai devreme, măi,
oameni buni, poate
41
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

că-l salvam!
Ce cal frumos! Negru şi lucios ca abanosul! Înalt, cu o coamă
deasă şi cu gâtul lat. Cât a plâns Garofiţa după el! Îi era ciudă pe
taică-său că nu vrusese să creadă de prima dată în deochi, trebuise
să-l convingă nevastă-sa s-o cheme pe Dimana.
De-atunci iubea animalele din toată inima şi le ocrotea de câte ori
putea.
Când pleca la Bucureşti, Garofiţa îl chema pe nea Victor, care avea
casa peste drum, să-i predea cheile de la şoproane şi cămări, să-l
instruiască cum să-i aibă grijă de găini peste iarnă. Când pleca nea
Victor, Garofiţa îl petrecea, cu Gorbi, până la poartă.
- Ia, uite, nea Victore! Parcă-şi ia la revedere de la mata, zici că ştie
că pleacă!
Nea Victor, cu vocea lui groasă şi cu vorba lui lăbărţată, fără să
privească îndărăt, troncănindu-şi galoşii pe lângă gardul strâmb,
făcea:
- Ştiiiieee... dă-l dreaaacu’...
Garofiţa îl lua pe Gorbi în braţe şi îl pupa delicat pe trufa aspră,
umedă. Apoi îl strângea cu delicateţe între obraz şi umăr.
- Deşteptu’ lu’ mama! Mânca-l-ar mama pe el!
Pe urmă îl ridica în aer, ca pe un copil, şi-l scutura uşurel.
- Gorbi, frumosule! Gorbi! Gorbi lu’ mama! Îl mănânci, ce frumos
e! Ptiu, ptiu, ptiu, să nu te deochi!
Şi-i mai trântea o ştampilă sonoră pe trufa ca o castană sau pe
creştetul blănos.

42 43
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Nuna
Editura LiterNet, 2007

și Titi Brânzoiu

N
ici Nuna – care avea casa între Garofiţa Nebuna şi Ionel
Bogdu - nu era zdravănă la cap, dacă te luai după tanti
Tuia, nea Victor şi mulţi alţii. Avea pisici. Vreo şase. Le
ţinea în casă, la căldură. Dormeau pisicile pe plapumă, peste ei.
Adică peste Nuna şi bărbatu-său, Titi Brânzoiu. Peste zi, când era
patul strâns, pisicile dormeau pe perne, toate, la rând. Ca vrăbiile
aliniate pe sârma de telegraf.
Nici ei nu aveau copii, lumea zicea că Nuna era vinovată. Cum
era să fie de vină bărbatul? Era lucru sigur şi clar ca lumina zilei
că femeia era stearpă! Totuşi, adevărul, ştiut doar de Nuna şi de
Titi, şi nemărturisit la nimeni, nici măcar la vreo rudă apropiată
(chiar aşa! ce rost ar fi avut să mai întindă vorba, să aibă oamenii
ce cleveti pe seama lor? că vorba aia: cine poate să închidă gura
lumii? nimeni! rostul ei e să turuie ca o moară stricată), era că
Titi era cel vinovat de lipsa urmaşilor. Umblase pe la doctori, fără

44 45

rezultat. După câtva timp, s-a lăsat păgubaş, deşi ar fi existat
nişte raze de speranţe, însă tratamentele erau totuşi prea, prea
complicate. Nuna ar fi vrut ca măcar să înfieze un copil, dar Titi nu
fusese de acord:
- Nu! Nici nu mă gândesc! Cine ştie cu ce monstru te trezeşti la
uşa ta, când se face mare! Mai bine lipsă! În ziua de azi, copiii
nu au milă de părinţii lor adevăraţi, carne din carnea lor şi sânge
din sângele lor! Darămite un străin. Ăştia-s în stare să te omoare
pentru avere sau pentru mai ştiu eu ce. Iar la bătrâneţe, n-ai să
vezi o cană de apă din mâna lor. Dacă vrei şi vrei copii, Nuno, ia-ţi
pe altu’ şi-am terminat circu’!
Nuna nu îşi luase pe altul. Îşi luase o pisică. Apoi se făcuseră două,
trei, şi tot aşa, până când i se păruse ei că cel mai bine era când
avea cinci, şase pisici.
Într-un an, Nuna şi cu Titi au plecat două săptămâni la staţiune.
- Bre, nea Adame. Ne ai şi nouă grijă de pisici cât s’tem plecaţi?
- Am, am. Se poate? Doar n-oţi lăsa animalele să moară de foame,
se crucise nea Adam că Nuna şi Titi aveau pe cap o asemenea
problemă, când, de fapt, pisicile-s făcute s-alerge prin hambar şi
să prindă şoareci.
- Vii de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, şi le dai să mănânce. Şi
le schimbi şi apa, tot de două ori pe zi, că nu le place apa stătută,
trebuie să fie neapărat proaspătă. Da?
- Mmm...
- Seara le bagi în casă, să nu răcească noaptea pe-afară. Că-i răcoare,
chiar dacă-i vară. Se-ntâmplă să mai dea şi câte-o ploicică... Mai
ştii?
- Hai? S-alerg eu după pisici, să le strâng la un loc?
- Nu, bre, că-s aşa deştepteee... Cum se lasă un pic înserarea, cum
se strâng toate aci, pe prag. Şi-aşteaptă să le deschizi uşa, să intre.
46
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
Singure vin. Nechemate! Matale doar le aştepţi s-apară.
- Hai, bine şi-aşa. Dacă zici... se închinase în gândul lui nea Adam.
- Uite coalea, în frigider, sunt trei suluri de salam şi le-am mai luat
şi nişte conserve de peşte şi...
- Păi voi daţi salamu’ la pisici?
- Păi astea-s de rasă, bre. Nu mănâncă orice. Le place carnea, că
doar sunt animale carnivore, nu?
- Hai, lasă-mă! Şi pâine goală nu mănâncă?
- Cum, bre, să mănânce pâine goală?
Dacă mănâncă mămăligă rece şi mucegăită... n-a mai apucat să
întrebe nea Adam.
- Astea au gusturi… nu se uită la pâine! Şi, dacă nu le hrănesc
cum trebuie, le cade păru’, li se şubrezeşte sistemu’ imunitar...
Cine ştie ce mai păţesc cu ele? Şi mi-e milăăă... ca de nişte copii
neajutoraţi!
- Ce li se şubrezeşte, Nuno?
- Sistemu’ imunitar. Organismu’! Adică se-mbolnăvesc
uşor! Pe urmă trebuie să chem veterinaru’ să le
dea tratament... mai mare daraua ca ocaua! Şi
suferă şi ele, săracele! Iar de văitat, n-au cum
să se vaite, cum ne văităm noi. Suferă în
tăcere. Numai după ochi le cunoşti şi-ţi dai
seama cât suferă...
- Aşa? O fi, nu zic nu...
Nea Adam nu înţelegea deloc treaba cu
lighioanele astea nefolositoare (sau, mă rog,
le lăsase Dumnezeu cu un rost pe pământ,
dar în nici un caz ăsta pe care li-l găsise
Nuna), şi pe care oamenii ăştia,
vecinii lui (care,
47

altfel, păreau oameni cu capul pe umeri), le lăsau să doarmă în
casă, pe perne, şi le hrăneau, auzi!, cu salam şi cu peşte!
- E-adevărat ce scrie în Biblie, se gândea nea Adam de unul singur.
Se apropie sfârşitul lumii... prea e omenirea asta într-o dungă! Şi-a
băgat scaraoţchi coada rău de tot!
El, care luase brânza din gura pisicii şi-o mâncase. Da, aşa făcuse.
Miţa – vicleană şi curajoasă, că deh!, dacă n-ar fi fost aşa, cum altfel
să supravieţuiască la uşa lui nea Adam?, cu aer de la Dumnezeu şi
cu apă din băltoacele de pe drum? - se cocoţase pe masă cât ai clipi
o dată scurt din gene, şi furase o felioară de brânză din strachină,
de lângă mămăliga rece. Nea Adam se aplecase să bage o pană de
lemn sub piciorul mesei şchioape, să nu se mai bălăngăne în toate
părţile, că jucau farfuriile şi cănile, zornăind lovindu-se unele
de altele. Când se ridicase, ce-i văd ochii? Miţa, cu o bucăţică de
brânză în gură! Se năpustise asupra ei, înjurând-o:
- Zzzât! ’Tu-ţi pisica mă-tii, nenorocita dracului!
Pisica, speriată, lăsase brânza lângă piciorul mesei şi-o luase la
fugă. Nea Adam culesese fărâmiţa de brânză de pe jos, din praf,
suflase niţel pe ea şi-o băgase-n gură.
- Ce faci, bre? îl întrebase, uimit, fiu-său, care era cu el la masă.
Mănânci brânza din gura pisicii şi-apoi terfelită pe jos?
- Ce-are, mă? De ce să n-o mănânc? Da’ atunci cum? Să se
risipească?
Şi-o ţinuse vreo săptămână în înjurături, de câte ori îşi aducea
aminte (şi-şi aducea aminte des):
- Auzi, grijania ei de pisică! Să ia bucata de brânză de pe masă, de
sub ochii mei! Da’ de ce nu s-a repezit la mămăliga rece? Uite pe
cine ţii pe lângă casă! Ghiavolu’!
Altă dată când, din senin, se trezise că porcul zăcea lat, în coteţ,
fără suflare, se apucase şi îl tăiase. Tanti Vica se închinase:
48
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- Măi Adame, stai cuminte, mă, omule. Vrei să te îmbolnăveşti?
- Şi ce să fac? Să las porcu’ să se piardă?
Acum, când auzise cum îşi hrănea Nuna pisicile, rămăsese tâmpit,
parcă-l lovise cineva în moalele capului.
- Şi Titi ce zice, Nuno, că le dai numa’ salam şi peşte? Ori le dai pe
furiş?
Şi nu-şi mai continuase gândul: Ori e şi Titi într-o ureche, ca tine?
- Cum să le dau pe furiş? Doamne Maica Domnului... Să vezi ce
le iubeşte şi Titi... Mai dihai ca mine! Toată ziua le îngrijeşte, le
piaptănă, le face baie o dată pe săptămână, cu şampon de urzici,
luat de la Tase sanitaru’. Fiecare pisică are prosopu’ ei: Dida îl are
verde, Niculina îl are portocaliu...
- Tu glumeşti, Nuno! o întrerupsese nea Adam pe Nuna, din
înşiruirea pisicilor proprietare de prosoape colorate.
- E, cum să glumesc? E aşa cum îţi spui... Matale ce te miri?
Animalele au şi ele suflet, nu? Tot ca oamenii. Adică de
ce matale ai nevoie de hrană ca lumea, de căldură, de
curăţenie, şi un animal n-ar avea nevoie? Nu-i tot
o fiinţă?
- Ştiu şi eu? Parcă n-aş zice chiar aşa... da’...
fiecare cum crede. Că doar nu le hrăneşti din
buzunaru’ meu, aşa că... ce mă interesează
pe mine ce faci?
- Da’ matale n-ai pisică?
- Ba am. Da’ nu-i dau eu să mănânce, că
doar nu de-aia o ţiu. Îi mai arunc aşa, câte-o
coajă de pâine, dacă se uită-n gura noastră,
când stăm la masă. Îi mai dau oase,
când face Vica mâncare cu
bucăţele...
49

- Aoileu, să nu-i mai dai oase, nea Adame, că-i excită sucu’ gastric
şi se-mbolnăveşte de stomac, de n-o mai faci bine!
- Ce? Şi? Să-i dau friptură? Ia să vezi ce se bate pe oase cu mota-
nu-ăla gri, al lu’ Moţatu. Se luptă pe viaţă şi pe moarte care
s-apuce! Lasă, că trăieşte şi-aşa. E mai grasă ca mine. Dac-o satur
eu, p-ormă nu mai prinde şoareci. Chiar aşa! Astea prinde vreuna
vreun şoarece?
- Hai, bre! Ce dracu’??!! se scuturase Nuna de silă şi de
indignare.
Nea Adam se mirase pe dinăuntru şi se gândise că lasă, au să vadă
ele, pisicile, când aveau să rămână pe mâna lui. Zis (sau gândit) şi
făcut. După ce plecaseră Nuna şi cu Titi la staţiune, nea Adam le
dăduse pisicilor pâine goală:
- Piiis, pis, pis, pis, pis, pis... Nu mâncaţi? E, dacă nu mâncaţi,
v-arăt eu vouă!
Şi le luase la bătaie cu băţul, de sărea părul din blana lor în toate
părţile. Şi pisicile dispăruseră. Nici că le mai văzuse nea Adam. Parcă
le înghiţise pământul. Dumnezeu ştie pe unde se ascunseseră,
săracele, două săptămâni, că de apărut, nu mai apăruseră.
Dormiseră numai pe-afară. Nea Adam se ducea dimineaţa, le lăsa
pâine goală pe pragul uşii, afară. Apoi se ducea la frigider, îşi tăia
câteva felii groase de salam şi îşi punea burta la cale. Seara, când se
întorcea, nu mai găsea nici o firimitură din pâinea lăsată pisicilor
pe prag, semn că dihăniile erau în viaţă.
- E, aţi văzut ce bună-i pâinea? vorbea, de unul singur, nea Adam.
Vă place, este? Ale dracu’ lighioane... vă dezvăţ eu de traiu’ bun!
Dacă v-aş arunca acum un os, cred că v-aţi lua la harţă pe el! N-aţi
avea nici pe dracu’, nici la stomac, nici la mama stomacului!
Când s-au întors Nuna şi Titi, pisicile apăruseră de prin ogradă şi
se lăsaseră mângâiate şi alintate. Se bătuseră pe mâncare, mai să
50
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
se omoare între ele.
- Aoleu, da’ ce-or fi aşa jigărite?
- Le-a fost dor de noi!
- Să ştii!
- Da’ ce-or fi aşa înfometate?
- Cine ştie? De mâncat, văd c-au mâncat zdravăn. Le-a dat nea
Adam şi salamu’, şi peştele, au păpat tot, mânca-le-ar mama pe ele.
Ia, Titi, să te duci la nea Adam şi să-l chemi încoace, să-l cinstim c-o
ţuică, fiindcă s-a îngrijit de pisici.
Titi se dusese. Îl găsise pe nea Adam muncind în grădină.
- Viu, da’ mai pe seară, că mai am nişte treabă pe-aci, prin curte!
- Bine, bre. Te-aşteptăm! Să vii neapărat, că ne supărăm dacă nu
vii!
- Viu, viu...
Nuna îşi petrecuse după-amiaza făcându-le baie pisicilor.
Încălzise câte-o oală mare de apă pentru fiecare pisică
în parte. Titi o ajutase. El ţinea pisica în albie, iar
Nuna îi freca pisicii blana cu şampon de urzici,
apoi o clătea cu apă călduţă, pe care o verifica
vârându-şi cotul în ea, ca să nu cumva să fie
prea fierbinte şi să opărească pisica, sau prea
rece şi să-i fie frig bietului animal. Apoi Titi
ţinea pe palmele desfăcute, orientate în
sus, prosopul despăturit, iar Nuna aşeza pe
el pisica udă ca vai de ea, iar Titi înfăşura
repede animalul, ca pe un bebeluş, apoi îi
freca uşurel blana cu prosopul moale, pluşat,
ca s-o usuce. Şi aşa, cu fiecare pisică.
Le-a luat aproape trei ceasuri.
Mai pe seară, nea
51
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

Adam se dusese la ei, să bea o ţuică. Când intrase în odaie şi rostise

Bună seara!, pisicile care, sătule şi îmbăiate, ca nişte prunci
nevinovaţi, dormeau colac pe perne, auzindu-i vocea, ridicaseră
capetele toate-odată, ca la un semnal numai de ele înţeles, şi,
zărindu-l pe nea Adam în prag, într-o secundă, o zbughiseră care-
ncotro, pe sub pat, pe după sobă sau pe după scrin. Fiecare cum
apucase.
- Ce-or avea pisicile-astea, Titi? Ce-or avea?
Nea Adam îi povestise şi nevesti-sii cum îl dăduseră pisicile de
gol:
- Şi cum, mă? În tot timpul ăsta tu ai fost l-alde Nuna şi te-ai hrănit
pe ascuns cu salam şi cu peşte?
- Păi era păcat să dau carnea la pisici! Mai ales că salamu’ e din ce
în ce mai rar la co’perativă.
- Da’ ce, era treaba ta? Că doar Nuna cheltuise banii, nu tu!
- Da, da’ era păcat. Dumnezeu nu doarme. E deasupra noastră şi
ne vede ce facem. Nu puteam să-mi bat joc de mâncare!
- Ce te bagi tu în treaba lor? Nu trebuia să te duci deloc! Dacă le
dispare ceva din casă şi zice c-ai luat tu?
- E, zice... nu zice...
- Te bucuri la o felioară de salam... hapsânule! Ce ţi-o fi trebuind?
N-ai minte deloc... Nici cât o pisică!
- Îmi era poftă...
- Şi nu puteai să-ţi cumperi de la co’perativă, dacă-ţi era poftă?
- E?! E prea scump!

52 53
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Ionel Bogdu
Editura LiterNet, 2007

D
ar mai zgârcit ca nea Adam era nea Ionel Bogdu, care
avea casa între Nuna cu Titi Brânzoiu şi Moţatu. Nu se
ducea nicăieri. Nici măcar la cârciumă, cum se duceau
toţi bărbaţii din sat. Se gândea că tot trebuie să cheltuie un douăj‘
de lei, ba-şi mai toceşte şi pingelele până acolo şi îndărăt, şi-apoi
trebuie să-şi pună altele, or nu ţi le pune nimeni gratis, trebuie să
plăteşti, nu?
- Orice pas pe care-l faci, te costă!
Când tăia porcul, de Ignat, îl tăia în mijlocul drumului, ca să vadă
lumea ce mai namilă de scroafă au alde Bogdu.
- Lasă-i, să se oftice! Să vadă că n-are pe unde trece pe drum, de
scroafa mea! Nu nişte linge-blide, care n-au după ce bea apă, şi
care nu-s în stare să strângă nici un pic de avere. Sunt filotimi
când dau în dreapta şi-n stânga? Ha! Să poftească să vadă cum îmi
umplu toate garniţele, cum geme coşaru’ de porumb, cum bâhâie

54 55

beciu’ de butoaie şi damigene. Păi ce? Mie-mi ghiorţăie maţili ca
lor?
El era supărat, de fapt, pe Moţatu, vecinul lor. Nu putea să-l sufere,
pentru că-l auzise într-o zi strigând la nevastă-sa:
- Stano, adu o felie de brânză din putina număru’ şapte!
Nea Ionel rămăsese pe gânduri: mă, da’ ăsta câte putini de
brânză are? Mama lui de ’oţ! Nu mai uitase niciodată de putinile
Moţatului şi, de-atunci, făcea tot ce putea ca să afle lumea, şi mai
ales Moţatu, că el, Bogdu, era pricopsit.
Nevastă-sa, Sevastiţa, era peltică şi, când vorbea, arunca din gură,
odată cu vorbele, stropi mărunţi de salivă. Era grasă-grasă, nu
puteai s-o cuprinzi cu mâinile-amândouă, şi avea guşă. Nu făcuse
copii. Nu putuse.
- Pe uliţa noastră s-au strâns toate sterpele şi nebunele. Hm!
Adică nebuneala de la lipsa de copii le vine, hm!, eu aşa gândesc cu
mintea mea, zicea tanti Tuia, de a cărei judecată nu scăpa nimeni,
orice ar fi făcut sau nu ar fi făcut. Iete, hm!, trei la rând: Garofiţa,
Nuna, Sevastiţa. A tunat şi le-a adunat! Hm!
Sevastiţa era şi ea zgârcită, tot cam ca Ionel. Se potriveau taman
bine, chiar dacă nu-l întrecea decât rareori.
În geamuri, la fiecare odaie, avea prinse, cu piuneze ruginite, coli
albastre. Adică vorba vine că erau albastre colile. Mai bine zis,
fuseseră albastre cu ani în urmă. Acum erau decolorate de soare,
pătate – cum mai cursese apa pe ele şi-apoi se uscase, lăsând urme
– şi cam ferfeniţite pe margine.
- M-am dus la Cătuneanu, la librărie, să iau coli, să fac şi eu curat
în casă. Când am văzut că s-a făcut doi lei o coală, m-am lipsit. Ce
dracu’? Când le-am luat eu p-astea, era cincizeci de bani o coală.
Ce s-or fi scumpit aşa?
- Da, bre, da’ când le-ai luat matale?
56
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- Sunt câţiva ani... da’ ce? Îs de aur? Dă-le dracu’ de coli...
Odată, la canapea, la poartă, nişte femei îi ziseseră Sevastiţii:
- Sevastiţo, ce mai pere frumoase ai în curte!
Într-adevăr, în curticica din faţa casei, destul de aproape de drum,
erau doi peri cu crengi bogate, îndoite de-atâtea fructe câte
făcuseră. Galbene şi pistruiate, o frumuseţe!
- Adu şi tu câteva, de pomană, că ne e o poftăăă... Da’ adu mai
multe, fă, pune-le într-un coşuleţ, ceva. Cât mai stăm de vorbă,
mâncăm şi noi câte două-trei pere.
Sevastiţa, ce era să mai zică? A venit la canapea cu coşuleţul de
pere. Cât mâncaseră celelalte două femei câte-o pară, în timp ce
mai sporovăiau despre una, despre alta, ea, Sevastiţa, mâncase
toate celelalte pere.
- Aoileu... da’ ce foame ţi-a fost, Sevastiţo! Noroc cu noi, că dacă
nu-ţi ziceam de pere, mureai aci, lângă noi, pe canapea, de
foame.
- De ce le-ai dat, fă, pere? Vezi ce proastă eşti? o
ocărâse Ionel Bogdu pe nevastă-sa. Ce? Ţie îţi
dă cineva ceva pe de-a moaca? Cine vrea să
mănânce pere, să-şi puie-n curte sau să-şi
cumpere. Nu să vie aci, la pomană! Din
perele-alea făceam un kil de ţuică!
- Păi ce era să fac? Dac-a zis...
- A zis! Trebuia să le spui că nu-s coapte
bine! Da’ tu! Tu eşti filotimăăă... Şi mâi-
ne-poimâine îl auzi pe Moţatu că are zece
putini de brânză! Aşa se face avere, cu multă
cumpătare! M-auzi?
- Auz, auz...
Într-o toamnă, târziu, lui
57

nea Ionel îi adusese nea Telu o căruţă de dulmane. Pentru porci.
- Păi, cât să-ţi dau, bre, pe dulmanele-astea?
- Dă-mi cât mi-oi da!
Se scotocise nea Ionel prin buzunare, scosese nişte bani, îi numărase,
îi sucise, îi învârtise, îi numărase iar, scuipând între degete, până
la urmă se hotărâse şi scosese o bancnotă de douăzeci şi cinci de
lei şi o trântise în palma lui nea Telu, rostind apăsat, de parcă i-ar
fi dat o avere:
- Na, ia-i p-ăştia!
Nea Telu, nevenindu-i să-şi creadă ochilor şi urechilor, rămăsese,
prostit, cu palma deschisă şi cu bancnota în ea. Când îşi revenise
din năuceală, strânsese pumnul, cocoloşise banii şi plecase vorbind
singur, în barbă:
- O căruţă de dulmane, douăzeci şi cinci de lei? Măi, să fie-al dracu’!
S-a găsit hoţu’ cu prostu’? S-a găsit! Da’ nu mai pupi, Ionele! Nu
mai pupi în viaţa ta! Nici un cap de aţă de la mine nu mai pupi!
Cine-o face ca mine, ca mine să păţească!
Şi-i fusese ciudă că nu avusese curajul să-i zică în faţă că-şi bate
joc de el cu o asemenea plată şi că mai bine i-ar fi dat dulmanii de
pomană, decât aşa, pe nimic. Şi povestise şi el la mat, la un pahar
de ţuică, cum îşi vânduse el căruţa de dulmani pe douăzeci şi cinci
de lei. Nici mai mult, nici mai puţin. Unii nici nu-l crezuseră prima
dată. Îl crezuseră de-abia când spusese cine fusese clientul.
- Păi cu Bogdu ţi-ai găsit tu să faci treabă?
- Aaaa... păi dacă de Bogdu zici, ţi-a dat chiar bine! Sumă frumuşică
pentru el! Putea să-ţi dea zece lei! Hai, noroc!
- Noroc şi să fim sănătoşi!
- Telule, nu faci cinste c-ai vândut dulmanii? I-ai mai dus şi până-n
uşa casei, ă? În ăia douăşcinci de lei intră şi oboseala cailor, ă?
Telu a făcut şi el haz de necaz. Ce era să mai zică?
58
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
Ionel şi Sevastiţa aveau casă mare, dar nu locuiau decât o singură
odaie, în care, iarna, pe plită, Sevastiţa făcea mâncare, ca să nu facă
două focuri, să risipească lemnele. Vara gătea afară, avea cuptor
de pământ, dar în care nu se îndura să bage lemne, făcea focul
cu cioturi de coceni roşi de oi sau cu corzi de viţă-de-vie, strânse
mănunchiuri-mănunchiuri şi legate cu sârmă, special pregătite
pentru pus pe foc.
Ionel era tot timpul cu ochii pe Sevastiţa, trebuia să o ţină din
scurt, că i se părea risipitoare. Când încălzea apă pentru baie, o
dată pe săptămână, Ionel se învârtea pe lângă ceaunul cu apă şi
băga întruna degetul să vadă dacă s-a încălzit apa. Când era un pic
călâie, striga:
- Gata, nu mai băga în foc!
Sau o urmărea pe nevastă-sa cum face mâncare şi mereu i se părea
că nu se chiverniseşte cum trebuie. Sevastiţa ungea tuciul cu
o pojghiţă subţire-subţire de untură, că te şi mirai de ce îl
mai unge. Ionel sărea ca ars:
- Sevastiţooo... mai uşor cu untura aia!!!
Când mergea cu împărţeală, tăia o lumânare în
două, ca să aibă pentru două farfurii. Beţele
de chibrit folosite le băga la loc în cutie şi
le mai folosea când se ivea ocazia, ca să nu
mai consume încă unul bun. Iar în farfurie...
mai nimic. Mai mult era mâzgălită de sosul
rozaliu. Iar carne, ioc! Doar un oscior mic şi
chel, de te întrebai ce face totuşi cu carnea,
la ce o foloseşte, dacă în mâncare n-o vezi?
- La Moţatu să nu te duci cu împărţeală,
auzi? Că are destul! Nu-i mai
dai nimic! Nimic!!!
59
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Moțatu
Editura LiterNet, 2007

și Stana

C
ând Moţatu îşi dăduse seama că Ionel Bogdu îl spionează
şi trage cu urechea la ce se vorbeşte în curtea lui, mucalit
cum era, se apucase să inventeze tot felul de lucruri care
să-l supere pe vecinul lui.
- Nevastă! Adu o halcă de slană din pod, dar vezi să nu dărâmi
cârnaţii. Şi să le numeri, vezi câte mai sunt, că nu mai ţiu minte.
Cârnaţii ştiu că mai sunt treij’ de şiruri, da’ slana nu mai ştiu...
şaptişpe sau optişpe hălci?
Casele lor, vecine, erau construite cu faţa una la cealaltă.
- Ce-om fi gândit noi, Stano, când am făcut uşa pe partea asta?
- Păi aia e problema! Că n-am gândit!
Moţatu plantase nişte salcâmi pe lângă gardul dintre el şi vecin,
destul de deşi, doar-doar şi-o mai feri gospodăria de privirile
curioase ale Sevastiţii, dar mai ales ale lui Ionel. Celălalt vecin al
lui Moţatu era nea Gheorghe Barbă. Dar cu el n-avea nici o treabă,

60 61
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

doar îi dădea bună ziua. Când nu era beat criţă, nea Gheorghe îi
răspundea la bineţe.
Moţatu glumea întruna şi cu cei din casă, şi cu cine mai vorbea la
drum sau la mat, şi la muncă. Ăsta era felul lui, aşa se simţea el
bine. Poate de-aia, fiu-său mijlociu, Mironel, ieşise cam zănatic.
Îi semăna şi la chip, bucăţică ruptă din el. Mironel umbla în gaşcă
cu Dobrin, cu frate-meu Nelu şi alţii de vârsta lor şi făceau tot
felul de trăsnăi.
Moţatu venise odată la uşa noastră, să vorbească cu tata ceva
despre băieţii-ăştia. Nelu stătea cuminte ca o măicuţă de la schit.
Se simţea cu musca pe căciulă. Mirosea de la o poştă a vinovat.
Într-adevăr, Moţatu venise să-l pârască. Aflase de la nea Ionică
Cătuneanu, care vindea la librărie, că Nelu cumpăra aproape
zilnic ţigări. Spusese că sunt pentru tată-său.
- Da’ de când fumează, mă, tac-tu ţigări lungi, cu filtru? Las’ că-l
întreb eu...
Nelu se speriase şi nu vrusese să mai cumpere, aşa că-l împingea
în librărie pe Mironel Moţatu.
- Ce, mă, şi tac-tu fumează Cişmigiu? Ia uite...
Şi când trecuse pe-acolo Moţatu ăl bătrân, nea Ionică Cătuneanu
îi pârâse pe Nelu şi pe Mironel. Tata l-a chemat pe Nelu în casă
şi nu ştiu ce-a vorbit cu el. De bătut, nu l-a bătut. Sau i-o fi tras
vreuna după ceafă dar, mândru, Nelu nu se văitase şi ieşise râzând
din casă. Pe Mironel îl bătuse Moţatu cu cureaua. Se auziseră
până la noi orăcăielile ascuţite – casa noastră era peste drum
de-a lor, dar un pic mai câş, spre stânga cum stăteai cu faţa spre
poartă – şi înjurăturile lui taică-său.
- Ce, mă, nu poţi să stai pe scaun? Te doare curu’, ă? a râs Nelu de el
câteva zile după bătaie. Dacă eşti prost... De ce-ai recunoscut?
Moţatu şi nevastă-sa creşteau raţe leşeşti. Frumoase, frumoase
tare. Mai cu seamă ciocul lor îmi plăcea mie. Lat şi roşu-por-
tocaliu, cu două găurele spre rădăcină. Răţoii erau arţăgoşi şi
războinici. Văzusem şi eu unul luptându-se cu un cocoş mare,
gras şi pintenat, când mă trimisese mama la tanti Stana să-i cer
bidineaua cu împrumut. Răţoiul leşesc se ţinea după cocoş, sărea
pe el şi-l ciugulea. Cocoşul scăpa şi fugea sub porumbar. Răţoiul
se băga după el. Îl scotea de-acolo şi apoi îl alerga până îl prindea
iar şi se-arunca pe el. Nu i-a dat pace până nu s-a săturat el de
luptă. Hmmm... luptă... vorba vine. Că doar cocoşul n-a făcut
altceva decât să se apere, să tot alerge, ca să scape de bătaie.
Moţatu văzuse şi el cum răţoiul leşesc ciugulise cocoşul şi îl
speriase, de-l pusese pe fugă, iar apoi îl urmărise şi-i sărise în cap
iar şi iar:
- Uite-i pe Cassius Clay şi Bonavera. Trage-i, dă-i la gioale, nu-l
lăsa! Calcă-l! Înnegreşte-i moaca! Zdrobeşte-l!
Apoi, zărindu-mă cum casc gura la păsările bătăuşe,
mă-ntrebase:
- Tu ce vrei, mă?
- M-a trimis mama după bidinea!
- Se-apucă de spoit?
- Nu ştiu.
- Da’ tu ce ştii, mă? Cum te cheamă, ştii?
- Da.
- Zor de zeamă?
- Î?
- Şi te strigă mămăligă?
- Nu...
- Na, coalea. Şi când termină mă-ta de
spoit la voi, să-i zici să poftească
să spoiască şi la noi,

62 63
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

c-avem nevoie. Ai auzit? - Eee... Dumnezeu dă cu o mână şi ia cu două, după cum ţi-e
Eu mă apucam şi îi ziceam mamei. sufletu’!
- Iar a râs Moţatu de tine! Of, of! Pe urmă s-a-nnegrit la faţă când l-a auzit pe Moţatu strigând la
Şi râdea şi mama de mine. nevastă-sa:
Ce avea Moţatu mai de preţ, ca avere, era via de pe deal. Avea - Ia, zi, Stano! Cât vin iau? Ajunge două sute de kile? Sau tre’ mai
soiuri unul şi unul, iar vinul îi ieşea foarte bun. mult?
- Şi gustul e bun, şi culoarea e deosebită. Stana îi făcea jocul bărbatului ei, dar adăuga încet:
Într-un an, cu vreo săptămână înainte de cules, s-a dus în deal, cu - Te pui la mintea lu’ Bogdu... ce dracu’? Om în toată firea eşti
fiu-său mai mic, Vălică, şi s-a bucurat când a văzut ciorchinii grei tu?
de boabe coapte. - Lasă-l, fă, să se oftice. Prea-i cărpănos! Păi dacă păţea el aşa, cred
- Ce mai struguri... Hai, mă, să strângem câţiva să le ducem şi lor, că-şi punea ştreangu’ de gât, aşa-i de calic!
acasă, să mănânce şi ei. Uite, d-ăştia tămâioşii. Şi d-ăia cu broboana - Nu ’ceai tu că fiecare tre’ să sufere de-o meteahnă?
mare! - Aşa e! Da’ meteahna lu’ Bogdu face cât o sută!
A cântărit recolta din priviri şi s-a simţit foarte mulţumit. A inspirat - Că tu oi fi fără cusur! glumea Stana.
adânc, s-a închinat şi s-a rugat în gând pentru sănătate. - Daaa... Eu sunt dat dracu’!
- Gata, sâmbăta viitoare venim cu toţii, la cules. Sui’-te-n căruţă, Şi-apoi zbiera:
hai acasă! - Stanooo... Fă loc în cămară, c-am adus zece saci de
În sâmbăta următoare, Moţatu îşi luase familia, chemase şi alte cartofi şi zece de ceapă!
rude să-l ajute la cules şi se duseseră cu toţii pe deal. Când ajunsese - Las-o dracu’, bărbate, prea-i cusută cu aţă
acolo, mai să-şi piardă minţile, nu alta! Rămăsese mut şi cu ochii albă!
holbaţi: nu mai era bob de strugure, graurii mâncaseră tot! Se - Ce vorbeşti? Cum să fie cusută cu aţă
mai întâmplase şi altă dată. Nu lui Moţatu, altcuiva, nu mai ştia albă?
cui. Graurii veniseră puzderie, atacaseră scurt şi lăsaseră în urmă - Ţi-a căşunat pe Bogdu?
scheletele de ciorchini. Fusese ca o răpăială, dac-ai fi fost acolo, - Hainu-ăsta? Faci prinsoare că e deja la
n-ai fi avut timp să te dumireşti ce s-a întâmplat. gard, la drum, ca să vadă ce descarc din
Moţatu a fost supărat catran. Mai târziu, când şi-a mai revenit, căruţă?
făcea haz de necaz: - E, şi ce descarci?
- Bine că nu-s bolnav de inimă, că rămâneam acolo, lat! Trebuia să Moţatu zbiera iar:
se-apuce Stana de făcut colive... iar vin pentru parastas, n-avea! - Vezi, femeie, c-am lăsat sacii
Lui Bogdu i-a părut bine când a aflat: în tindă, să nu te

64 65
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

sperii sau să te-mpiedici de ei, că-i cam întuneric!

- Prea le pui coadă, nu te mai crede nici dracu’.
- Nu mă crede nici dracu’, aşa e. Doar Bogdu mă crede! Hă, hă,
hă...
Mie îmi venea mereu să râd de urechile lui Moţatu. Erau mari,
cum nu mai văzusem la altcineva, şi parcă puţin ascuţite în vârf,
iar lobii erau laţi.
- Bine, dracu’, că nu-s femeie. Aşa... vorba aia, bărbatu’ tre’ să fie
ninţel mai frumos ca dracu’, da’ nu-i musai! Hă, hă, hă... Lasă,
Dumnezeu le-a chibzuit pe toate şi le-a făcut cum trebuie. Eu îs
mulţumit. Mai ales că, uite, din trei copii, nici unu’ n-a ieşit cu
urechile mele. Este, Stano? Ia, zi, fă, cu cine i-ai făcut?
- Mai taci, omule, că te-aude Ionel Bogdu şi atâta e de-ajuns ca să
ducă vorba. Ştii că-i place să clevetească... mai ceva ca o muiere.
- Apăi... cum ziceam, fiecare tre’ să aibă o meteahnă, deh! Nu-i
nimeni sfânt!

66 67
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Moș Gheorghe
Editura LiterNet, 2007

Barbă

M
eteahna lui moş Gheorghe Barbă era băutura. De-aici
i s-a tras şi moartea, că într-o iarnă a căzut în zăpadă
şi acolo a înlemnit. A îngheţat bocnă şi a nins peste el.
L-au găsit oamenii dimineaţa, ţeapăn. Nu mai era nimic de făcut.
Murise. (Eu am aflat prin primăvară, când venisem în vacanţă.
Eram plecat la liceu şi stăteam la internat. Nu-mi venea să cred că
moş Gheorghe Barbă nu mai este şi că nu o să-l mai aud niciodată
chiuind, şi că nu o să mai văd niciodată caii lui gonind prin faţa
porţii noastre şi stârnind nori înalţi de praf gros.)
Umbla numai beat, nu conta că era dimineaţă, amiază sau seară.
Nu-l văzusem niciodată altfel. Lucra cu tataia, la stână. Eu îi
ziceam moşu. Era slab, pricăjit, pielea şi osul. Vara, când din cauza
zăpuşelii îşi lepăda cămaşa şi maieul, puteai să vezi cu adevărat cât
era de slab: puteai să-i numeri coastele.
- Băutura l-a distrus aşa. A dispărut carnea de pe el, s-a topit în

68 69

alco’l.
Iar ochii nu păreau să mai aibă loc în orbite, aşa erau de bulbucaţi.
Şi străbătuţi de vinişoare roşii, de parcă erau crăpaţi.
Casa lui ajunsese o paragină, el trăgea acolo doar ca să se culce
în nopţile în care nu dormea la stână. Altminteri, nu-l interesa
nimic de gospodăria lui. Grădină nu avea, pământul era invadat
de buruieni. Mamaia Tinca se mai ducea la el în curte şi aduna ştir
– câte-un sac întreg, îndesat – ca să dea la porci.
Dar puterea nu-i pierise. Căra putinile pline cu brânză de parcă ar fi
fost goale. Fără nici un efort. Şi nici îndemânarea nu şi-o pierduse,
mulgea oile fără să se piardă laptele, şi repede: ţac, ţac, ţac şi gata
oaia, alta la rând!
Câteodată, tataia mă trimitea şi pe mine cu moş Gheorghe la stână,
ca să-i dau oile la uşă, să poată să le mulgă:
- Vasileee, Vasile! Te duci cu Gheorghe la stână, să-l ajuţi?
- Da, bre, mă duc!
- Da’ ai grijă, ştii că Gheorghe...
- Ştiu, bre!
Moş Gheorghe Barbă apărea la poartă, cu căruţa. Şi cu ţigara-n
gură. Nu-i lipsea niciodată ţigara din gură! O ţinea aşa, într-o parte,
în colţul buzelor. Pe piept, scrumul îi pica în voie. Câteodată, moş
Gheorghe încetinea căruţa şi mă urcam din mers. Alteori, oprea:
- Trrrrrrrrr... trrrrrrrrr...
Se sprijinea cu o mână de căruţă, cu cealaltă de crupa calului şi
sărea jos.
- Ce faci, nepoate? Stai aşa, aşteaptă-mă să le-nnod cozile la cai, să
le-aşez căpeţelele-n cap... P-ormă, pornim la drum!
Moş Gheorghe avea cai mărunţi şi îndesaţi, şi-o căruţă hodorogită,
ca vai de ea! Nu mă aşezam pe scândură, lângă moşu. Ştiam ce mă
aşteaptă. Mă aşezam singur, pe scândura din spate. Moş Gheorghe
70
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
se-apuca să mâne caii. Nu dădea niciodată cu biciul în ei. Stătea în
picioare, în căruţă, cu hamurile într-o mână, iar cu cealaltă mână
îşi ridica căciula, şi odată îl auzeai că zbiară:
- Ăăăăăăăăăăă...
Caii, speriaţi, o luau la goană. Eu mă ţineam de căruţă cu mâini-
le-amândouă. Căruţa se bălăngănea într-o parte şi într-alta, iar în
spate se înălţa un praf des, de nu mai desluşeai nimic. Ai fi zis
că o herghelie întreagă a trecut pe-acolo în goană nebună. Moş
Gheorghe stătea cu ţigara-n gură, iar din când în când scotea de
sub scândură jumatea de ţuică şi gâlgâia. O punea la loc şi iar se
ridica şi striga, luându-şi căciula-n mână:
- Ăăăăăăăăăăă...
Caii alergau nebuneşte. Îmi era frică să nu ne răsturnăm cu căruţa.
De fiecare dată mă gândeam că, dacă scap nevătămat şi de data
asta, apăi nici că mă mai sui vreodată în căruţă la moşu, zică
tataia ce-o zice. Când ajungeam la stână, Tiţu lu’ Bulea
striga la el:
- Gheorghe, lasă-i dracu’ mai uşor, bă, că-i omori!
Hai, treci şi te culcă. Miroşi de la o poştă. Cum
te scoli, cum sugi bibironu’! Vedea-te-aş
înţărcat!
Moşu se culca, iar eu mă jucam pe lângă
stână, până la amiază, cu lăţoşii. Câinii,
adică. Îmi plăcea cel mai mult de Florică,
de talie înaltă, cu părul lung, cu labele
mai mari decât palma mea. Iar când moş
Gheorghe se scula, îl ajutam să mulgă oile.
Eu i le trimiteam la uşă, moşu apuca
oaia de coadă, apoi de uger.
Şi-o mulgea. Dacă
71

apărea, cine ştie cum, vreun berbec, mă suiam iute pe ţarc. Îmi era
o fricăăă...
Tot Tiţu lu’ Bulea mă salva. Intra în ţarc şi scotea berbecul, iar eu
puteam să-mi văd mai departe de treabă.
Câte lucruri nechibzuite nu făcuse moş Gheorghe din cauza
beţiei!
- Ia-o, măi, omule, mai uşor cu băutura asta! Toţi bem! Cui nu-i
place să bea? Bei la o petrecere, la o nuntă, la un botez; bei la
mat, duminica; bei seara, după ce ai terminat treaba. Da’ matale...
întruna, întruna! Vrei să mori de la băutură?
- E, mor! Şi, pân’ la cap şi la coadă, dacă mor, ce?
O poveste pe care o ştia tot satul despre el se petrecuse într-o
iarnă, într-o zi de Ignat, când toată lumea tăia porcul, că aşa era
tradiţia. Trăia şi nevastă-sa pe-atunci.
Beat şi cam chior de câtă ţuică turnase pe gâtlej dis-de-dimineaţă,
moş Gheorghe voia să prindă porcul şi să-l lege cu o funie, să
poată să-l înjunghie. Se dusese în fundul curţii, la coteţe şi, când
deschisese portiţa coteţului, porcului nu-i fusese greu deloc să-l
fenteze pe moş Gheorghe, care se clătina şi vedea şi cam înceţoşat.
Aşa că animalul se strecurase pe lângă picioarele grele şi nesigure
ale bărbatului şi scăpase din coteţ, luând-o razna prin grădină.
Moş Gheorghe îşi aprinsese o ţigară pe care o proptise în colţul
gurii şi n-o mai mişcase de-acolo, lăsând scrumul să-i cadă, ca de
obicei, pe piept, pe unde se nimerea. Înjura de mama focului şi se
înroşise ca miezul pepenelui, de furios ce era. Smulsese o scândură
lată, chiar din gardul coteţului, şi o luase la fugă prin grădină, să
prindă porcul. De prins, nu reuşise să-l prindă. În schimb, apucase
să îi ardă porcului o scândură pe spinare, de-l lăsase lat. Paralizase
pe loc, bietul animal.
Apoi îi băgase cuţitul în beregată. Sărise sângele în toate părţile.
72
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
Ca o fântână arteziană.
- Asta nu mai e tradiţie, e nebunie, se închinase nevastă-sa. Strici
tot rostul, măi, omule! Ai lăsat porcu’ lat, în fundu’ grădinii, în
noroi. Mare păcat...
- Hai, lasă trăncăneala, bălmăjise moş Gheorghe. Adu ligheanul să
strângi repede sângele, dacă vrei să mai faci sângerete. Dacă nu,
stai aci lângă porc. Lungeşte-te lângă el şi boceşte.
Apropiindu-se, femeii începuseră să-i tremure picioarele.
Scăpase ligheanul din mână şi îşi smulsese basmaua din cap de
deznădejde:
- Aoileeeu!!! Gheorrrgheee! Ce-ai făcut??? Nenorocitule! Ai
tăiat scroafa cu purceii în burtă!!!
Moş Gheorghe, în aburii vinului, nimerise să deschidă portiţa
coteţului în care se afla scroafa gestantă, în loc s-o deschidă pe
cea în care se găsea porcul care trebuia sacrificat.
La stână, Tiţu lu’ Bulea stătea cu ochii pe moş Gheorghe
Barbă, să nu facă cine ştie ce prostii, din cauza
băuturii.
- A făcut şi p-aci destule boroboaţe.
Tre’ supravegheat!
73
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Tițu lu’ Bulea

Editura LiterNet, 2007

T
iţu lu’ Bulea era unul dintre ciobanii de ispravă, te puteai
bizui pe el. Tataia îl lăuda că era om dintr-o bucată şi
printre puţinii care îşi ţineau cuvântul dat.
Se mai îndeletnicea, pe lângă oierit, şi cu pescuitul. Borcea era la
un pas de el, casa lui era chiar pe colţul dinspre gârlă, era vecin,
pe-o latură, cu nea Gheorghe Barbă. Tiţu avea barca lui, legată
la mal. Undiţe de toate felurile şi multe alte scule. Când venea la
stână, povestea de-ale pescuitului. Râdea:
- Mă, m-a prins furtuna drept în mijlocul apii. Când s-a înălţat
valu’, m-a urcat chiar pe creasta lui, de vedeam până sus în deal, la
soacră-mea, cum făcea gogoşi. Când a coborât valu’, m-a aruncat
cu putere-n jos, de-am lovit fundu’ apii şi s-a auzit: hââârşt!
- Şi ce-ai prins, Tiţule?
- Am prins pe dracu’!
- Păi pe dracu’ poţi să-l prinzi şi fără să ieşi cu barca pe apă, pe

74 75

timp de furtună. Sau ţi-era dor s-o vezi pe soacră-ta, da’ mai de
departe-aşaaa...
- Iete că aşa a fost să fie!
Până la urmă, Tiţu a avut un ghinion chior cu îndeletnicirea lui
de pescar. Cine ştie cum, se rătăcise pe Borcea un morun, venise
să-şi depună icrele. S-a nimerit să-l prindă Tiţu. S-a bucurat că
nu era singur (deşi era un bărbat înalt, lat în umeri şi cu braţe
zdravene), mai era cu încă vreo doi inşi, un cumnat, un văr sau
cam aşa ceva, că altminteri n-ar fi avut putere să-l tragă doar
el din apă, aşa de mare ce era peştele. Au scos din burta lui o
găleată de icre negre. Dar, cum l-au sfârtecat, cum au apărut
comuniştii la poartă.
- Cine i-o fi dat în gât?
- Hm, e greu de spus. Sunt destui care umblă cu turnătoria. Chiar
printre cei care se dau prieteni. Sau, şi mai rău, din familie. Da,
sunt şi cazuri d-astea. Şi-ncă destul de dese. Mănâncă şi ei un
cozonac. Da’ şi-aşa, dacă nu-i pâra nimerica, tot nu putea să
vândă icrele pe furiş. N-avea cum să nu se afle. Că doar nu-s ac,
ca să nu se vază. Lasă, tot rău’ spre bine. Ar fi înfundat puşcăria.
După ce că nu le-a rămas şi lor nici o mărgeluţă din icrele negre,
măcar să guste şi ei, comuniştii le-au mai şi făcut dosar pentru
cercetare.
- Ca ce chestie?
- Că n-au anunţat autorităţile din prima. Ca să scape basma
curată, au declarat că au vrut mai întâi să tranşeze peştele, după
care s-ar fi dus la miliţie şi la primărie să anunţe. Da’ tot s-au ales
cu o amendă frumuşică. Deh... ce puteau să facă? Au plătit-o.
Tiţu avea bani destui, nu asta era problema. Cum să n-aibă, dacă
era cioban?
- Că, pe lângă oile CAP-ului, fiecare cioban îşi are, pe şestache, şi
76
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
oile lui.
Tiţu nu s-a lăsat de pescuit după povestea cu morunul. Îi plăcea
lui să stea pe apă, chiar dacă nu prindea mai nimic. În fiecare
primăvară îşi vopsea barca, o repara, o pregătea de scos la treabă.
Într-o noapte, ieşise şi el, ca omul, pe-afară. Era lună plină. Privind
spre apă, i s-a părut că mişună nişte umbre pe lângă barca lui. A
fugit într-un suflet. Aşa era, ochii lui nu se înşelaseră. Nişte ţigani
- erau vreo patru - încercau să dezlege barca, s-o fure. Tiţu a
sărit la bătaie, dar n-avea cum să-i dovedească singur, cu mâinile
goale. A încasat grămezi de pumni, în gură, în cap, în stomac, pe
unde s-a nimerit. Unul dintre ţigani a scos cuţitul şi i l-a înfipt lui
Tiţu în burtă.
Peste noapte, nevasta lui Tiţu, tanti Viorica, s-a trezit şi,
negăsindu-l pe bărbatu-său în pat, l-a căutat pe-afară. La stână
n-avea cum să fi plecat, căruţa era în curte. Bicicleta, la fel.
O fi trecut vreunul dintre ciobani să-l ia?
- Dar ce? Nu mi-ar fi spus? îşi zisese femeia.
Barca se vedea la locul ei. Dar... parcă ceva, o pată
mai întunecată, se zărea lângă barcă. Alergase
într-un suflet, desculţă. Tiţu zăcea lat, plin
de sânge. Era mort. Răcnetele femeii, în
liniştea nopţii, îi treziseră şi pe surzi. Eu
am sărit în fund speriat. Auzindu-i pe cei
mari că ies afară, m-am dus după ei. Am
alergat toţi spre gârlă, de unde veneau
strigătele. Când am văzut-o pe nevasta lui
Tiţu, ţin minte că m-am mirat în sinea mea că
o femeie aşa bătrână avea părul lung.
Nu m-aş fi gândit niciodată că
sub basmaua cenuşie
77
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

ea avea cozi împletite. Acum, părul ei sur, slobod, era încâlcit şi o

făcea să arate ca o vrăjitoare rea. Pe Tiţu, eu nu l-am văzut. Era
prea multă lume adunată. Şi nici n-aş fi vrut să-l văd. De când
cu Bălăieţu, îmi era frică de morţi. Dar am auzit-o pe mamaia
spunând:
- Dacă n-ar fi fost plin de sânge, ai fi zis că doarme.
Femeile, speriate, plângeau şi ţipau. Bărbaţii, mânioşi, înjurau şi
se întrebau cum de se întâmplase una ca asta. A fost mare, mare
jale.
Pe ţigani i-a prins chiar în ziua în care Tiţu a fost îngropat. Dar
ce folos?
La groapă l-a dus Ionică al Floarii, cu tractorul de la CAP. Marginile
remorcii erau coborâte, iar în remorcă, femeile întinseseră
macate, agăţaseră coroane şi un tablou vechi, cu chipul lui Tiţu,
tânăr. M-am ascuns în casă, dar tot am auzit claxonul lung şi
strident, de plecare, şi zbierătele ascuţite ale femeilor.
Pe faţa casei, tanti Viorica întinsese o cârpă neagră, în semn de
doliu, şi scrisese pe ea numele întreg al lui Tiţu şi anii când se
născuse şi când murise.

78 79
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Marin
Editura LiterNet, 2007

Dobrogeanu

N
ici nea Marin Dobrogeanu n-a murit de moarte bună.
Lumea chiar zicea:
- În partea aia, înspre gârlă, parcă şi-a făcut a’ cu
coasa cuib.
Că şi Marin Dobrogeanu tot în partea aia stătea, avea casa chiar
peste drum de Tiţu lu’ Bulea, tot pe colţul dinspre gârlă.
Tanti Valera, nevastă-sa, fusese frumoasă foc în tinereţe. Auzisem
eu, nu ştiu pe unde, că şi tata o peţise. Dar nu ştiu dacă era adevărat,
că pe tata nu avusesem curaj vreodată să-l întreb. Eu, copil, nu-mi
puteam închipui cum o femeie aşa bătrână şi grasă fusese şi ea tâ-
nără, şi nu oricum, ci una dintre cele mai frumoase fete din sat.
Într-o primăvară, am fost cu mama la tanti Valera să ne dea o cloşcă
cu împrumut, că la noi, ca un făcut, nu căzuse cloşcă nici o găină.
- Cum aşa?
- Ei, spune! Ai mai pomenit? Nu mi s-a întâmplat neam de neamu’

80 81

meu să rămân fără cloşcă! Zău, Valero!
- Hm, ce să-i faci? Se mai nimereşte şi-aşa... Ghinion! Iete, ţi-o dau
p-asta pestriţă, că şi-aşa nu cred că mai am destule ouă pentru ea.
Nu toate ouăle erau bune de clocit. Mama le cerceta uitându-se la
ele în lumina slabă a lumânării şi nu ştiu ce vedea acolo, dar zicea că
trebuie să aibă plod, altfel nu erau bune de scos pui.
- Eu mai am patru cloşti. Mi-ajung. Le-am pus câte doişpe ouă. Dacă
oi reuşi să ies măcar cu patruzeci în toamnă, sunt mulţumită.
Nea Marinică făcuse deja prin curte sperietori de ciori. Erau mai
multe, cred că vreo trei sau patru. Pe beţele încrucişate agăţase
haine vechi, rupte, deşirate, iar în vârf pusese câte o pălărie ponosită.
Şi la noi înălţa tata sperietori. Altminteri, rămâneam fără pui. Puii
mici, galbeni, de-abia ieşiţi din ou, asta le plăcea ciorilor să fure şi să
mănânce. Şi caragaţelor – care arătau tot ca ciorile, doar că aveau
şi-un pic de alb în pene, iar coada le era mai lungă – tot la fel le
plăcea să se înfrupte, cu puişori fragezi. Când se aşeza o caragaţă
prin curte, pe vreun gărduleţ, mama zicea că era semn că trebuia
să primim o veste dinspre partea în care caragaţa stătea cu coada.
(Câteodată chiar se împlineau spusele mamei şi primeam plic de
pe la vreo rudă.) Cele mai multe ciori şi caragaţe se adunau prin
martie, aprilie, când dădeau târcoale pe la coteţele de găini. Atunci
ieşeau puişorii, primăvara destul de devreme, ca să aibă timp, până
în toamnă, să se facă pui zburaţi. Caragaţele – mai obraznice şi
mai îndrăzneţe decât ciorile - mai apăreau şi după Ignat, când se
încumetau să fure cârnaţii pe care îi întindea mama pe verandă.
Tot în anul în care murise Tiţu lu’ Bulea, se întâmplase şi nenorocirea
cu nea Marin. Avea o iapă de toată frumuseţea. Nu mai ştiu cum o
chema, avea un nume încâlcit. Fătase. Nea Marin plecase la stână
cu căruţa şi-l luase şi pe nepotu-său (Cialâcu îi ziceam noi) cu el. Dar
nu mai legase mânzul la spatele căruţei. Îl lăsase slobod. Se gândise
82
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
că:
- Lasă, să fie liber! Am eu grijă să nu se rătăcească, sunt cu ochii
pe el!
În dreptul pădurii, mânzul s-a speriat de un câine care alerga
bezmetic şi a luat-o aiurea, peste nişte stupi. A dărâmat vreo doi
şi-a asmuţit albinele. Nea Marin, năpădit de albine, nu mai putuse
să facă altceva decât să-l împingă pe nepotu-său în canal, în apă.
Până să se arunce şi el, albinele, năpustite pe el cu sutele, poate
chiar cu miile, l-au înţepat în cap. Nu s-a mai mişcat. Şi-a pierdut
şi cunoştinţa. Nepotu-său, Cialâcu, a scăpat. A chemat oamenii
în ajutor. L-au găsit pe Marin pe câmp, umflat de înţepături. L-au
dus la spital. Până seara, Marin a murit.
Tot Ionică al Floarii l-a dus şi pe Marin Dobrogeanu pe ultimul
drum, tot cu tractorul CAP-ului.
În ziua înmormântării, nu m-am mai ascuns în casă. Nu voiam
să mai aud claxonul de plecare, îmi părea înspăimântător.
La fel, strigătele bocitoarelor.
Când am văzut sosind tractorul la poarta lui nea
Marin, am plecat în fugă la Nicu Prepeliţă, apoi
i-am mai adunat iute şi pe alţii şi am fugit
cu toţii pe câmp. Ne gândeam cu mare
milă la Sfrijitu şi la Cialâcu, nepoţii lui nea
Marin; îi văzusem cu o zi înainte şi arătau
încercănaţi, livizi şi cu ochii roşii-vineţi
de-atâta plâns.
Şi tot ca la Tiţu, în urma lui Marin a rămas
doar o bucată de pânză neagră întinsă pe
peretele din faţă al casei, şi pe care erau
scrise numele lui şi anii în care
se născuse şi murise.
83
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Ionică
Editura LiterNet, 2007

al Floarii

A
doua casă dinspre gârlă spre noi, între Marin Dobrogeanu
şi Marinică Drăgălaşu, era a lui Ionică al Floarii (îi rămăsese
numele maică-sii agăţat în coadă, cum nu se prea obişnuia
pe la noi; porecla era, mai ales, legată de tată, de bunic sau,
oricum, de parte bărbătească; sau de vreun defect, ori de vreo
meteahnă).
Ionică se făcuse tractorist la CAP. De mic îi plăcuseră maşinile,
tractoarele. Îi plăcea să repare şi se şi pricepea de minune. După ce
se însurase, fiind cel mai mic dintre copii, rămăsese să locuiască cu
nevastă-sa în casa lui părintească unde maică-sa, Floarea, chiar şi
când mai îmbătrânise, dirija toate treburile şi lua toate hotărârile,
avea pretenţia să organizeze numai ea gospodăria, aşa că Ionică şi
nevastă-sa n-au avut niciodată vreun cuvânt de spus în curtea aia.
Şi, chiar dacă, pe furiş, Ionică mai făcea şi altceva, după capul lui,
nu voia s-o necăjească pe Floarea şi-i dădea mereu în bună.

84 85
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

Ionică îl avea pe Dobrin, care de mic fusese neastâmpărat. Când fumeze. Ieşea fumul din mal de zici că trecea un vapor cu abur
mai crescuse, îi adunase în jurul său pe băieţii de vârsta lui, din sat, pe-acolo. Tot la colibă îşi povesteau, exagerând, isprăvile şi puneau
şi, cu toţii, puneau la cale tot felul de trăsnăi. Toţi erau şugubeţi, ţara la cale. Vara, pe malul în pantă al gârlei făceau tobogane pe
dar Dobrin îi întrecea, el era capul răutăţilor. care, când voiau să se scalde, îşi dădeau drumul, alunecând în apă.
În gaşca de derbedei mai erau Nelu nostru, Sandu a’ lu’ Boală, Stricau cuiburile graurilor care făceau găuri rotunde acolo unde
Mironel Moţatu, Traian a’ lu’ Sacagiu, Titi Maimuţa (poreclit aşa era malul mai abrupt. Dar graurii erau sumedenie şi nu plecau de
pentru că avea câte şase degete la picioare), Nelu Bugu (maică-sa tot, doar se mutau un pic mai încolo. Într-un an fuseseră aşa de
era surdă şi aşa le zicea: alde Bugu; că la noi, bug însemna surd), mulţi că-i mâncaseră toţi strugurii lui Moţatu şi îl lăsaseră fără
Costea şi Marian Bărbatu, şi mai era şi Nelu Jianu, dar care a plecat vin. Pentru sărbătorile de iarnă trebuise să cumpere câţiva litri.
curând în America, părinţii lui se pocăiseră, iar lumea, în urma Băieţii îşi mai petreceau timpul jucând copcica. Alegeau cărţile ca
lor, când îşi mai aducea aminte de ei şi îi mai pomenea, le zicea pentru şeptică.
Sectanţii: - Cine face cărţile?
- Nelu Jianu a’ lu’ Sectanţii era de-o seamă cu fiu-meu. Mare - Cine-ntreabă!, zicea Dobrin, cu voce de şef.
bezmetic era. Acu’, pe-acolo, s-o fi cuminţit, s-o fi ducând la - Dă, mă, şi mie un fum de la tine!
biserică... Cine ştie? - Na, mă, milogule.
Derbedeii din gaşcă îşi cumpărau ţigări Bucureşti sau Cişmigiu, Cel din stânga tăia, cel din dreapta primea.
oricum, trebuia să fie neapărat superlungi, de la nea Ionică - Pune banii jos!
Cătuneanu, de la librărie. Când n-aveau bani să ia un pachet întreg, - Pe cât jucăm?
luau ţigări vărsate şi le poşteau. Până să îi pârască nea Ionică, Nelu - Pe cin’zeci de bani?
sau Mironel (care mâncase şi bătaie de la taică-său) erau cei care - Bine!
târguiau ţigările. Întorceau cărţile, una câte una. Cine avea
- Da’ de când fumează, mă, tac-tu ţigări lungi, cu filtru? Las’ că-l cartea mai mare lua banii.
întreb eu..., îl speriase nea Ionică pe frate-meu, Nelu, apoi la fel, De obicei, câştiga Dobrin. Ceilalţi se uitau
pe Mironel Moţatu. strâmb.
Aşa că Dobrin s-a ocupat şi de asta: - Cum, dracu’, mă?
- Lasă, mă, că iau eu. Mie nu mi-e frică de nimeni! Mă doare-n cur - Păi dacă am noroc...
dacă află tata. Ce? Şi el tot de la doişpe, treişpe ani a-nceput să - Trişezi, dă-te dracu’! Cât noroc să ai?
fumeze! - Să moară Azor dacă trişez! răspundea
Îşi făcuseră pe malul gârlei o colibă acoperită cu iarbă lungă, Dobrin, ascuns îndărătul fuioa-
căţărătoare, căreia îi spuneau holeră, şi acolo se ascundeau să relor de fum. Îşi ţinea

86 87

ţigara în colţul gurii, şmechereşte, iar fumul se ridica şi-i ascundea
chipul. Cât juca, n-o lua între degete. Aşa fuma. Sugea din buze,
strâmb, pe-o parte.
- Mă, cum dracu’ poţi? încercase Nelu să afle secretul. Zi, bă, şi mie
tehnica! Nu fi ofticos.
- Nu poţi tu, bă! Eşti prea prost!
- Dă-te-n căcat d-aci! Te spun lu’ mă-ta că fumezi, dacă nu-mi spui
şi mie cum faci să nu te-neci cu fumu’!
- Nu mă interesează cui îi spui, că nu mi-e frică. Dar ştii ce păţesc
pârâcioşii? Ai de grijă!
Nelu încerca în zadar. Tuşea cu lacrimi. Lua repede ţigara între
degete.
- Când îţi spun că eşti prost, nu vrei să mă crezi! râdea Dobrin de
el.
Pe înserat, se duceau la Neculai Enache, la vreo trei străzi mai
încolo, spre ieşirea din sat, să fure porumbei. Puneau scara la pod,
unul intra în hulubărie, altul stătea pe scară, cu sacul pregătit.
Câteodată îl speriau pe-ăla din pod, îi închideau uşa, lăsându-l pe
întuneric, şi începeau să-l imite pe nea Neculai Enache, îngroşân-
du-şi vocile şi înjurând repezit:
- Cristoşii şi ’mnezeii mă-tii! Cristoşii şi ’mnezeii mă-tii!
Ionică nu ştia ce să-i mai facă lui Dobrin. Îl pedepsise în fel şi chip,
dar fără folos. Nu putea fi supus cu nici un chip. Toată lumea se
plângea că Dobrin a făcut aia, ailaltă, că nu se mai astâmpără, că
să-l lege ca pe un câine dacă altfel nu se poate să stea cuminte.
- Nu mă interesează! Când mă fac mare, plec în America!
- N-ai, mă, cum să pleci.
- Fug!
Ca să-l mai potolească, Ionică îl mai lua cu el la câmp, la arat. Cât
stătea el la masă, îl mai lăsa pe Dobrin să mai tragă câte-o brazdă.
88
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
Avea încredere în el, îl văzuse priceput foc, îndrăzneţ, sigur de el.
Iar în câmp, n-avea ce să se întâmple rău. Nu era ca pe drum. Doar
că Dobrin o căuta cu lumânarea.
Odată, Ionică se aşezase la masă împreună cu alţi tractorişti şi-l
lăsase pe fiu-său să încarce nişte coceni în remorcă. Când, îl vede
pe Dobrin zvâcnind în cabină şi plecând cu tractorul în goană.
Ionică ţâşnise în picioare, dar nu avea ce să mai facă. Doar să pună
mâna streaşină la ochi şi să se uite cum tractorul sălta, în viteză,
peste cioturile de ciocani, peste dâmbuleţele de pământ, cu tot cu
cele două remorci care zăngăneau. Tractorul o lua când la dreapta,
când la stânga, aproape că mergea în zigzag. Inima lui Ionică era
cât un purice. Dacă păţeşte Dobrin ceva? Dacă se întâmplă ceva
cu tractorul CAP-ului?
- Paştele mă-tii de copil, dacă mai vezi tu tractor!
Undeva, în zare, tractorul se oprise. Lui Ionică îi mai venise
inima loc. Mie mi-a povestit Nelu, frate-meu:
- Nebunu-ăsta de Dobrin era pe câmp cu tac-su
şi-a văzut un iepure. Cică gras, frumos. Maroniu,
ca pământu’. S-a suit repede în cabină şi a
alergat iepurele pe câmp, cu tractorul, cu două
remorci după el. Pân’ la urmă, cică iepurele,
de oboseală, i-a plesnit inima-n el. Dobrin
l-a cules de urechi şi i l-a dus lu’ mă-sa
să-l facă friptură împănată, stropită cu vin
roşu. Hă, hă, hă...
Deşi Ionică a zis că nu mai lasă tractorul
pe mâna lui Dobrin, nu l-a lăsat inima. Aşa
că fiu-său a mai făcut destule isprăvi,
dar mereu a avut noroc: nici
el, nici tractorul nu
89
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

au păţit niciodată nimic, au scăpat mereu teferi, neatinşi. Ca prin - Păi a fost zăpăcitu-ăla de Dobrin a’ lu’ Ionică-al Floarii, cu Mihai
minune! Când a fost gata-gata să cadă în canal, tractorul se oprise a’ lu’ notaru, cu alţi derbedei...
la milimetru. Când a intrat pe stadion cu tractorul, să-i sperie pe
unii pe care avea el ciudă, tot aşa, tractorul se oprise chiar lângă
bara porţii. Era norocos Dobrin. Făcea tot felul de prostii, nu
păţea niciodată nimic şi nici nu-l bătea taică-său. Îl admiram şi îl
invidiam.
Iarna, colindatul era iar prilej de hoinăreală şi năzbâtii. Dobrin îi
aduna pe toţi în jurul lui şi puneau ţara la cale.
- Eu mă duc în seara asta să iau ţigări. Dimineaţă, la cinci, ne
întâlnim toţi la colţ, să mergem la moşi şi la babe să-i colindăm şi
să-i descolindăm... hă, hă, hă. Care nu veniţi la fix, să nu mai veniţi
deloc, că veniţi degeaba!
Fumând, luau satul la picior, de colo până colo, şi făceau tot ce le
trăsnea prin minte. Iar imaginaţia lor nu era deloc săracă. Dacă se
întâlneau cu copii mai mici pe drum, îi necăjeau, le băgau mâinile
în trăistuţe şi le furau nucile sau dulciurile. Dacă la vreo casă la
care cântau colindul nu ieşea nimeni să le dea nuci, strigau:

Descolindă-l, drace,
Dă-l cu curu-n ace,
Dă-l cu capu’ de butuci,
Ca să scoată baba nuci.

Apoi furau cârnaţii atârnaţi la streaşină sau toba de sub pietroiul

din verandă. Sau luau încălţările de la uşă şi le aruncau pe drum, în
noroi. Alteori, scoteau porţile din ţâţâni şi le schimbau între ele:
a doua zi, un gard verde avea poarta roşie, unul gri avea poarta
cărămizie şi tot aşa, o amestecătură.
- Cine dracu’-a făcut asemenea prostii?

90 91
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Moș Marinică
Editura LiterNet, 2007

Drăgălașu

Î
ntr-o iarnă, gaşca de ştrengari mai mari, în care era şi Nelu
nostru, colindase de Moş Ajun, cu noaptea în cap. Dar numai
colindat nu era, pentru că lor le ardea numai de şotii şi de fumat,
nu de urături şi de strâns nuci. Nu colindau deloc cum trebuia, mai
repede îşi băteau joc de oameni. (Mama şi tata nu ştiau încă nimic
despre vitejiile lui Nelu. Au aflat mai târziu că din gaşca de zurbagii,
care necăjea lumea, făcea parte şi odrasla lor cea mare. Şi ce s-au
mai necăjit...)
Moş Marinică Drăgălaşu bătea spre optzeci de ani, era cam surd,
cam chior şi mai era şi şchiop. Stătea singur, a treia casă dinspre
gârlă înspre şosea, între nea Ionică al Floarii şi noi. Dar, lucru bun,
nu era totuşi singur pe lume. Dincolo de şosea, avea casă Venera
(o femeie înţepată, cu privire răutăcioasă, sfredelitoare), fiică-sa,
măritată cu Petrache, contabilul. Moşul nu ieşea mai niciodată să
le dea nuci colindătorilor, că se mişca prea greu ca să se tot scoale.

92 93

Câteodată nici nu-i auzea. Stătea lângă sobă şi moţăia cât era iarna
de lungă. De-abia din primăvară începea să mai stea şi el pe-afară,
dar tot aşa, fără nici o treabă. Stătea pe prispa casei sau pe canapea,
sub zarzărul plin de flori, şi se uita lung în zare. De mâncare îi aducea
Venera, de făcut curat îi făcea Venera, de spălat rufe îi spăla Venera,
animale n-avea decât câteva găini (cărora le arunca el – că nu era
mare lucru - câţiva pumni de boabe de porumb, grâu sau floa-
rea-soarelui, aduse de Venera în sac, aşezat în tindă chiar dacă mai
strângea şoriceii la ros, dar ca să fie la îndemâna moşului), grădina
i-o săpau Venera şi Petrache.
În iarna de care zic, ce le-a venit în minte ştrengarilor? S-au apucat
să lege uşa la moş Marinică Drăgălaşu. În timp ce strigau colindul cu
voce spartă şi în băşcălie, căutaseră sârmă:
Această noapte e pentru noi...
- Dă, mă, sârma aia de jos, de colo!
Cea mai frumoasă dintre sărbători...
- Nu-i bună, caută alta!
Ne daţi...
- Hai, mai repede, dă-te dracu’!
Ne daţi, ne daţi...
- Mişcă-te, mă!
Hai, ne daţi?
Ştrengarii legaseră clanţa, o înfăşuraseră straşnic, de rămăsese bietul
om închis în casă, de-abia spre amiază venise fiică-sa şi, cu degetele
îngheţate bocnă de ger, se chinuise şi descâlcise sârma care era rotită
zdravăn pe ivărul uşii şi-apoi pe belciugele pentru lacăt.
Într-alt an, am plâns pe lângă Nelu să mă ia şi pe mine cu gaşca lui la
colindat. (Îmi era şi mie drag să merg cu băieţii cei mari.) Nu voia şi
pace. Văzând că n-am sorţi de izbândă, m-am dus la mama şi, printre
sughiţuri de plâns, i-am spus că Nelu nu vrea să mă ia cu el.
94
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- Dacă nu-l iei, nu pleci nicăieri! Să n-avem vorbe mâine dimineaţă!
Nelu a pus o uitătură urâtă la mine şi n-a zis nici da, nici ba. Muţenia
lui nu era a bună, iar privirea cu care mă pironise parcă însemna:
- Aşa faci? Ei, bine, las’ că vezi tu pe dracu’ mâine! Pârâciosule!
După ce plecase mama de lângă noi, Nelu mi-a dat câteva ghionturi
în coaste de m-am chircit de durere, dar n-am zis nici pâs, şi nici n-am
ripostat.
- Dacă pârăşti ceva când eşti cu mine şi cu băieţii, te bat de-ţi sună
apa în cap! M-auzi? N-ai voie să spui nimic la nimeni! Jură!
- Jur!
- Pune degetu’ pe roşu’!
Căutam un petic de cârpă roşie în jur, ca să pun degetul şi să jur.
- Zi: să mor eu!
- Să mor eu!
- Cu frate-miu, cu mama şi cu tata!
- Cu frate-miu, cu mama şi cu tata! repetam eu ca un
papagal.
N-am dormit toată noaptea, de teamă să nu plece
Nelu fără să mă ia şi pe mine. Ştiam foarte bine că
ar fi fost în stare să mă păcălească. Dimineaţă
m-am ţinut după el, ca o umbră. Eu, mai mic,
trebuia să alerg ca să ţin pasul cu el. L-am
auzit pe Dobrin zicându-i:
- Ce l-ai luat, mă, p-ăsta cu tine? Hai să
scăpăm de el! Mucosu’ de frac-tu ne trebuia
după noi?
Nelu nu crâcnise la reproşurile lui Dobrin care,
era evident, era şeful găştii, iar ceilalţi se
uitau la el ca la Dumnezeu.
În curte la nea Marin
95

Drăgălaşu, în timp ce strigam colindul, Dobrin s-a dus şi a slobozit
găinile moşului. Printre ele, un cocoş. Mare, înfoiat, cu creastă
cărnoasă, roşie ca sângele, lăsată pe-o parte. M-am trezit cu el lângă
mine. M-am speriat şi am înţepenit în loc. Ştiam cât de răi pot fi
cocoşii, pentru că unul sărise şi pe tataia, la picioare.
- Tincooo! Adu cuţitu’, că-l tai!
Şi-l tăiase pe loc. Îl făcuse mamaia ciorbă cu tăiţei laţi, galbeni, acrită
cu borş şi aromată cu leuştean verde, şi tocană cu rântaş.
Băieţii au fugit şi m-au lăsat singur. Am început să plâng. Am
strigat la mama, sperând că e pe-afară şi mă aude. Cocoşul, zbârlit,
mi-a sărit drept la ţurloaie, şi-a înfipt adânc ghearele în carnea mea şi
m-a lovit cu aripile atât de tare că mi-a amorţit imediat piciorul. Parcă
fusese o lovitură de ciocan. Am alunecat spre pământ şi m-am întins
cât eram de lung, în noroi. Am început să plâng, fără lacrimi, mai
mult o tânguire, cu văicăreli stinse şi gemete înăbuşite. Am stat aşa
minute în şir, până mi-am mai revenit din durere şi am fost capabil
să mă mişc. Apoi m-am ridicat cu chiu cu vai şi am pornit, şontâc-
şontâc, spre poartă. Căsuţa lui moş Marinică era tocmai în fundul
curţii, aveam ceva de mers până la drum. Cum şchiopătam eu şi
oftam de zor, plâns şi plin de noroi, cu faţa suferindă, am dat nas în
nas cu tanti Venera.
- Ce faci, mă? Ce-ai păţit? Ce-i cu găinile-astea prin curte? Tu le-ai
dat drumu’? E, las’ că te spun eu lu’ mă-ta! Te iei şi tu după năsărâm-
bu-ăla de frac-tu şi te-apuci de prostii? Ori s-a dat cocoşu’ la tine? Păi
dacă nu-ţi vezi de treaba ta... ce-ai cătat să împrăştii găinile?
M-a luat de gulerul hainei şi m-a dus mai mult pe sus până acasă.
- Nu-i frumos ce-ai făcut, sunt supărată pe tine. Moş Marin e bătrân,
e vecinu’ nostru, tre’ să-l respecţi. De-aia te-am lăsat eu să mergi la
colindat? Să mai pofteşti altă dată...
Am strâns din dinţi şi nu l-am pârât pe Dobrin. Ştiam că dacă o fac,
96
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
Nelu m-ar fi bătut măr. De multe ori îmi spusese, şi-mi repetase şi cu
o seară înainte:
- Ai de grijă, că dacă te prind vreodată cu pâra, te bat de-ţi sună apa-n
cap!
La moş Marin Drăgălaşu mai intram în curte toamna, când ne chema
să adunăm gutui. Mergeam cu mama. Adunam trei, patru găleţi
de gutui mari, acoperite cu puf gros şi des. Mama alinia gutuile
pe şifoniere sau la ferestre, în toate odăile. Ce rămânea, dădea pe
răzătoare şi făcea gem. Eu gustam cu lingura cea mare, până mă
durea burta.
Dar mai mult şi mai mult îmi plăcea dulceaţa de trandafiri de
mai.
- Semeni leit tac-tu mare. El mănâncă un borcan o dată! Întreg! Îl
curăţă cu lingura şi-l râcâie până-l lasă de zici că-i spălat!
Cămara era umplută de dulceţuri şi gemuri. În beci, erau
aşezate borcane mari de gogoşari în oţet, gogonele în
saramură, butoaie de varză acră, damigene cu vin
şi cu ţuică, putini cu brânză. După ce tăia porcul,
de Ignat, în garniţe erau puse, în untură, jumări
şi carne prăjită. Iar în pod erau atârnate slana,
cârnaţii, toba. Ne ajungeau până ieşeam în
primăvară.
De fapt, cam aşa erau pregătite de iarnă
toate gospodăriile, nu doar noi.
Mama îi ducea deseori de mâncare şi lui nea
Marin Drăgălaşu.
- Ştiu că are Venera grijă de el. Da’ las’ să aibă şi
de la mine! O mâncare caldă, o bucată de
cârnat... să fie de bogdaproste. Că
rău mai e să fii bătrân...
97
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Alde Mâtcanu
Editura LiterNet, 2007

N
ouă ne zicea lumea alde Mâtcanu. Casa noastră era între moş
Marinică Drăgălaşu şi tanti Tuia. Eram aşa: tataia Mâtcanu,
mamaia Tinca, mama, tata, eu şi frate-meu mai mare.
Tataia era cioban, iar mie, vara, în vacanţă, îmi plăcea să merg la el, la
stână. Mă rugam de el să mă ia şi pe mine. Câteodată nu voia şi pace.
Alteori mă lua fără să-l întreb eu sau chiar mă trimitea când el rămânea
acasă, şi atunci mă duceam cu moş Gheorghe Barbă, cu căruţa, sau cu
cine se nimerea şi mă întorceam acasă pe seară, cu bicicleta.
Odată, am dormit o noapte la stână. Eram şi cu Nicu Prepeliţă. Pusesem
bicicleta în căruţă la nea Gheorghe şi nu văzusem că era şi coasa acolo.
S-a tăiat şi cauciucul, s-a tăiat şi camera. N-am mai avut cum să ne
întoarcem.
Noaptea, în câmp, dârdâiai de frig. Am dormit sub coviltir, amândoi,
unul băgat într-altul, eu şi Nicu, pe un pat tare, făcut din scânduri peste
care erau întinse piei de oaie, care miroseau puternic a argăseală. Colac

98 99
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

peste pupăză, ne mai era şi frică de şoareci. Îl văzusem pe tataia cum - Ştiu eu...
se trezise cu un şoarece pe umăr. Liniştit, îi lipise o palmă, de parcă ar fi Somnul nu ne venea nici de-afurisit! Tot chicoteam, tot trăncăneam.
lipit o muscă. Nu se temea şi nu-i era silă. Mie mi se întorcea stomacul Moşu striga la noi:
pe dos. Altă dată, tot aşa, prinsese şoarecele pe genunchiul lui, îl luase - Mă, culcaţi-vă. Dacă nu dormiţi, vine şi vă fură alde Mută cur?
în pumn, se uitase un pic la căpşorul lui mic, care zvâcnea în pumn, Nicu mă întreba în şoaptă:
şi-apoi chemase pisica: pis, pis, pis, treci să-ţi dau haleală! Şi-l vârâse drept - Cine-i, mă, Mută cur?
în botul motanului. Mie mi se făcuse inima ghem şi, încordat de milă şi - Ce mă-ntrebi pe mine? Ce ştiu eu? Întreabă-l pe moşu!
de silă, auzeam cum trosnesc oasele şoarecelui între dinţii motanului. - Întreabă-l tu!
Îmi băgasem degetele în urechi, dar degeaba. Ba parcă mai tare auzeam - Pe mine nu mă interesează!
pârâiturile. Am plâns pe ascuns. - Vezi cum eşti? Treaba ta... Lasă că-ţi vine ţie roaga...
În noaptea aia, eu şi Nicu Prepeliţă ne-am tot foit. De frig, de frică. Totuşi, Numai somn n-a fost ăla. Dimineaţă, pe la patru, cinci, când era întuneric
ce uluiţi am fost când am descoperit puzderia de stele! Ce frumoase beznă, moşu ne-a sculat.
erau stelele pe cerul negru, aşa multe şi luminoase! Am căscat ochii de - Hai, mă, vă sculaţi să daţi oile la uşă? Dacă tot sunteţi aci... Şi pe urmă
încântare şi-am mai uitat de dârdâială şi de şoricei. Cum era senin afară, plecaţi în sat, cu căruţa cu lapte. Ă? Vă sculaţi?
şi cum câmpul era cufundat într-un întuneric absolut, negru şi greu ca Ne-am sculat, ce era să facem? Pe mine mă dureau groaznic şalele,
smoala, stelele se vedeau pe cer ca globuleţele strălucind în pomul de nu eram obişnuit să dorm pe scândură tare, şi mă văicăream
iarnă, doar să întinzi mâna şi să le-apuci de câte-un colţ, să le învârteşti mai ceva ca un moşneag. Ne-am spălat pe faţă cu apă rece
şi să oglindeşti pământul în ele, cu chipul tău cu tot. (Aşa ne jucam de ca gheaţa, am mâncat câţiva dumicaţi de mămăligă
Crăciun: eu şi Nelu învârteam globurile mari, argintii, agăţate în brad, şi rece cu brânză, dar mai mult picoteam în fund decât
ne uitam la figurile noastre tremurate, ne apropiam, ne îndepărtam, ne mestecam. Am dat oile la uşă (sau ele pe noi, nu
scălâmbam mutrele în fel şi chip, ne puneam corniţe ca dracii, holbam mai ştiu), ne călcam întruna pe picioare, eu şi
ochii şi scoteam limba de-un cot, ne trăgeam obrajii spre urechi sau ni-i Nicu, de adormiţi ce eram.
umflam caraghios şi câte şi mai câte. Într-un an, încercasem jocul ăsta şi - Hai, mă, plecaţi acasă şi vă culcaţi. Molâilor!
cu Bălăieţu, dar nu mă înveselisem deloc. Bălăieţu nu ştia să se strâmbe, Ne-am întors cu căruţa, aşezaţi pe un maldăr
privea fix globuleţul, zâmbind parcă tâmp, sfios, şovăielnic.) de iarbă cosită proaspăt, plină de rouă.
- Uite, ăla e Carul Mare, îi şopteam lui Nicu în ureche, arătând spre cer. Stăteam ca doi chiţorani. Ne udasem în fund, ne
- Care, mă? cuibăriserăm unul într-altul, chirciţi de frig. Când
- Ăla aşa, cu stelele-alea ca o coadă. Aia e oiştea carului. Şi, uite colo, şi când, din noi parcă se ridica abur mirosind
Carul Mic. Vezi? Şi uite şi Orionu’, ăla aşa... colo! a argăseală. Îmi era greaţă şi mă
- Tu de unde ştii, mă? simţeam ca bolnav. În

100 101

faţă la primărie, mama cu maică-sa lui Nicu Prepeliţă, ne aşteptau. Nu
dormiseră toată noaptea, de grija noastră. Nea Gheorghe, din căruţă:
- Ce-i? Vă pierduserăţi odraslele, ă?
- Nu-i de glumă, nea Gheorghe! Dă-o dracu’ de treabă! Păi aşa? N-am
închis un ochi toată noaptea! Un ochi n-am închis!
- Ce dracu’, bre? De ce n-aţi adus copiii ăştia de-aseară?
- Lasă că-s teferi! Hai, luaţi-vi-i în primire!
Mama m-a îmbrăţişat zdravăn şi m-a albit cu pupăturile. La fel a păţit
şi Nicu Prepeliţă. Mai pe seară ne-am întâlnit la drum cu Puiu Bejan,
Belea, Sfrijitu şi Marin a’ lu’ Pipirig şi le-am povestit cum am alergat noi
cu căruţa şi cum ne-a lăsat pe noi moş Gheorghe să mânăm caii până la
stână şi înapoi, cum am dat toate oile la uşă, separându-le, curajoşi, de
berbeci, cum am stat toată noapte lângă foc cu ciobanii şi am ascultat
poveştile lor, şi câte şi mai câte invenţii.
- Da’ cu Cialâcu? Cum a fost, mă? P-asta de ce nu ne-o povesteşti?
- Ce-a fost, mă, ce-a fost? Ce ştii tu?
Îmi era ciudă că râdea Sfrijitu de mine. De unde aflase el întâmplarea
cu Cialâcu? Într-adevăr, cu vreo trei zile mai înainte plecasem la stână
cu Cialâcu. Eu îl rugasem să mă ia cu el. Mă jucam la şosea, desculţ şi,
văzându-l că trece călare pe Mihai, măgarul, mi-am dat seama că se
ducea la stână şi, dacă tot se întorcea în sat mai pe seară, i-am zis să mă
ia şi pe mine cu el, că doar nu mă căra în cârca lui. Mă suisem la spatele
lui, pe măgar, şi îl încolăcisem cu mâinile-amândouă, de mijloc. Când
s-ajungem să dăm în bugeac, Mihai, în loc s-o ţină drept înainte, o luase
razna şi intrase drept în câmpul cu mărăciniş. Se oprise în mijlocul tarlalei
plină de ghimpi şi nu vrusese să se mai mişte de-acolo cu nici un chip. Am
stat aşa cât am stat, până la urmă, Cialâcu a descălecat cu chiu cu vai,
călcând pe vârfuri printre tufele înţepătoare şi gemând la fiecare pas şi
a apucat măgarul de funie, să-l tragă afară din mărăciniş. Mihai nu s-a
clintit, parcă era o statuie de piatră. Cialâcu l-a luat la bătaie, îi trăgea cu
102
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
băţul numai în cap. Eu nu puteam să mă dau jos, pentru că eram desculţ.
După ce a obosit bătându-l, Cialâcu s-a lăsat păgubaş. S-a suit şi el pe
Mihai şi am stat aşa, amândoi, vreun sfert de ceas, până când măgarul
s-a hotărât, din senin, să pornească. Pesemne că Cialâcu îi povestise lui
Sfrijitu păţania noastră cu Mihai. Ei erau veri buni şi amândoi erau nepoţii
lui nea Marin Dobrogeanu, cioban şi el, cu tataia şi cu moş Gheorghe
Barbă.
La stână, eu mâncam cu zece guri, nu ca acasă, când se ruga mama de
mine să las joaca şi să vin la masă, molfăiam ce molfăiam şi-o zbugheam
iar la drum, unde mă aştepta fie Sfrijitu, fie Belea, fie alt tovarăş de
ştrengării. Ciobanii îşi făceau singuri mâncare, toţi se pricepeau la
potrivit sarea în bucate. Îşi mai aduceau şi cu sufertaşul, de-acasă, dar
mai mult îşi făceau ei. Ce bună era mâncarea fiartă în tuci, la foc de
lemne! N-am mai întâlnit nicăieri în altă parte gustul ăla! Făceau ciorbă
de zarzavat, mămăligă, peste care aruncau brânză sau lapte muls
proaspăt, pastramă friptă pe jar (când mai tăiau câte-o oaie
şi-o uscau agăţată la vânt, după ce o frecau bine-bine cu
sare grunjoasă şi cu usturoi pisat).
Altă dată, tataia m-a lăsat să am grijă de câteva oi pe
care, nu mai ştiu de ce, le oprise afară din ţarc.
- Mă, poţi sau nu poţi? Zi, că nu-i nici o supărare
dacă nu poţi!
- Pot, pot! spusesem eu sigur pe mine.
Şi chiar eram încrezător că-mi stă în putere
să ţin oile în loc. Că doar îl văzusem pe Titi,
câinele ciobănesc, negru şi vioi ca o zvârlugă,
cum strunea oile. Mă gândeam că pot şi eu la fel.
Doar n-o fi Titi mai presus de mine. Tataia
doar trebuia să strige o dată la el
şi să-i dea comanda, cu
103

vocea lui ca un tunet:
- Titi, roată!
Iar Titi se pornea să alerge iute, iute, în cerc, jur-împrejurul oilor care
înţepeneau băgate unele într-altele şi aşa rămâneau, ca stanele de piatră.
Doar se uitau ca proastele. Până le dădea Titi voie să se mişte din nou.
Aşa m-am căznit să alerg şi eu în jurul oilor, ca Titi. Dar n-am făcut altceva
decât să le sperii. Şi dacă a apucat una să scape, s-o ia la fugă şi să intre în
varza lui Zainea, toate oile au urmat-o. Când a văzut tataia oile în varză,
s-a mâniat, mai să-i plesnească o vână pe tâmplă, şi a început să zbiere la
mine, să mă înjure:
- ’Tu-ţi Paştele mă-tii, te belesc, te tai cu briceaga!
Eu m-am speriat straşnic şi am început să plâng, scuturându-mă din toţi
rărunchii. Aş fi vrut să fug acasă, dar nu se putea, era prea departe (stâna
era în câmp, la vreo cinci kilometri de sat). Dacă ar fi fost de faţă mamaia
Tinca, ar fi zis:
- Lasă copilu-n pace! Asta-i treabă s-o dai s-o facă un copil? Hai la
mamaia, Vasilică, dă să te pup!
Şi m-ar fi mângâiat pe creştet. Iar eu mi-aş fi şters lacrimile cu podurile
palmelor şi aş mai fi scâncit de câteva ori, în braţele ocrotitoare pe care
mamaia Tinca le-ar fi petrecut în jurul meu. Şi poate aş fi căpătat şi o
bucăţică de zahăr candel sau de rahat, cu ocazia asta.
Îmi plăcea să mă alinte mamaia Tinca. Câteodată îmi strica cheful tanti
Tuia. Nu puteam s-o sufăr când zicea:
- Lasă-l, fă! Hm! Nu-l mai cocoloşi atâta, că-l strici! Hm! Copiii tre’ pupaţi
numa-n somn, altfel se urcă-n capu’ tău. Hm!
Mamaia se trezise tare răvăşită într-o dimineaţă. Visase urât tare. Tare
urât!
- Era toată curtea plină de noroi clisos, negru. Dau să intru în casă, la
fel. Nici un preş, nici o carpetă. Noroi pe podele, noroi pe pereţi. Of,
Doamne! Iar eu ţineam în braţe un buchet mare de flori negre.
104
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- E, un vis acolo... Scuipă-te-n sân de trei ori şi zi Tatăl nostru, încercase
mama s-o liniştească.
- Nu-i a bună. S-a mai aciuat şi cucuvaia aia în plopul de la drum. Am
auzit-o azi-noapte, nu puteam să adorm de ea. Mă duc, mai târziu, la
tuşa Dimana, să-mi tălmăcească visu’...
Se auzise că tuşa Dimana putea şi să vorbească cu morţii, dar nu ştia
nimeni nimic precis despre asta. Doar zvonuri... Dar magie albă şi
tălmăciri de vise, asta da, dovedise de nenumărate ori că se pricepe şi că
are puteri ciudate şi neînţelese.
Tot tuşa Dimana o învăţase pe mamaia Tinca (încă de când erau tinere)
să îşi pieptene părul şi să strângă toate firele care îi cădeau. Avea un
pieptene lat, de os negru, cu zimţi lungi şi laţi pe o parte, iar pe cealaltă
parte cu zimţi scurţi, subţiri şi deşi. Cu partea asta măruntă o pieptănase şi
pe Rădiţa când avusese păduchi. O aducea maică-sa, Vasilica, la mamaia
Tinca, s-o pieptene, să-i cadă păduchii din păr şi apoi s-o dea cu gaz
în cap. Îi freca vârtos părul şi pielea capului, după care o punea
să se îmbrobodească.
- Leagă strâns basmaua! Să n-aibă aer deloc, nenorociţii,
să se-asfixieze-acolo, dar-ar dracii-ăia marii peste ei
să dea!
Noi, băieţii, scăpaserăm repede şi uşor de păduchi
(că-ntr-o toamnă, chiar la începutul şcolii, toţi
copiii din clasă ne-am trezit că aveam păduchi):
ne tunsese chei la frizer, la nea Petrică Sclipea
care făcuse, în anul ăla, cele mai mari încasări,
datorită păduchilor noştri. Nea Petrică era şi el
un zgârcit şi jumătate. Fuma, dar nu-şi cumpăra
ţigări. Se ducea la magazinul de la şosea,
la nea Panaite, şi îşi făcea intrarea
întrebând cine ştie ce:
105

- Ai zacăr?
- Am.
- Da’ o ţigare ai să-mi dai şi mie?
De milă, de silă, îi dădea nea Panaite.
- Na coalea! Da’ să ştii că am ţigări şi la vânzare.
- Nu, lasă, că dacă iau un pachet, le fumez pe toate pân’ diseară. Nu mai
mă las eu de fumat aşa... dacă m-apuc să-mi cumpăr câte-un pachet
întreg...
- De când te ştiu eu, vrei să te laşi de fumat, bă, Sclipeo!
- Păi da...
- Da’ am şi ţigări vărsate, pentru d-ăştia ca tine, care vrea să se lase de
fumat.
- E, lasă... cumpăr data viitoare.
Data viitoare nu exista. Nea Petrică Sclipea cerea ţigări pe la alţii:
muşteriilor de la frizerie, vecinilor, lui frate-său sau cui se nimerea să-l
întâlnească pe drum. Când i se părea lui că a trecut destul timp şi nea
Panaite a uitat că i-a dat ţigări pe de-a moaca, intra iar în magazin:
- Ai ulei?
- Am.
- Da’ o ţigare ai să-mi dai şi mie?
Nimic nu-l bucura mai tare pe nea Petrică Sclipea decât banul. Aşa că
invazia păduchilor la noi la şcoală îl făcuse fericit. Costa şapte lei un tuns,
dar îşi cerea şi el partea:
- Cel mai ieften tuns e la mine. Juma’ de pol.
Am umblat chel un an întreg, de toamna, de când am început şcoala şi
până în toamna următoare, când am început iar şcoala şi când asistenta
medicală, doamna Liliana, a venit, chiar în prima zi de şcoală, să ne
controleze de lindini şi de păduchi. N-a mai găsit la nimeni, nici la băieţi
(nici n-avea cum, că toţi aveam căpăţânile rase, arătam ca nişte becuri),
nici la fetiţe (puţine din ele mai aveau plete până la brâu, aproape toate
106
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
erau tunse băieţeşte). Rădiţa scăpase netunsă, la şcoală venise cu aceleaşi
cozi pe care i le ştiam, împletite, groase, lungi.
Mamaia Tinca se pieptăna tot cu partea măruntă a pieptenului, dar nu
pentru că avea păduchi, ci pentru că aşa îşi descurca mai bine părul. Ani
de zile a adunat toate firele de păr, cum o învăţase tuşa Dimana, până
când a umplut o perniţă cu el. Şi i-a spus mamei:
- Cu perna asta să mă îngropaţi sub cap, când o fi să mor! Nu cu alta! Cu
asta!
Când cu tălmăcirea visului rău, fusesem şi eu cu mamaia Tinca la tuşa
Dimana, care mă scăpase, cu o vară înainte, de deochi. De-atunci, mama
îmi tot punea căţei de usturoi sau aţe roşii prin buzunare, aşa o învăţase
tuşa Dimana, ca să mă păzească de rele, de necuratu, şi să nu mă mai
deochi.
- Doamneee, da’ ce deochiat a fost băiatu’!
- Păi i-a zis Ionică Sârbu că...
- Aoileu! Ionică Sârbu? Păi ăsta deoache rău de tot! Aşa-s toţi
ăştia întorşi la ţâţă! Dac-a apucat mă-sa să-şi înţarce copilu’
şi p-ormă îi dă iar să sugă, când se face mare deoache
rău! Poţi să şi mori deocheat de unu’ d-ăsta. Mai era
unu’, când eram eu tânără: nea Anton Săndula-
che-i zicea. S-a mirat de calu’ lu’ nea Iancu
– Mircea îl chema pe cal, parcă-l văd, negru ca
tăciunele, înalt, cu coama lungă şi bogată, cu
gâtul lat – şi-a murit calu’, că n-a avut cine să-i
cânte de deochi. A murit, zău! Ce rău i-a părut
lu’ nea Iancu... da’ ce era să mai facă? Nici lu’
nea Anton Săndulache nu avea cum să-i ceară
socoteală, chiar dacă ştia că el era vinovat.
Ce să facă? Să meargă la miliţie şi
să spuie că i-a deocheat
107

calu’? Nu se putea... De-atunci, la toţi caii le punea ciucuraşi sau fundiţe
roşii la urechi.
Tuşa Dimana a ascultat-o cu atenţie pe mamaia Tinca.
- Boală grea! Noroiu’ clisos înseamnă boală grea, grea. Şi tu cum erai,
Tinco? Te murdărisei de noroi?
- Daaa... Călcam prin el, de-abia înaintam. Se-auzea pleosc, pleosc!, cum
lipăiam cu tălpile prin el...
- Ia ieşi tu, Vasilică, pe-afară! Du-te, mamă, de te uită la pisoiaşi, c-a fătat
Niculina. Nici n-au deschis ochii. Vezi acoalea, în tindă...
După vreo săptămână, mamaia Tinca a făcut o criză de hipertensiune
arterială. A venit doctorul Lefterescu, de la dispensarul nostru. I-a luat
tensiunea şi s-a speriat. A trimis-o la Bucureşti. La analize, i s-a găsit şi o
tumoră, despre care altminteri n-ar fi ştiut nimic.
- Ai văzut? Cică să nu crezi în vise...
A murit la vreo trei luni după ce fusese operată.
Aflasem deja că moartea e un lucru rău. Cel mai rău. Aşa mi se părea
atunci. Deşi alţii poate ar fi zis că boala sau bătrâneţea sunt cu mult mai
rele. Însă eu nu ştiam mai mult decât că morţii erau urâţi, că nu aveau
nici o legătură cu omul pe care îl cunoscusei viu, pe care îl mângâiasei,
îl ţinusei cu drag de mână sau în braţe. Nu uitasem chipul lui Bălăieţu,
oricând doream puteam să-l aduc, cu mintea, în faţa ochilor mei, să
revăd felul acela ciudat în care avea pieptănat părul, şaten deschis, cu
cărare pe stânga şi cu bretonul unduit uşor peste fruntea vineţie. Trupul
după moarte era hâd, înspăimântător. Ce îl făcea să se schimbe aşa, din-
tr-odată, chiar în clipa în care din el ieşea ultima suflare? Poate pentru că
lipsea din el sufletul, care se înălţa la cer odată cu ultima bătaie a inimii?
Sufletul ne face să fim arătoşi? La toate lucrurile astea mă gândeam în
timp ce mamaia Tinca era întinsă în coşciug, în odaia de-alături, îmbrăcată
cu cea mai frumoasă rochie pe care o avea, cea pe care o ţinea de bună,
învelită cu flori ofilite al căror parfum era acoperit de mirosul nesuferit,
108
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
greu, de lumânări. Plângeam şi îmi era dor s-o aud vorbindu-mi, în timp
ce lumea din jur se mişca în toate părţile, făcând treburile pe care le cerea
înmormântarea.
Odată ce-a murit mamaia Tinca, s-a schimbat, parcă, totul în casă. În
zăpăceala înmormântării, mama uitase de perna umplută cu păr. Apoi,
la două, la trei nopţi, o visa pe mamaia Tinca. Îi spunea:
- Ia perna şi îngroap-o. Altfel n-am linişte aci...
Mama nu mai găsea perna, a răscolit toată casa.
- Unde să fie, unde să fie? Că doar n-a înghiţit-o pământu’!
S-a speriat straşnic că dispăruse perna. N-avea cine s-o ia. Era ceva
necurat la mijloc. Aşa că l-a chemat pe popa Luţă să facă sfeştanie, trei
duminici la rând. I-a dat câte o sută de lei, de fiecare dată, şi câte o găină,
câteva ouă şi trei-patru ciururi de mălai.
- Să dai şi de pomană la cineva amărât, îi spusese mamei popa Luţă.
Nu doar mâncare, ci şi un rând nou de haine femeieşti, de la piele:
furou, chiloţi, ciorapi, rochie, sandale, basma.
Tataia începuse, doar la vreun an după ce murise mamaia
Tinca, să se ducă la Gogoncioaica, pe strada cealaltă.
Avea timp berechet, pentru că nu mai mergea la
stână, deşi preşedintele CAP-ului îl rugase să mai
vină măcar să-i mai supravegheze pe cei tineri
şi să-i mai înveţe una-alta, pentru că se ştia că
tataia era neîntrecut la pregătirea cheagului
pentru brânză. Tot aşa, el ştia să facă cea mai
bună saramură (o încerca punând un ou în ea,
iar oul trebuia să plutească) în care să se păstreze
brânza peste iarnă, fără să se băloşească zeama
şi fără să se împrăştie felia de brânză în
bucăţi şi bucăţele. Un an întreg
putea să stea brânza
109

în saramura făcută de tataia, şi scoteai bucata neştirbită, şi o tăiai cu
cuţitul felii, fără să se fărâmiţeze. Dar tataia îi răspunsese preşedintelui
CAP-ului:
- Nu mai pot să vin la CAP, am îmbătrânit, nu mă mai ţin curelele...
Tataia pleca noaptea la Gogoncioaica (pentru asemenea escapade nu
era prea bătrân) şi, ca să nu scârţâie poarta, să-l audă mama că pleacă,
sărea gardul. Cât era de anchilozat şi se văita întruna de şale, când era
vorba de Gogoncioaica, devenea dintr-odată sprinteior, ca un căluţ
tânăr. La Gogoncioaica, la fel: în loc să intre şi el în curte, ca oamenii,
pe poartă, sărea gardul prin fundul grădinii. Tot aşa, să se-ascundă, să
nu-l vadă lumea. Dar, cu toate precauţiile lui, tot satul ştia şi vorbea pe
la spatele lui despre escapadele lui amoroase, la lumina lunii şi a stelelor.
Odată, plecase cu puloverul pe umeri, că era răcoare. Când să sară gardul
la Gogoncioaica, pusese puloverul pe gard şi, nea Tache Dulgheru, vecin
cu Gogoncioaica, un pehlivan pe care-l ştia tot satul că e pus pe glume
de tot felul, tocmai se nimerise pe-acolo şi îi luase puloverul. Tataia nu-şi
dăduse seama, că era întuneric. Dar când să apuce puloverul de unde ştia
că-l lăsase, ia-l de unde nu-i! Nu mai era de găsit. S-a uitat pe jos, s-a uitat
peste gard, s-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga... nimic. Nu-i venea să
creadă că a dispărut, de parcă l-ar fi înghiţit pământul.
- Bre, un’ ţi-e puloveru-ăla gri? l-a întrebat mama la vreo două zile, după
ce nea Tache trecuse pe la noi şi îi povestise mamei cum sărea tataia
gardurile noaptea, prin sat.
- Ce ştiu eu? Caută-l, caută-l bine, a răspuns tataia, întunecat, pe un ton
care arăta că nu mai încape nici o întrebare, nici un comentariu.
Dacă a văzut mama că nu are cu cine să glumească, atârnase puloveru-n
cui, în verandă, şi nimeni nu mai pomenise nimic. Tataia se îmbrăcase cu
el, fără să scoată vreo vorbă, de parcă nimic nu se întâmplase.
Altă dată, tataia venise acasă plin de praf, cu pantalonii rupţi în genunchi
şi zgâriat pe mâini şi pe faţă.
110
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- Ce-ai păţit, bre? se speriase mama.
- Lasă-mă-n pace, comandase autoritar tataia. Vezi-ţi de treaba ta!
Seara, stând de vorbă, la poartă, cu tanti Florica lu’ Manea, mama
aflase că pe tataia îl fugărise berbecul Gogoncioaicii. Eu ştiam bine ce
înseamnă asta, pentru că tocmai văzusem o bătaie între berbeci. Pe
terenul de fotbal se înfruntaseră. Noi tocmai făcuserăm rost de minge şi
încropiserăm două echipe de fotbal. Eu mă descălţasem de tenişi, că mă
cam strângeau şi nu puteam să alerg în voie. Când, au apărut berbecii.
Se auzise o voce:
- Lăsaţi-i să-i vedem cum se bat!
Şi ne trăseserăm toţi pe marginea maidanului, să ne uităm la ei. Fiecare
berbec făcea câţiva paşi îndărăt, apoi se năpustea asupra celuilalt. Îşi
pocneau coarnele între ei, se împingeau, apoi iar îşi dădeau drumul şi
făceau câţiva paşi îndărăt, ca să-şi facă vânt. Şi-o ţinuseră aşa până când
unul din ei se lăsase bătut.
- Putea să-l şi omoare pe Mâtcanu, ferească Dumnezeu!
Dacă-l împungea berbecu’, putea să-l nimerească în ficat
sau mai ştiu eu unde. Bine c-a apucat să fugă!
- Ce să-i fac eu, Florico? Pot să-i zic ceva?
Nu-ndrăznesc!
- Da’ şi-aia! La ce lasă berbecu-afar’ din ţarc, dacă
ştie că trebuie să-i vie ibovnicu’?
- Ete, al dracu’ ibovnic unde era...
- E, ăla care e!
- Vai de capu’ lui... în loc să se-ngrijească de
nepoţi şi de bătrâneţe, umblă creanga prin sat,
la muieri. Îi cară lu’ aia brânză, îi duce ouă, mălai,
făină şi cine ştie câte şi mai câte.
- Înseamnă că-i dă şi aia ceva în
schimb, nu? Hi, hi, hi...
111

Că nu-l văd pe Mâtcanu să dea gratis ceva! El, care are mâna destul de
strânsă... Când îi dai, zici că i-a fătat vaca; când îi ceri, zici că i-a murit
viţelu’.
- I-o da şi aia ceva, nu zic nu. Că doar de ce s-ar mai duce la ea, dacă nu
i-ar da nimic, este?
- E, lasă să-i dea..., râdea tanti Florica.
Mustăceam şi eu când îmi mai ajungeau la urechi asemenea vorbe, că-mi
cam închipuiam ce vrea să spună, chiar dacă, poate, încă nu pricepeam
pe de-a-ntregul cum e cu dragostea oamenilor mari. Tot aşa mustăceam
şi când povestea tata cum a cunoscut-o pe mama:
- Avea un păr bălan şi cu ochii ăştia albaştri... era frumoasă. Eu eram pe
tractor.
- Daaa... erai mare şmecher...
- Ea venea de la seceriş. Opream în dreptu’ ei şi-i ziceam să urce în cabină,
că o duc eu pân-acasă. Se fâstâcea şi n-avea curaj să se uite în ochii mei,
se uita la mâini şi începea să-şi scobească pământu’ de sub unghii, cu
secera. Şi se legăna...
- Taci, mă, că nu-i aşa, i-o reteza mama. Te dădeai pe lângă mine, făceai
cum învârte porcu’ dovleacu’, până-l împinge într-un colţ, să poa’ să-l
apuce, aşa şi tu, dădeai cu râtu’ şi nu ştiai de un’ să m-apuci, că mă ţineam
ţanţoşă şi nu mă uitam la tine. Ăsta-i adevăru’, nu e cum zici tu!
- Ba aşa e, Păcăiio!
Păcăiia fusese păpuşa de cârpe a mamei, când era copilă. Când voia să o
necăjească în glumă, tata amintea de Păcăiia.
- Ce vorbeşti, mă? Mi s-a făcut milă de tine pân’ la urmă şi...
- Nu te mai preface că nu-ţi aduci aminte cum a fost. Erai ruşinoasă!
Acu’ ai o gurăăă...
- Şi tu cum erai, mă? În tot cazu’, nu erai chel şi urât, ca acum! o dăduse
mama pe râs.
- Du-te-n Cristoşii mă-tii!
112
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- Ete, na! Frumos vorbeşti...
La câteva luni după ce a murit mamaia Tinca, mama era în odaia cea
bună, din faţa casei, şi făcea curăţenie. Scuturase, ştersese geamurile,
dereticase. Aşezase patul şi, la sfârşit, se apucase să înfeţe pernele. Când
a ajuns la ultima, a rămas încremenită.
- Perna lu’ mă-ta-marea Tinca! Cine-a adus-o aci? Unde-aţi găsit-o?
Nimeni din casă n-a ştiut să spună, nimeni nu o atinsese, nimeni nu
umblase cu ea. Mama a alergat într-un suflet, speriată, la tuşa Dimana.
- Cine ştie? Astea sunt lucruri care nu pot fi desluşite. E un semn!
Îngroapă perna cât mai repede, ca să-şi găsească Tinca liniştea.
Mama aşa făcuse. Şi îl chemase iar pe popa Luţă, să mai facă o sfeştanie.
Şi de-atunci, parcă în casă se aşternuse iar un fel de linişte şi de
mulţumire.
Iar lucrurile pe care le purtase mamaia Tinca, le primise, de pomană,
tanti Tuia. Îmbrăcăminte, încălţări. Mama păstrase amintire câteva
fotografii, pe care le lipise una lângă alta pe o coală mare pe
care apoi o înrămase, şi câteva obiecte: un fus, cârligele
de ciorapi şi mănuşi, o vârtelniţă, croşeta. Mie mi se
părea ciudat s-o văd pe tanti Tuia mergând pe drum
înfăşurată cu broboada neagră, de lână, cu ciucuri
lungi, pe care o arunca mamaia Tinca pe umeri în
iernile geroase, când se ducea la biserică.
113
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Tanti Tuia
Editura LiterNet, 2007

G
ard în gard cu noi stătea tanti Tuia. De partea cealaltă a casei
ei era nea Victor Bazaoache. Tanti Tuia era mică de statură
şi crăcănată. Avea ochi vicleni şi faţa brăzdată de şănţuleţe
subţiri, unul lângă altul, chiar şi pe obraji. Peste buza de sus, avea fire
groase de păr, aproape ca o mustaţă de bărbat, doar că nu era chiar aşa
de deasă. Stătea singură. Era văduvă şi avea doi băieţi: unul, miliţian la
circulaţie, la Bucureşti; celălalt, tot la Bucureşti, era mecanic auto. Nu-i
vedea cu lunile. Erau însuraţi şi se duceau mai ales la rudele nevestelor.
La maică-sa ajungeau rar.
- Hm! Să fi avut şi eu o fată... Băiatu’ se duce după femeie; da’ fata...
Hm! Ţine de mamă. Deh!
Ziua robotea prin curte şi, din când în când, se mai oprea la gard şi-o
striga pe mamaia Tinca. Şuşoteau amândouă, apoi iar se porneau pe
treabă. Tanti Tuia făcea mâncare afară, la un cuptor cu plită care era
sub un dud, în mijlocul curţii.

114 115

- Mă duc la cotlon, să pun de ciorbă. Hm!
În trunchiul dudului bătuse cuie şi agăţase felurite oale şi căni de
pământ, capace, pâlnia, strecurătoarea, ciurelul. Aşa le ţinea toată vara
(chiar şi când ploua). Doar iarna le strângea şi le băga în bucătărie,
unde avea o lampă cu gaz, la care făcea mâncare cât ţinea frigul şi nu
putea face focul la cuptorul din curte.
Mie îmi plăcea coliva făcută de ea. O făcea mai bună decât mama sau
decât mamaia Tinca, pentru că punea mult miez de nucă. Aproape că
era numai miez de nucă, iar grâu doar aşa, cât să se lege coliva. Punea
şi esenţă de rom, iar pe deasupra făcea o cruce mare de zahăr pudră
şi pe lângă cruce risipea bombonele de toate culorile. Câteodată mă
întâlneam cu ea pe drum, când venea de la biserică de Paşte, de Crăciun
sau în Sâmbăta Morţilor.
- Stai să-ţi dau colivă slujită.
Ştia că-mi place. Îmi punea pe o hârtie o lingură mare, cu vârf, de colivă,
cu bombonele multe.
- Bo’daproste!
- Să-i fie pomană lu’ bărbatu-meu!
Seara, de primăvara şi până toamna, când era frumos afară, stătea la
poartă pe canapea, de vorbă cu mamaia Tinca. Veneau şi alte femei.
Tanti Tuia nu scăpa nici un mort şi nici o mireasă (la fel ca mamaia
Tinca; amândouă împărtăşeau această pasiune). Era plăcerea ei cea
mai mare să mai moară cineva sau să se mai mărite vreo fată şi s-o
vadă gătită, în straie de mireasă (şi să asculte taraful lui Geaulea care,
prin părţile noastre, era neîntrecut). Se ducea la toate pomenile şi la
toate botezurile. Era nelipsită.
- Şi cum a fost, bre, la botez?
- Hm! Cum să fie?
- Ce-ai făcut acolo?
- Hm! Ce să fac? Hm! Am mâncat, am băut! Hm! răspundea ea cu
116
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
voce subţire şi repezită.
- Şi cine mai era?
- Hm! Cin’ să mai fie? Hm! Lume!
Tanti Tuia n-avea televizor. Sâmbăta seara venea la noi.
- Hm! Am venit să văz Dallasu’.
Dar mai mult picotea. Când se mai trezea, începea să pună întrebări:
- Da’ ăsta-i Jere? Şi-ăsta cine e? Hm! Şi ce-a făcut?
Sau începea să se minuneze:
- Ia uiteee... ce frumos e îmbrăcată asta... zici că-i o păpuşă! Hm! Ce
blocuri înalte e-n Americaaa... Nu le-o fi frică să se cocoaţe aşa? Hm!
Eu, dacă n-aş simţi pământu’ sub picioare, n-aş putea! Hm!
Altminteri, se culca odată cu găinile. Mama îi mai zicea:
- Vino, bre, şi când nu e Dallasu’!
- Hm! Şi ce să văz la televizor? Pe Ceauşescu?
De când o ştiam, umbla îmbrăcată numai în negru. Mergea la
biserică, dar îi plăcea să bârfească, râdea de toată lumea. Pe
urmă se spovedea la popă şi i se ierta păcatul. Aşa zicea
ea. După care o lua de la capăt cu bârfa, cu dusul
vorbelor de colo până colo, cu înfloritul poveştilor.
Duminica stătea toată ziua la drum şi, care cum
trecea, nu scăpa să nu stea de vorbă cu ea.
- Şi unde-ai fost? Şi unde te duci? Hm! Da’
cutare ce face? Şi ea ce-a zis? Hm! Şi el ce-a
dres? Da’ de ce aşa şi nu invers? Hm!
La două-trei vorbe, scotea, fără să-şi mişte
buzele, un sunet scurt, mai mult din gât:
- Hm!
Cel mai tare o duşmănea pe Garofiţa. Nu
avea ochi s-o vadă.
- Ce-ai, bre, cu ea?
117
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

- Nu po’ s-o sufăr! încolo, spre ieşirea din sat. Nu se omorau să se viziteze unul pe celălalt.
- Ce ţi-a făcut? Pentru picioarele obosite şi crăcănate ale Tuiei, Neculai stătea prea
- Hm! Nu mi-a făcut nimic, da’ când o văd cu javra aia în braţe, hm!, departe. Invers, Neculai era prea ocupat cu treburile pe lângă casă, ca
îmi vine s-o scuip! Dacă-i nebună, de ce nu se duce la balamuc? să mai aibă timp să se intereseze de soră-sa cea mare.
- Nu mai zice, bre, aşa, că e păcat! - Ai uitat că ai o soră! Hm! îi zicea tanti Tuia, când îl vedea la ea în
- Ete, e păcat! Las’ că mă duc la popa Luţă şi mă spovedesc! poartă. Mă mir că ai mai catadicsit să calci p-aci. Hm!
Cu ţaţa Steluţa se certase pentru totdeauna. - Dacă am treabă, Cristoşii şi ’mnezeii mă-sii! Am treabă întruna, nu se
- Hm! Să-mi ia douăj’ de lei pentru un amărât de şorţ? Ea nu ştie că mai termină! Ce să fac? Cristoşii şi ’mnezeii mă-sii! Şi poate nu treceam
trăiesc dintr-o pensie de veteran de război de trei sute de lei? Hm! Şi nici acu’ pe-aci, da’ uite, am venit pân’ la nea Victor să iau un balot de
barem nu mi l-a făcut dracu’ ca lumea, mi l-a tăiat strâmb! Uite, să paie, şi-am zis să mă repez şi pân’ la tine niţel, să văd ce mai faci.
ţi-l arăt, să vezi că-i strâmb pe poale, vine-ntr-o şuie! Hm! Hapsâna! După ce schimba câteva vorbe cu soră-sa, nea Neculai striga tare, din
Se-mbogăţea cu douăj’ de lei de la mine? Sta-i-ar în gât! Hm! I-am dat, curte de la tanti Tuia:
da’ să n-o mai văz cât oi mai trăi! Să-şi ia lumânări pe ei! - Victoreee!!! Eşti acasă, mă?
Despre bărbatul ei nu ştiam mai nimic. Cred că murise tânăr, în război.
Rareori vorbea despre el. Nici nu-mi mai aduc aminte cum îl chema
(dacă oi fi ştiut vreodată). Totuşi, zărisem la ea în odaie, unde mai
intram iarna, când mergeam cu mamaia să-i ţin sculurile să le facă
ghem, un tablou care nu ştiam dacă era pictură sau fotografie.
- Hm! Eu şi cu bărbatu-meu, îmi spusese ea, când îmi surprinsese
privirea înălţată către chipurile acelea atât de tinere şi zâmbind parcă
speriate.
El avea părul scurt-scurt, ochii mari şi negri, şi era îmbrăcat cu haină
neagră, cămaşă albă şi purta cravată neagră, cu două dungi oblice,
albicioase. Ea avea coroniţă de flori albe pe cap, şirag de mărgele la
gât.
- Eram mireasă, hm! Am fost şi eu tânără!
Eu m-am mirat în sinea mea, pentru că fata frumoasă din tablou
semăna cu o prinţesă din poveşti, nu cu tanti Tuia.
Era soră cu nea Neculai Enache, de la care furau porumbei Nelu şi
prietenii lui de zburdălnicii. Frate-său stătea la vreo trei străzi mai

118 119
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Nea Victor
Editura LiterNet, 2007

Bazaoache

V
ictor auzea cum îl strigă nea Neculai Enache şi venea la gard.
- Hai încoa’, să bem o ţuică! Bei?
- Dacă-mi dai, beau! râdea nea Neculai.
- Getuţo, adu o ţuică, să-l cinstesc pe Neculai!
- Adu, Getuţo, ţuică! îl îngâna tanti Geta, încet, să n-o audă nea Neculai.
Da’ vin? De ce nu-l cinsteşti cu vin? Ia, zi!
- Păi mai am?
- Păi de ce nu mai ai? Ce? L-am băut eu? Ţuica o ţiu şi eu pentru Sărbători.
Că dacă n-aş pune deoparte, ai rade tot! Nesătulule! Îţi dau o jumate, să
nu te fac de râs la omu-ăsta! Da’ să nu dea dracii să mai îmi ceri până la
Ignat, că nu-ţi mai dau nici o picătură, fie ce-o fi! Poa’ să vie şi papa de la
Roma la tine, nu mă-nteresează! M-auzi?
Într-o vreme, crescuse şi nea Victor porumbei. (Despre asta tot vorbea
cu nea Neculai Enache, era subiectul lor preferat de discuţie.) Avea
voiajori, vineţi şi pieptoşi, dar avea şi curcani, albi-albi şi înfoiaţi (care nu

120 121

prea zburau, umblau mai mult pe pământ, aşa că îi închisese cu plasă, le
făcuse ca un fel de cuşcă înaltă, ca să nu îi mănânce pisicile) şi mai avea şi
porumbei jucători, care erau foarte rari (şi care zburau sus de tot, iar apoi
coborau şi se roteau în aer, făceau tot felul de tumbe, iar când aterizau,
rămâneau în loc nemişcaţi, să-şi revină din ameţeală şi atunci pisicile îi
pândeau şi îi vânau cu agilitate, de săreau fulgii în toate părţile; după ce
îi înhăţau, fugeau cu ei sub porumbar şi rodeau la ei câte-o jumătate de
zi).
Nea Victor se gândise să facă pe casă o cucuvea (cum se zicea pe la noi),
în două ape, adică o deschizătură în acoperiş, pe unde să intre porumbeii
în podul casei (că de ieşit ştiau să iasă pe la florăria casei, dar de intrat, nu
prea mai reuşeau, că îi încurca bolta viţei-de-vie, şi aşa se rătăceau sau îşi
găseau alt adăpost). Când auzise nevastă-sa, sărise ca arsă:
- Ceee??? Să găureşti acoperişu’? Nici nu mă gândesc, dar-ar dracii în
porumbeii tăi! Să te duci cu ei cu tot!
- Măi, femeie! Tu nu pricepi că n-am cum să-i bag cu ăilanţii în hulubărie?
Acolo am închis porumbeii-curcani! Ăştilanţii au nevoie de libertate, să
zboare!
- Nu şi nu! Nici nu mă gândesc!
De fapt, de când cu porumbeii, tanti Geta îl bodogănea tot timpul pe
bărbatu-său:
- Ai dat în mintea copiilor. Stai toată ziua cu hodorogu-ăla de Neculai şi
vă zgâiţi la porumbei. Ce-oţi fi văzând la ei?
- Şi ce?
- Cum şi ce? Uite! Mi-ai umplut trotuaru’ de găinaţ.
- Eu?
- Tu cu porumbeii tăi! E, las’!
Porumbeii care scăpaseră de ghearele şi colţii pisicilor, puţini (cei închişi
cu plasă şi câţiva voiajori), îi făcuse tanti Geta, rând pe rând, ciulamale.
Cu toate protestele vehemente ale lui nea Victor, hotărârea femeii era
122
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
de neclintit.
- Cum te lasă inima să suceşti gâtu’ la aşa frumuseţe de porumbei? o
întrebase el cu ochii aproape plutind în lacrimi.
- Ia, lasă-mă-n pace! E bună ciulamaua? E bună, ă? Atunci nu mai înjura
în barbă! Taci şi mănâncă! Ia cu mămăliguţă!
Tanti Geta se supăra pe nea Victor şi pentru că el îngrijea de găinile
Garofiţei, peste iarnă, şi îl certa:
- Da’ ce? Eşti sluga ei? Ea umblă cu câinele-ăla după ea, se plimbă, şi tu
îi faci treaba!
- Lasă, fă, că suntem vecini, tre’ să ne-avem bine!
- Eteee... ţi-ai găsit cu cine să te ai bine. Cu aia, care are o doagă sărită!
- Mai tacă-ţi gura aia, muiere. Macini ca o moară stricată!
Şi pe fiu-său, pe Ţuri, tot aşa îl bătea la cap tanti Geta:
- Nu-ţi lua cămaşa aia, că ţi-e cald! Ia-o p-ailaltă! Nu, p-aia cu
pătrăţele!
Ţuri era flăcău. Căuta să se însoare. Dar mai înainte voia să
aibă tot ce îi trebuia.
- Da’ însoară-te odată! Că aşa... alegi până culegi. Ca
să nu mai zic că vremea trece şi te pomeneşti mâi-
ne-poimâine că faci treij’ de ani şi tot holtei eşti.
- Stai, bre, mamă, că nu arde nicăieri. E timp
destul. Vreau să am casa mea, să-mi iau o
maşină şi-apoooi... trebuie să-mi placă şi mie de
ea cât de cât, nu? O iau pe care se nimereşte?
- Păi uite, Adriana învăţătoarea! Ce cusur are?
- Nici unul.
- Şi?
- Şi nimic!
- Toată ziua mă-ntreabă de tine.
- Să-ntrebe!
123

- Da’ de Cornelia lu’ Staicu ce zici? Are şi facultate...
Ţuri se făcuse veterinar. Terminase facultatea la Bucureşti şi se întorsese
acasă, în sat. Tanti Geta şi nea Victor se bucuraseră nespus să-l aibă
aproape, că tare se mai temuseră că avea să ia de nevastă pe vreuna de
la oraş, cine ştie de pe unde, şi are să-i lase singuri la bătrâneţe. Dar nu!
Ţuri nu se însurase cât fusese student, cinci ani, şi, mai mult decât atât,
reuşise să ia repartiţie chiar la noi în sat. Nici nu fusese prea greu, că toţi
colegii lui se bătuseră pe oraşe. Şi el era harnic, nu pregeta să umble toată
ziulica, colo, colo, unde era nevoie. După ce termina treaba cu animalele
CAP-ului, umbla prin sat să facă vaccinuri găinilor, să castreze porcii, să
ajute iepele să fete şi câte şi mai câte alte treburi.
Îşi pusese nişte bani deoparte şi voia să-şi ia maşină mică. Aflase că
Angheluţă Pepene ar fi avut de vânzare o Dacie. Se dusese s-o vadă,
s-o încerce, să se înţeleagă la preţ. Îi plăcuse, era albă şi arăta bine. Tabla
bună, nici urmă de rugină. Ridicase capota, motorul părea bine întreţinut.
Se suise la volan şi plecase pe şosea. După ce ieşise din sat, accelerase.
Voia să vadă cum merge la viteză mare. Maşina intrase în tangaj, Ţuri se
speriase şi ciupise frâna. Maşina ieşise de pe şosea, o apucase nestăpânită
spre câmp, trecuse printre doi plopi groşi, intrase într-un şanţ care o
aruncase, ca de pe o trambulină, drept în cultura de fasole. Căzuse
pe-o parte şi, după câteva secunde de hâţânat, se rostogolise şi rămăsese
proptită-n plafon, cu roţile în sus. Nişte oameni care lucrau la irigaţii,
văzuseră toată cascadoria şi alergaseră la maşină. Îl scoseseră pe Ţuri, alb
ca varul, mai mult mort decât viu. De frică! În rest, întreg şi nevătămat.
- Mare noroc ai avut, nepoate! Ai avut viteză mare, ă?
Ţuri le povestise cum se petrecuseră lucrurile. Unul dintre bărbaţi, şofer
experimentat, îi deschisese ochii:
- Mă, băiatule! Maşina asta are probleme la caseta de direcţie! Trebuia
să-ţi spună proprietaru’! Putea să te omoare! Pfffuuu... să-i tragi lu’ ăla o
mamă de bătaie... că merită, zău!
124
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- Poate n-o fi ştiut nici el...
- Ce? N-ai cum să nu ştii, când e maşina ta şi mergi cu ea. A vrut să te
păcălească! Ascultă-ncoa’ la mine, că ştiu ce vorbesc!
Ţuri se întorsese în sat cu o căruţă care îl culesese de pe drum. Se dusese
ţintă la Angheluţă Pepene, să-i bată obrazul. Dar Angheluţă o ţinea
morţiş că nu, că maşina lui fusese bună, n-avusese nici o problemă la
caseta de direcţie.
- Să-mi plăteşti parbrizul şi reparaţia, strigase Angheluţă, ieşind după el,
în drum.
- Ceee??? îi sărise muştarul lui Ţuri şi sărise peste Angheluţă, cărându-i o
ploaie bogată de pumni. După ce că era să mă omori!
Sărise lumea să-i despartă, dar Ţuri tot apucase să-i mai dea şi-un cap în
gură, de-l buşise sângele pe nas şi pe gură pe Angheluţă.
- Te-agăţ în cui, nu mai mişti! zbiera Ţuri, în timp ce se zbătea în mâinile
oamenilor care încercau să-l tragă înapoi.
După vreo săptămână, Angheluţă Pepene găsise un tractor şi
tractase până acasă mormanul de fiare întortocheate. Nu
mai reparase niciodată maşina. Nici nu prea mai avea ce.
Mai ieftin l-ar fi costat să-şi ia alta. O lăsase în curte şi
îşi făcuseră găinile şi curcile cuibar în ea, în doi-trei
ani nici nu se mai cunoştea că fusese maşină, era
un maldăr de găinaţ, din care răzbăteau cârâieli
şi cotcodăceli.
Nea Victor se supărase pe Ţuri că încercase
maşina fără să-l întrebe şi pe el, care se pricepea,
doar lucrase o viaţă întreagă la tractoare. Ţuri
nu îl întrebase, pentru că era supărat pe el, fiindcă
nu-l găsea mai niciodată altfel decât
mahmur sau beat.
- Ăsta n-a mai fost
125

limpede la minte de când avea tichie! ziceau câte unii despre nea Victor.
Nu poa’ să s-abţină, fie ce-o fi!
Nici faptul că fusese tractorist nu îl împiedicase pe nea Victor să bea
după pofta inimii. Chiar şi în timpul programului bea de rupea pământul.
Prima ispravă o făcuse, însă, după însurătoare. Se îmbătase şi, în loc să
bage tractorul în curte (le adusese ciocanii alor săi, de pe câmp, chipurile
să-i ajute), de-atâta rachiu cât turnase în el, nu mai văzuse bine poarta, se
dusese pe lângă ea, pusese gardul la pământ, îl făcuse fărâme-fărâmiţe,
şi-apoi intrase cu tractorul în zidul casei, dărâmase o bucată din el (casa
era de pământ) şi îl speriase zdravăn pe taică-său care se afla chiar în
odaia în care nea Victor făcuse găuroiul. De-atunci, oamenii din sat
aveau o vorbă, când se lăsa câte-o pauză, la discuţii:
- Eee... Hai, despre ce mai vorbim? Hai să vorbim despre nea Victor,
cum s-a-mbătat mangă şi-a intrat cu tractoru-n casă, să-l omoare p-ăla
bătrânu’!
Sau altfel, dacă discuţia era închegată şi apărea un intrus care întreba:
- Despre ce vorbiţi aci?
Răspunsul era, neapărat:
- Iete, vorbim despre nea Victor, cum s-a-mbătat mangă şi-a intrat cu
tractoru-n casă, să-l omoare p-ăla bătrânu’!
Altă dată, nea Victor intrase cu tractorul în curte la Costică Plembea,
care nu locuia în sat, stătea la Constanţa, şi lăsase casa bătrânească de
izbelişte, în schimb se îngrijea de viţa-de-vie care se întindea în toată
curtea (avea vreo trei mii de metri pătraţi de vie). Nea Victor, beat
criţă, aţipise la volan şi se trezise cu tractorul în mijlocul viei lui Costică.
Dărâmase nenumăraţi araci şi strivise o grămadă de butuci, încurcân-
du-se printre sârme, până îşi dăduse el seama unde se afla şi ce era cu el.
Atunci chiar era să mănânce bătaie, Costică se supărase rău şi îl pusese să
îi plătească spalierele distruse.
- Dacă era oricare altul, îl zdrobeam! Lu’ nea Victor... ce po’ să-i fac? Ţin
126
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
la el şi-mi pare rău că a ajuns aşa...
Cu meteahna bărbatului ei se luptase tanti Geta toată viaţa. Noroc (dacă
se mai poate vorbi despre vreun noroc lângă un asemenea bărbat) că
nea Victor nu era rău la băutură, ca alţi bărbaţi care îşi băteau şi înjurau
straşnic nevestele, de toţi Cristoşii şi de toţi Dumnezeii. Din contră,
tanti Geta îl punea la punct fără să întâmpine prea multe şi prea dârze
proteste. Lumea chiar mustăcea:
- La nea Victor cântă găina...
Câte-o femeie, mai cu capul pe umeri, îi lua Getei apărarea:
- Altfel cum? Dacă nu era Geta, îl întindeau câinii pe Victor. Aşa că las’ să
cotcodăcească găina, că tare bine şi cu folos mai cotcodăceşte! Dacă era
după cocoooş... vai de capul şi de zilele lor! S-alegea prafu’ de toate alea,
şi de casă, şi de masă!
Oful Getei era că, într-o viaţă întreagă, nu reuşise să se pricopsească cine
ştie ce, cum ar fi putut s-o facă (pentru băiat, nu pentru ea) dacă
nea Victor n-ar fi turnat în el în neştire.
- Du-te de te culcă. Eşti beat ca o fleoarţă.
- Ce-i aia fleoaaarţă? tărăgăna nea Victor vorbele,
clătinându-se, închizând alene ochii şi ridicând
sprâncenele.
- Ieşi imediat, nu ţi-ar fi ruşine obrazului! Te vede
copilu-ăsta ce fel arăţi!
- Mă iei la draci, ă?
Toamna, după ce făcea vinul, nea Victor umbla
numai tulbure. Până pe la mijlocul lui noiembrie.
Că pe urmă nu mai avea ce bea.
- Decât să-i duc grija, mai bine-i duc dorul, hă, hă,
hă!
Bea adesea la drum: îşi lua sticla
şi paharul şi ieşea la
127

poartă, stătea pe vine, sprijinit de gard. Care cum trecea, nea Victor îl
întreba de vorbă, ba-l mai cinstea şi cu un păhărel. Depinde şi cât de
amator de licoarea rubinie era trecătorul. Unii erau, se-ntindeau la vorbă
şi beau cot la cot cu nea Victor, acolo, în drum, sprijiniţi de gard. Mai
ales că era pe de-a moaca băutura, nu pe bani, ca la mat. Cel mai bine se
potrivea cu moş Gheorghe Barbă.
- Ca ţiganii! Nu ţi-e ruşine? Treci dracu’-n curte! Bea aci până nu mai
poţi şi culcă-te! Nu-mi mai înşira toţi beţivanii la mine la gard!
Odată, nea Costache Tiu îl găsise pe canapea la poartă, fără sticlă, fără
pahar şi, parcă, niţeluş cam abătut:
- Ce faci, nea Victore?
- Ete, fac!
- Ia dă, bre, şi matale un pahar cu vin!
- Păi de unde?
- Păi n-ai făcut vin destul?
- Am făcut o groază! Da’ mai am?
- Cum? Nu mai ai? Nici n-am intrat bine în noiemvre...
- Nu mai am nici un strop! L-am băut pe tot, că-mi trebuia butoiu’! În ce
să pun varză la murat? Ă?
În ultimii ani, umbla numai pe trei cărări. Înainte se apuca de băutură
mai spre prânz. Acum bea de cum deschidea ochii, în zori. Câteodată,
întorcându-se de la mat, se prăvălea în câte-un şanţ şi nu mai era în stare
să se ridice. Dacă-l vedea careva, îl ajuta să se scoale, dar nea Victor nu
apuca să ajungă prea departe. Unii îşi mai făceau milă şi îl duceau până
acasă. Aşa făcuseră Simion şi Veronel odată, îl săltaseră din noroiul cleios
şi îl târâseră până acasă. Nea Victor, fără pic de vlagă, se lăsase ca o cârpă
în mâinile tinere şi puternice ale celor doi, şi bălmăjea voios:
- Ia uite proştii cum mă duce! Ia uite proştii cum mă duce!
- Taci, bre, că dacă ne-am pune mintea cu matale...
- Hă, hă, hă... N-aveţi cum să v-o puneţi, că sunteţi prea proşti! Hă, hă,
128
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
hă, ia uite proştii cum mă duce! Ia uite proştii cum mă duce!
Într-o noapte, târziu, venise băut de la mat şi se repezise în bucătărie, la
ceaunul de pe aragaz. Cu chiu cu vai, îşi pusese ciorbă în farfurie. Râcâise
cu polonicul în ceaun, ca să găsească şi bucăţică. Găsise. Pe masă, învelită
cu şervet alb, mămăliga. Se răcise, dar era bună şi-aşa. Mâncase pe
săturate şi apoi se târâse în odaie, pâş-pâş, încercând să nu o trezească
pe tanti Geta. Nu de grija somnului ei, ci de sila ocărilor pe care le-ar fi
auzit iar. A doua zi, nu scăpase, nevastă-sa îl luase în primire de cum
mijise ochii.
- Ce-ai făcut, netrebnicule? Iar ai venit beat? Nenorocitule!
Nea Victor mormăise ceva, acolo, nici el nu ştia ce.
- Cu ce-ai mâncat mămăliga?
- Cu ciorbă din ceaun!
- Vai de capu’ şi zilele tale! Fi-ţi-ar capu-ăla prostu-al dracului! Ai mâncat
lăturile în care am spălat vasele, şi cre’ c-ai înghiţit şi spălătoru’.
- Păi nu era ciorbă cu bucăţele?
Nu era ciorbă cu bucăţele. Tanti Geta făcuse seara, devreme,
mămăligă, şi făcuse şi-o tocăniţă, pe care, după ce
mâncase împreună cu Ţuri, o băgase în cuptorul
aragazului. După ce răsturnase mămăliga, pusese
apă rece în ceaunul fierbinte, ca să se desprindă
pojghiţa de mălai lipită de ceaun, iar seara,
târziu, spălase toate farfuriile şi lăsase ceaunul
pe aragaz, ca să dea lăturile, a doua zi, la porc.
- Noroc că n-am pus dero în apă, că mureai
dracu’! Mă mai băgai şi la cheltuială...
Tanti Geta, sătulă de beţiile bărbatului ei, se mai
ducea la vecina, la ţaţa Steluţa, să se vaite.
129
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Țața Steluța
Editura LiterNet, 2007

Ţ
aţa Steluţa era croitoreasă. Cea mai pricepută din tot satul. La
ea veneau să-şi coasă rochii, bluze şi şorţuri chiar şi femei din
cealaltă margine a satului, tocmai din partea de unde era
moara. La orice oră treceai pe lângă gardul ei, se auzea zumzăind
maşina de cusut. Am intrat şi eu la ea, în odaia de croitorie, când
m-a dus mama să-mi facă un costum de vulpe pentru grădiniţă
(jucam, într-o poveste, la serbarea de sfârşit de an, rolul vulpii
viclene, care fura peştele din carul unui ţăran).
- Fă-i-l cu totu’, ţaţă Steluţo, ca pe-o şalopetă. Şi fă-i şi tichie, cu
urechi. Şi la cur am zis să-i agăţ guleru’ meu de vulpe. Ca o coadă
stufoasă. Este că m-am gândit bine?
Cât eram eu de mic atunci, tot ţin minte că ţaţa Steluţa avea o
odaie întunecoasă şi mică. Pe urmă se auzise că era aproape oarbă,
şi cred că era adevărat.
- Dar croieşte şi coase mai bine decât o croitoreasă cu ochii buni!

130 131
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

E pricepută şi vre’nicăăă... timp ce obrajii erau întinşi, ca de flăcău, fruntea avea nenumărate
- Şi face şi-un borş buuun! Acru! Îl brodeşte, ce mai... Pune şi riduri, paralele, iar între sprâncene, două cute adânci-adânci. Un
crenguţe de vişin, şi câteva boabe de porumb, e taman cum ochi era verde-albastru sfredelitor, iar celălalt era căprui spre
trebuie! negru, cu irisul chihlimbariu împestriţat când bătea soarele în
- Trebuie să ai mână bună. Eu, dacă-l fac la fel, la fel, aceeaşi raţetă, el. De-aia, unii îi mai ziceau şi Costache Ceacâru. Dinţii îi avea de
indentică-indentică, tot nu-mi iese ca al ei! alpaca, iar noi, copiii, ne miram:
- Şi e şi curată! - Băăă... are dinţii de argint... nu-i are ca noi!
- Daaa... Păi nu vezi că toată lumea numai de la ea cumpără? - Nu, bă, îi are de oţel, zicea frate-meu Nelu.
- E, cine cumpără? Că eu n-am auzit să vândă! Îl dă pe degeaba! Înseamnă că era adevărat când ne spunea mamaia Tinca să
- Nu, nu! Ne dă nouă, că s’tem aci, vecine cu ea. În rest, la ăilanţii aruncăm pe casă dintele care ne-a căzut şi să strigăm:
cică-l vinde! Doi lei kilu’! Un leu jumatea! Na, cioară, dinte de os
- Zăăău? Şi-adu-mi unu’ de oţel!
- Zău! Nea Costache avea bostană, pe câmp. Vara, prin august, căra
- Eteee... n-am ştiut... pepenii acasă, cu căruţa. Pe drum, până ajungea, împărţea din ei
Îl ţinuse pe Costache Tiu, care murise într-o iarnă, într-un accident pe la copiii care îi ieşeau în cale. Era darnic. Şi ţaţa Steluţa la
de maşină. Se dusese la magazin să cumpere câte ceva (drojdie şi fel.
rahat pentru cozonac, covrigi şi mere pentru colindători). Ningea - Ia-l pe frac-tu şi veniţi să vă dau pepeni! mă striga
bogat, cu fulgi mari, pufoşi. Văzuse maşina venind, dar i se păruse ori unul, ori altul, când mă vedea că trec pe drum.
că avea timp să traverseze şoseaua. Alunecase şi căzuse. Maşina Intram într-un hambar mare, în care erau
nu avusese timp să oprească, frânase, dar dăduse peste el. Murise grămezi de pepeni. Raze de lumină prăfoasă
pe loc. Pe zăpada albă, din sângele roşu ieşeau aburi. pătrundeau printre crăpăturile dintre ţigle.
- Era tânăr, săracu... Cojile de pepene erau lucioase, de toate
Mie şaizeci de ani nu mi se părea deloc puţin. nuanţele de verde, de la verde palid, cu
- Asta-i viaţa: azi eşti, mâine nu eşti..., zicea lumea care se adunase, dungi abia desenate, trecând prin verde
uluită de întâmplarea petrecută în pragul Crăciunului, când toţi se mijlociu, cu dungi de un verde puternic şi
pregăteau de sărbătoare. ajungând la verde închis-închis, aproape
Pe cât era ţaţa Steluţa de uscată, pe-atât fusese nea Costache de negru. Unii aveau cozi scurte, răsucite ca
dolofan. Ea avea faţa îngustă, ochii mici şi bărbia ascuţită. El avea nişte cârcei, parcă ar fi fost cozi de
faţa rotundă, era bucălat, iar pielea era roşie tot timpul, iar nasul, purcei.
mare şi drept, era şi el roşu, parcă mai roşu decât restul feţei. În - De care vreţi să vă

132 133

dau? De-ăştia rotunzi sau de-ăştia lunguieţi?
Noi ridicam din umeri şi din sprâncene.
- Mmmm... cum o fi..., deschidea până la urmă gura frate-meu.
- E, vă dau şi-aşa, şi-aşa. Ia să vedem! Sunt copţi?
Şi lua pepenele într-o mână, iar cu cealaltă îl ciocănea şi îşi apropia
urechea de el.
- Ă? Sună plin? Sunăăă... Ia, alegeţi-vă şi voi! Ăsta? Hmmm... ăsta
nu-i aşa bun...
- Ba e!
- Hehehe... nepoate! Ia să-i facem ţăncuşă, vrei? Ca să nu-l căraţi
degeaba pân-acasă! Ia dă cuţitu-ăla-ncoa! Iete! Vezi? Nu pârâie
când bagi cuţitu-n el! Ai văzut? Na! Ăsta-i bun să-l mănânce
porcii! Altu’!
Îl lăsam pe nea Costache să ne aleagă pepenii, era clar că el se
pricepea şi noi, nu.
- Uite, ăsta e d-ăla care are cocoşu’ roşu-albicios, e-necat în zahăr!
Nici o îndoială că aşa e! Nu-i mai facem ţăncuşă, c-o să curgă zeama
pe voi, vă faceţi numa’ zoaie pân-acasă! Hai! Luaţi câte doi, că mai
mulţi n-aveţi cum căra. Când îi terminaţi, mai veniţi, vă mai dau!
Dacă n-o fi vreunu’ bun, înseamnă că nu ştie nea Costache ce-i ăla
pepene! Îl aduceţi încoa’ şi-l mănânc eu! M-auziţi? Eu îl mănânc!
Hă, hă, hă... Şi-aveţi grijă să nu roadeţi capacu’ pepenelui, că o să
fiţi chelboşi când o să vă faceţi mari.
- Săru’ mânaaa...
- Să trăiţi! Să trăiţi!
Mie îmi plăcea că la ei, la ţaţa Steluţa şi nea Costache, la colţ, pe
stâlpul electric, era un cuib mare de berze. Stăteam cu gâtul în sus
(aveau şi câte trei pui), să mă uit la ele. Câteodată stăteau într-un
picior. Se auzeau cum clămpăne mărunt şi repezit, cu ciocurile lor
lungi, portocalii.
134
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- Clamp, clamp, clamp, clamp, clamp...
Îmi erau tare dragi, nu mă mai săturam să le privesc... N-aveam
mai mult de opt ani când mă gândeam că, deşi o barză era mare,
n-avea cum să care în cioc un bebeluş. Şi, chiar dacă ar fi putut să-l
care, de unde l-ar fi adus?
- Mamă, de unde face rost barza de bebeluş?
- Întreab-o! Ce, eu ştiu? Nu ştiu!
- Te trezeşti cu el la uşă, îl bagi în casă şi aştepţi să crească mare şi
să se mute în altă casă, ca să-i lase şi lui barza, la uşă, un bebeluş?
- Cam aşa...
Hm, enigmatice păsări berzele astea...
- Dar la tanti Nuna la uşă de ce nu lasă bebeluşi?
- Hai, du-te la joacă! Lasă-mă, că nu-mi văd capu’ de treabă!
Nea Costache şi ţaţa Steluţa aveau un câine pe cât de mare,
pe atât de blând. Era roşcat şi, deşi avea deja nume
- îl chema Haiducu (parcă aşa..., da, Haiducu, negreşit!) -,
frate-meu Nelu îl botezase iar, îi schimbase numele şi
îi zicea Sandokan.
- Ce-i aia Sandokan?
- N-ai auzit de Sandokan, tigrul Malaieziei?
Eu îmi imaginam că Sandokan fusese chiar
un tigru; de-abia mai târziu, când am văzut
filmul, într-o duminică, la Căminul Cultural
din sat, am aflat cine fusese Sandokan. Şi
m-am îndrăgostit şi eu de el, îmi doream să
fiu la fel, curajos, să-i pedepsesc pe cei răi, să
le dau bani săracilor şi toată lumea să se uite
cu admiraţie la mine. Până una-alta,
însă, trebuia să mă mulţumesc
să fiu Vasilică, să
135
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

alerg pe drumul acela de pământ, din satul mic în care o barză mă

lăsase, pe furiş, la uşa părinţilor mei. (Nici când am ajuns om în
toată firea nu am ajuns un Sandokan, dar asta este altă poveste.)
Pe Haiducu-Sandokan l-am înhămat, într-o iarnă, la sanie, să ne
tragă pe zăpadă, pe mine şi pe Nelu. Din curte răsărise, neaşteptat,
nea Costache.
- Mă, omorâţi câinele, mă, năsărâmbilor. Ia, dezlegaţi-l imediat!
Ne supuseserăm fără să crâcnim. Pe neaşteptate, nea Costache
înhăţase funia şi ne trăsese cu sania până la colţ şi înapoi.
- Mai vreţi o tură?
- Daaa!!! Daaa!!!
În săptămâna aia a nins întruna. Duminică după-masă, nea
Costache a plecat la magazin. După vreun ceas, tanti Florica lu’
Manea a strigat-o pe ţaţa Steluţa, ca să-i spună ce nenorocire se
întâmplase.
Crăciunul n-a mai fost Crăciun pentru nimeni de pe strada noastră.
Femeile şi bărbaţii au stat cu rândul la priveghi. Noi, copiii, n-am
ieşit din casă. Nici să colindăm, nici să ne dăm cu sania.
- Nu ştiu cum o să sape Ionel Groparu pământu’, că e îngheţat tun,
o auzisem pe mamaia spunându-i lui tataia.
Nu voiam să aud, mi-am băgat degetele în urechi. Ştiam cum
era cimitirul şi cum arăta o groapă printre crucile de lemn sau
de marmură. Nu uitasem nimic din înmormântarea lui Bălăiețu.
N-aveam să uit niciodată.
Şi tot ca la Tiţu şi la Marin, în urma lui nea Costache Tiu, zis Ceacâru,
a rămas doar o bucată de pânză neagră, întinsă pe peretele din faţă
al casei, şi pe care erau scrise numele lui şi anii în care se născuse
şi murise.

136 137
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Tarafu’
Editura LiterNet, 2007

lu’ Geaulea

D
ar oamenii ştiau şi să se înveselească. Mamaia Tinca şi
tanti Tuia erau nelipsite de la nunţi. Şi mai erau şi alte babe, destule,
care, tot aşa, cum auzeau de vreo nuntă, hop şi ele! Chiar dacă nu se
aflau printre invitaţi, mergeau la biserică, la slujba de cununie, apoi stăteau în
drum şi se uitau cum horeau nuntaşii.
De obicei, se ştia cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc, cine se mai
căsătorea, cu cine se lua, când era fixată data cununiei, dacă se iubeau mirii
sau era o legătură aranjată de părinţi, unde vor face nunta (care putea să aibă
loc la salon, la căminul cultural sau la cort), unde urmau să locuiască tinerii
căsătoriţi, ce zestre primea fata, ce avere avea băiatul şi multe altele. După
nuntă se discuta îndelung ce fusese bine şi ce fusese rău la nuntă, cât de reuşită
fusese slujba ţinută de popă în biserică, dacă aşezase cununiile cam strâmbe
sau nu pe creştetele celor doi însurăţei, cât de frumoasă fusese mireasa (şi
cât costaseră rochia, vălul, cununa, pantofii şi de unde fuseseră cumpărate),
cât de mândru arătase ginerica şi dacă erau potriviţi unul cu celălalt sau ea

138 139

prea înaltă şi prea grasă, sau el prea subţire pe lângă ea sau prea îndesat,
dacă se respectaseră întocmai obiceiurile, dacă fusese mâncare din belşug şi
dacă fusese gustoasă, dacă vinul fusese bun sau cam acru şi dacă se îmbătase
careva dintre bărbaţi prea rău, cine jucase găina, cât de gătită fusese naşa, cât
se adunase la dar şi cum se împărţiseră banii, ce sumă dăduseră naşii, socrii
mari şi socrii mici, cât plătise mirele la furatul miresei, cu cât fuseseră plătiţi
lăutarii, dacă fusese vreme frumoasă sau urâtă (după inima naşilor) şi câte şi
mai câte.
Undeva, în marginea satului, erau casele de ţigani. Ţigani romanizaţi, dar
ţigani. Destul de multe case. Fără garduri, cu bătăturile neîngrijite şi fără
grădini, câteodată chiar şi fără geamuri (înlocuite de cartoane, nailoane
groase sau şipci bătute în cercevele de colo până colo) şi acoperişuri peticite.
Prin curţi forfoteau bitani cu pielea goală, murdari, lăsaţi de capul lor.
Acolo, în partea ţigănească, ploua cu tarafuri. Dacă nu găseai un lăutar la o
casă - un scripcar, un ţambalagiu, un acordeonist sau măcar un gurist -, la a
doua casă găseai tot taraful, cu gurist cu tot. Printre ei erau mai cunoscuţi
Fănică Mititelu (acordeonist şi gurist), Didu Pestriţu (din mamă ţigancă
şi tată român), ţambalagiu care cânta împreună cu Niţă Vioristu şi Nelică
Panaite (basist), Grafian care era şi el viorist şi făcuse taraf cu trei băieţi de-ai
lui. Dar cel mai tare taraf, chemat la mai toate nunţile, cunoscut şi în afara
satului, era taraful lui Geaulea. Ceilalţi lăutari erau chemaţi şi ei să cânte, dar
mai mult când taraful lui Geaulea era deja luat la altă cununie.
- Noi avem muzichia în sânge, mânca-ţ-aş! Ne sculăm şi ne culcăm pe muzică.
Ne place să petrecem, ne place viaţa la maxim! se lăudau ţiganii, vorbind
despre rostul vieţii lor.
Ziua, unii ţigani mergeau la muncă, lucrau pământul CAP-ului. Mai ales cei
care aveau copii mulţi şi trebuia să aibă ce să le dea de mâncare. Unii mai
umblau şi pe la furat. Dar doar câţiva, îi numărai pe degete. Le era frică de
puşcărie. Sau mergeau la oraş, să vândă te miri ce, prin pieţe. Se pricepeau de
minune să-i fenteze pe miliţieni. Dar pe seară, când se-adunau la casele lor,
140
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
începeau să se audă şi cântările. În partea aia de sat, aproape în fiecare seară
era rost de petreceri, care se întindeau până târziu, în noapte, cu chiuituri
şi, câteodată, mai ţâşnea şi câte-un scandal, cu înjurături şi chiar cu bătaie.
Pentru că muzica se potriveşte foarte bine cu un păhărel, două sau chiar mai
multe de ţuică sau vin, licori care cam încingeau spiritele şi învolburau sângele
băutorilor. Atunci, Brânduşă, miliţianul, trebuia să se scoale din somn şi să-i
potolească pe ţiganii scandalagii. Îi înjura de mama focului, îi ameninţa cu
puşcăria, le arăta şi cătuşele. Nici unul nu mai mişca, se linişteau din senin, cât
ai zice peşte. După ce pleca Brânduşă, muzica începea iar, timid, apoi creştea,
creştea, creştea, până când se închega iar petrecerea.
Tarafului lui Geaulea îi fusese sortit să devină vestit şi în afara marginilor
satului. Cu totul, erau cinci inşi: vioristul, ţambalagiul, acordeonistul, basistul
şi guristul. De vreo două ori, taraful apăruse la televizor, la Viaţa satului şi
la Cântarea României. Toţi îşi făcuseră costume populare, la fel, comandă
specială la oraş, în buricul târgului.
- Eeee... noi nu cântăm chiar muzică populară, zicea Geaulea. Ne
place mai mult lăutăreasca. Da’ n-ai încotro... ca să te dea la
televizor, tre’ să cânţi de-astea despre recolte, fabrici, nu
despre dragoste şi foc la inimă... Doar la nunţi cântăm ce
ne place nouă şi ce ni se cere de nuntaşi... Cine plăteşte
face şi comanda după pofta inimii...
Asta era cea mai mare bucurie a lor: să cânte la
nunţi. Mai ales toamna. Şi câştigau bani frumoşi.
Dacă voiai să-i tocmeşti, trebuia să te gândeşti cu
câteva luni bune înainte, pentru că aveau cătare
mare, şi nu-i prindeai liberi cu una, cu două. Geaulea,
chiar dacă era şeful, nu hotăra singur.
- Aşa-i corect... Ţii cont de părerea la toţi din
taraf.
Se adunau la un păhărel
141

de ţuică sau de vin, discutau şi fixau un preţ, stabileau dinainte, între ei, cât să
mai lase din plată, la tocmeală. Şi le mergea binişor. Nu s-au îmbogăţit, dar,
oricum, aveau un trai mult mai bun decât alţi ţigani.
Taraful fusese adunat laolaltă de Geaulea, care avea şi o statură impozantă, cu
o figură care impunea respect şi ascultare. Geaulea, aşa cum mi-l amintesc eu,
avea cam la patruzeci şi cinci de ani. Era tuciuriu şi avea o burtă mare-mare,
pe care niciodată cămaşa nu o cuprindea cum trebuie, ci lăsa la iveală buricul,
fără nici o sfială. Pe inelarul mâinii în care ţinea arcuşul, trona un ghiul masiv,
o bubă cât toate zilele, semn de oarecare bunăstare. Întotdeauna, arcuşul îl
ţinea doar cu patru degete, iar degetul mic stătea ridicat în aer, îndoit ca un
cârlig. Tot aşa îl ţinea şi când apuca lingura de ciorbă sau ceaşca de nechezol
– că se-nvăţase să-şi însoţească luleaua cu licoarea asta amăruie, ba câteodată
o vărsa în farfurie, rupea peste ea un codru de pâine fărâmiţe-fărâmiţe, lăsa
bucăţelele să se înmoaie bine, să se pătrundă de aromă, şi apoi le mânca cu
linguriţa, una câte una, plescăind de plăcere. Avea o liotă de copii, tuciurii ca
el. Câteodată, parcă nici el nu mai ştia câţi are. Trebuia să se gândească, să nu
greşească la socoteală.
- Bucăţele rupte din mine, mânca-i-ar tăticuţu’ pe ei!
Lui Geaulea lumea-i zicea Ciocârlie. Prea cânta bine la vioară şi, pe coarda cea
mai subţire, scotea nişte triluri... ca nimeni altul.
- Îi merge cârnăciorii, zbârnâie pe strune! Şi sunetu’... cristal! Apă limpede şi
rece de izvor! Alifie pe rană!
- Când l-a fătat mă-sa, l-a fătat cu tot cu vioară. În loc să orăcăie, ăsta scârţâia
din scripcă. Ce-i al lui e pus deoparte! Nu poa’ să-i ia nimenea!
Familia sa, lăutari din tată-n fiu. Dar talentat ca Geaulea, parcă nu fusese nici
unul în neam. Iar din atâţia ciutani câţi avea, numai mezinul, Năică, părea
să-i calce pe urme şi să aibă talent de viorist. Năică era şi el tuciuriu, ca fraţii şi
surorile lui, iar părul, negru-funingine, era creţ cum e hameiul de întortocheat.
Când îl născuse nevastă-sa, Geaulea se uitase chiorâş la copilul cam alb şi cu
părul cam deschis la culoare.
142
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
- Ce făcuşi, fă?
- Ce făcui?
Înţelegând privirea bărbatului ei, Ludmila începuse să se jure:
- Al tău e! Jur! Să n-am parte de ce-am mai scump, dacă te minţ! Să-mi sară
ochii din cap! Să mă scuipi în gură!
Geaulea i-a tras Ludmilei o bătaie soră cu moartea, când încă era lehuză.
La vreo săptămână după ce l-a născut pe Năică, nu mai mult. Supărarea,
nedumeririle şi îndoielile strânse în sufletul lui au răbufnit într-o dimineaţă,
din senin, şi bărbatul şi-a slobozit palmele, la întâmplare, pe ceafa şi în capul
femeii, în pântece, pe unde s-a nimerit, fără să mai ţină cont.
- Huo, huo, Geauleo! Săriiiiţi! Săriţi că mă omoară! Degeaba! Nevinovată!
Săriiiiţi! Sunt curată ca lacrima! Oameni buni, lume bună! zbiera Ludmila ca
din gură de şarpe, dând din mâini şi din picioare, rupându-şi hainele de pe ea,
trântindu-se pe pământ şi rostogolindu-se.
Dar nimeni nu avusese curajul să se amestece. Treburi de familie, deh.
Toţi s-au temut ca nu cumva, de supărare şi furie, Geaulea să scoată
şişul, pe care ştia să-l mânuiască de mic copil, de când dăduse
piept cu greutăţile vieţii şi trebuise să supravieţuiască, să-şi
facă dreptate de unul singur şi să lupte pentru un cotor
amărât de pâine.
Ludmila era ţigancă straşnică, solidă, dintr-o bucată,
dar tot a zăcut vreo trei zile după bătaie. Când
şi-a mai venit în fire, s-a sculat din pat, s-a gătit cu
ţoalele cele mai bune şi şi-a pus basmaua roşie, cu
franjuri lungi, şi-a petrecut-o pe frunte aproape
acoperindu-şi sprâncenele negre şi arcuite şi şi-a
legat-o la spate, lăsând pe-afară urechile împodobite
cu cercei lungi. S-a purtat veselă, de parcă
nimic nu se întâmplase. Semn
că îi iertase rătăcirea
143

bărbatului ei. Şi-aşa, de-atunci, în fiecare zi. Cu timpul, Geaulea şi-a dat seama
că greşise şi că Năică era copilul lui, pe care simţea că îl iubeşte chiar mai
mult decât pe ceilalţi. Mai cu seamă de când începuse să se arate talentat la
muzică, dovedind că are ureche muzicală şi înclinaţie precoce spre vioară şi
improvizaţii lăutăreşti.
Bujaberca, ţambalagiul tarafului, era înalt şi uscat. Era puţin aplecat de
spinare, aşa că lumea îi zicea Bujaberca Cocoşatu. Sau simplu, Cocoşatu.
- Zici că-i un vrej de floarea-soarelui. Înalt şi schilod. Şi negru. Da’ ştii cum le
zice la ţambal? Nu-i nime’ ca el...
- Şi dă din beţe... de nu le vezi. Repede, repede! Şi dă şi din cap, şi-l clatină
necontenit. Şi-are un suflet... pâinea lui Dumnezeu. Îşi dă şi haina de pe el
dacă vede pe cineva la necaz. Când cântă, plânge. Uite-aşa-i curg lacrimile pe
obraji, şiroaie-şiroaie, şi i se-nnoadă-n barbă. Cântă cu foc de la inimă!
Era chel ca-n podul palmei şi nu-i plăcea, aşa că purta pălărie – vara, de paie,
făcută ferfeniţă pe margini; iarna, de fetru, îmbâcsită şi roasă de vreme -, nu
şi-o lepăda niciodată de pe cap.
- Nici când doarme!
- Ce păduchi or fi acolo, sub pălăria lui...
Nevastă-sa, Firica, făcea acadele, să mai scoată şi ea un ban de mâncare.
- Lasă, fă, Firico, ne-mbogăţim noi! Ai să-mi pupi tălpile!
- E, o pup pe mă-ta.
- Fă, nu te lua de mama, că ai să te culci aburită!
- E, las’ c-am glumit şi io, nu te mai oţărî aşa, din nimica, încerca Firica s-o
dreagă, văzând că o sfeclise şi neavând chef să încaseze vreo împunsătură pe
la coaste.
Firica umbla pe drum şi striga:
- Acadeleee... acadeleee... Un leu acadeauaaa... Roz, albeee...
Copiii alergau într-un suflet la ea, să-şi cumpere câte-o acadea, două. Ţigăncii
îi era necaz că n-avea şi ea copiii ei, mai ales că în mai toate celelalte curţi
ţigăneşti forfoteau puradeii ca roiurile de albine. Dar nu te poţi împotrivi
144
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
sorţii. (Nici soră-sa nu avusese norocul să se bucure de copii, avea unul, dar
nu era sănătos, aşa că cine ştie ce blestem duceau cu ele, din neam?)
- N-a fost să fie... Şi dacă-i stearpă, ce să-i fac? S-o las? N-o las, c-o iubesc ca pe
ochii din cap. E frumoasă rău! Zi tu că nu-i frumoasă! Şi sufletistă!
Sugea şi Bujaberca toată ziua la acadele.
- Dai din fălcile-alea... nu te mai opreşti. Parc-ai fi copil!
- Şi ce? E treaba ta? Ce te uiţi la mine ca la maşini străine?
- Păi... dacă te-ngraşi? Hi, hi, hi...
Bujaberca era fericit când cânta la ţambal şi când o ţinea în braţe pe Firica,
lumina ochilor lui. Spre seară, când se aduna de pe drumuri, se aşeza la ţambal
şi cânta ore-ntregi, de-l apucau şi zorii câteodată, melodii de toate felurile,
vesele, triste, româneşti, ţigăneşti. Ce se nimerea să-i vină în minte. Muzică
să fie!
- Ce lepertoriu bogat...
Baroi era îndesat şi scurt. Nu se vedea dindărătu’ contrabasului.
- E diştept, al dracu’! Doar el e notist! Ăilanţii e toţi urechişti.
- Ăsta, dacă făcea şcoală, ajungea departeee...
- Daaa... e dat dracu’!
Avea urechi clăpăuge şi faţa ciupită de vărsat. Părul,
negru-albastru, era mereu pieptănat proaspăt, cu
cărare pe partea stângă. Perciunii lungi se lăţeau
spre obraz, până spre colţul gurii, aşa-i plăcea lui.
- Rade-ţi, dracu’, perciunii ăia! Zici că eşti o
maimuţă! îl tot bodogănea Zorela, de se săturase
şi ea de câte ori îi zisese. Şi nu mai umbla cu
hanteriu-ăla zdrenţăros, ce dracu’, nu te-nduri să-ţi
iei şi tu o ţoală mai acătării? Ce beleşti ochii-ăia aşa la
mine? Vrei să crează lumea că suntem ţigani
sărăntoci?
Baroi avea ochii negri,
145

bulbucaţi şi vioi, şi buze cărnoase, ca de muiere. Mai mereu uita să-nchidă
gura şi buza de jos îi atârna caraghios, aşa că, de mic copil, lumea din sat îl
poreclise Buze. Consoarta lui Baroi era soră bună cu Firica dar, după înfăţişare,
n-ai fi zis. Pe cât era Firica de subţirică, pe-atât era Zorela de mătăhăloasă. Şi
avea palme mari, ca nişte lopeţi. Iar de înaltă, era cu două capete deasupra lui
Baroi, de nu ziceai că el era bărbatu-său, ziceai că era copilul ei. Aveau doar
un băieţel, care era handicapat, stătea toată ziua la poartă, într-un căruţ cu
rotile. Se uita la lume, cum trecea încolo, încoace.
- Are lichid la cap, de-aia-i creşte aşa mare. Sărăcuţu’... Da’ de judicat, judică.
Vorbeşte, înţelege... Ce boală o mai fi şi asta?
Umblaseră cu el pe la doctori, la Bucureşti, dar nu reuşiseră să afle decât un
nume complicat al bolii, pe care nici Baroi, nici Zorela nu-l puteau ţine minte,
cu nici un chip. Iar de citit, nu ştia nici unul să citească. Îl puseseră odată pe
poştaş să citească de pe hârtia de la spital:
- Os, te, o, ge, ne, sis, osteogenesis. Im, pe, r, fe, c, t, a, imperfecta, ti, pul, tipul.
Doi, silabisise nea Mărgărit, urmărind cu degetul fiecare literă şi apoi dându-şi
chipiul pe spate de efortul făcut.
Nu exista tratament, nu se putea face operaţie. Zorela nu s-a lăsat. A por-
nit-o pe la biserici, lăsându-se pe mâna preoţilor. Făcuse bube în genunchi,
de-atâta târât în faţa icoanelor. Fusese şi la tuşa Dimana, dar nici ea nu-i găsise
leac. Nu putuse decât s-o trimită la altă ghicitoare-tămăduitoare, care – se
zicea - făcea minuni. Baba Strigoaia nu păruse speriată de boala băieţelului şi,
chiar dacă nu le spusese că îl vindecă, totuşi le dăduse nişte speranţe.
- Aş avea un leac. N-o să-l facă bine cu totu’ pe bietu’ băiat, da’, într-un an de
zile, are să-l facă să meargă măcar târâş. Leacu’ nu-i uşor de făcut: pui câte-o
parte de mătăciune, albumeală, limba peştelui, armurariu, unguraş, pufuliţă
de baltă, măseaua ciutei, împărăteasă, luminiţă, greghetin, poala Sfintei Marii,
rusuliţă, şi câte două părţi de sugel, dumbravnic, lipicioasă, cuscrişor, barba
lupului, negrilică, ciucuşoară, scara domnului şi nopticoasă. Şi cât prinzi între
deşte, muşcata dracului. Le mărunţeşti şi amestici bine. Dimineaţa şi seara,
146
ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007
într-o cană ca de ceai, pui o linguriţă de ierburi amesticate cum ţi-am spus, şi
torni deasupra apă fierbinte. Fără zahăr, fără nimic. Şi-o bea caldă, încet.
- Babă Strigoaie, de un’ să iau, bre, mânca-ţ-aş ochii matale, toate ierbu-
rile-astea? a întrebat-o Zorela, nepierzându-se cu firea. Spune-mi un’ să mă
duc şi mă duc.
- Ţi-am zis, e greu de găsit şi de strâns. Ţi-oi da eu tot amesticu’, da’...
- Plătesc cât e! Eu nu mă uit la bani când e vorba de copilu’ meu!
Zorela plătise cât ceruse baba Strigoaia. Şi nu fusese deloc puţin. Petronel
luase un an întreg leacul de la baba Strigoaia şi nu apăruse nici cel mai mic
semn care să arate că starea lui se ameliora. În cele din urmă, Baroi şi Zorela se
împăcaseră cu soarta, nu mai aveau nici o nădejde că l-ar face bine cu vreun
tratament sau leac, venit de oriunde, de la Bucureşti, de la biserică sau de la
tămăduitoare.
Pausică era cel mai negru din tot taraful. Şi cel mai tânăr. Era de printr-un
sat de prin Moldova, Dumnezeu ştie cum de ajunsese tocmai pe-aici,
departe de locul naşterii. Acordeonul lui făcea minuni.
- Îi merge şi lu’ ăsta cârnăciorii... zboară pe clape, nu alta!
Şi zâmbea întruna. Scuipa des, şuierând, printre lopătarii
laţi, între care îşi făcea loc, berechet, o strungăreaţă.
Sprâncene parcă nici n-avea, aşa erau de decolorate
şi de rare, iar nasul, îngust şi lung ca o trompetă,
sfârşea brusc şi neaşteptat cu nişte nări largi. Juca
barbut, dar pe ascuns, să nu o supere pe Jenica,
nevastă-sa.
- Hai, Pausică, te fac un barbut?
- Mai încet, bă!
- Ce? Ţi-e frică de muiere?
- Dă-te dracu’, că eşti prost de mori! Nu mai
zbiera aşa, ce eşti nasol?
- De ce sunt, bă, nasol?
147
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

Tu nu te vezi ce prost eşti? Stă aia cu ochii pe tine ca pe butelie! Muierea - Ptiuuu... spurcaşi odăile, fir-ai a dracu’ de neisprăvită. Miroase ca la mort!
trebuie bătută ca fasolea! Să nu ridice ochii din pământ! Doar poalele să le Ce-avusăşi cu perucla mea?
ridice, când pocneşti din deşte, uite-aşa! Hă, hă, hă!!! - Da’ du-te dracu’, bărbat eşti cu perucla aia? Dacă te-a lăsat Dumnezeu chel,
Pausică ştia că aşa era, Jenica îl cam ţinea sub papuc. Dar cum să se stai dracu’ chel, nu-ţi mai poci mutra cu blana aia în creştetu’ căpăţânii, să
împotrivească? Nu ştia cum. De câte ori nu se gândise cum să facă s-o mai râdă şi curcile de tine!
strunească? Orice plan şi-ar fi făcut, nu-i folosea, Jenica i-l dădea imediat peste Experta mâncase o bătaie de n-avea s-o uite prea curând. Pralea dăduse în ea
cap. Când punea ea mâinile în şolduri, orice gând de nesupunere dispărea din fără milă.
mintea lui Pausică. Dacă se mai şi încrunta la el... era groasă treaba! Imediat - Mi-ai otâncit oasili, nenorocitule! Dar-ar canceru-n tine, boala să te
se înmuia şi devenea ascultător ca un copil. mănânce!
- Da, fă, Jenico. Bine, fă, Jenico. Cum vrei tu, fă. Cum zici tu, fă. - Fă, nu taci? Ciocu’ mic! se făcea Pralea spre ea. Îţi stâlcesc mutra aia dacă
Plăcerea lui cea mare era să-şi dea cu ulei de păr. Şi să se pieptene din cinci în nu-nchizi clanţa!
cinci minute. Purta pieptenele în buzunarul de la piept, să-l aibă la îndemână. Experta tăcea, îi era frică de pumnii grei ai bărbatului. Dintotdeauna suportase
Din fericire, îi plăcea şi consoartei să-l vadă cu părul lucios şi pieptănat peste bătăi, de când se luase cu Pralea. Vânătăile nu i se vindecaseră niciodată.
cap. Aveau o liotă de copii şi doar două odăi, într-o cocioabă, cea mai amărâtă
- Ia, ziceţi, mă! Cântăm la nunta lu’ Stănică? dintre toate casele de ţigani.
- Cântăm, am zis să cântăm. Când se-adunau toţi din taraf să cânte împreună, să facă repetiţii
- Păi să-i ziceţi omului, că m-am întâlnit cu nevastă-sa şi mă-ntreba pe pentru nunţi, tăiai fumul de ţigară cu cuţitul. Pausică pleca
mine! primul acasă, înainte de miezul nopţii.
- Îi zicem, da’ nu ne-am hotărât cât să-i luăm! - Atât ai beletu’ de voie de la Jenica?
- Ce mai contează? Cât ne-o da el acolo... - Mai duceţi-vă dreacu’!
- E, nici chiar aşa... Trebuie niţică tocmeală. Mărunţiş, mărunţiş, da’... Taraful lui Geaulea era neîntrecut şi, de aceea, cel
- Mărunţiş, ă? mai solicitat. Mai ales toamna, nu mai pridideau
- Tre’ să vorbim şi cu Pralea, că lui nu i-am zis nimica. cu cântatul la nunţi. Erau cazuri când se amânau
Pralea era guristul. cununii pentru că taraful lui Geaulea fusese luat
- Are o voce de milioane, fi-i-ar ţeava să-i fie! Şi le are şi cu saxofonu’, da’ vocea, de alţii, în aceeaşi zi. Lăutarii din taraf ajunseseră
vocea e de aur, face toţi banii! să fie arvuniţi încă de primăvara pentru o nuntă
Avea chelie şi i se părea că aşa, pleşuv, arăta mai bătrân, aşa că, de fudulie, care se ţinea în septembrie. Dar le plăcea şi lor să tot
nu se dăduse înapoi să-şi ia odată, de la un târg, o răpciugă de perucă. După fie chemaţi. Pentru asta trăiau.
câteva luni, Experta, nevastă-sa, i-o pusese pe foc, de mirosise mai bine de o
lună a pârlitură de porc, în toată casa.

148 149
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru

Epilog
Editura LiterNet, 2007

M
ama pune pe masă pomana porcului. Taie gogonele, feliuţe,
feliuţe. Tata umple păhărelele cu ţuică gălbuie, fierbinte. În timp
ce toarnă, ţuica sare în stropi mari, pe lângă pahar, pe muşamaua
mesei.
- Mario, mai potoleşte focu-ăla, că s-a făcut prea cald!
Ne aşezăm toţi la masă. Ciocnim păhărelele mici, cu licoarea fierbinte, din care
ies aburi de tărie care îţi taie respiraţia şi care răscolesc pofta de mâncare.
- Noroc!
- Sănătate!
Mămăliga scoate flăcări, feliile de gogonele aşteaptă să fie culese din zeamă
şi împăcate cu gustul cărnii aurii, îmbietoare.
- Uite ce frumos ninge...
- Daaa... ce frumos ninge...
Bunicii nu mai sunt. S-au dus de mult pe lumea cealaltă. Mama are părul alb.
Lui tata îi tremură necontenit mâinile. Odaia pare mai scundă decât o ştiam,

150 151
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

soba e mai mică. când m-oi mai întâlni cu el.

Sandu a’ lu’ Rădăcină e la azil, că-i bolnav. În casă a rămas Fănica, singură, - Da’ Rădiţa?
prea bătrână ca să aibă grijă de el. N-au avut copii. În casa Garofiţii nu stă - Aaa... Rădiţa e doctoriţă. Într-o seară, a văzut-o mă-ta la televizor, la ştiri.
nimeni, a moştenit-o o nepoată de la oraş, care se zvoneşte că vrea să vândă Cică vorbea despre spitale, că nu mai există medicamente, mâncare pentru
tot. La Nuna, tot aşa, e pustiu şi paragină. Bogdu apropie nouăzeci de ani, iar bolnavii internaţi, căldură în saloane.
Sevastiţa e oale şi ulcele. Moţatu, de-un leat cu tata, trăieşte. Şi nevastă-sa Ionică al Floarii şi nevastă-sa stau şi ei ca doi cuci. El a cam orbit, iar ea merge
trăieşte. Sunt amândoi bine, sănătoşi, doar că şi-au pierdut sprinteneala, se greu, îşi târăşte un picior. Dobrin, fiu-său, e în America. Le trimite pachete cu
mişcă greu. Dar Moţatu tot mucalit a rămas. Ieri-alaltăieri trecea pe drum, mâncare şi îmbrăcăminte.
ţanţoş cum e el dintotdeauna şi cum s-a păstrat până acum, când are aproape - Şi dolari!
şaptezeci de ani. La moş Marinică Drăgălaşu n-a mai rămas decât curtea. Casa a dărâ-
- Vine Revelionu’. S-a mai dus un an. Vine altu’... Să vedem cine-o mai trece şi mat-o Venera. Şi-a pus pomi, de colo până colo. Primăvara, când înfloresc, e o
de ăsta... Cine nu, ghinion! Face următoru’ Revelion dincolo! Cu Dumnezeu, frumuseţe. Curtea e albă de flori. Şi miroase a parfum de-ţi vine să nu te mai
cu îngerii, cu Sfântu’ Petre... mişti din dreptul curţii, ci să stai aşa, încremenit în loc, şi să adulmeci.
Sunt singuri. Din cei trei copii, nici unul nu stă cu ei. Toţi sunt stabiliţi la oraş. - Zici că eşti în rai... să vadă Marinicăăă...
În casa lui moşu, Gheorghe Barbă, n-a mai stat nimeni, niciodată. (Moşu s-a - Păi poate vede... De unde ştii că nu vede?
dus în lumea celor drepţi de mult, sunt ani şi ani de zile, eram eu la liceu şi îmi - La el, acolo, o fi chiar mai frumos...
aduc bine aminte cât de ciudat mi s-a părut, când venisem în vacanţă, să aflu - Ehe... Cine poa’ să ştie?
că moşu nu mai era). Casa lui, părăsită, de pământ, de-abia se mai ţine în doi Tanti Tuia a trăit nouăzeci şi cinci de ani. I-a dus pe
pari, înclinaţi şi ăia. Stă să se prăvălească totul, dintr-o clipă într-alta. Viorica picioare.
lui nea Tiţu e bătrână, umblă în baston, gârbovită, vede şi ea de vreo două - Să treacă şi Paştele ăsta şi să mor. Hm! Că m-am
găini şi două raţe, le numără toată ziua, să nu piară vreuna. Nevasta lui nea plictisit... Hm!
Marin Dobrogeanu, tanti Valera, e bolnavă la pat. Paralizată pe-o parte. Şi i se împlinise voia, parcă Dumnezeu o auzise şi-i
- Ce femeie frumoasă a fost Valera, ce de peţitori a avut... şi ce soartă, respectase dorinţa.
săraca! - A avut noroc. A murit dintr-o dată. Fără să sufere.
Vede de ea nepotu-său, ăla pe care l-a salvat Marin de albine. Cialâcu, cu care Soarta!
am stat eu în mărăcini, călare pe încăpăţânatul Mihai. Acum Cialâcu e însurat Murise într-o primăvară, după post, împărtăşită
şi are doi copii. E singura casă de pe strada noastră în care se mai aude glas gata. Avea pregătit tot ce-i trebuia pentru
cristalin de copil. înmormântare. Până şi coşciug îşi cumpărase,
- Da’ Sfrijitu pe unde mai e? şi îl ţinea la îndemână, în coşar.
- Nu mai ştiu nimic de el... Pare-mi-se că-i la Bucureşti... O să-l întreb pe Cialâcu, - Da’ Geaulea mai

152 153
 ACASA
ACASĂ
Carmen Botoșaru
Editura LiterNet, 2007

cântă?
- Nuuu... e bătrân, nu mai poate. De-abia se mişcă. Da’ să vezi Năică, Râu de vin şi-altu-i de mir,
fiu-său, ce s-a ajuns! Face turnee prin străinătate, a fost şi-n America! Cântă Hoi leroi Doamne, Doamne ler,
la manele d-alea care se poartă acuma. Cică învârte banii cu lopata. Să vezi Şi-altu-i de-apă limpejoară.
ce mai maşină are şi ce mai căsoi şi-a făcut! Cu etaj şi cu turle de tablă, cu
zorzoane pe margini. Ce mai! Castel curat! ’n cel din apă, l-om scălda,
- Şi-a făcut, da’ şade tot în cocioaba aia pe care-o avea. Calic! Cică să nu strice Hoi leroi Doamne, Doamne ler,
mobilă, covoare şi ce-o fi mai adunat el acolo! Ţiganu’ tot ţigan! ’n cel din vin, l-om boteza.
Ţuri a’ lu’ nea Victor Bazaoache stă singur. A rămas veterinar în sat. Aleargă
toată ziulica. I-a răsărit şi lui argint pe la tâmple. Nu s-a mai însurat, n-a găsit ’n cel din mir, l-om mirui,
fată pe placul lui. Şi-a luat, acum, în toamna asta, un Logan. Roşu. Hoi leroi Doamne, Doamne ler,
- E frumos, da’... nu-i ţine de cald. Tot singur e! Sus cerului l-om dărui.
Mama şi tata mai povestesc şi despre alţii din sat. Eu nu prea îi mai ştiu.
- Nici în casa aia de lângă primărie nu mai stă nimeni. Stătea Ionică Suru, Jos, norod şi-nţelepciune,
singur, dar a dispărut, cică. Pe baltă. Precis i-a făcut vreunu’ de petrecanie... Hoi leroi Doamne, Doamne ler,
- Şi-n partea asta, tot aşa, pustiu, l-alde Tudorel... Sănătate-acestei case!
- Care Tudorel?
- Tudorel! Acestei case, cruci frumoase,
- Da’ de-al cui e? Hoi leroi Doamne, Doamne ler,
- De-a’ lu’ ăştia... cum le zice...? Nu mai ştiu... Uite ce frumos ninge... Noi, mai mult cu „Bună seara”!
- Da, uite ce frumos ninge...
Pisicile, sătule, se încovrigă, acoperindu-şi mierea ochilor cu pleoape grele, îşi Zăpada acoperă pământul negru şi îngheţat,
înconjură lăbuţele din faţă cu cele din spate şi îşi pun coada în cap, şi trag la singurătatea bătrânilor, pustiul caselor părăsite.
aghioase, sfârâie, sfârâie, sfrrr, sfrrr, umflându-şi mustăţile. Pe drum nu e zarvă de sănii, iar la porţi şi în curţi
Eu şi frate-meu ne amintim cum mergeam cu ceata, în Ajun de Crăciun, să nu mai răsar oameni de zăpadă. E linişte. Zăpada
strigăm Colindul de fereastră, când ne făcuserăm flăcăi: de azi cade fără bucurie. Peste sat se lasă seară
şi tristeţe.
Că ştiu, maică, trei râuri,
Hoi leroi Doamne, Doamne ler,
Trei râuri, trei pârâuri.

154 155