Pacearescu Cristiana

24.02.2020

Fisa Biografica

Nume: Louis Braille

Nascut: 4 ianuarie 1809

Decedat: 6 ianuarie 1852
Cunoscut pentru inventarea și dezvoltarea alfabetului
Braille, de tipărire și scriere pentru nevăzători.
Date biografice:
Louis Braille (4 ianuarie 1809 - 6 ianuarie 1852) a fost un
pedagog francez care a inventat şi dezvoltat alfabetul
Braille, de tipărire şi scriere pentru nevăzători.
Braille inventa sistemul pe când avea doar 15 ani, fiind
inspirat de un fost căpitan de armată.
În 1812, într-un sat din apropierea Parisului (Coupvray), un
copil în vârstă de trei ani pe nume Louis Braille se juca în
atelierul de pielărie al tatălui său.
În timp ce tatăl său era afară cu un client, micul Louis a
încercat să perforeze o bucată de piele cu o unealtă.
Aceasta i-a alunecat şi l-a lovit în ochi. 
Pentru că în sat nu exista un spital, a fost dus la o femeie
din sat care folosea plante medicinale pentru a vindeca răni
şi anumite boli.
I-a aplicat un pansament pe ochi, însă acesta s-a infectat,
iar ulterior, infecţia s-a extins şi la celălalt ochi, lăsându-l
pe micul Braille, orb pentru totdeauna.  
Pe când avea şase ani, în sat a venit un nou preot care avea
să-i predea acasă timp de un an.
Ulterior însă, Louis şi-a dorit să meargă la şcoală alături de
ceilalţi copii, aşa că s-a înţeles cu un coleg să îl conducă în
fiecare dimineaţă.
Deşi nu putea să scrie sau să citească, Louis Braille era
primul din clasă, memorând tot ceea ce spunea profesorul.
Pentru că Louis se înfuria adesea că nu poate citi sau scrie,
preotul şi directorul i-au explicat că i-ar fi mai bine într-o
şcoală specială, singura din Franţa fiind la Paris, Institutul
Regal al Tinerilor Nevăzători.
Deşi părinţii erau rezervaţi cu privire la decizia de a-şi
trimite copilul de doar 10 ani la  o asemenea distanţă de
casă, în cele din urmă, preotul i-a convins.
După cursurile de la Institut, deşi nu putea citi partiturile,
Louis lua lecţii de violoncel şi pian, memorând notele.
Tânărul elev îşi dorea să înveţe să citească, însă la acea
vreme existau foarte puţine cărţi pentru nevăzători, fiind
printate pe hârtie cerată, unde literele erau formate prin
presarea acesteia pe bucăţi de plumb care erau în formă
literelor alfabetului.
 Cărţile erau grele, iar o singură frază putea să ocupe o
întreagă pagină. Dura foarte mult ca un nevăzător să
citească o propoziţie, iar până să ajungă la finalul acesteia,
uita adesea cuvintele de la începutul ei.
Într-o zi, la Institut, a fost invitat un fost căpitan de
armată pe nume Charles Barbier. Acesta inventase pentru
soldaţi o modalitate de a-şi trimite între ei mesaje noaptea
fără să aibă nevoie de lumină sau să vorbească, evitând
astfel să fie reperaţi de inamici, după cum scrie acelaşi site.
  Cu ajutorul unui instrument ascuţit, căpitanul făcea puncte
şi linii într-o foaie groasă, acestea reprezentând diferite
sunete. Aceste semne erau combinate pentru a forma
cuvinte.
Totuşi, soldaţii considerau că sunt mult prea dificile de
citit, astfel că inventatorul sistemului s-a gândit că poate ar
fi mai folositor unor nevăzători. Din păcate, şi aceştia l-au
găsit dificil.
Totuşi, Louis era entuziasmat de acest sistem, petrecându-
şi o bună parte din timpul liber pentru a-l învăţa. Era convins
că poate fi simplificat.
Tânărul elev avea să îşi dedice doi ani pentru modificarea
sistemului propus de căpitanul Barbier, la finalul cărora
crease un nou sistem, mai uşor şi mai rapid de folosit. Louis
Braille avea doar 15 ani.
Acesta i-a prezentat sistemul directorului Institutului.
Pentru a-l testa, directorul a citit un articol dintr-un ziar,
iar Louis şi-a folosit sistemul pentru a-l scrie. Când a
terminat, Louis şi-a trecut degetele peste foaie şi a repetat
cu exactitate ceea ce directorul citise.
Curând, alfabetul lui Braille era folosit de toţi elevii de la
Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători. Puteau să îşi ia
notiţe, nu mai avea nevoie de ajutor la citit sau scris.
Următorul scop al lui Louis era de a face sistemul accesibil
tuturor nevăzătorilor, iar directorul l-a susţinut, solicitând
oficialităţilor franceze ca acest alfabet să devină sistemul
oficial de scriere pentru nevăzători.
Louis Braille avea să devină profesor asistent la Institut, iar
cursurile sale, printre cele mai populare.
De asemenea, acesta îşi dedica din timp pentru a copia cărţi
în acest sistem, adăugând şi simboluri pentru a-i ajuta şi pe
muzicienii nevăzători.
 În 1834, la o expoziţie de invenţii care se ţinea la Paris,
Braille îşi demonstra sistemul, luând notiţe în timp ce
oamenii vorbeau pentru ca mai apoi, să le citească.
La întoarcerea de la expoziţia de la Paris, Braille a început
să se simtă din ce în ce mai rău, diagnosticul pus de doctor
fiind tuberculoza.
În ciuda stării de sănătate care devenea tot mai precară, a
continuat să îşi îmbunătăţească alfabetul.
 Între timp, la Institut, a venit în funcţie un nou director
care le-a interzis elevilor să folosească alfabetul lui Braille,
din frica de a nu deveni prea independenţi pentru ca, în cele
din urmă, să nu mai aibă nevoie de Institut.
Louis Braille a murit în 1852, lucrând mereu la scrierea de
cărţi în alfabetul său.
Doi ani mai târziu, guvernul  francez oficializa sistemul
Braille.
 În 1878, Braille a devenit sistemul de scriere şi citire
pentru nevăzătorii din întreaga lume, iar cu ajutorul
Naţiunilor Unite, a fost adaptat pentru aproape fiecare
limbă. 
Casa lui din Coupvray a fost transformată în muzeu, iar  pe
un perete, stă agăţată o placă pe care scrie: „A deschis uşile
cunoaşterii petnru toţi aceia care nu pot vedea”.